WILLIAM SHAKESPEARE

William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564, Stratford-upon-

Avon, Regatul Angliei – d. 23 aprilie/3 mai 1616, Stratford-upon-Avon,
Regatul Angliei) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai
mare scriitor al literaturii de limba engleză și supranumit „Poetul din
Avon” (în engleză "Bard of Avon”) sau „Lebăda de pe Avon” ("The
Swan of Avon"). Din vasta sa operă - parte realizată în colaborare - s-au
păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme
narative, precum și alte multe
poezii traduse în aproape
fiecare limbă vorbită.

William Shakespeare s-a

născut și a crescut în Stratford-upon-Avon.

La vârsta de 18 ani, el s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu care acesta a avut trei copii:
Susanna și gemenii Hamnet și Judith. Între anii 1585 și 1592, el a început o carieră de succes în
Londra ca actor, scriitor și proprietarul unei părți a unei companii de jocuri numită „Oamenii
Lordului Chamberlain” (The Lord Chamberlain's Men), mai târziu știută ca „Oamenii Regelui”
(King’s Men). Se pare că el s-a retras la Stratford în jurul anului 1613, unde a murit 3 ani mai târziu.
Shakespeare a scris majoritatea lucrărilor sale cunoscute între 1589 și 1613. Piesele lui de
început au fost în special comedii și sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la punctul de
maxim de rafinament și artă până la sfârșitul secolului al XVI-lea. După aceea, înainte de
aproximativ 1608, el a scris în special tragedii, incluzând aici Hamlet, Regele Lear și Macbeth,
considerate unele dintre cele mai strălucite lucrări în limba engleză. În ultima parte a vieții, el a scris
comedii tragice, de asemenea știute ca aventuri romantice și a colaborat cu alți dramaturgi.
Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale, însă în ediții de
diverse calități și precizii. În 1623, doi dintre colegii săi de teatru au publicat The First Folio, o ediție
adunată din lucrările sale dramatice care le include pe toate, în afară de două din piesele de teatru
care doar acum sunt recunoscute ca fiind ale lui Shakespeare.
Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputația lui nu a crescut
la înălțimile sale actuale înainte de secolul al XIX-lea. Ideile romantice, în particular, întâmpină
genialitatea lui Shakespeare, iar victorienii s-au închinat lui Shakespeare cu o stimă pe care George
Bernard Shaw a numit-o „idolatrizarea lui Shakespeare” . În secolul XX, munca lui a fost în repetate
rânduri recunoscută și redescoperită de noile abordări ale artei spectacolului de teatru. Piesele lui de
teatru rămân cât se poate de populare astăzi și sunt permanent studiate, jucate și reinterpretate în
diverse contexte culturale și politice în întreaga lume.
Shakespeare, dramaturgul cel mai jucat și mai respectat, inclusiv de către regina Elisabeta, a
colaborat cu teatrul Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a cărui deviză era
"Totus mundus agit histrionem", reluată în piesa „Cum vă place”, o metaforă a lumii ca scenă de
teatru: "All the world's a stage, / And all the men and women merely players: They have their exits
and their entrances" („Lumea întreagă este o scenă, iar bărbații și femeile sunt actorii ei, ei intră și ies
pe rînd din ea”).
 Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea
operei sale a fost începută de Petre Carp, rivalul politic al lui Titu Maiorescu, în vreme ce poetul
Mihai Eminescu va descrie în poezia postumă Cărțile admirația pentru opera sa, declarându-l prieten
drag al sufletului meu. O bună parte din piesele neterminate scrise de el poartă amprenta influenței
sale. În epoca interbelică Dragoș Protopopescu, Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care descrie în
Jurnalul său procesul anevoios de traducere a sonetelor lui, vor da un nou imbold receptării lui
Shakespeare în România. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influența operei
sale se numără și dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei Vărul Shakespeare, și poetul Vasile
Voiculescu, autorul unui volum de sonete intitulat, Ultimele sonete închipuite ale lui William
Shakespeare, dar și piesa lui Eugen Ionescu, Macbett. Dramele sale au fost montate de mari regizori
de teatru români, din perioada 1870 până în zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările
unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad
Mugur sau Beatrice Bleonț.
Opera sa include 37 de piese de teatru terminate,
una neterminată, între care 17 comedii, piese istorice,
tragedii, sonete.
Comedii: Furtuna, Doi gentlemeni din Verona,
Nevestele vesele din Windsor, Măsură pentru măsură,
Comedia erorilor, Mult zgomot pentru nimic,
Zadarnicele chinuri ale dragostei, Visul unei nopți de
vară, Neguțătorul din Veneția, Cum vă place,
Îmblânzirea scorpiei, Totul e bine când se termină cu
bine,
A douăsprezecea noapte, Poveste de iarnă,Pericle,
Prinț al Tironului
Piese istorice: Regele Ioan, Richard al II-lea (piesă), Henric al IV-lea, Henric al V-lea, Henric al
VI-lea, Richard al III-lea, Henric al VIII-lea
Tragedii: Romeo și Julieta, Troilus și Cresida, Coriolan, Titus Andronicus, Timon din Atena, Iulius
Caesar, Macbeth, Hamlet, Regele Lear, Othello (piesă), Antoniu și Cleopatra.
Piese pierdute: Love's Labour's Won, Cardenio, Richard al II-lea (prima parte)
Poeme: Sonetele lui Shakespeare,Venus și Adonis, The Rape of Lucrece, The Passionate Pilgrim,
The Phoenix and the Turtle, A Lover's Complaint.
Influența exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză din întreaga lume se
reflectă prin recunoașterea imediată a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate
pe fraze din Shakespeare și numeroasele adaptări ale pieselor sale. Alte semne ale influenței sale
contemporane sunt includerea sa în primele 10 poziții într-un top al "Celor mai importanți 100 de
britanici", sondaj sponsorizat de BBC, frecventele producții bazate pe operele sale, cum ar fi BBC
Television Shakespeare (un set de adaptări pentru televiziune ale pieselor sale) și succesul filmului
"Shakespeare in Love" (1998), o ficțiune dedicată vieții scriitorului, bazată pe scenariul unui foarte
cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a propus și o rescriere în cheie
postmodernă a lui Hamlet, "Rozencrantz și Guildestern sunt morți". Toate piesele au fost puse în
scenă la Teatrul Globe a cărui deviză ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit
histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa "Cum vă place",
"Lumea este o scenă și oamenii sunt doar actori".