61.Noțiune de leziuni interradiculare. Clasificare.

Reprezinta pierderea osoasa situata intre radacinile dintilor multiradiculari

Clasificare:

 In sens transversal:
-gradul 1-1-3mm
-gradul2-peste 3mm dar nu traverseaza
-gradul3-traverseaza dintr-o parte in alta a radacinii
 In sens vertical(acest defect porneste de la regiunea furcatiei si ajunge pina
la osul alveolar)
-clasa A-pina la 3mm
-clasa B-4-6mm
-clasa C-peste 7mm

62.Leziuni interradiculare de gradul I (clasa I).

-Implica pierdere minima de atasament, cea mai mare parte a osului

interradicular intacta (pana la 1/3 din distanta V-O)
-Nu sunt modificari radiografice
-Intraoperator se observa pierdere osoasa minima

63.Leziuni interradiculare de gradul II (clasa II).

-Liza osoasa interradicular atat orizontala cat si verticala

-Mai exista os profund in defecte
-Radiografic nu se observa intotdeauna, in functie de cantitatea de os
restanta in defect

64.Leziuni interradiculare de gradul III (clasa III).

-Osul este pierdut pe intreaga grosime a furcatiei

-Sonda trece complet dinspre vestibular spre oral
-Radiografic se observa o radiotransparenta neta

65.Examenul local în viziunea aprecierii gradului de lezare a spațiului

interradicular (instrumentar).

Clinic ne intereseaza din punct de vedere al planului terapeutic daca furcatia

e complet deschisa(penetranta)sau daca este partiala invadabila.
Apreciem daca sonda patrunde pina la 3mm(e grupa1)
Daca patrundem mai mult de 3mm,dar mai ramine os si pe cealalta
parte(grupa 2)
Daca sonda trece pe partea cealalta avem furcatie de gradul 3
Masuratori clinice:PD,BOP,CAL,sondarea furcatiei

66.Analiza radiologică în diagnosticarea L.I.R.

Leziunea interradiculara fiind o pierdere de substanta osoasa situata intre

radacinile dintilor multiradiculari radiologic se manifesta printr-o zona
radiotransparenta.

Clasa 1-nu sunt modificari radiografice

Clasa 2-radiografic nu se observa intotdeauna in functie de cantitatea de os
restanta in defect
Clasa 3-radiografic se observa o radiotransparenta neta

67.Tratamentul L.I.R. de clasa I.

Detartraj-surfasajul radicular cu sau fara plastia zonei de furcatie.

Chiuretajul-regiunea interadiculara trebuie sa fie facuta accesibila masurilor

de igiena bucala.Debridarea leziunii prin chiuretaj-tratament de electie,iar
suprafata creata permite conditii favorabile unei reatasari a mucoasei.

68.Tratamentul L.I.R. de clasa II.

-Regenerarea tisulara ghidata

-Aditie de grefe osoase sau materiale de substitutie osoasa
-Lambou repozitionat coronar
-Grefa de tesut conjuctiv aplicata sub un lambou mucoperiostal peste zona
de furcatie
-Plastia zonei de furcatie
-Amputatia radiculara sau corono-radiculara
-Hemisectia cu pastrarea celor 2 radacini ale unui molar inferior
-Tunelizarea
-Extractia

69.Tratamentul L.I.R. de clasa III

-Regenerare tisulara ghidata

-Amputatia corono-radiculara
-Hemisectia
 -Tunelizarea
-Extractia

70. Recesiuni gingivale. Noțiune. Clasificarea recesiunilor gingivale.

Recesiunea gingivala(retractia gingivala) reprezinta expunerea radacinilor dentare prin
migrarea marginii gingiei catre apexul dintelui (partea terminala a radacinii).

Tesuturile pot fi ferme, de culoare normala sau inflamate, in functie de cantitatea de

iritanti prezenta. Gingia este, in general, fina si fragila, cu portiunea atasata absenta
sau de inaltime redusa. Adancimea sulcus-ului gingival este, frecvent, in limite
normale.

71.Clasificarea recesiunilor gingivale după Sullivan și Atkins.

Sullivan si Atkins clasifica recesiunile in functie de morfologia leziunii si rapoartele
acesteia cu linia muco-gingivala dupa cum urmeaza:
clasa I - recesiuni profunde si late,
clasa a II - recesiuni superficiale si late,
clasa a III - recesiuni profunde si inguste.
clasa a IV- recesiuni superficiale si inguste.
72.Clasificarea recesiunilor gingivale după Miller.

Miller descrie 4 clase.

Clasa I – recesiunea nu atinge linia muco-gingivala, tesuturile parodontale proximale
sunt integre, fara pierdere de atasament, prognosticul de acoperire este de 100%;

Clasa a II-a – recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gigivala, tesuturile

proximale sunt integre, fara pierdere de atasament, prognosticul de acoperire este de
100%;

Clasa a III-a – recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gingivala, tesuturile

proximale sunt usor afectate, prognosticul de reacoperire radiculara este moderat
(reacoperire partiala).

Clasa a IV-a - recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gingivala, tesuturile

proximale sunt sever afectate, prognosticul de acoperire rezervat.

73.Factorii cauzali și predispozanți în apariția recesiunilor gingivale.

Factorii cauzali:
 Boala parodontala, cel mai des incriminata, determina retractia generalizata a gingiilor, prin
scaderea suportului osos care sustine gingia; anvergura retractiei este in legatura directa cu
gravitatea afectiunii parodontale;
 Acumularea tartrului si placii bacteriene induce activarea mecanismului de aparare al gingiei
– retragerea, inflamarea si sangerarea acesteia;
 Traumatisme auto - induse: periaj intempestiv, folosirea incorecta a scobitorilor sau a atei
dentare; de asemenea, agresiunea repetata a gingiei cu un obiect dur – capatul unui creion sau
piercing-urile;
 Forte ocluzale transmise inegal si necontrolat;
 Modificari de pozitie ale dintilor, ce ar presupune o lamela osoasa fina sau mai scurta, care nu
sustine gingia;
 Un biotip parodontal fin, transmis genetic, ce presupune o fragilitate si finete gingivala si
osoasa;
 Tratamente stomatologice incorect realizate: lucrari protetice, obturatii neadaptate sau crosete
dentare in cazul protezelor partiale – acestea invadeaza spatiul gingiei si induc retragerea
acesteia.
Factorii predispozanti:

 Malpozitiile dentare
 Dehiscente si fenestratiile osoase
 Frenurile inserate aproape de marginea gingivala
 Convexitatile radiculare ale caninilor

74.Examenul radiografic ca mijloc de diagnostic al bolilor parodontale. Tipuri de

radiografii realizate.
Radiografia pungilor parodontale e indispensabil nu doar pentru precizarea diagnosticului si
stabilirea planului de tratament dar si ca imagine de referinta pentru urmarirea evolutiei cazului
in timp.Se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.
Cu ajutorul radiografiilor depistam 3 tipuri de schimbari ale tesutului osos la nivelul maxilarelor:
inflamatorii,distrofice,asociate.

Primul tip de schimbari destructive ale tesutului osos la nivelul alveolar al maxilarelor nu se
extinde asupra altor zone ale acestuia si nu produce schimbari la nivelul altor oase ale
scheletului.Acest tipa de schimbari sint o consecinta a procesului inflamator.

Deosebim 4 grade ale destructiei tesut.osos la nivelul alveolar al maxilarelor – destructie de

inceput, caracterizata prin absenta placii compacte de la virfurile septului osos
interdentar,osteoporoza lui fara resorbtie accentuata; gradul I – reducerea cu 1/3 a inaltimii
septului interalveolar, gradul II reducerea cu ½ si mai mult a inaltimii septului
interalveolar.Acest tip de resorbtie se constata in procesele inflamatorii ale parodontiului. In
cliseul radiologic constatam resorbtie cu precadere orizontala,verticala sau de tip
chistic.Adeseori se pot constata toate tipurile de resorbtie la un singur bolnav.

Al doilea tip de modificari ale tesut osos sunt cele distrofice care se manifesta ca o
reconstructie sclerotica a tesut osos in asociatie cu osteoporoza zonei alveolare a
maxilarelor.Sint posibile modificari si in alte oase ale scheletului. Tipul doi de schimbari se
constata in parodontoze.

Al treilea tip de schimbari il constituie schimbarile asociate ale celor doua tipuri de mai sus.
Tipuri de radiografii realizate.
Radiografie panoramica sau ortopantomografie.
Radiologia conventionala;
Computer tomografia CT;
Imagistica prin rezonanta magnetica;
Ecografia;
Metode invazive- folosesc radiatii ionizante ca sursa de energie, potential periculoase biologic(
raze X; izotopii radioactivi in med nucleara)
Metode neinvazive- folosesc radiatii neionizante( cimpul magnetic si unde de radiofrecventa
utilizate in imagistica prin rezonanta magnetica IRM; radiatia US in ultrasonografie; Ecografie)

75.Aspecte radiografice a elementelor parodonțiului profund în normă.

Valoarea diagnostica a examenului radiologic
Evidentiaza:

 dispunerea trabeculelor osoase

 modificari discrete a densitatii osoase
 gradul de rezorbtie al osului alveolar

Analizam:

 Inaltimea septului interdentar si prezenta laminei dura

 Structura trabeculara a osului alveolar
 Ariile de distructie osoasa
 Pierderea osoasa la nivelul furcatiei
 Largimea spatiului periodontal
 Raportul coroana-radacina
 Forma si lungimea radacinii
 Carii, calitatea restaurarilor, tartru
 Dintii lipsa, supranumerari

Aspecte radiografice normale:

 Creasta alveolara: 2-3 mm de jonctiunea smalt-cement

 Forma crestelor: variaza in functie de:
 forma coroanei,
 pozitia si angulatia dintelui,
 distanta dintre radacini,
 forma radacinilor
 Angulatia crestelor: orizontala/verticala
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la acelasi nivel, crestele apar orizontale
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la nivele diferite, crestele apar inclinate
 Forma crestelor depinde de stadiul de eruptie al dintilor
 Septul interdentar: gros, subtire
 Opacitatea structurilor dento-alveolare vizibila radiografic depinde de
 densitatea si grosimea osului trabecular
 grosimea corticalei osoase
  (Radacini mari, os gros si dens= opacitate crescuta si invers)
 Alveola are forma piramide triunghiulara cu 4 fete: 2 situate spre vestibular si oral,si 2
spre mezial, distal.
Erorile tehnice care determina:

 mariri, scurtari, suprapuneri dentare reduc sever utilitatrea diagnosticului radiologic!

 Radiografia panoramica (OPT) este doar informativa; mareste de 1,3 ori dimensiunea
complexului alveolo-dentar
Limitele examenului radiologic

 Nu poate da o imagine corecta referitor la adancimea, latimea, angulatia spatiului

periodontal
 Nu reda modificarile osoase incipiente; primele semne radiologice apar cand este o
reducere a densitatii osoase mai mare de 30%
Spatiul dento alveolar are forma clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui si mai
larg in zona cervicala si apicala.La examenul radiologic alveola apare ca o zona de
radiotransparenta marita fata de radacina si osul alveolar.