IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL ROMAN

1. Izvoarele dreptului procesual civil roman. Definire, istoric

Potrivit art. 126 alin. 2 din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Din
textul de lege mentionat rezulta ca principalul izvor de drept procesual civil il constituie legea.
In materie procesuala au valoare de izvor de drept atat legea fundamentala – Constitutia – cat si legea
organica si ordinara.
Constitutia Romaniei este un important izvor al dreptului procesual civil deoarece cuprinde unele
principii fundamentale referitoare atat la organizarea judecatoreasca, cat si la desfasurarea procesului.
Noul cod de procedura civila a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010. In anul 2012 a fost adoptata Legea
nr. 76/2012 de punere in aplicare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedura civila iar noul cod de
procedura civila a intrat in vigoare 15 februarie 2013.
Normele de procedura civila sau legile de procedura civila reglementeaza modul de judecata a cauzelor
civile si punerea in executare a titlurilor executorii.
Normele de procedura civila se clasifica dupa mai multe criterii, cele mai importante fiind:
obiectul normelor, intinderea campului de aplicare, caracterul conduitei pe care o prescriu.
a) In functie de obiectul lor, normele de procedura se impart in norme de organizare judecatoreasca,
norme de competenta si norme de procedura propriu-zise.
Normele de organizare judecatoreasca reglementeaza compunerea si functionarea instantelor, a
Ministerului Public, numirea si avansarea magistratilor, statutul magistratilor, compunerea si constituirea
instantei. Pana la aparitia Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, sediul principal al normelor
de organizare judecatoreasca era reprezentat de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca.
Normele de competenta reglementeaza atributiile instantelor judecatoresti fata de atributiile altor
organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala (competenta generala), precum si repartizarea pricinilor
civile de competenta instantelor intre instante de grad diferit (competenta materiala) si intre instante de
acelasi grad (competenta teritoriala).
Sediul principal al normelor de competenta ii reprezinta codul de procedura civila. Normele de
procedura civila propriu-zisa reglementeaza modul de judecata al pricinilor civile si de executare silita a
titlurilor executorii, iar sediul principal al acestora il reprezinta codul de procedura civila.
b) In functie de intinderea campului de aplicare, normele de procedura se impart in norme generale
si norme speciale.
Normele generale sau de drept comun sunt acelea care se aplica in orice materie si in toate cazurile, in
afara de cele pentru care legea prevede altfel.
Normele speciale reglementeaza anumite materii expres stabilite de lege. Deoarece sunt derogatorii de
la normele generale, normele speciale sunt de stricta interpretare si nu pot fi aplicate prin analogie.
Impartirea normelor de procedura in generale si speciale are o importanta deosebita in activitatea
practica a instantelor.
Astfel concursul de legi prin care se intelege coexistenta celor doua categorii de norme se rezolva dupa
doua reguli:
- norma speciala se aplica cu prioritate ori de cate ori se gaseste in fata unui caz care intra in

1
prevederile sale;
- norma speciala in masura in care tace, se completeaza cu norma generala.
c) In functie de caracterul conduitei pe care o prescriu, normele de procedura se impart in norme
imperative si norme dispozitive.
Normele imperative sunt cele care impun partilor o anumita conduita, o actiune sau le obliga la o
abstentiune si, sub sanctiune, nu ingaduie sa nu se aplice sau sa se deroge de la ele.
Normele dispozitive sunt cele care suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau insuficient
exprimata a partilor, ori protejeaza interese unei dintre parti prin posibilitatea acesteia de a deroga de la
dispozitiile pe care le cuprind.
Cele doua categorii de norme prezinta categorii specifice constand in:
- aplicarea normelor imperative nu poate fi inlaturata nici chiar prin vointa partilor sau autorizarea
instantei de judecata, in timp ce aplicarea normelor dispozitive poate fi inlaturata prin vointa partilor;
- nerespectarea normelor imperative atrage dupa sine o sanctiune procedurala absoluta, in tip ce
incalcarea normelor dispozitive sunt sanctionate cu nulitatea relativa;
- partile nu pot confirma nici expres nici tacit, viciile unui acte procedural savarsit cu incalcarea
normelor imperative, in timp ce in cazul normelor dispozitive partea interesata poate fi ridicata numai de
partea in favoarea careia a fost edictata aceasta norma;
- incalcarea unei norme imperative poate fi invocata in orice stare a pricinii, in timp ce incalcarea
unei norme dispozitive poate fi invocata intr-un anumit termen.
In practica apar, uneori, dificultati in legatura cu determinarea caracterului imperativ sau dispozitiv al
normei procedurale. Imprejurarea se datoreaza in anumite situatii si faptului ca nu intotdeauna sunt intrunite
particularitatile mentionate anterior in cadrul unei norme procedurale imperative sau dispozitive. De aceea
criteriul formal al modului de exprimare al legiuitorului nu este uneori suficient, ci trebuie sa tina seama de
finalitatea textelor in cauza.
Literatura de specialitate considera ca au caracter imperativ normele referitoare la: organizarea
judecatoreasca, competenta (generala, materiala si teritoriala exclusiva) si cele care prevad principiile
fundamentale ale procesului civil.

2. Aplicarea normelor de procedura civila in timp, in spatiu si asupra persoanelor

2.1. Aplicarea normelor de procedura civila in timp
Art. 15 alin. 2 din Constitutie prevede ca „legea dispune pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile”, iar art. 6 alin. 1 din C. pr. civ. stabileste ca legea civila nu are caracter
retroactiv.
Codul de procedura civila actual stabileste in art. 24 ca dispozitiile sale se aplica numai proceselor si
executarilor silite incepute dupa intrarea sa in vigoare.
Procesele in curs de judecata si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi,
iar in cazul schimbarii competentei instantelor legal investite, procesele vor continua sa fie judecate de acele
instante, potrivit legii sub care au inceput. Chiar si in caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile legale
referitoare la competenta, in vigoare la data la care a inceput procesul, raman aplicabile. Daca instanta
investita a fost desfiintata prin legea noua, dosarele vor fi trimise din oficiu instantei competente potrivit legii

2
noi, dar vor fi judecate sub imperiul legii sub care au inceput (art. 25).
In privinta probelor, art. 26 alin. 1 stabileste ca, conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a
probelor preconstituite si a prezumtiilor legale sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii faptelor
juridice care fac obiectul probatiunii. Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data
administrarii lor (art. 26 alin. 2)
In ceea ce priveste caile de atac, art. 27 stabileste ca hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor
si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

2.1. Aplicarea normelor de procedura in spatiu

Potrivit art. 28 alin 1 din C. pr. civ., daca prin lege nu se dispune altfel, dispozitiile de procedura se
aplica proceselor de pe intreg teritoriul tarii.
Sub aspect international, problema este mai complexa. Aceste aspecte sunt cuprinse in cartea a VII –a
C. pr. civ. intitulata „procesul civil international”. Potrivit art. 1064, dispozitiile cartii a VII-a se aplica
proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in care tratatele internationale la care
Romania este parte, prin Dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.
Cu privire la competenta internationala a instantelor romane, codul cuprinde dispozitii generale (art.
1065-1077) si dispozitii speciale pe categorii de procese (art. 1078-1081), iar dispozitii privind legea
aplicabila in legatura cu capacitatea si drepturile partilor in proces (art. 1082-1086) si legea aplicabila in
materie procedurala (art. 1087-1092). Titlul III reglementeaza eficienta hotararilor straine, respectiv
recunoasterea si executarea acestora (art. 1093-1109), iar Titlul IV reglementeaza arbitrajul international si
efectele cotararilor arbitrale straine (art. 1110-1132).
Regulile privind legea aplicabila:
- capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este guvernata de legea sa nationala
(art. 1082), iar capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea romana. In situatiile in care
reprezentarea ori asistarea strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa nu a fost
asigurata, potrivit legii sale nationale, iar din aceasta cauza judecata procesului intarzie, instanta ii va putea
numi un curator special in mod provizoriu;
- legea forului - in procesul civil international instanta aplica legea procesuala romana sub rezerva
unor dispozitii exprese contrare (art. 1087); calificarea unei probleme ca fiind de drept procesual sau de drept
substantial se face conform legii romane sub rezerva institutiilor juridice fara corespondent in dreptul roman
(art. 1088);
- calitatea procesuala si calificarea pretentiei - calitatea procesuala a partilor, obiectul si cauza
actiunii in procesul civil international se stabilesc potrivit legii care guverneaza forul raporului juridic dedus
judecatii (art. 1089);
- probele pentru dovedirea unui act juridic si forta probanta a inscrisului constatator sunt cele
convenite de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le da aceasta libertate, in caz contrar se aplica
legea incheierii actului juridic. Probatiunea faptelor este supusa legii locului unde ele s-au produs ori au fost
savarsite. Legea romana se aplica in cazul in care ea admite si alte mijloace de proba decat cele stabilite
conform regulilor de mai sus. Legea romana se aplica si in cazul in care ea admite proba cu martori sau cu
prezumtii chiar si in cazul in care legea straina nu permite admisibilitatea acestor mijloace de proba. Proba

3
starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sunt guvernate de legea locului unde a fost
intocmit inscrisul invocat. Administrarea problelor in procesul civil international este guvernata de legea
romana;
- formalitati de publicitate - formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autoritatile
abilitate sa le instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc. In materia
imobiliara se aplica legea locului situarii imobilului;
- acte oficiale publice - actele publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un
agent public strain pot fi produse instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe cale administrativa
ierarhica in statul de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul consular roman. Supralegalizarea pe
cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea
efectuata, fie de catre misiunea diplomatica romana sau oficiul consular roman din acest stat, fie de catre
misiunea diplomatica sau oficiul consular in Romania ale statului de origine, si, in continuare in oricare dintre
cele doua situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe. Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul
legii, al unui tratat international la care Romania este parte sau pe baza de reciprocitate. Supralegalizarea
actelor intocmite sau legalizate de instantelor romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre
Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine (art. 1092).

2.2. Aplicarea normelor de procedura asupra persoanelor se face sub imperiul principiului
egalitatii (art. 16 Constitutia Romaniei si art. 2 si 7 din Legea privind organizarea judecatoreasca nr.
304/2004 si art. 6 C. pr. civ.). In legatura cu strainii, persoane fizice si persoane juridice, art. 1083 alin. 1 C.
pr. civ. stabileste ca acestia au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si aceleasi
obligatii procesuale ca si persoanele fizice de cetatenie romana, respectiv persoanele juridice romane. Cat
priveste scutirile sau reducerile de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si asistenta juridica gratuita,
cetatenii straini beneficiaza de ele in fata instantelor romane, in procesele privind raporturile de drept
international privat, in aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cetatenii romani, sub conditia reciprocitatii
cu statul de cetatenie sau de domiciliu al solicitantilor.