Antim Ivireanul

Incontestabil, sec al XVII-lea şi al XVIII-ea au însemnat pentru Ţările Române o lungă epocă de
efervescenţă culturală, o amplă Renaştere, divers manifestată în tipărituri, sculptură, pictură,
arhitectură. Faima acestor perioade e conferită de numele unor cărturari vestiţi; printre aceşti mari
oameni de cultură un loc aparte îl ocupă Antim Ivireanul. Fiind de origine georgiană, georgienii îl
numesc Antimoz Iverieli, după vechea denumire a Georgiei, Iberia, sau greceşte, Iviria.
Antim Ivireanul s-a remarcat ca un eminent cărturar, tipograf, scriitor, pentru care Ţara
Românescă a devenit a doua patrie şi căreia i-a consacrat toată energia şi viaţa sa.
Dintre multiplele sale preocupări, cea care a fost strâns legată de întreaga lui viaţă şi datorită
căreia a ajuns să fie cunoscut şi apreciat nu numai în Valahia, ci şi în alte părţi ale lumii, este cea care
l-a făcut, alături de Coresi, cel mai mare tipograf al culturii medievale româneşti.
Venit în Valahia în jurul anului 1690, Antim a deprins tiparul fie la Iaşi, fie la Bucureşti,
deoarece la acea vreme în Ţările Române se aflau singurele tipografii din Balcani. Cert este că în anul
1691, deja ieromonahului Antim Ivireanul i se încredinţează conducerea tipografiei de la Bucureşti. În
luna octombrie a aceluiaşi an, el scoate de sub teascuri prima carte: Învăţăturile lui Vasile
Macedoneanul către fiul său Leon, pe care o semnează: ieromonahul Antim.
Cea de-a doua carte tipărită la tipografia din Bucureşti este Evangheliarul greco-român, din
1692, o monumentală operă tipografică . El este şi autorul epilogului acestei cărţi, în care roagă să-i fie
iertate greşelile de limbă. Însă, în Psaltirea care avea să apară peste doi ani Antim ajunsese să posede
limba romană în toate subtilităţile ei. Mai mult decât atât, dedicaţia către C-tin Brâncoveanu şi cele opt
versuri la stema ţării denotă şi un real talent poetic.
Tipografia din Bucureşti, reorganizată de Antim, a fost numită în timpul acela “Tipografia
domnească”.
Se întâmplă ca în aceeaşi perioadă, Antim să se strămute de la Bucureşti la Snagov, unde va
desfăşura o rodnică activitate, deschizând o pagină nouă în istoria acelor locuri. Aici, la Snagov, a fost
organizat un mare centru tipografic, cel mai de seamă din Valahia, de remarcat fiind faptul că ajung să
se tipărească mai multe cărţi în patru limbi: greacă, română, slavonă şi arabă.
Activitatea lui Antim Ivireanu se desfăşoară în mai multe domenii, toate legate de munca sa de
tipograf, care îl preocupă constant. El nu ţine secret meşteşugul tipografic, ba, dimpotrivă, chiar în
testamentul său are grijă să scrie: “să nu piară meşteşugul acesta din ţară”. În acest scop, organizează
la Snagov o şcoală de tipografi.
La sfârşitul sec al XVII - lea Antim se întoarce la Bucureşti unde desfăşoară o rodnică activitate
tipografică, reuşind caîn perioada imediat următoare, între anii 1701-1705, să realizeze mari succese
în toate privinţele, căci el îşi lărgeşte orizontul cultural şi ajunge să se bucure de o autoritate deosebită
printre cărturarii timpului. Acum tipăreşte la tipografia din Bucureşti 15 cărţi: 11 în limba greacă, 2 în
româneşte, una slavo-română şi una greco-arabă. Este perioada în care apare prima ediţie a
Noului Testament (1703) în Ţara Românească.
1
 Un moment important în viaţa acestui cărturar se petrece în anul 1705, când a fost hirotonisit
episcop al Râmnicului de către mitropolitul ţării, Teodosie. Ajuns episcop, Antim pune activitatea
tipografică în slujba ţelurilor pentru care a fost numit. Mai întâi înfiinţează o tipografie nouă, în incinta
Episcopiei, în care instalează o tiparniţă românescă şi una grecească.
Una dintre cele mai importante tipărituri ieşite la Râmnic a fost Tomul bucuriei, care, după
părerea specialiştilor, poate sta alături de cele mai reuşite tipărituri ale Apusului.
Instalând tipografia, i-a imprimat un ritm susţinut, încât Râmnicul-Vâlcea ajunge la vremea
respectivă un important centru tipografic al ţării.
Activitatea lui Antim Ivireanul a jucat un rol hotărâtor pentru cultura românească şi din punct de
vedere al generalizării folosirii limbii române în biserică.
Înlocuirea totală şi definitivă a limbii slavone s-a realizat în sec.
al XVIII-lea, iar meritul cel mai mare îi revine în Valahia lui Antim Ivireanul, care a făcut traducerea
românească a principalelor cărţi de cult, deoarece limbile slavonă şi grecească nu erau pe înţelesul
poporului.
El a fost recunoscut şi ca un mare artist, datorită ilustrării cărţilor cu gravuri, frontispicii şi
majuscule, unele dintre ele adevărate capodopere ale genului.
În cei trei ani, cât a statla Râmnicu Vâlcea, s-au tipărit zece cărţi de o deosebită importanţă.
Ca o dovadă a autorităţii pe care o dobândise în Valahia, în anul 1708, teodosie, mitropolitul
Ţării Româneşti, lasă cu limbă de moarte ca Antim să fie numit în această funcţie.
Ajuns mitropolit, Antim a continuat să lucreze în cele mai diverse domenii: a condus tipografii, a
tradus cărţi religioase şi a militat pentru introducerea definitivă a limbii române în biserică. A mutat
tiparniţa de la Râmnic la Târgovişte. Aici se tipăreşte în 1709 o carte grecească groasă de 1600 de
pagini, numită Carte de peste tot anul închinată prea sfinţitului (...) arhiepiscop al Constantinopolului,
Roma nouă şi patriarh ecumenic, Atanasie.
Este un fapt unanim recunoscut în istoria culturii româneşti că, în afară de activitatea de
tipograf iscusit, Antim s-a remarcat prin opera sa de frunte Predicile sau Didahiile, pe care le-a rostit în
duminicile şi sărbătorile mari, atât la Bucureşti, cât şi la Târgovişte. Didahiile constituie nu numai un
monument de limbă şi literatură, ci şi o frescă a lumii politice şi sociale, dar şi un tratat de teologie
practică morală.
Antim Ivireanul este un fenomen prin bogăţia şi calitatea activităţii sale în diferite ramuri:
tipărirea de cărţi, gravuri în lemn, traduceri, literatură originală, uimind mai ales prin felul în care a
stăpânit limba română, ajungând “să vorbească şi să scrie o limbă poate cea mai frumoasă dintre a
tuturor cărturarilor ţării” aşa cum remarca şi Mihail Sadoveanu.

Alina Furdui şi Acatrinei Răzvan

Coordonator: Prof. Crina Galavan