3 pozitii de relaxare

revistamagazin.ro/content/view/13/10/

1/3
De nenumarate ori, simtim ca organismul nostru nu mai da randament sub nici o forma: nici fizic, nici intelectual,
nici afectiv. Devenim aproape ceea ce se numeste, metaforic (chiar daca termenul, atribuit unei fiinte umane, este
dur), un fel de „legume", in sensul ca nu mai suntem in stare sa efectuam nici macar miscari automate, „robotice".

Relaxarea este atunci prima idee care ne vine in minte si, cel mai frecvent, ne lasam cumva in voia sortii: acceptam
sa ne fure somnul, cand calatorim cu trenul, de exemplu, ne prindem fruntea in palme, la birou, ne intindem
picioarele, daca stam asezati pe o banca prin parc si asa mai departe. Totusi, ca semn ca relaxarea reprezinta un
element foarte important pentru sanatatea noastra generala, diverse categorii de specialisti si nespecialisti s-au
aplecat asupra ei cu multa seriozitate. Vom aminti doar numeroasele tehnici de relaxare, vechi de milenii,
cunoscute si aplicate in Orient, intr-o bogatie de variante extraordinara, dar si cu efecte pe masura. Mai jos, va
prezentam succint cele trei pozitii de relaxare recomandate de germanul J.H. Schultz, care au la baza fie un punct
de vedere fiziologic, fie unul mintal. Asadar, repaus fizic si psihic - componentele indispensabile ale unei relaxari
adevarate, in masura sa realizeze deopotriva diminuarea tensiunilor neuromusculare, urmata de inducerea in
organism a senzatiei de odihna si de liniste.

Pozitia 1 este si cea mai simpla: sezand pe un scaun sau pe un fotoliu. Acesta trebuie sa ofere maximum de
confort, ceea ce inseamna un sprijin al coapselor suficient de solid si de natural pentru ca si coloana vertebrala sa
poata fi rezemata intr-o postura de destindere deplina. Totodata, forma respectivului mobilier sa nu provoace
alunecarea inainte a gambelor, iar rezematoarele pentru coate sa permita odihna bratelor, fara a le supune vreunui
fel de efort, de tensiune.

este si cea mai simpla: sezand pe un scaun sau pe un fotoliu. Acesta trebuie sa ofere maximum de confort, ceea ce
inseamna un sprijin al coapselor suficient de solid si de natural pentru ca si coloana vertebrala sa poata fi rezemata
intr-o postura de destindere deplina. Totodata, forma respectivului mobilier sa nu provoace alunecarea inainte a
gambelor, iar rezematoarele pentru coate sa permita odihna bratelor, fara a le supune vreunui fel de efort, de
tensiune.
Pozitia 2 are si o denumire usor amuzanta, dar care spune totul despre modul de abordare: „vizitiu de birja". Sau a
birjarului obosit, am zice noi. Ea se adopta (tot pe scaun sau pe fotoliu) aplecand putin bustul spre inainte si barbia
se lasa in piept, astfel incat capul sa fie „tras" in jos de propria sa greutate. Mainile pot sta fie sprijinite cu coatele pe
genunchi, fie atarnate pe langa scaun ori fotoliu, in orice caz, intr-o inertie totala.

are si o denumire usor amuzanta, dar care spune totul despre modul de abordare: „vizitiu de birja". Sau a birjarului
obosit, am zice noi. Ea se adopta (tot pe scaun sau pe fotoliu) aplecand putin bustul spre inainte si barbia se lasa in
piept, astfel incat capul sa fie „tras" in jos de propria sa greutate. Mainile pot sta fie sprijinite cu coatele pe genunchi,
fie atarnate pe langa scaun ori fotoliu, in orice caz, intr-o inertie totala.
Pozitia 3 este ceva mai pretentioasa, in sensul ca necesita conditii putin speciale, subiectul stand culcat pe spate.
Postura clasica, numita si ea destul de plastic „a cadavrului", se va aborda pe un pat obisnuit, dar nu foarte moale,
sau pe alta suprafata plana care sa permita destinderea. Ideea de baza este aceeasi ca in pozitiile descrise mai
sus si anume lasarea muschilor sa atarne, efectiv, intr-o inertie totala. Picioarele sunt usor desfacute, la fel si
bratele, intinse pe langa corp, putin departate. Exista si o a doua varianta a pozitiei 3, considerata ca situandu-se
intre cea de „cadavru" si cea „a birjarului". Subiectul sta tot culcat pe spate, dar de data aceasta picioarele vor fi
indoite (tot in relaxare) si bratele inerte, indoite in dreptul capului, exact in felul in care dorm pe spate copiii mici. De
remarcat ca astfel de pozitii nu sunt doar propice relaxarii, ci ajuta mult si organismul persoanelor care sufera de
diferite afectiuni, in special la nivelul sistemului locomotor. De pilda, ultima pozitie descrisa le este recomandata
suferinzilor de lombosciatica, mai cu seama dupa ce au trecut printr-o criza de lumbago. Trebuie subliniata insa
necesitatea ca tehnicile de relaxare sa nu le abordam doar atunci cand am atins o limita a suportabilitatii
problemelor, de orice natura ar fi ele, ci si cand (aparent) totul e in regula; aceasta, fireste, tocmai pentru a preveni
situatiile de criza.

este ceva mai pretentioasa, in sensul ca necesita conditii putin speciale, subiectul stand culcat pe spate. Postura
clasica, numita si ea destul de plastic „a cadavrului", se va aborda pe un pat obisnuit, dar nu foarte moale, sau pe
alta suprafata plana care sa permita destinderea. Ideea de baza este aceeasi ca in pozitiile descrise mai sus si
anume lasarea muschilor sa atarne, efectiv, intr-o inertie totala. Picioarele sunt usor desfacute, la fel si bratele,
intinse pe langa corp, putin departate. Exista si o a doua varianta a pozitiei 3, considerata ca situandu-se intre cea
de „cadavru" si cea „a birjarului". Subiectul sta tot culcat pe spate, dar de data aceasta picioarele vor fi indoite (tot in
relaxare) si bratele inerte, indoite in dreptul capului, exact in felul in care dorm pe spate copiii mici. De remarcat ca
astfel de pozitii nu sunt doar propice relaxarii, ci ajuta mult si organismul persoanelor care sufera de diferite
afectiuni, in special la nivelul sistemului locomotor. De pilda, ultima pozitie descrisa le este recomandata suferinzilor
de lombosciatica, mai cu seama dupa ce au trecut printr-o criza de lumbago. Trebuie subliniata insa necesitatea ca
tehnicile de relaxare sa nu le abordam doar atunci cand am atins o limita a suportabilitatii problemelor, de orice
natura ar fi ele, ci si cand (aparent) totul e in regula; aceasta, fireste, tocmai pentru a preveni situatiile de criza.

este ceva mai pretentioasa, in sensul ca necesita conditii putin speciale, subiectul stand culcat pe spate. Postura
clasica, numita si ea destul de plastic „a cadavrului", se va aborda pe un pat obisnuit, dar nu foarte moale, sau pe
alta suprafata plana care sa permita destinderea. Ideea de baza este aceeasi ca in pozitiile descrise mai sus si
anume lasarea muschilor sa atarne, efectiv, intr-o inertie totala. Picioarele sunt usor desfacute, la fel si bratele,
intinse pe langa corp, putin departate. Exista si o a doua varianta a pozitiei 3, considerata ca situandu-se intre cea
de „cadavru" si cea „a birjarului". Subiectul sta tot culcat pe spate, dar de data aceasta picioarele vor fi indoite (tot in
relaxare) si bratele inerte, indoite in dreptul capului, exact in felul in care dorm pe spate copiii mici. De remarcat ca
astfel de pozitii nu sunt doar propice relaxarii, ci ajuta mult si organismul persoanelor care sufera de diferite
afectiuni, in special la nivelul sistemului locomotor. De pilda, ultima pozitie descrisa le este recomandata suferinzilor
de lombosciatica, mai cu seama dupa ce au trecut printr-o criza de lumbago. Trebuie subliniata insa necesitatea ca
tehnicile de relaxare sa nu le abordam doar atunci cand am atins o limita a suportabilitatii problemelor, de orice
natura ar fi ele, ci si cand (aparent) totul e in regula; aceasta, fireste, tocmai pentru a preveni situatiile de criza.

2/3
3/3