COMPETENTA

1. Notiunea si clasificare
Competenta - aptitudinea recunoscuta de lege unei instante de judecata sau unui alt organ cu activitate
jurisdictionala de a judeca, in conditiile legii anumite litigii.
Competenta generala delimiteaza atributiile instantelor judecatoresti de cele ale altor organe ale statului
cu sau fara activitate jurisdictionala.
Competenta jurisdictionala delimiteaza atributiile diferitelor instante judecatoresti in functie de gradul
sau teritorialitatea acestora.
In cadrul competentei jurisdictionale, deosebim intre competenta materiala si teritoriala.

Competenta materiala este de doua feluri:

 functionala, atunci cand se stabileste felul atributiilor jurisdictionale
 procesuala atunci cand se stabileste dupa obiect, valoare sau natura litigiului.

Competenta teritoriala este de trei feluri :

 competenta de drept comun (cand reclamantul formuleaza cererea la instanta domiciliului/paratului) ;
 competenta teritoriala alternativa (cand reclamantul are posibilitatea de a alege intre mai multe
instante de acelasi grad, deopotriva competente);
 competenta teritoriala exclusiva (cand cererea trebuie introdusa la o anumita instanta).

2.1. Competenta materiala – presupune o delimitare pe linie ierarhica intre instante de grad diferit sau
intre instante speciale.
In stabilirea competentei materiale sunt avuti in vedere mai multi factori:
 natura raportului dedus judecatii,
 obiectul cererii de chemare in judecata,
 valoarea litigiului.

Competenta materiala a judecatoriei este reglementata de art. 94 Cod pr. civ.

Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a. cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in
care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b. cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c. cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in
proprietatea exclusiva, a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite
de asociatiile de proprietari cu alte personae fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d. cererile de evacuare ;
e. cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de
trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege,
stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca ;
f. cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire ;
g. cererile posesorii ;
h. cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor
contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante ;
i. cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare ;
j. orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea
partilor, profesionisti sau neprofesionisti ;
2. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale
altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
3. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

1
 Conform art. 95 Cod pr. civ. tribunalul judeca:
1. in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Curtea de Apel judeca:

1. in prima instanta, cererile in materie de contencios administrativ si fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:

1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel, precum si a altor hotarari, in cazurile
prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta sa.

2.2. Competenta teritoriala presupune delimitarea pe linie orizontala intre instantele judecatoresti de
acelasi grad.
Competenta teritoriala de drept comun stabileste ca cererea de chemare in judecata se introduce la
instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel. Instanta
ramane competenta sa judece procesul chiar daca, ulterior sesizarii, paratul isi schimba domiciliul sau sediul.

Competenta teritoriala alternativa

Art.113 Cod pr. civ. stabileste ca in afara de instantele prevazute de art. 107-112, mai sunt competente:
1. instanta domiciliului reclamantului, in cererile privitoare la stabilirea filiatiei;
2. instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant, in cererile referitoare la obligatia de
intretinere, inclusiv cele privind alocatiile de stat pentru copii;
3. instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiei, in cazul cererilor
privind executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract;
4. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a
imobilului;
5. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile in prestatie tabulara, in justificare tabulara sau in
rectificare tabulara;
6. instanta locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorasc dintr-un contract de transport;
7. instanta locului de plata, in cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, C.E.C., billet la
ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii
absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un
profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;
9. instanta in a carei circumscriptie s-a savarsit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile
privind obligatiile izvorate dintr-o asemenea fapta.
(2) Cand paratul exercita in mod statornic, in afara domiciliului sau, o activitae profesionala, ori o activitate
agricola, comerciala, industriala sau altele asemenea, cererea de chemare in judecata se poate introduce
si la instanta in circumscriptia careia se afla locul activitatii respective, pentru obligatiile patrimoniale
nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc.

Competenta teritoriala exclusiva este reglementata de art. 117 si 121 Cod. pr. civ., care prevad:
Art. 117 Cod pr. civ. Cererile privitoare la imobile:

2
 (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei
circumscriptie este situat imobilul.
(2) Cand imobilul este situat in circumscriptia mai multor instante cererea se va face la instanta
domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla in vreuna dintre circumscriptii, iar in
caz contrar la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, prin asemanare, si in cazul actiunilor posesorii, actiunilor in
granituire, actiunilor privitoare la ingradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si in
cazul celor de imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu rezulta din succesiune.
Art. 121 Cod pr. civ. prevede ca cererile impotriva unui consumator formulate de un profesionist pot fi
introduse numai la instanta domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 126 alin. (2) raman aplicabile.

Competenta facultativa este reglementata de art. 127 Cod pr. civ. care prevede urmatoarele:
(1) Daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta a instantei la care isi
desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in
circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie
se afla instanta la care isi desfasoara activitatea.
(2) In cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la
instanta competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti
de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel
in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul procurorilor, asistentilor
judiciari si grefierilor.

3. Incidente procedurale
3.1. Exceptia de necompetenta reprezinta mijlocul procesual prin care se invoca necompetenta
instantei sesizate, in cursul judecatii in fond ori intr-o cale de atac. In functie de norma incalcata necompetenta
poate fi de ordine publica si de ordine privata - art. 129 Cod pr. civ.
Modul de invocare si solutionare a exceptiei sunt reglementate de art. 130 Cod pr. civ. si respectiv art.
132 Cod pr. civ.
3.2. Conflictele de competenta – situatia in care doua sau mai multe instante se considera
competente sau dimpotriva necompetente sa solutioneze o cauza care genereaza un conflict de competenta
(art. 133 Cod pr. civ.).
Distingem intre:
 conflictul negativ de competenta atunci cand doua sau mai multe instante s-au declarat deopotriva
necompetente;
 conflictul pozitiv de competenta, daca cel putin doua instante s-au declarat deopotriva competente.
Solutionarea conflictului de competenta se realizeaza conform dispozitiilor stabilite de art. 135 Cod pr.
civ.
3.3. Litispendenaa – potrivit art. 138 alin. (1) Cod pr. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru
aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte, inaintea mai multor instante competente sau chiar inaintea
aceleiasi instante, prin cereri distincte.
3.4. Conexitatea – art. 139 alin. (1) Cod pr. civ. dispune ca pentru asigurarea unei bune judecati, in prima
instanta este posibila conexarea mai multor procese in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti
si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura.
3.5. Stramutarea pricinilor - art. 140 Cod pr. civ. prevede ca stramutarea pricinilor, de la o instanta
competenta la o alta instanta de acelasi grad, se poate cere pentru urmatoarele motive:
- banuiala legitima;
- de siguranta publica.
Stramutarea se poate cere in orice faza a procesului; cererea pe motiv de banuiala legitima o poate
face partea interesata, iar cea pentru siguranta publica se poate face numai de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

3
 Cererea de stramutare pe motiv de banuiala legitima este de competenta curtii de apel, daca instanta
de la care se cere stramutarea este o judecatorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia. Daca
stramutarea se cere de la curtea de apel, competenta de solutionare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Daca cererea de stramutare se intemeiaza pe motive de siguranta publica, competenta apartine
intotdeauna Inaltei Curti de Casatie si Jusitie.
Instanta competenta, poate, la solicitarea celui interesat, sa ordone, daca este cazul, suspendarea
judecatii pana la solutionarea cererii de stramutare, cu darea unei cautinui in cuantum de 1.000 lei. Incheierea
asupra motivarii nu se motiveaza si nu este supusa niciunei cai de atac.
Cererea de stramutare se solutioneaza de urgenta in camera de consiliu, fara publicitate, dar cu citarea
partilor. Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si este definitiva.
3.6. Delegarea instantei – art. 147 Cod pr. civ prevede ca atunci cand, din cauza unor imprejurari
exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai lung să functioneze, Inalta Curte de Casatie si
Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul.
3.7. Prorogarea de competenta intervine in cazul in care o instanta competenta sa solutioneze cererea
introdusa de reclamant, devine competenta in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti sau a unei conventii
incheiate intre parti sa solutioneze si cereri, care in mod normal nu intra in competenta sa.
Din cele aratate rezulta ca prorogarea de competenta este:
 legala (intervine in cazurile expres prevazute de lege, si anume art. 112. alin. (1), art. 123, art. 139 Cod
pr. civ);
 judecatoreasca (intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti promulgate in baza unui text legal; ex.:
abtinerea si recuzarea, stramutarea proceselor, delegarea instantei);
 conventionala (intervine atunci cand partile se inteleg sa deroge de la regulile de competenta, atunci
cand legea permite).