Studiu de caz.

Latinitate şi dacism
“Revolta fondului nostru nelatin”
 “Revolta fondului nostru nelatin” este prima
lucrare în care Blaga se apleacă asupra culturii noastre
pentru a împiedica exclusivismul latin în formarea
componentei spirituale a poporului român: "Un prieten
îmi vorbea despre înrâurirea slavă asupra literaturii
române; închinător îndârjit la altarul latinităţii - clare şi
măsurate - el nu îngăduia nici cea mai mică alterare sau
spălăcire a acestuia prin «maximalismul» slav."
Se ajunge, în felul acesta, la un "exclusivism latin",
prin care mulţi împărtăşesc convingerea că există spirite
naţionale şi culturi superioare si inferioare, de pildă
părerea lui Anatole France despre opera lui Dostoievski,
aceea că ar fi "o monstruoasă ciudăţenie".
 Pe parcursul lucrării se formulează
tema: raportul dintre fondul latin şi cel nelatin
din fiinţa noastră. Demonstraţia se face în
trepte, folosindu-se raţionamentul, explicaţia,
comparaţia, exemplul.Mai întâi motivează
“orgoliul latinităţii”. Fiind înconjuraţi de
nelatini, care mereu au atentat la independenţa
noastră, “orgoliul latin” a devenit o armă de
apărare a fiinţei naţionale.Apoi, respingând
abordarea unilaterală devenită îngânfare,
Blaga afirmă că noi “suntem mai mult”decât
atât.
 Din orgoliul latinităţii, deoarece
nu se dorea înrudirea cu slavii şi tracii,
a rămas drept moştenire “vremuri
când a trebuit să suferim râsul
batjocoritor al vecinilor, care cu orice
preţ ne voiau subjugaţi .”Pentru a
argumenta existenţa fondului nostru
nelatin, Blaga apelează la o comparaţie
cu un exemplu din ştiinţele naturii.
 Acesta face un experiment prin care
arată însemnatul procent de sânge slav şi
trac care curge în fiinţa noastră. Lucian
Blaga dă drept exemplu încrucişarea unei
flori albe cu o floare roşie a aceleiaşi
varietăţi. Însuşirea uneia este
dominanantă, dar apar şi însuşirile
celeilalte flori chiar dacă noi le considerăm
pierdute; ele se afirmă din timp în timp.
Dominanta în spiritul românesc o
reprezintă limba latină, dar şi fondul slavo-
trac.
 “Istoria noastră se proiectează mai
mult în viitor decât în trecut”.Prin această
afirmaţie, Lucian Blaga vrea să comunice
faptul că deşi deţinem şi alte influenţe
bogate din alte popoare, istoria noastră se
proiectează în acţiunile noastre şi în
comportamentul nostru.
Deşi noi vrem să fim latini puri,
avem şi influenţe ale fondului slavo-trac,
pe care le expunem în ceea ce facem.
 Din respect pentru cultul strămoşilor,
naţiunea română ar trebui să acorde importanţa
necesară tuturor componentelor spirituale etnice
din care a rezultat limba română. În opera sa
Lucian Blaga ne consideră “morminte vii”
deoarece noi, oamenii, suntem moştenitori ai
unui mare tezaur, limba strămoşească. Blaga nu
respinge tradiţia şi crezul în latinitatea noastră, ci
condamnă orientarea într-o singură direcţie şi
exagerările, simplitatea şi superficialitatea
abordării tradiţiei.
 Bibliografie:
Blaga, Lucian, “Ceasornicul de nisip”,
“Revolta fondului nostru nelatin”,
Editura Dacia, Cluj, 1973, pag 47-50