Cardiaci: ştiţi să luaţi corect tratamentul?

-+
Care este rolul acestuia şi de ce trebuie luat corect? Ce înseamnă administrarea corectă a
medicaţiei pentru hipertensivi şi cum aceţionează aceste medicamente? Ce se întîmplă
dacă nu respectăm regulile administrării tratamentului pentru hipertensiunea arterială?
Despre toate acestea aflaţi citind articolul următor:
Conf. dr. Florin Mitu, şeful Secţiei de Recuperare Cardiovasculară din cadrul Spitalului de
Recuperare Iaşi: „Hipertensiunea arterială este o boală cronică, care dacă nu este controlată
poate duce la apariţia complicaţiilor cardiace, renale şi a accidentelor vasculare cerebrale. Chiar
dacă nu prezintă simptome, persoanele hipertensive trebuie să-şi administreze medicaţia zilnic în
conformitate cu recomandările medicului. Cantitatea şi tipul de medicamente care se
administrează depind de valoarea determinată a tensiunii arteriale, de afectarea organică
cauzată de hipertensiune, de prezenţa altor afecţiuni asociate. Dacă la analize se constată
creşterea acidului uric sau hipopotasemia, acest lucru poate determina reducerea dozelor.
De ce este important să se administreze corect medicaţia?
Administraea corectă ajută medicul să reducă doza de medicament administrată şi contribuie în
plus şi la creşterea eficienţei tratamentului. Găsirea combinaţiei optime de medicamente cu
puţine efecte adverse, poate lua ceva timp, de aceea este importantă administrarea combinaţiei
de medicamente conform indicaţiilor medicului. Dacă nu se administrează medicamentele în mod
corect atunci presiunea sanguină poate să nu fie controlată, ceea ce duce la apariţia bolilor
renale, cardiovasculare sau a accidentelor vasculare cerebrale. De asemenea poate apare
afectarea oculară (retinopatia hipertensivă) şi se poate dezvolta boala arterială periferică.
Diureticele
Sunt de trei feluri:
 diuretice tiazidice (hidroclorotiazida, indapamida, clortalidona, metolazona) care sunt
indicate în special la hipertensivii vârstnici, la cei cu HTA izolată, precum şi în prezenţa
insuficienţei cardiace. Contraindicaţiile absolute sunt reprezentate de gută, insuficienţă renală
severă, iar cele relative de sarcină şi anemie. Printre efectele secundare principale care trebuie
cunoscute reţinem:hipotensiunea ortostatică (scăderea TA la trecerea din poziţie culcată în
poziţie ridicată) şi hipokaliemia.
 diureticele de ansa (furosemidul, torasemidul, bumetanida) sunt indicate în special în
prezenţa insuficienţei cardiace şi a insuficienţei renale.
 diureticele care economisesc potasiu (spironolactona, eperenona) se administreaza mai
ales la hipertensivii care au asociată insuficienţa cardiacă congestivă, dar şi post infarct
miocardic. Sunt contraindicate în insuficienţa renală şi în hiperpotasemii.
Betablocantele
Se indică cu predilecţie la hipertensivii cu angină pectorală, postinfarct miocardic, insuficienţă
cardiacă, sarcină sau tahiaritmii. Principalele betablocante sunt: atenolol, metoprolol, propranolol,
bisoprolol, carvedilol, labetalol.Contraindicaţii absolute: astmul bronşic, bronhopneumopatia
cronică obstructivă, blocul atrioventricular de gradul 2 sau 3; iar contraindicaţiile relative sunt:
arteriopatiile periferice, scăderea toleranţei la glucoză, administrarea la atleţi şi la pacienţii activi
fizic.
Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
Se pot administra în orice formă de HTA. Se indică şi în HTA asociată cu: disfuncţie ventriculară
stîngă şi insuficienţă cardiacă, post infarct miocardic, diabet zaharat şi nefropatie diabetică,
proteinurie (pierderea de proteine prin urină), boli renale cronice, post accident cerebral.Cei mai
importanţi IEC sunt: enap (enalapril), captopril, enalaril, fosinopril, lisinopril, perindopril, quinapril,
ramipril, trandolapril. Sunt contraindicaţi: în sarcină, hiperpotasemie şi stenoză bilaterală de
arteră renală.
 Sartanii (Antagonistii receptorilor AT1 ai angiotensinei II)
Se prescriu în special la hipertensivii cu nefropatie diabetică (diabet zaharat tip II) cu
microalbuminurie, HVS (hipertrofie ventriculară stîngă), proteinurie sau în caz de apariţie a tusei
în cursul tratamentului cu IEC. Au aceleaşi contraindicaţii ca şi IEC. Cei mai importanţi sartani
sunt: candesartan, irbesartan, losartan, olmesartan, telmisartan, valsartan.
Blocantele canalelor de calciu (BCC)
Blocantele non-dihidropiridinice ale canalelor de calciu sunt indicate la hipertensivii vârstnici cu
angină pectorală, ateroscleroza carotidiană şi tahicardie supraventriculară. Sunt contraindicate în
blocul atriventricular de gr. 2 sau 3, în insuficienţa cardiacă congestivă. Blocantele
dihidropiridinice ale canalelor de calciu au ca indicaţie de elecţie hipertensiunea la persoanele
vârstnice, bolnavii cu HTA sistolică izolată, hipertensivii cu angină pectorală, cu arteriopatii
periferice, ateroscleroza carotidiană, sarcina. Dintre contraindicaţiile relative amintim -
tahiaritmiile şi insuficienţa cardiacă congestivă. Principalele BCC sunt: diltiazem,verapamil
(nondihidropiridinice), amlodipina, felodipina, isradipina, noicardipina, nifedipina retard,
nisoldipina Alte clase de antihipertensive: á1(alfa ) blocante (doxazosin, prazosin, terazosin), á2
agonistii centrali (clonidina, metildopa) şi vasodilatatoarele directe ( hidralazina, minoxidilul). Alfa
blocantele se preferă la hipertensivii cu hiperplazie de prostată. Sunt contraindicate în
hipotensiunea ortostatică şi în insuficienţa cardiacă congestivă.
Cum acţionează
Medicamentele controlează, dar nu vindecă presiunea arterială, fiind necesară administrarea lor
pe tot parcursul vieţii. Medicamentele antihipertensive acţionează pe diferite căi şi sunt utilizate în
diferite combinaţii:
 diureticele - stimulează rinichii să elimine mai mult sodiu şi apă din organism; aceste
medicamente produc scăderea volumului sanguin circulant, ceea ce scade în consecinţă
valoarea presiunii arteriale; diureticele sunt deseori combinate cu alte clase de medicamente
antihipertensive
 betablocantele - scad frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac, care la rîndul lor diminuează
valoarea tensională
 u inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei - blochează enzima necesară în sinteza
substanţei vasoconstrictoare (angiotensina); ca şi rezultat, vasele sanguine se relaxează şi se
dilată, facilitând fluxul sanguin la nivelul vaselor, ceea ce reduce presiunea sanguină; aceste
medicamente cresc eliminările de apă şi sodiu prin urină, care contribuie de asemenea la
scăderea tensiunii arteriale
 blocantele canalelor de Ca - acţionează prin reducerea constricţiei vaselor sanguine
cauzate de presiunea sanguină crescută; aceste medicamente uşurează fluxul sanguin şi reduc
nivelul presiunii sanguine
 blocanţii receptorilor angiotensinei II - blochează acţiunea angiotensinei II care produce
vasoconstrictie şi astfel vasele se relaxează şi se dilată; aceste medicamente facilitează fluxul
sanguin şi reduc nivelul presiunii sanguine; de asemenea aceste medicamente măresc
eliminările urinare de sodiu şi apă, ceea ce scade nivelul tensiunii arteriale“.
Alcătuirea unui plan terapeutic şi administrarea medicamentelor
 se discută cu medicul numele tuturor medicamentelor; se cere o explicaţie clară despre
modul de acţiune şi despre scopul fiecărui medicament prescris; dacă se cunoaşte ce se
administrează şi cât este de util medicamentul, se poate respecta mai uşor orarul de
administrare; se notează ambele denumiri, atât denumirea de bază cât şi denumirea comercială
a medicamentelor şi se verifică lista cu medicaţia de către medic;
 orarul medicaţiei: se asigură că a înţeles corect recomandările medicului referitoare la
doza şi ora la care trebuie administrat fiecare medicament în parte; de asemenea este bine să se
alcătuiască un orar de administrare al medicaţiei cât mai simplu posibil; să se planifice
administrarea medicamentelor în timp ce se efectuează alte activităţi, ca de exemplu în timpul
 unei mese sau înainte de culcare, pentru a uşura amintirea momentului în care trebuie luat
medicamentul
 se discută cu medicul despre ce trebuie făcut în cazul în care se omite accidental o doză;
se cer informaţii despre fiecare medicament în parte, deoarece recomandările pot fi diferite
pentru fiecare medicament
 să se consulte medicul dacă apar probleme legate de orarul administrării medicaţiei; doar
medicul poate înlocui medicamentele sau poate schimba modul de administrare
 să se arate lista cu medicamente medicului la controalele periodice; aceasta trebuie să
includă medicamentele prescrise şi de alţi medici şi medicamentele care nu sunt prescrise, dar
pe care pacientul le utilizează în mod regulat;
 să se comunice medicului orice modificare apărută în starea de sănătate care afectează
tensiunea arterială, ca şi creşterea în greutate, efectele adverse ale medicamentelor sau alte
afecţiuni medicale asociate
 poate fi necesară evitarea anumitor medicamente deoarece multe medicamente
neprescrise pot reduce eficienţa medicamentelor antihipertensive şi să crească valoarea presiunii
sanguine; se consultă medicul dacă se utilizează antiinflamatoare nesteroidiene
(indometacin,ketoprofen, naproxen sau piroxicam), medicamentele decongestionante
(pseudoefedrina); se consultă medicul în cazul consumului de tratamente pe bază de extracte de
plante sau homeopate, care pot influenţa şi ele valoarea tensiunii arteriale.
 atenţie - păstrarea medicamentelor în condiţii de temperatură prea ridicată sau prea
scăzută poate scădea eficienţa medicamentelor
 se consultă medicul sau farmacistul în legătură cu efectele adverse ale medicamentelor;
se comunică medicului apariţia efectelor adverse ale medicamentelor
Scopul terapiei antihipertensive
Scopul terapiei antihipertensive este de a reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară.
Prima ţintă o reprezintă reducerea TA (Tensiunii arteriale) < 140/90 mmHg pentru populaţia
generală şi TA<130/80 mmHg mmHg pentru populaţii speciale (precum diabeticii sau cei cu boli
renale). Trebuie menţionat că indiferent de tratamentul medicamentos iniţial, esenţială este
schimbarea stilului de viaţă (dieta hiposodată - cu cât mai puţină sare -, hipolipidă - cu cât mai
puţine grăsimi animale, bogata in fibre - care să cuprindă vegetale şi fructe - min 400 mg/zi),
reducerea greutăţii corporale, interzicerea fumatului, şi promovarea unei activităţi fizice moderate.
Cuvinte cheie: + cardiac, tratament