Stereotipuri și

prejudecăți
Stereotipurile și prejudecățile apar foarte devreme, uneori chiar înainte de
vârsta de 4 ani. Ele nu sunt înnăscute, ci întotdeauna învățate, fie din exterior
(persoane semnificative, școală, mass-media etc), fie din experiențele proprii.

Pe baza stereotipurilor , tindem să ne comportăm în moduri diferite cu oameni

diferiți. De exemplu, cei care cred că „blondele sunt mai puțin inteligente”, tind
să coboare nivelul discuției și să abordeze subiecte mai banale atunci când sunt
în compania unor blonde. Per total, întregul său comportament este mai infantil
și mai imatur. De asemenea, oamenii tind, în general, ca în jurul persoanelor în
vârstă să se miște mai încet și să fie mai calmi.

Aceasta se întâmplă deoarece anumite stereotipuri sunt atât de adânc

înrădăcinate în noi încât ne determină în mod inconștient modul de acțiune și
de raportare la alții sau chiar la noi înșine. De exemplu, o persoană cunoscută de
prieteni ca fiind neîndemânatică va tinde mereu să accentueze această trăsătură
de caracter în preajma cunoscuților. El va fi mereu „mai neîndemânatic” atunci
când este privit de prieteni decât atunci când este singur.

Chiar prin modul lor de formare, stereotipurile tind să fie structuri fixe,
dogmatice. Ele nu se schimbă foarte ușor, așa cum nu se schimbă foarte ușor
nici prima părere pe care o facem atunci când ne întâlnim cu cineva, astfel
multe stereotipuri pot devein nocive.Insa, nu ne putem lipsi de ele în totalitate.
Asta ar însemna că de fiecare dată când vedem pe cineva să ne purtăm de parcă
l-am văzut prima oară, să ștergem orice impresie pe care ne-a lasat-o în trecut
asocierea cu el sau cu persoane de genul lui și să începem, de fiecare dată, relația
de a zero.

La fel ca stereotipurile, prejudecățile se manifestă în viața noastră de zi cu zi,

uneori fără să ne dăm seama de acest lucru. Un exemplu de prejudecată des
întâlnită este tendința de a atribui mai multe calități grupului din care facem
parte decât altor grupuri.