Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu - ROMANUL PSIHOLOGIC Camil Petrescu, Ultima noapte

de dragoste, intaia noapte de razboi

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-1957), este cel care, prin opera lui,
fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu
literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in
opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii. Camil Petrescu opineaz828d37i 9; ca literatura
trebuie sa ilustreze probleme de constiinta, pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in
cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si
reflectata in propria constiinta Sa nu descriu - decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza
simturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti Din mine insumi,
eu nu pot iesi Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu
nu pot vorbi onest decat la persoana intai .
n Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930), Camil Petrescu surprinde drama
intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se
salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui
razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.
Protagonistul romanului, Stefan Gheorghidiu, este un personaj-narator, deoarece relateaza la
persoana I si analizeaza cu luciditate toate evenimentele si starile interioare prin care trece.
Modalitatea de constructie a personajului este diferita de cea intalnita in romanul traditional,
unde protagonistul intra in scena fie fixandu-i-se de la inceput un portret fizic sau moral, fie plasandu-l
intr-o ierarhie sociala. n romanul subiectiv, constructia personajului se realizeaza prin insumarea unor
trairi, a unor impresii si a unor sentimente si ganduri, fara ca acestea sa duca la o individualitate bine
definita. n romanul psihologic se remarca utilizarea tehnicilor moderne de analiza psihologica
(introspectia, monologul interior, fluxul constiintei, memoria afectiva).
Lui Stefan Gheorghidiu nu i se face un portret, pentru ca ele este naratorul, de aceea se ajunge la
un compromis autoportretul: Stiam ca la Universitate trec printre studentii bine. Eram inalt si
elegant.
Personajul-narator Gheorghidiu se raporteaza la doua planuri temporale: timpul cronologic, in
care consemneaza intamplarile de pe front si timpul psihologic, in care protagonistul rememoreaza
drama iubirii. Modul de a fi al protagonistului se reflecta in modul in care el povesteste: spirit analitic,
intelectualist si critic, personajul-narator va produce o naratiune in care epicul propriu-zis este
subordonat analizei si interpretarii.
Protagonistul traieste doua experiente definitive pentru formarea lui ca om: dragostea si razboiul.
Nu numai in iubire, ci in toate actele existentiale personajul cauta o verificare si o identificare a eului
propriu. E insetat de experienta si, spre a si-o procura, e dispus a plati orice pret, inclusiv pretul
vietii.(D. Micu)
Prima experienta de cunoastere e traita sub semnul incertitudinii si reprezinta un zbucium
permanent monografia indoielii. Suferinta provine, pe de o parte, din iubirea inselata, iar pe de alta
parte, din faptul ca Gheorghidiu cauta ca mai toti eroii lui Camil Petrescu, certitudini. Acest conflict
interior se grefeaza pe opozitia intre aspiratiile absolute ale intelectualului si realitatea meschina a
societatii.

n incipitul romanului se apeleaza la un artificiu compozitional. ntamplarile din primul capitol, La

Piatra Craiului in munte, sunt posterioare evenimentelor relatate in restul Cartii I. Capitolul pune in
evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si timpul
narat (trecutul povestii de iubire).
n primavara anului 1916, personajul principal se afla concentrat, pe Valea Prahovei. La popota
ofiterilor, asista la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un
barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat de judecator. Aceasta discutie declanseaza memoria
afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate ai casniciei cu Ela.
Fraza cu care incepe capitolul Diagonalele unui testament: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o
colega de la Universitate si banuiam ca ma insala concentreaza intriga romanului si deschide
retrospectiva iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela. ndoiala este cu atat mai dureroasa cu cat
Gheorghidiu considera ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.
Student la filozofie, Stefan Gheorghidiu este un intelectual care traieste in lumea ideilor, a cartilor
si care are impresia ca s-a izolat de realitatea materiala imediata. n fapt insa, tocmai aceasta realitate
imediata produce destramarea cuplului. Pana in momentul in care Gheorghidiu primeste mostenirea de
la unchiul Tache, cuplul traieste in conditii modeste, dar in armonie.
n capitolul Diagonalele unui testament, in secventa narativa de factura balzaciana a mesei de
familie, se poate observa ce anume il determina pe batranul avar sa-i lase cea mai mare parte din
avere nepotului sau, Stefan. De Sfantul Dumitru, Ela si Stefan, impreuna cu mama si surorile lui si cu
celalalt unchi, Nae Gheorghidiu, sunt invitati la masa la unchiul Tache. Discutand despre casatorie,
Nae Gheorghidiu ii reproseaza lui Stefan casatoria din dragoste cu o fata saraca, ca si a tatalui sau
mort, Corneliu, pe care in plus il acuza de a nu-i fi lasat fiului o mostenire. n incercarea de a-si apara
parintele, Stefan isi expune motivul pentru care nu s-a insurat pentru avere, ca Nae Gheorghidiu: ,,De
cele mai multe ori, parintele, care lasa avere copiilor, le transmite si calitatile prin care a facut averea:
un obraz mai gros, un stomac in stare sa digereze si oua clocite, ceva din slutenia nevestei luate pentru
averea ei, neaparat o sira a spinarii flexibila ca nuiaua (daca nu cumva rahitismul nevestei milionare na inzestrat-o cu o cocoasa rigida ca o buturuga). Orice mostenire e, s-ar putea zice, un bloc.
Impresionat de izbucnirea lui Stefan, unchiul Tache ii lasa cea mai insemnata parte a averii. Nae
Gheorghidiu remarca ulterior discrepanta dintre aspiratiile intelectualului si valorile societatii,
caracterizandu-l direct: ,,N-ai spirit practic Ai sa-ti pierzi averea ( ): cu filozofia dumitale nu faci
doi bani. Cu Kant ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nicio branza. Eu sunt mai
destept ca ei cand e vorba de parale. Disputa in jurul mostenirii continua cu procesul intentat atat de
Nae Gheorghidiu, cat si de mama si surorile lui Stefan pentru a obtine o parte cat mai mare din avere.
Atitudinea sotiei sale, care se implica cu indarjire in discutiile despre bani, il surprinde in mod dureros,
pentru ca, asa cum marturiseste referitor la Ela: ,,As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor
acestea vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie protejata, nu sa intervina atat de energic interesata.
Dezgustat, Stefan cedeaza o parte din avere in favoarea familiei, dar se simte tot mai izolat de lumea
meschina si egoista in mijlocul careia traieste, mai ales ca isi da seama ca nici femeia iubita nu-l
intelege: Ma cuprindea o nesfarsita tristete vazand ca nici femeia asta, pe care o credeam aproape
suflet din sufletul meu, nu intelegea ca poti sa lupti cu indarjire si fara crutare pentru triumful unei idei,
dar in acelasi timp sa-ti fie sila sa te framanti pentru o suma, fie ea oricat de mare, sa lovesti aprig cu
coatele.
Am stiut mai tarziu, ca aveam o reputatie de imensa rautate, dedusa din indarjirea si sarcasmul cu
care-mi aparam parerile, din intoleranta mea intelectuala, in sfarsit.
Primirea mostenirii are efecte si intr-un plan mult mai profund, deoarece genereaza criza
matrimoniala. Ela se lasa in voia tentatiilor mondene, iar Gheorghidiu incepe sa fie apreciat in functie
de un cod existential care nu i se potriveste.(D. Micu) Dintr-un orgoliu exagerat refuza sa intre in

competitie cu ceilalti, fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-si schimbe garderoba si sa
adopte comportamentul superficial al dansatorilor mondeni apreciati de Ela. De aceea nici nu intreprinde nimic pentru a recastiga pretuirea pierduta a sotiei. Dimpotriva, priveste aparent indiferent ceea
ce se intampla. Criza de identitate e declansta de conflictul dintre esenta sa (psihologica, morala) si
aparenta sociala, impusa prin conventie. Mai mult, Stefan traieste iubirea in mod rational, intelectual si
o raporeaza continuu la absolut.
Excursia de la Odobesti declanseaza ireversibil criza matrimoniala. Natura reflexiva si
hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca este inselat. Mici incidente, gesturi fara
importanta, privirile pe care Ela le schimba cu domnul G., se amplifica in constiinta protagonistului:
toata suferinta asta monstruoasa imi venea din nimic. Principala modalitate de caracterizare pentru
a ilustra zbuciumul sau interior este introspectia prin monologul interior. Nevoia de absolut il
determina sa-si analizeze cu luciditate starile, de unde suferinta. Pentru eroii lui Camil Petrescu, Cata
luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama.
Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta, cautand in permanenta
certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire, dar se simte obosit si hotaraste sa se
desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu indiferenta cu care privesti un tablou si careia ii
lasa o buna parte din averea la care ea tinea, in mod deosebit.
A doua experienta fundamentala, cea a confruntarii directe cu moartea, lasa definitiv in umbra
experienta iubirii. Drama colectiva a razboiului anuleaza drama personala, a iubirii. Ranit si spitalizat,
Gheorghidiu se intoarce acasa la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela. Finalul
romanului reprezinta sfarsitul dramei personale, iubirii. Desi ar fi putut sa evite participarea la razboi,
profitand de averea sa, asa cum procedeaza Nae Gheorghidiu, Stefan se inroleaza voluntar din dorinta
de a trai aceasta experienta existentiala si ca act moralmelte necesar: N-as vrea sa existe pe lume o
experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din
intregul meu sufletesc. Alexandru Paleologu apreciaza ca: 'Gheorghidiu hotaraste sa plece pe front
dintr-o aviditate de cunoastere, dar si dintr-un imperios sentiment al onoarei.
Confruntat, pe front, cu situatii-limita, protagonistul se autoanalizeaza lucid: Stiu ca voi muri, dar
ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul.
Stefan Gheorghidiu reprezinta un tip de personaj impus in literatura romana de romanele si
dramaturgia lui Camil Petrescu: intelectualul aspirand spre absolut, ca si Ladima, Gelu Ruscanu sau
Andrei Pietraru. Inadaptat superior, lucid si hipersensibil, Gheorghidiu incearca sa recompuna lumea in
functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de a refuza o realitate care nu i se potriveste. Desi in
lumea lui Nae Gheorghidiu, a afaceristului Vasilescu Lumanararu si a mondenului Grigoriade, Stefan
Gheorghidiu pare a fi un invins, in raport cu lumea pura a ideilor, are taria de a nu accepta
compromisul. Constiinta lucida, analiza si confesiunea pun in evidenta preocuparea personajuluinarator pentru problemele profunde ale existentei, receptate in lumea sa interioara ca experiente
definitorii.

Relatia

celor

doi

jmekery

Aprut n 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de

Camil Petrescu ilustreaz preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele i
structuri narative.
Romanul dezvolt dou teme principale iubirea i rzboiul. Tema iubirii este
susinut de evoluia cuplului tefan Gheorghidiu Ela, prezentat doar
prin reflectarea ei subiectiv, din perspectiva lui tefan Gheorghidiu, personajul
narator al romanului. Cunosctor al diferitelor teorii filosofice i tiinifice care circulau
n epoc, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaz
primul personaj narator din literatura romn preocupat s neleag n ce const
diferena ntre realitate i autosugestie, ntre absolut i relativ.
Alctuit din dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n opinia lui
George Clinescu), acest volum inedit ca structur narativ n peisajul epocii este
dup opinia lui Perpessicius romanul unui rzboi pe dou fronturi: cel al iubirii
conjugale i cel al rzboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuiete eroului un nentrerupt
mar, tot mai adnc n contiin. ( Perpessicius )
n prefaa de la ediia din 1955 a romanului, intitulat Cuvnt nainte dup un sfert de
veac, Camil Petrescu mrturisete c dac partea ntia a acestui roman e o
fabulaie, e adic nscocit [] i deci eroul tefan Gheorghidiu cu soia lui sunt
pur ficiune, n schimb se poate afirma c partea a doua a crii, aceea care ncepe
cu ntia noapte de rzboi, este construit dup memorialul de companie al autorului,
mprumutat cu amnunte cu tot eroului. Perspectiva narativ subiectiv confer
autenticitate relatrii, caracteristic esenial a romanului subiectiv. Printr-un artificiu
compoziional, prima parte este alctuit prin rememorare, n timp ca a doua parte
este consemnat sub forma unui jurnal de front.Aciunea, complex, se desfoar
pe dou coordonate temporale una a rememorrii relaiei personajului narator cu
Ela i una n desfurare ( a experienei de pe front a lui tefan Gheorghidiu ).
Centru de interes al conflictului principal al romanului se deplaseaz de la exteriorul
evenimentelor plasate n preajma i n timpul Primului Rzboi Mondial
la explorarea interioritii personajului principal, prins n mirajul propriilor iluzii despre
dragoste, despre cstorie i despre femeia ideal.
Experiena iubirii, care d substan primei pri a romanului, este actualizat prin
rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaz iluzia
temporalitii n desfurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe
front. Artificiul compoziional din incipitul romanului discuia de la popota ofierilor
referitoare la un fapt divers din presa vremii ( un so care i-a ucis soia infidel a fost
achitat ) permite aducerea n prim plan a unei dintre temele principale ale
romanului problematica iubirii. Astfel, discuia de la popot este pretextul unei
ample digresiuni, pe parcursul creia tefan rememoreaz etapele evoluiei
sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele i evenimentele din roman sunt
prezentate dintr-o perspectiv unic, subiectiv: Eram nsurat de doi ani i jumtate

cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal. Din cauza asta, nu puteam

s-mi dau examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile,
urmrind-o, fcnd probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei
rochii, i din informarea lturalnic despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei.
Era o suferin de nenchipuit, care se hrnea din propria ei substan. Naratorul nu
spune ( i nu o va face nici mai trziu ) nimic altceva n afar de bnuielile lui. Tot ce
afl cititorul despre Ela i despre relaiile dintre soi provine din aceast surs, care e
departe de a putea fi considerat infailibil sau obiectiv. Situat exclusiv n interiorul
perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a
modificat cu adevrat sentimentele fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e
vorba dect despre imaginaia unui brbat nencreztor i orgolios. Ceea ce se
modific nendoielnic este atitudinea naratorului ( tefan Gheorghidiu ) n raport cu
eroina, chiar dac, uneori, el urmrete s-i creeze cititorului iluzia c se afl n
posesia celor mai sigure fapte i interpretri.
Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu i plcea,
tefan se simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una dintre cele mai
frumoase studente de la Universitate. Personajul narator mrturisete c orgoliul a
jucat un rol important n constituirea relaiei lor: Orgoliul a constituit baza viitoarei
mele iubiri. Admiraia celor din jur este un alt factor care determin creterea n
intensitate a iubirii lui tefan: ncepusem totui s fiu mulumit fa de admiraia pe
care o avea toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre
cele mai frumoase studente. Pasiunea se adncete n timp, iar faptul c Ela
triete o admiraie necondiionat pentru viitorul ei so contribuie la crearea iluziei c
relaia lor are o baz solid. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect
unic, absolut. Sentimentul pe care l triete n raport cu Ela devine raiunea sa de
a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de mistuitor o femeie dorit
de toi, s fii att de necesar unei existene, erau sentimente care m adevereau n
jocul intim al fiinei mele.
Cuplul triete o perioad linitit, cu iluzia comuniunii perfecte. tefan e mgulit c
universul lor domestic este dominat de prezena sa spiritual i c Ela l privete cu
admiraie, considerndu-l o autoritate absolut ( edificatoare n acest sens este
scena n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia, dup ce tefan ine o
prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat de erudiia lui ).
Motenirea de la unchiul Tache schimb ns cercul relaiilor celor doi. Lumea
monden, n care Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul de a tri
suferine intense, provocate de gelozie. Dac n prima parte a relaiei lor iubirea st
sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domin devine gelozia. Antologic
pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei, este
excursia la Odobeti, cnd Ela se comport ca o cochet, devenind din ce n ce mai
superficial: Trageam cu urechea, nervos, s prind crmpeie din convorbirile pe
care nevast-mea le avea cu domnul elegant de alturi de ea..

Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle i mpcrile
devin un mod de existen cotidian pn cnd tefan este concentrat, n preajma
intrrii Romniei n rzboi. Ela se mut la Cmpulung, pentru a fi mai aproape de el,
iar relaia lor pare s intre, din nou, pe un fga al normalitii. Chemat cu insisten
la Cmpulung, tefan obine cu greu permisia, dar descoper c Ela e interesat de
asigurarea viitorului ei n cazul morii lui pe front. Cnd l vede pe G. pe strad, e
convins c Ela l nal, dei nu are nicio dovad concret. Pentru Gheorghidiu,
eecul n iubire e un eec n planul cunoaterii. Analiza mecanismului psihologic al
erosului, semnificativ pentru toi eroii lui Camil Petrescu, este dublat de o
radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul recunoate c e hipersensibil,
c nu poate fiina n limita canoanelor, dar nu accept ideea c realitatea propriei
contiine nu e valabil n plan exterior. Dei tefan Gheorghidiu este un analist lucid
al strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu poate s se detaeze
de subiectivitatea pe care gelozia i orgoliul rnit i-o accentueaz.
Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice relaie
uman, tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga existen.
Drama erotic este reevaluat din perspectiva experienei rzboiului. ntors n prima
linie dup cele cteva zile petrecute la Cmpulung, tefan Gheorghidiu particip la
luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul c este martor la un cataclism cosmic,
unde accentul cade nu pe eroismul combatanilor, ci pe haosul i absurditatea
situaiei i are sub ameninarea permanent a morii revelaia propriei
individualiti, ca i a relativitii absolute a valorilor umane: mi putusem permite
attea gesturi pn acum pentru c aveam un motiv i o scuz: cutam o identificare
a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire
de raporturi nu mai era posibil i deci nici o putin de realizare sufleteasc
Finalul romanului consemneaz desprirea definitiv de trecut a eroului, gest
caracteristic pentru personajele masculine camilpetresciene, care distrug o pasiune,
se sinucid, dar nu ucid. Ei tiu c eroarea se afl n propria contiin, i nu n
obiectele contiinei (Marian Popa ) Ultima noapte de dragoste pe care o petrece
alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv de trecutul propriu i recunoaterea
eecului n planul cunoaterii: I-am scris c-i las absolut tot ce e n cas, de la
obiecte de pre la cri de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul.
Cititorul care sper s afle, n final, dac Ela a fost infidel, este dezamgit. Dei
citete un bilet anonim care l informeaz despre trdarea Elei, personajul narator
nu verific informaia, ceea ce ntreine dincolo de paginile romanului enigma relaiei
complexe care se stabilete ntre cei doi soi. Sentimentul de indiferen care l
domin pe erou este evident n renunarea la tot trecutul n favoarea femeii care ia pierdut aura de feminitate misterioas i atrgtoare.
Relaia dintre tefan i Ela se dovedete mai mult o suit de conjecturi a celui
ndrgostit dect o situaie real; scena aciunii nu este una obiectiv, ci una
format din contiina naratorului. De aceea, evoluia relaiilor dinte cele dou
personaje este profund afectat de felul n care este perceput realitatea
nconjurtoare de contiina personajului narator. Dup Nicolae Manolescu,
evident, n roman, devine naivitatea personajului-narator. El se arat la nceput

entuziasmat de frumuseea i inteligena Elei, fericit de admiraia pe care ea o

strnete tuturor, pentru ca, dup cstorie, s descopere c soia lui e o prostu
cochet, interesat mai mult de escapade automobilistice cu prieteni dect de
filozofie n patul conjugal ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimb, ci felul n
care
o
vede
tefan.
Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui Camil
Petrescu. Ca i alte personaje masculine camilpetresciene, tefan Gheorghidiu
triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale.
Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediat, ci este o imagine ideal a
propriilor aspiraii sufleteti. Cnd perspectiva asupra ei se modific, Ela devine ceea
ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie obinuit, asupra creia tefan a proiectat
o aur ideal.
Urmrind problematica relaiilor dintre dou personaje care triesc sentimente
complexe ntr-un complicat mecanism de analiz nfptuit de un personaj narator
cu o structur sufleteasc unic i original, romanul lui Camil Petrescu ilustreaz,
ntr-o manier original, ideea universalitii unor triri. Atribuite unor personaje
fictive, sentimentele evideniate de povestea att de complicat dobndesc o
pronunat not de autenticitate, prin tehnica narativ folosit de autor, care i
permite cititorului accesul la cele mai profunde triri ale eroilor.