Infinita Aba ie

-Dan Dobo -

— Scriai c i se pare normal ca, dân-

du-le celorlal i c i pe care s le citeasc ,
g se ti tu însu i r spunsurile pe care le
cau i.
— Am spus într-adev r asta într-una
din predicile mele.
— Dar oare, procedând astfel, acela
care scrie c i nu- i condamn discipolii la
a-i c lca pe urme? Nu le induce el oare
acela i soi de întreb ri care-l muncesc i
pe el însu i?
— Sunt c i care creeaz discipoli.
Sunt c i care aduc cunoa terea. Po i tu
decizi care sunt mai bune?

Arrus înv ase s suporte de ceva vreme senza ia

crâncen a dep rt rii de Kyrall. Avusese nevoie de un ve mânt
shu cu totul special, pe care îl preg tise mai bine de un an,
expunându-l treptat c toriei în spa iu. Era con tient c
rezultatul nu sem na nicicum cu simbioza prieteneasc dintre
un kyrallian i mantia lui, dar chiar i a a slab cum era,
vocea coloniei de ciuperci pe care o sesiza undeva în
str fundul min ii îi mai domolea fobiile. Era ca o
ambarca iune care îl inea la suprafa a propriei sale min i.
Pe Kyrall îi fusese fric în multe feluri. Când era copil,
crezuse c va muri de foame fiindc arborii negri se vor opri
brusc din a mai face fructe; se temuse apoi c nu va putea
deveni F urar precum tat l s u; se încrâncenase în eserea de
spaime a luptelor cu animalele telepate i se înfiorase în fa a
pericolului de a- i pierde semenii în timp ce lucra cu delicate e
în mintea lor r nit . Nici una dintre spaimele astea nu-l
preg tise îns pentru ceea ce sim ea acum, când ie ise pe

1
platforma din fa a cl dirii impozante a spa ioportului de pe
Alderbaraan, unde îl l sase naveta automat cu care venise de
pe Kyrall.
Încerc s tempereze panica pe care o sim ea colonia de
ciuperci din mantia shu i aproape c i pierdu cuno tin a din
cauza efortului. Sim i îns imediat sprijinul Alaanei i mintea
lui întreag fu cuprins de o lumin alb care anestezia totul,
sco ând la iveal fiecare ascunzi poten ial periculos,
alungând temerile.
Cei câ iva oameni care se aflau în coridorul ce unea pe-
ronul larg al spa ioportului cu locul de aterizare a navelor
superluminice îl priveau cu mirare. Nu era nevoie de cine tie
ce aptitudini telepatice sau cuno tin e subtile de sociologie
pentru ca Arrus s i dea seama c era considerat o
imposibilitate, un paradox. Cei trei ani care trecuser de la
moartea crunt a fostului Împ rat Bella VII în sala mare a
psiacului de pe Kyrall aduseser poporului lui o publicitate
nedorit . Erau privi i fie ca supraoameni, fie ca întruparea
Diavolului, o figur din ce în ce mai prezent în gândirea
lumilor vechi, care p reau cu toate cuprinse de o manie reli-
gioas cre tin . Xtyn îi explicase c era normal ca oamenii s
redescopere cel mai simplu lucru care îi desp ea de clonele
pe care le consideraser dintotdeauna exemplare inferioare. Pe
toate lumile vechi înfloreau culturi neocre tine, se construiau
biserici i abundau simbolurile biblice. Paradoxal poate, dar
sta era felul oamenilor de a- i c uta o nou identitate. i to i
ace ti cre tini tiau c un kyrallian nu poate exista decât pe
planeta lui, c abilit ile sale depind strict de prezen a
câmpului chu, amplificator al puterilor psi. În ochii lor era
probabil un farsor, un clovn.
De aceea nu c uta privirile celorlal i; mergea cu capul în
mânt.
Plecase hot rât. Dup ce ai lui suferiser de molim , dup
ce strânsese din amintiri pe care doar m iestria lui de F urar
le putea scoate la lumin , scrisese începutul „Legendelor
Kyrallului", o carte simpl despre poporul lui, care nu fusese
nimic altceva decât un experiment. Crezuse c e de datoria lui
explice tuturor cum se iubeau, cum se bucurau, cum
cântau i cum dansau i mai ales cum mureau kyrallienii. Îi

2
fusese simplu s adune toate astea din amintiri disparate. Era
îns con tient c pove tile planetei sale nu ar fi fost întregi
elucidarea misterului quin ilor, al ordinului militar care
asigurase ascensiunea i suprema ia dinastiei Boszt. Dorin a
nebuneasc de a pune cap la cap întâmpl ri petrecute cu
multe veacuri în urm îl f cuse s devin primul kyrallian
care î i p se te planeta.
Alderbaraan nu era o destina ie întâmpl toare. Întreg
universul p rea s fie convins c instruc ia unui quint por-
ne te într-un magazin de simbion i cule i de pe Ryuss i
vându i aici. El tia c nu e a a, dar dorea s afle originile
acestei pove ti. Pe planeta pe care tocmai aterizase erau cele
mai mari cresc torii de simbion i i nu se îndoia c , în ciuda a
ceea ce aflase deja, trebuia s existe o leg tur , fie ea i una
vag , între animalele acelea bizare i primii quin i.
Ajunse în fa a unui func ionar care îl privi plin de cu-
riozitate. Mantia îi acoperea cu totul celelalte ve minte i l sa
ias doar vârfurile unor papuci ciuda i.
— Ave i vreun act de identitate? întreb func ionarul,
neputând s i ia privirea de pe modelele schimb toare i
ciudate pe care le forma mantia celuilalt.
vorb , Arrus îi întinse un card magnetic pe care ce-
lalt îl examin plin de curiozitate.
— Ce e sta?
— Un pa aport kyrallian.
Vame ul scutur u or din cap, încercând parc s i
alunge în acest fel uluiala.
— Vre i s spune i c sunte i chiar de pe Kyrall?
— Da.
— E drept c ave i un fel ciudat de a vorbi, c mantia asta
seam cu ceea ce am v zut în documentare, dar toat
lumea tie c ...
— Sunt aici. M numesc Arrus i vreau s vizitez un ma-
gazin de simbion i.
— Bine, dar acesta nu e un pa aport valabil i mi-e team
nu am un lector potrivit pentru a citi informa iile de pe
cardul sta antic. Nu ave i altceva, vreo alt dovad a... ceea
ce spune i c sunte i?
Arrus se concentr asupra min ii celuilalt. Era mult mai

3
greu decât pe Kyrall. De parc ar fi sim it ceva necurat,
func ionarul se opunea invaziei cu toat for a. Trecur câteva
secunde în care cei doi se privir în ochi f s poat schi a
vreun gest. Expus îns unui efort atât de familiar, colonia de
ciuperci din mantie se domoli brusc, oferindu-i lui Arrus for a
suplimentar de care avea nevoie. Vame ul icni scurt, de
parc Arrus îi intrase în minte în cel mai fizic chip cu putin .
Pentru câteva clipe, F urarul r mase perplex. Mintea celuilalt
nu sem na defel cu ceea ce era el obi nuit s vad la semenii
i de pe Kyrall. G si îns repede ceea ce c uta i-i proiect
celuilalt în minte amintirea unei lupte cu policornii. Se retrase
apoi cu grij i a tept mai bine de un minut.
— Nnnu ccred c e nevoie i de alte demonstra ii de felul
sta. Cu toate acestea, datoria m face...
— Uite ce e, prietene, î i pot l sa actul sta pe care mi l-a
întocmit însu i Xtyn, st pânul psiacului i Preotul poporului
meu. Sunt sigur c -l vei putea citi i c liderul nostru va fi mai
mult decât bucuros s r spund tuturor întreb rilor pe care
tu sau administra ia de aici de pe Alderbaraan le ve i avea.
Acum trebuie îns s plec.
Arrus trecu pe lâng func ionarul paralizat de groaz ,
zâmbind în sinea lui. Xtyn avusese dreptate. Referirea la
persoana lui i mai ales leg tura cu administra ia din Alder-
baraan îl paralizase pe bietul om. În cei cinci ani de când Xtyn
i Alaana deveniser st pânii psiacului, Imperiul se f râmi ase
în nenum rate federa ii stelare care erau mereu în r zboi una
cu alta sau se pomeneau c sunt atacate de câte un grup de
clone care st tuser ascunse o vreme. Suprema ia psiacului
nu era îns negat niciodat , pe de o parte pentru c Xtyn i
Alaana refuzaser constant s se implice în orice disput
politic sau militar , dar i fiindc blocada pe care psiacul o
putea impune asupra comunica iilor unei planete însemna
practic condamnarea locuitorilor ei la însingurare. Xtyn îi
explicase cu r bdare toate acestea, iar Arrus în elesese pe
deplin mecanismul abia când Preotul îi spusese c prin vocea
lui îi vorbe te, de fapt, Rim, quintul imperial atât de obi nuit
cu asemenea situa ii.
Planeta-capital a sistemului Alderbaraan nu era cu mult
mai mare decât Kyrallul, iar gravita ia ei nu-l împov ra deloc.

4
Cu toate acestea, îi trebuir câteva secunde bune pentru a
avea curaj s deschid ochii. Odat ie it din spa ioport,
ajunsese pe o teras situat la câ iva kilometri deasupra unui
ora care p rea s se întind la infinit. Se urc aproape f
i dea seama într-un vehicul bizar, care se desprinse de
platform i porni drept în sus pentru a plonja apoi imediat
spre suprafa . Dup câteva minute, structura imens a
spa ioportului se decupa întreag pe linia albastr a
orizontului. Era o construc ie gigantic , o platform
suspendat deasupra ora ului, care se întinsese i în zona de
penumbr dintre cei ase piloni care sprijineau platformele.
— S ti i c to i p i la fel, râse pilotul, un tân r cu ten
sliniu care conducea cu dezinvoltur vehiculul aerian.
— Poftim? Ce vrei s spui?
— Turi ti. E simplu s i dai seama c pasagerul e turist
fiindc vezi cum casc gura la vederea spa ioportului nostru.
To i p i la fel, r mâne i f cuvinte. Am auzit de vreo doi
care, de uimire, n-au mai putut vorbi deloc, niciodat .
Arrus privi contrariat cum tân rul se contorsioneaz ,
prad unui hohot de râs.
— Pariez c ai venit pentru simbion i.
— De unde tii? întreb Arrus, abia rezistând tenta iei de
a p trunde în mintea celuilalt pentru a afla ce gânde te.
— To i veni i pentru simbion i. Altceva, ce dracu' s vezi
pe planeta asta? De când clonele alea împu ite nu mai vor s
munceasc pentru noi, nici m car o mas ca lumea nu mai
po i g si în toat emisfera sudic .
— Citisem undeva c v-a i distrus singuri Planetele
Agricole, cu tot cu clonele de pe ele...
— P i nu i-am zis? Nu mai vroiau s munceasc ...
Arrus r mase t cut pentru o vreme.
— Da, ai dreptate, am venit pentru simbion i, relu el
într-un târziu. A vrea s m duci într-un loc în care sunt
vândute animalele astea.
— Ai bani? întreb scurt tân rul.
— M întrebi cumva dac pot s te recompensez pentru
serviciile pe care mi le faci?
Pilotul se sc rpin în cap i r spunse cu o voce t -
nat :

5
 — ..., da, cred c da. S fiu al dracului dac nu asta te
întreb.
— Pe lumea mea nu exist bani, dar am aici câteva statu-
ete originale...
— Stai, stai, stai, stai, vrei s spui c nu ai nici un fel de
credite?
— Dup cum spuneam, pe planeta mea nu exist ...
— i dac te invit s cobori? rânji pilotul, oprind nava la
câ iva kilometri deasupra solului.
Arrus se însp imânt pentru câteva clipe. Xtyn îl asigu-
rase c toat lumea va fi mai mult decât dornic s -i cumpere
artefactele. Nu apuc s încerce s -l conving din nou pe pilot,
acesta începu s clatine din cap.
— S fiu al dracu'! Asta e ori cea mai de teapt fars care
mi s-a jucat vreodat , ori cel mai mare noroc al meu. Acum
i-am v zut mantia. S nu-mi spui c ai de vânzare artefacte
kyralliene.
— Ba da. Am câteva f cute chiar de fiul meu.
— Ne, ne, ne, ne, nu merge a a. Acuma c un tip îmbr cat
într-un fulgarin jegos ar putea avea ni te artefacte...
Pilotul se opri brusc cu ochii a inti i asupra mantiei.
— Nu cumva... chestia asta de pe tine... seam cu...
— Da, prietene, e o mantie shu, iar eu sunt chiar de pe
Kyrall.
— A a ceva nu se poate! Nu se poate s fii de pe Kyrall.
Toat lumea tie c oamenii de acolo nu- i p sesc planeta
niciodat .
— Ei uite, eu am f cut-o, prietene, îi zâmbi larg Arrus. Se
întreba îns dac era bine s continue s foloseasc atât de
des cuvântul prietene, a cum îl înv ase Xtyn.
urarul privi spre fa a celuilalt i, chiar f s p trund
pân în mintea lui, î i d du seama c localnicul calcula în
gând care era cel mai eficient mod de a profita de norocul
care-i ap ruse în cale.
— Putem porni sau vrei s i dovedesc c sunt de pe Ky-
rall?
— ... i cum ai putea face asta? Nu c nu te-a crede,
desigur, dar s presupunem c te-ar întreba cineva... alt-
cineva, nu eu.

6
 Arrus îi zâmbi larg.
— Func ionarului de la vam i-am p truns în minte i
i-am indus câteva amintiri de pe planeta mea. Vrei s procedez
în acela i fel i cu tine?
— Dar nu doare? i nici nu înnebunesc?
Arrus zâmbi enigmatic, amuzându-se de nehot rârea tâ-
rului.
— Uite cum st treaba, decise într-un târziu pilotul, o s
te duc la un magazin de simbion i cu care am eu un contract.
Îmi d un procent din vânz rile pe care le face turi tilor pe
care îi duc acolo. Oricum n-a fi avut s i dau rest de la un
artefact kyrallian.
— Nu în eleg, zise Arrus.
— C toria asta e mult mai pu in valoroas decât un ar-
tefact de-al t u i ar fi trebuit s i mai dau eu ie ni te bani.
Arrus c ut sprijin spre Alaana, dar aceasta p rea s se fi
ascuns într-un ungher al min ii lui. V zând c nu în elege,
pilotul d du îns a lehamite din mân i porni într-o coborâre
vertiginoas . În doar câteva minute ajunser la nivelul solului,
în ceea ce p rea a fi un petec de natur s lbatic .
— Nu prea pare populat zona asta, zise Arrus, privind cu
circumspec ie împrejurimile, f a coborî din aeroglisor.
— P i am aterizat chiar în mijlocul rezerva iei prietenului
meu Darto. Trebuie s fie plin de simbion i pe-aici. i de
oameni de-ai lui. Mergi înspre cl direa aceea i te vor g si.
Cu un gest scurt, tân rul îi f cu un brânci lui Arrus i
decol în for , f s mai pomeneasc ceva de vreo plat .
E o capcan ! auzi Arrus distinct vocea lui Xtyn în mintea
sa.
— Ce u urare! se gr bi Arrus s salute contactul cu min-
tea familiar a lui Xtyn.
urare? E ti nebun? Fii cu ochii-n patru. Te-a adus într-un
loc unde se va încerca probabil uciderea ta. Ai încredere îns ,
sunt cu tine.
— Cine e ti? auzi Arrus o voce gutural .
— Un negustor de pe Kyrall. Am venit s cump r câ iva
simbion i.
— De pe Kyrall zici? se auzi mai clar de data aceasta o
voce care p rea s vin din spatele unor ierburi înalte. Vrei s

7
râzi de noi?
— Nu, domnule. V asigur c a devenit chiar obositor s
conving pe toat lumea c vin de pe Kyrall.
— Pentru noi e de ajuns c l-ai convins pe cel care te-a
adus aici. Ne-a transmis c ai câteva artefacte cu tine. Am
vrea s le vedem.
Arrus î i proiect mintea înspre cea a vorbitorului. Sesiz
îns imediat c era practic înconjurat de cel pu in zece
oameni.
— Nu vreau s ajungem la vreo confruntare, strig tare
kyrallianul. Am venit cu gânduri pa nice.
— i dac o confruntare e inevitabil ? i dac vrem
artefactele tale?
Arrus nu se gr bi s r spund . A teptarea se dovedi
rodnic destul de repede. În fa a lui ap ru un grup de cinci
rba i. Figura central era aceea a unui ins b rbos îmbr cat
în haine albe i lungi, foarte simple. El era flancat de al i patru
indivizi care, spre deosebire de el, ar tau mai degrab ca ni te
depozite ambulante de arme. Auzi un fo net în spate i alte
câteva în lateral i z ri la doar câ iva metri siluete înfri-
co toare.
— Nu are sens s ajungem la violen ...
— tii ceva? Domnul Dumnezeul nostru ne-a poruncit s -i
ucidem pe necredincio i. E ti cumva botezat întru dreapta
credin a lui Iisus Cristos?
— Nu sunt. V-am spus, vin direct de pe Kyrall, iar noi...
rbatul îmbr cat în haine albe c zu în genunchi i ridic
mâinile spre cer.
— Mul umescu- i ie, Doamne, c -i aduci pe necredincio i
în b taia s biei mele.
— Nu în eleg pe deplin ceea ce spui, dar faci o gre eal .
Nu sunt clon , nu vin de pe o Planet Agricol .
— S taci, tun b rbosul. Nici nu mi-am închipuit a a
ceva. Probabil c e ti de pe Kyrall. Diavolul a uneltit i a f cut
posibil ca odraslele lui s vin pân în casa mea pentru ca,
dovedind credin Domnului, s m mântuiesc pe mine i pe
ai mei. Vei pieri...
— De ce s pier? întreb Arrus pe un ton nelini tit. Nu am
nimic de împ it cu tine. Dac vrei, î i pot l sa îns un

8
artefact sau dou .
— E ti i m rinimos! hohoti cel lalt. Ei bine, str ine, o
i explic eu cum o s facem. Mai întâi o s i desp im
capul de trup, apoi î i vom t ia mâinile i picioarele i te vom
sa prad simbion ilor muribunzi. Nimic nu le place mai mult
decât stârvurile vechi de dou -trei zile.
— Bine, dar de ce? Ce-ave i cu mine?
— Dac e ti într-adev r de pe Kyrall, înseamn c ai ceva
de-a face cu gâlceava asta a zeilor p gâni care ne-au otr vit
via a. E ti probabil o parte a comploturilor Aba iei sau, mai
u, e ti trimisul monstrului acela în care s luiesc mai
mul i oameni i care se crede Dumnezeul galaxiei numai
pentru c st pâne te psiacul. Fie i numai pentru asta i tot
ar merita s mori. Dar nu asta e for a care ne pune pe noi în
mi care. Noi suntem solda ii lui Iisus Cristos i te vom pune
pe cruce.
— Sta i, sta i! Sta i c nu în eleg. În ce fel sunt eu du -
manul vostru? E adev rat, îl cunosc pe Xtyn. A fost preotul...
— Preot zici? url b rbosul. Aici numai eu sunt preot. Dar
ce zic eu aici? În tot universul...
— Ei bine, atunci chiar cred c e momentul s -l cuno ti
personal pe preotul tribului meu, Omenori.
Cu un gest scurt, Arrus î i d du jos mantia. Eliberat de
contactul cu colonia de ciuperci, mintea lui deveni aproape
imaterial . Din ungherul în care asistase t cut la scena aceea,
Xtyn acapar total mintea lui Arrus i apoi, la rândul s u, îl
pe Rim s se îndeletniceasc cu ceea ce tia mai bine.
De i corpul lui înf ptuia carnagiul, pentru Arrus, suspendat
undeva în afara timpului, lupta dur doar câteva secunde.
Ultimul lucru pe care îl v zu înainte de a- i rec ta controlul
asupra corpului fu propria imagine, aceea a unui b rbat mic
de stat cu ve mintele iroind de sânge.
— Impresionant, hohoti b rbosul pe care Arrus constat
cu uimire c Xtyn îl cru ase.
Ce-ai f cut? gemu Arrus c tre Xtyn.
Mai am nevoie de el. Ai încredere.
— Ceea ce tu i Diavolul care te posed nu a i aflat înc
este c i eu sunt quint.
Arrus nu- i putu st pâni un hohot de râs.

9
 — Serios? i cine e ti? Leka Hinnedi, Allin Perse?
Cel lalt t cu o clip încurcat.
— Nu e treaba ta! Ai face mai bine s te închini zeului t u
gân, pentru c -l vei întâlni în curând. Iar cu moartea ta voi
porni pe calea adev rat a mântuirii poporului meu. Te voi
strivi cu for a cu care credin a adev rat ...
Arrus tocmai î i adunase în minte cuvintele cu care dorea
i cear iertare în fa a lui Xtyn fiindc acesta insistase timp
de doi ani s exerseze controlul acela complet al trupului lui
Arrus de c tre mintea lui Xtyn, prin care F urarul se putea
transforma în quint oricând era amenin at, când un uierat
scurt marc dezlipirea instantanee a capului b rbos de
trunchiul îmbr cat în haine albe. easta se rostogoli în iarba
înalt , disp rând imediat i l sându-l pe Arrus cu senza ia c
i continuase vorbele, din ce în ce mai stins, chiar i des-
prins de pe trupul ei. F urarul tocmai se întreba dac nu
cumva el fusese cel care îl omorâse când, din vegeta ia înalt ,
ie i un b rbat între dou vârste, care i se adres politicos:
— Sluga dumneavoastr , domnule! Sunt Meim Darto,
proprietarul acestei cresc torii de simbion i. Abia a tept s fac
afaceri cu dumneavoastr , fiindc sunt tare interesat de
artefactele kyralliene.
— Dar el? Tipul sta cu haine albe, cine e? întreb Arrus,
înc nedumerit.
— Cui îi pas ? Fiecare cartier de aici, din ora ul sta, are
câte un mesia c ruia i se pare c l-a descoperit pe Cristos i
e trimisul lui pe p mânt. Sup tor e c , alunga i din ora ,
se ascund în cresc torii. Fur simbion i i apoi îi vând con-
trabandi tilor. Nu îi alung m îns , fiindc viciul lor ne e util.
rog, de obicei nu ajung s fie chiar atât de agresivi. V
sunt foarte recunosc tor c m-a i ajutat cu tia, zise str inul
ar tând spre victimele lui Arrus.
— Eu..., ...
— Domnule, înainte de a deveni negu tor de simbion i
am fost c pitan pe o nav imperial . Am avut onoarea de a-l
avea la bord pe Allin Perse. Crede i-m , tiu s recunosc un
quint, car i dup ceea ce las în urm , zise Darto, zâmbind
larg.
— Cum a putea s fiu un quint de vreme ce sunt pentru

10
prima dat pe Alderbaraan i toat lumea tie c în magazi-
nele de simbion i de aici începe ini ierea oric rui quint?
Darto râse scurt, invitându-l cu un gest larg pe Arrus s -l
urmeze. Drumul pân la casa pe care i-o ar tase înc de la
început pilotul aeroglisorului îl parcurser în lini te.
— Aceasta este casa mea. i cred c împreun vom g si
spuns la întreb rile care v macin .
— De unde tii c am venit s caut r spunsuri? întreb
într-o doar Arrus.
Darto se mul umi s zâmbeasc enigmatic.

— În câ iva ani, trupurile noastre vor fi

rân . i totu i, acum câ iva ani nu eram
nici m car rân . Dac Dumnezeu e
capabil s creeze ceea ce n-a existat
niciodat , nu va fi el oare în stare s cre-
eze ceea ce a existat mai demult?
— Ai mai spus asta într-un fel, într-o
rug ciune: Doamne, niciodat nu e ti nou,
niciodat nu e ti vechi. i cu toate astea
dai via tuturor lucrurilor.
— Într-adev r, dar nu în eleg de ce ai
scolit memoria mea tocmai dup fraza
asta.
— Fiindc te fere ti s i duci întreba-
rea pân la cap t. Numai Dumnezeu este
capabil s readuc ceea ce a fost? În
timpurile noastre, oamenii fac asta f
încetare. i poate de aceea Aba ii ziceau
Dumnezeul lor i-a atins nem rginirea.

Privit de pe sol, spectacolul pe care-l ofereau cele patru

navete monoloc ar fi putut încânta chiar i cele mai exigente
gusturi. La limita percep iei umane, navele descriser patru
cercuri concentrice l sând în urma lor un nor fin de particule
albicioase. Pe m sur ce substan a aceea c dea încet în
nemi carea atmosferei de pe Noul Z, navele se ridicar , de

11
parc ar fi dorit s se fereasc de ceva. Când primele valuri
alburii atinser vârfurile înalte ale copacilor, întreaga câmpie
se umplu de un sfârâit straniu. Ca i cum ar fi func ionat ca o
radier imens într-un trucaj prost, praful continu s cad
imperturbabil, numai c în urma sa nu mai r mânea nimic,
nici m car scheletul vreunui copac mai falnic. Era ca i cum
din mândra p dure a Noului Z cineva decupa un cilindru
imens. Când praful atinse solul, zgomotul se intensific i,
ici-colo, izbucnir mici incendii care se potolir îns destul de
repede. Navetele aterizar în mijlocul zonei aceleia formând un
trat perfect i r maser acolo pre de câteva ore bune, în
timp ce ocupan ii lor încercau s sondeze p durea de
nep truns pentru oameni.
— Chiar a fost necesar barbaria asta? întreb Leka
Hinnedi. De ce trebuia s atragem aten ia asupra noastr în
felul sta? Era mai bine s ne fi ascuns.
— i Rim avea mania asta, a pândei. Pe el nu l-a dus ni-
ieri aprecierea pentru vân toarea pasiv , se auzi în difuzor
vocea lui Allin Perse.
— L sa i-l în pace pe Rim, el e cu Domnul, se r sti Heyyn
Tars. Filtrat prin re eaua de comunicare, vocea lui p ru
amenin toare.
— N-am f cut decât s respect m procedura standard de
aterizare. Uneori stau i m întreb dac în anii tia din urm
nu ne-am înmuiat. Înainte de a ne feri de cine tie de li-
ghioane, acidul nostru are în primul rând rolul de a ne plasa
cât de cât într-o zon septic ...
Quin ii nu mai erau ceea ce fuseser odat . Lipsi i de
Maestru, ei vegheaser b trâne ea chinuit a lui Kasser pân
când b trânul Împ rat murise cu zâmbetul pe buze. Faptul c
avusese odat întreg universul cunoscut i c nu mai putea
sa dup moarte decât o idee îl amuzase teribil, dincolo de
puterea de în elegere a quin ilor, care-i st teau la c tâi.
Nu fusese îns pentru prima dat când ordinul quin ilor
mânea f un Boszt pe care s -l slujeasc . Timp de câteva
sute de ani îns , opera iunile lor fuseser sprijinite de trupele
regulate care acum nu mai existau. Nici e ecul Alaanei care
nu reu ise s transforme în quint nici un alt om în afar de
Xtyn nu picase prea bine. Xtyn refuzase s accepte c era

12
quint, iar Alaana disp ruse imediat dup întâlnirea lor din
psiac, trimis într-o misiune secret de spionare a clonelor.
Strivi i sub iminen a stingerii ordinului lor, quin ii reveniser
cumva la cele mai umane dintre aspectele personalit ii lor.
Villerte era un perfec ionist, Tars devenise aproape bigot,
Hinnedi morm ia adeseori ceva despre vechile drepturi ale
omului, în timp ce Perse era pur i simplu dezinteresat de
absolut toate cele ce i se întâmplau.
Primul care coborî din navet fu Heyyn Tars, care mergea
bizar, fiindc se str duia s nu calce în locurile în care acidul
continua înc s i fac efectul distructiv. Curând, îl urmar
i ceilal i.
— Ce e strâmb în imaginea asta a noastr ? se întreb Vil-
lerte. Odinioar numai la gândul c patru quin i au coborât pe
o planet , popoare întregi plecau s se ascund .
— Nu asta e problema. Suntem la fel de respecta i, îl
contrazise Allin Perse. Înainte îns aveam un scop, ac iunile
noastre erau menite s apere dinastia...
— S nu începi! strig Leka Hinnedi. Am avut discu ia
asta de zeci de ori. Dac tot e s murim, atunci m car s o
facem cu demnitate, luptând pentru dinastia Boszt.
— Luptând? Pentru dinastie? se burzului i Villerte. Nici
una dintre chestiile astea nu mai are semnifica ia pe care a
avut-o odat . Suntem ultimii, Leka! Lupta nu mai are sens, iar
dinastia s-a stins.
— Ne r mâne îns rug mintea b trânului Împ rat.
— i crezi c ze ii, dar mai ales Zuul acela, nu- i vor da
seama care ne sunt adev ratele inten ii? E de a teptat ca,
dup ce aproape c i-am distrus, ze ii s i fi dat seama de
esen a uman .
Ca i cum cineva le-ar fi ascultat conversa ia, la picioarele
lui Leka Hinnedi se c sc brusc o groap fumegând . Anii
lungi de b lii neîntrerupte îi f cut pe cei patru s re-
ac ioneze imediat. nir în navetele lor i, mai repede decât
ar fi putut vedea un om, începur manevrele de decolare. Un
cordon compact de ze i str tuse îns deja jum tate din
distan a care-i separa de p dure. O parte din ei era înarmat
cu lasere u oare i fu nevoie de întreaga m iestrie a quin ilor
pentru ca scuturile firave ale navetelor s nu cedeze sub tirul

13
lor sistematic.
Odat ridicate în aer îns , navetele începur s zboare
razant cu vârfurile copacilor, ap rând din toate p ile i
aruncând acid asupra ze ilor. Imaginile erau în m sur s îi
impresioneze chiar i pe quin i. De i obliterarea planetar i
atacul cu acid molecular fuseser armele care le permiseser
oamenilor s -i înving pe ze i, imediat dup moartea lui Bella,
chinurile în care mureau animalele acelea mândre, felul în
care se topeau, mâncate de furia arz toare a substan elor
aruncate de quin i, îi f ceau pe ace tia s resimt o nuan de
regret. Odinioar , asta ar fi însemnat sl biciune. Maestrul
N'Gai Loon nu mai era îns i, odat cu el, disp ruse din via a
quin ilor i singura instan care ar fi putut da verdictul
acesta.
Opri i-v ! În felul sta nu o s înf ptui i nimic.
În ultimii ani, quin ii încercaser s urmeze calea indicat
de fostul lor Maestru chiar înainte de a muri. O l saser pe
Alaana s le p trund în minte, s le studieze arhitectura
neural , sperând c femeia aceea m run ic dar atât de pu-
ternic va izbândi pân la urm în crearea altor quin i. Indi-
ferent îns câ i candida i îi aduseser , indiferent câte r piri
înf ptuiser , Alaana nu reu ise înc s formeze un quint.
Existau doi tineri care f ceau progrese, dar ritmul în care se
transforma mintea lor era cu totul nesatisf tor i nu ar fi
permis Ordinului s r spund imediat la moartea unui quint,
a cum o f cuse timp de secole pe vremea când Mae trii î i
extindeau filamentele de accun în craniul elevilor lor. Singurul
lucru nou pe care-l reu ise Alaana era c le acordase min ile
la vocea ei interioar a a încât, atâta vreme cât ea se afla în
psiac, ei o puteau auzi indiferent în ce col al galaxiei s-ar fi
aflat.
Trebuie s -l g si i pe Zuul.
— i cum s facem asta? r spunse Hinnedi, materializând
o întrebare care-i muncea pe to i?
Ateriza i i o s v g seasc el.
Quin ii se conformar i- i reluar forma ia din centrul
cercului pârjolit. Ca i cum s-ar fi în eles cu Alaana, la doar
un minut de la aterizare, din marginea p durii se desprinse
un grup de ze i care-l avea în centru pe Zuul, lucr torul mo-

14
dificat, care putea vorbi cu oamenii. Grupul se deplasa încet,
urmând ritmul mersului lui Zuul, care era neschimbat. Ar -
tarea se cl tin pe picioarele sale sub iri, p rând mai degrab
se pr bu te spre înainte decât c merge.
Allin Perse i Heyyn Tars îi ie ir înainte, în timp ce
ceilal i doi quin i urcar în navete.
— Ne întâlnim din nou, rosti Tars o fraz a c rei ambi-
guitate o f cea extrem de potrivit pentru începutul unei
conversa ii.
— Îmi cer iertare, fra ii mei nu tiut atacat voi cine.
— Chiar e necesar s te strâmbi în felul sta? Te-am auzit
vorbind în cea mai curat limb omeneasc ...
— Asta sunat la voi în cap, vr jitor Xtyn jucat min ile
voastre. Eu nu sunt decât Zuul.
Cei doi quin i se privir unul pe cel lalt i apoi Tars rosti
scurt:
— Venim c tre tine trimi i de Împ ratul nostru Kasser.
— tiu, el p rinte pentru Împ ratul Bella.
— Da, încuviin Tars. Din p cate îns , Împ ratul nostru
tocmai a murit i, pe patul de moarte, ne-a poruncit s venim
la voi. El a în eles c furia cu care a i fost distru i, i voi i
clonele, nu are cum s aduc nimic bun. Vrea ca împreun s
construim o armat , care s -l poat învinge pe Xtyn.
Picioarele lui Zuul frem tar straniu.
— Asta greu în eles este pentru mine i p rintele meu. Nu
încercat noi s facem lucrul sta când ze i mul i i p rin i
patruzeci i apte? Acum am r mas doar câ iva. P rinte unul
avem. Ce putem face?
— Nu o s fie u or, dar noi tim secrete pe care ni le-a
dezv luit Împ ratul Kasser, care pot nimici i psiacul sau
chiar tot Kyrallul. O s g sim planete pe care o s vi le d m
numai vou , o s v înv m s v ap ra i de efectele acidu-
lui...
— Praf arz tor? întreb Zuul. Mult suferin el aduce. El
i bombele cele mari...
— Întocmai, continu Allin Perse. Am venit s v înv m
v feri i de aceste arme i împreun s izbândim. Avem îns
o singur întrebare: e adev rat ce a spus Xtyn despre tine?
ti cumva mesagerul unei min i str ine? Al unei fiin e mult

15
mai puternice decât î i pot oamenii imagina?
Zuul î i agit cele dou filamente care putea cu greu fi
numite membre superioare.
— Înv at eu în eleg oamenii i am o întrebare pentru în-
trebarea ta. Dac eu atât puternic, de ce l sat p rin i s moa-
? De ce eu nu omorât la voi, distrus planete, a a cum voi
cut cu noi? Lucruri petrecute pe Kyrall doar vr jitorii. Doar
joc al omului aceluia cu mintea vast .
— i totu i, insist Heyyn, ai disp rut din psiac. Chiar
presupunând c te po i mi ca foarte repede... m car noi ar fi
trebuit s te vedem.
— Asta mult ciudat a fost. Zuul nu sim it pe el i apoi
sim it din nou, numai c Zuul nu mai era unde fusese. Zuul
pe nav , lâng p rin i. Nu explica ie.
— Vrei s spui c , de fapt, nu ai fugit din psiac, ci ai fost
trimis?
— Xtyn mare vr jitor. El jucat cu voi i cu mine. Motive nu
în eleg. Decât poate ur fa de p rin i. Dar nici asta nu
în eleg.
— Împ ratul nostru a fost foarte precis. Trebuie s ne
asigur m c nu e ti ceea ce a spus Xtyn c e ti.
— Zuul nu închipuie cum face asta. Zuul poate spune c
el nu vr jitor precum Xtyn. Noi nu min im niciodat , sta
obicei numai oamenii îl au.
— i totu i... trebuie s fim siguri.
— Asta simplu este. Eu duc la voi la singurul p rinte care
mas. Zuul tie c voi solda i buni. A i putea ucide p rinte.
Dar Zuul încredere în voi.
Spunând aceste vorbe, Zuul se întoarse i începu s îna-
inteze spre ceea ce p rea un fel de tunel pe care-l f cuser
ze ii prin vegeta ia deas a noii lor planete. Cei doi quin i îl
urmar i constatar cu u oar nepl cere c fur înconjura i
imediat de lupt tori ze i. Ace tia nu constituiau un pericol
imediat pentru ei, doi quin i fiind mai mult decât de ajuns
pentru a învinge probabil o întreag familie de ze i. Întreru-
perea contactului vizual cu Hinnedi i Villerte, care-i urm -
reau probabil de deasupra copacilor, nu era îns de natur
-i lini teasc .
Printr-un gest scurt, Heyyn Tars retez o r muric

16
dintr-un copac. Avea un lemn tare, iar din t ietur începu s
se scurg un lichid maroniu. P durea de pe Noul Z p rea a fi
format dintr-un singur fel de copac, o plant înalt , cu trun-
chiul gros i extrem de regulat. Pe Noul Z nu p rea s existe i
altfel de via în afar de cea vegetal . Indiferent cât de mult
i ascu i sim urile, Tars nu reu i s observe nici o vietate.
— Sunt tare curios, zise Allin Perse. În anii petrecu i pe Z
am avut mereu senza ia c , dac ar fi avut lemn, prietenii
no tri ar fi creat lucruri uimitoare. Dac au înv at s -l folo-
seasc ...
rarea pe care mergeau se termin brusc i p ir pe o
iarb violacee, un covor compact format din filamente elastice.
Tars se aplec , încerc s rup câteva fire i constat cu
surprindere c lucrul acela era mult mai greu decât se a tep-
tase.
— Perfect! se bucur Perse. Iat i o plant din care se pot
face cabluri, funii. Încep s cred c ai dreptate, Heyyn. Ze ii au
un Dumnezeu al lor, unul care i-a adus pe o planet care le
pune cu adev rat în valoare poten ialul. Sunt curios... F
vorbe, Tars îi ar o construc ie care se profila în zare. Era cu
adev rat grandioas . Înalt de o sut de metri i cu o baz
imens , edificiul care p rea ad postul m tcii era construit
într-un fel straniu, ciudat pentru ochiul omenesc. Turnuri,
bastioane, pasarele, cupole ovoide i multe alte construc ii
care p reau f sens se uneau într-un ansamblu care i-ar fi
cut invidio i pe inginerii vechiului Imperiu. De i nu aveau
cum s fie siguri, quin ii sim eau c se afl în fa a celei mai
mari structuri artificiale din univers.
— Acolo locuie te p rintele t u?
— Da. Noi ferici i. Asta planet bun . Mai u or construim
edificii...
În sistemul de comunica ie se auzi i fluieratul lui
Hinnedi, care ajunsese i el deasupra zonei acoperite cu iarb
i vedea probabil construc ia ze ilor.
— Un popor care e în stare s fac a a ceva nu are cum s
piar , zise Allin Perse. Abia a tept s m întâlnesc cu p rintele
u pentru ca împreun s pornim s cucerim universul.
Zuul î i cl tin corpul într-un fel care ar fi putut însemna
orice.

17
 — S mergem, simt p rinte ner bd tor este afle ce plan
avut eful vostru Kasser. Vederea lui va fi felul nostru în e-
lege i voi c r zboiul care nimicit pe noi nu avut leg tur cu
poporul nostru. Acum îns p rin i nu mai este i datorie avem
recuper m planetele pe care ei murit.
— A a e, prietene. Împreun vom deveni st pânii univer-
sului, zise Allin Perse privind spre Zuul.
Cei doi quin i de pe sol auzir chicotelile lui Villerte.
— Ce prostie! Mi-am imaginat întotdeauna c diploma ia e
o însu ire care apar ine numai rasei umane. Ar tarea aia
minte cu neru inare.
Da, dar sta e cel mai periculos dintre toate secretele
universului. Nu-l pierde i din ochi.
zut de la baz , edificiul p rea c strive te pe oricine
încearc s intre. Grupuri organizate de ze i se deplasau în
ritm rapid, p rând c au de îndeplinit sarcini urgente. Intrarea
era i ea pe m sura dimensiunilor cl dirii, iar quin ii se oprir
câteva clipe, ov ind.
— Zuul bucuros voi respect. Poate c a a în elege i ce vrut
poporul meu: lini te construit edificii.
— Dar nu i-e fric ? Nu i-e fric c am venit s v dis-
trugem? îi f cu Allin Perse s înghe e pe ceilal i quin i. De
unde tii c nu am venit s v omorâm?
Zuul tres ri violent.
— Zuul nu tie. Dar voi oricum venit. Asta nimeni nu
poate schimba.

— Spuneai c to i oamenii sunt

condamna i la a se iluziona c au liber
arbitru.
— i acum spun... Atâta doar c mi-am
dat seama c lucrul sta se poate s nu fie
chiar a a de important.
— Admi i c te-ai în elat?
— Admit c felul în care gândesc cei
ce- i urmeaz un destin imuabil poate
influen a alte destine...

18
 — nu fie deci Dumnezeul t u acela
care ne traseaz liniile vie ii?
— Ba da. Atâta doar c o face pe c i
complicate, neliniare...

Ma in ria înghi i fiola cu un bâzâit scurt i morm i pre

de minute bune în felul ei metalic pân când r mase într-un
târziu total nemi cat . Numai luminile panoului de comand
pâlpâiau lini tit, sugerând c totul e în ordine.
— Parc a înfulecat-o, se plânse Johansson.
— Mie mi s-a p rut mai degrab c e ca o doic , precum o
femeie care î i ocrote te odorul pe care s -l încredin eze apoi
mamei sale.
rbatul puse mâna pe pântecele femeii. Pe sub pânza
aspr , pielea se înfior .
— E ti tare curajoas , Oksana. Uneori m întreb de unde
se ti rezerve pentru atâtea planuri, pentru atâtea...
Femeia îi acoperi gura cu palma. De i era sigur c
Durdrin Johansson nu tia care îi sunt adev ratele motive, de
fiecare dat când î i exprima o asemenea admira ie fa de ea,
se sim ea nesigur . Se obi nuise cu prezen a lui, cu tot ceea
ce implica ea, de la pericol pân la prietenie i poate chiar
iubire.
— Înfrângerile îmi dau puteri, oft Oksana.
— E ti prea sensibil , se burzului brusc Durdrin.
Ea prefer s nu continue, fiindc avuseser de nenum -
rate ori discu ia aceea. Porni în schimb c tre u a care se des-
chise cu un scâr âit u or, de metal frecat pe metal. De i nu
trecuser decât trei ani de la fuga de pe Kyrall i venirea pe
Eck, imensa nav spa ial , singurul habitat locuibil în condi ii
civilizate de pe planeta arid care le servea drept ad post,
începea s dea semne de b trâne e.
Auzi pa ii celuilalt în urma ei. F s aib nevoie s -l
priveasc , îl sim ea c merge cu capul aplecat, ca i cum ar fi
purtat o povar . tia care e adev rata natur a încovoierii
aceleia, dar nu putea s nu admire i înc ânarea lui
Durdrin de a crede pân la cap t în planul lor. i, uneori, îi
rea sincer r u de b rbatul fa de care înv ase s fie un cu

19
totul alt om decât era în realitate.
Ajun i în pat, ca în fiecare sear , el o dezbr încet i î i
trecu înfiorat degetele peste cicatricile lungi pe care Oksana îi
spusese c le c tase în cursul evad rii ei spectaculoase de
pe Kyrall, cu doar câteva secunde înainte ca imperialii i
tina ii s cucereasc psiacul.
— La ce bun atâta durere? se înfior b rbatul.
Oksana î i trecu mâna prin p rul lui. tia din amintirile
lor comune c îi pl cea asta.
— Nu e ru inos s accep i c te-ai în elat. Numai pro tii
nu se schimb . E natural s ...
— Chiar i atunci când gre eala ta pune pe zdruncin un
univers întreg? Când stârne ti un r zboi în care mor zeci de
miliarde de oameni? întreb Durdrin cu glas stins.
— Mai ales atunci, dragule, mai ales atunci.
cur amândoi, l sându- i fiecare gândurile s alunece
în punctul acela unde grijile, obsesiile i fricile devin totuna.
Oksana se întreb dac Alaana reu ise s formeze vreun
quint. De când ajunsese pe Eck, leg turile dintre ele fuseser
doar sporadice. Din motive pe care le b nuia doar, contactul
mental cu psiacul era extrem de slab, perturbat probabil de
puternicele i desele furtuni magnetice. Într-una din rarele
ocazii când sim ise atingerea min ii Alaanei, Oksanei i se
ceruse s încerce la rândul ei s i proiecteze gândurile spre
psiac. Se str duia mereu, dar nu reu ea mare lucru. Iar dac
dorin a ei de a afla ce avea s devin ordinul quin ilor putea
trece drept un capriciu, decizia în fa a c reia se afla acum era
imperios necesar s o împ rt easc prietenilor ei din psiac.
Încercase zadarnic în ultimele zile s prind m car o umbr de
contact mental cu Alaana. În lipsa acestui sprijin, hot râse
singur s mearg mai departe, urmând planul lui Durdrin.
rbatul î i inea pumnii strân i, profitând c p tura îi
ascunde semnul acela de surescitare i sperând c Oksana
nu-l va dojeni din nou. Femeia obi nuia s -i atrag aten ia c
înver unarea se putea transforma lesne în m rginire, în timp
ce graba era cunoscut dintotdeauna ca fiind mama tuturor
gre elilor. Durdrin nu se putea îns ab ine s nu tr iasc din
plin tensiunea momentului. Avea în sfâr it embrionul din care
urma s se nasc Sf. Augustin cel Nou. Urma ca a doua zi s -l

20
scoat din compartimentul în care-l introdusese cu câteva
minute mai înainte împreun cu Oksana i s -l pun apoi în
pântecele femeii care avea s devin astfel, într-un fel, mama
celui care avea s mântuiasc poporul clonelor. Durdrin nu se
îndoia c , dac i cealalt parte a planului s u urma s se
desf oare perfect, clonele aveau s capete conduc torul unic
i iscusit care s adune ceea ce mai r sese din poporul lor
pentru a le croi o via mai bun .
— tiu la ce te gânde ti, opti Oksana la urechea b r-
batului.
— Nici nu e de mirare. Nu m gândesc decât la un singur
lucru. Mereu. Indiferent de unde plec, indiferent de unde m -
sor ceea ce mi se întâmpl , gândurile mele ajung la
necesitatea absolut ca noi s avem un conduc tor adev rat i
la planurile noastre.
Femeia se ridic într-un cot i-l privi îndelung în ochi.
— i dac o s d m gre ?
— Nici nu vreau s m gândesc, cl tin din cap b rbatul.
Nu avem motive s ie im învin i din b lia asta. Cu sau f
îns mân ri, clona Sf. Augustin cel Nou ne va izb vi...
— Pe cine va izb vi? Pân la vremea când va fi împlinit
car optsprezece ani, noi, cei care am prins Trezirea, cea
de-a Doua Îns mân are i R zboiul Aba iei, vom fi r mas
extrem de pu ini. Cât despre ceilal i... vezi bine c nu ne
împ rt esc idealurile.
— Nu trebuie s judec m numai dup ce ni se întâmpl
nou ! spuse cu însufle ire Durdrin. Poate c în alte p i
tineretul a crescut altfel, poate c la noi au ajuns doar...
— Te am ge ti. Te am ge ti i o s suferi. Chiar dac e s
ne uit m numai la anul acela pe care l-am pierdut pân când
Negal i Ballen au consim it s ne pun la punct laboratorul
în care am f cut clonarea, i tot trebuie s accept m c nu
suntem cu to ii la fel, c avem interese i dorin e profund
diferite.
Durdrin strânse din din i, iar scrâ netul o sperie pe
Oksana. La doar câteva s pt mâni dup ce g siser planeta
Eck, Negal i Ballen descoperiser ni te pungi imense cu un
metal lichid care era o materie prim excelent pentru compo-
nentele i procesoarele pe care deveniser exper i în a le

21
construi folosind instala iile navei. Ajunseser în scurt timp s
perfec ioneze atât de mult o ma in de transmutare, încât
puteau acum s fabrice mii de componente pentru
calculatorul lor gigantic, pe care înv aser s -l construiasc
din c ile cu care venise Ballen.
Ca i cum lumea lor ar fi fost separat de o lam gigan-
tic , de un bisturiu temporal ce desp ea genera iile,
grupurile de clone r cite care-i descoperiser întâmpl tor ca
i cei pe care Barna i estov îi recuperau de pe fostele Lumi
Agricole se împ eau instantaneu odat ajun i pe Eck. Cei
tineri plecau s li se al ture lui Negal i lui Ballen, în timp ce
clonele care tr iser la o vârst matur cea de-a Doua
Îns mân are r mâneau lâng el i Oksana, sperând c Sf.
Augustin cel Nou, cel nen scut, urma s îi salveze.
La început fusese vorba de o separare pur ideologic .
Tinerii doreau s construiasc o con tiin mecanic , o inteli-
gen artificial de tipul celor preconizate înaintea Marelui
Exod. Ei sperau c un asemenea calculator avea s le ofere nu
numai avantajul unor verdicte obiective, pe care s se bazeze
conducerea i strategia lor militar , dar s fac i pa i imen i
în domeniul cercet rii în tiin ele exacte, neglijate de
societatea boem a ultimelor secole.
În sinea lui, Durdrin trebuia s recunoasc faptul c
încercarea tinerilor era seduc toare pentru oricine avea
amintiri din prima parte a secolului XXI. El însu i fusese
extrem de surprins s se trezeasc într-o lume aproape
feudal , una atât de diferit de cea plin de ma in rii
inteligente i harnice pe care le preconizase literatura tinere ii
lui. Era con tient îns c n-ar fi putut niciodat s recupereze
dou milenii de stagnare tiin ific într-o singur genera ie,
indiferent de cât de puternic ar fi fost calculatorul pe care l-ar
fi putut pune la punct pe baza metalului acela lichid. Planul
lui era mai simplu, mai dibaci, mai sigur. De fapt, singurul
lucru care-l deranja era c se apropia pu in prea mult de o
viziune religioas .
Oksana îi cuno tea fr mânt rile i insista mereu c un om
nu e un cub de o el, care s luceasc la fel, indiferent la
timpurile prin care trece. Ea credea c schimbarea e normal
i c tocmai divergen ele cu mai tinerii lor tovar i erau un

22
semn c trebuie s i duc planul pân la cap t.
De fapt, nici nu prea aveau de ales, fiindc Negal i Ballen
hot râser s i îngroape ma in ria într-un pu forat exact
sub nav . Î i construiser acolo la început un laborator, apoi
i spa ii de locuit, pân când se ajunsese ca liftul care cobora
acolo s se transforme într-un fel de grani . Jos erau tinerii
care lucrau la construirea calculatorului lor, ecrana i pe cât se
poate de furtunile magnetice, în timp ce sus, ceilal i se
preg teau s -l primeasc pe Sf. Augustin cel Nou.
— Se poate s ai dreptate, rosti încet Durdrin f s pri-
veasc spre Oksana. Ei nu au amintirile noastre. E adev rat
ne împ rt esc soarta, c Universul îi alung i-i
extermin , dar atâta vreme cât nu au limpezi în minte motivele
care ne-au f cut pe noi, cei O Mie de Voluntari, s pornim
spre Ierusalim...
— i tu mai ii minte motivele alea? întreb Oksana. tia
întrebarea ei e de prisos, dar, la fel de bine, tia i c
rbatul nu avea s adoarm pân când nu se desc rca.
— Fiecare idee! Îmi aduc aminte fiecare dintre dorin ele
noastre. Nu tiu dac noi am schimbat lumea aceea, nu tiu
dac istoria noastr a avut vreo importan pentru ceilal i, dar
cred c niciodat omenirea nu a mai intrat în aceea i orbire ca
aceea de care suferea înainte ca noi s fi încercat s arunc m
în aer locurile sfinte ale celor trei religii.
Oksana se cuib ri la pieptul b rbatului i continu la
rândul ei, nefiind în stare s se împotriveasc amintirilor lui
Johansson s ias la suprafa .
— Î i împu cau copiii în fa . Musulmanii se aruncau în
aer în speran a c vor lua cu ei cât mai mul i evrei sau cât mai
mul i cre tini. Se luptau din elicoptere cu b trâni infirmi,
decapitau feti e de coal ca s le bea sângele, apoi au detonat
bomba aceea atomic la Roma, omorând dou milioane de
oameni numai fiindc printre ei era i Papa... Frica de avion
ne transformase într-o ras de cârti e i sim eam cu to ii
nevoia s apar inem unei tabere. Chip , cruce sau v l, nu
conta ce purtai! Totul era s faci parte dintr-un grup, s nu te
sim i singur. Erau vremurile în care luxul neutralit ii
devenise mortal...
Durdrin strânse mâinile femeii.

23
 — Am jurat atunci s -l distrugem pe Dumnezeu, înainte
ca el s ne fac s disp rem. Dar n-am fost prea iscusi i. i
am pl tit pentru nepriceperea noastr . Ni s-a mai dat o dat
ansa de a lupta în Armaghedon. Dar cine ar fi crezut atunci,
Oksana, c o vom face clonând un Mântuitor?
Femeia îl s rut u or pe frunte.
— Numai pro tii nu se schimb . Nu po i s le ceri copiilor
ne împ rt easc viziunea. E de ajuns c , într-un fel, ne
calc pe urme. Ceea ce caut ei nu e foarte diferit de elul
nostru. Am ales doar s folosim mijloace diferite.
— E p cat îns . Împreun ...
— Lini te te-te. Planul nostru e unul perfect, nu are cum
e ueze în ambele sale variante. Mâine o s facem opera ia
i, odat ce-l voi avea pe pre iosul lor fiu în pântece, Mariile nu
vor putea refuza.
— E ti atât de sigur ! Oksana zâmbi pozna .
— Sunt lucruri pe care numai femeile le tiu. Iubirea pen-
tru un fiu nen scut, pierdut i reg sit e o for pe care o poate
aprecia doar o femeie.
— i dac se vor împotrivi? i dac prezen a lor pe Vechea
Terra e doar o capcan în care a teapt cu r bdare s le
pic m?
— tii bine c m descurc. Am îns motivele mele s cred
Mariile ne vor înso i de bun voie, dornice s creasc din
nou clona Sf. Augustin pentru a ne oferi conduc torul de care
avem nevoie.
— i motivele astea care te fac s fii atât de sigur sunt
strict feminine, nu-i a a? zâmbi Durdrin.
— Absolut, iubire, absolut.
Mult vreme dup ce respira ia sacadat a b rbatului îi
ar ta c Durdrin adormise, Oksana nu se putu hot rî dac s
râd sau s se urasc pentru magistrala demonstra ie pe care
o f cuse în seara aceea în privin a unui lucru pe care b rba ii
îl b nuiau demult. Când vine vorba de perfidie, ei erau doar
mici copii. i la concluzia asta ajunsese o femeie care avea
întregi amintirile unui b rbat.

24
 — Mai crezi i acum c mântuitorul t u
a fost primul om care a rupt cercul în care
se învârtea istoria?
— Desigur...
— i atunci eu ce sunt?
— Cel chemat s multiplice sferele...
— Dar cum de s-a trecut de la cercul
timpurilor vechi la sfera timpurilor noi?
— Dac nu m-a teme de p catul tru-
fiei, mi-a aloca i mie un merit însemnat.

Xtyn st tea lungit în patul vechii sale chilii din pe ter i

se imagina învelit în mantia shu. i asculta propria minte cu
încordare, încercând s îndep rteze vocile acelea pe care le
auzea mereu, sperând c va prinde din nou o oapt despre
care se temea pân i s presupun c exist , dar pe care o
sim ise de câteva ori la limita con tien ei sale.
N-ar fi crezut niciodat c mantia shu avea s -i foloseasc
ca reprezentare mental pentru a se ine departe de o prezen
din propria con tiin . Împ rt ea amintirile quintului Rimio
de Vassur i implicit, o parte din tiin a sa de a lupta, care se
ad uga felului în care Alaana îi modelase mintea. Era totodat
i Augustin Bloose, Sfântul Augustin cel Nou, cel care,
manipulat de Zuul i de Dumnezeul s u str in, pusese bazele
Aba iei, gardianul etern al p str rii distan ei între omenire i
religiile care îi f cuser atâta r u în timpurile de demult.
a cum îl preveniser cei doi îns , în timpul visului care
precedase cea de a Doua Îns mân are, o alt prezen era cea
care se constituia uneori într-o adev rat amenin are în
mintea sa: cea a Sfântului Augustin, cre tinul din Hippona.
Nu se întâmplase vreodat s vad o imagine detaliat a
sfântului cre tin i nici nu avea acces la memoriile lui.
Episcopul Augustin era doar o reprezentare mental , ca i cele
cu ajutorul c rora obi nuia s se lupte în rand, un simbol ale
rui origini se aflau în zonele de suprapunere ale celor trei
seturi de memorii la care avea acces simultan.
La doar câteva s pt mâni de la cea de a Doua Îns mân a-
re i de la desp irea de Oksana, Xtyn constatase c în

25
mintea sa exist o zon de confluen ciudat . Nici el, nici
Augustin Bloose, nici Rimio de Vassur nu î i puseser o
mul ime de întreb ri i luaser drept adev ruri imuabile o
serie de lucruri extrem de importante. Ideea c societatea
omeneasc trebuie condus spre un el, suprema ia omului în
raport cu orice fiin sau fenomen, imoralitatea actului de a
ucide în lipsa unei justific ri, ideea general c destinul
omenirii era de fapt acela de a se întinde pân la limita
spa iului disponibil i de a coloniza întreg universul... Toate
acestea erau pentru ei s pate într-un domeniu care nu era
interogat niciodat . Asemenea afirma ii f ceau parte dintr-un
set de valori pe care ei le luau ca atare. Chiar i Xtyn, care
crescuse pe Kyrall, o lume izolat de restul galaxiei, g sea
naturale câteva din aceste idei...
Analizând memoria lui Augustin Bloose, Xtyn descoperise
îns un lucru extrem de bizar. Toate valorile acelea pe care se
bazase rasa uman în trei mii de ani de evolu ie, confundate
chiar i în mintea lui cu bazele oric rui ra ionament valabil,
erau în esen cre tine i fuseser enun ate în chip subliniat
de c tre Sfântul Augustin din Hippona. Cu timpul, spusele i
verdictele sale se transformaser , prin repetare dar i prin
verific ri nenum rate, în adev ruri imuabile, în afirma ii de
care nimeni nu se îndoia. Din acea zon de suprapunere a
con tiin elor celor trei se n tea câteodat o voce în mintea lui
Xtyn, care îi punea la îndoial ac iunile i judec ile, care îl
chinuia înv luindu-i viitorul în temeri. În lips de ceva mai
bun, prefera s considere vocea aceea ca apar inând însu i
sfântului cre tin. Iar aceast conven ie nu f cea decât s
elibereze uraganul unui conflict pe care abia dac se mai
sim ea în stare s îl suporte.
Discutase toate acestea cu Alaana i, contrar obiceiurilor
sale din ultima vreme, o l sase s -i p trund între gânduri,
a cum o f cea odinioar . Femeia sus inea c î i proiectase
viziunea clasic , aceea care transforma mintea tân rului
într-un palat ale c rui înc peri ea le cuno tea aproape pe
dinafar . G sise i ceva nou. Era un fel de catedral cre tin ,
din care se auzea într-adev r o voce, una pe care Alaana nu o
putea îns în elege, de i o percepea extrem de clar. Abia dup
ce Xryn ajunsese de câteva ori în pragul le inului din cauza

26
gâlcevii ce se desf ura în propria minte, le venise ideea
reprezent rii mentale a mantiei. Imediat ce se imagina ca
având pe cap gluga mantiei shu, Xryn sc pa de vocea aceea
interogativ , a Sfântului Augustin. Cu timpul, mai g sise o
arm , aceea de a- i preg ti întreb rile i de a h ui el
principiul str in care p rea s -i fi invadat cele mai elementare
resorturi ale gândirii.
Avea acum, mai mult ca niciodat , nevoie de lini te.
Alaanei îi spunea c încearc s se concentreze la ceea ce
aveau de întreprins în contextul complicat care f cea ca planul
lor s fie aproape imposibil de împlinit. Î i mai asigura lini tea
câteodat pretinzând c intr în contact mental cu Arrus,
plecat s elucideze istoria Frontului Adev ratei Biserici. În
realitate îns c uta disperat s aud din nou vocea Zerriei, cea
care îi mângâiase mintea, vag i dep rtat, de câteva ori în
ultima vreme.
a se d du de perete destul de violent, l sând-o pe
Alaana s p trund brutal în ceea ce ar fi trebuit s fie stropul
u de intimitate.
— Nu tiu ce e cu tine! Nu se poate s îi sfidezi în halul
sta!
— Ba trebuie s se poat . Un om care sufer a a cum o
fac eu ar trebui s poat sfida pe oricine, r spunse Xtyn
zâmbind.
— Nu a a se cânt re te nefericirea.
— Ba exact în felul sta. Fiindc durerea mea nu trebuie
judecat dup canoanele omene ti.
— Dar nu e vorba numai de tine aici, se îmblânzi brusc
Alaana. Por i responsabilitatea poporului t u.
— Poporul meu... Rela ia asta de posesie nu a func ionat
niciodat . Nu au fost niciodat ai mei, a cum eu nu am fost
niciodat al lor. Faptul c am coexistat e doar o coinciden .
— Iar consecin a acestei coinciden e e responsabilitatea pe
care o ai fa de ei. Te rog, Xtyn, nu e bine s -i sfid m pe
federa ioni ti.
Xtyn se ridic de pe pat i porni f vorb spre platforma
pe care st tea aeroglisorul s u. Alaana îl urm îndeaproape. În
spatele lor doi tineri p strau o distan respectuoas , dar
îndeajuns de mare pentru a nu le stingheri conversa ia.

27
 zboinicii Omenori se înc ânau s -l p zeasc . Trecur pe
lâng rand i Xtyn constat c nu se obi nuise înc cu
imaginea scheletului gol al structurii semisferice. Nu mai f cea
nimeni de paz . La început, abandonaser randul pentru c
primul folos al cuceririi psiacului fusese sprijinul
armamentului modern împotriva animalelor telepate. Xtyn
pusese cu doi ani în urm cu mâinile lui ultimul policorn
într-o lupt care avusese mai degrab conota ii rituale decât
utilitatea practic a ap rii. Acum îns , chiar s fi vrut,
kyrallienii nu ar mai fi putut s i umple randurile. Membrii
tribului Omenori abia dac erau o treime din ce fuseser în
urm cu trei ani.
Dup ce uciseser animalele, descoperiser hrana. Fiindc
nimeni nu îndr znea s refuze ceva st pânilor psiacului, de pe
toate lumile cunoscute începuser s se reverse alimente de
tot soiul, fiindc se p rea c nimeni din întreaga galaxie nu
pricepea cum se poate s tr ie ti mâncând doar fructe negre,
fie ele i produsul unui biolog de geniu care le programase s
aib tot ce e necesar pentru un om. La început fuseser
reticen i, dar se dedaser repede deliciilor gustului, un sim pe
care începuser s -l descopere cu entuziasm.
Atunci lovise molima. Era o boal infec ioas banal , atât
de banal încât întregul univers, imunizat înc de pe vremea
Vechii Terre, uitase s o mai vindece. Într-o clipit , sfidând
încerc rile disperate ale F urarilor i înainte ca medicii din
federa iile apropiate s poat s sar în ajutor, kyrallienii se
stinseser . Muriser atât de mul i, încât vocea ly abia dac se
mai auzea. T cerea aceea brusc din locul în care con tiin ele
obi nuiau s se întrep trund î i luase i ea tainul de vie i.
Pentru prima dat , pe Kyrall ap ruser sinuciderile celor
incapabili s tr iasc exclusiv în compania propriei min i.
Numai la adun rile care comemorau lupta psiacului, la care
participau aproape to i kyrallienii, se mai n tea ceva asem -
tor vocii ly. Era îns departe de mareea aceea cald i
toare de speran , fiindc amestecul triburilor o altera, o
cea s fie de neîn eles.
Xtyn urc în glisor i se l prad unei pl ceri recente.
Pilota cu voluptatea cu care o f cea odat Rimio de Vassur.
Înv ase din memoriile quintului se desfete pe t ul miimi-

28
lor de secund care-l separau de moarte. Zbura ca un nebun
i lucrul sta era un motiv permanent de ceart cu Alaana.
Prad unei inspira ii de moment, l glisorul s cada aproape
vertical spre suprafa a oceanului. Privi spre Alaana, dar femeia
i inea ochii închi i i nu reac iona în nici un fel la jocul lui.
Zâmbi trist i redres aparatul de zbor la timp pentru a ateriza
corect pe platforma psiacului.
— Ar fi trebuit s i plac . Am vrut s m joc cu tine, zise
Xtyn cu voce stins .
— Nu are ce s -mi plac ...
— Dar eram quint în momentul la. Întreaga mea minte
era cea a lui Rimio de Vassur. Lucrul sta te las rece? întreb
Xtyn în doi peri.
Alaana tres ri violent i-l prinse de mân , oprindu-se
chiar la intrarea în culoarul larg al psiacului.
— Rimio e mort. Nimic din ceea...
— Nu e adev rat, el tr ie te în mine i tii asta.
— Ceea ce tr ie te în tine e doar un simulacru.
Xtyn se încrunt .
— Înseamn c i recuno ti înfrângerea. Ai încercat s m
transformi pe mine pentru a-l reg si pe el. Chiar i acum,
când ai primit ajutorul sta nesperat care i-a trezit memoria în
mintea mea, tot nu e ti mul umit . Cu ce era el mai presus
decât cel care conducea glisorul acum câteva minute?
Femeia plec privirea în p mânt.
— Sim eam c mintea lui se deschide pentru mine.
— i a mea nu?
— Nu. Tu e ti doar nep tor, nu te opui, dar nici nu m
dore ti. E alta regina din castelul min ii tale. Când
trundeam în mintea lui Rimio, obi nuiam uneori s cutreier
ne tiut prin castelul pe care mi-l imaginam acolo. Ca i cum
ar fi sim it îns prezen a mea, Rim m întâmpina mereu în
chip surprinz tor: culoarele se luminau, vitraliile începeau s
str luceasc i pe la col uri ap reau flori încânt toare. În
castelul min ii tale nu aud decât ecoul propriilor mele b i de
inim .
— Am discutat asta de atâtea ori. Hai s nu începem din
nou, zise tân rul evitând s continue. Se sim ea cumva
vinovat de r ceala de care se plângea Alaana, dar nu tia cum

29
ar fi trebuit s se schimbe i, instinctiv, sim ea c o asemenea
transformare era, de fapt, imposibil .
Xtyn p trunse impetuos în sala mare a psiacului, acolo
unde p rea c -l a teapt o delega ie destul de numeroas .
St teau cu to ii a eza i la o mas lung , care p stra dou
locuri libere la cap tul ei cel mai apropiat. Xtyn arbor o min
radioas , se a ez cu sprinteneal i lovi u or t blia mesei.
— Cu ce v pot fi de folos, domnilor?
— Onorate Xtyn, sunt Moram Altir i vorbesc în numele a
nou federa ii planetare însumând cincizeci de miliarde de
suflete.
— tiam asta, zise Xtyn zâmbitor. Alaana m-a pus în
tem . Ceea ce nu mi-a spus îns este în ce fel dori i s v ajut.
Moram era un b rbat înalt i foarte corpolent. Se ridic de
la locul lui, încercând în mod evident s îl domine cu statura
sa impozant .
— Nu tiu dac ajutor e cuvântul cel mai potrivit.
— Cum a a? se mir Xtyn.
— Vede i dumneavoastr , pe cele treizeci i dou de plane-
te pe care le reprezint pare s fi izbucnit o furie religioas . De i
autoritatea noastr e pus adeseori la încercare, deocamdat
reu im s ne impunem în fa a grupurilor de fanatici care apar
peste noapte i încearc s ia puterea. Exist îns i a a-zi i
profe i care cl desc cu r bdare. Am num rat recent cel pu in
zece asemenea ideologii care, pe termen mediu, pot duce la
crearea unor religii extrem de puternice. Mi-e team c , dac
peste zece ani, de pild , un asemenea lider va decide c are
nevoie i de puterea politic , ne va fi extrem de greu s îl
neutraliz m.
— i de ce a i face-o, Moram?
Ambasadorul îl privi uluit pe Xtyn.
— Întrebarea asta aproape c nu are nevoie de r spuns.
Credeam c am stabilit demult c o asemenea eventualitate
trebuie evitat cu orice pre .
— De ce? întreb Xtyn imperturbabil.
— Nenorocirile pe care religia... instabilitatea i lipsa de
productivitate...
— Te bâlbâi, constat sec Xtyn. i de aceea am s rostesc
eu ceea ce tu nu e ti în stare. Ai venit aici ca s -mi ceri

30
sprijinul ca, în cazul în care s-ar întâmpla un asemenea lucru,
izol m planeta respectiv .
De lâng Moram Altir se ridic un omule cu o fa crunt ,
care rosti printre din i:
— Psiacul nu poate s r mân independent. Nu putem
sa întreaga galaxie la mila ta. Moram a vrut s fie delicat,
prezentând un caz ipotetic. La fel de bine se poate ca ie s i
se par necesar s izolezi o planet , f ca lucrul sta s aib
vreo leg tur cu dreptatea sau ordinea care trebuie s
domneasc în galaxie.
— i care sunt astea? Dreptatea i ordinea despre care
vorbe ti, relu Xtyn v zând c nu se f cuse în eles de prima
dat . Cine le deseneaz , cine le stabile te?
— Ne dorim o democra ie, un for colectiv de conducere
care s aib în jurisdic ia sa i psiacul.
— i când spui „ne dorim", te referi la tine i la planetele
de care mi-ai zis?
— Da, desigur. Sunt chiar convins c o asemenea
structur ar mai potoli i agita ia de pe lumile noastre.
Garan ia unei administra ii federale ar...
— Ar face ca totul s devin un haos, d du Xtyn plictisit
din mân . Cum te cheam , omule ule?
Cel lalt î i înghi i cu greu nodul din gât, st pânindu- i
totu i furia.
— Termin Sarr, sunt reprezentantul federa iei Nolor. i nu
cred c statura mea are vreo importan ...
— Evident c nu, dar este un subiect la fel de neserios ca
i acela pe care mi-l propui!
Fii atent! Un r spuns ferm ne-ar putea complica existen a,
auzi Xtyn vocea Alaanei în mintea sa.
— Cum altfel decât ca o inep ie poate fi catalogat propu-
nerea asta? Unde a i fost când am cucerit psiacul cu mâinile
goale? L-a i ucis voi cumva pe Bella? A i f cut cumva voi pace
cu quin ii pe care un singur cuvânt de-al meu îi va dezl ui
asupra voastr ?
— Dar te-ai luptat tu cu ze ii? strig Termin. Au c zut
oare ai t i cu sutele de milioane în bu ind revoltele clonelor?
Te crezi mai bun numai pentru c de ii psiacul. A fost un
zboi în care fiecare a dat ce a putut!

31
 Sim ind c tensiunea atinge cote periculoase, Alaana se
ridic la rândul ei i vorbi cu blânde e:
— Domnilor, credem c e mult prea devreme pentru ca
psiacul s se implice în orice structur politic . A a cum a
cut-o în ultimii trei ani, Kyrallul nu va nega accesul nim nui
la comunica iile instantanee. tiu c trebuie s v baza i
orbe te pe buna noastr credin , dar v propun i alt
perspectiv : s presupunem c semn m un act... la ce ar fi
bun el dac noi am dori de fapt s v în el m? Cred c , chiar
dac asta ar putea s v par nedelicat, e bine s v repet c
psiacul e condus acum de mine, din partea operatorilor, i de
Xtyn din partea kyrallienilor. Ne-am câ tigat prin lupt
dreptul sta, iar dumneavoastr , domnilor, nu sunte i în
postura de a ne impune ce i cum trebuie s facem. Asta nu
înseamn îns c , dac în federa iile pe care le reprezenta i se
vor ivi probleme, nu vom fi mai mult decât bucuro i s ajut m
administra iile pe care le consider m legitime.
Xtyn observa amuzat cum cuvintele Alaanei epuizaser
substan a dezbaterii într-o a a manier , încât federa ioni tii
se ridicar f alte cuvinte de la mas .
Quin ii, Alaana, quin ii. Avem nevoie de ei.
tii bine unde sunt. Po i s -i chemi tu însu i.
Nu m refeream la quin ii împ ratului. Avem nevoie de
quin ii no tri.
Femeia îl privi scurt i se îndep rt apoi într-un gest care
putea fi socotit cu indulgen drept o încercare de a- i
conduce oaspe ii spre ie irea din psiac.

— De ce-ai zis c lumea e ca o carte, iar

cei care nu c toresc citesc la infinit
aceea i pagin ?
— Cuvintele astea erau adev rate în
multe feluri atunci când le-am rostit.
— Ast zi îns nu mai e a a. Mintea mea
poate fi prezent oriunde, f ca fiin a
mea s trebuiasc s se mi te din loc.
— Am v zut asta, e fascinant. Dar nu te

32
 am gi, atunci când închizi ochii peste o
lume pentru a-i deschide asupra alteia nu
faci decât s întorci pagina unei c i.
— Astea sunt doar cuvinte.
— Nu i dac te gânde ti la timpul finit
pe care i-l d Dumnezeu.

Arrus nu avea termen de compara ie pentru ceea ce vedea.

St tea în fa a unui terariu translucid, în untrul c ruia se afla
un amestec inform de simbion i. Aveau dimensiunile unui
pumn, erau de toate culorile, nu sem nau deloc unii cu al ii,
iar forma p rea s varieze i ea de la profile simple, aproape
sferice, pân la o împletitur de tentacule. Nu palpitau, nu se
mi cau i doar cu greu ai fi putut crede c sunt vii. F urarul
încerc s vad dac aveau con tiin , dar în pofida ajutorului
dat de Xtyn, pe care îl sim ea undeva în mintea lui, nu reu i
perceap vreo urm de gândire abstract .
— Sunt parazi i. Nu gândesc deloc.
Arrus tres ri i-l fulger cu privirea pe Darto.
— Nu, nu, nu sunt telepat, dar era evident c la asta te
gânde ti. Vreau s zic, dac e ti de pe Kyrall i... in elegi ce
vreau s zic...
Arrus î i întoarse din nou privirea spre simbion i. Ceva nu
era în regul . De i erau extrem de diferi i, p reau c au totu i
o caracteristic unitar . Înconjur terariul pe toate laturile,
privind mai atent îngr direa multicolor . Realiz abia
într-un târziu de ce i se p reau atât de asem tori.
— Par s aib cam aceea i greutate, nu-i a a? Vreau s
zic c nu e nici un pui acolo.
— Sigur c nu. De fapt, nici nu exist un pui de simbiont.
— Ce vrei s zici? Trebuie s se înmul easc în vreun fel.
Darto merse pân la terariu i b mâna printr-o fant
pe care Arrus nu o observase. Scoase de acolo un simbiont la
întâmplare i-l aduse mai aproape de F urar.
— Vezi? Sunt ca ni te bure i. Se ata eaz de corpul uman.
Sau, m rog, de orice trece pe sub copacii în care îi cresc eu.
Când atac , înseamn c sunt cop i.
— Cop i?

33
 — Da, a a le zic eu. Dar stai s o lu m de la un cap t.
Urm o or întreag în care Arrus se l cucerit de logica
str in a existen ei simbion ilor. Ciclul lor de via era legat de
înaintarea unei anumite degenerescente a propriilor structuri
interne. În momentul în care animalul sim ea c fiziologia sa
era amenin at , se l sa s cad asupra unui om sau asupra
oric rui animal cu sânge cald care trecea prin preajm .
Elibera instantaneu în corpul victimei sale un narcotic care
avea, de fapt, rolul de a- i anestezia gazda. Începea imediat un
proces de lichefiere prin care simbiontul î i transforma
propriul corp într-un amestec de substan e nutritive cu care
i hr nea prada îndeajuns cât s o oblige s nasc pe piele, în
alt regiune a corpului, un simbiont nou, cu esuturi
func ionale. Procesul acesta dura dou -trei zile, iar la sfâr it,
de cele mai multe ori, gazda se trezea f s i dea seama de
trecerea timpului.
Când oamenii descoperiser simbion ii, aflaser imediat
ceea ce pentru erbivorele de pe Ryus era o anestezie, pentru
ei era o cascad de senza ii minunate, o c torie fantastic
printre peisaje nemaiîntâlnite, ore de sex nebunesc cu cei mai
frumo i semeni pe care îi v zuser vreodat i, în general, tot
ceea ce ar fi f cut un om s doreasc s nu- i întrerup visul.
Simbion ii deveniser un fel de drog i erau considera i o
pl cere a regilor, dat fiind num rul lor extrem de redus. Doar
în cazuri excep ionale simbion ii muribunzi n teau doi
indivizi. De cele mai multe ori, oferind pl cere, parazitul nu
cea altceva decât s tranziteze sistemul sanguin al gazdei
sale i s i rea eze structurile interne.
— Asta explic i de ce toleram în gr dina mea pe cei care
te-au atacat. Nu pot fi sigur, dar mi se pare c printre ei exista
o gazd ideal , un individ capabil s -mi înmul easc avutul.
— Dar cu tia ce e? întreb Arrus ar tând spre terariu.
Darto deschide bra ele larg i rosti zâmbind:
— Me te ugul nostru are tainele sale.
— Nu în eleg.
— Un adev rat negustor de simbion i tie când animalele
sale sunt gata s se reproduc i le poate ine câteva luni bu-
ne în a teptarea unei gazde potrivite. În libertate, faza asta
dureaz doar câteva zile.

34
 — i ce se întâmpl cu ei dac nu întâlnesc la timp o
gazd ?
— Mor.
urarul gândi pentru o clip i apoi cl tin din cap:
— Ceva nu se leag . Dac sunt atât de rari simbion ii noi,
dac ei sunt în pericol de a muri în doar câteva zile atunci
când le vine sorocul, cum de n-a disp rut specia asta?
— R spunsul la întrebarea asta s-ar putea s te mul u-
measc .
— Cum a a?
— Ne ajut foarte mult legenda pe care ai venit s o
deslu ti.
În ultimele sute de ani, reputa ia quin ilor determinase
mul i aventurieri s încerce s devin aidoma lor. Legenda c
formarea unui quint începe într-un magazin de simbion i
aducea pe an mii de oameni amatori de a testa pe pielea lor
deliciile somnului pe care îl induceau parazi ii. Inevitabil,
printre ei, se aflau i gazde ideale. Num rul acestora com-
pensa exemplarele pe care un cresc tor, indiferent cât de
competent era, nu reu ea s le multiplice înainte ca ele s
moar .
— Dar asta era înainte de r scoala clonelor. Acum e mult
mai complicat i de aceea toler m tot felul de fugari în p -
durile noastre, de i tim c unii mai vând pe ascuns din sim-
bion i.
— i dac îi vând unui contrabandist care-i duce pe alt
planet ?
Darto f cu un semn cu mâna, a nega ie.
— Nu le-ar folosi la nimic. S-a demonstrat c simbion ii
nu rezist zborului hiperluminic. Mor în timpul lui. Cred c e
ceva legat de structura lor intern extrem de labil . Sau poate
de felul în care percep timpul... cine tie? De pe Ryus au fost
adu i aici cu un cargou care a f cut dou sute de ani. Din câte
tiu, primul transport care va atinge Eridani mai are de
torit vreo apte sute de ani. Ceea ce ne face pe noi singura
destina ie pentru amatorii de simbion i.
— De ce? Dar Ryus?
— Nu cred c i-ar pl cea furtunile de acolo.
— Exist cumva un num r maxim de simbion i pe care i-i

35
po i ata a?
— N-are sens s i pui mai mul i. Se întâmpl ... acci-
dente.
— De unde tii?
— Cu mult vreme în urm , câteva gazde ideale de aici de
pe Alderbaraan au decis s i fac o profesiune din înmul irea
simbion ilor. i-au ata at foarte des, uneori chiar în timp ce se
aflau deja într-un somn indus de un alt simbiont. Au murit cu
to ii în doar câ iva ani.
— De ce?
— Trebuie s în elegi c nimeni nu a studiat cu adev rat
fiin ele astea. Pur i simplu cuno tin ele necesare au fost
demult uitate. Din câte în eleg eu îns , simbion ii tia nu fac
decât s determine corpul uman s creasc o tumoare. Una
controlat , una care în loc s fac r u provoac pl cere i care
sfâr te prin a deveni autonom . Complexitatea creierului
uman i predispozi ia noastr spre asemenea tumori ne
transform în inte perfecte pentru un simbiont gata s se
reproduc . Atâta doar c , dac exagerezi, în organism se
porne te un proces canceros care nu mai poate fi oprit.
Arrus îl privi pe negustor cu neîncredere.
— Vrei s spui c nu pute i vindeca boala aceea în care
celulele încep s creasc altfel decât s-ar cuveni locului în care
se afl ?
— Da, încuviin Darto. E o descriere ciudat a canceru-
lui, dar cred c ai dreptate.
Arrus se cufund în t cere, profitând c gazda sa chemase
doi servitori c rora le spunea ce dore te pentru mas . În timp
ce se pref cea c prive te decora iile de pe pere i, Arrus se
gândi c , dincolo de blestemele poporului s u, creatorul lor le
sase i binecuvântarea s ii. Kyrallienii nu erau
niciodat bolnavi. Unul dintre cele mai u oare teste pe care le
trecea un F urar era acela de a se insinua pân în
str fundurile min ii omene ti, acolo unde vuia cascada sân-
gelui i de unde, cu pu in îndemânare, puteau fi alinate toate
suferin ele trupe ti. tia acum c locul acela este de fapt
glanda prin care creierul comand hormonii ce sunt elibera i
în sânge, iar reprezentarea cascadei era doar una dintre ne-
num ratele abstrac ii care permiteau F urarilor s vindece

36
absolut orice boal . Dar aflase asta abia de curând i nu-l
ajutase cu nimic.
urarul continu s priveasc în t cere preg tirile celor
doi servitori care înghesuiau pe o mas joas platouri cu
mânc ruri i vase în care sticleau tot felul de b uturi. Î i re-
prim cu greu tres rirea nepl cut pe care i-o produse amin-
tirea felului în care muriser ai s i. Dup ce te hr ne ti o via
cu fructe negre, carnea fript , legumele proaspete, vinul sunt
pl ceri nemaiîntâlnite. Kyrallienii se abandonaser deliciilor
hranei importate care se rev rsase în chip de ofrand pentru
noii st pâni ai psiacului. Alimentele veniser îns contaminate
de viru i c rora oamenii galaxiei le puteau ine piept cu
urin , dar care se dovediser mortali pentru kyrallienii care
tr iser izola i atâtea sute de ani. Pân când el i ceilal i
urari înv aser cum se poate st pâni boala, dou treimi
din semenii lui muriser în chinuri groaznice. Nici m car Xtyn
nu putuse s fac nimic, iar medicamentele aduse cu grab
nu fuseser de mare ajutor. Arrus nu se temea pentru el
însu i. tia c nu are cum s se îmboln veasc , dar de mult
vreme nu mai mâncase altceva decât fructe negre. Era felul lui
de a- i recunoa te o înfrângere dureroas .
— S tii c prezen a ta pe Alderbaraan m nelini te te,
zise Darto pe un ton galnic.
— Cum a a? întreb Arrus, nesigur c gazda sa glume te.
— E simplu. Dac un kyrallian s-a putut dep rta de pla-
neta lui, atunci poate c i simbion ii vor supravie ui c toriei
superluminice. Asta ne-ar ruina, încheie râzând negustorul.
Dar chiar a a, continu el repede, ce cau i aici?
— R spunsuri, a a cum ai intuit. Încerc s scriu o carte.
— O carte? Adic s pui unele dup altele ni te cuvinte, în
speran a c le cite te cineva?
Arrus încuviin din cap.
— F actori? F scenarii? continu neîncrez tor
Darto.
— Da. tii, poporul meu nu a avut niciodat nevoie de
i. Eroii no tri, legendele noastre tr iesc în vocea ly.
Darto flutur din mâini.
— Nu-mi spune, nu-mi spune, stai c tiu! Asta e a a, un
fel de suprapunere a min ilor voastre acolo, pe Kyrall.

37
 — Da, undeva în str fundurile vocii ly sunt i amintirile
poporului meu. Dar ele nu func ioneaz precum spectacolele
voastre. Nu ne putem a eza pur i simplu înf ura i în mantii
i s l m ca evenimentele trecute s se deruleze în fa a
ochilor. Ne amintim vag de o mare catastrof din trecutul
nostru, tim de acolo ce e bine i ce e r u, dar nu tim ale cui
sunt amintirile i nici cine au fost cu adev rat str mo ii
no tri. E nevoie de mult tiin pentru a ajunge la detalii
concrete, la imagini. Eu reu esc îns , dar nu tim dac voi
mai avea pe cine s înv . Cred îns c , dac a ti unele lu-
cruri, a putea interoga altfel memoria aceea, ca s aflu istoria
adev rat a neamului meu. Vreau s traduc experien a
noastr în limba voastr .
— Cum adic s traduci? întreb Darto.
— G sesc fascinant felul în care nu sunte i con tien i c
toate c ile voastre de în elepciune, toate manualele de istorie
sunt pân la urm expresia gândirii unui singur om. Dup ele
se iau al ii i al ii, i în felul sta un firi or de gând se întinde
peste tot universul care, f s tie, nu face decât s repete
perspectiva unui om asupra timpului s u. Amintirile noastre
de pe Kyrall sunt altfel, ele cuprind deopotriv i drama
învinsului i bucuria înving torului, i tandre ea iubitului i
ura celui obligat s iubeasc ...
— Înseamn c nu sunt deloc interesante, rosti Darto f -
cându-i semn lui Arrus s se a eze la masa pe care servitorii o
terminaser între timp de a ezat.
— Interesante, dup standardele voastre, nu. Dar sunt
adev rate, într-un fel pe care voi nu ave i cum s -l cunoa te i.
— Nu am preten ia c în eleg exact ce vrei s spui, dar ce
leg tur are Kyrallul cu simbion ii?
Se preg tise îndelung pentru momentul acestei întreb ri,
dar lui Arrus îi trebui ceva timp pân s r spund . De i
hot râse cu Xtyn c -i va fi imposibil s dezlege misterul
quin ilor s dezv luie m car o p rticic din ceea ce tia,
nu-i venea foarte u or s vorbeasc unui str in despre ade-
ratele sale motive.
— S zicem c am o presim ire. Cred c Ordinul quin ilor,
Kyrall i simbion ii sunt lega i într-un fel.
— În eleg. i ca s vezi în ce fel sunt ei lega i, ai venit s

38
verifici legenda care spune c instruc ia unui quint începe
într-un magazin de simbion i, rosti calm Darto.
— Exact.
Darto împinse cu câ iva centimetri farfuria din care abia
dac gustase i- i sprijini coatele de mas , mijind ochii spre
Arrus.
— Sunt foarte interesat de artefactele tale. Ele valoreaz o
avere aici, pe Alderbaraan. Vreau s te ajut fiindc eu însumi
sunt curios de mult vreme cum s-a n scut legenda aceea.
Dar asta nu înseamn c sunt dispus s m prefac inapt
pentru a te ajuta, încheie negustorul pe un ton t ios.
— Ce vrei s zici?
Darto apuc f s se gr beasc un pahar i sorbi înde-
lung din el.
— Am v zut ce-ai f cut acolo, în p dure. Un om care e
atât de aproape de un quint, încât s neutralizeze nou ad-
versari f ca ochiul uman s -l poat urm ri nu are cum s
cread în gogori a aia.
— Bine, dar ziceai c tu însu i o accep i, protest Arrus.
— Am zis c e o reclam foarte bun , c e genul de zvon
care te ajut în afaceri. Nu înseamn c o i cred. Familia mea
e de multe genera ii pe Alderbaraan. Sunt sigur c aici nu s-a
format nici un quint.
Arrus încerca s gândeasc repede. Tr darea pilotului
aeroglisorului, violen a cetei de neocre tini îi ar taser c
bun voin a de care d duse pân atunci dovad Darto trebuia
pre uit . Pe de alt parte îns , nici m car nu îndr znea s se
gândeasc la ce s-ar fi putut întâmpla dac secretele pe care i
le dezv luise Alaana ar fi ajuns s fie cunoscute de cet enii
Imperiului.
— Nu, nici eu nu cred în legenda asta. Sper îns c , dac
voi în elege de ce a luat ea na tere, care sunt evenimentele ce
au declan at-o, locul sta m-ar putea ajuta s -mi continuu
toria.
— Dac a a stau lucrurile, mi-e team c nu- i pot fi de
mare ajutor. N-am habar cine a spus primul povestea asta.
— Dar nu exist vreo bibliotec ? Vreun loc unde s se fi
strat înscrisuri...?
— Înscrisuri despre ce? Despre un zvon încurajat de ne-

39
gustori? Nu prea cred. i, oricum, a a dup cum i-am spus,
aici pe Alderbaraan nu ne omorâm cu c ile i cu tiin a.
Suntem o planet a pl cerilor.
Arrus avea senza ia c Darto nu-i spune tot i rezist cu
greu tenta iei de a p trunde în mintea lui.
— tii, i eu pot fi un fel de simbiont.
Negustorul râse cu poft .
— Da, da, nu râde, zâmbi la rândul s u Arrus. Chiar am
fost. La vam , m-am întâlnit cu un func ionar care nu voia s
lase s ies de-acolo. Ca s -l conving într-adev r c sunt de
pe Kyrall, a trebuit s p trund în mintea lui i s -i proiectez
ni te imagini.
— Ce imagini?
— Abia asta e de râs, hohoti Arrus. Înainte de a pleca,
Xtyn mi-a ar tat pe un fel de ecran, o succesiune de vederi
despre care mi-a zis c sunt prezentate în toat galaxia ca fi-
ind de pe Kyrall. Evident c nu erau de la noi, de vreme ce
animalele acelea nu sem nau cu policornii i nic ieri pe
planeta mea nu cre te iarb ro ie. Oricum, Xtyn n-ar fi l sat
pe nimeni niciodat s aterizeze lâng satele noastre. Func-
ionarul acela nu avea îns cum s tie c imaginile sunt false
i de aceea a trebuit s i le proiectez exact pe acelea. Nu e
amuzant? La ce i-ar folosi s repet i cu tine circul sta?
— Nu prea e de râs, rânji Darto. Sunt convins c po i in-
duce i pl ceri, po i obliga pe cineva s spun ce vrei tu, c
po i face s te cred, indiferent de ce mi-ai spune...
— Pot. Dar nici un F urar n-a f cut vreodat a a ceva.
Arrus rosti cu greu aceste ultime cuvinte, fiindc ame-
nin area cu animalele de pe Kyrall, pe care o strecurase în
povestea lui, era doar o fars . Pe Kyrall orice musafir era acum
în deplin siguran , dar sta era un secret pe care Xtyn
insistase s -l p streze. Iar el trebuise s spun minciuna
aceea fiindc era convins c discu ia lui cu negustorul avea s
ajung foarte curând pe buzele oamenilor din întreaga galaxie.
— Spune-mi, te rog, ce sim i când î i ata ezi un simbiont?
întreb Arrus.
— Depinde. Tocmai sta e i farmecul meseriei steia.
Uneori trebuie s le dau banii înapoi pentru c simbiontul
refuz s provoace pl cere. Sau poate nu e în stare, cine tie?

40
Am i clien i care devin dependen i i m viziteaz regulat.
Fiecare simte altceva, unii nici nu- i pot defini toate senza iile.
— Dar tu? Ai încercat vreunul?
Darto se încrunt privind fix într-un punct, cu inten ia
dit de a ocoli ochii F urarului.
— E o lege nescris printre negustori. Nu folosim niciodat
simbion i pe pielea noastr .
— i atunci de ce am senza ia c min i? întreb t ios Ar-
rus.
— Pentru c eu nu am respectat regula asta, rosti brusc
înseninat Darto. Mi-a trecut la un moment dat prin cap c a
putea fi o gazd ideal . Nu tiu de ce. Iubesc fiin ele astea atât
de mult încât am crezut în tinere e c am o leg tur special
cu ele...
— Ai t i au aflat i te-au trimis în armata imperial .
Darto încuviin din cap.
— Vezi, nu e nevoie s p trunzi în mintea cuiva pentru a
ti genul vostru de istorie, perspectiva asta individual asupra
timpului, medit Arrus.
— Olesia... trei nop i de dragoste cu Olesia. Asta am sim it
când mi-am pus simbiontul, continu Darto ca i cum nu l-ar
fi auzit pe Arrus.
— i de ce e ti atât de însp imântat?
— Era sora mea, moart cu doar un an în urm . Chiar i
b lm jeala asta cre tin care pare s se fi împânzit pe
toate lumile vechi, lucrul sta e de natur s te zdruncine. Mai
ales când, oricum, ai c lcat legile breslei.
— Nu erai obligat s le spui alor t i ce-ai visat.
— Nici n-am spus nim nui pân acum.
— i atunci de ce îmi spui mie?
— Am s i explic dup ce î i vei fi ales un simbiont. Dar
asta mâine diminea . E vremea s dormim.
A doua zi, Arrus se trezi cu senza ia nepl cut c fusese
spionat în somn. Î i puse repede mantia i constat cu ne-
pl cere c abia dac mai sim ea pâlpâirea coloniei de ciuperci.
Contactul cald al Alaanei care veghea asupra lui îl mai lini ti
îns . Ie i din camer i constat c re edin a negustorului
rea pustie. Se plimb o vreme prin camere privind la obiecte
i încercând s le ghiceasc utilitatea. Îl g si pe Darto pe un

41
scaun în fa a terariului cu simbion i.
— Cred c sunt gata, prietene! zise scurt Arrus.
vorbe, Darto îl invit cu un gest larg s i aleag .
Înfrânându- i senza ia de u oar repulsie, F urarul b
mâna adânc în terariu i apuc un simbiont. Când îl scoase,
constat c are în mân o vietate verzui-violacee care începu
brusc s palpite.
— Nu te speria, îl lini ti Darto. Te simte aproape i e ne-
lini tit. P rerea mea este s iei altul. În general, m feresc de
asemenea reac ii de respingere.
— Vrei s spui c scârbo enia asta m-a respins? întreb
Arrus neîncrez tor.
Darto ridic din umeri, iar F urarul arunc simbiontul la
loc în terariu. Pe palma dreapt sim i o furnic tur i constat
pielea îi era iritat .
— Da, usturimea e inevitabil , îl lini ti Darto.
A doua oar , Arrus alese un animal portocaliu br zdat de
uvi e negre. Avea trei tentacule ata ate unui corp în form de
par i nu tres ri aproape deloc când îl lu în mân .
— Cred c sta e bun, îl încuraj Darto.
— i acum ce trebuie s fac?
— A az -te în patul acela i ai r bdare un minut. Preg -
te te-te pentru cea mai voluptoas c torie pe care ai avut-o
vreodat .
— Chiar crezi ceea ce zici? întreb Arrus u or amuzat.
— Nu, zâmbi Darto. Fraza asta intr în pre ul pe care o
-l pl te ti la sfâr it.
Arrus sim i o în ep tur scurt i apoi gândurile începur
i se înce eze.

— Dumnezeul t u e un prost adminis-

trator.
— Nu huli! Nu e numai Dumnezeul meu.
El e i în tine, a a cum e i în mine.
— Nu hulesc. Sunt doar obiectiv în
privin a unui e ec. Nu po i construi deo-
potriv cetatea p mânteasc i pe cea ce-

42
 reasc l sând ca lucrurile s se învârt
mereu în cerc.
— Obiectivitatea pe care i-o atribui e
numai expresia propriei tale m rginiri.
Cercurile pe care le deslu ti sunt de fapt
spirale.

Cei doi quin i nu aveau nevoie de cuvinte. Condi ionarea

lor, c tat înc de la primele antrenamente, îi împiedica s
fie îngrijora i. Mae trii zdrobeau asemenea temeri fiindc tiau
ele sunt fundamentul panicii. N'Gai Loon spunea mereu c
universul era mult prea fragil pentru a îndura un quint intrat
în panic ...
Gândurile lui Allin Perse i Heyyn Tars convergeau îns
spre percep ia aproape material a unui conflict iminent.
Discu ia cu matca nu decursese dup cum doriser . Animalul
acela imens, cu care Zuul comunicase prin fluier turi de
neîn eles pentru ei, fusese de neclintit. Nu dorea o alian cu
oamenii, dar era gata s -i accepte pe planeta aceea i s nu le
devin du man. Quin ii asistaser t cu i, timp de jum tate de
or , la un uvoi de b lm jeli de-ale lui Zuul ale c ror sensuri,
a fi clare în totalitate, convergeau spre ideea c matca
percepea într-un mod aproape traumatic unicitatea ei. Le
vorbise despre numere i despre dorin a celor patruzeci i
apte de „p rin i de bahlah", a a cum le spunea Zuul, de a se
înmul i f ca acest lucru s însemne competi ia între ei.
Matca era con tient de e ec i nu le ascunsese faptul c avea
lase s treac mult timp pân când s dea na tere unui
individ asemenea ei.
Prefera s se lase purtat de frenezia pe care i-o provocau
posibilit ile nenum rate pe care i le oferea lemnul, un
material de care nu avusese parte pe Z. i quin ii trebuiau s
recunoasc , m car i pentru ei în i, c lemnul fusese ceea ce
lipsise ze ilor. Cu ajutorul lui reu iser în doar trei ani s
cl deasc una dintre cele mai mari construc ii ale universului
cunoscut. Impresionant prin dimensiuni, cl direa avea i o
logic str in , o arhitectur interioar n ucitoare pentru un
om pentru c îmbina structuri care nu aveau, aparent, nici un

43
sens, propunea solu ii la care inginerii p mânteni nu se
gândiser nicicând.
Acum, la întoarcere, Zuul îi conducea pe alte coridoare i
Heyyn Tars se trezi gândindu-se c ar tarea aceea ciudat se
comporta aidoma unui ghid într-un muzeu. Dorea s le arate
cât mai mult... S însemne asta îns c vrea s -i impre-
sioneze? În lunga lui edere pe Z, Tars nu v zuse nici un semn
de l ud ro enie din partea extratere trilor. De ce s fi început
acum?
— Nu e drumul pe care am venit, i se adres Allin Perse
lui Zuul, f cându- i tovar ul s tresar .
— i eu m gândeam la exact acela i lucru, se gr bi Tars
înt reasc spusele celuilalt.
— Zuul crezut voi apreciat priveli tea. Data viitoare poate
udat p rinte. Discu ie mult u or atunci.
— Mi s-a p rut mie c vrei s ne impresionezi, izbucni
Tars. Trebuia s compliment m matca pentru edificiu?
— Bun ar fi fost. Asta ar tat respect care putut na te
alian , prietenie. Da, da, bun început ar fi fost.
Tars rememor în vitez amintirile de pe Z. În nici una
îns nu era, fie m car i pentru o clip , nici un strop de vani-
tate din partea m tcilor.
— Toate complimentele con in în sine un sâmbure de
conflict. De ce ar vrea p rintele t u s îi l ud m edificiul, din
moment ce nu mai exist nici unul?
— Tocmai de aia! rosti Zuul cu o intona ie care îi uimi pe
cei doi quin i. Tu spus edificiu frumos, noi v zut c r zboiul
nu distrus de tot rasa noastr , v zut speran a...
— Nici despre speran nu-mi amintesc s fi vorbit vreo-
dat pe Z, zise Perse cu jum tate de gur .
— Nu vorbit. Dar Z acum departe este. Un p rinte, nu
patruzeci i apte.
— Asta tim, Zuul...
— Nu la num r refer eu. Gândire alta.
— i în ce fel difer gândirea de acum de cea de pe Z?
Zuul p i pe poarta imens a edificiului i porni spre
navetele celorlal i doi quin i care aterizaser la marginea
durii. Când soarele albastru al planetei îi sc ld trupul
într-o lumin care-l f cea s aib o culoare bizar , Zuul se

44
întoarse spre ei:
— St pân aflat c numere nu cel mai important lucru. El
acum vrea face frate cu copacii. El ca Zuul: v zut alt lumin .
Alt soare. Alt culoare.
— Bine, dar trebuie s -l convingi. V-am ar tat arme. tim
-i învingem pe oameni cu doar câteva mii de bahlah...
Zuul cl tin din antene într-un fel pe care quin ii înv a-
ser s -l plaseze undeva între lehamite i inutilitate. Conti-
nuar s mearg încet spre tovar ii lor, p ind u or prin
vegeta ia pitic .
— Dup fe ele voastre v d c lucrurile nu au mers tocmai
bine, îi întâmpin Villerte.
— Nimeni nu i-a rostit înc ultimul cuvânt, zise Allin
Perse privindu- i tovar ul în ochi.
cerea care se l îl f cu pe Zuul, dup câteva secunde
de ezitare, s înceap s se retrag înapoi spre edificiu. Dup
câ iva pa i se întoarse i zise cu glas spart:
— Mai bine voi mers acolo unde pârjolit lemnele. Dac
rinte schimbat planuri, atunci voi acolo g si i ve i fi.
rând c primesc îndemnul ar rii ca pe o u urare,
quin ii se urcar în cele dou navete monoloc i dup câteva
minute aterizar lâng celelalte, formând un p trat perfect. Î i
instalar repede o construc ie u oar , glumind pe seama
neîndemân rii lui Villerte care nu reu ea s se descurce la
îmbin ri. Abia dup ce ajunser la ad post de priviri indis-
crete, se a ezar unul lâng altul.
— Ce-o s -i spune i Alaanei? întreb , într-un târziu, Vil-
lerte.
— tii bine c Alaanei nu po i s -i descrii o experien pe
care ai tr it-o. O vede pur i simplu în mintea ta i...
— Iar tu tii bine c nu la asta m refeream, îl întrerupse
calm Villerte. Ce-ai s -i propui?
— Dar de ce ar trebui s -i propun eu ceva? Ea sus ine c
e creierul misiunii noastre. S ne dea ea sugestii! încheie Tars
pe un ton r stit.
— Heyyn! nu uita c Alaana, a a cum e ea, e cea mai
bun speran a ordinului nostru.
— Speran zici? A avut trei ani ca s fac un lucru sim-
plu, pe care Mae trii îl reu eau în doar trei zile. Înc visez

45
figura surprins a copilului acela pe care l-am omorât f s
vreau.
Nici unul dintre ceilal i nu se gr bi s -l contrazic pe Tars.
Acceptaser de ceva vreme c tân rul smead pe care-l
trimisese Alaana în speran a c era preg tit fusese cel mai
tragic eveniment din ultimii ani, dup moartea lui Kasser.
Xtyn i Alaana reu iser s modifice mintea unui b iat de pe
Torodor. În doar câteva luni înv ase s se mi te la fel de
repede ca i quin ii, devenind un soldat aproape la fel de bun
ca i ei. Alaana dorise îns ca o parte din deprinderile de lupt
se formeze în chip natural, prin exerci iu i b iatul le fusese
la to i elev sârguincios. Tars se apropiase cel mai mult de el i
nu ascundea c satisfac ia pedagogiei aceleia r zboinice era
pentru el un sentiment nou, care-l fascina. Din p cate îns ,
inima b iatului explodase pur i simplu în timpul unui
exerci iu intens de lupt . Tars interpretase c derea lui ca pe o
eschiv i lansase contraatacul, convins fiind c accunul lui se
va opri în lama hangerului celuilalt. În loc de asta îns , Tars
desc ânase trupul f via al elevului s u. Au aflat ce se
întâmplase cu adev rat abia dup câteva ore, timp suficient
pentru ca în sufletul lui Tars s se impregneze o vinov ie
grea.
— Dar ce au zis când le-ai ar tat scutul? îl întreb
Hinnedi pe Perse. Ne-am pus atâtea speran e...
— Nu au p rut impresiona i. De i nu în eleg ce spune
matca, mi s-a p rut c era mai degrab fascinat de fl rile
care au nit din podea decât de faptul c un bahlah intrase
în contact cu acidul nostru f s p easc ceva. Nici
promisiunea unor aparate individuale de zbor nu a
entuziasmat-o. Dac e s ne lu m dup Zuul, ideea unor
navete de vân toare înc rcate cu austral a tentat-o pentru o
clip . Dar a r mas ferm pe pozi ie. Nu vrea s mai încheie o
alian cu noi.
— De fapt, ca s fim mai preci i, am avut impresia c
prefer s se comporte ca i cum rasa uman nici n-ar exista.
Nu vrea s ne fie nici du man i nici prieten. Ne-a spus c
suspiciunea cu care îl trat m pe Zuul...
— Suspiciune care tocmai a dat în clocot, se gr bi Tars
-l întrerup . Gângania aia a folosit cuvântul lemn. De unde

46
putea el s tie cum spunem noi... lemnului?
— Dar cum ai fi vrut s -i zic ? se mir Hinnedi.
— Nu tiu, în orice fel, dar numai lemn nu.
— Heyyn are dreptate, nu v d de unde ar fi putut ti...
— Bine, dar sunt o mul ime de modalit i în care ar fi
putut afla. Poate c le-a povestit cineva pe Z. Poate c au mai
întâlnit pe alte planete i au aflat cuvântul pe care îl folosim
noi, se gr bi Villerte s explice.
— Poate, poate, poate... se r sti Tars. i dac nici una
dintre presupunerile astea nu e adev rat ?
— Nu în eleg unde ba i! Vrei s sugerezi c ne cite te
min ile?
— Nu tiu nici eu ce vreau s sugerez. Cred pur i simplu
nimeni nu ne spune întreg adev rul. i dac pe Zuul l-am
suspectat întotdeauna, ideea c i Alaana i Xtyn ne-ar putea
în ela...
— Acum chiar c vorbe ti prostii.
— Serios? strig Tars. Dar dac am fost trimi i aici s
murim? Nu s-ar rezolva oare în felul sta toate problemele din
univers? Gândi i-v bine. Noi suntem tot ceea ce a mai r mas
din vechiul Imperiu. Clonele aproape c s-au domesticit,
planetele-capital sunt dominate de tot felul de fanatici
religio i, Kyrallul este pierdut pentru Imperiu. F noi cei de
aici, lucrurile ar fi mult mai simple. Pentru toat lumea.
Între cei patru se l lini tea. Allin Perse se ridic i lu
dintr-un raft un container cu ap . Sorbi adânc i apoi zise:
— E adev rat ce spui. E atât de limpede c soarta noastr
este s murim pentru a l sa s se nasc un alt fel de Imperiu,
încât nu merit s ne cert m din pricina asta. Alaana a e uat.
Nu ne poate fi Maestru, iar nenorocirea asta poate constitui în
sine un motiv pentru care s ne doreasc pieirea. Chiar i
povestea asta despre Zuul... E atât de ciudat. O parte a min ii
mele în elege c o entitate care ne-ar putea distruge în orice
moment alege s nu o fac , sperând c ne poate duce spre o
direc ie dorit de ea. Dar o alt parte a ceea ce sunt m face s
îndoiesc profund c în univers poate exista i o asemenea
cale. i, indiferent cât de greu mi-ar fi s recunosc, trebuie s
accept c dau o importan mai mare acelei p i care m face
cred ceea ce v d, ceea ce tiu c repet o logic pe care am

47
mai întâlnit-o. Dematerializarea lui Zuul n-am v zut-o. i nu
din vina noastr . E posibil ca Xtyn s joace cu noi un joc
vechi, acela de a inventa pericole care nu exist cu adev rat.
— Iar partea cea mai trist e c , dac nu o face el, atunci
cu siguran rolul sta e interpretat de Zuul. Orice am face,
suntem manipula i.
— i chiar nu vede i ie irea din dilema asta? Trebuie s
fim noi în ine, trebuie s ne alegem ceva în care s credem. Iar
noi am ales atunci când i-am promis lui Kasser c o vom ajuta
pe Alaana. Dac neg m credin a i alegerea de atunci, putem
foarte bine s plec m chiar acum i s plonj m în soarele sta
albastru...
— Pierdem vremea, zise Leka Hinnedi pe un ton sever. Nu
tiu de ce în ultima vreme uit m tot mai des c suntem solda i
i c nu e tocmai treaba noastr s coment m ordinele. Chiar
dac ele au fost date de noi în ine.
— Ai zis o prostie absolut , zâmbi Tars.
— Da, dar te-am binedispus i, mai ales, te pot face acum
te gânde ti la ceea ce conteaz cu adev rat.
— Ce vrei s zici?
— E limpede din povestirea voastr c matca s-a schim-
bat, c avem de-a face cu o cu totul altfel de creatur . Nu tiu
dac Zuul are vreun amestec în treaba asta, dar cred c ar fi o
copil rie s ne imagin m c nu va trage foloase. Fie c ne
ignor , fie c ne manipuleaz , ar tarea aia e singura în
sur s ne spun ce inten ii are „p rintele" lui.
— Asta dac are vreo inten ie i nu cumva chiar el este
acela care orchestreaz tot ceea ce ni se întâmpl .
— Dar asta nu are nici o importan . Nu am nevoie de
Zuul ca s -mi spun cum s-a transformat matca aceea. Noi,
oamenii, am trecut prin experien e similare.
— S nu începi cu istoria. i-am mai spus c pildele vechi
nu au uneori sens nici când le aplici oamenilor, dar mite unor
extratere tri, protest Tars.
— O s risc o supozi ie, zâmbi Hinnedi. Chiar voi mi-a i
spus c p rintele vrea s devin st pânul lemnului. Cât cre-
de i c va dura pân când va încerca s secrete viru i care s
fac lemnul s creasc dup voin a lui? Cred c e doar o
chestiune de timp...

48
 — Dar nu v d analogia...
— Primii fierari. Oamenii au început prin a valorifica fierul
meteori ilor, apoi au trecut la minereuri pe care le-au purificat
i le-au recombinat. Matca se va plictisi s foloseasc bârne i
scânduri drepte i va încerca s fac arborii s ofere înc din
start materii prime ceva mai prelucrate. Iar pân atunci, ne
putem a tepta i la o criz a lemnului adecvat pentru ambi iile
ei. E logic s încerce s modifice structura copacilor.
— Nu mi se pare chiar atât de logic, dar e greu s comba i
un ra ionament care exist tocmai pentru c func ioneaz
altfel decât logica p mântean , zâmbi Tars.
— Nu crede c suntem chiar atât de deosebi i.
Gânde te-te c matca a r mas acum singur . Echilibrul la
care a visat s-a rupt. S-ar putea s sfâr easc prin a deveni o
con tiin religioas , un zeu al propriilor lor lucr tori.
— P i nu e deja?
— Bahlah nu o ador , o ascult doar orbe te.
— Bine, dar e un nonsens, protest Perse. Cum m poate
adora pe mine propriul picior stâng? Ze ii sunt de fapt un
singur organism.
— Nu am preten ia c sunt foarte coerent. i nici foarte
exact, ridic Hinnedi din umeri. Dac în privin a dumnezeirii
îns lucrurile sunt destul de neclare, cred c e musai s ne
murim în ce fel cresc copacii. Dac a început s -i modifice,
ar trebui s putem vedea primele semne.
Cei patru pornir în grup compact spre marginea p durii.
Soarele str lucea acum altfel fiindc era la apus, iar nuan ele
lui verzui sc ldau întregul peisaj, altfel monoton, într-o lumin
familiar . Quin ii constatar cu uimire c la marginile
platoului calcinat pe care-l f cuser la aterizare începuser s
creasc un fel de arbu ti. Perse g si repede i felul în care
durea încerca s i recapete teritoriul pierdut. Câteva
semin e, impregnate de o vitalitate uluitoare, aveau l stari
mici, f a p rea s se hr neasc în vreun fel din sol.
Începur s caute fructe, dup ce discutar în contradictoriu
timp de aproape zece minute. Hinnedi sus inea c iar i caut
tipare p mântene, în timp ce Tars era convins c semin ele nu
pot proveni decât din fructe.
Poate c tocmai convingerea aceea îl f cu pe Tars s -i

49
cheme surescitat pe ceilal i când privirile îi c zur asupra
unui fruct aproape sferic, care atârna de o codi delicat . Era
de un ro u aprins pe partea cu care st tea spre soare.
Gr bindu-se s -l apuce, Tars î i zgârie u or podul palmei. O
pic tur de sânge se scurse pe o frunz .
Se întoarser în tab ra lor provizorie i despicar fructul.
Con inea într-adev r semin e, ceea ce îl f cu pe Tars s exulte.
Departe de privirile celor patru quin i, o umbr fugar se
strecur pân la locul de unde Tars culesese fructul. Crengu a
care p stra înc pic tura de sânge a quintului se desprinse
or de la locul ei i disp ru într-un pliu de pe abdomenul lui
Zuul. F s provoace vreun zgomot, extraterestrul se furi
apoi spre edificiu.
Nimic nu e cu adev rat nou. Oamenii nu se vor schimba
niciodat . Episodul sta s-a mai petrecut.

— tii unde cred c ai gre it?

— Lumineaz -m !
— Ai închis oamenii în cu ca propriei
tale min i! Ar fi trebuit s i dai seama c îl
vor atrage i pe Dumnezeu în untrul ei.
— Era o cu de dimensiuni colosale...
— Iar Aba ia i-a demonstrat c
Dumnezeul t u nu încape în ea. Era o
chestiune de timp pân când omul avea
-I împ rt easc soarta.
— Nu Omul, ci doar aceia care vor s
imite mecanicist chipul i asem narea
Domnului.
— Aici te în eli i mai amarnic. Aceia
care au dus la saturarea spa iului pe care
l-ai l sat Omului sunt tocmai indivizii care
nu au mai sem nat cu Dumnezeul t u. Ai
câteva exemple chiar în proximitatea
noastr .

Desc rcarea laser se arcui la doar câ iva centimetri de

50
fruntea Oksanei, care se str dui din r sputeri s i înving
tenta ia de a intra în modul de lupt . Se chirci în spatele unui
zid pe jum tate d râmat, întrebându-se cât ar fi putut s o
fereasc acesta în cazul în care ar fi fost atacat cu proiectile
ceva mai substan iale decât gloan ele care rico au piuind din
când în când, întrerupând zgomotul aspru, sfârâitor al
laserelor.
— Pleac de acolo! îi strig estov, care mânuia cu furie
un lansator de proiectile explozive, supunându- i adversarii
unui tir nemilos, dar destul de pu in eficient. Nu tiu de ce
dracu' a fost de acord Johansson s vii cu noi! oft b rbatul
cu n duf, aruncându-se pe burt într-o groap destul de pu in
adânc .
Oksana se rezem de pietrele aspre i sim i atingerea lor
ascu it chiar i prin tunica groas . Avuseser într-adev r o
disput aprins înainte de a fi acceptat în misiunea aceea pe
Vechea Terra.
Mai întâi, Durdrin argumentase c este îns rcinat i c
lucrul acesta i-ar putea afecta în vreun fel capacitatea de a se
ap ra. Oksana zâmbise i îi r spunsese c o femeie
îns rcinat în doar dou luni nu e în nici un caz handicapat .
În plus, era cunoscut efectul de accelerare a cre terii i a
matur rii pe care microgravita ia îl avea asupra fetu ilor atât
de mici. B rbatul trebuise s se recunoasc învins, dar g sise
imediat un alt impediment: Oksana i clona nen scut a
Sfântului Augustin cel Nou erau cele mai importante persoane
din întreg universul i nu putea accepta nici un risc cât de mic
în privin a lor. Femeia îl convinsese îns cu r bdare c
misiunea lor pe Vechea Terra nu avea cum s se desf oare cu
succes decât dac ea avea s vorbeasc personal cu Mariile. Îi
descrisese chiar i cum inten ioneaz s le fac s îi pun
mâna pe pântec, rugându-le s i dea seama ce ans
minunat ar avea ca, împreun , s educe clona Sfântului
Augustin, eliberate de canoanele Aba iei i mai ales de
perspectiva jertfei în Alambic. Acela avea s fie un copil care
tr iasc i nicidecum s moar golit de sânge, jertfit de
Aba i.
Durdrin se l sase destul de greu înduplecat. i asta
pentru c , de i se temeau s o recunoasc unul fa de

51
cel lalt, în sinea lor vedeau copilul acela nen scut ca pe o
cantitate neglijabil , ca un bun repetabil, ca pe o fiin al c rei
destin s-ar fi putut s fie legat totu i de jertfa din Alambic.
Oksana avea îns propriile motive pentru a dori s eva-
deze vremelnic de pe Eck. Spera ca dep rtarea ei de furtunile
magnetice s -i permit s ia leg tura cu Alaana. Pruncul care
îi cre tea în pântec era o problem mult prea complicat ca s
o poat rezolva singur i sim ea c dore te s se sf tuiasc în
privin a lui cu cea care, m car formal, era efa Ordinului
quin ilor, înainte ca ea îns i s se ata eze de via a aceea
nou într-un chip care s se poat dovedi p gubos. Durdrin
era ambivalent i ea era sigur c îl putea convinge fie s
foloseasc clona pentru a distila viru ii pentru o a Doua
Îns mân are a lui Negal, fiul lui Xtyn, fie s îl creasc al turi
de Marii i s -l transforme într-un redutabil conduc tor politic
i militar. Sim ea îns c decizia aceea era prea important ca
o ia singur . În ciuda eforturilor sale supraomene ti îns ,
Oksana nu reu ise s intre în contact mental cu Alaana în
timp ce se afla pe Eck.
Barna, ap rut ca de nic ieri, s ri lâng Oksana i îi zâmbi
cald.
— De ce naiba trag în noi?
— Poate c v-au inut minte de data trecut , când a i fost
aici i a i furat Alambicul...
— A a crezi? o privi Barna neîncrez tor. Neeee, d du el a
lehamite din mân . Cred c s-au prins pur i simplu ce vrem
facem.
— Dar noi tim ce vrem s facem?
— Ascult , femeie, miezul unei b lii nu e un moment
tocmai potrivit s m iei cu asemenea întreb ri. Eu v tot zic
de ani buni c ideea asta nu e cea mai bun cu putin , dar
acum, c tot am ajuns aici, ar fi bine s le lu m pe Marii. Dac
se vor dovedi nefolositoare....
— Sunt totu i dou fiin e ca i noi...
— Aici te în eli, Oksana. Mariile nu sunt deloc ca i noi,
zâmbi din nou Barna i f cu înc un salt pân la ad postul
unui arbust pipernicit.
Între timp, estov reu ise s creeze o bre între
ap torii cl dirii i solda ii s i se gr bir s o l rgeasc .

52
Ajuns ca prin minune i el într-un fel de foi or dezafectat,
Barna începuse s i elimine metodic adversarii. Oksana
respir adânc i se arunc spre intrarea în cl dire. Lovi cu
putere u a, care se d du în l turi i se arunc pe burt
într-un coridor întunecos. Trase o rafal scurt din arma ei
oar i se ridic imediat. Ascult cu aten ie i realiz c nu
se mai auzea nici un zgomot de arm care s vin din untru,
de parc ap torii se deciseser cu to ii s se predea numai
fiindc ea p trunsese în cl dire.
— Ce naiba se întâmpl ? îl auzi lâng ea pe estov.
— Nu tiu, dar cred c e mai bine s ne gr bim.
Între timp, to i ceilal i ase membri ai grupului lor intra-
ser în hol.
— Nu-mi place. E prea lini te... Merge i afar i p zi i
intrarea, zise Barna c tre doi solda i, care se gr bir s ias
din cl dire.
Oksana p i prudent în lungul coridorului i d du s
deschid o u , când auzi un geam t slab dinspre cap tul
culoarului. Se gr bi spre u a din spatele c reia i se p ruse c
aude zgomotul i îi f cu semn lui estov s intre. Balamalele
zburar în nd ri i se pomenir imediat cu to ii într-o
camer destul de slab luminat . În centrul înc perii, st teau
pe dou scaune Mariile, care priveau în jur cu ochi pierdu i...
— Le-au drogat? întreb Barna.
— Cred c mai degrab sunt într-un fel de stare indus
hipnotic. Se poate s fi folosit chiar i o sond psi, zise Oksana
care le examina repede pe femei. Ceea ce nu în eleg este unde
au disp ...
Femeia nu apuc s î i duc fraza la bun sfâr it. Prin
ferestre i din pere ii care se dovedir a fi f cu i dintr-un
placaj sub ire, ap rur câ iva b rba i înarma i care îi înconju-
rar instantaneu. Clonele se strânser lâng Marii, încercând
apere b trânele care p reau îns s nu dea importan la
nimic din ceea ce li se întâmpl . Înainte ca Oksana s poat
face ceva, p mântenii îi executar pe solda i, l sându-i în
via doar pe Oksana, Barna i estov. Rusul mugi s lbatic i
se arunc asupra unuia dintre atacatori, dar elanul s u se
frânse înainte de a- i atinge inta, când un mâner greu îi
explod în obraz, f cându-i pielea s plesneasc .

53
 — Aici, pe Vechea Terra, nu ne plac intru ii, vorbi unul
dintre b rba i, p strându- i masca neagr care îi acoperea în-
treaga fa , l sând doar dou fante înguste pentru ochi. Ne
sup mai ales cei care vor s ne r peasc oaspe ii de seam .
Mariile sânt pentru noi...
— Ostatici, strig Barna. Crezi c nu se vede?
— M îndoiesc c inten iile voastre sunt mai onorabile...
E o curs . Vor s te dema te! percepu Oksana vocea
Alaanei împreun cu un acut sentiment de team . Cred c va
trebui s îi ucizi pe to i. Nu te gr bi îns ! Cred c tiu ce au de
gând i pân unde au mers cu presupunerile. Eck nu mai este
acum o destina ie sigur pentru tine.
Oksana începu s râd , f cându-i pe cei doi b rba i s
amu easc brusc.
— Nu în eleg care e rostul mascaradei steia, dar e
limpede c sunt supus aici unei farse. Sau poate unei
încerc ri.
— S taci, strig b rbatul mascat.
— Îhî, îl zeflemisi Oksana. i dac tac, asta te face mai
credibil? Vorbe ti ca unul dintre ai no tri, iar arma aia pe care
o fluturi în mân e limpede c a fost me terit pe Eck pentru a
merge cu muni ie imperial standard. Barna, vreau s -mi
explici! Acum!
Încet! Fii r bd toare! Nu poate fi atât de simplu!
Spre marea uimire a Oksanei, estov se ridic de jos,
tamponându- i nervos obrazul.
— Ai fost mai norocos decât tovar ii no tri. V d c ei
sunt f suflare, ar furioas Oksana spre cadavrele solda-
ilor cu care intrase în înc pere. Abia a tept s v d ce-o s
zic Durdrin...
— Nimic, uier cl tinând din cap estov, care îi aplic o
lovitur n prasnic în obraz.
Oksana î i folosi toat st pânirea de sine de care era în
stare, încercând s î i conving creierul s nu intre în modul
de lupt . Folosi îns lovitura ca s sar în spatele Mariilor,
într-un col al camerei de unde îi putea privi pe to i.
— Am s te ucid pentru asta, rânji Oksana.
— Mda, cam sta e i planul meu, r spunse aproape jovial
estov. tii, palma asta e cea mai important decizie din a

54
doua mea via ... Sunt mul umit îns . tiu c aceia dintre noi
care vor ie i din camera asta vor mântui poporul nostru.
Într-un fel sau în altul.
— Nu în eleg ce vrei de la mine...
— O s i spunem simplu, interveni Barna. Te suspect m
e ti spionul psiacului la noi pe Eck i c urze ti s ne pierzi
pe to i.
— Dar e stupid. Tocmai am acceptat s ...
— Asta e i dovada ultim pentru noi. Speri s ni-l furi pe
Mesia i s dispari. De aceea am pus la punct capcana asta
minunat în care urmeaz s î i pierzi via a în mod tragic...
Laolalt cu câ iva fra i ai no tri ce au ales mai mult sau mai
pu in în cuno tin de cauz s se jertfeasc pentru a face ca
totul s par mai natural.
— Bine, dar cu ce v-am gre it? Ce anume ave i împotriva
mea?
estov continua s î i tamponeze obrazul i de aceea
vorbele lui p reau înfundate.
— Mai întâi, nu am în eles cum s-a f cut de a i reu it s
sc pa i de atacul meduzelor reticulate. Apoi a fost episodul
acela de pe Laesia.
Acolo unde ai reu it s ie i singur din catedral , de i se
rea c împotriva ta fusese mobilizat o întreag armat .
Apoi ai evadat, iar i singur !, i din psiac, de i to i cei care
povestesc cum a c zut ultimul nostru bastion spun c luptele
s-au purtat în interior pân când Bella a venit cu o întreag
flot , dincolo de care nu ai fi putut trece.
— Bun. i ce e cu asta? E ti cumva gelos pe capacit ile
mele de militar, pe...
— Ca s fiu sincer, sunt doar îngrijorat de norocul t u
extraordinar...
Fii atent ! Amân pe cât posibil violen a. E în mintea lor
ceva mai mult decât spun, dar nu îmi dau seama ce anume!
— A a c vrei s m omori?
— Da, accept senin Barna în locul lui estov. Acum c
tim s -l clon m pe Sfântul Augustin cel Nou, vom putea g si
oricând o mam potrivit pentru el. Una de care Durdrin s fie
de acord s se despart , s zicem... la na tere. Bietul copila
ar fi astfel orfan i Mariile, care se afl în puterea noastr de

55
ceva vreme, ar avea o cu totul alt misiune în a-l cre te...
Oksana privi în jur în c utarea unui sprijin. Instinctiv î i
puse mâna pe pântece.
— Vezi, ar estov cu capul. sta e exact genul de reac-
ie pe care nu am vrea s -l afi ezi. E posibil ca Sfântul nostru
trebuiasc s fie supus la încerc ri pe care tu s nu le în e-
legi i s încerci s le z rnice ti. Nu ne permitem s lupt m
cu o mam capabil s înfrunte singur o întreag flot , a a
cum ai f cut tu pe Kyrall.
Minte! Nu tiu în ce fel. Gândurile îi sunt ascunse, dar sunt
sigur c minte. Ah, dac Xtyn ar fi aici i nu în nenorocita aia
de livad !
Femeia cl tin din cap.
— Tot nu e de ajuns. Cred c ai i alt motiv.
— Da, e adev rat... accept senin estov. Am citit mereu
i mereu ceea ce ai scris despre regulament i am ajuns la
concluzia c ne-ai sabotat în mod voit, într-un joc perfid...
— Dar asta am i dorit. Cu to ii! S sabot m
regulamentul.
— Da. Nimeni nu a fost îns la fel de de tept ca tine la
vremea aceea. Abia acum îmi este clar ce ai f cut.
— Vorbe ti prostii. Omoar -m dac asta crezi c va salva
poporul nostru. Jignirea cu privire la...
NU!
În momentul acela, Oksana l s erup mânia care se
strânsese în ea din momentul în care îi spuseser c doresc s
îi omoare copilul. Puse mâna pe pumnalul unuia dintre solda i
i aproape c t ie în buc i trupurile atacatorilor ei. Capul lui
Barna se rostogoli în col ul din care plecase ea, în timp ce un
uvoi gros de sânge n cl i fe ele Mariilor, care p reau c nu
observe îns acest lucru. Femeia ie i pe coridor, scormonind
frenetic întreaga cl dire i scrutând apoi împrejurimile de la
una dintre ferestre. Î i num victimele cu grij , ca s se
asigure c întâmplarea aceea avea s r mân f martori.
Când se întoarse în camera Mariilor, estov, unicul adversar
pe care îl l sase în via , abia dac f cuse doi pa i înspre u .
Îi t ie tendoanele de la glezne i de la încheieturile mâinilor, îi
aplic o lovitur în coaste i abia apoi î i opri furia uciga .
NU! Ce-ai f cut! Tocmai asta dorea de la tine!

56
 — Asta vroiai s afli? întreb Oksana, ridicând capul
imens al lui estov.
rbatul rânji i spuse enigmatic:
— Nu ai cum s câ tigi înfruntarea asta. Indiferent ce faci,
vei pierde. Durdrin nu o s te cread niciodat ...
— Las asta în seama mea.
— Nici chiar el nu poate fi atât de orbit, încât s cread c
dintr-o b lie în care am c zut cu to ii te vei întoarce, iar i,
numai tu. Î i va da seama c e ti quint...
— Vorbe ti prostii. Cum a putea fi? Exist cinci quin i i,
în plus, eu sunt femeie. Mai ii minte? Acum câteva minute
voiai s m ucizi pentru asta.
estov râse gros.
— Mor ca un caraghios, dar îmi merit soarta. Cale de dou
vie i am c utat o lume în care s pot dovedi ceea ce cred. Iar
acum mor fiindc am crezut în ceva ce nu poate fi demonstrat.
Unii ar zice c am tr it degeaba...
— E un epitaf excelent, auzi Oksana vocea lui Airam.
Scurteaz -i chinurile, feti o!
Tonul poruncitor al vocii, dar i c ldura cu care i se adre-
sase o f cur pe Oksana s i înfig scurt cu itul în ochiul
stâng al lui estov. L pumnalul acolo, în epenindu-l pe sol-
datul de care se temuse o galaxie întreag într-o cl dire ano-
nim de pe Vechea Terra i sim ind c întrege te un destin
care se întindea pe câteva zeci de genera ii.
Oksana se l s cad pe podeaua mânjit de sânge i
începu s plâng . Pentru o vreme ignor insisten ele Alaanei
care o chema pe Kyrall, dar i bolboroselile Mariilor care
începuser s se r steasc una la alta în încercarea de a se
dezlega de pe scaunele pe care st tuser . O luar apoi pe
Oksana i o duser pân la navet , acolo unde pilotul le între-
surescitat unde sunt ceilal i.
— Au c zut to i. Numai noi am mai r mas, spusese Maria,
poruncindu-i apoi s decoleze cât mai degrab .
Mi-e team c nu mai e mare lucru de f cut, auzi Oksana
vocea lui Xtyn. În câteva s pt mâni identitatea ta va fi
dezv luit tuturor. A a cum îi tiu pe estov i pe Barna,
probabil c au i alte m suri de siguran . Moartea lor nu are
nici un sens dac tot planul lor trebuia s se desf oare pe

57
Vechea Terra.
— Dar cum m-au descoperit?
E vina mea i a nenorocitei leia de planete pe care v-a i
ascuns. Ar fi trebuit s -mi dau seama c încep s cread , s se
transforme. Tocmai de aceea trebuie s mergi înapoi acolo i s
te asiguri c , dac vor izbucni violen ele, nici unul dintre ei nu o
r mân în via .

— i eu am fost sedus odinioar de

simetria maniheismului. Via a mi-a ar tat
apoi cât de mult m-am în elat.
— Ce p cat îns c nu ai avut curaj s
admiri felul minunat în care structurile
omene ti se organizeaz chiar i în lipsa
oric rui punct de simetrie.
— i cum poate fi deosebit de haos o
asemenea organizare?
— Ai s râzi...
— Probabil...
— Crezând în om i nu în Dumnezeul
lui.

Ca întotdeauna când dorea s se lini teasc , Xtyn se re-

fugia în fosta lui chilie din pe tera tribului Omenori. tia c
vine acolo în c utarea vocii ly a tribului s u, atât de estompate
acum, dar despre care ajunsese s cread c poate fi singura
alinare pentru chinurile la care îl supunea r zboiul ce se
petrecea adesea în mintea sa. Nucleul care îl întrupa pe
Sfântul Augustin din Hippona i convingerile lui Augustin
Bloose se luptau mereu în subcon tientul lui, punând sub
semnul întreb rii toate deciziile pe care le lua, toate vorbele pe
care le rostea. Nu se îndoia de faptul c era înc st pânul
propriilor ac iuni, dar, de fiecare dat când lua câte o decizie
delicat , î i sim ea mintea fierbând de argumente pro i
contra, totul într-un tumult care sfâr ea prin a-l obosi peste
sur .
Era imposibil de descris în cuvinte ceea ce i se petrecea în

58
minte, conflictul dintre cei doi Augustin. Când se plânsese lui
Arrus c se simte extrem de obosit i de tem tor, F urarul
trunsese în mintea lui i îl privise apoi extrem de îngrijorat.
— Nu seam cu nimic din ce am mai v zut. E ca i cum
mintea ta s-ar fi transformat în patru castele distincte, legate
între ele prin c i care sfideaz logica... Era s m r cesc. Ei
tr iesc în mintea ta, Xtyn. Desigur, nimeni nu poate estompa
vocea ta, dar amintirile lor o altereaz ades.
Fusese nevoie de câteva s pt mâni pân când Arrus s i
dea seama i cum putea sc pa de chinuri.
— O viziune? întrebase Xtyn. Nu în eleg.
Sperase atunci ca F urarul s nu- i dea seama c minte.
i Alaana îi sugerase acela i lucru, iar dac p rerile lor coinci-
deau, s-ar fi sim it cu mult mai lini tit.
— Da. O întruchipare ca pe câmpul de lupt .
Imagineaz i dou personaje care se ceart independent de
mintea ta. Poate c în felul sta vei mai consuma o parte din
conflictul care te macin .
Intui ia lui Arrus func ionase i Xtyn reu ise pentru o
vreme s se transforme în spectator, în timp ce dou p i
simetrice ale propriului eu se luptau pe chestiuni ideologice pe
care aproape c nici nu le în elegea f s fac apel la amin-
tirile vreunuia dintre cei doi Augustin. Cu timpul, înv ase s
caute vocea ly, care reu ea odinioar s estompeze vacarmul
din propria minte a a încât cor biile gândurilor lui, ale lui
Xtyn, s i poat desface pânzele i s pluteasc în voie.
Uneori, în asemenea croaziere, întrez rea fa a quintului, a lui
Rimio, care îi zâmbea stins, ca dintr-un tablou vechi.
În ultimele luni îns vocea ly abia dac se mai auzea i
trebuise s recurg la solu ia sugerat de Alaana, aceea a
viziunii unei mantii shu. Plecarea lui Arrus fusese resim it
din plin de supravie uitorii Omenori, care încercau cu dispe-
rare s existe i ca entit i individuale, ferindu-se deliberat de
vocea ly i l sându- i mantiile shu acas în timp ce ie eau s
i vad de treburi. Înv au cu to ii, în încercarea de a deveni
operatori în psiac, dar pentru a putea transmite fidel
gândurile, kyrallienii ar fi trebuit s cunoasc o mul ime de
lucruri care le fuseser str ine pân atunci.
Xtyn î i trase gluga pe frunte, c utând ceva alinare într-o

59
deta are de gâlceava care se stârnise în mintea lui. Cea mai
frustrant parte a st rii în care se cufunda din ce în ce mai
des nu era îns nelini tea i r zboiul autofag pe care îl ducea
mintea lui, ci imposibilitatea de a-i pune pe cei doi Augustin la
munc în folosul lui. Ei refuzau cu obstina ie s se pronun e
în problemele de zi cu zi, preferând s i duc lupta de art pe
râmul ideilor.
Exista cel pu in o chestiune în care ar fi avut nevoie de
rerea unor oameni atât de în elep i, de filtrarea realit ii
prin experien a lor. V zuse de nenum rate ori înregistrarea pe
care Assan Tres, biologul care crease întreaga faun a
Kyrallului, o l sase la bordul navei. Se pomenea acolo de o
arm cu efect întârziat, de o for care avea s schimbe esen a
crud a ecologiei kyralliene. La fel de bine, ar fi putut fi vorba
de un dar, de izb vire... Xtyn nu avea nici cea mai mic idee la
ce ar fi trebuit s se a tepte din partea unei asemenea min i i
era convins c , dac ar fi reu it s îi conving pe cei doi
Augustin s examineze aceast chestiune, o mare parte din
misterul ei s-ar fi dezlegat. De i nu erau decât p i ale min ii
sale, cei doi refuzau suveran îns s se aplece asupra unor
asemenea chestiuni, pe care le considerau profane.
Zgomotul gâlcevii era de atât de asurzitor, încât Xtyn se
concentr asupra viziunii sale i se imagin în poiana cu patru
lespezi de piatr , stând a ezat între cei doi Augustin.
— I-ai prigonit degeaba pe greci! Ei aveau dreptate. Cre-
din a lor în ra iunea omului i în capacitatea lui de autogu-
vernare dreapt nu a fost naiv , a a cum ai scris cu perfidie.
— N-ai s m convingi niciodat de contrariu. Natura
omului e p toas . A demonstrat-o Adam...
— Chiar presupunând c Adam sta e mai mult decât un
ran amator de mere i tot nu ai dreptul s arunci o
asemenea judecat asupra întregii omeniri... Ia-m pe mine!
po i vedea pân la ultima mea f râm . Cu ce am p tuit?
— E ti necredincios.
— Iar tu te rote ti într-un cerc vicios. Pretinzi c sunt
tos fiindc nu cred c sunt p tos. Dar las -m pe mine
i uit -te la statul pe care l-ai croit i pe care l-au urmat timp
de 17 secole.
— Ce e cu el?

60
 — Ai insistat s nu fie o teocra ie, ai insistat ca
înv turile cre tine s fie doar nucleul orânduirii statale. i,
procedând astfel, ai pus asupra noastr o povar care era cât
pe ce s ne distrug , dac n-am fi descoperit la vreme calea
spre Marele Exod, calea stelelor.
— Nu ai dreptate i e ti p tima . Perspectiva ta e îngust .
Am spus dintotdeauna c , într-un stat, cârmuirea trebuie
instituit cu încuviin are divin , dar asta nu înseamn c ,
supunându-se ei, omul î i va afla mântuirea. Cetatea lui
Dumnezeu e o altfel de int .
— P tima zici? Îndr zne ti s spui asta chiar i dup
ce- i sunt accesibile memoriile mele? Chiar nu vrei s
recuno ti c , atunci când au plecat spre Ierusalim, o tenii mei
erau singura for ra ional a lumii? To i înv aser s
foloseasc sl biciunea fundamental pe care o s disei în noi.
Nu aveam voie s -i ucidem pe cei care ne ucideau la rându-le.
Fuga asta c tre o superioritate care doar pe tine te-a sedus a
fost cea mai mare fars a istoriei, fiindc a deschis calea larg
a manipul rilor. Unii au înv at s ne speculeze o vinov ie tot
de ei inventat , iar al ii, pe un cu totul alt nivel, ne omorau
copiii în coli fiindc tiau c suntem incapabili s le mai
aplic m legea Talionului. Asta era lumea pe care am
cunoscut-o eu, lumea pe care eram hot rât s o schimb...
— Nu m po i face pe mine vinovat. Îmi dai o importan
prea mare! Ca s nu mai vorbim c i pot r st lm ci oricând
vorbele. Era i ceea ce era i fiindc încetaser i s crede i.
Otr vi i de Satana propriei nep ri, nu a i mai crezut în Iisus
i atunci a i devenit vulnerabili.
— Se poate s ai dreptate. Dar nici tu i nici Iisus nu a i
putut spulbera definitiv mituri infinit mai vechi: onoare
militar , libertate, dreptate, impresia c vocea ta conteaz în
cetate... Pentru toate astea statul t u nu avea r spunsuri i
nu e vina noastr c le-am c utat. Dar nu sta a fost cel mai
mare p cat al t u. Acum c i tiu tinere ea, în eleg care
resorturi ale min ii tale au ac ionat atunci când a i înst pânit
cea mai mare gre eal ...
— N-a fost nicidecum o eroare. Poate doar sacrificiu...
— A-i pune pe oameni s creeze purtând în spinare povara
ipoteticului p cat care înconjoar cel mai sublim dintre aspec-

61
tele crea iei e o cruzime f margini. A i îngropat adânc sub
dogme i t uri de spad adora ia principiilor fertilit ii. A i
transformat femeia într-un obiect al p catului, într-un
perpetuu receptacul magnetic al pierzaniei.
— Ce vrei s spui?
— C încet-încet, mai-marii statelor noastre au luat chipul
lug rilor cre tini, negând sau l sând sub umbra p catului
principiul feminin, acela care d . Ne-am trezit într-o lume cu
state-b rba i în care r zboiul, esen a violatoare, era principiul
fundamental al existen ei. Nu ai tr it vremurile mele, nu ai
zut ora e atacate cu bombe atomice în numele unui condu-
tor mort cu sute de ani în urm . Nu ai v zut solda ii care
împu cau feti e în cap, nu ai v zut Ierusalimul devenit un tre-
pied al mor ii, în care violen a n tea violen ... i toate astea
fiindc nu ai avut încredere în om, fiindc ne-ai judecat pe to i
dup propriile sl biciuni.
— Nu ai deloc dreptate. Multe dintre înv turile mele au
fost pervertite, iar credin a în Iisus i în jertfa lui nu pot fi
în elese decât dac accept m i lipsa noastr de cur enie. Cu
to ii suntem p to i i trebuie s ne c ut m calea spre
mântuire.
— i chiar nu vezi c a pune o întreag societate sub sem-
nul iert rii îi condamn pe oamenii aceia la a fi sclavii altora?
— Ai cui?
— De pild , ai unora destul de ho i pentru a inventa o
religie a vinei perpetue, ai unora destul de frumo i pentru a
inventa o religie a medita iei i a g sirii scânteii de dumnezeire
în fiecare dintre indivizi!
— Nu, nu cred asta, fiindc numai disciplina accept rii
unui asemenea p cat originar putea servi progresului.
— Asta e alt idee pe care ai furat-o de la greci!
— Ba nu e adev rat. Grecii credeau c progresul e arta
des vâr irii de sine. Eu v-am dat o viziune mai larg , în care
societatea uman se des vâr te pe ea îns i, în care cunoa -
terea e un dat. F viziunea mea, tiin a nu ar fi progresat
nicicând! Îmi tot vorbe ti de statele croite dup înv turile
mele. Dar de ce nu vorbe ti despre ceea ce s-a întâmplat dup
Exod? tim din amintirile prietenului nostru Vassur c ome-
nirea s-a întins ca un balon, pierzându- i din concrete e,

62
uitând s descopere, leg nându-se în nimicnicia de a tr i f
el. Exonera i de p catul originar, oamenii nu au mai fost în
stare s g seasc în ei resursele pentru a face cunoa terea s
avanseze cu aceea i vigoare. Culmea e c singura entitate
capabil de un asemenea lucru a fost Aba ia, crea ia ta. Ce
recunoa tere mai mare a meritelor mele poate exista în afara
faptului c tu, cel mai mare adversar al meu, ai pus
sentimentul religios drept motor al dezvolt rii planului
Aba iei? Indiferent cât ne place s credem contrariul, esen a
uman nu s-a schimbat i nu se va schimba nicicând. Ea e
cuprins în chipul i asem narea Domnului nostru.
— Stagnarea de care vorbe ti corespunde mai degrab
acumul rii unor presiuni care au explodat odat cu r zboiul
stârnit de oamenii mei. Parcurgând treptele cunoa terii, sili i
de tine s urce pe o scar c tre cer, oamenii au ajuns s fie
egalii Dumnezeului t u. În vremea mea, cu un singur gest se
puteau realiza lucruri pe care tu nici acum nu le-ai deosebi de
un miracol divin. Iar Aba ia a demonstrat, dac mai era
nevoie, c i ultimul cotlon în care se pitise Dumnezeul t u e
accesibil omului: clonând oameni i retrezindu-le amintirile...
— Acela e principiul str in! Vrei s spui c Dumnezeu i-a
atins nem rginirea atunci când fiul lui a devenit capabil s
fac tot ceea ce era El în stare? Dar ungherul la de care
vorbe ti n-ar fi fost niciodat accesibil în lipsa unui principiu
str in, pe care îl cuno ti extrem de bine. Dumnezeul meu nu
i-a atins nem rginirea, ci pur i simplu a fost închis într-o
cu de cineva mai puternic.
— Mai puternic?
— Într-un singur loc ai avut dreptate: menirea ultim a
omului e aceea de a-l sluji pe Domnul-Dumnezeul lui în
Armaghedon. În loc s -i fi i îns sprijin, voi L-a i tr dat.
Xtyn se ridic de pe bolovanul pe care st tuse t cut pân
atunci i începu s urle întâi cu glasul s u, apoi mai tare,
asurzitor, pân când zgomotul c consisten a unor
pumnale. Speria i, cei doi Augustin se uitar spre el.
— Ce s-a întâmplat, tinere? întreb Augustin Bloose.
— M-am s turat de p vr geala voastr . Vreau s -mi
spunde i la întrebarea pe care v-o pun de atâta vreme.
Sfântul Augustin flutur a lehamite din mân , îl privi cu

63
subîn eles pe Bloose i întreb rar:
— Vrei s tii ce fel de capcan ar fi putut întinde Assan
Tres st pânilor Kyrallului, adic Frontului Adev ratei Biserici?
Xtyn aprob din cap, neîndr znind s spere c va ob ine
un r spuns.
— M mir , tinere, incapacitatea ta de a sesiza lucrurile
esen iale. O s i spun doar atât: min ile mici ac ioneaz
întotdeauna la fel. Uit -te la Bloose i o s în elegi.
— Ce vrei s zici?
— B iete, interveni Sfântul Augustin cel Nou, mo neagul
vrea s spun , în felul lui alambicat, c Assan Tres a f cut în
a fel încât st pânii Kyrallului s nu capete prozeli i ai unei
religii existente, ci mai degrab o entitate care s se apropie de
dumnezeire. Cam a a ceva am încercat i eu cu Aba ia.
— De ce?
— Se pare c ambii neghiobi au vrut s se r zbune pe
religie, hohoti Sfântul Augustin. i au g sit acela i mod. Nu
teni ai Domnului, ci un Domn f o teni. Cum î i spuneam,
min ile mici func ioneaz la fel.
— Vrei s spui c m pot a tepta ca pe Kyrall s apar un
fel de Dumnezeu?
— Probabil c a ap rut deja i, f s-o tii, î i e sortit s îi
fii fiu, zâmbi cald Bloose.
Xtyn avu nevoie de toat st pânirea de sine pe care reu ea
o adune din str fundurile min ii lui sparte în cioburi.
Povara unui asemenea gând era colosal .

— Te în eli. Timpul nu are nici o rele-

van decât dac e completat de prezen a
gândirii umane.
— Asemenea verdicte trebuie demon-
strate, nu doar afirmate.
— Fie. Uite, am aflat de curând ceea ce
spunea, cu vreo ase sute de ani înainte
ca eu s m nasc, un înv at chinez.
„Plasa serve te la prins pe tele. Odat
pe tele prins, cine se mai gânde te la pla-

64
 ? Capcana folose te la prins iepuri.
Odat iepurele prins, cine se mai gânde te
la capcan ? Cuvintele folosesc la prins
idei. Ce mult mi-a dori s vorbesc cu ci-
neva care nu se mai gânde te la cuvinte!"
— i ce leg tur are asta cu timpul?
— Eu a mai fi ad ugat ceva. Biserica e
un loc în care îl g se ti pe Dumnezeu. Dar
odat ce vorbe ti cu El, la ce- i mai trebuie
biseric ? Ce mult mi-ar pl cea s fiu
printre cei care au uitat deja rostul bi-
sericii! Nu m n scusem îns pe atunci. De
aceea î i spun c numai comparând
distan a între credin i idee ai m sura
adev rat a trecerii timpului.

Dezam gire.
Asta era ceea ce încerca Arrus, care, imediat dup ce
sim ise în ep tura delicat a simbiontului, se trezise
transportat într-o livad de arbori negri. St tea întins în iarba
pitic privind în sus, spre cerul verzui al Kyrallului. Cu mâna
stâng atingea coapsa goal a unei femei care era i ea
lungit , lâng el. Se ridic într-un cot i o privi. Era tân , cu
tr turi perfecte, dar str ine. Nu era kyrallian .
Examinându- i pentru un moment gândurile, Arrus realiz c
o iubea pe femeia aceea într-un fel pe care nu-l mai
experimentase cu nici una dintre semenele c rora le f cuse fii.
ut în zadar vocea ly, a tribului s u. Nu o g si niciunde,
nici m car în cele mai ascunse unghere ale min ii.
Cuprins de panic , se ridic în picioare, bâjbâind zadarnic
dup mantia shu. Nu o avea i nici nu o z rea abandonat în
apropiere. Mintea îi apar inea numai lui i asta îl însp imânta.
Negustorul îi promisese senza ii deosebite, pl ceri ne-
maiîntâlnite i, în loc de asta, era singur în mintea sa, asaltat
de un sentiment pl cut dar str in, dulce dar înfrico tor prin
for a lui. O iubea pe femeia aceea într-un fel bizar. Constat
cu uimire c e gata s în ele i chiar s ucid pentru ea. Asta
nu era o iubire kyrallian .
Îi era ru ine de propriile gânduri. Sim ea o c ldur chi-

65
nuitoare în vintre i prin fa a ochilor îi fulger pentru o clip
viziunea a dou trupuri goale, înl uite într-o îmbr are
mu cat . Nu era nevoie ca imaginea aceea s persiste prea
mult. Pl cerea vinovat pe care o sim ea demonstra f râmei de
ra iune obiectiv care mai r sese în mintea lui c el e cel
care î i posed iubita.
Obscenitatea aceea era de neînchipuit pe Kyrall, acolo
unde cuplurile nu ofereau celorlal i, vocii ly, asemenea spec-
tacole. Nu- i amintea ca dorin e asem toare celor pe care le
reg sea în propria minte s fi r zb tut vreodat de la el sau de
la al ii. Vocea ly însemna lini te, disciplin , control,
cunoa tere exact a ceea ce erau iubirea carnal i rostul ei
profund. Tr irile n valnice, de felul celor pe care le resim ea
acum, erau tot ceea ce putea fi mai r u pentru c subminau
unitatea mental a tribului. Arrus nu reu ise s se elibereze
total de rigorile veghii pentru rand, structura din care genera ii
întregi de str mo i luptaser cu animalele telepate ale
Kyrallului. Î i reprima emo iile, a a cum fusese înv at s o
fac atunci când era de veghe. Randul cea nefolosit acum
dar, în loc s îl elibereze, acest lucru îl f cuse s î i reprime i
mai mult sentimentele, încercând s î i p streze un mod
kyrallian de gândire. Iar acum mintea lui era o furtun de
dorin e i sl biciuni. i pentru toate astea îi era ru ine. tia c
nu e nimeni s -l vad , tia c tr irile îi sunt induse de
simbiont, dar ceea ce sim ea îi dezv luia o parte a min ii sale
despre care nu b nuise niciodat c ar putea exista. Ceea ce
pentru oameni era pl cere, pentru el era dezgust i deza-
gire.
i c tre un copac i r mase înm rmurit. În loc de fructe
negre, pe crengi se odihneau roade exotice, de felul celor venite
de pe Planetele Agricole. N rile îi frem tar i sim i mirosul
divin a ceea ce înv ase s aprecieze în ultimii ani: carnea
fript . Un copac de al turi avea în loc de fructe buc i
aburinde de carne, aromate cu ierburi necunoscute, dar care îi
alintau mirosul. Î i înfipse hulpav din ii într-o asemenea
bucat de carne i se sim i ceva mai bine. Acceptase demult
fa de el însu i c -i pl cea hrana oamenilor, iar regimul pe
care i-l impusese în ultimul an, bazat numai pe fructe negre,
era mai degrab un exerci iu de voin . Se consol cu gândul

66
 sl biciunea pentru mâncare era cu mult mai pu in
murdar decât cea pentru carnea femeii care continua s
doarm câ iva pa i mai departe.
Se a ez la r cina unui copac i încerc s -l cheme pe
Xtyn în gândurile sale. Toate ferestrele min ii îi erau îns
sc ldate într-o lumin orbitoare, dincolo de care nu putea
trece. Era singur, cu adev rat singur, a a cum nu fusese
niciodat . Asta s fie suprema pl cere pentru el? Arrus medit
adânc asupra acestei întreb ri. În fond, despre limitele
însingur rii vroia s povesteasc întregului univers. Era acum
precum oricare alt cet ean al galaxiei i se sim ea stingher în
propria minte, p ea insignifiant prin castelul con tientei sale,
iar ecoul se auzea sinistru. Realiz abia într-un târziu cât de
bine se sim ea pe Kyrall, al turi de ai s i.
i ca i cum iluminarea aceea a dragostei de a fi ceea ce
este ar fi avut puterea de a transforma visul, Arrus se trezi
luptând. Decorul se schimbase brusc. Era în casa negu to-
rului, atacat de o ceat de oameni care lansau spre el proiec-
tile. Disperat, îl c ut pe Xtyn în mintea lui, dar contactul cu
preotul tribului s u i se refuz brutal. Se v zu în schimb pe el
însu i începând s se mi te precum un quint. Apuc o sabie
ornamental dintr-o panoplie i începu s i croiasc drum
printre atacatori. De i nu avea de unde s tie cu siguran ,
avea impresia c mi rile lui erau chiar mai rapide decât cele
ale unui quint. Reu i s -i elimine pe to i i ie i în ceea ce p rea
a fi o gr din . Avu chiar timp s savureze imaginea împietrit
a altor atacatori care, de i se mi cau pe cât de repede puteau,
îi p reau ca ni te statui de lut.
du s fug , dar î i aduse aminte de negustor i de
simbion ii s i. Decise s exploreze pe deplin for a viziunii
aceleia i s în eleag cum era s fii quint. Era con tient c
nu- i dorise niciodat astfel de puteri i nu în elegea de ce
alesese simbiontul s -i bucure mintea cu un asemenea vis.
Poate c era frenezia b liei, poate c i dorise dintotdeauna
fie capabil s lupte i altfel decât cu for a gândului, dar nu
ca un quint... Arrus î i alung din minte aceste întreb ri i
trunse din nou în cas .
Îl g si pe Darto încremenit în fug . inea în mâini câ iva
simbion i i se îndrepta spre ceea ce p rea a fi un coridor

67
secret. Arrus se învârti de câteva ori nedumerit în jurul lui i
aproape c se dezechilibr , fiind cât pe ce s alunece pe par-
doseala mânjit cu sânge.
Privirile îi fur atrase brusc de un cadran. tia ce repre-
zint : un instrument de m sur a timpului. Îl remarcase i în
seara în care ajunsese în casa lui Darto. Prad unei presim iri
sumbre, Arrus se îndrept spre locul în care ar fi trebuit s se
vad pe el însu i. Fotoliul era gol i, de i asta putea s nu
însemne absolut nimic, decise c , într-un fel sau în altul,
devenise quint i f ajutorul lui Xtyn i c teatrul de b taie
nu era o închipuire, ci realitatea.
Mi cându-se repede chiar i dup standardele quin ilor,
Arrus se n pusti înainte, pe coridorul spre care p rea c se
îndreapt Darto. Spulber o u lovind-o cu piciorul i îi
trebui aproape o secund , judecat dup ritmul normal de
curgere a timpului, pentru a face lumin în ceea ce se dovedi a
fi un hangar, în mijlocul c ruia se vedea o mic navet
spa ial . Se întoarse în fug , îl lu pe Darto pe um r i-l
arunc în nav , i apoi începu s care cu mâinile goale
simbion i din terariu, pe care îi arunc peste negustor a c rui
fa tr da o uimire f seam n. Când mai avea unul sau
dou drumuri de f cut, privirea îi fu atras de un container
destul de mare care p trunsese printr-una din ferestre i nu
atinsese înc podeaua. Se apropie de el i v zu c e un obiect
tehnologic. Realiz imediat c , indiferent ce va fi fost, e
probabil s explodeze i încerc s -l arunce înapoi înspre
atacatori.
Spre marea lui uimire, Arrus constat c , de i containerul
rea c plute te în aer, el nu-l putea urni. Pierdu timp
pre ios încercând s i dea seama de ce i realiz abia într-un
târziu c , de i quin ii se puteau mi ca extrem de repede, for a
lor r mânea cea a unui om obi nuit i de aceea îi era imposibil
înving iner ia dispozitivului exploziv aruncat pe geam i s
îl propulseze cu impulsul propriei sale viteze de mi care.
Renun la planul s u, î i înc rc mâinile cu simbion i i se
arunc în nav . Între timp, Darto întinsese mâna spre un
instrument de comand pe care Arrus îl privi neajutorat. Î i
aminti ca prin cea c i pilotul care îl adusese folosea ceva
asem tor i ap repede pe cel mai mare dintre butoane.

68
 Nava era construit dup standarde umane, iar decolarea
dur o eternitate. Unda de oc a exploziei pe care Arrus o
nui a fi fost pricinuit de, containerul acela ciudat îi ajut
îns i micul vehicul spa ial acceler , ie ind în doar câteva
minute din atmosfera planetei Alderbaraan.
Cu mintea conectat înc la viteza de reac ie a unui quint,
Arrus petrecu o eternitate pân când î i d du seama c
trebuie s caute simbiontul cel nou. Îl g si sub forma unei
umfl turi pe piept, î i desf cu tunica i cu o singur mi care
dezlipi animalul care p rea a fi ref cut.
Ca i cum ar fi dat semnalul unui cataclism, mintea lui
Arrus se trezi asaltat de zgomote, mirosuri i mai ales de
durere. Piciorul stâng îi pulsa chinuitor. Privi spre el i v zu o
ran prelung , din care se vedea mu chiul.
Realiz abia într-un târziu c Darto îl privea cu ochi m ri i
de groaz :
— Nu se poate a a ceva. Nimeni nu s-a trezit de bun vo-
ie...
Arrus se încrunt .
— Nimeni?
Darto înghi i cu greu i continu s se bâlbâie:
— Niciodat , n-am auzit... de altfel e i imposibil...
— Calmeaz -te, omule! Nu în eleg nimic din ce spui. Cu
un gest scurt, Darto îi f cu semn s îl lase la comenzi i nava
spa ial porni înapoi spre Alderbaraan.
— V d c nu ne îndrept m spre cas .
— Care cas ? Tocmai a s rit în aer. i nu mi-e clar cine a
cut-o...
— Oamenii ia care te atacau...
— Se întâmpl ceva ciudat. Re edin ele negustorilor sunt
autonome prin lege, nu cred c ... dar ce conteaz , hai s
mergem într-un loc sigur. S-ar putea s ai nevoie de îngrijiri.
tiu pe cineva care ne-ar putea ajuta.
Nava reintr în atmosfer i pluti aproape o or deasupra
unui ocean ro u, nesfâr it. În timpul c toriei, Darto îi
povesti ceea ce se întâmplase. Sau, cel pu in, ceea ce v zuse
el.
Arrus se afla de câteva ore în transa indus de simbiont
când, la poarta propriet ii lui Darto, au ap rut câ iva poli ti

69
locali înso i de o gloat numeroas , format din oameni care
locuiau în jurul parcului. Ei au cerut s -i vorbeasc lui Darto
în leg tur cu un presupus spion. Paznicii au încercat s -i
re in invocând caracterul inviolabil al propriet ilor unde se
cea nego cu simbion i. Atunci poli tii au spus c legea
aceea fusese schimbat de curând de un comitet ecleziastic
revolu ionar, care tocmai preluase puterea pe Alderbaraan.
— Comitet ecleziastic revolu ionar? întreb mirat Arrus.
— Da. Nu tiu nici eu mai multe, dar se pare c în numele
lui mi-au fost ucise g rzile i dac nu ai fi revenit la via
într-un chip atât de misterios, probabil c am fi fost amândoi
mor i.
— De ce zici misterios?
— Fiindc nimeni nu a format un simbiont la fel de repede
ca tine. În plus, de i pe unii clien i trebuie s -i leg m de paturi
fiindc se zbat necontrolat, nici unul dintre ei nu a dat
vreodat semne c i poate coordona mi rile atâta vreme cât
are un simbiont ata at. Chiar a a, ce te-a trezit?
Arrus gândi o clip i apoi zise cl tinând din cap:
— Nu tiu. Pur i simplu m-am pomenit c în fac o sabie
din panoplia ta i c încep s -i omor, mi cându-m precum
un quint.
— Poate c legenda aia...
— Crezi c e adev rat ? întreb Arrus, sc rpinându- i
rbia. S fim serio i! Universul ar trebui s fie plin de quin i.
— Mai e o posibilitate. Poate c to i quin ii sunt de pe
Kyrall. Poate c mintea voastr ...
— În nici un caz, neg Arrus cu hot râre. Sunt primul
kyrallian care i-a p sit planeta în ultimele sute de ani. Iar
mie mi-au trebuit multe luni de antrenament ca s pot su-
pravie ui f o mantie ca lumea i f vocea ly. Alta trebuie
fie explica ia.
Darto ridic din umeri i imediat îi indic un punct.
— Uite, ajungem la Alisa.
În dep rtare, se vedea o insul , de fapt un pisc muntos ce
ie ea din mare i în vârful c ruia se afla o cupol translucid .
Când se apropiar îndeajuns, v zur c o parte a ei începea s
se deschid , f cându-le loc. Mica nav se strecur prin fant
i ateriz cu zgomot pe o platform .

70
 Arrus se gr bi s coboare i r mase cu gura c scat . În
fa a lui st tea femeia al turi de care se visase înainte de a
începe lupta. Avea acela i chip, acela i corp echilibrat, acela i
surâs mul umit. Necunoscuta realiz c Arrus se holbeaz la
ea, f cu un pas în spate, îndeajuns pentru cele dou g rzi care
o înso eau s treac în fa a ei i s i duc amenin tor
mâinile la cing torile de care atârnau arme de dimensiuni i
forme bizare.
— Alisa! strig i Darto coborând din nav . N-ai s crezi
niciodat ce ni s-a întâmplat! Omul sta e de pe Kyrall i s-a
culcat cu simbiontul...
— Pardon? zise Arrus pe un ton r stit.
— Nu- i bate capul. E un jargon profesional. Alisa e cea
mai competent cresc toare de simbion i, e lidera noastr ...
— Pe naiba, m a tept ca din clip în clip s m atace i
pe mine, zâmbi femeia, contrazicând prin mimica fe ei în-
grijorarea pe care o afirmase.
— De ce spui asta? întreb Darto, privind brusc spre cu-
pol .
— Darto, Darto, ai r mas acela i pustnic, tr ie ti doar
printre simbion ii t i. De când nu te-ai mai uitat la tiri?
— Nu m uit niciodat , protest energic negustorul. Tot
ceea ce trebuie s aflu se g se te în alte p i decât la tiri.
Femeia râse cristalin.
— Nu i în momente ca astea, în care devii tu însu i eroul
tirilor. Din motive pe care abia a tept s mi le deslu ti, se
pare c venirea kyrallianului aici a fost detonatorul a ceea ce
st tea demult s se întâmple. Frontul ecleziastic revolu ionar a
preluat puterea i ne-a scos în afara legii.
— Cum a a? Breasla noastr e tot ce are lumea asta! F
noi i turi tii pe care îi aducem...
— Diavol! Asta zic c suntem i se pare c prietenul t u de
pe Kyrall tocmai i-a ajutat s demonstreze asta. Reprezenta ia
pe care a i oferit-o în livada ta, atunci când i-a i m cel rit pe
cretinii ia, a f cut înconjurul planetei. Se pare c a i fost
filma i de pilotul care l-a l sat pe el...
— Nemernicul! strig Darto. L-am pl tit rege te pentru
fiecare client...
— Las asta. Hai mai bine s vedem ce e de f cut. Eu cred

71
 ar trebui s ne înc rc m simbion ii i s pornim spre o
ascunz toare sigur . Poate spre lunile lui Centarius, sau mai
bine dincolo de Rossidae.
— Nu plec pân când nu aflu ce s-a întâmplat cu...
În momentul acela, privirile tuturor se întoarser spre
Arrus care închisese ochii i avea chipul contorsionat de
spaim .

***

— Vrei s spui c m-ai în elat? întreb Darto. C nu ai

sit cu adev rat Kyrallul?
— Nu asta am vrut s spun. Sunt îns în contact mental
permanent cu Xtyn.
— Stai a a! zise pe un ton neîncrez tor Alisa. Po i co-
munica în orice moment cu... el? întreb femeia alegându- i
cu greutate cuvintele.
— Atunci când se afl în psiac, da. F sus inerea lui
n-a fi putut s plec niciodat .
— S în eleg deci c e ti un fel de operator psi ambulant...
E drept, unul foarte competent, dar nimic altceva decât un
operator în contact cu însu i Xtyn... Dar de fapt, ce zic eu?
Dac lucrurile stau într-adev r a a, nu reprezin i decât ochii
i urechile lui, o modalitate în care de fapt el poate c tori
s se expun ...
— Nu l-a judeca a a în locul vostru. Xtyn e i cel mai
viteaz om pe care-l cunosc, dar i cel mai destoinic osta .
Înainte de toate îns , a devenit i foarte în elept. Mi-a spus c
a realizat ce s-a întâmplat în timpul cât am fost în contact cu
simbiontul.
— Vrei s spui c în timp ce tu visai, Xtyn era în mintea
ta? se mir Darto.
— Da. i a în eles de ce simbion ii nu rezist c toriilor
superluminice.
cerea care se l în înc pere îi permise lui Arrus s i
înceap povestirea pe un ton egal. Xtyn în elesese imediat ce
sunt simbion ii, dar nu a realizat decât dup câteva ore de
unde î i copie informa iile necesare form rii unui exemplar
nou, f degenerescen e, de vreme ce organismul b trân este

72
deja destul de decrepit pentru a mai stoca o asemenea matrice
evolutiv . Preotul folosise reprezentarea favorit a Alaanei,
materializând imaginea min ii lui Arrus ca pe aceea a unui
castel binecunoscut. Prin curtea acestuia trecea îns acum un
râu verde, ale c rui izvoare i v rsare Xtyn nu le putea îns
vedea. Plin de curiozitate, Xtyn se aruncase în ap i începuse
înainteze împotriva curentului. Ajunsese la o barier
translucid pe care o îndep rtase cu greu i se pomenise în
mintea celui pe care crescuse simbiontul pe care i-l pusese
Arrus. Era un negustor bogat de beriliu. Î i continuase apoi
drumul str tând la nesfâr it râul, trecând prin zeci i sute
de min i care urmau linia genealogic a simbion ilor, pân
când, spre marea lui surpriz , ajunsese înapoi în peisajul
familiar al min ii lui Arrus.
— Ceea ce vrea Xtyn s spun este c în momentul în care
se contope te cu mintea uman , simbiontul rupe bariera
timpului i intr într-un lan f început i f sfâr it în care
sunt legate toate min ile la care s-au cuplat vreodat str mo ii
lui. P rerea lui e c , de fapt, informa iile despre felul în care
trebuie s creasc noul simbiont sunt stocate într-un loc unde
spa iul i timpul nu exist , într-un loc în care o minte uman
obi nuit nu poate privi. În timp ce p ile inferioare ale
con tiin ei sunt anesteziate de pl ceri, cele mai ascu ite
instrumente ale min ii umane p trund în spa iul acela i
extrag informa iile necesare pentru recrearea simbiontului.
— i gazdele ideale? Când apar doi simbion i?
— Xtyn spune c nu tie.
— Eu tot nu în eleg, zise Alisa. Vrei s spui c , în timpul
somnului, mintea clien ilor ar putea s cutreiere con tiin ele
tuturor celor care au fost lega i vreodat la aceast linie de
simbion i? i în loc s porneasc spre cea mai minunat c -
torie accesibil unui om, clien ii no tri se mul umesc s î i
satisfac cele mai elementare pofte?
— Nu vreau s v jignesc, dar din câte am reu it eu s în-
eleg pân acum, oamenii fac asta i f a fi ata i la un
simbiont.
— i pe Kyrall e altfel?
— Da. Pe Kyrall e cu totul altfel i de aceea trebuie s -mi
scriu cartea, zise Arrus cu hot râre. Înainte de asta îns o s

73
încerc s v ajut pe voi. Xtyn pare fascinat de animalele astea,
încheie F urarul ar tând spre simbion i. Eu, în schimb, m-am
murit. Nu sunt ceea ce caut.

— Pinc-ponc, hodoronc, hop-flop,

cataclop...
— Ce cân i?
— Un cântec cu care obi nuiam s ne
distr m în copil rie.
— i ce înseamn cuvintele alea?
— Nu au în eles. Dar au zidite în ele
dorin a copiilor de a fi altfel. I i mai aduci
aminte de ea?
— Nu po i fi altfel decât e l sat de la
Dumnezeu...
— Atunci Dumnezeul t u e uciga de
cântece i i-a meritat soarta! Pinc-ponc,
hodoronc, hop-flop, cataclop...

Ascuns în trupul m tcii, în coconul s u cald, Zuul nu

sim ea nimic. În momentul acela, mintea lui era una cu aceea
a st pânului s u. tia lucruri pe care nu avusese cum s le
deprind în timpul scurtei sale vie i organice. De i oamenii nu
aflaser asta niciodat , avuseser de-a face cu mul i Zuuli,
fiindc structurile organice ale lucr torului modificat se
înc ânau s se deterioreze extrem de repede. Nu avea îns
nici o importan i nu se gândise niciodat la el însu i a a
cum o f ceau oamenii. Înveli ul acela era dispensabil pentru
mintea lui putea fi pus lesne la p strare în imensa
memorie a st pânului.
tia c el i rasa ze ilor luaser na tere din nevoia
st pânului de a în elege modul în care gândesc formele orga-
nice de via . Spre deosebire de el îns , matca era doar un au-
tomat biologic. Unul foarte sofisticat, capabil s umple de or-
ganisme asemenea ei mii de planete în doar câ iva ani, dar
unul care nu putea fi creditat cu inteligen .
a cum f cea de ceva vreme, Zuul se cufund în mintea

74
st pânului, încercând s afle de acolo ce era de f cut. Nu
primea niciodat ordine sau r spunsuri. A a cum îi spusese
lui Augustin Bloose odat , el e doar un fel de interfa , dotat
cu un simulacru de independen , o ma in sortit s fac
posibil comunicarea între st pân i oameni. Era doar un
interpret care se bucura de o oarece con tiin de sine i care
tr ia mult prea pu in ca s se gândeasc s devin
independent.
Zuul nu con tientiza aceste lucruri despre el însu i, a a
cum tia c nici oamenii nu sunt mereu în contact cu
sentimentul de a fi în via , ci doar ac iona ca i cum ele ar fi
constituit îns i logica sa existen ial . Iar lucrul acela era
unul bun, fiindc îl f cuse s nu aib dubii niciodat . Tot ceea
ce se afla în mintea lui îi ar tase pân atunci c oamenii
trebuie transforma i, c trebuie s li se nege un principiu
adânc înfipt în îns i fiin a lor: competi ia pentru resurse.
Chiar i când resursele erau din bel ug, oamenii î i foloseau
timpul pentru a crea scheme de putere în plan social, animate
de cele mai multe ori de convingeri religioase. Credin a lor
bizar într-o fiin infinit superioar lor era întotdeauna de
ajuns pentru a induce între ei o anumit nuan subiectiv , o
fractur care s îi determine s se pozi ioneze invariabil în
dou tabere opuse, care s înceap s se r zboiasc una cu
cealalt .
Încercase cu Augustin Bloose s în eleag cum anume
poate fi comb tut o asemenea comportare. Crezuse c
reu ise i a teptase lini tit ca oamenii s îl descopere pe Z. În
loc de asta îns , constatase c Augustin îl p lise i c , pân
la urm , de i îl considerase atunci ca fiind cel mai pu in
religios dintre oameni, nici el nu era capabil s renege
sentimentul religios pân la cap t, folosindu-l într-o schem
elaborat menit a-l contracara pe el în încercarea de a
schimba omenirea.
În ultima vreme îns sim ea lucruri noi. De fiecare dat
când intra în trupul m tcii pentru a se confunda cu mintea
limpede i organizat a st pânului s u, era cuprins de un
sentiment de tip nou, care, spre deosebire de toate celelalte,
înceta în momentul în care ie ea din coconul s u. St pânul se
temea de încetarea apropiat a existen ei lor. Se petrecuse

75
ceva în mintea st pânului care îl nelini tea i îl f cea s ezite
ori de câte ori trebuia s ia o decizie. Sim ea c lucrurile nu
mai sunt la fel de importante ca pe vremea când încerca s îl
conving pe Augustin Bloose de inutilitatea religiei pe care
bietul tân r o îmbr ase ca solu ie ultim a p str rii
ii sale mintale. Cât de sup rat fusese când a aflat c
schema lor elaborat , menit s aduc oamenilor nemurirea,
fusese folosit tocmai împotriva lor... Cu ze ii în calitate de
sclavi i cu nemurirea oferit de Aba ie, oamenii ar fi trebuit
i piard interesul pentru religie i în cele din urm pentru
competi ia care îi anima mereu i de care st pânul se temea
atât de tare odinioar .
Acum îns , în mintea st pânului p rea c nimic nu mai
conteaz cu adev rat. Încercase s deslu easc motivul pentru
care se comporta astfel, dar acesta i se refuzase, de i era
convins c faptele ca atare stau chiar în fa a lui. Nu era îns
pentru prima dat când st pânul îi amintea în acest fel c
fusese creat pentru a-l ajuta pe el s în eleag cum gândeau
oamenii i c nu- i b tuse capul s fac aceast rela ie s
func ioneze i invers. Zuul era doar un interpret. Putea avea
curiozit i, dar nu putea pretinde r spunsuri.
Cu toate c nu era la fel de sigur ca odinioar , Zuul tia
îns c face bine ceea ce face. Un ombilic ciudat p trunsese în
corpul lui, pompând în matc sângele lui Tars, pe care îl
recuperase de pe o frunz , dup ce quintul se l sase ispitit de
un fruct pus acolo pentru a fi g sit de el. Zuul nu avea cu
adev rat nevoie de mostra aceea de sânge a quintului, dar
decisese ca, înainte de a porni ceea ce ar fi putut schimba
întreg universul, s se mai conving o dat c oamenii nu
înva niciodat i nu se pot schimba. Entuziasmul cu care
Tars se repezise la m r sem na foarte mult cu surescitarea
produs cu mult vreme în urm la curtea imperial de vestea
a fost descoperit o ras de extratere tri capabili s înlo-
cuiasc clonele de pe Planetele Agricole.

***

Vorbele lui Zuul aproape c îi paralizaser pe quin i. Mai

întâi ar tarea alesese s i fac apari ia pe nesim ite i Villerte

76
fusese foarte aproape s o despice în dou atunci când intrase
pe u a bar cii lor. Destul de speriat, extraterestrul le spusese
apoi sec c matca decisese s încerce s fabrice viru i care s
modifice cre terea lemnului în a a fel încât el s fie mai u or
de prelucrat. Mai hot râse i s i diversifice ceva mai mult
lucr torii, i tocmai despre ace ti viru i venise Zuul s îi
previn , fiindc nu era sigur c ace tia din urm nu îi vor
afecta i pe oameni. Zuul nu z bovise apoi decât s le spun
el o sf tuise pe matc s nu fac a a ceva i c se temea c
primul afectat va fi chiar el, fiindc i se spusese c serviciile
lui nu mai erau chiar atât de importante.
Într-un târziu, la câteva zeci bune de secunde dup ce
Zuul trecuse de pragul u ii bar cii lor, Leka Hinnedi zise
scurt.
— Eu propun s plec m chiar acum!
— Da, i eu sunt de acord, numai c zic ca, mai întâi, s
rezolv m definitiv problema ze ilor. Haide i s facem o arj ca
odinioar i s -i omorâm pân la unul! zise i Allin Perse.
Tars î i frec b rbia gânditor.
— Nu are sens s ne gr bim. Zuul a insistat c abilit ile
noi ale m tcii reprezint doar felul ei de a...
— Felul ei de a ne distruge, de a ne controla, îl întrerupse
Perse. Cine tie cât de virulen i sunt viru ii ei? Dac ne infec-
teaz pe noi i apoi întreaga omenire? Adu- i aminte c am
mai discutat despre asta, c Maestrul N'Gai Loon era obsedat
de ideea c matca va putea face cumva încât s ne controleze
i pe noi a a cum le porunce te lucr torilor ei.
— Numai Alaana poate r spunde la...
— Nu m intereseaz ce zice Alaana! Eu propun s pornim
i s -i strivim! Gândi i-v c nu putem spera la o împlinire
mai mare a menirii noastre decât aceea de a salva Imperiul de
la o asemenea încercare.
— M acuzi pe mine c tr iesc în trecut, morm i Tars, i
cu toate astea, e ti incapabil s accep i c Imperiul de care
vorbe ti nu mai exist . Nu mai exista nici când a murit Kasser
Boszt i probabil c , indiferent ce am face, nu-l vom învia.
Dinastia nu mai exist . Nu e vina noastr ...
— Bine i ce propui? întreb Villerte. Trebuie s recunosc
i eu cred c ar trebui s îi strivim pe ze i atâta vreme cât

77
mai putem.
— Eu zic s nu ne gr bim. Putem s ne ridic m pe orbit
i s mai z bovim o vreme acolo, la ad post de orice ar putea
întreprinde matca, r spunse lini tit Tars.
În baraca quin ilor se l o lini te grea. Undeva în
subcon tient acceptaser c misiunea lor era una sinuciga
imediat ce aflaser c navetele monoloc nu aveau o înc rc -
tur complet de austral. Alaana le comunicase c dore te s
evite ca pre iosul combustibil s fie capturat de ze i, dar tiu-
ser înc de atunci c nu le spune tot adev rul. Propunerea
lui Tars le adusese aminte în cel mai nepotrivit moment de
comportarea Alaanei.
— tii, m-am cam s turat de încerc rile astea ale tale de a
ne transforma în ceea ce nu suntem, pufni Perse. Eu unul nu
d de ce a fi ru inat în vreun fel de faptul c exist ca s
ucid... Nu a fost alegerea mea, a a cum nu a fost nici a
voastr . Suntem ceea ce suntem i poate c uneori se a teapt
de la noi s reac ion m previzibil.
Ba nu, Allin. Nu v pot opri s îi omorâ i pe ze i. Vreau îns
fi i cu to ii con tien i c risca i s distruge i poate singura
ras inteligent cu care a luat omul vreodat contact.
Vorbele Alaanei r sunar deopotriv în min ile tuturor
celor patru quin i. Perse p rea îns de neoprit în furia lui.
— Nu mai rezist nici s fim singurii din universul sta
care s nu tim dinainte ce o s se întâmple i care s nu ne
putem p stra gândurile pentru noi.
Vorbe ti plin de mânie, Allin. De ce?
— De ce? Fiindc doar asear Heyyn a prevestit c se va
întâmpla a a ceva! Am suspectat chiar c animalul la
loas a început deja s modifice copacii. Am i c utat
dovezi... Iar ast zi, ce surpriz ! Tocmai s-a hot rât s fac
exact ceea ce a prezis Tars. P i nu e asta dovada c Zuul ne
cite te gândurile? Sau poate e vorba de altcineva?
cirea asta trebuie s o trec cu vederea. E adev rat c
nu ti i totul despre planul meu, dar asta nu înseamn c v-am
sortit pieirii. De altfel, de îndat ce to i patru îmi ve i cere lucrul
sta, voi comunica pozi ia exact a planetei celei mai apropiate
federa ii, care se va gr bi s o distrug ...
— Nu e nevoie s aduci vreun noi de la marginea

78
Galaxiei pentru a a ceva. Ajunge s ne dai nou mijloacele...
Am promis c a a va fi. Dar asta numai atunci când to i
patru ve i fi de acord c Noul Z trebuie distrus.
— P i nu e clar?
Alaana se retrase u or din min ile lor, l sând întrebarea
r spuns. Curând, privirile celorlal i trei quin i se îndrepta-
spre Heyyn Tars, care cl tin din cap.
— Eu nu cred c avem dreptul s distrugem rasa asta. Cel
pu in deocamdat ...
Allin se a ez lâng el i îi puse o mâna pe um r.
— Prietene, dintr-un anumit punct de vedere i noi putem
fi considera i o ras . Suntem unici...
— Nu în felul în care sunt ei. Alaana va izbândi pân la
urm . S nu uit m c mai e i Oksana. i Xtyn...
— Quin i accun, scrâ ni Hinnedi.
— Asta ziceam i eu. Nu suntem tocmai o ras , Allin. i,
chiar dac am fi, nu cred c avem dreptul la asemenea
judec i.
— Ce vrei s spui?
— Vreau s spun c nu cred c suntem în m sur tocmai
noi s decidem dac ze ii trebuie s moar . Vreau s spun c
se prea poate ca matca s nu reu easc s secrete viru i de tip
nou, c se poate ca Zuul s ne fi min it, a a cum o face
întotdeauna...
— De ce? E limpede c , spunându-ne ceea ce ne-a zis, se
expune la r zbunarea noastr crunt .
— Da. dar cine poate ti cum gânde te el? Cine poate ti
ce rezerve are ascunse în p durile astea...
— Am scanat i nu p rea...
— Pe naiba, nu la asta m refeream, tun Tars. M tem s
nu fim orbi, a a cum a fost dinastia în fa a augustinelor.
Quin ii cur . Ultima poveste pe care le-o spusese Kasser
înainte s moar fusese cea a bijuteriilor de pe Vechea Terra.
Timp de genera ii, femeile terrane primeau la na terea primu-
lui lor copil o bijuterie care simboliza un lan ADN cu helix
triplu. Era felul subtil în care Frontul Adev ratei Biserici
decisese s previn întreaga umanitate c clonele Aba iei au în
ADN-ul lor ascunse i informa iile memoriei lor originale i c
ele ar fi putut fi restaurate oricând. Nimeni nu în elesese îns

79
avertismentul acela pân când Kasser î i d duse seama ce
doriser s transmit du manii Aba iei. Fusese îns prea târ-
ziu, fiindc Radoslav pornise deja cea de a Doua Îns mân are.
„S nu c de i în aceea i gre eal !" le spusese Kasser, cu
doar câteva ore înainte de a muri, l sându-i prad unor
întreb ri mai negre decât fructele Kyrallului.

— Nevoia de celibat v-a pervertit su-

fletul. Nu a i mai fost în contact cu acea
parte a omenirii care e atins tocmai de
dumnezeirea pe care o prosl vea i. Întâi
i "pierdut iubirea i apoi a i început s
dispre ui i însu i principiul crea iei, con-
damnându-l la a fi imaculat.
— E ti prins în capcana prejudec ilor
timpului în care ai tr it. Prietenul nostru
Rim te poate l muri c eternul t u feminin
are i o parte care ia, nu numai una care
. De fapt, e mare p cat c povestea lui
nu poate deveni o pild .

Oksana suporta cu greutate privirea de fiar s lbatic în

care se domolise de pu in vreme izbucnirea lui Durdrin.
Johansson urlase, ipase, plânsese i înjurase, amestecând
toate acestea într-o criz de furie cum Oksana nu mai v zuse
niciodat . Nervii ei erau întin i la maximum i pândea orice
semn c b rbatul ar fi putut trece la violen . Spera din
sputeri ca mintea ei s nu o tr deze i, dac avea s fie
lovit , s suporte f a intra în modul de lupt .
toria scurt abia dac îi d duse timp s pun la
punct cu Mariile o poveste cât de cât coerent , pe care i-o
spusese apoi lui Durdrin. Pretinsese c ea r sese mai în
urm i evitase în acest fel o capcan întins de b tina ii de
pe Vechea Terra. Îi luase apoi prin surprindere pe paznicii
Mariilor i reu ise s le aduc , într-un vehicul furat, pân la
nav .

80
 — Tu ce-ai v zut? îl întreb Durdrin pe pilotul care
asistase înfrico at la izbucnirea lui.
— Am auzit într-adev r o explozie i apoi ni te împu -
turi, dar nu-mi este clar ce s-a întâmplat acolo. Nu am cum s
confirm sau s infirm povestea Oksanei Bint Laesia.
— Nici nu cred c se pune problema vreunei confirm ri...
Încerc un atac firav Oksana.
— S taci! tun Durdrin. Nu se poate ca Barna i estov
fi murit. Mai ales în misiunea asta.
Oksana ridic o privire întreb toare.
— Mi-au spus c s-ar putea s fie ultimul lor drum, c au
o presim ire, continu b rbatul. I-am întrebat cum pot s se
team amândoi deodat de acela i lucru. Am b nuit înc de la
început c misiunea asta e mai mult decât vor s -mi spun .
— Pretinzi c te-au prevenit? cl tin neîncrez tor din cap
Oksana.
— Da. i mi-au mai spus c , dac nu se vor întoarce, voi
afla extrem de repede ce s-a întâmplat cu ei. B lm jeau ceva
despre un pericol aflat foarte aproape de noi. Am insistat, dar
au refuzat categoric s -mi spun de ce se tem. Mi-au promis
îns c , dac aveau s se întoarc din misiune, urmau s
dezlege i ele unui complot.
Oksana sim ea cum cre te în ea un tremur, o b taie rit-
mic i acaparatoare care o îndemna s nu ri te. Putea trece
imediat în modul de lupt i s -i asasineze pe to i cei din
ad postul de pe Eck i în felul acela s i scape propria via ,
dar mai ales pe aceea a pruncului ei nen scut.
Alaana insistase îns ca solu ia aceea s fie folosit doar
în ultimul moment. Spusese c clonele i încercarea lor de a-l
reg si pe Sfântul Augustin cel Nou servesc de minune
planurilor lui Xtyn.
Îi r sese în minte i senza ia pregnant c estov i
Barna nu f cuser decât un gambit: se sacrificaser pentru a
devoala adev rata ei identitate. Îi cuno tea de prea mult
vreme pentru a crede în pove tile pe care i le îndrugaser .
Sim ea c ac iunea lor ascundea în ea pericole neb nuite.
Alaana îi atr sese aten ia c sarcina începe s -i întunece
judecata i c devenea mult prea tem toare pentru f tul din
pântece i implicit pentru fiin a ei. Era con tient c existau

81
toate ansele ca Barna i estov s fi spus adev rul, dar in-
certitudinea, fie ea i improbabil , o speria i o m cina deo-
potriv .
— B rbate, nu-n eleg de ce i-ai b tut capul s ne aduci
pân aici numai ca s -mi ar i cum te cer i cu sold oaica
asta, scrâ nit Airam, foindu-se pe scaunul de care fusese le-
gat . Dac mi-ar p sa câtu i de pu in de voi, m-a gr bi s v
înt rât, s v îndrept unul împotriva celuilalt. Nu-mi inspira i
îns nici un fel de preocupare. Sunte i doar o pleav care va fi
spulberat în curând. Ai în eles ceva din ce-am zis?
Durdrin se apropie de femeie i- i plec fa a spre chipul
ei. Urm ri cu interes cicatricile care îi br zdau obrazul i se
minun privind felul ciudat în care se îmbinau ele cu ridurile
de pe fa a femeii. Obrazul lui Airam era un p ienjeni de cute,
deasupra c ruia ochiul p rea un obiect nelalocul lui.
— Se zice c e ti fiic de Abate.
— Se zice, r spunse Maria în doi peri.
— i crede i c asta v d dreptul s v considera i mai
de tepte decât restul lumii? uier Durdrin. Faptul c nu v
gr bi i s confirma i povestea Oksanei nu are nici o relevan .
Indiferent ce-a i spune, nu m pot încrede în voi.
— i-atunci de ce ai pus s fim r pite? De ne-ai omorât
prietenii?
— Aici am putea spune c suntem chit. i voi a i ucis
câ iva prieteni de-ai mei.
— Da. Numai c noi încercam s ne vedem lini tite de
via a noastr , iar tu doreai s ne r pe ti. În cazul nostru, ap -
rarea era ceva l sat de la Dumnezeu.
— Pe legea mea c numai credin a într-un proiect de-o
via m face s nu v spintec chiar acum, strig deodat
Durdrin, lovind cu cizma în podeaua metalic . Cum a i putut
-i ucide i?
— A fost chiar simplu. Au intrat singuri în capcana pe
care le-o întinseser fra ii mei. Am fost încercat de senti-
mente stranii când am ac ionat detonatorul, zâmbi Airam.
Cred c mi-a pl cut.
— Gura! strig i Oksana, f cându-l pe Durdrin s o pri-
veasc lung.
— Uite ce e, continu Airam pe un ton plictisit. La vârsta

82
noastr i la câte am v zut, jocul sta de-a furia cu care în-
cerca i s ne convinge i, s ne manipula i, nu ne mai poate
spune nimic. Mai bine ne zice i ce dori i de la noi, ca s v
putem refuza i apoi s ne omorâ i. Ar fi cel mai simplu i mai
rapid fel de a ne încheia socotelile.
Durdrin zâmbi strâmb.
— În nici un caz. Pre ul pl tit ar fi prea mare. Nu-mi
permit s v irosesc.
— Nu te iluziona. Nu avem de gând s colabor m cu tine
în nici un fel.
— i de ce, m rog? dori s tie Durdrin.
— Fiindc reprezin i tot ceea ce am urât, fiindc din cauza
ta a trebuit s st m ascun i aptesprezece ani pe Kyrall.
Pentru c ai t i au distrus Aba ia ca ni te mi ei. Chiar nu în-
elegi c , dac mi-ar sta în putere, te-a omorî? Pe tine i pe
to i ai t i!?
Durdrin hohoti nervos.
— Cât înver unare la o bab ! Uit -te la tine!
— Uit -te tu! Babele astea dou pe care le vezi în fa au
ucis un quint imperial.
— Da, am auzit de asta, dar niciodat nu am crezut po-
vestea voastr . Probabil c s-a sinucis sau a murit din cauze
naturale...
— Pierdem vremea, dragul meu, interveni Oksana. E mult
mai important...
— E mult mai important s pricepe i c nu vom face ab-
solut nimic din ceea ce ne ve i cere, ridic vocea Airam. Ce ne
pute i face?
Durdrin trase aer în piept ca s r spund , dar în momen-
tul acela u a înc perii zbur de perete. Cei doi solda i care o
zeau nu apucar s schi eze nici un gest în ap rarea lor.
Gloan ele li se înfipser în corp, f cându-i s se bâ âie ca ni te
marionete dezarticulate. Oksana f cu doi pa i, tr gându-se în
spatele lui Durdrin, în timp ce ochii Mariilor se m rir de
groaz . În cadrul u ii st teau patru b rba i înarma i. Doi
dintre ei plângeau.
— Cine l-a ucis pe estov? Vreau sângele lui! strig unul
dintre atacatori.
Durdrin ezit , cump nind situa ia. N-ar fi apucat nicio-

83
dat s treac în spatele fostului pupitru de comand al navei,
acolo unde î i inea pistolul. Desf cu bra ele într-un gest larg.
— Pierderea lor...
— S taci! strig alt atacator. E ti un nebun care i-a trimis
la moarte. Ce-o s ne facem acum f ei? La ce- i trebuie
babele astea? Era limpede de la început c o misiune pe
Vechea Terra e sinucidere curat ...
rbatul rostise toate cuvintele dintr-o singur suflare, iar
glasul lui se înecase.
— Nimeni nu a inut mai mult la ei decât mine, zise Dur-
drin calm. Au fost îns atra i într-o curs , explic el.
— i cine zice asta? Diavoli a de la care a tep i un mesia?
Sau poate babele astea dou ?
În momentul acela în camer n lir Ballen i Negal. Se
repezir la armele celor patru, le smulser din mâini, spre
urarea lui Durdrin, care nu- i imaginase nici o clip c au-
toritatea celor doi era atât de mare printre tineri.
— Ce-a i f cut? url Negal. Nu e de ajuns c au murit
atâ ia tovar i? Trebuia s mai ucide i i voi?
— Nu-n elegi, mugi unul dintre atacatori, c ruia lacrimile
se înc ânau s -i curg iroind pe obraji.
— Ba eu în eleg, Oilus. Mi-ai povestit de nenum rate ori
cum estov te-a eliberat din secta aceea c reia î i vândusei
sufletul pe Eridani. tiu c te-a scos din casa unde tr ia i cu
to i în promiscuitate i c nu a ezitat s -l ucid pe liderul
acela religios, cum îi zicea i? Înv torul... parc ... i pe tine te
în eleg, Mihel. Am v zut pe spinarea ta cicatricile de la
harapnicul celui care î i cerea s munce ti pe ogoarele bise-
ricii. tiu c Barna aproape c era s fie omorât în misiunea în
care te-a salvat. Mi-e limpede de ce plângi, Tex. Nimeni nu o
tie vreodat cum e s te crezi Dumnezeu pogorât din
ceruri i apoi s te vindece cineva de credin a asta strâmb .
Cât despre tine, Lynn, ce s zic? Probabil c via a nu mai
înseamn cine tie ce, dup ce ai fost atât de aproape de
moarte.... Dar uit -te la mâinile tale! Uita i-v cu to ii! Au fost
pironite pe o cruce undeva în Confedera ia Saggitarius. Barna
i estov au d râmat crucea aceea i te-au salvat din mâinile
ilor. Asta ai în eles din gestul lor? Asta a i în eles cu to ii?
Dac e a a, hai s ne împu m unii pe al ii pân la unul,

84
fiindc i a a universul sta ne-a surghiunit în subsolul unei
planete pustii!
Între timp, Ballen examinase corpurile celor dou g rzi. Se
ridic posomorât i cl tin din cap în direc ia lui Negal.
— Ie i! zise scurt Negal.
— Ba nu, se înfurie Durdrin. Asta nu poate r mâne a a.
Trebuie s pl teasc pentru crima lor.
— Nu- i for a norocul, zise t ios tân rul. Barna i estov îi
salvaser pe oamenii tia din cele mai cumplite sclavii în care
îi aruncase dezordinea religioas a lumilor lor. Tu i Oksana
nu sunte i str ini de mizeria asta. Acum c salvatorii lor au
murit încercând s pun în practic planul vostru nebunesc...
fi i mul umi i c nu a curs mai mult sânge, rosti Negal cu un
oftat.
În momentul acela, Airam oft adânc.
— Johansson, e ti mai crud decât credeam. Nu tiam c îl
ai i pe fiul lui Stin. Auzisem ceva pe Vechea Terra, dar am
sperat... De fapt, nu tiu ce am sperat, fiindc a fost nevoie
doar s vorbeasc pre de câteva secunde pentru a în elege c
e fiul tat lui lui.
— Ce tot spui? întreb Ballen. Al cui fiu e Negal?
Airam zâmbi trist i începu s povesteasc . Satul de Clone
al Aba iei func ionase f gre eal . Era destinat s constituie
o societate perfect pentru dezvoltarea unui conduc tor
dispus s se sacrifice pentru semenii s i. Acesta era invariabil
clona Sfântului Augustin cel Nou, care sfâr ea în Alambic,
distilând din sângele s u viru ii unei noi îns mân ri. Aba ia
folosise pre de aproape dou mii de ani tehnica aceea i
niciodat nu d duse gre . Pân când Xentya nu d duse
na tere unui b iat, fiul lui Stin, ultimul dintre mântuitorii
pr si i de Aba ie.
Clonele erau programate s nu poat avea copii. Aba ia nu
riscase niciodat s altereze bagajul genetic mo tenit de la
Sfântul Augustin cel Nou i nici nu dorise s introduc în
Satul de Clone germenii form rii familiilor. Aba ii n scociser
o regul care interzicea rela iile monogame, pentru a încerca
atomizeze i mai mult comunitatea clonelor. În felul acesta,
potenta i i de povestea despre ciuma care îi inea izola i, eroii
satelor decideau mai repede s se sacrifice, veneau mai repede

85
spre Alambic.
Mariile îl salvaser pe fiul lui Stin, de i nu putuser s o
salveze i pe Xentya de o lume în care nu era preg tit s
tr iasc . Dup fuga Mariilor i a Abatelui, urmat la scurt
timp de moartea mamei sale, Negal se trezise singur i- i
croise trudnic drumul în via pân când sfâr ise al turi de
Johansson, în precedenta lor misiune pe Vechea Terra, atunci
când recuperaser Alambicul din magazinului protectorului
u, negustorul Alaric.
— i eu de ce n-am tiut? întreb aproape în oapt
Negal. De ce nu mi-a i spus?
— Eu doar am b nuit ceva, se gr bi s se disculpe Dur-
drin. Nu cred îns c are vreo importan cine e ti.
— Sta i, sta i a a! Dar asta ce înseamn ? Ce memorie ar
lua na tere în mintea lui Negal, dac ar fi infectat de dou ori
cu viru ii produ i de Alambic?
Pe fa a tân rului începur s se succead , în mod foarte
evident, expresii care tr dau reperele pe care le parcurgea
rapid mintea lui.
— Mi-e team c nu te în eleg, Ballen, zise Negal.
— Dar nu i-e clar acum? Au jucat dintotdeauna la dou
capete, exclam Ballen. Una din dou : ori urmau s te jert-
feasc pe tine în Alambic i s infecteze de dou ori clona
Sfântului Augustin, ori urmau s -l sacrifice pe pruncul Ok-
sanei i s te infecteze pe tine. Asta e! Acum mi-e clar.
— A a e? întreb înnegurat Negal, privindu-l drept în ochi
pe Durdrin.
Johansson încerc s gândeasc repede. Nu putea s nege
întreaga istorie, dar nici nu o putea accepta în lumina în care
fusese ea pus de Ballen.
— Nu i-am ascuns niciodat credin a noastr c doar o
clon cu amintirile originale ale Sfântului Augustin cel Nou va
putea s ne uneasc pe to i cei care am mai r mas. Asta vrem
ob inem, i ti i foarte bine lucrul sta. Nu m-am gândit
îns nici o clip s te sacrific pe tine sau copilul Oksanei.
Exist zeci de feluri în care putem capta viru ii celei de-a
Doua Îns mân ri. Nu se poate ca ei s fi disp rut de pe toate
planetele noastre.
Ca la un semn, Negal i Ballen î i scoaser amândoi

86
pistoalele i le îndreptar spre Durdrin.
— Nu te cred!
— De ce? tii bine c nu am c utat s te iau cu mine. A
fost o întâmplare.
— Nu te cred! repet Negal ca i cum nu l-ar fi auzit.
Îndreptându-se spre u , inând înc pistoalele a intite spre
Durdrin, Negal încheie sumbru: De ast zi înainte, liftul ne e
grani . Ne vedem fiecare de treburile noastre...
Cei doi tineri p sir înc perea cu spatele, iar pa ii lor
gr bi i se auzir cum se îndep rteaz . Fâ âitul stins al liftului
care îi ducea spre ad postul lor sun ca o sentin .
— Ce nebunie! pufni Johansson c tre Oksana care se
gr bise s vad dac solda ii de la u erau cu adev rat mor i.
— Zice adev rul? întreb Maria. Por i un Stin în pântece?
Oksana se îndrept de spate i- i duse mâinile într-un
gest instinctiv pe burt .
— Nu te-ai în elat, soldatule! Exist într-adev r lucruri pe
care nu le putem refuza. E limpede acum c ne-ai adus aici
pentru a educa acest copil ca pe un Stin.
— S în eleg c sunte i de acord?
— Nu suntem, ba chiar ne urâm pentru nevolnicia noas-
tr . Dar nu putem s abandon m puiul sta de om cu adev -
rat excep ional în mâinile unor barbari ca voi.
Durdrin încuviin scurt din cap i zise Oksanei:
— Ai grij s le cazezi pe undeva. Cât mai departe de
camera noastr . Nu am chef s le v d prea des.
mase singure în camer , cele trei femei se privir în
cere. Mariile se gândeau c totul fusese pe muchie de cu it.
Oksana era îns terorizat de con tiin a difuz a unui pericol
iminent. Trecur ca ni te umbre pe lâng cei care se
înghesuiau s vad dac nu mai pot face ceva pentru tovar ii
lor.

— ti i prin ce a i p tuit voi, cre tinii?

— Lumineaz -m !
— V-a i în elat profund asupra esen ei
catului. i în felul sta a i comis p catul
capital.

87
 — E simplu ce zici. i e un exemplu
clasic de gândire eretic . Nu ai destul
substan pentru a te defini independent
de cre tinism i nu po i decât s negi
valorile noastre.
— Se prea poate. Îns stau i m întreb
ce a i fi devenit dac oamenii ar fi realizat
mai devreme c a nega naturale ea in-
stinctului sexual e un p cat infinit mai
mare decât a râvni la rotunjimi.

Xtyn era un fluviu de amintiri. Întins în chilia sa din

pe ter , se gândea la Zerri.
Cu doar dou zile înainte de consacrarea în care murise
jertfit de Preot, merseser împreun în livada de arbori negri.
Ca de atâtea ori în ultima vreme, Zerri î i dezbr case întâi
mantia shu i apoi c ma a lung esut din fibr de arbori
negri l sat s se coac la soare. Era felul ei de a se abandona
în bra ele lui Xtyn. Râdea sonor, încercând parc s
compenseze cu voio ia aceea rev rsat ca o bucurie a auzului
discre ia cu care mintea ei contribuia la vocea ly.
Ca între orice al i kyrallieni, dragostea lor nu avusese
secrete, fiind lipsit de misterul despre care Xtyn aflase mai
apoi, din amintirile celor din mintea sa, c anim cele mai
multe dintre iubirile dintre oamenii Galaxiei. Fiind în contact
direct cu min ile semenilor de sex opus, copiii kyrallieni se
obi nuiau de mici cu o anumit nuan asexuat a
comunit ii lor. Xtyn fusese uimit i ru inat de ignoran a lui
Rim în ceea ce prive te sufletul femeilor i nu în elegea defel
rezervele cu care pân i Alaana privea tot ceea ce e legat de
sexualitate.
In ziua aceea tiau amândoi ce avea s se întâmple în
scurt timp i dintre ei numai Zerri avea for a de a zâmbi.
Mintea lui Xtyn era urgie i furtun , ochii îi erau v i. Zerri
în schimb era senin . El tânjea dup atingerea min ii ei, dup
lini tea pe care i-o picura de fiecare dat în suflet i de aceea o
privise mustr tor i o rugase s i pun mantia shu i poate
exerseze lupta cu cu itele rituale. Îi zâmbise calm i îi
spunsese c nu are nevoie de nici o confirmare pentru a ti

88
cât de mult îl iube te. Grija lui pentru ea o înduio a, dar era
inutil , de vreme ce ea se sim ea întreag a lui, f s poat
da dovezi, dar i f s simt chiar i cea mai mic nuan de
echivoc. Xtyn sim ise înc de atunci un fior de tip nou, pe care
încerca s i-l reprime ru inat. Absen a ei din mintea lui
aducea aminte de dr enia unui copila dar, combinat cu
goliciunea formelor ei feminine, îi stârnea un uvoi de gânduri
tulbur toare. Ea îl mângâiase pe frunte i îi spusese c nu are
nevoie de mantie ca s -i p trund în minte ca s vad cât de
mult îl tulbur comportarea ei.
Se îndep rtase în fug , invitându-l parc s o prind . Neo-
bi nuit cu o asemenea ambiguitate, la început Xtyn nu tiuse
ce s fac . Fugise îns dup ea, întrebându-se dac nu e ridi-
col. Dintr-o ascunz toare pe care o g sise ca o jivin , t râse
asupra lui i aproape c îi rupsese mantia shu, for ându-l s
se dezbrace. Se iubiser apoi pe iarba pipernicit privindu-se
în ochi, f ca min ile lor s se întrep trund deloc i
împ rt indu-se dintr-un sentiment de încredere pe care Xtyn
nu-l mai sim ise niciodat . tia c Zerri era altceva, poate o
ptur venit din alta lume, incapabil s se adapteze la
ritmurile acelei planete aspre.
Se îmbr caser apoi, iar min ile le fuseser potopite de
vocea ly a tribului. Dominau exclama iile de indignare la
adresa comport rii lor. Xtyn ridicase îns suveran spectrul
unei amenin ri de care ceilal i înv aser s se fereasc .
Nimeni nu îndr znea s îi spun niciodat nimic despre Zerri.
Cu to ii a teptau în mod la consacrarea ei, sperând c legile
vechi aveau s ocroteasc tribul lor de amenin area pe care o
reprezenta ea.
În dup -amiaza aceea se jucase ultima dat i cu pulbe-
rile. Xtyn o implorase de nenum rate ori s abandoneze jocul
acela, rezervat primelor încerc ri ale copiilor kyrallieni. Ea îi
spunsese blând, spunându-i c oricum nu mai avea nici o
importan ce credeau ceilal i despre ea: nu îi putea ajuta în
rand i oricum toat lumea credea c mintea ei se oprise
undeva la cinci- ase ani. Deschizându- i cutia în care
adunase felurite pulberi din câmpie, Zerri construise imaginea
unei feti e de o frumuse e care îl l sase f cuvinte pe Xtyn.
Era sub ire i nu purta mantie, avea p rul lung, zâmbea larg

89
 i îl privea blând, cu ochi lumino i. Sculptura în pulberi era
des vâr it , p rea atât de material , încât Xtyn întinsese
mâna într-un gest de neîncredere. Zerri râsese i l sase
prafurile colorate s cad cumin i în loca urile lor. Îi spusese
atunci c simte c via a ei avea pân la urm s conteze la
ceva i c nu era cu putin ca ea s se fi n scut f nici un
scop.
Dormiser îmbr i, iar diminea ea plecase pe furi ,
cerându- i consacrarea mai devreme. Xtyn ajunsese exact în
clipa în care ultimul pumnal al Preotului îi c zuse în spate. Î i
aducea înc aminte cum cu itele ei nici m car nu se clintiser
din pozi ia în care fuseser a ezate la începutul ceremoniei. Se
sase ucis de Preot într-un ritual rapid, fiindc nu dorise
-l expun mâniei tribului.
Imaginea trupului sfârtecat al fetei crescu în mintea lui
Xtyn i se transform într-o cea ro ie, care îi acoperi vederea
i orice percep ie. Numai dac nu ar fi adormit atât de adânc
în diminea a aceea! Dac i-ar fi pornit devenirea doar cu o zi
mai devreme! Ar fi putut s -l înving pe Preot, ba chiar pe tot
tribul i s o fi salvat, ca s -i stea acum al turi, s îi
potoleasc gâlceava perpetu care îi chinuia mintea, s -l
înve e s tr iasc f certitudinea vocii ly.
Nu puteam, dragule!
Xtyn tres ri violent i aproape c se pr bu i din pat. Când
se dezmetici, o v zu pe Alaana care îl scutura, strigându-i
ceva.
— Am auzit-o pe Zerri! Mi-a vorbit!
Alaana îl privi o clip în ochi, d du s spun ceva, dar se
zgândi imediat i îl împinse spre ie irea din pe ter .
— Ne atac ! Nu tiu cine, dar ne atac ! strig femeia.
Xtyn ni afar din pe ter i v zu cum membrii tribului
u se postaser într-un semicerc în jurul intr rii.
— Cred c pe tine te vor, îi strig cineva.
O privire fugar îl l muri. Era o for u oar de desant.
Solda ii purtau armuri individuale i erau destul de bine înar-
ma i. Arcurile desc rc rilor lor energetice le croiau metodic
drum spre un punct comun care p rea a fi, a a cum spusese
Alaana, intrarea în pe ter .
Xtyn î i proiect gândurile asupra unuia dintre ei.

90
 — Sunt solda i din Federa ia Clarons, îi zise el Alaanei.
— Bine, dar... cum se poate... nu se tem? se bâlbâi femeia.
Dac le neutraliz m comunica iile, nu au nici o ans s ...
— Par c sunt impregna i cu to ii cu o furie oarb ... rosti
Xtyn, inându- i ochii închi i.
— Dar ce vor?
— Nu e clar? Pe mine...
— Nu se poate, strig Alaana, ferindu-se în ultimul mo-
ment de un bolovan desprins de o desc rcare laser din
peretele abrupt de deasupra lor.
— i totu i, nebunii tia m vor pe mine. Dar i-au ales
un moment tare nepotrivit pentru asta! exclam Xtyn.
Alaana nu-l mai v zuse luptând pe Xtyn de mai bine de
doi ani, de când el pusese cap t antrenamentelor cu cei pe
care ea încerca s îi transforme în quin i. Îl putea urm ri doar
dup dâra de trupuri desc ânate pe care o l sa în urm .
Deodat sim i îns cum Xtyn o cheam în mintea lui. Putea
acum s vad prin ochii s i, racordându-se perfect la viteza lui
de reac ie. ip tul mut al Alaanei aproape c întrerupse
comunicarea între ei.
Xtyn nu se mul umea s îi omoare pe atacatori, ci îi
ciopâr ea dup un model ciudat, mereu acela i, ultima
lovitur fiind una n prasnic , aplicat în ira spin rii. Alaana
încerca zadarnic s i alunge din minte viziunea lui Xtyn, care
aproape c smulsese inima unui atacator i se oprise pentru o
clip , pentru a l sa ca sângele nefericitului s îi acopere în
întregime mâna. De i purtau armur , solda ii erau pur i
simplu eviscera i de furia tân rului i mureau înainte de a- i
da seama ce li se întâmpl . Alaana era îns tulburat de
con tiin a faptului c , în timp ce f cea aceste lucruri, Xtyn
zâmbea. Dac ar fi plâns, dac ar fi râs în hohote sau ar fi
înjurat, Alaana ar fi fost lini tit . În ultima vreme, r zboiul
perpetuu care se d dea în mintea lui îl f cuse s se comporte
ciudat, într-un fel straniu chiar i pentru ea, care se considera
arhitectul min ii lui. Cruzimea nejustificat dar jovial pe care
o afi a îns acum Xtyn era de r u augur. Xtyn reluase ritualul
lui ciudat de a ucide, terminându- i victimele cu o ultim
lovitur în spate. C ut între amintirile lui semnifica ia acelui
balet al mor ii, iar tân rul o sim i. Imediat mintea ei aproape

91
 explod de pe urma for ei viziunii cu care Xtyn proiect
ultimele clipe ale iubitei sale, ucise de o lovitur similar ,
aplicat în spate de unul dintre pumnalele controlate de Preot.
Iure ul se opri brusc, în momentul în care la picioarele
Alaanei se pr bu i ultimul soldat. Era un b rbat solid, cu
tenul de un negru cum Alaana nu mai v zuse niciodat .
Al turi de el, plin de sânge, Xtyn p rea un zeu al r zboiului.
Continua s zâmbeasc înfrico tor.
— Ce a i vrut s înf ptui i cu atacul sta mi elesc? se
sti Alaana la soldat.
— S omorâm diavolul care s luia în pe ter .
— Atunci a i primit ce a i meritat, zise Alaana. Dar cum
v-a i închipuit c pute i învinge un quint telepat cu juc riile
astea ale voastre?
— Domnul Dumnezeul nostru e mare. El i-a trimis fiul pe
Clarons i ne-a mântuit, a dat un sens bie ilor noastre fiin e
atunci când s-a ridicat din rân i a spus c în mintea nici
unui om nu trebuie s s luiasc mai mult de o singur
memorie. El ne-a ar tat esen a diavoleasc a clonelor i a celei
de a Doua Îns mân ri i mai ales ne-a vestit c pe Kyrall se
ascunde însu i Diavolul...
Alaana cl tin din cap. Pe r ele imperiului se dez-
voltau acum zeci de federa ii independente care c zuser una
câte una prad unor dispute religioase extrem de sângeroase.
Oamenii redescoperiser sau reinventaser religiile Vechii
Terre, iar universul era plin de profe i care pretindeau c
vorbesc direct cu Dumnezeu. Alaana tia c toate acestea nu
aveau leg tur cu Aba ia decât în m sura în care exemplul
lug rilor augustinieni adusese aminte tuturor oamenilor, fie
ei clone sau indivizi originali, c religia era unul dintre cele
mai comode i mai accesibile sisteme de gândire atunci când
toate reperele se n ruiau. Cu toate acestea îns , profe ii
ap ru i cu miile în galaxie se feriser cu mare grij pân
atunci s predice împotriva Kyrallului i a st pânului s u de
necontestat. Atacul celor de pe Clarons era ceva cu totul
nea teptat, dar i o încercare extrem de stângace.
— Dumnezeul t u nu te-a ajutat! rânji Xtyn. Nici m car el
nu poate înfrânge tribul Omenori.
— Dumnezeu lucreaz pe c i misterioase. Se poate doar

92
 crezi c ne-ai înfrânt, dar victoria s fie a noastr . Doamne,
vin acum c tre tine, în împ ia Ta, vin s m ii la sânul
u...
Capul soldatului c zu nefiresc într-o parte i Alaana se
repezi la gâtul s u dezgolit. Nu mai avea puls.
— S-a sinucis, întoarse ea spre Xtyn o privire mirat .
— E normal. inta lor nu am fost eu...
— i atunci?
— Nu tiu... dar m îndoiesc c ar putea cineva risca o
asemenea ac iune prosteasc . Mi-e tare greu s cred c acela
care i-a trimis i-a închipuit c ar putea s -mi fac vreun r u.
Probabil c e un plan mai complicat. Trebuie s verific m dac
sunt într-adev r de pe Clarons i nu cumva au dorit doar s
atrag mânia noastr asupra federa iei aceleia. Orice e
posibil...
Xtyn î i l cuvintele în aer i porni spre pe ter .
— Unde te duci? întreb Alaana.
— S m odihnesc...
— tii bine c min i. Te duci s te holbezi într-un h u cu a
rui margine te joci în mod primejdios.
Vorbele femeii sunaser destul de puternic pentru a putea
fi auzite de r zboinicii Omenori, care f cur pentru o clip ca
vocea ly i recapete sonoritatea de odinioar . Erau îngri-
jora i.
— Spune r spicat ceea ce vrei s opte ti, îi întoarse Xtyn
acela i zâmbet cu care îi ucisese mai devreme pe solda ii
claronsieni.
— tiu prea bine ce culoare au apele amintirilor în care te
scalzi. Trebuie s accep i c , de i po i face aproape orice în
acest univers, timpul nu i-o va aduce niciodat înapoi pe
Zerri decât cu pre ul desprinderii de lume, zise Alaana dintr-o
suflare. Ce a fost a fost, continu ea cu un glas în care încerca
pun cât de mult compasiune putea.
Xtyn continu s o priveasc zâmbind.
— Clipele tale de reverie au costat via a câtorva de-ai
no tri. Dac ai fi fost mai... Alaana se opri c utându- i
vorbele.
— Prezent...?
— Da! Dac ai fi avut m car i o f râm din grija de

93
odinioar pentru rand, dac ai fi fost m car pentru o clip un
kyrallian adev rat...
— O, dar eu sunt kyrallian, Alaana! Atâta doar c planeta
mea nu mai e aceea i. i suport cu greu aceast schimbare. E
adev rat c nu sunt la în imea timpurilor pe care le tr iesc,
dar cred c asta mi se poate ierta, de vreme ce nici chiar tu nu
te descurci mai bine. Poate c , dac ai fi reu it s creezi un
quint, lumea nu ar mai a tepta atâtea de la mine i semenii
mei nu ar fi pierit. Poate c , dac nu ai fi încercat, în chip
mecanic, s copii mintea iubitului t u Rim, în speran a de a-l
reg si, ai fi reu it i tu s ne aperi. Vie ile acelea pierdute
apas deopotriv i pe con tiin a ta!
Alaana îl privi în ochi pe Xtyn, iar tân rul rezist t cerii ei
pân când r zboinicii Omenori se dep rtar îndeajuns pentru
a nu-i vedea lacrimile. Cei doi se îmbr ar apoi i tân rul
opti:
— Mi-a vorbit! Zerri mi-a vorbit i nu tiu ce înseamn
asta! hohoti Xtyn.
Alaana încerc din r sputeri s i ascund propriile
nelini ti, pitindu-le într-un cotlon în care tia c nu vor putea
bufni.
— Cum adic i-a vorbit?
— În cel mai... kyrallian fel cu putin . Parc venea din
vocea ly. Era acolo, în mintea mea...
— Nu tiu ce s zic, min i Alaana, continuând s -l strâng
la piept.

***

Ne tiut de nimeni, sonda î i încheie cercet rile. Sclipea

discret sub soarele Kyrallului, dar aceast lips de grij pentru
camuflaj putea fi iertat st pânilor ei dac se avea în vedere c
era doar cu pu in mai mare decât o insect de pe Vechea
Terra. Din corpul ei minuscul î i f cu loc spre afar un fila-
ment spiralat prin care începur s curg fluxurile de date
despre dimensiunile, structura i compozi ia chimic a
materialelor din care era construit psiacul. Informa iile pornir
cu viteza luminii c tre o nav care a tepta la câteva ore
lumin de Kyrall, undeva mult deasupra planului orbitelor

94
sistemului planetar. Vocile celor dou ma ini se sincronizar
pre de câteva secunde, f când punte peste pr pastia
spa io-temporal care le separa. Nava î i deton apoi
înc rc tura de austral. Pe Kyrall, mica sond explod cu un
pocnet sec pe care nimeni nu îl b în seam .

— Dar uite ce ai spus în Predici: „ M-ai

uzit, Doamne, în cele mai ascunse
unghere ale min ii mele. Am putut s p -
trund acolo pentru c Tu m-ai ajutat. Am
intrat i am v zut cu ochiul sufletului o
lumin inconfundabil , cu totul diferit de
lumina p mânteasc ."
— Da, a a este, am spus asta într-o
predic inut la Hippona. i ce anume nu
e adev rat?
— Dac lumina asta trece prin toate
lucrurile, de ce nu trece i prin mine în-
sumi? De ce nu m face transparent, a a
încât s m pot vedea a a cum sunt?
— Fiindc e ti vremelnic i, chiar dac
nu recuno ti asta, e ti convins c fiin a ta
nu are destul substan încât s str -
luceasc într-o asemenea lumin . Trebuie
-L cuno ti pe Dumnezeu ca s ...
— Dar dac Îl creez?

Pe Arrus nu îl interesa de ce colonia de ciuperci din

mantia shu se sim ea mai bine în spa iu. Se abandonase total
senza iei aceleia familiare i savura sentimentul de siguran
pe care i-l conferea contactul subliminal cu haina sa. De i
durase doar cu pu in mai mult de dou zile, vizita lui pe
Alderbaraan fusese extraordinar de intens .
i miji ochii i privi printre gene punctul minuscul în care
se transformase nava Alisei. Plecase împreun cu Darto spre
Russidae, într-o c torie care avea s se termine dup trei

95
sute de ani de staz . Nu era tocmai cel mai pl cut destin pe
care i-l dorise Darto, dar trebuise s recunoasc faptul c un
somn de trei veacuri era preferabil unuia etern. De pe orbit ,
spusese ceva în sensul sta, privind cum insula Alisei se
tope te într-o explozie gigantic .
Nava lui Arrus se zguduia sub tirul vân torilor care tr -
geau furios, de i dup jum tate de or de asemenea încerc ri
ar fi trebuit s în eleag c scuturile corvetei kyralliene, pe
care Arrus o l sase pe orbit i o recuperase când se desp r-
ise de Alisa i Darto, nu puteau fi înfrânte de tunurile lor
ionice. Arrus se întreba dac ar mai fi acceptat rolul de mo-
meal pentru vân torii de pe Alderbaraan dac ar fi avut
destule cuno tin e încât s în eleag felul în care func ionau
scuturile. Probabil c da, fiindc Xtyn fusese extrem de ferm.
Simbion ii aceia trebuiau s tr iasc , iar el trebuia s le
distrag aten ia celor de pe Alderbaraan îndeajuns de mult
timp pentru ca nava Alisei s devin nedetectabil .
a este. Trebuie s tr iasc , auzi Arrus gândurile lui
Xtyn.
— Nu îndr znesc s spun c în eleg de ce, dar atâta vreme
cât m asiguri c n-o s p esc nimic...
Mai ai pu in i o s porne ti motoarele hiperluminice. Ai
bdare!
— i dac tot a tept m, de ce nu-mi mai explici o dat în
ce fel sunt importan i simbion ii? Ultima dat te oprisei...
Nu m oprisem. Tu refuzai s accep i c , dup ce s-au
desprins de min ile noastre, simbion ii aceia au devenit altceva.
Ei sunt cheia spre o anumit dumnezeire. Una pe care Darto i
Alisa or s regrete c nu o experimenteaz chiar ei, în timp ce
sunt în staz .
Arrus î i imagin un nor negru, încercând astfel s pro-
testeze în cel mai delicat i kyrallian mod cu putin .
Dup instruc iunile lui Xtyn, Arrus se cuplase la toate cele
nou familii de simbion i de pe Alderbaraan. i Alisa i Darto
protestaser i nici chiar Arrus nu se sim ise prea bine,
zându-le îngrijorarea. Ideea c nou animale cu o înf are
atât de str in îi vor tranzita corpul i mai ales mintea îl
însp imânta, chiar i în condi iile în care era con tient c Xtyn
vegheaz asupra lui.

96
 Planul era simplu i clar, atât de m iestrit, încât Arrus se
întrebase pentru o clip dac nu cumva Xtyn tiuse dinainte
ce sunt simbion ii i îl încurajase din propriile sale motive s
toreasc pân pe Alderbaraan. Alisa era considerat cea
mai bun cresc toare de simbion i pentru c era descendenta
unei spi e atât de vechi încât, în ferma lor, animalele erau înc
clasificate dup familiile din care proveneau. i cum de pe
Ryuss veniser pe Alderbaraan nou simbion i, Alisa avea
nou terarii asupra c rora veghea cu mult grij . În momentul
în care în mintea lui Arrus se contopiser cei nou parazi i,
Xtyn devenise capabil de a hoin ri prin con tiin ele tuturor
celor care se cuplaser vreodat cu un simbiont pe
Alderbaraan.
De data aceasta, somnul F urarului durase aproape o zi,
dar chiar i a a lui Xtyn îi fusese extrem de greu s g seasc
ceea ce c uta. Când s-a trezit, Arrus a aflat de la un Xtyn cu
mintea vl guit c abia într-un târziu reu ise s identifice un
anume Bogannus Boszt, întemeietorul dinastiei i, probabil,
primul om care- i asigurase credin a quin ilor. Refuzase îns
-i dea mai multe detalii i-i spusese doar c din mintea
aceea extr sese coordonatele planetei spre care se îndrepta
acum.
— i cum a fost? Cum e s fii simultan în capetele a sute
de mii de oameni, dintre care unii sunt mor i de mai bine de
ase sute de ani?
Greu. Nici nu ai idee cât de plictisitor e s cercetezi una câte
una inteligen ele unor oameni care nu fac decât s repete la
nesfâr it dou sau trei tipuri de existen e.
— Dar cum l-ai g sit pe Bogannus Boszt?
Nu l-am g sit, am fost mai degrab atras spre spa iul acela
în care simbion ii îi stocaser mintea de o presim ire. Fiindc
erau multe, am preferat s îmi imaginez min ile lor ca pe ni te
flori, într-o poian .
— Imaginea asta trebuie s o ai de la sfântul acela care- i
luie te în minte, fiindc la noi, pe Kyrall...
Mintea lui Bogannus Boszt era o floare înalt , cu o culoare
violacee, nemaiîntâlnit . Am p truns doar cu greu în ea...
Nava se scutur din nou i, spre disperarea lui Arrus, mai
multe lumini e începur s str luceasc amenin tor pe

97
consola ei de naviga ie.
— Cred c e momentul s plec de-aici. Pot s ap s pe bu-
tonul acela care m va duce direct spre planeta pe care ai
sit-o în mintea lui Boszt?
Nu înc . Mai ai r bdare!
— U or de zis, zise F urarul, care se chinuia din r sputeri
nu priveasc spre monitorul video care ar ta tirul furios la
care-l supuneau urm ritorii s i.
Încerc s i in mintea ocupat gândindu-se la noii
simbion i. Xtyn în elesese înc de la început c avea de f cut o
alegere complicat . Dac îi conferea min ii lui Arrus
capacitatea de a str punge bariera temporal i de a percepe
con tient nexul acela în care simbion ii î i p strau informa iile
despre ei în i, animalele care aveau s se nasc urmau s
confere viitoarelor lor gazde aceea i capacitate. Odat copiat
o asemenea structur mental în cuibul lor din afara timpului,
simbion ii puteau oricând s beneficieze de toate capacit ile
extraordinare ale min ii lui Arrus. Noua genera ie nu avea s
mai induc pl ceri sau bucurii simple, ci putea s -l fac pe
acela care îi încerca capabil de a hoin ri, asemenea lui Xtyn,
prin min ile predecesorilor s i.
Arrus se impacientase, fiindc nu era tocmai dornic ca
încercarea la care pornise el s fie devoalat de urm torul
client al Alisei. Xtyn îi explicase îns c cei trei sute de ani în
care simbion ii urmau s r mân în staz erau mai mult decât
suficien i pentru ca ei s i încheie misiunea.
urarul nu era convins nici m car c o asemenea putere
trebuia dat cuiva. G sea de-a dreptul periculos ca un singur
om, altul decât Xtyn în a c rui moral înv ase cu greu s se
încread , s aib acces la cunoa terea absolut a atâtor min i
umane. Xtyn îi replicase îns c n-ar fi pentru prima oar
când oamenii ar da unui muritor mediocru puteri
dumnezeie ti. Se mai întâmplase i avea s se mai întâmple,
fiindc e în firea omului s induc incon tient, din când în
când, o greutate fals în balan a puterii pentru a declan a
mecanismul singurului fel în care omenirea tie s progreseze:
confruntarea s lbatic între grupuri.
— Po i s -mi spui m car spre ce planet ne îndrept m?
Bogannus Boszt o numea Cuibul.

98
 — De ce zici c o numea?
Fiindc indiferent cum am c utat-o, Cuibul nu apare în nici
un înscris oficial al Imperiului.
— A fost inut secret pân acum?
Evident. Nu tiu de ce, dar e limpede c Bogannus Boszt nu
a crezut nici m car în propriii urma i i a a se face c atât
dinastia, cât i Ordinul quin ilor au uitat de planeta asta. Cu
mare greu am extras coordonatele ei i nu am apucat s le
verific. O s ne l murim când ajungi acolo.
— i nu vrei s merg mai repede i s dezleg misterul?
Zguduiturile astea chiar nu-mi fac bine, se plânse Arrus.
Hai!
Fulger tor, F urarul întinse mâna spre butonul ro u care
avea înscrise câteva semne de neîn eles pentru el. Genera-
toarele de câmp bâzâir scurt, iar dezintegrarea australului
arunc micul vehicul spa ial tocmai în cealalt parte a gala-
xiei.
Arrus r mase dezorientat pentru o clip . Contactul mental
cu Xtyn se întrerupsese, colonia de ciuperci din mantie f cea
un zgomot asurzitor în mintea sa i mai multe lumini de pe
bord clipeau într-un fel care lui Arrus i se p rea cu totul
anormal, mai periculos chiar decât o f ceau pe când era atacat
de navele de pe Alderbaraan. Încerc s se orienteze i v zu c
se afl în sistemul unei stele albastre, destul de aproape de o
planet cenu ie.
Nu se poate!
— Ce nu se poate?
Senzorii navei arat c planeta e locuit ! Atmosfera e
respirabil , presiunea e suportabil . Apa pare s fie o pro-
blem , dar nu una care s împiedice existen a unei colonii.
Doamne, Dumnezeule! Dac exi ti, atunci întâmplarea asta nu
poate fi decât opera Ta.
— tii c momentele astea în care începi s îndrugi despre
Dumnezeu m fac s nu mai în eleg nimic.
Ai g sit-o pe Oksana! O simt pe Oksana undeva acolo.
Arrus se lipi de sp tarul scaunului de pilotaj.
— Cum po i s sim i asta?
Nu tiu, dar Oksana e acolo. Poate c mintea ta func i-
oneaz ca un releu, poate c o sim i i tu, dar nu- i dai seama.

99
 — Stai a a, exclam brusc Arrus. Dar dac Oksana e aco-
lo, înseamn c , de fapt, am descoperit planeta pe care s-au
refugiat clonele, alea care încearc s fac un trup pentru con-
tiin a sfântului la, c ruia îi spui tu Augustin cel Nou i care
s-a trezit în mintea ta.
Exact. Ai ajuns pe Eck. i de aceea vreau s aterizezi în
partea nelocuit a planetei. Nu e momentul s ne ar m.
— Momentul ca momentul, dar eu unul in s îmi închei
acas aventura asta. Dup cum s-au comportat clonele astea
în întreg universul, nu sunt sigur c vreau eu s dau ochii cu
ele.
Urmând indica iile lui Xtyn, Arrus î i program vehiculul
aterizeze pe continentul sudic, departe de a ezarea clonelor.
Manevrele durar îns ceva vreme i F urarul a ipi. Se trezi
dup un timp pe care nu îl putea defini i constat c
vehiculul s u spa ial se a ezase cuminte pe un sol nisipos, în
apropierea unor stânci.
Senza ia de singur tate absolut se instal din nou i ea
deveni chiar mai ap toare când Arrus con tientiz c pe
planeta aceea exista ceva care f cea imposibil comunicarea
cu Xtyn.
De i senzorii ar tau c atmosfera e respirabil , Arrus î i
lu un scafandru i ie i din nav . Aproape c se pr bu i la
mânt sub povara costumului greu, sporit de gravita ia
crescut a planetei. Privi cu mult aten ie în jur i nu v zu
nici m car cea mai primitiv form de via .
Se hot rî s urce pân la baza stâncilor pe care le v zuse
din nav . Imediat ce ajunse în vârful dealului, privirea îi fu
atras de lucirea alb strui metalic a unei suprafe e perfect
plane ce str lucea în lumina albastr a amiezii, la câteva sute
de metri dep rtare.
Prad unei surescit ri crescute dintr-o presim ire, Arrus
i abandon scafandrul i începu s alerge spre oglinda aceea
imens care reflecta perfect razele azurii. Se pr bu i la
marginea suprafe ei i o atinse cu grij . Degetul i se scufund
or i sim i c a atins un lichid. Arrus nu avea nevoie de
Xtyn sau de Alaana ca s tie ce descoperise. Indiferent cât de
incredibil ar fi putut p rea, într-un univers în care puterea
quin ilor se perpetuase cu doar un litru de metal lichid, el

100
 sise un lac întreg de accun. i nu tia ce e mai însp imân-
tor pentru el: faptul c îl g sise sau imposibilitatea de a
anun a cuiva vestea aceea extraordinar .

— E în firea oamenilor s gre easc .

Important e s nu- i ignori gre elile ca s le
îndrep i.
— Da. V d c ai spus asta odat ... Mai
ziceai c gre elile sunt ca pic turile de ap
care intr într-o barc . Nu-s periculoase
atâta vreme cât sunt pu ine...
— fim oare de acord?
— Cum s nu! În logica asta, cea mai
evident consecin a îndrept rii gre elilor
e c te men ii pe linia de plutire ca s po i
tui din nou.
— De ce s faci una ca asta?
— Poate ca s sim i c e ti în via ...

Quin ii st teau relaxa i în camera de comand a navei pe

care le-o trimisese Alaana. Era echipat cu tot ceea ce trebuia
pentru a distruge Noul Z i, de i le era greu s o recunoasc ,
puterea aceea aplanase în bun m sur neîn elegerile dintre
ei. Fuseser de acord s spioneze, în încercarea de a afla ce
aveau de gând matca i Zuul.
Xtyn le explicase i el îndelung c Zuul nu putea fi
creditat c spune adev rul fiindc , pe de o parte, în cazul lui
nu func ionau defel indiciile care te pot face s spui despre un
om c vorbe te serios i, pe de alt parte, fiindc nu avea cum
aib vreo ezitare pentru a min i în propriile sale scopuri.
Adev rul Dumnezeului str in putea fi chiar esen ial diferit de
cel al oamenilor, ceea ce îl transforma pe Zuul într-un mesager
onest.
Teza lui Xtyn era c , de fapt, Zuul i ze ii nu erau în stare
secrete viru i capabili s ac ioneze asupra plantelor, dup
cum era greu de presupus c exista vreo tensiune între ei, de

101
vreme ce reprezentau un singur organism. i de altfel, Zuul îi
mai amenin ase o dat pe oameni cu secretarea unor viru i.
Spunând acestea, Xtyn începuse s le depene quin ilor o
amintire a Sfântului Augustin cel Nou, de pe vremea când
Zuul venise la el în mun i.
Într-o diminea , Zuul îl chemase s îi arate o piatr pe
care o decupase din peretele de deasupra pe terii în care
locuia Augustin Bloose. Era un bloc paralelipipedic, sculptat
cu motive bizare. Augustin încetase demult s i mai pun
probleme în ceea ce îl prive te pe extraterestru, a a c nu se
întrebase cum f cuse o fiin atât de firav ca Zuul s
mânuiasc o piatr a c rei greutate dep ea o ton . Tân rul
nu mai avea nevoie de asemenea întâmpl ri pentru a- i da
seama c era inta unei evidente încerc ri de manipulare i
era hot rât înc de pe atunci s încerce s îi întoarc
extraterestrului tocmai armele cu care încerca s -l manipuleze
pe el.
— Uite, sta e darul meu pentru tine.
— E o piatr pe care ai cioplit-o ast noapte, zisese
Augustin, deloc impresionat.
— Da, dar are puterea de a v da nemurirea. Orice om
care moare pe ea, orice om care î i pune pe ea fie i m car cea
mai mic p rticic de materie care poart o informa ie
genetic va trece în nemurire...
— Cum a a? se mirase Augustin.
Zuul îi ar tase apoi o fant mic , aflat în partea de jos.
— Pe aici se va aduna un lichid care, aruncat asupra
clonei celui mort, va face s revin amintirile originalului. La
moartea noii clone, prin acela i mecanism, se pot conserva i
amintirile din cea de a doua viat . Î i ofer nemurirea i nu- i
cer nimic în schimb.
— Ba bine c nu, rânjise Augustin. Îmi ceri s renun la
Dumnezeul meu...
— Un Dumnezeu pe care abia l-ai g sit, un Dumnezeu
care i-a ucis prietenii...
— Dumnezeu e numai unul i e deasupra noastr , a
tuturor.
— Nu i deasupra mea, morm ise Zuul.
— Chiar dac eu a fi dispus s accept a a ceva, te asigur

102
 , imediat ce s-ar afla de existen a unei asemenea posibilit i,
blocul sta al t u de piatr ar fi distrus imediat. Îmi cunosc
prea bine semenii pentru a ti c omenirea nu ar putea purta
povara unei asemenea schimb ri.
Imaginile dep nate de Xtyn se oprir i cei patru quin i
privir interzi i unul la altul.
— Dac nu m în el, zise ezitant Hinnedi, tocmai ne-ai
ar tat cum i-a c tat Aba ia alambicul, artefactul ei cel mai
de pre .
a este.
— Iar scopul acestei pove ti este ca noi s în elegem c
planurile lui Zuul sunt extrem de complexe, dar nu pot fi
urzite f gre eal , continu Hinnedi.
Ai iar i dreptate.
Allin Perse se ridic i zise agitat:
— Dar ceva nu se leag . Dac Alambicul era capabil s
secrete viru i care ref ceau memoriile originale de la prima
infec ie, cum se face c Aba ia a avut nevoie de dou Îns -
mân ri? i de ce....
Întreb rile astea nu au sens. Ele se refer la o poveste care
e în plin desf urare.
— Înseamn c ...
Înseamn c pe Noul Z e pe cale s se întâmple un eve-
niment care nu poate fi egalat decât de apari ia Alambicului.
tiu c ave i multe întreb ri, dar v rog s m crede i c , dac
le-a r spunde, a pune mai degrab misiunea voastr în
pericol decât acum, când v rog s coborâ i înapoi pe planet i
încerca i s specula i în favoarea noastr aceast cotitur
nea teptat .
— O explica ie trebuie totu i s ne dai, se înc ân
Hinnedi.
O s v spun doar c nici Zuul i nici Augustin nu erau
sinceri unul cu altul. Amândoi aveau planuri ascunse. Zuul
spera s îl ispiteasc pe Augustin prin întrez rirea posibilit ii
de a- i aduce la via tovar ii, al c ror p r îl p strase ca pe un
feti într-o desag . Dar aceste planuri nu aveau nici o
importan de fapt, fiindc deasupra lor, alte dou personaje î i
eseau propriile planuri...
Xtyn se, retrase din min ile quin ilor, încetând în mod

103
ostentativ s mai dea alte explica ii.
— Ce-a vrut s spun ? întreb Tars.
— Dup câte am în eles eu, unul dintre personajele astea
e el însu i i al doilea trebuie s fie inteligen a aceea str in ,
care caut s ne subjuge mereu prin intermediul lui Zuul, î i
du Hinnedi cu p rerea.
— N-are nici un sens, protest Villerte. De unde puteau,
peste atâtea genera ii, s tie ei ce se va întâmpla în prezent?
— Asta e evident, zise Tars frecându- i b rbia. Amândoi
cred despre ei în i c sunt Dumnezei care, intrând în contact
unul cu cel lalt, i-au atins nem rginirea.
Spunând acestea, Tars trecu la pupitrul de comand i
începu secven a de asolizare. Ceilal i trei quin i, de i mai
nel muri i decât la început, nu spuser nici o vorb .

— Spuneai c pedeapsa e dreptatea

aplicat celor nedrep i...
— i po i nega asta în vreun fel?
— Nicidecum. Cuvintele astea ar trebui
scrijelite pe zidurile tuturor bisericilor.
Atâta doar c trebuie adnotate.
— Cum?
— Eu a scrie sub ele doar un nume:
Giordano Bruno. Amintindu-ne de el, vom
ti întotdeauna unde a fost dreptatea.
— Dar cine a fost Giordano Bruno?
— Cel care a prevestit primul c
Dumnezeul t u î i va atinge nem rginirea.

Încordarea existent între cele dou tabere de clone o

cuse pe Oksana s nu mai coboare spre ad postul s pat de
Negal i ai lui de mai bine de doi ani. Poate tocmai de aceea
percepu cu uimire dar i cu o nuan de u urare gestul brusc
al Mariei, care opri ascensorul înainte de a ajunge la
destina ie.
— Trebuie s în elegem înainte de a-l vedea. Ce sunt
tovar ii tia ai lui? De ce v-a i certat? întreb Maria.

104
 — Nu ne-am certat. A fost mai degrab un r zboi între
genera ii, de i... nu tiu ce s spun, acolo jos vei g si oameni a
ror vârst biologic o întrece chiar i pe aceea a lui Durdrin.
— Ceva trebuie totu i s -i uneasc pe oamenii tia.
— Cred în acela i lucru, dar probabil din motive extrem de
diferite.
— Explic -te, porunci Airam pe un ton care o f cu pe
Oksana s se încrunte.
— Nu te juca, feti o! o preveni Airam v zându-i expresia
crâncen . Nu fi atât de sigur c ne po i aplica vreo corec ie.
În plus, servim toate trei aceea i cauz .
Oksana observase prea pu in comunitatea clonelor care
doreau s construiasc un Dumnezeu mecanic. Era îns con-
vins c printre ei existau cel pu in dou curente în ceea ce
privea utilitatea acelei instan e supreme. Unii doreau s le fie
conduc tor i judec tor, sperând c în logica lipsit de emo ii
a ma inii urmau s g seasc r spunsuri la toate întreb rile
lor, de la politic , la tactic militar , de la tiin , la cele mai
mici reguli de comportament de zi cu zi. Al ii doreau doar s
contracareze cumva încercarea lui Durdrin de a crea un mesia
muritor, un erou mitic în stare s îi conduc spre recucerirea
Galaxiei. Oksana credea c adep ii acestui al doilea curent
erau cei care suferiser cel mai mult pe lumile lor de ba tin
odat cu apari ia miilor de propov duitori religio i care cereau
mul imilor s cread în biserica lor pentru ca, în felul acela, s
poat sc pa de amenin area clonelor.
Mariile încuviin ar în t cere. Vechea Terra fusese în mare
sur ferit de asemenea excese, dar în întreaga Galaxie,
apartenen a manifest la un cult religios ajunsese s fie asimi-
lat cu o prob indubitabil a caracterului genetic pur, origi-
nal. Ca sub o vraj , oamenii se înc ânaser s cread c o
clon e incapabil de orice sentiment religios. Chiar dup
câteva atentate extrem de spectaculoase i atacuri fulger toare
disimulate cu grij în spatele unor ac iuni religioase pe care
clonele le f cuser pe cele mai importante planete, opinia
general r mânea neschimbat : fo tii locuitori ai Lumilor
Agricole nu erau capabili de nici un sentiment mistic odat ce
suferiser procesul Celei de A Doua Îns mân ri. Acest lucru
reprezentase de altfel i una dintre sl biciunile care, înainte de

105
ofensiva ze ilor, facilitase clonelor cucerirea Galaxiei. Odat cu
restaura ia imperiului îns , din toat aceast credin nu mai
seser decât ideologii confuze, protoreligii care încercau
zadarnic s ias de sub spectrul celor mai vechi credin e
omene ti.
— Crezi c Negal i Ballen ar putea avea ei în i îndoieli
asupra rostului acestei ma in rii?
— Nu m-am gândit niciodat la asta, murmur Oksana. E
adev rat c ei par destul de diferi i. Negal e înc marcat de
tinere ea lui pe Vechea Terra, în timp ce Ballen e obsedat de
mânerea în urm ...
— R mânerea în urm ?
— Da, el sus ine c , de fapt, nici Aba ia, nici ze ii, nici im-
periul nu au stricat pe cât a d unat omenirii teza lui Koronna
privind caracterul fundamental limitat al creativit ii clonelor.
— Nu am preten ia c în eleg, d du din cap Airam.
— i totu i, am scris asta i în Introducere...
— Ei asta-i! pufni Airam. Îmi pare r u, dar am uitat s -mi
iau noti e! Iar pe vremea când circula cartea ta, eu eram
închis într-un ad post puturos pe Kyrall.
Oksana se înro i, dar nu ripost .
— E o idee pe care am s dit-o eu în mintea lor i care a
prins foarte bine, fiindc e greu s fie comb tut . Aba ia
spunea c rezervorul sfin ilor e finit i de aceea cloneaz la
nesfâr it pe unul capabil s mântuiasc un popor. Teoria lui
Koronna nu este decât o schem biunivoc a acestei idei.
— Nu în eleg.
— Dar e simplu, se însufle i Oksana. În tetralogul s u,
Koronna spune c noul are o calitate absolut , care deriv din
structura genetic irepetabil a fiec rui individ. O con tiin
care a mai existat va fi deci incapabil s aduc lumii ceva
nou i deci e în firea lucrurilor ca un asemenea exemplar s fie
folosit la muncile de rutin . Aceea i predeterminare genetic o
postula i Aba ia cu sfin ii ei. De altfel, e chiar ciudat cum
Koronna a exprimat aceste idei exact când Aba ia a terminat
punerea la punct a tehnologiilor de Îns mân are a Religiilor
lucrative. Au existat pe atunci voci care au subliniat apropie-
rea asta de idei i au suspectat o cârd ie ascuns . Ballen
sus ine falsitatea acestei teze i el spune c , dac accept m

106
noul ca fiind o flexibilitate a ceea ce înconjoar voin a unui
om, atunci e de a teptat ca tocmai clonele celor mai creativi
dintre oameni s devin inovatori prodigio i, fiindc noul pe
care îl vor fi descoperit în vie ile anterioare pentru ele urma s
fie deja vechi. E cam acela i ra ionament ca i cel al Aba iei,
numai c sus ine c noul e ceva invariant, c exist mereu
ceva de creat, de inovat într-un rezervor care e la îndemâna
tuturor min ilor umane.
Maria se încrunt din nou i zise pe un ton r stit, cu care
încerca s îi arate Oksanei c subiectul Aba iei era unul în
care ar fi preferat ceva mai mult respect din partea ei.
— Nu am auzit despre a a ceva. Desigur, toate cele ce
ne-ai spus sun cunoscut, atâta doar c tu le r suce ti i...
În momentul acela ascensorul porni în jos, f ca vreuna
dintre ele s fi ac ionat vreo comand . Instinctiv, Oksana se
post în u , gata s r spund oric rei încerc ri de atac.
Retragerea lateral a panoului de o el care delimita pu ul
ascensorului devoal îns numai figura zâmbitoare a lui
Ballen.
— Îmi pare bine c a i decis s veni i la noi. Negal n-ar fi
recunoscut niciodat c dore te s v vad , de i, de când a
aflat de voi, nu mai e acela i, zise tân rul surâzând larg.
— S nu fie dezam git... murmur Airam.
— Cât despre tine, Oksana Bint Laesia, mi-e team c
nu- i pot garanta securitatea aici. E mai bine s urci printre ai
i.
Maria începu s râd sonor.
— Nu-i po i garanta securitatea? Pi piric , uite cum stau
lucrurile. Dac vei continua s vorbe ti a a, mi-e team c noi
nu v vom putea garanta securitatea. Am v zut-o pe fata asta
ucigând o duzin de solda i înainte ca ei s i dea seama ce se
întâmpl .
Oksana o privi crunt pe femeia mai în vârst .
— Nu e cazul s te ru inezi, copil , continu Maria. Ai
exact acela i drepturi de a-i fi iubit pe tovar ii t i ca i ceilal i
de pe aici, eschiv femeia repro ul evident al Oksanei.
— M rog, se d du în l turi Ballen. S mergem. Cred c
Negal a aflat deja de venirea voastr i v a teapt .
— Normal c ne a teapt , zâmbi Maria. A a cum i noi am

107
 teptat aceast ultim raz de lumin pentru a ne putea
stinge lini tite.
— Vorbe te pentru tine, hohoti Airam. N-am de gând s
mor a a curând.
— tii bine c e inevitabil, zâmbi trist Maria. Zilele noastre
sunt num rate...
— Dac v referi i la vreun pericol iminent printre noi, s
ti i c ....
— Nu asta vor s spun , Ballen, se auzi deodat glasul lui
Negal, care ap ruse la cap tul unui coridor lateral. Încearc
î i comunice i ie convingerea lor c tot ceea ce încerc m
noi s înf ptuim aici e sortit e ecului.
— i nu e a a? ridic o sprâncean Airam.
— Haide i s v ar t.
Str tur un coridor întortocheat dar destul de larg, din
care porneau zeci de ramifica ii. Oksana încerc s nu- i tr -
deze uimirea. Ceea ce f cuser tinerii în numai trei ani i se
rea de-a dreptul impresionant. Pentru a- i alunga aceast
nelini te privi spre Negal. Tân rul se l ise în umeri, f a- i
pierde îns total delicate ea. Departe de a fi efeminat, p stra
îns o dr enie adolescentin care, combinat cu o anu-
mit impetuozitate a mi rilor, l-ar fi transformat, pe oricare
dintre lumile galaxiei, într-un cuceritor de inimi. Oksana î i
surprinse cu uimire o c ldur ciudat în vintre i încerc s
alunge sl biciunea aceea. Instinctiv î i duse mâna la pântecele
care începuse s i se bombeze abia vizibil. Sarcina era pentru
ea o avalan de senza ii i sentimente pe care le asimila cu
greutate. De departe cea mai periculoas pentru misiunea ei
era îns amplificarea extraordinar a sim urilor care îi ali-
menta angoase greu de st pânit.
Dup mai bine de dou minute de mers, Negal deschise
brusc o u care nu se deosebea cu nimic de celelalte i le
pofti într-o camer luminat puternic de dou l mpi cu
incandescen . Oksana inspir adânc, încercând s
compenseze cumva lipsa de oxigen din înc pere, dar nasul îi
fu invadat de un miros st tut de sudoare, care o aduse
aproape de le in. Cu ultimele puteri î i trase un scaun, f a
observa c e singurul.
— Pare cam neputincioas pentru un soldat care i-a ucis

108
pe aceia care au luat via a a doi lupt tori precum Barna i
estov, morm i Negal.
— Etete, contr scurt Airam. Când ai fost ultima dat în-
rcinat, ca s tii ce efect are putoarea de aici asupra capa-
cit ii tale de a sta în picioare?
— Dar tu? întreb calm Negal.
— Eu... ce?
— Când ai fost ultima dat îns rcinat , ca s tii?
Airam recep ion în plin lovitura i se cufund într-o
cere posac .
Între timp, Oksana analizase cu aten ie înc perea. P rea
fusese s pat cu mai mult grij decât coridoarele. Pe o
mas lung erau a ezate dou monitoare din cele pe care
tinerii le ceruser de pe puntea de comand a navei i, al turi,
dou cutii din tabl cenu ie.
— Astea sunt juc riile la care lucra i? întreb f s i
ascund dezam girea Oksana.
— Nu-s tocmai juc rii, zâmbi Ballen, atingând repede
ecranele monitoarelor pentru a da comenzi. E adev rat c sunt
doar bebelu i...
— Bebelu i? pufni întreb tor Airam. Cum poate fi bebelu
un cub de tabl ?
— Nici noi nu am crezut atunci când am început, dar...
Ballen se opri c utând aprobarea în privirea lui Negal.
— S zicem a a, se hot rî fiul lui Xtyn s vorbeasc . Nava
avea un dispozitiv capabil s fabrice tot soiul de circuite
integrate pentru eventualitatea în care acestea s-ar fi stricat
din cauza acceler rilor i deceler rilor din timpul c toriilor.
Noi am hot rât s folosim în ma ina aceea, în loc de clasicul
aliaj de aur i argint din care sunt fabricate piesele în mod
normal, un metal..., un metal pe care l-am g sit din bel ug în
timp ce s pam ad postul sta. Când am str puns apoi scutul
de piatr i am construit galeria de aeraj, cea care duce la
suprafa , am g sit, la doar câteva sute de metri de
deschiz tur , un fel de z mânt. Arat cam ca o balt , dar e
cut numai din metal lichid.
— Pare s aib caracteristici cu totul uluitoare, continu
însufle it Ballen. Î i poate regla diametrul i conductivitatea în
func ie de necesit i, e ca o matrice pulsatorie i de aceea....

109
 — Vrei s spui c e un metal lichid? întreb cu naivitate
Airam.
Tân rul t cu brusc. Negal o fulger cu privirea pe Oksana,
înainte ca ea s i poat masca surpriza. Existen a pe Eck a
unui metal lichid necunoscut era o informa ie care trebuia s
ajung imediat la tovar ii ei de pe Kyrall.
— i sta e Dumnezeul pe care vrei s -l creezi? Un metal
oarecare prin care circul curent electric? Parc nu ai fi fiul
tat lui t u, zise Airam c tre Negal.
— Nici nu sunt decât în mic m sur , scutur din cap
tân rul. Nu l-am cunoscut i, pe m sur ce m gândesc mai
mult, îmi dau seama c nu e cine tie ce mândrie s ai un tat
incapabil s deslu easc i ele unei manipul ri atât de evidente
cum era cea de pe Vechea Terra. Ba mai mult, el s-a i...
— S nu îndr zne ti! strig Airam. Indiferent de câte ori
l-am recreat, Stin a fost întotdeauna dovada cea mai clar a
faptului c Aba ia avea dreptate. Un suflet care a g sit o dat
mântuirea o va g si mereu.
— Asta dac crezi în prostiile alea religioase, îi r spunse
mânios Negal.
Airam d du s r spund , dar mâna Mariei a ezat pe
um rul ei o opri. Se privir pre de o clip în ochi i apoi
cur o vreme.
— Ei, asta ce mai e? întreb Ballen, care nu în elegea
nimic.
— Felul nostru de a-l dispre ui, vorbi blând Airam. Nu îi
cerem recuno tin a fiindc l-am salvat de la moarte, dar s fii
atât de aproape de a în elege i s refuzi cu atâta neghiobie
lucrul sta.... Nu tiu ce s zic i de aceea tac.
Oksana întoarse i ea o privire nedumerit femeilor care
continuau s tac , privind în podea.
— Tu în elegi ceva? insist Ballen în direc ia Oksanei, care
ridic la rândui ei din umeri.
— Dar e evident ce vor s spun , d du Negal a lehamite
din mân . Vor s m fac r spunz tor pentru moartea tatei,
spun c el s-a sacrificat i pentru mine... E cel mai vechi
truc preo esc cu putin ! Î i povestesc despre jertfa cuiva i
apoi î i cer s apreciezi asta în felul în care cred ei c e mai
bine. Felul sta de gândire e p rintele celor mai simple

110
manipul ri cu putin . Aba ia a preluat asemenea în el torie
de la cre tini i a perfec ionat-o. Pe Lumile Agricole i în Satul
de Clone se foloseau mereu de asemenea modele de
culpabilizare. Culmea e c nu d deau gre niciodat . De aceea
cred acum c eu m voi sim i r spunz tor sau chiar vinovat
pentru moartea tatei.
— i nu e a a? aproape l tr Airam.
— Nu ai de unde ti, zise senin Negal. i apoi, lucrurile nu
sunt chiar atât de simple. Poate c i eu m-a jertfi pentru ai
mei, dar nu am descoperit înc Dumnezeul potrivit. i mai e
ceva, sper s am parte de unul mai pu in hain decât cel al
tatei, unul care s nu aib nevoie de sângele meu v rsat pe o
piatr .
— Asta speri s înf ptuie ti cu ma in riile tale?
— Da. Vreau s g sesc o instan obiectiv , una care s
ne fie Dumnezeu la to i deopotriv , una care s nu aib nevoie
de ascultare sau de jertfe... Sau poate c va fi, a a cum sper
prietenul Ballen, o solu ie perfect pentru a ne conduce, un
geniu militar i totodat cel mai bun înlocuitor pentru între-
cerea politic în urma c reia ne alegem mereu conduc torii, o
barbarie neroad de care am înv at cu to ii s ne temem...
tiu îns cu siguran c , dac Dumnezeul sta va îndr zni s
fac vreodat r spunz tor de vreo fapt pe care nu am
cut-o eu sau ai mei, nu voi ezita s -i terg memoria i s îl
reinventez.
Airam i Maria î i p strar aerul sever pe tot drumul de
întoarcere spre lift.
— O s avem parte de multe discu ii în contradictoriu,
tinere, zise Maria, înainte ca u a s se închid . Nu am îns
nici, o îndoial c drumul t u spre Dumnezeu, oricare va fi el,
o s fie mult mai greu f noi. E ti fiul tat lui t u mai mult
decât î i închipui. Nimeni nu poate atinge dumnezeirea decât
dac tie de unde vine. De aceea ne vei c uta...
Ascensorul porni cu un u or uierat. Maria r sufl i ea
greu, urmat imediat de Airam.
— Cred c l-am prins, o s ...
În momentul acela, creierul Oksanei intr în modul de
lupt . Timpul r mase suspendat i începu imediat s
analizeze ce anume îi declan ase reac ia aceea pe care se

111
str duia atât de mult s o evite. În mai pu in de o secund
realiz c prin r sufl toarea din partea superioar a cabinei
intra un gaz paralizant. Una dintre primele deprinderi ale
quin ilor era aceea de a intra instantaneu în modul de lupt în
momentul în care erau ataca i cu agen i chimici sau
bacteriologici. Mirosul hipertrofiat de sarcin al Oksanei
func ionase îns cu mult înainte ca Airam sau Maria s i dea
seama m car c erau atacate. Miasma era totu i familiar . Î i
chinui memoria pre de câteva frac iuni de secund i apoi î i
du seama: era aceea i substan pe care o sim ise în
camera în care le g sise pe Marii. Periculoas , dar nicidecum
mortal .
i analiz repede toate op iunile. Ar fi putut lesne
deschide una dintre trapele ascensorului, s ias de acolo i
ucid toate clonele de pe Eck. Asta ar fi însemnat îns s le
sacrifice probabil pe Airam i pe Maria i s piard informa iile
despre straniul metal lichid descoperit de tineri i, în general,
renun e la întreaga ei misiune. Aceast variant era îns
cea mai sigur pentru pruncul ei i fu nevoie de un adev rat
efort de voin pentru a mai analiza i alte posibilit i.
Ar mai fi putut s omoare doar una dintre tabere, dar
atunci era limpede c identitatea ei ar fi fost devoalat i c ar
fi fost f cut r spunz toare de moartea lui Barna i estov. i
ar mai fi fost desigur i varianta de a a tepta s vad ce
anume îl determinase pe Durdrin s o atace pe mama
mântuitorului s u. Trebuia s ri te.
Cu un efort extraordinar, Oksana reu i s ias din modul
de lupt i s strige Mariilor, ai c ror ochi începeau deja s se
înce eze:
— Ne-a descoperit...
Câteva secunde mai târziu, u a se deschise, l sând în
prag silueta inconfundabil a lui Durdrin.
— Te-am prins, pui de n pârc , scrâ ni el printre din i,
când semn celor care îl înso eau s apuce trupurile inerte
ale femeilor.

— Crezi c am putea fi de acord

112
 vreodat ?
— Desigur. În fond, nu suntem chiar atât
de diferi i.
— Cum nu? Tu nu crezi în Dumnezeu...
— i oare, dup ce ne dezbin aparent,
diferen a asta de vederi nu sfâr te prin a
ne face tot una?

Solda ii claronsieni aveau fe ele ascunse de vizorul opac al

unor c ti care disimulau probabil i tot felul de dispozitive pe
care nu doreau s le afi eze prea ostentativ. Xtyn nu avea îns
nevoie s le vad ochii pentru a ti cât le este de fric .
— M rite Xtyn, încheiem misiunea noastr cu speran a c
neîn elegerile produse de acest... gunoi vor fi iertate. Atacul
asupra Kyrallului nu a fost nicicum o chestiune de care guver-
nul nostru s fi avut tiin sau s o fi favorizat chiar i în cel
mai obscur fel cu putin . Lordul cancelar î i exprim pe
aceast cale dorin a ca rela iile dintre federa ia noastr i
Kyrall s nu se deterioreze i v roag s în elege i avântul de
nest vilit care a cuprins zonele mai s race ale planetei
noastre, altfel un constant sprijin pentru...
Vorbele se curmar brusc, imediat ce Xtyn ridic mâna
dreapt .
— E a doua oar în ultimele luni când aud scuza c nu v
mai pute i controla teritoriile pe deplin. Ultima dat îns , asta
nu a fost decât un paliativ pentru ca un omule obraznic s
îmi cear s împart o putere pe care nu o am.
— V asigur c , de i e ea îns i o federa ie, Clarons nu
împ rt te entuziasmul altora pentru planul federa ionist.
— S zicem c v cred... Dar ce vrei s fac eu cu el?
întreb Xtyn ar tând spre forma însângerat care z cea pe jos
în sala mare a psiacului.
— Am crezut c dori i s îl judeca i, r spunse ov ielnic
soldatul.
— Dup care legi? surâse Xtyn. Dup cele ale Kyrallului,
trebuia s -l fi omorât deja. Dup cele ale bunului sim , o
persoan ca asta nici n-ar fi trebuit s existe... Ce sugerezi,
soldatule?
— Nu sunt calificat s r spund la asemenea întreb ri,

113
rosti tremurat cel lalt, l sând s i se citeasc în glas o spaim
care cre tea cu fiecare secund .
— i nu e asta oare problema tuturor statelor i a cet ilor
pe care a reu it omul s le construiasc ? Aceia care
instrumenteaz puterea se dovedesc incapabili de a în elege
legea pe care o aplic . Ai nevoie de cineva care s i comande,
nu-i a a, soldatule? La fel cum judec torii lumii tale au nevoie
de cineva care s aplice legea. A a cum cu to ii ave i nevoie de
cineva care s fac respectiva lege. Nu e sta oare sfântul
trepied pe care se a az comod fundul mare al unui
Dumnezeu oarecare? i dac da, unde e locul meu în
universul t u?
În momentul acela, b rbatul care st tuse întins pe podea
se n pusti cu un r cnet s lbatic la Xtyn. În mâna stâng îi
lucea t ul unei lame metalice. Fu nevoie de toat puterea
mental a lui Xtyn pentru a- i opri tovar ii s -l ucid . Cu
mintea ap rat de atacul kyrallienilor, str inul se apropie
rapid de Xtyn i d du s î i înfig lama în pieptul lui.
— De ce m cau i acolo unde nu sunt? întreb amuzat
tân rul, care se ferise i l sase pumnalul s se înfig în
sp tarul de lemn negru al jil ului pe care st tuse pân cu doar
câteva frac iuni de secunde în urm .
Pentru prima dat , eful religios de pe Clarons care
ordonase atacul asupra Kyrallului îl privi în fa pe Xtyn, care
nu- i putu re ine un fior. C ut tura omului ar ta ca aceea a
unui nebun, iar fa a lui tumefiat p rea o masc a cruzimii.
— Poate vei sc pa de netrebnicia c rnii mele, dar
Dumnezeu te va ajunge. Nu te po i ascunde la infinit de
judecata Lui!
— Care Dumnezeu?
— Hule te cât mai ai timp!
— Nu hulesc deloc. În mintea mea au loc câteva perso-
nalit i, dup cum probabil tii. Ele au fiecare Dumnezeul lor.
— Nu e adev rat. E doar Diavolul care î i întoarce felurite
fe e pentru a te face unealta lui.
— Cum spui... aprob amuzat Xtyn. Dar o parte din mine
crede c Dumnezeu e cel cre tin, alta crede c el nu exist
deloc... Asta ca s nu mai vorbesc de o parte care nici nu- i
pune problema c ar putea exista a a ceva.

114
 — Dumnezeu e unul singur! El l-a trimis întâi pe Iisus pe
mânt i acum pe mine. Fiindc a venit cel de-al aptelea
timp proorocit de Sfântul Augustin, a venit Armaghedonul,
zboiul în care trebuie s îl ajut m pe Domnul Dumnezeul
nostru s înving anticristul.
Xtyn aplaud vorbele celuilalt.
— Cum te cheam ?
— Avraam, r spunse repede cel lalt.
— Mda, aprob repede i Xtyn. Ai nume de Abate. P cat
clonele au distrus Aba ia. Ai fi fost un bun Staroste.
— Augustinienii au fost ni te eretici!
— Cu toate astea îns , vorbe ti exact ca ei. Cred c e ti
con tient de asta, nu-i a a?
Avraam îi întoarse lui Xtyn o privire s lbatic ...
— De ce nu m jertfe ti ca s ajung de-a dreapta Tat lui?
De acolo, voi veni cu armata de îngeri...
— Vorbe ti prostii, tun Xtyn, care î i pierdu brusc
bdarea. Uite cum o s facem: o s i dau ocazia unui proces
adev rat, exclam el privind spre cei aduna i în sala mare a
psiacului. Operatorii care nu erau de serviciu, dar i mul i
kyrallieni se adunaser pentru a vedea cum avea s se sfâr-
easc atacul de neîn eles la care fuseser supu i cu câteva
zile înainte.
— Ei vor fi publicul, gloata care d sens justi iei, a a cum
o în elegi tu. Iar eu voi fi judec torul...
— i asta e dreptatea m ritului Xtyn, hohoti Avraam. Cum
m judeci? Reprezin i tot ceea ce Universul are mai abject...
— Crezi c suntem chiar atât de diferi i? zâmbi Xtyn,
când-o pe Alaana s tresar . Era acela i rictus cu care îi
omorâse pe atacatori în câmpie.
— Ne desparte tot ceea ce este adev rat, strig Avraam.
Nimeni nu ar trebui s fie a a cum e ti tu!
— Dar cum sunt?
— Ai în minte mai mul i oameni!
Xtyn se apropie de Avraam pân când fe ele lor ajunser
la doar un metru distan .
— i crezi c mintea mea e un perpetuu taifas? uier
Xtyn. Nicidecum... Exist o parte din mine, una care e strâns
legat de cine suntem ca specie i ca educa ie, acea bucat

115
din mintea noastr care a devenit totuna cu formele celor zece
porunci, transformate mai târziu în legi i reguli morale.
Partea aceea a min ii mele care îmi spune s nu fur, s nu
omor are o voce a ei, aceea a Sfântului Augustin din Hippona.
În alt ungher zace Sfântul Augustin cel Nou. El îmi repet
Dumnezeul la de care te temi tu i-a epuizat consisten a
odat ce omul a reu it s cloneze al i oameni. Odat p truns
între misterele astea, omul a devenit propriul s u Dumnezeu
i deci î i poate formula propriile legi. Aba ii nu erau nici atei,
nici blasfemiatori. Ei credeau doar c Dumnezeul t u e caduc
i sperau s îl poat moderniza pe al lor. i mai e în mintea
mea militarul. El se înst pâne te atunci când e nevoie de
judec i simple, de supravie uire...
— i acum cu cine vorbesc?
— Cu Xtyn, b iatul kyrallian care s-a sup rat pe lume
fiindc i-a murit iubita i a sfâr it purtând în spate destinul
întregului univers.
Avraam d du s spun ceva, dar se r zgândi...
— tiu ce vrei s întrebi. N-a fost tocmai alegerea mea. Nu
eu am hot rât s m nasc pe Kyrall, nu eu am hot rât s
stârnesc nebunia celei de a Doua Îns mân ri i nici nu am
tiut ce face Abatele atunci când a aruncat asupra mea bleste-
mul acestor memorii. Iar la întrebarea dac m-am n scut
totu i cu un scop, dac existen a mea are un anumit sens, nu
tiu înc s r spund!
— i atunci cine e ti? Nu po i s m judeci dac nu tii...
Într-o singur mi care fluid , Xtyn smulse cu itul cu care
atacase Avraam i se opri cu lama la gâtul s u.
— Sunt fiin a milostiv care nu i-a l sat nici pe Sfântul
Augustin cel Nou, nici pe cel din Hippona i nici chiar pe
Rimio de Vassur s te judece pentru c , în fa a oric ruia
dintre ei, ai fi în eles c ai tr it degeaba. Sunt un om milostiv,
fiindc te-am cru at de umilin a de a fi îngenuncheat de
oricare dintre cei care tr iesc în mintea mea.
— i din cauza asta te crezi mai bun decât oricare dintre
ei?
— Nicidecum. Din cauza asta sunt singurul care v d
limpede pericolul care ne pa te. F Kyrall, oamenii vor c dea
din nou în bezna pe care oameni ca tine încearc s o arunce.

116
Întreb rile tale i-au primit r spuns. Nu putem s ne
întoarcem la ele....
— Niciodat nu o s -i convingi pe oameni s tr iasc f
Dumnezeu.
— Am acceptat asta cu cât va vreme în urm . Tot ceea ce
sper e ca Dumnezeul în care se vor încrede de acum înainte s
fie unul nou i mereu pe vârfuri...

***

Xtyn sim ea asprimea arborelui negru trecând prin

mantie. Nu reu ea s i alunge din minte execu ia lui Avraam.
i declinase într-un final competen a i nebunul fusese
judecat de r zboinicii Omenori. În felul acela i solda ii
federa iei Clarons aveau s în eleag câte ceva. Ei i to i cei
care se gr biser s afle deznod mântul atacului.
Înainte s i dea îns ultima suflare, Avraam bâiguise
ceva despre o r zbunare implacabil . Realizase atunci c era
posibil ca omul s -l fi enervat inten ionat, într-o încercare
disperat de a ascunde r cinile mai adânci ale complotului
u. Din p cate îns , când î i d duser seama de asta, cea a
mor ii îi cuprinsese mintea. Solda ii îi promiseser îns c îi
vor aduce i pe complicii lui Avraam, pentru ca Alaana s le
poat p trunde în minte, în c utarea indiciilor despre un
complot mai elaborat.
Zâmbi amar. „Cine e ti tu?" îl întrebase Avraam. El era
fl iandrul atât de plin de sine, încât se l sase dus de nas de
comportamentul preotului, a a cum în elesese c i se adresau
to i adep ii de pe Clarons. Tân rul oft adânc i o salut pe
Alaana f s întoarc privirea, dar cu mult înainte ca femeia
ajung lâng el.
— Vine furtuna, zise ea simplu.
Xtyn ridic privirea spre apus. Nuan a violacee a norilor
era de r u augur. Parc vrând s confirme, o pal de vânt ca
un vaiet agit ramurile arborilor negri.
— La mine în suflet e mereu furtun , zâmbi Xtyn. Nu tiu
de ce cred c asemenea cuvinte s-au mai rostit.
— Oamenilor le-a fost întotdeauna fric de furtunii
încuviin Alaana. Gustul spaimei e acela i sub toate

117
orizonturile Galaxiei.
— Crezi? întreb Xtyn. Nu-mi e fric pentru mine...
— tiu, opti Alaana.
— Privesc în urm i v d c firul umanit ii a fost atât de
aproape de a se curma. i de atâtea ori...
— E un fir rezistent, care se repar singur. Nici unui om
nu i-a fost dat pân acum s poarte singur povara
neîntreruperii lui.
— i ce ar trebui s în eleg din asta?
— C nici tu nu faci excep ie. Omenirea e destul de
puternic s izbândeasc i f noi în încerc rile la care e
supus .
— i dac simt altminteri?
Alaana plec ochii în p mânt i ridic din umeri. O rafal ,
de data aceasta ceva mai îndelungat , cânt trist printre
ramurile livezii de arbori negri.
— Crezi c amenin rile lui Avraam aveau vreo noim ?
întreb Xtyn.
— E foarte posibil s mai fim ataca i. Imediat dup inci-
dent, înc trei federa ii au dorit s se pun la ad post. Ne-au
trimis i ele comunicate oficiale în care afirmau c suverani-
tatea lor le e tirbit i c pe p i extinse ale teritoriului lor
ac ioneaz secte ce ar putea pune la cale acte iresponsabile.
— Ai vorbit cu paza orbital ?
— Da, dar tii bine c e practic imposibil s aperi o
planet împotriva tuturor amenin rilor. În ultimii ani au
disp rut cel pu in cinci sute de înc rc turi de austral. Asta ca
nu mai vorbim de exploat rile ilegale de care se tot aude.
Xtyn suspin din nou.
— M simt atât de neajutorat... Planurile noastre sunt
atât de fragile. Nu sunt sigur c tiu ceea ce tiu...
Vântul se stârni din nou, iar Xtyn i Alaana î i ridicar
glugile mantiilor shu.
Acceptarea condamn rii... prima moarte...
Cei doi tres rir violent. Se privir unul pe cel lalt, dar
reac ia lor la unison fusese mai mult decât elocvent . Amândoi
auziser o voce
Dumnezeu... nem rginire
— Ce e asta? întreb Alaana ezitant.

118
 Xtyn nu îi r spunse. Încerc îns s i extind percep ia
mental . Undeva în dep rtare se auzea un fream t care doar
cu greu putea fi deosebit de mintea sa de ceea ce îi auzeau
urechile. Era ca o voce ly, una difuz i cu vorbe de neîn eles.
— Ai auzit i tu, nu-i a a? c ut Alaana o confirmare în
plus.
În momentul acela furtuna lovi cu toat puterea i
trebuir amândoi s se prind de copaci.
Ai încredere, Dumnezeu e con tient de limitele sale. Te va
ajuta El însu i s ie i din încercarea asta!
— Ai auzit? r cni Xtyn, iar Alaana încuviin din cap,
reprimându- i imboldul de a-i r spunde telepatic.
Ascult vântul în livad , iubite! Ascult adierea i iube te
furtuna!
Xtyn o strânse pe Alaana la piept i î i proiect o mare de
serenitate în jur. Feri i astfel de rafale i de stropii reci de
ploaie, cei doi ajunser repede în pe ter .
— Primul a fost f îndoial Abatele. El ne-a vorbit...
— Dar i Zerri... O auzi mai demult, nu-i a a?
Xtyn încuviin mut.
— i i-a fost fric s nu fie o halucina ie?
— Îmi e fric de ceea ce îmi doresc, zâmbi Xtyn. Dar nici
nu am auzit-o niciodat atât de clar ca acum... Se întâmpl
ceva, Alaana, ceva magic, ceva minunat, ceva ce nu poate avea
leg tur decât cu speran a aceea de care vorbea Assan Tres.
— Nu v d ce ar putea fi.
— Nici eu nu în eleg, dar nu m îndoiesc. Xtyn ezit o
clip i apoi rosti încet: Cred...
— Sfin ii ia din capul t u î i cam fac mendrele. Înainte
nu erai a a.
— Înainte nu eram...

— Nimic nu e cu adev rat întâmpl tor.

Urm m cu to ii c ile pe care ni le impune
Domnul Dumnezeul nostru.
— Se prea poate. M întreb îns cine îi
traseaz Lui c ile...

119
 Arrus mesteca f chef hrana conservat i sorbea din
când în când din paharul cu suc de fructe negre, amintindu- i
amuzat de surpriza pe care o avuseser ai lui când lichidul
acela, pe care îl p strau de veacuri în vase de p mânt ars,
fermentase pentru prima dat sub ac iunea unei drojdii
str ine de Kyrall. Be ia unui trib întreg era o amintire pe care
ar fi fost încântat s o depene împreun cu Xtyn. De altfel,
Preotul realizase primul ce se întâmplase, gra ie celorlalte
memorii, i le explicase de ce se sim eau atât de veseli i de
ame i. Ce mare de întreb ri urmase!
i acum ar fi avut o mul ime de lucruri s îl întrebe pe
Xtyn. Era curios de ce Preotul tribului lui nu folosise leg tura
aceea temporal creat de simbion i pentru a afla pân la
cap t din mintea lui Bogannus Boszt mai multe am nunte
despre începuturile Kyrallului i ale Aba iei. Î i aducea perfect
aminte c Xtyn nu îi pomenise nimic despre o asemenea
investiga ie, dar asta putea s nu însemne nimic, fiindc nu se
iluziona c tovar ul lui i-ar fi spus vreun lucru care l-ar fi
putut împiedica pe el s i duc la bun sfâr it misiunea.
i care s fie atunci misiunea lui? Fusese clar înc de la
început c Xtyn folose te i în scopurile sale dorin a lui Arrus
de a explora Galaxia. Imediat dup ce Xtyn luase în st pânire
psiacul i pe Kyrall începuser s vin ambasadorii diferitelor
lumi, F urarul fusese fascinat de structura mental str in a
acelor oameni. Crescu i într-o izolare mental perfect , mul i
dintre ei p strau naivit i de care f cuser mult haz în vocea
ly, înainte de molim . Cu timpul, v zuse îns c izolarea
mental a celorlal i oameni poten a o zon a sufletului pe care
kyrallienii înv aser demult s o ignore: sentimentele.
Arrus î i aducea perfect aminte de uimirea cu care g sise
în mintea unui emisar un ghem de gânduri care duceau spre o
femeie l sat pe lumea de ba tin . Castelul min ii tân rului
acela p rea c nu are ferestre decât spre o singur lumin ,
reprezentat de chipul str lucitor al unei fete, iar gândurile lui
reau s func ioneze în momentul acela într-o singur logic ,
într-o singur direc ie. Fusese str fulgerat de în elegerea
crunt a ceea ce trebuise s fi sim it Xtyn când Zerri fusese
jertfit i î i ceruse scuze fa de el într-un gest patetic, pe

120
care tân rul Preot aproape c nu îl în elesese.
Arrus nu era îns naiv. Putuse urm ri sentimentele str i-
nilor pân la origini, pân la roti ele cele mai fine ale fiin ei lor.
Erau legate toate de dorin a de procreere. Iar dragostea aceea
pe care înv ase s o pre uiasc , de i tia c nu o va în elege
nicicând, nu constituia în nici un fel vreun motiv de regret.
Kyrallienii înlocuiser devotamentul individual pentru
perpetuarea speciei cu un spirit de trib, cu vocea ly, cea care
aducea alinare i siguran . i Arrus iubea, numai c î i iubea
femeile deopotriv i nu avea de gând s se lupte cu alt b rbat
pentru a le ob ine favorurile. Kyrallienii încetaser demult s
mai gândeasc în felul acela. Dac gândiser a a vreodat .
Adev ratul oc îl avusese îns Arrus în urma unei discu ii
aprinse cu Xtyn. Îi repro ase atunci Preotului tribului s u c
se poart prea îng duitor, c las s existe conflicte politice în
Galaxie care ar putea fi înfrânate lesne prin folosirea
autorit ii sale. Xtyn îi replicase nervos c nimeni nu mai
judec precum kyrallienii i c îi era fric de faptul c nu va
putea impune întregii omeniri un asemenea fel de gândire f
a face mult mai mult r u decât bine.
Fusese pentru prima dat când Arrus percepuse con tient
unicitatea kyrallienilor i î i d duse seama c , de fapt,
reprezentau anomalia, c felul lor de via i de gândire era
exotic pentru întregul univers. Ini ial luase acest lucru ca pe
un semn al unei superiorit i fantastice i î i amintea exact
cum, pre de câteva luni, crezuse c blestemul traiului în
echilibru cu natura le adusese cea mai perfec ionat form de
societate din Galaxie. Dispari ia accelerat a semenilor s i îl
adusese îns cu picioarele pe p mânt. Ca orice anomalie,
Kyrallul i modul s u de via erau condamnate. De aceea
dorea s adune într-o carte tot ceea ce se perpetuase în vocea
ly de-a lungul veacurilor, pentru a explica tuturor ce
însemnase s tr ie ti într-o comunitate kyrallian .
Când îi spusese lui Xtyn despre inten ia lui, acesta o
aprobase cu un entuziasm pe care Arrus îl percepea acum ca
fiind exagerat, dar care nu se putea explica decât prin faptul
nu venise decât s faciliteze planuri cu mult mai
complicate, urzite probabil de Alaana, care avea nevoie de un
emisar. Când devenise clar ca trebuia s p seasc Kyrallul

121
pentru a- i duce la bun sfâr it cartea, Arrus i se plânsese lui
Xtyn c se simte manipulat. Acesta râsese i îi spusese c
tocmai f cuse cuno tin cu prima dintre c ile nekyralliene în
care este croit lumea i c acum ar fi trebuit s fie convins
, dac vrea s î i în eleag cu adev rat istoria, trebuie s
vad i cum tr iau oamenii pe alte planete.
Arrus privi pe hubloul navei sale. Pustiul ro ietic al
planetei Eck nu prea sem na cu ora ele aglomerate pe care î i
imaginase el c le va vizita, dar, pe de alt parte, experien a
recent de pe Alderbaraan îl f cea s fie ceva mai reticent cu
privire la abilitatea sa de a trece neobservat în marile aglo-
mer ri urbane. Spre surprinderea lui, incapacitatea de a lua
contact cu Xtyn sau cu Alaana nu îl marca pe cât se
teptase. Eck era o planet ciudat , ale c rei furtuni
magnetice ecranau în chip misterios comunica iile psi. Colonia
de ciuperci din mantie p rea îns s se simt excelent,
compensând prin glasul ei lipsa contactului mental cu semenii
i. În plus, Arrus stia c , în orice moment ar fi dorit acest
lucru, ar fi putut merge pân pe orbita planetei pentru a
încerca de acolo s comunice cu ai s i, evitând în acest fel
chinul stabilirii unui contact cu psiacul în timp ce se afla pe
suprafa a planetei.
Cu un oftat, Arrus se ridic din fotoliul confortabil al navei
i porni spre ie ire. Zâmbi fugar unui gând. Descoperise în
ultimul an c nu era chiar a a de puternic pe cât î i imagi-
nase. Pe de o parte, hrana din bel ug îl f cuse s se îngra e
ni el, iar pe de alta realizase c obi nuin a lor de a manipula
lucrurile cu for a min ii îi l sase f for muscular . Pe Eck,
gravita ia era ceva mai mare decât pe Kyrall i mi rile sale
erau destul de greoaie. De aceea, perspectiva unei plimb ri
lungi pân la lacul de metal lichid pe care îl descoperise în
ajun nu era foarte pl cut .
ov i o vreme, gândindu-se dac s repete experien a zilei
anterioare i s î i ia cu el costumul, dar apoi î i netezi mantia
i î i aduse aminte de una dintre cele mai vechi legi ale
Kyrallului, aceea care spunea c trebuie s ai încredere în
ve mântul shu.
Drumul dur prea mult dup gustul lui Arrus. Pustiul
ro ietic îl f cea s se simt stingher. Îi venea mereu s se

122
ascund , f s tie de cine sau de ce. De i încerca s fie cât
mai logic cu putin , absen a oric rui loc ferit îl f cea s se
simt însp imântat, de i putea sim i c nu exista nimic în
jurul lui care s îi pun via a în pericol. Când în sfâr it ajunse
pe malul acumul rii de metal lichid, F urarul privi oglinda
perfect . Era cel mai spectaculos lucru pe care îl v zuse
vreodat : o suprafa perfect plan i str lucitoare, care
reflecta cuminte razele soarelui.
Ezitant, î i muie mâna în metal, dar i-o retrase imediat.
Era fierbinte. Î i prinse poalele mantiei i încerc s foloseasc
es tura pentru a apuca a a câteva pic turi de metal, dar
usturimea arsurii se dovedi i de data aceea de nesuportat. Se
gândi c venise total nepreg tit i c ar fi trebuit s se a tepte
ca un metal expus la soare s sfâr easc prin a deveni extrem
de fierbinte. Avea în nav câteva recipiente în care ar fi putut
ia mostre, dar gândul la drumul obositor pân acolo îl f cu
se r zgândeasc .
Ar fi putut fi, f îndoial , un lac de accun, metalul
legendar din care î i f ceau quin ii arme. Prad unei inspira ii
de moment, Arrus î i proiect gândurile, a a cum f ceau copiii
planetei sale atunci când se jucau cu prafurile colorate. Spre
marea lui uimire, sesiz o u oar unduire la marginea lacului,
ceea ce îi accentu frustrarea de a nu putea experimenta pe o
cantitate ceva mai mic .
Decise s mearg în lungul malului, cu speran a c va
si o acumulare mai mic , o balt . Pa ii i se a terneau cu
greu unul dup altul i, de i nisipul prin care mergea era
extrem de fin, picioarele sale nu ridicau praf aproape deloc. Î i
privi urmele care r mâneau profilate extrem de clar i se
întreb din nou dac nu ar trebui totu i s se fereasc de vreo
patrul a clonelor, venit în recunoa tere, sau de vreun
animal de prad . Î i alung repede temerea aceea din minte,
încercând s se lini teasc la gândul c era separat printr-o
întreag emisfer de a ezarea clonelor.
De i mergea de ceva vreme, nu g sise nici o acumulare
mai mic de metal. Privi descurajat în zare, f îns s
seasc m car i cel mai palid strop de lucire, în afara celei
reflectate de lacul lini tit. Ochii îi c zur îns pe o scobitur
ciudat a malului înalt de pe partea cealalt a lacului. Era o

123
deschidere foarte larg , pe care nu o v zuse din punctul în
care ajunsese prima dat la lac i care p rea s se continue cu
o pe ter de dimensiuni colosale. Examin cu aten ie malul
opus i rezultatul îl f cu s se încrunte. Nu avea cum s
ajung în caverna aceea decât dac trecea prin lacul de metal,
ceea ce însemna c trebuia s se întoarc la nav pentru a- i
recupera scafandrul, în lipsa c ruia nu ar fi putut traversa
metalul fierbinte. F nici un chef, porni pentru a- i aduce
costumul.
Când F urarul ajunse înapoi, era la cap tul resurselor
sale fizice i avu nevoie de un timp îndelungat pentru a- i
rec ta suflul. Usc ciunea din aer era extrem de sup toare
i, combinat cu procentul relativ crescut de oxigen, îi
transformase gâtul într-o vatr de foc.
Se ridic într-un târziu i lu în mâna înm nu at o
cantitate destul de mare de accun. Prima senza ie fu aceea de
greutate, urmat imediat de una de uluire încântat când în
palm i se form o bil perfect , str lucitoare. O strânse în
mân de parc ar fi fos un bulg re i metalul i se prelinse
printre degete pe nisip. Imediat, firi oarele se îndreptar spre
lac, f cându-l pe Arrus s zâmbeasc . Ar fi c utat mult i bine
o balt . Umplu un recipient mic, preg tindu-l pentru ca
ma in riile complicate ale navei s îl analizeze.
În momentul acela i se p ru c vede o u oar curbur , o
reflexie nou a luminii. Privi mai atent, dar fenomenul nu se
repet . P i cu mare precau ie pe suprafa a lacului. Metalul
lichid îi cuprinse bocancul, dar Arrus nu sim i decât o vag
urm de c ldur . Urm torul pas fu îns o imens surpriz .
De i era destul de greu, iar gravita ia pe Eck era mai mare
decât cea de pe Kyrall, metalul lichid îl inea la suprafa .
Încrez tor, f cu câ iva pa i pân când alunec i c zu cât era
de lung, tulburând oglinda perfect . Î i mi mâinile i
constat cu încântare c poate înainta extrem de u or, cam în
felul în care v zuse c oamenii înoat pe alte planete. Se
desfat câteva minute bune i ignor cu bun tiin dou noi
luciri ciudate ale suprafe ei de metal. Încerc s se ridice în
picioare i s porneasc încet spre pe ter , dar c zu din nou
i renun , hot rând c , de i era caraghios, mersul pe burt
rea cea mai sigur i mai rapid metod de a ajunge pe

124
partea cealalt .
Deodat îns în fa a lui ni o lam înalt de aproape trei
metri. Într-o str fulgerare mânioas , o por iune sub ire din
metal se ridicase drept spre cer, f cându-l pe Arrus s se
întrebe ce s-ar fi întâmplat dac ar fi fost prin apropiere.
Începu s -i fie fric i vâsli cu mai mult hot râre. Înaintarea
sa începu îns s fie încetinit i F urarul observ c oglinda
lacului, perfect plan pân cu câteva minute înainte, începea
se v lureasc din ce în ce mai mult. Mi rile metalului îi
rniceau unele dintre loviturile cu care încerca s
înainteze.
zuse multe furtuni pe Kyrall i privise îndelung oceanul
zbuciumat. Ceea ce se întâmpla acum pe lac era îns cu totul
altceva. Lamele ascu ite începeau s devin din ce în ce mai
dese, iar una dintre ele ni spre cer atât de aproape de el,
încât î i d du seama c era probabil extrem de t ioas .
Decise c era mai în elept s încerce s i men in echili-
brul în picioare. De i p rea o modalitate mai greoaie de mers,
Arrus spera c în felul acela limita posibilitatea ca vreuna
dintre lamele care neau din suprafa a lacului s -i
str pung corpul. Situa ia devenea îns din ce în ce mai
complicat i F urarul aproape c se pr bu i când mantia îi
fu sfâ iat de un t înalt de peste patru metri, care se ivi
brusc în spatele s u. F cu câ iva pa i dezordona i, încercând
cu disperare s i men in echilibrul, dar s i domoleasc
vocea subliminal a coloniei de ciuperci. Mai avea doar câteva
zeci de metri pân la intrarea în pe ter , dar lacul de accun
devenise o adev rat nebunie de lame lucitoare, care se iveau
pe neanun ate i care, spre deosebire de cele pe care le v zuse
deja, nu mai împungeau doar cerul, ci str teau lacul în
direc ii aleatoare, amenin ând s taie orice întâlnesc în cale.
Lui Arrus îi era fric . tia c nu fusese nicicând mai
aproape de moarte i constat cu uimire c într-un ungher al
min ii sale începea s i fac loc resemnarea. Întinse mâinile
în încercarea de a- i p stra echilibrul i sim i o t ietur pe
bra ul drept. Întoarse instinctiv capul i se cutremur v zând
o lam imens ce r rise la mai pu in de un centimetru de
corpul s u. Pre de o secund suspendat în timp, masa de
metal oscil i apoi porni în direc ia opus lui Arrus.

125
 Privirea F urarului c zu pe unul dintre indicatoarele
costumului care p rea s o fi luat razna. Arrus nu tia exact
ce m sura instrumentul acela, dar realiz brusc c tot ceea ce
se întâmpla are cauze naturale i c prezen a lui pe lac conco-
mitent cu comportarea ciudat a metalului era doar o
coinciden . Închise ochii i- i adun întreaga energie
mental . Dac murea, avea s cad ca un adev rat kyrallian.
a cum r zboinicii Omenori recurgeau la simbolul
dragonului pentru a lupta, Arrus se imagin pe el însu i
închis într-un bloc de ghea . Î i intensific presiunea
gândurilor asupra masei de metal lichid i constat cu
satisfac ie c reu ea s decupeze în jurul lui o suprafa în
care lamele nu ap reau i nici nu puteau s p trund . Înaint
cu b gare de seam , încercând s nu se poticneasc i s
cad în afara zonei pe care el însu i o delimita.
Ca i cum lacul ar fi avut îns ceva împotriva lui, Arrus
zu cum, din partea stâng , se n puste te asupra lui o lam
de metal înalt de mai bine de zece metri. Încerc s se
fereasc din calea ei, dar alunec pe burt i- i d du seama c
în urm toarea clip urma s fie t iat în dou . Închise ochii, în
teptarea durerii. Î i imaginase întotdeauna c dac va muri
o va face în lupt i va avea parte de ecou în vocea ly mult
vreme dup moarte. În clipa lung dinaintea mor ii avu vreme
se analizeze i aproape c îi veni s râd v zând cum ulti-
mele sale gânduri eru vanitoase i se îndreptau spre neputin a
de a le ar ta i celorlal i câte minun ii descoperise despre
oameni i univers. Clipa aceea se lungea îns prea mult,
înc ânându-se s -i in moartea la distan .
Când avu curaj s priveasc în jur, se trezi în centrul unei
zone lini tite, de dimensiuni mult mai mari decât putuse el
genera.
Strig tul t u, prietene, a fost mai tare decât furtuna.
— Xtyn, r sufl u urat F urarul, m-ai salvat.
Nu înc .
Luând controlul asupra mi rilor lui Arrus, Xtyn intr în
modul de lupt al quin ilor, ducându-l pe F urar în câteva
clipite la ad postul întunecos al pe terii.
— Ce s-a întâmplat?
Nimic str in de Eck. Exist mari furtuni magnetice i

126
metalul sta se pare c se comport a a cum ai v zut când e
supus lor. Perturb rile sunt atât de puternice încât, de cele mai
multe ori, ecraneaz comunicarea psi. Strig tul t u de spaim a
înfrânt îns furtuna.
Ca i cum planeta ar fi vrut s -i dea dreptate lui Xtyn,
comunicarea dintre ei se întrerupse.
urarul bâjbâi un timp dureros de lung pentru a g si
locul de unde se aprindea lampa pe care o avea fixat de
casc . Când îl g si în sfâr it i se f cu lumin , prima lui
privire fu spre bra ul drept, acolo unde avea o t ietur foarte
urât . Se concentr asupra lui însu i, reu i s diminueze sân-
gerarea i s alunge durerea. Î i dezbr scafandrul i- i
îmbr mantia shu, sând colonia de ciuperci s accelereze
vindecarea r nii. Din rani a pe care o purtase în spate, scoase
i un proiector mai puternic la lumina c ruia dorea s explo-
reze pe tera.
Când puternica raz de lumin ajunse spre ceea ce p rea
a fi fundul cavernei, ochii F urarului se m rir de groaz , iar
strig tul min ii sale fu chiar mai puternic decât cel pe care-l
scosese în fa a mor ii. În mijlocul înc perii imense st tea o
nav spa ial aidoma celei din Pe tera Vânturilor de pe Kyrall,
pe care poporul s u o venerase pre de veacuri.

— Care crezi c e cea mai profund

diferen dintre noi?
— O, dar asta e evident. Atitudinea fa
de trecut.
— Cum adic ?
— Tu tii când a început timpul t u. Eu
nu sunt sigur când a început al meu i de
aceea trebuie s înv din trecut pentru a
în elege viitorul.
— i pentru mine e valabil asta.
— nu ne am gim...

Pentru prima dat în decursul vie ii sale frac ionate, Zuul

încerca un sentiment de nemul umire. Citea în mintea

127
st pânului s u o dorin cu care îi era fric s fie de acord. Cu
numai câteva s pt mâni în urm când, închis în coconul s u
din matc , decisese s -i dea reginei ze ilor capacitatea de a
crea viru i i pentru altceva decât lucr torii ei, Zuul nu
crezuse c lucrurile aveau s ia o asemenea întors tur . Tot
pentru prima dat î i dorea ca lucrurile s fi r mas ca pe
vremea vizitei lor pe Vechea Terra, când st pânul opera el
însu i modific rile necesare corpului lui pentru a supravie ui.
Nu se putea opune dorin elor st pânului s u. Nici m car
nu tia c acest lucru e posibil. Cu toate acestea îns ezita
i întind ombilicul spre matc pentru a duce la bun sfâr it
transformarea dorit de el. Dac ar fi avut inteligen proprie,
Zuul i-ar fi dat seama c nu f cea decât s recl deasc în
mintea lui nehot rârile st pânului. Lucrurile nu st teau îns
a i creatura aceea firav prelua acest conflict interior, cu
efecte dramatice asupra min ii ei.
La început fusese surpriz . Era adev rat c matca nu
reu ise de la prima încercare s secrete viru i care s trans-
forme copacii i iarba. Primele rezultate fuseser însp imân-
toare pentru Zuul, care v zuse bahlah de diferite forme, de
diferite culori. i nu cei care se târau pe coridoare din cauza
picioarelor lor informe erau cea mai tulbur toare priveli te, cât
gr mezile de ze i mor i pe care le întâlnea în cotloanele
edificiului. Lucr torii puteau fi lesne înlocui i, dar dispari ia
lor era un semnal de alarm , fiindc în colonie nu exista nici
un exemplar f o atribu ie precis . Moartea unei întregi
echipe dusese la pr bu irea unei bol i imense, sub care fuse-
ser strivi i câteva sute de al i lucr tori. Nici m car constitu ia
lor extrem de robust nu putuse s -i apere de miile de tone de
piatr care c zuser de la câteva zeci de metri. Zuul nu- i
amintea de vreun eveniment similar.
Solu ia st pânului era îns mai periculoas decât pr bu-
irea unei bol i. A s di con tiin , a da autonomie lucr torilor
însemna practic s creezi o nou ras . Ceea ce nu era în sine
o problem , atâta vreme cât nu te gândeai la consecin ele pe
care o asemenea decizie urma s le aib pentru matc .
Creatura imens î i secreta viru ii într-un proces complicat, în
care î i infecta întâi propriile esuturi. A-i dota pe ze i cu un
organ al gândirii independente era f îndoial destul de

128
simplu pentru mecanismul acela biologic atât de perfec ionat.
Noii lucr tori urmau s se nasc având câteva organe în plus,
iar masele suplimentare de esut puteau fi infectate apoi
selectiv pentru a li se da informa iile necesare pentru
transformarea creierului minuscul al lucr torilor într-un or-
gan capabil de gândire abstract i de ini iativ . Zuul nu avea
nici un motiv s cread c aceast parte a planului ar putea
ua. Func ionase în cazul lui de atâtea ori i avusese efect
chiar i pe oameni... Dar tocmai de aici izvorau i nelini tile
lui. Un asemenea experiment nu putea fi niciodat controlat în
totalitate.
Era limpede pentru Zuul c matca avea s sfâr easc prin
a c ta ea îns i un creier gigantic în care cea mai mare
parte avea s se ocupe cu procesele autonome de gândire, ceea
ce nu se întâmplase pân atunci. Apari ia unei asemenea
con tiin e era mult peste puterile de control chiar i ale
st pânului. Zuul se temea c matca va sfâr i prin a avea
acelea i condi ion ri i deci acelea i comportamente cu
formele de via terrane. Principiul neconcuren ei pentru
resurse, cel în care st pânul credea atât de mult, avea s fie
supus la o grea încercare.
În momentul în care ombilicul s u se cupl în orificiul din
cocon, transmi ând m tcii un amestec de proteine ce
con ineau informa iile necesare ac iunilor sale viitoare, Zuul
era mai confuz ca niciodat . Trebuia îns s îndeplineasc
voia st pânului.

***

Heyyn Tars privea pe hublou cum cele dou navete

monoloc ale tovar ilor s i se cupleaz lin la sasurile din
tribord. Când cele dou vehicule mici disp rur din raza lui
vizual , privirea îi r mase pironit pe imensitatea spa iului.
Quin ii fuseser educa i s i reprime orice fel de mândrie
personal , substituind-o cu cea a apartenen ei la Quintarat.
Cu toate acestea nu se putea opri s nu- i aduc aminte cu o
ldur aproape dureroas de misiunile în care se umpluse de
glorie. Era simplu s ignori izbânda atunci când ea venea iar
i iar, indiferent de circumstan e. Rezolvase aproape singur o

129
revolt sângeroas pe Noort V, stârpise cuibul de pira i care se
ascundeau în ce mai dens centur de asteroizi a galaxiei,
aflase i destr mase comploturi chiar înainte ca aceia care le
urzeau s i dea seama de poten ialul lor. La vremea lor, toate
acestea i se p ruser normale, ca o consecin direct a
trecerii timpului. Confruntat îns cu incertitudinea misiunii pe
care o avea acum, tindea s pun mai mare pre pe izbânzile
lui trecute. Iar c ldura aceea dureroas devenea aproape
incandescent când î i d dea seama c multe dintre victoriile
sale aveau s r mân ne tiute, c muriser odat cu dinastia.
— Cum a fost? se gr bi Villerte s -i întâmpine pe Leka
Hinnedi i pe Heyyn Tars, care se întorseser dintr-o misiune
ap rut pe nepreg tite i pe care le-o încredin ase însu i Xtyn.
— Scârbos de simplu, rosti moroc nos Tars. Nu ne-am
întâlnit cu nimeni i am g sit memodiscurile.
— Da, înt ri i Hinnedi, n-am intrat nici m car o secund
în modul de lupt . A fost o misiune pe care ar fi putut s o
împlineasc orice deta ament de solda i.
— i atunci de ce sunte i sup ra i? îi interog Villerte.
Hinnedi i Tars se privir unul pe cel lalt în t cere.
— Ei, îmi spune i mie cineva ce se întâmpl ? insist
Heyyn Tars.
— Klemplantul. E doar un crater de sticl .
— Da, a a e, doar a i fost acolo când...
— Priveli tea este îns ... tulbur toare, ezit Tars. Eu unul
mi-am dat seama c sunt prea b trân, am prea multe
amintiri...
— Ai prea mult timp ca s i aminte ti. Dac n-am fi
în epeni i pe orbit , aici...
— Unde ne-am duce? întreb mâhnit Tars. Nimic nu mai e
ce-a fost. i asta nu poate avea decât o singur consecin
logic . Urmeaz ca nici noi s nu mai fim.
cur to i patru, fiecare cu gândurile lui, dar to i
gândindu-se cam la acela i lucru. Ceea ce r sese nespus
era sentimentul de deja-vu determinat de asem narea
strident dintre peisajul pe care îl oferea privirii ceea ce fusese
pân nu demult Tengys, planeta capital . Quin ii nu erau
genul de persoane care s aprecieze peisajul oferit de câmpiile
imense pline cu flori care î i schimbau culoarea în func ie de

130
momentul zilei sau de dansurile m re e ale stolurilor de
libelule-licurici. Nici cl dirile imense, de forme i arhitecturi
diverse, nu îi impresionaser niciodat prea mult. Transfor-
marea lumii aceleia paradisiace într-o mare de cenu nu
putea l sa îns indiferent nici m car pe un om educat s i
reprime emo iile, fiindc aspectul de ertic i iarna nuclear
aduceau prea mult aminte de Vechea Terra. Era a doua capi-
tal pe care oamenii o pârjoleau, era al doilea hotar dincolo de
care timpul nu avea cum s mai fie acela i.
— i la urma urmei, la ce i-au trebuit memodiscurile alea?
întreb Villerte într-un târziu, mai mult pentru a- i smulge
tovar ii din amor eal .
— Cine tie? ridic din umeri Tars. Am asolizat exact
lâng intrarea în bunc r i a trebuit s folosim tunurile u oare
pentru a spulbera stratul gros de roc vitrifiat care acoperise
ile. Am intrat i totul era neatins. Am ales memodiscurile
cerute, am sigilat intrarea i am plecat. Nu numai c nu am
zut nici o fiin vie, dar nici m car senzorii navei nu au
înregistrat vreun semn de via .
— i a i l sat intrarea în bibliotec în v zul tuturor? vru
tie Tars.
— Nu, am camuflat-o, de i nu v d cine i de ce ar vrea s
cunoasc o istorie din care a decurs prezentul sta. Poate c ,
de fapt, tot ceea ce a r mas dup ce noi am luat ce ne-a cerut
Xtyn nu mai are nici o importan . Poat c tot ceea ce conta e
înscris pe memodiscurile enciclopediei de istorie universal .
Când Xtyn îi întrebase dac sunt dispu i s fac un drum
pân pe Tengys i s caute în ruinele Klemplantului, quin ii
tiuser c informa ia despre biblioteca secret a Imperiului
fusese extras din memoria lui Rimio de Vassur. De i Xtyn
sugerase s mearg to i patru, ei preferaser s se împart în
dou echipe pentru a putea supraveghea în continuare Noul Z.
Insubordonarea aceea minimal era îns i felul lor de a-i
transmite lui Xtyn un mesaj, un protest voalat, dar care era
perfect inteligibil pentru un conduc tor care avea acces la
memoria unui quint. Nu era nevoie de cea mai mare for
militar a universului pentru a aduce pe Kyrall câteva
memodiscuri ce con ineau istoria omenirii din ultimii ani în
care ea fusese prizoniera Vechii Terra.

131
 Discutaser i la ce i-ar fi putut trebui unui om care are
memoria lui Augustin Bloose asemenea informa ii despre un
timp pe care l-a tr it. Concluzia, i anume aceea c Bloose nu
fusese tocmai o personalitate a vremurilor sale, îi tulburase i
de aceea o l saser nerostit . Î i îndepliniser misiunea i-i
duser memodiscurile personal lui Xtyn.
— Dar pe-aici ce s-a mai întâmplat? întreb Tars cu o
veselie for at .
— M tem c nu ve i fi foarte încânta i. Ipoteza noastr
cum c Zuul minte s-a infirmat foarte repede.
— De unde tii? întreb Tars, cu însufle ire adev rat de
aceast dat . Ai v zut vreun arbore ale c rui crengi cresc în
unghi drept? Ierburile au început s se împleteasc în funii?
— Nu, cl tin zâmbind din cap Villerte. Dar am v zut un
bahlah de un ro u aprins absolut încânt tor.
— S-o fi t lit prin ceva...
— La fel ca i cel pe care am v zut dungi tricolore? ripost
râzând Villerte. Nu, prietene, matca a început s i modifice
viru ii.
— N-ai de unde ti. Simpla culoare a unor lucr tori nu e
relevant .
— A, dar cine spunea c ne referim numai la asta? Haide i
v ar t altceva.
Villerte merse la un ecran, atinse în grab câteva butoane
i f cu s apar vederea aerian a imensului edificiu al ze ilor.
La câteva secunde senzorul percepu o mi care i focaliz
asupra ei. Quin ii zur cu uimire cum o cupol imens se
pr bu te i totul este înv luit într-un nor de praf.
— Heyyn, ai stat pe Z atâta vreme. Ai v zut vreodat ceva
similar? Au e uat ei atât de grav?
Quintul cl tin din cap f vorbe.
— Trebuie s ateriz m i s mergem s vedem cu ochii
no tri.
— i dac ... l Hinnedi nerostit teama lor cea mai
mare.
Excursia celor doi quin i pân pe Tengys epuizase
rezervele de austral ale navei trimise de Alaana. Mai aveau
doar o singur înc rc tur , de ajuns pentru un singur salt
hiperspa ial. Ironia sor ii f cea ca australul r mas s fie

132
deopotriv prea mult i prea pu in. Nu puteau coborî pe
planet în navetele monoloc, fiindc asta ar fi însemnat s i
lase australul în voia sor ii pe orbit . Dac ar fi aterizat pe Z
cu nava trimis de Alaana, acest lucru ar fi putut fi un avantaj
tactic decisiv pentru ze i.
— Sunt anse mari ca asta s fie ultima noastr misiune,
zise într-un târziu Tars. i asta nu neap rat în sensul c ne
vom pierde via a. Când a i venit voi, priveam îns spre stele i
am realizat brusc c nu mai exist misiuni pentru noi. A a
cum a i constatat i voi, n-ai nevoie de quin i pentru a
recupera memodiscuri. Nu suntem curieri i nici nu putem de-
veni mercenari. Pur i simplu asta e ultima noastr misiune...
Spunând aceasta, Tars merse în cabina de pilotaj. De i
tia c are de gând s aterizeze pe Noul Z, nici unul din to-
var ii s i nu încerc s îl împiedice.

— Tu i Aba ia ta a i creat erezia per-

fect .
— Erezie? Nu- i dai cam mult impor-
tan afirmând c a trebuit s neg cre ti-
nismul pentru a-mi fonda Aba ia?
— Nu. Ai luat ideea progresului, ai
învelit-o în poleiala tiin ei, dar asta nu a
fost de ajuns. A trebuit s -l negi pe Dum-
nezeu.
— Nu L-am negat niciodat . Am spus
doar c e învechit... Cât despre tiin ,
Aba ii nu au afirmat niciodat superiori-
tatea ei!

Airam nu- i amintea ca în mintea ei s se fi înv lm it

vreodat atâtea sentimente contradictorii. F s fie nevoie s
o priveasc , tia c i sora ei se sim ea la fel.
— Nu crezi c starea asta îi va afecta f tul din pântece?
întreb Maria, care sim ea fiorii unei îngrijor ri care izvora
dintr-o zon incontrolabil a sufletului ei.
Johansson încerc s zâmbeasc , dar reu i numai s i

133
schimonoseasc figura împietrit cu un rictus hâd.
— Nu m mai intereseaz . Dac o s moar , voi g si o
mam cu adev rat demn de misiunea asta...
— E ti atât de sigur c clona aia e atât de pre ioas ? Nu ai
de unde ti în ce fel se va comporta.
Durdrin Johansson privi spre patul pe care Oksana z cea
sub influen a unui narcotic puternic. Dup ce le capturaser
în lift, clonele permiseser Mariilor s se trezeasc , p strând-o
îns pe Oksana într-o stare catatonic indus de un
neuroleptic puternic.
— i chiar nu- i dai seama c e ti manipulat? Cum ar pu-
tea fi ea quint? Crezi c , dac ar fi fost într-adev r a a, ceva ai
fi reu it s o prinzi?
Johansson cl tin din cap ca i cum ar fi vrut s alunge o
insect sâcâitoare.
— Nu mai e mult i voi primi dovada ultim . Am trimis o
navet spre coordonatele indicate de Barna i estov. Zici c
s-ar putea s m în el? A i v zut i voi înregistrarea. Nu cred
tovar ii mei cei mai apropia i s-ar fi putut p li într-un
asemenea hal, de i tiau c la mijloc sunt nu numai vie ile lor,
ci i cauza noastr , motivul care ne face s ne ascundem de
atâta vreme.
— Ne-ai ar tat înregistrarea aceea numai pentru c ne
crezi parte a acestui complot, pufni Airam.
— i nu am dreptate?
Femeile t cur , încercând s i alunge din minte ceea ce
zuser pe monitorul din camera personal a lui Johansson.
Era o înregistrare video în al c rei cadru ap reau doar chipu-
rile lui Barna i estov. Timp de cincisprezece minute, ei î i
explicau gambitul.
Prea multe dintre luptele pe care le dusese Oksana în
trecut se încheiaser cu victoria ei surprinz toare i, mai ales,
lipsit de martori. Confruntarea cu meduzele reticulate care
atacau furibund orice animal dotat cu ra iune care se
aventura în oceanul de pe Kyrall, recuperarea raclei care
con inea mâna unei clone a Sfântului Augustin cel Nou i mai
ales evadarea de pe Kyrall nu puteau fi explicate. Se
fr mântaser mult, dar ajunseser s accepte c , atunci când
elimini tot ceea ce este imposibil, ceea ce r mâne este ade-

134
 rul, indiferent cât de improbabil ar putea el p rea. estov
men ionase chiar c acea concluzie nu era a lui, ci a unui de-
tectiv cu ale c rui cazuri obi nuia s se delecteze în copil rie.
Un om obi nuit nu ar fi putut înf ptui asemenea acte de
bravur de unul singur. În Univers existau doar cinci fiin e
capabile de asemenea performan e...
Odat acceptat adev rata natur a Oksanei, Barna i
estov constataser c o mul ime de alte lucruri pot fi puse
cap la cap. Felul în care Oksana r st lm cise Regulamentul
Canonic, s dind între clone s mân a unei dezbin ri foarte
vizibile chiar i pe Eck, i incapacitatea lor de a g si agentul
imperial infiltrat printre operatorii din psiac c tau acum
explica ii destul de simple. Introducerea în studiul Regula-
mentului Canonic, cartea scris de Oksana pe care o folosi-
ser pentru urzirea planului lor, fusese o arm m iestrit care
subminase ceea ce aveau clonele mai de pre : unitatea. In-
tuind conflictele de autoritate ce ar fi putut ap rea între dou
clone purt toare ale aceleia i con tiin e, Regulamentul Ca-
nonic stabilea extrem de clar competen ele militare, într-un
gest care în aparen atomiza comunitatea clonelor, dar care,
în realitate, nu f cea decât s o înt reasc . Pentru a realiza
acest lucru, autorii Regulamentului trebuiser s accepte c e
natural ca i printre ei sa apar cu timpul orient ri diferite,
disiden e i ambi ii personale, acceptabile atâta timp cât nu
puneau la îndoial apartenen a tuturor la imensa popula ie a
clonelor. Oksana speculase abil aceast viziune, insistând
asupra perspectivei seduc toare dar irealizabile de a r mâne
exponen ii celor O Mie de Voluntari, de a p stra vie flac ra
zboiului lor chiar i dup ce în Galaxie nu mai r sese
nimic de cucerit. De i interzise, scrierile Oksanei avuseser
parte de o circula ie larg i s diser germenii unui conflict ce
ubrezise societatea clonelor, care era oricum dep it
numerice te i politic de sarcina guvern rii unui univers de-
spre care nu tia mare lucru. Partea cu adev rat m iastr a
planului fusese îns aceea c femeia îi f cuse i pe ei s
cread c le serve te scopurile.
Chiar i uluitoarea capacitate a Oksanei de a ti lucruri pe
care în mod normal nu ar fi putut s le cunoasc putea fi pus
pe seama canalului mental care exista între un quint i un

135
anumit operator din psiac.
Dup ce spuseser toate acestea, Barna i estov
descriseser pe larg cum îl manipulaser pe Durdrin
Johansson s cread c Mariile ar fi putut fi doica perfect
pentru o clon a Sfântului Augustin cel Nou. Fuseser
convin i c Oksana va cere imperativ s participe la misiune,
fiindc nu putea l sa ca dou personaje atât de importante
din evenimentele petrecute pe Kyrall s fie pur i simplu r pite
de clone. A a cum anticipaser , Oksana insistase, iar
înregistrarea continua cu scuzele celor doi adresate lui
Durdrin pentru a nu-l fi pus la curent cu inten ia lor.
Barna i estov nu nutriser prea multe speran e. tiau
, dac au dreptate, Oksana avea s -i ucid i doreau s
transforme moartea lor într-o dovad a adev ratei ei identit i.
În esaser înc perea în care aveau s fie descoperite Mariile
cu microfoane i camere de filmat care trimiteau informa ii
direct unei sonde aflate pe orbita Vechii Terra. Nava era
programat s fac saltul în hiperspa iu imediat dup ce
senzorii de mi care ar tau c evenimentele s-au încheiat.
Pentru a nu deconspira localizarea coloniei clonelor, mica
nav avea s se opreasc îns undeva deasupra planului sis-
temului solar al planetei Eck. Odat ajuns acolo, sonda urma
emit un semnal care activa înregistrarea celor doi.
— Cum am fi putut noi s fim parte a conspira iei?
Solda ii ia au venit, ne-au drogat, ne-au r pit...
— Poate c ne-au i violat, zâmbi treng re te Airam.
— Prostii, vorbi i prostii.
— Niciodat nu spunem prostii. Atâta doar c nu ne în e-
lege i.
— Face i atunci un efort i explica i pe în elesul meu.
— Bine... zise Airam. Am atunci pentru tine o întrebare
simpl .
— Zi! strig Johansson, a c rui încordare atinsese din nou
paroxismul.
— Te crezi cumva buricul Universului?
Johansson r mase cu gura c scat i aproape c se
pr bu i pe scaun, uitându-se ca prostit la femeia aceea care îl
înfrunta în cel mai copil resc fel cu putin .
— Nu, de ce? îng im el cu r suflarea t iat de furie.

136
 — Fiindc din ceea ce ai întreprins î i imaginezi c e ti
primul om care s-a gândit c un quint poate fi capturat cu
ajutorul gazelor neuroleptice. Chiar crezi c în toate secolele
astea nimeni n-a mai avut ideea asta? întreb Maria,
arcuindu- i intona ia precum un pu ti la coal .
— Nu tiu, se poate... se bâlbâi Durdrin.
— Eu î i garantez c nu. Dac ar fi fost cu adev rat quint,
Oksana v-ar fi omorât demult pe to i i în nici un caz nu ar fi
zut în capcana ta jalnic .
— Bine, dar voi a i fost acolo. M-a i min it la început. A i
spus c ...
— Nu e adev rat, îl întrerupse Maria. i-am spus ceea ce
ne aminteam. Lucrurile s-au petrecut atât de repede, încât
s-ar putea s mai fi încurcat din când în când tab ra
salvatorilor cu aceea a du manilor. De unde s tim c
suntem în mijlocul unui gambit sinuciga , c suntem obiectele
unei intrigi croite undeva în partea cealalt a galaxiei?
Durdrin le sfredeli cu privirea pe femei, încercând parc s
afle ce e în mintea lor.
— tiu la ce te gânde ti. E atât de tipic pentru o fiin
veche ca tine, îi zâmbi Airam.
— La ce m gândesc? o maimu ri Durdrin.
— Ai vrea s folose ti sonda aceea psi pe care ai a ezat-o
atât de ostentativ la vedere. tii îns c asta chiar c ar com-
promite sarcina Oksanei i nu e ti înc preg tit...
Johansson î i mu buzele. Renun ase cu greu la tenta-
ia de a o sonda pe Oksana. Curiozitatea îl sfredelea ca un
vierme care îi rodea stomacul. Tr darea pe care o sim ea era
atât de mare, încât avea nevoie de o confirmare brutal , in-
diferent cât ar fi fost ea de dureroas . Sondarea psi a unei
femei îns rcinate ducea îns la leziuni ireparabile în esuturile
nervoase ale f tului i el nu era înc preg tit pentru o
asemenea decizie.
— Mai e doar pu in pân când oamenii mei vor recupera
sonda. Trebuie s ajung în câteva ore, scrâ ni Durdrin, pre-
ferând s nu r spund direct.
Airam îi întoarse zâmbetul cu care o mam î i alint
copilul naiv.
— Se vede... Nu e ti preg tit. Nici nu ai cum s fii, fiindc

137
te în eli. Stinul pe care dore ti s i-l nasc nu e nici pe
departe conduc torul de care ave i nevoie.
— Acum chiar c nu tii ce vorbe ti.
Maria râse scurt.
— Chiar nu- i dai seama cât de ridicol e ti? Ne explici
nou , ultimelor reprezentante ale Aba iei, ce este i cum va
reac iona un Stin? Cunoa tem atât de bine structura lui men-
tal , încât fra ii savan i au scris tomuri întregi de dizerta ii
despre felul în care chiar i cele mai banale evenimente îi pot
influen a dezvoltarea. Stin e frumos, e spectaculos, e bun i
are în el o însemnat dorin de a reforma lumea în care
tr ie te, dar pierzi din vedere c Universul nu e un Sat de
Clone.
— Ba poate chiar pe asta mizez, r spunse Durdrin. Sunt
convins c provoc rile la care va fi supus copilul sta vor fi
infinit mai complexe decât ceea ce i se întâmpla lui Stin în
Satul de Clone. El va avea îns o calitate pe care nimeni nu i-o
poate contesta. S-a dovedit de mii de ori cel mai bun dintre
noi. Cu to ii tim asta i de aceea nimeni nu-i va pune la
îndoial deciziile, conducerea. Un asemenea lider, urmat
dintr-o convingere profund , poate schimba nu numai soarta
noastr , a celor care împ rt im memoria Voluntarilor, dar
poate transforma întreg Universul. Poate scoate omenirea din
haos...
— Din haosul în care voi a i aruncat-o, un haos pe care
con tiin ele voastre de tip vechi i elanul vostru distrug tor i
primitiv l-au rev rsat asupra unui timp care avea cu totul
altfel de probleme.
Fu rândul lui Durdrin s râd .
— Cine e ridicol acum? Cine e ipocrit? Dac noi am fost o
mai mare n past , atunci ce se poate spune despre Aba ie? La
urma-urmei, ea ne-a creat!
Airam d du s spun ceva, dar se r zgândi. Bucuros de
aceast izbând , Johansson vorbi din nou:
— Nu sunt naiv, tiu c au mai r mas pu ine clone c rora
li se fi restaurat memoriile originale. Ne-au vânat, ne-au
distrus planetele... Mul i au murit de b trâne e, iar copiii
no tri, dup cum se vede, nu ne împ rt esc idealul. E îns
de datoria mea s încerc s mai ridic o dat flamura celor O

138
Mie de Voluntari. Nu se poate ca moartea acelor oameni s fi
fost în zadar.
— Ba bine c nu! Nu po i încerca s tergi cu buretele trei
mari religii, a a cum a i încercat voi, f s fii preg tit s pui
ceva în loc. i chiar dac a i fi fost con tien i de lucrul sta,
dup câte în eleg eu, voi dorea i s substitui i religia cu un fel
de dictatur a necesit ii absolute a progresului tiin ific. Or
asta e o mare gogori . Sfântul Augustin cel Nou a în eles
exact c asta era sl biciunea voastr i a decis s i camufleze
planul m re sub masca unei religii. Aba ia nu propov duia
nici cre tinismul, nici vreo alt religie a vremii. Era doar un
ghem de dogme bazate pe ideea c drumul oamenilor în via e
prestabilit i c , pe de o parte, odat ce ai aflat despre un om
e virtuos, îl po i clona la infinit fiindc se va mântui de
fiecare dat i, pe de alt parte, c , dac te-ai n scut damnat,
po i face orice fiindc mântuirea oricum nu va veni.
— i tot nu în eleg de ce crezi c Sfântul Augustin cel Nou
nu ne-ar putea fi conduc tor.
— Fiindc el a parcurs o în elegere care vou vi se refuz ,
fiindc el a intrat în contact cu principiul str in al extra-
tere trilor i i-a dat seama c Dumnezeu exist , dar c e în-
corsetat, la fel ca i omul, într-o cu creat pe vremuri de
Sfântul Augustin. Indiferent ce memorii vei reda vreodat lui
Stin, el nu va fi ateu ca voi. Chiar dac îl vei ob ine ini ial pe
tân rul care v-a fost frizer, el nu se va transforma într-un
mare al ateu, ci va parcurge drumul ini iatic spre sentimentul
religios a a cum a f cut-o i Sfântul Augustin cel Nou! Intr-un
fel sau în altul, într-un scop sau în altul, crezând sau doar
pref cându-se credincios.
— Uit -te în jurul t u! izbucni Durdrin. Nu s-a mai
întâmplat nimic de pe timpul Marelui Exod! Propulsia
interstelar e în continuare dependent de austral, tiin a
calculatoarelor e atât de înapoiat , încât Negal i Ballen au
parcurs-o în numai doi ani...
— i cu toate astea, c toria hiperluminic a fost
descoperit f sprijinul vostru... Cât despre abandonarea
tiin ei, nu pot s te întreb decât de unde tii c , privind la
Vechea Terra, oamenii nu s-au sim it brusc mai în siguran
într-o societate în care descoperirile care modificau îns i

139
temelia vie ii se petreceau mai rar? De unde tii c nu am ales
noi s abandon m cursa nebuneasc a descoperirilor care a
dus la distrugerea planetei noastre de ba tin ?
Durdrin d du s spun ceva, dar în momentul acela în
camer intr un soldat care-i d du f vorbe o cutie neagr .
— V-a i întors mai repede, constat cu el cu bucurie.
Tocmai eram pe punctul de a fi convins de babele astea c
tovar ii no tri au murit degeaba. Acum îns vom ti cu
siguran ...
rbatul privi cu uimire la cele dou femei care
începuser s râd .
— Ce v-a apucat?
— Nimic. De i i-am adus zeci de argumente, te-ai sup rat
când i-am zis c e ti o con tiin veche i c Sfântul Augustin
cel Nou nu- i va ajuta la nimic. Acum ai i dovada: trebuie s
vezi ca s tii. Oameni au încetat demult s mai gândeasc
a, iar asta e o mo tenire din secolul la îndep rtat în care ai
murit prima dat .

— Dar unde era Dumnezeul t u înainte

de începerea Timpului?
— Dumnezeu a creat Timpul! Inainte de
Crea ie, el a existat acolo unde Timpul nu
exist i deci nu se poate vorbi despre
existen a Lui.
— i atunci ce l-a apucat de s-a închis
într-un orologiu?

Xtyn ezita s exploreze amintirile lui Rimio de Vassur,

fiindc se sim ea înv luit de fiecare dat de cea a cald a unei
reri de r u care îl indispunea pentru mai multe zile. tia c
nici el nu era un om al c rui suflet s se fi dezvoltat aidoma
celorlalte din Universul cunoscut, dar chiar i a a schiloade,
sentimentele sale erau o jerb de scântei multicolor în
compara ie cu cenu a din sufletul quintului. Avea îns nevoie
de iscusin a lui Vassur în a folosi aparatele capabile s
citeasc memodiscurile unde c uta r spunsul la întrebarea

140
care îl chinuia.
Rev zuse de nenum rate ori înregistrarea l sat de Assan
Tres, aceea în care cel mai mare biolog al tuturor timpurilor le
promitea kyrallienilor o mântuire de tip special, i se întreba la
ce se putuse referi geniul care inventase practic întreaga faun
a Kyrallului, mai pu in ciuperca chu, cea care amplifica
puterile mentale ale fiin elor dotate cu inteligen .
Imediat ce afl cum se folosesc aparatele, Xtyn se retrase
dintre amintire lui Vassur. Prefera s nu se gândeasc la
destinul lui tragic. Asta i fiindc sim ea c , de fiecare data
când intrau în contact mental, Alaana nu se putea ab ine s
nu exploreze pe furi m car i o mic parte a min ii lui care
era Rim, iar lucrul acesta o f cea pe ea s plâng aproape de
fiecare dat . Nu îi pl cea s o fac s sufere i se sim ea
cumva responsabil, de i tia c nu poate s controleze iubirea
ei pentru quintul jertfit în Aba ie. tia c aidoma ei se sim eau
femeile kyralliene care î i pierduser so ii i priveau spre fiii
lor. În trib îns lucrurile erau simple, vocea ly te ferea de
asemenea ispite nenaturale. Alaana nu avea îns un asemenea
sprijin i îi provoca lui Xtyn deopotriv mil i jen .
Citi repede Confesiunile Sfântului Augustin, f s în e-
leag mare lucru, dar sim ind cum o parte a min ii sale le
absoarbe în întregime, re inându-le întocmai. Imediat ce ter-
min , merse în chilia lui din pe ter , se acoperi cu mantia i
i impuse viziunea poienii cu patru pietre, acolo unde îi
convoca pe Sfântul Augustin i pe Augustin Bloose. Spre
marea lui uimire, în viziunea sa ap ru i Vassur, care se a ez
primul, t cut, pe o piatr .
— E esen ial pentru mine s aflu la ce se referea Assan
Tres i doresc s nu-mi mai vorbi i în cimilituri. Vreau verdicte
clare...
— Aaa, i de asta l-ai îmbuibat pe mo ul sta cu cartea pe
care ai citit-o pân adineauri?
— Da. Cred c e mai capabil ca tine s ne explice cum
anume se na te un Dumnezeu. I-am redat ast zi munca
pentru ca, preg tit în felul sta, s m poat l muri mai bine.
— Ba pe naiba! exclam Bloose. Am tras i eu cu ochiul în
ecran. i uite ce zice aici: „Cerul i P mântul sunt în mod
evident crea ii ale lui Dumnezeu".

141
 — i ce e cu asta? întreb Xtyn.
— E evident c nu are cum s i explice. Aici, pe Kyrall,
lucrurile stau exact pe dos. tim c Dumnezeul lui nu a creat
cerul i p mântul acestei planete, ci dimpotriv , dac e s se
întâmple ceva, atunci tocmai ele î i vor crea propriul
Dumnezeu. Am dreptate, mo ule?
Sfântul Augustin se strâmb a plictiseal .
— În compara ie cu tiin a Lui, tiin a noastr este ne-
tiin , zise Augustin. Desigur c , la nivelul în elegerii noastre,
lucrurile par s stea a a cum pretinde amicul Bloose, dar irul
sta mecanicist de consecin e nu e decât un mod simplist de a
privi lumea. i oricum are un viciu de fond...
— Oare de ce m a teptam s zici asta? se lament
Bloose.
— Fiindc te repezi cu un uvoi de vorbe care nu con in
nici o idee profund . Dac se va întâmpla ceva spectaculos pe
Kyrall, i e adev rat c i eu cred c e foarte posibil s se în-
tâmple, atunci evenimentul sta nu va fi deloc de esen divi-
. Dimpotriv , m a tept mai degrab la o erezie monstru-
oas ...
Xtyn încerca s în eleag , dar lucrurile erau înc
nebuloase.
— De ce zici asta? îl întreb el pe Sfântul Augustin.
— Fiindc amicul Bloose mai pierde din vedere un lucru,
unul asupra c ruia dintotdeauna au existat controverse.
Dumnezeu a creat i timpul. E nevoie de un alt timp pentru a
presupune c va ap rea un alt Dumnezeu.
— La asta ce mai zici? întreb Xtyn privind spre Bloose.
— C e nedrept s i închipui c tot ceea ce nu are
explica ie tiin ific e automat de natur religioas . Asemenea
defecte logice au alimentat cu energii neb nuite Corpul celor O
Mie de Voluntari.
— Dar e adev rat ce spune?
— Într-un fel da... Am studiat mult problema asta i
trebuie s recunosc c atât tiin a, cât i filozofia vremurilor
mele acceptau c a existat un moment în care s-a manifestat
un act de voin , indiferent dac universul s-a n scut când a
pocnit cineva din degete sau a ap rut ca o explozie gigantic .
Cineva i-a manifestat voin a asta. Dar de aici i pân la a

142
spune c sta a fost un mo neag cu barb , e cale lung .
— E o cale a c rei lungime e direct propor ional cu ageri-
mea min ii cuiva, îl zeflemisi Sfântul Augustin. Nu e foarte
greu s în elegi c , fiind în afara Timpului i singurul capabil
de a face ceva acolo unde nu a existat nimic, Dumnezeu e
însu i cel care pune în mi care timpul, cel care face ca viitorul
se scurg în prezent i apoi în trecut.
— Ba nu e a a! Toate astea se petrec pur i simplu. Nu
tim de ce, dar suntem mai aproape ca niciodat s afl m. Pe
de alt parte, Dumnezeul de care vorbe ti nu e tocmai cel în
numele c ruia s-au înf ptuit tot felul de atrocit i?
— Nu în elegi i nici nu crezi! Greu de imaginat un
amestec mai periculos!
— Dar dac Dumnezeul t u nu e decât o suprapunere
imens de con tiin e? Dac e vocea unic a unui milion de
suflete, dac e m sura obiectiv a ceea ce este omul?
— N-ai nici o dovad în sensul sta, pufni Sfântul
Augustin.
— Ba bine c nu! Chiar tu spuneai în cartea ta: „Cuvântul
lui Dumnezeu e ve nic acela i, nesupus schimb rii, spre deo-
sebire de creatur , care este ve nic schimb toare." Eu tiu cât
de mult s-a schimbat felul în care a fost zugr vit Dumnezeu
dup moartea ta. Atunci de ce m condamni dac m întreb la
rându-mi dac Dumnezeul t u nu e o crea ie? Iar dac
lucrurile stau a a în general, nu tiu cine altul e mai nimerit
decât Assan Tres s creeze un Dumnezeu nou sau unul al
Kyrallului. El însu i e un fel de Dumnezeu pentru fructele
negre, pentru policorni i florile cânt toare...
În momentul acela, Rimio de Vassur se ridic de pe piatra
lui i privi întreb tor spre Xtyn, care îi f cu semn s
vorbeasc .
— Am citit i eu Confesiunile i nu pot s spun c le în-
eleg a a cum o fac ceilal i. Mi-a atras îns aten ia formularea
unui adev r simplu, pe care îl poate pricepe chiar i un soldat
mai pu in instruit în asemenea fine uri de gândire: Timpul e o
sur a mi rii corpurilor a zis Sfântul Augustin. Dac
accept m lucrul sta, m întreb dac nu cumva treci prea
or peste faptul c auzi vocile acelea numai în momentul în
care livada de arbori negri e zbuciumat de furtun .

143
 Întrebarea produse un oc atât de mare în mintea lui
Xtyn, încât viziunea se destr imediat. Ie i cu pa i
împletici i i se îndrept în pe tera Omenori. La ora aceea doar
pu ini dintre tovar ii s i erau acolo. Cei mai mul i încercau
înve e s devin operatori în psiac. Se repezi spre
aeroglisorul pe care înv ase s -l piloteze singur, apelând la
memoriile lui Vassur, i ateriz riscant pe platforma psiacului.
i deschise mintea c tre vocea ly a tribului s u i sim i
cum tresar câteva zeci de con tiin e. Î i chem tovar ii spre
livada de arbori negri i, curând dup aceea, câteva transpor-
toare aterizar cu zgomot la marginea ei.
— Vreau s m ajuta i s cre m viziunea unei furtuni. Am
nevoie ca frunzele i fructele arborilor s se clatine de parc ar
fi m turate de cel mai puternic vânt.
a cum îi cerea tradi ia, Xtyn ini ie viziunea i î i
imagin cum arborii sunt scutura i de un uragan. Ceilal i i se
al turar i încet, uraganul omenori sfâr i prin a- i urla furia,
aproape distrug toare pentru arborii negri. Kyralienii tiau
îns c era nevoie de o munc intens pentru a desprinde un
fruct de pe ramura lui i niciodat nu v zuser vreun copac
doborât de vânt, a a încât nu- i f ceau griji cu privire la
soarta livezii lor. Formula „când vei aduna fructe negre de pe
jos" era sinonim în limba lor cu un timp care nu avea s vin
niciodat .
Mul umit de intensitatea viziunii, Xtyn î i retrase mintea
din vocea ly i renun s mai contribuie la furtuna pe care o
produceau ai lui.
Realiz c Vassur avusese dreptate imediat ce se con-
centr asupra livezii. Zbuciuma i de for a min ii r zboinicilor
Omenori, copacii se încovoiau pân aproape de p mânt i
vocile se auzeau mult mai clar de data aceasta.
Te-am g sit, iubire. i-am spus c am s revin.
— Zerri? întreb pierdut Xtyn, f s i dea seama c
vorbe te.
Da, iubire... O s fim din nou împreun .
— Bine, dar cum se poate?
Nu tiu, Xtyn, iubire. Dar mi-e mai bine decât mi-a fost
vreodat . E lini te i lumin în jurul meu i nimeni dintre cei de
aici nu îmi mai repro eaz nimic...

144
 Tân rul se a ez pe iarba scurt i aspr , r suflând greu.
— Dar unde e ti, i mai ales... cine mai e cu tine.
Mul i dintre prietenii no tri care mi-au povestit cât de viteaz
ai fost i cum m-ai r zbunat. Dar mai sunt i câ iva oameni pe
care nu îi cunosc, dar care spun c te tiu pe tine. E un b rbat
care zice c a fost Abate, altul care sus ine c i-a fost Maestru.
Dar eu cred c ei mint, iubire. Vorbesc mereu de tine numai
fiindc ... dar nu conteaz .
— Zerri, e important pentru mine s în eleg. Unde sunt
ace ti oameni? Unde e ti tu?
Nu tiu, iubire! Exist i, odat cu mine, exist i dragostea
mea pentru tine. Îmi e de ajuns.
— Dar de ce te aud numai când bate vântul? De ce nu
te-am auzit i pân cum?
Nu mai sunt cum eram, dar nu sunt nici cum nu eram. E
complicat s i explic.
— Dar de ce te aud numai dac bate vântul?
Tovar ii îmi spun c glasul nostru este cel pe care Kyrallul
îl a teapt dintotdeauna, glasul care a fost aici mereu i pe care
noi l-am amu it pre de genera ii.
— Nu m ajut prea mult, scrâ ni Xtyn, care era rupt
între dorin a de a-i vorbi i cea de a afla care era sursa
miracolului acela.
Furtuna îns începu s se potoleasc destul de repede, pe
sur ce din ce în ce mai mul i r zboinici kyrallieni ie eau
din viziune pentru a se concentra asupra unui copil care
striga ceva. Xtyn se gr bi spre ei i îi întreb :
— Ce s-a întâmplat?
— Atac psiacul!
— Cine? Câ i sunt?
— Nu tim... Dar e mai r u ca data trecut . Acum au
aruncat cu un praf i...
Îngrozit, Xtyn î i proiect gândurile, c utând-o disperat pe
Alaana. O g si mult prea ocupat încercând s creeze un vânt
în jurul structurii imense a psiacului, pentru a destr ma cea a
dens care p rea s fi cuprins centrul de comunica ii al
Galaxiei. Xtyn strig repede la tovar ii s i i se unir într-un
efort disperat de a-i ajuta pe cei din psiac, de i nu în elegeau
de ce era cea a aceea atât de periculoas .

145
 Dur mai bine de jum tate de or pân când atmosfera se
limpezi, iar Xtyn se putu urca în glisor pentru a merge în
psiac. Când v zu fa a Alaanei, î i d du seama c se întâm-
plase ceva extrem de grav.
— Cred c psiacul e distrus.
— Nimeni nu poate distruge psiacul. Nici imperiul nu avea
arme care s ...
— Ne-au atacat cu un acid molecular care pare sintetizat
special pentru a reac iona cu tipul de materiale folosite la
construc ia psiacului.
— Bine, dar pân acum am tiut c nu poate fi distrus,
protest Xtyn.
— Asta era doar o infatuare a Imperiului. Nu m-am a tep-
tat nici o clip ca tu s o fi luat în serios. Orice e f cut de mâ-
na omului poate fi distrus. Ba mai mult, e o lege omeneasc
aceea care spune c tot ceea ce este creat de mâna omului va
pieri d râmat de om.
— i nu putem face nimic?
Alaana ridic din umeri.
— tii bine c nu exist leac pentru o reac ie a unui acid
molecular. Se autoîntre ine i va mânca psiacul pân în
temelii...
— Cum au putut? Asta îi arunc pe oameni cu multe sute
de ani în urm ! Extrac ia de austral i legile... Imperiul.... se
bâlbâi Xtyn.
Alaana îl strânse de mân . Ea era singura care tia c în
spatele quintului i conduc torului fioros se ascundea un b iat
care abia împlinise dou zeci de ani i a c rui ran de iubire
nu se vindecase.
— Dar dac încerc m cu ap ? Poate cu alt substan ...
Nu se poate... Într-un fel, psiacul e simbolul planetei mele.
Ca i cum soarta ar fi vrut s îi dea o ultim lovitur , din
psiac r sun o trosnitur puternic .
— A început s se pr bu easc tavanul din sala cea mare,
opti Xtyn.
— Hai s mergem... Chiar dac va supravie ui structura,
va fi nevoie de câ iva ani pân când se va regenera colonia de
ciuperci care învelea sala mare. Iar ea a pierit demult, a fost
cea mai aproape de urgie.

146
 Xtyn î i amintea de pove tile pe care le auzise în vocea ly a
tribului s u. Mul i dintre kyrallieni râdeau de solu ia simplist
pe care o g siser inginerii lui Kasser, aceea de a face o
imens pelerin shu pentru cl direa lor. Kyrallienii înv aser
pe propria piele cu mult vreme în urm c o asemenea
colonie gigantic poate fi un ad post în el tor fiindc , de i era
puternic , odat distrus îi l sa pe cei care depindeau de ea
nici o alternativ . Xtyn î i d dea seama acum c tiuse
toate acestea înc de când v zuse psiacul pentru prima dat ,
dar nu ac ionase în nici un fel. Ar fi fost i greu. Psiacul era
mereu în fierbere, era mereu deschis pentru comunica iile
instantanee. Încerc s i proiecteze gândurile dincolo de
Kyrall, a a cum putea s o fac atunci când st tea cu Alaana
în sala mare. Nu reu i s îi contacteze nici pe Arrus, nici pe
Oksana i nici chiar pe quin i.
O bucat minuscul de zid i se rostogoli pân la picioare,
dând parc semnalul unor pr bu iri care zguduir psiacul.
Spectacolul era deopotriv fascinant i crud. Imensa structur
se strângea parc în ea îns i, topindu-se în aburul gros pe
care îl scoteau fragmentele de zid i acidul molecular ajuns în
ocean. Moartea uria ului edificiu era lipsit de orice glorie,
fiindc m rea a construc ie p rea c se f râm sub propria
greutate, de parc o voin gigantic hot râse c timpul
trebuie s treac infinit mai repede peste ea.
— Nu rezolvi nimic dac mori aici, îi strig Alaana. S ne
retragem pe continent i o s vedem...
— Cine a f cut asta? întreb Xtyn printre din i.
— Nu tim, dar ce importan mai are?
— Se poate s fi fost federa ioni tii sau poate c tovar ii
fanaticului acela Avraam... Important este îns c ne-au adus
acolo unde i-au dorit. Acum va trebui s trat m cu federa iile
care de in tehnologia i banii necesari pentru construirea unui
nou psiac.
— Cred c nu va fi nevoie, zise Xtyn cu privire neguroas .
Nu atâta vreme cât pe Kyrall mai e m car i un singur r zboi-
nic dispus s se al ture viziunii tribului s u.
— De ce îmi este team de ceea ce urmeaz ? murmur
Alaana.
— N-am fost în psiac împreun cu semenii mei pentru a

147
crea furtuna care ar fi împr tiat praful acela uciga , zise Xtyn
rind u or în glisor, lâng Alaana. Dar am stârnit alt uragan,
mai folositor decât cel cu care am fi putut salva psiacul.

— Spuneai c acela care vrea s -l g -

seasc pe Dumnezeu trebuie s înving i
puterea memoriei.
— Da, chiar i acum mi se pare un
lucru de bun sim .
— Dar dac , în c utarea Lui, g se ti
din întâmplare am nunte care- i resusci-
teaz memoria i î i demonstreaz tocmai
valoarea ei?
— Înseamn c Dumnezeu a vrut asta
i c te supui planului Lui m re .
— Ce frumoas e lumea ta! Parc ar fi
cut pentru prunci.

Trecuser mai bine de ase zile de când Arrus nu mai

intrase în contact mental nici cu Alaana i nici cu Xtyn.
Încercase s i trimit gândurile spre Kyrall, dar nu reu ise s
prind nici o gean din str lucirea aceea vag , omniprezent
pe care o emitea psiacul spre mintea tuturor operatorilor afla i
în Galaxie. Rezervele sale de hran i de ap se apropiau de
sfâr it. Trebuia s întreprind repede ceva.
Cercetase cu luare aminte nava veche pe care o desco-
perise în pe tera în care se putea intra traversând lacul de
accun. Via a nu-i mai fusese pus în pericol, dar avusese
ocazia s asiste de pe mal i la alte dou furtuni magnetice
care fr mântaser metalul lichid. De la locul s u ferit de
primejdii, fenomenul i se p ruse extrem de spectaculos, fru-
mos într-un fel s lbatic, ca o b lie câ tigat cu policornii.
tia de pe Kyrall c navei descoperite de el i se potrivea o
unitate energetic standard, de felul celor care alimentau i
vehiculul s u. V zuse de asemenea de câteva ori înregistrarea
lui Assan Tres, dar nu acordase niciodat importan felului
în care Xtyn manevrase aparatele navei p site în Pe tera

148
Vânturilor pentru ca imaginile s înceap s se deruleze pe
ecran.
Privit ca un obiect rece, neînsufle it, nava nu avea nimic
extraordinar, ea fiind practic o copie a celei de pe Kyrall. Se
punea desigur întrebarea ce se întâmplase cu aceia care
veniser la bordul ei pe Eck, dar, indiferent cât cercetase
pe tera, nu g sise vreun indiciu asupra sor ii lor.
Acum st tea pe malul lacului de accun i abia î i tr gea
suflarea din cauza poverii pe care o purtase tocmai de la
nava sa. Inten iona s cupleze unitatea energetic pentru a
vedea dac nu existau înregistr ri care s l mureasc misterul
prezen ei pe Eck a exact aceluia i fel de vehicul spa ial ca i pe
Kyrall. A ez întâi containerul greu de fier pe suprafa a lacului
i v zu c acesta plute te, de i îi r mâneau la suprafa doar
câ iva centimetri ai capacului superior. Privi apoi cu aten ie
luciul metalului lichid. Era perfect plan, ceea ce, spera el,
urma s -l scuteasc de experien a unei furtuni.
Cu gesturi gr bite, se a ez pe spate, prinse cu o mân
unitatea energetic i începu apoi s vâsleasc frenetic,
îng duindu- i doar scurte r gazuri în care verifica dac se în-
dreapt în direc ia pe terii. Traversarea se petrecu f inci-
dente i asta îl f cu pe Arrus s devin aproape euforic.
Bucuria F urarului se topise îns treptat, în timpul celor
trei ore în care se chinuise s g seasc loca ul exact unde
trebuia potrivit unitatea energetic . Fusese un timp în care
urarul blestemase f încetare incapacitatea kyrallienilor
de a folosi chiar i cele mai simple obiecte tehnologice. Cu
pu in înainte de a g si solu ia, fusese atât de disperat, încât se
întreba ce s-ar fi putut întâmpla dac sistemul de comenzi
vocale pe i-l instalase Xtyn în nava cu care venise ar fi încetat
brusc s mai func ioneze. Arrus tia c nu ar fi fost niciodat
în stare s execute corect succesiunea de comenzi necesare
decol rii i apoi saltului hiperspa ial, de i ele erau notate cu
aten ie într-un carnet. Nici cu cititul nu se descurca prea bine,
de i hârtia îl fascina.
De parc ar fi vrut s -i alunge temerile, nava c via
imediat ce g si în sfâr it locul în care trebuia conectat
unitatea energetic . Înc de la început aten ia îi fu atras de
un monitor care avea dedesubt o consol cu doar câteva

149
butoane. Le ap cu frenezie i oarecum la întâmplare i, ca
i cum atâta ar fi a teptat, ecranul se lumin , l sând s se
vad un peisaj familiar. Era lacul de accun, privit de pe malul
opus pe terii. Imaginile se schimbar brusc i în cadru
ap rur dou nave, dintre care una era f îndoial cea din
pe ter .
La un moment dat, în cadru ap ru un om. Era destul de
scund, cu pieptul larg, iar barba îi flutura bizar peste
marginea de etan are a c tii scafandrului pe care îl purta. Cu
fa a luminat de un zâmbet, b rbatul f cu semn celui care
înregistra imaginile s filmeze în continuare lacul de accun.
Monitorul se întunec pre de câteva secunde i Arrus
tocmai se preg tea s aplice o nou secven haotic de ap -
ri ale butoanelor când imaginile revenir . De data aceasta,
în cadru erau apte b rba i, iar Arrus avu nevoie de toate
st pânirea de sine de care era capabil pentru a nu fugi din
fa a priveli tii aceleia tulbur toare. ase dintre ei purtau
mantii shu.
— M numesc Bogannus Boszt i împreun cu prietenii
mei de pe Kyrall am venit aici pentru a duce la îndeplinire
misiunea sacr a Ordinului nostru. Folosind descoperirea
mea, adic metalul acesta lichid care poate fi controlat cu
ajutorul min ii, prietenii mei se vor transforma în lupt tori de
temut care vor sf râma zidurile Aba iei. Iar aceia care m vor
întreba de ce-am ales calea sabiei s aib în vedere c aceasta
a fost întotdeauna drumul cel mai simplu al Adev ratei
Biserici.
Urm un caleidoscop de imagini f sunet, înregistrate în
mod evident la intervale de timp. Arrus v zu încântarea de pe
fa a unui kyrallian care inea în mân o sfer de accun ce se
transform brusc într-o lam t ioas . O alt secven îl
înf a pe cel mai b trân dintre kyrallieni ridicându- i mâinile
spre cer a a încât toat lumea s poat vedea c de sub unghii
îi ies firi oare extrem de fine de accun.
În înregistrare urm o perioad destul de îndelungat în
care erau filmate câteva furtuni pe lacul de accun. De i
spectaculoase, imaginile fur un adev rat chin pentru Arrus,
care a tepta cu totul altceva.
bdarea îi fu r spl tit când cel mai b trân dintre ky-

150
rallieni fu prezentat inându- i mâinile pe capul unuia mai
tân r. Operatorul focaliz i Arrus v zu limpede cum firi oare
minuscule de metal fluid p trund prin easta celui mai tân r.
Cadrele se schimbar rapid, prezentându-i apoi pe to i cei
apte b rba i bucurându-se i mi cându-se în cerc în ceea ce
rea a fi un fel de dans.
Lui Arrus i se confirmaser deja toate b nuielile. R mânea
desigur s afle cum îi convinsese Bogannus Boszt pe cei ase
î ip seasc planeta i de unde tiuse el despre calit ile
accunului.
Arrus abia dac reu i s se concentreze la o serie de
imagini care prezentau primele încerc ri de mi care rapid ale
celor cinci tineri kyrallieni. Nu erau nici pe departe la fel de
iu i precum quin ii pe care-i cunoscuse Arrus, dar se mi cau
oricum cu o vitez i o îndemânare care i-ar fi putut face
solda i invincibili.
Imaginile se succedar pre de aproape o or , timp în care
Arrus v zu ceea ce nu se îndoia c este istoria prescurtat a
instruc iei primilor quin i. Deodat , ecranul se întunec i
mase a a din nou o vreme mai îndelungat . Când imaginile
revenir , ele îi prezentau pe tinerii kyrallieni distrându-se
încercând s modifice suprafa a lacului de accun. Unul dintre
ei reu ise s fac s apar un cub perfect, iar altul în ase o
lam , ca acelea care se formau în timpul furtunilor. În
secven a urm toare erau prezentate dou t uri, înalte fiecare
de cel pu in patru metri, care se ciocneau unul de altul i erau
controlate, f îndoial , de min ile a doi kyrallieni.
Urm o nou perioad de pauz , dup care pe monitor
ap ru fa a lui Bogannus Boszt. Fruntea îi era br zdat de o
ietur adânc i vorbea precipitat.
— Fra ilor, las aceast nav i înregistr rile pentru cazull
în care nu vom reu i s p sim planeta. Viziunile de accun
ne atac s lbatic! Dac misiunea noastr se va stinge în e ec
fie ca aceast nav i resursele ei s reprezinte un nou început
pentru Frontul Adev ratei Biserici. Documentele noastre,
ascunse pe Kyrall în cel mai întunecat col din Pe tera
Vânturilor, ar trebui s v ajute s recl di i misiunea sacr a
distrugerii Aba iei i a principiului str in pe care-l reprezint
ea. Dumnezeu s ne aib în paz !

151
 Total nel murit, Arrus a tept aproape o or , dar pe ecran
nu mai ap ru nici o imagine. Când se convinse c nu mai avea
ce a tepta, se gr bi s decupleze unitatea energetic , fiindc
nu era sigur c propria sa nav ar fi putut func iona f ea.
Când d du s ias din pe ter , v zu îns c lacul de accun
era fr mântat de o furtun violent . Lamele de metal lichid
atingeau în imi de zece metri i nici nu se putea pune
problema s traverseze lacul. Înciudat, se a ez pe unitatea
energetic i începu s priveasc spectacolul. Din plictiseal
încerc s i proiecteze i el gândurile în zbaterea aceea de
metal lichid, dar nu ob inu nici un rezultat evident. Î i ridic
gluga mantiei shu pentru a- i feri urechile de un curent de aer
rece i-i trebuir câteva secunde bune pân s realizeze
semnifica ia acelui vânt. Aerul care ie ea prin deschiz tura
cea mare a pe terii trebuia s intre pe undeva!
Indiferent cât se str dui, nu reu i îns s g seasc cea
de-a doua intrare în pe ter . Sond cu mintea întreaga cavi-
tate, dar roca p rea solid pe întreg perimetrul p ii mai în-
tunecate. Prad unei inspira ii de moment, Arrus ridic îns
ochii i v zu c în spatele unei coloane formate în mod natural
se putea distinge totu i o cr tur prin care se strecurau
câteva raze de soare. Privi în jur neajutorat. Nimic din ceea ce
purta la el nu avea cum s -l ajute s ajung sus. Pe Kyrall,
probabil c , ajutat de câ iva tovar i, ar fi reu it s se
propulseze pân acolo bazându-se numai pe for a gândului,
dar o asemenea performan îi era imposibil în afara planetei
sale de ba tin .
Mai avu de a teptat aproape dou ore pân când furtuna
se lini ti i lacul redeveni perfect plan. Parcurse drumul spre
nava sa abia târându-se, istovit de greutatea unit ii energe-
tice, dar i de povara celor pe care le aflase. Quintaratul era
într-adev r originar de pe Kyrall. B nuise lucrul sta dar
acum, c avea confirmarea, î i d dea seama c nu f cuse
decât s se pr bu easc într-un noian de întreb ri cu mult
mai complicate. Cum reu ise Frontul Adev ratei Biserici s
construiasc tot ceea ce era pe Kyrall? Ce-l f cuse pe
Bogannus Boszt s renun e la ceea ce p rea a fi misiunea lui
cea mai important ? Ce anume a putut s fie atât de înfrico-
tor, încât s alunge cinci quin i de pe o planet ?

152
 ***

A doua zi diminea , Arrus constat c îi era aproape

imposibil s se dea jos din pat. Decise c frica lui de a- i pilota
nava devenise brusc mai pu in important decât durerea pe
care o resim ea în to i mu chii în urma efortului din ajun. Nu
avea de gând s mearg pe jos. Se concentr la maximum
încercând s dea comenzile verbale cu cât mai mult acurate e
i nava îl ascult , docil , ridicându-se la câteva sute de metri
i pornind încet spre lacul de accun. Arrus î i d du seama cât
de mult timp ar fi economisit dac ar fi avut curaj s zboare
imediat ce descoperise adev rata natur a lacului, dar
frustr rile se risipir rapid, imediat ce ochii îi c zur pe o
imagine ciudat . Î i comand vehiculul s se pozi ioneze
deasupra colinei în care era s pat pe tera care se deschidea
spre masa de metal lichid.
Arrus privi cu aten ie, apoi comand navei s înregistreze
imaginea aceea în detaliu. Se frec la ochi i mai privi o dat ,
dar v zu acela i lucru.
— Nu se poate!
Pe platoul de piatr care acoperea pe tera era s pat cu
linii foarte sigure, estompate doar ici-colo de câteva aglomer ri
de praf ro iatic, imaginea unei m tci înconjurate de lucr torii
ei ze i. Arrus nu v zuse niciodat pe viu o asemenea creatur ,
dar cuno tea foarte bine cum arat , fiindc v zuse
nenum rate înregistr ri ale r zboiului. Imaginea nu suferea
nici un fel de echivoc: era aceea a unei m tci.
Primul imbold al F urarului fu s se ridice pân pe orbit
i de acolo s fac saltul hiperspa ial pân pe Kyrall. Era îns
ceva în sculptura aceea care îl f cu s mai r mân . Ceva
familiar i totu i înfrico tor. Se roti u or în cerc deasupra ei,
admirându-i dimensiunile gigantice i încercând s i dea
seama ce anume îl frapase. Artistul abordase o imagine
naturalist , nu existau stiliz ri i nici diferen e majore fa de
felul în care ar tau ze ii în realitate. Revela ia îl lu prin
surprindere.
Era veche. Sculptura era veche.
Prad unei inspira ii subite, Arrus ateriz la marginea

153
basoreliefului i coborî val-vârtej. Î i trecu degetele peste
marginile an urilor s pate în piatr care compuneau opera de
art , vizibil doar din aer: muchiile erau tocite, iar adânciturile
erau colmatate cu praf.
Tot învârtindu-se în perimetrul basoreliefului, Arrus
constat c , pe margini, an urile erau mai pu in înalte i ele
se adânceau, greu perceptibil, pe m sur ce erau mai aproape
ce centru. Încerc s g seasc i punctul de maxim
adâncime. Nu îi fu foarte greu, fiindc el era situat chiar în
centrul figurii m tcii, acolo unde ar fi trebuit s fie în realitate
unul dintre complicatele organe de sim ale animalului. Era o
scobitur destul de mare, în care Arrus ar fi putut înc pea
lesne ca într-un c . La doar câ iva metri distan , F urarul
ri i cr tura pe care o g sise cu o zi înainte în tavanul
pe terii. Reveni la c ul de piatr i încerc s îndep rteze
cu mâinile goale praful adunat acolo. Nu apucase s înl ture
prea mult când universul se n rui în jurul lui. Înainte s i
dea seama ce se întâmpl , se pomeni c zând printr-un fel de
jgheab. Binecuvânt în gând mantia shu care absorbea
ocurile lovirii sale succesive de marginile a ceea ce p rea a fi
un fel de conduct .
Coloana! E goal pe din untrul realiz Arrus cu groaz ,
anticipând contactul dur cu solul. Î i aducea perfect de bine
aminte c z rise cr tura în spatele unei coloane pe care el o
crezuse natural , dar care se dovedea a fi un fel de conduct .
În loc s se striveasc de p mânt îns , Arrus se ciocni de un
cot i porni s alunece acum pe o suprafa înclinat i în
mod evident finisat artificial, extrem de neted . Alunecarea
era din ce în ce mai rapid i, în ciuda întunericului, F urarul
reu i s observe, spre groaza lui, c se îndreapt spre un
perete vertical, str lucitor.
Accun. Ajung în lacul de accun.
Încerc s se ghemuiasc , dar în ciuda precau iilor sale
resim i din plin impactul cu peretele metalic. Odat ajuns îns
în masa de accun, lucrurile nu se petrecur deloc a a cum
sperase Arrus. În loc s se opreasc , mi carea i se acceler
spre în sus de data aceasta i, înainte s i dea seama ce se
întâmpl cu el, se trezi propulsat la aproape cinci metri
deasupra luciului de metal lichid. C zu, resim i destul de dur

154
contactul cu oglinda înfierbântat a lacului i începu s
vâsleasc disperat spre mal. Când atinse binecuvântarea ni-
sipului, mantia aproape c îi urla de durere, iar pielea de pe
spate era cu siguran o ran vie. Bomb nind plin de nervi,
Arrus v zu cu stupoare c se afl pe malul cel lalt, în fa a
pe terii. Avizat, v zu acum c intrarea p rea str juit i ea de
sculpturi. Erau rudimentare i doar cu greu le puteai deosebi
de un grohoti natural, dar versantul fusese modificat în scop
artistic. Pe tera care nu îi spusese nimic pân atunci era f
îndoial un edificiu zet extrem de primitiv.
Arrus î i scoase repede toate ve mintele, l sând mantia
shu intre în contact cu pielea lui i savurând, u urarea
acestei apropieri. Abia dup ce usturimile se mai domolir un
pic, încerc s se gândeasc la ce-ar fi putut folosi jgheabul
acela prin care tocmai c zuse. Realiz imediat c probabil, la
origine, accunul era pompat cumva în an urile basoreliefului,
când astfel ca întregul ansamblu s scânteieze în soare.
mânea îns s în eleag cum anume ajunseser ze ii pe Eck
cu câteva mii de ani înainte ca Împ ratul Bella s le dea nave
cu propulsie hiperluminic .
Porni s ocoleasc din nou lacul în c utarea navei sale,
ferm hot rât s decoleze i s se opreasc direct pe Kyrall.

— i-am mai spus! Exist i r zboaie

drepte, acelea menite a pune lucrurile în
acord cu vrerea lui Dumnezeu.
— Nu sunt înc preg tit s accept c
toate r zboaiele sunt drepte.

Fr mântat de un fluviu de emo ii, Zuul privea contrariat

spre matc . O sim ea cu totul altfel decât pân în urm cu
câteva zile. Era distant , dep rtat de con tiin a lui i asta i se
rea minunat i periculos deopotriv . A a cum prev zuse, ea
fusese prima afectat de procesul de dotare a ze ilor cu
con tiin individual .
Se întâmplase ceva la care nici st pânul nu se a teptase.
Zuul avusese nevoie de un corp nou i, în timp ce în m run-

155
taiele ei complicate îi preg tea un nou înveli de carne, matca
ar fi trebuit ca, ajutat de st pân, s îi re in informa iile
astfel încât Zuul s i poat rec ta memoria, care îl ajuta s
îi fac pe oameni s cread c au de-a face cu acela i individ.
Matca se achitase de sarcina aceea, dar p rea acum s tie tot
ceea ce tia Zuul, tot ceea ce acumulase el de-a lungul
mileniilor în care st tuse aproape de st pân.
— Cum adic nu- i pas de bahlah? Ei trebuie s continue
construiasc Templul, s ...
— La ce bun? Pericolul nu e acolo. Oamenii sunt peri-
culo i.
— Oamenii nu sunt treaba ta. St pânul are cu ei alte
planuri.
— Poate dore te s îi lase s ne ucid ? S ne ia i planeta
asta, a a cum au f cut cu toate celelalte?
Zuul t cu. Nu se gândise niciodat c matca ar fi putut
interpreta în felul acela evenimentele ultimilor trei ani.
— Pierderea P rin ilor a fost o parte a planului st pânului.
— Un plan crud i f sens...
— Î i atrag aten ia c , negând într-un asemenea fel
hot rârile st pânului, te expui unui pericol chiar mai mare
decât cel reprezentat de oameni. St pânul te poate dezintegra
oricând i poate crea în locul t u o fiin ceva mai
ascult toare.
— Crea? În locul meu? Cred c te în eli pu in asupra
ordinii acestui proces.
— Nu am cum s m în el, de vreme ce informa iile mele
sunt cele pe care a dorit st pânul s mi le împ rt easc .
— Nu a sosit înc timpul s afli. Se poate, de altfel, ca
timpul acela s nu mai vin niciodat . Î i spun doar c , în
timp ce te n teai, am avut o discu ie extrem de interesant
cu cel pe care tu îl denume ti „st pânul".
Zuul frem nervos din antene.
— Cu mine nu vorbe te niciodat .
— A a este. Fiindc nu ai reu it niciodat s în elegi c nu
ti mai important decât un bahlah oarecare. De ce crezi c a
decis s ...
— Nu sunt mai important? Dar eu am fost i pe Vechea
Terra, îl slujesc...

156
 — Îl sluje ti, sta e cuvântul. Dar nu e ti viu. Nu e ti ca
el, ca oamenii, ca noi...
— Cum po i spune a a ceva?
Matca se mi pe picioarele sale gigantice, f când s
tresalte întreg plan eul s lii în care st tea.
— E simplu, Zuul, e simplu... Te-ai gândit vreodat ce îi
face pe oameni s fie a a cum sunt?
— Sunt mii de motive...
— Da, dar care este cel mai profund? Cel din care se trag
toate?
— Nu tiu dac se poate s simplifici. Eu îi cunosc destul
de bine i tiu c sunt domina i de instincte imprevizibile, iar
dac adaugi asta la cât de complex i nesigur e gândirea lor,
îndoiesc c po i g si un motiv...
— Dar nu e vorba numai de ei, de rasa lor. Am s te întreb
a cum l-am întrebat i pe st pânul t u...
— Al meu? E i al t u, protest Zuul.
— Întreaga ta istorie al turi de st pânul t u sufer i alte
interpret ri.
— De unde tii asta?
— Ui i c tiu tot ceea ce tii i tu i în eleg acum altfel
decât tine.
— Ce în elegi?
— Gre elile voastre, limitele voastre. A a cum doream s i
spun mai înainte, a i prigonit oamenii f s v da i seama
, de fapt, ceea ce nu pute i accepta sunt emo iile lor.
— A a este, ele duc la conflicte, la...
— Da, dar sunt i unica modalitate prin care un individ
poate c ta glas propriu într-o mare de semeni. Nu e vorba
aici numai de oameni. Emo iile sunt probabil singura dovad a
inteligen ei unei fiin e neunice. Nu po i nega lucrul sta f
declan ezi mânia distrug toare a unei rase. Îi în eleg pe oa-
meni i de aceea î i spuneam de pericolul pe care îl reprezint
quin ii.
— sta e un lucru foarte urât. St pânul se va sim i jignit.
— St pânul t u mi-a spus lucrul sta.
Zuul se întoarse cu spatele, dând s plece.
— Unde te duci?
— La quin i. car unul dintre noi trebuie s dea

157
ascultare st pânului i s z rniceasc planul lor.
— S fii atent la ie irea din Edificiu.
— Templu. Suntem în Templul st pânului nostru.
— Cum vrei, dar s fii atent acolo.
— De ce?
— Am reu it s modific unul dintre copaci ca s slujeasc
elului meu.
— Ce face adic ?
— Aplic o experien valoroas , pe care formele de via
terrane au folosit-o timp de miliarde de ani.
Nedumerit, Zuul porni s ontâc iasc spre ie ire.

***

Allin Perse se opri cu lama de accun la doar câ iva

milimetri de ochiul lui Leka Hinnedi. Acesta îns îi atrase
aten ia zâmbind c lama sa str punsese deja tunica în zona
inimii celuilalt.
— Era vorba s ne juc m! Uite ce-ai f cut, se pref cu
Perse sup rat.
— La ce- i mai trebuie zdrean a imperiului, ridic Tars din
umeri. Poate c sta a i fost mesajul pe care dorea s i-l
transmit atunci când te-a atras în capcan l sându- i fa a
descoperit .
Perse î i netezi cu grij locul sfâ iat i îi arunc o
ut tur piezi lui Tars, care st tea tol nit pe podeaua tare
de parc ar fi fost cel mai confortabil pat.
— Nu e o zdrean . Cel mult e o amintire f mare
valoare. Voi zice i c e o zdrean .
Quintul i d du seama din t cerea celorlal i c vorbele lui
puteau avea mai multe în elesuri, a a încât continu repede.
— Am s o repar i o s fie ca nou .
Tars se ridic brusc din locul de unde urm rise antrena-
mentul colegilor s i i zise pe un ton vesel.
— Asta era o misiune pentru Rim.
— De ce? întreb Villerte, mai mult pentru a contribui la
alungarea spectrului de z rnicie pe care îl ridicaser spusele
lui Allin Perse.
— Lui îi pl cea pânda.

158
 — Zicea a a, dar mereu l-am suspectat c o savura re-
trospectiv, dup ce ajungea s i prind prada i nicidecum în
timp ce se plictisea a teptând.
— Unde naiba or fi ze ii tia? Eu nu mai rezist. M duc
m uit! exclam Villerte.
— Vin i eu, zise Tars repede, întorcându-le un zâmbet
iret celorlal i doi quin i, pe care reac ia lui îi condamna s
mân în nav . Deciseser înc înainte de aterizare s se
conformeze vechilor lor regulamente i, de vreme ce ei doi
plecau, ceilal i doi trebuia s r mân .
— Am putea merge cu to ii, cu nava asta... incerc Perse.
— Da! hohoti Villerte. Îmi i închipui ze ii fiind incapabili
observe ditamai fregata spa ial care plute te la mic
în ime în preajma cuibului lor.
alte cuvinte, cei doi quin i plecar spre sasurile din
care decolau navetele individuale. Dup un zbor scurt, ajun-
ser deasupra poienii din fa a Edificiului i luar destul
altitudine pentru a fi în afara oric rui atac pus la cale de ze i.
— E pustiu. Unde or fi? se mir Villerte.
— Poate c au murit, presupuse Tars.
— Nu prea cred...
Quin ii ocolir cu grij Edificiul, f a vedea îns ceva
schimbat.
— Sunt în untru, zise într-un târziu Villerte. Uit -te pe
terasa aceea.
Într-adev r, suspenda i la mai mult de o sut de metri
deasupra solului, câ iva ze i munceau la montarea unei
balustrade pe o teras atât de larg , încât ar fi putut ateriza
acolo chiar i o nav spa ial mai mic , de c tori.
— Dar de ce nu e nici unul pe afar ?
— Cine tie? Hai s ne mai uit m o dat la ie ire.
Dup ce încercar zadarnic s în eleag ce se întâmpl ,
quin ii hot râr s aterizeze în poiana din fa a intr rii în
Edificiu.
— Copacul sta nu era aici data trecut , zise Villerte ar -
tând un arbore care p rea s fi r rit chiar în fa a intr rii
largi.
În momentul acela îns un pocnet sec i un uierat fami-
liar îi f cur pe cei doi quin i intre instantaneu în modul de

159
lupt . Imediat ce ochii li se adaptar , v zur c arborele
lansase spre ei un adev rat nor de ghimpi, care se apropia cu
o vitez considerabil chiar i pentru ei. Fugir pân la navete
i se închiser în untru, l sând cele doar câteva s ge i ale
copacului care ajunseser pân acolo s se loveasc de
plasto el.
— Ce naiba a fost asta? Crezi c l-a pus acolo pentru noi?
strig Villerte în comunicator.
— Tot ce e posibil, dar nu are nici un sens. Zuul ne
cunoa te destul de bine i tie c un copac din sta care
scuip cu s ge i nu ne poate opri...
Tars oft adânc.
— Ce e? îl întreb Villerte.
— Copacul nu e pus acolo pentru ca s ne împiedice pe
noi s intr m...
— Atunci la ce folose te? La omorât ze i? Fiindc uite,
abia acum v d, în umbra intr rii zac gr mezi de le uri.
— Nu, aproape c opti Tars. Serve te pentru a-i tria pe
lucr tori. Nenorocitul la de Zuul a avut dreptate. Matca a
început s secrete i altfel de viru i.
— Nu e ti foarte explicit.
— Ei bine, ca s ai o imagine, gânde te-te c te lup i cu
un zet care are abilitatea de a trece de copacul la. Ar trebui
fie aproape la fel de rapid ca noi. Matca vrea s î i selecteze
în mod natural lucr torii capabili s se mi te la fel de repede
ca noi. i nu poate avea decât un singur scop pentru care
dore te asta.
Villerte strig mut. Spera ca ip tul lui s se aud pân pe
Kyrall, dar din motive care îi sc pau, psiacul p rea a fi de
neatins.

— cate admise?
— Da! De pild , când cineva îns rcinat
cu puterea judec ii pedepse te un vinovat
în dorin a de a-l îndrepta, nu tim dac nu
cumva o face i din josnica pl cere de a
produce r u altuia.

160
 — Dumnezeul t u ne cam dispre uie te.
nuiala asta perpetu nu e genul de
existen cu care s te po i obi nui prea
or.
— Asta fiindc natura noastr este
esen ialmente p toas .
— Dac tu crezi c o asemenea osând
poate fi aruncat în virtutea unei îmbu-
turi de m r, atunci nu m mai mir c
ast zi nimeni nu- i mai aminte te de voi.

Mariile îl priveau fix pe Johansson, care se pr bu ise cu

capul în mâini, dup ce v zuse imaginile care o înf au pe
Oksana în ipostaza de quint, ucigând cu furie pe to i cei care îi
întinseser capcana pe Vechea Terra.
— Mda, b nuiesc c nu prea mai are sens s ne prefacem,
zise la un moment dat cu hot râre Maria.
— S v preface i? î i ridic fruntea Durdrin. Cum adic
v preface i...
— E vremea s i spunem c suntem aici, pe Eck, din
porunca lui Xtyn. Da, a fost un plan. Am intuit c ve i apela la
noi pentru a v cre te Mântuitorul. Cred c , dac n-ar fi fost
convins c ve i gândi a a, Kyrallul v-ar fi distrus demult.
Oksana urma s se foloseasc oricum de istoria noastr de
doici pentru Stin i s ne aduc aici. Din p cate îns , prietenii
i au luat-o înaintea noastr i au hot rât s ne întind o
curs , Oksana a fost pus cu spatele la zid i atunci a
reac ionat în singurul fel în care o putea face un quint.
— Dar nu în eleg, continu Johansson s clatine din cap.
Cum putea fi un quint? I-am verificat trecutul, i-am cercetat
fiecare centimetru de corp. Sunt sigur c nu are lam de
accun.
— Da, aprob Airam, aici nu te în eli. Nu are lam ...
Maria se apuc s povesteasc cu un ton mai degrab
vesel. Nu d dea doi bani pe iluminarea lui Durdrin
Johansson, dar era încercat de o fericire pervers v zând
cum fiecare confirmare a tr rii sistematice pe care o
orchestrase Oksana îl lovea direct în suflet.
Oksana se n scuse pe Laesia, o Planet Agricol apropiat

161
de marginea Galaxiei. De acolo provenea i mâna înghe at a
unei clone a Sfântului Augustin din care culeseser celulele
necesare preg tirii fatului care era acum în burta Oksanei.
Ceea ce nimeni nu tia despre fat era îns faptul c ea f cuse
i obiectul unui experiment secret al lui N'Gai Loon, ultimul
Maestru al Quintaratului, care era în c utarea unei metode
sigure de a identifica în timp scurt candida i pentru quin ii
urm tori. El se gândise c varietatea genetic relativ redus a
Planetelor Agricole ar fi putut constitui un avantaj fiindc , de i
tia c încercarea sa avea fi in esen blasfemiatoare, odat
identificat un quint pe o asemenea planet , între descenden ii
popula iei de clone venite din Aba ie, s-ar fi g sit cu u urin
una i pe oricare dintre celelalte 665 de asemenea lumi.
Conceptele lansate de Koronna interziceau desigur aceast
abordare, dar, dispre uindu-le, N'Gai Loon încercase si
aproape c reu ise s scurteze calea grea a g sirii unui quint.
Evenimentele din Aba ie duseser îns simultan i la
moartea unui quint dar i la a Doua Îns mân are, un eveni-
ment traumatic pentru tân ra Oksana, care nu cuno tea pe
atunci natura adev rat a transform rii pe care o începuse
Maestrul. N'Gai Loon nu mai apucase s se întoarc pe Laesia,
dar sperase mereu c Oksana va deveni quint, chiar i f
lama de accun pe care nu apucase s i-o implanteze, ca ultim
etap a devenirii sale, p strat îns pentru momentul în care
avea s dispar unul dintre quin ii existen i.
— Dar de ce? De ce m-a tr dat? Dac r mânea lâng
mine, ar fi putut avea întreg Universul, zise Johansson cu
ochii aproape în lacrimi.
— Nu cuno ti inima unei femei, zâmbi Airam. Într-un fel,
voi, b rba ii, tr i degeaba.
Modific rile pe care N'Gai Loon apucase s i le aduc
Oksanei îi provocaser acesteia un fenomen unic printre
clonele afectate de A Doua Îns mân are: în mintea ei se aflau
concomitent amintirile unui Johansson, dar i cele ale unei
tinere voluntare, Oksana Bint. Împ rt irea simultan a
emo iilor i amintirilor unui b rbat i ale unei femei, mai ales
atunci când aceasta din urm nutrise o dragoste ascuns fa
de el, ucisese posibilitatea oric rui sentiment erotic adev rat.
În mintea tinerei fete se petrecuse un cataclism care o

162
transformase în con tiin a rece care scrisese Introducerea în
studiul Regulamentului Canonic, o carte care reu ise prin ea
îns i s destabilizeze în mare m sur comunitatea clonelor.
— Dar cum m-a putut în ela atâta vreme? Am crezut c
iube te! Cum a fost posibil o asemenea minciun colo-
sal ?
— P i, în primul rând e ti b rbat i ai dorit atât de mult
fii iubit încât, ai sfâr it prin a confunda camaraderia
dublat de sex cu dragostea adev rat , zâmbi Airam. Dar care
rbat nu face confuzia asta m car o dat în via ? Asta nu a
fost nici pe departe cea mai mare naivitate a ta, continu
Maria. Oksana a fost sincer cu tine i i-a dat o ans când
i-a spus ce se afl în mintea ei. Trebuia s î i dai seama c în
capul unei feti e care se treze te deodat femeie i b rbat
deopotriv nu mai încape o iubire a a cum î i doreai tu. i
trebuia s te fi întrebat ce poate umple acest loc gol.
Johansson îng im stins, repetând ca o ma in rie pe cale
de a- i epuiza bateriile:
— i ce e atât de puternic, încât s umple golul acela?
— Ra iunea i admira ia pentru un înv tor. Nu aveai de
unde ti, desigur, c ea avusese un contact cu Maestrul
Quintaratului, dar ar fi trebuit s o întrebi cine i-a fost
înv tor, de unde izvorau ra iunea ei rece i cunoa terea atât
de am nun it a firii omene ti. Ai fost îns atât de preocupat
de propria persoan , încât nu ai observat c te cuno tea
perfect nu numai pe tine, a a cum era i normal de vreme ce
i împ rt ea memoriile p mântene, dar tia totul i despre
felul în care gândesc celelalte clone. O asemenea în elepciune
trebuia s nasc întreb ri în mintea unui lider adev rat, rânji
Airam.
— Ai fi putut s-o întrebi pe ea sau s te întrebi pe tine,
rican Maria. Ai tr it de dou ori, dar degeaba.
Cu un r cnet animalic, Durdrin se ridic de la mas ,
în pumnalul de la old i se opri la doar câ iva milimetri
de beregata Mariei. Zâmbetul femeii îi paraliz îns elanul.
— Voi a i înnebunit i un quint în felul acesta. Nu cred o
iot din cele ce a i spus!
ca pe fa a ei s se poat citi chiar i cea mai firav
emo ie, Airam zise cu vorbe t nate.

163
 — Am fost create pentru a deveni arma cea mai redutabil
din univers. i da, am ucis un quint, dar lucrul sta nu are
nimic de-a face cu cele ce i-am zis. Dup ce o s i treac
furia, vei în elege.
— i mai e ceva, continu Airam de pe cel lalt scaun. Nici
nu dorim s ne crezi în privin a Oksanei. M întrebam îns
dac ai re inut c suntem trimise de Xtyn i c el a tiut înc
de la început unde v afla i. A fost blând cu voi... Cred c
eventuala lui schimbare de atitudine ar trebui s te preocupe
mai tare decât iubirile pierdute.
Ca smuls din trans , Johansson se repezi spre u i î i
strig ajutoarele. Din prag se întoarse i î i roti privirile prin
camera mobilat s cios, fost cabin a echipajului pe o
nav de linie. Se mi iute de pe locul pe care z bovise
pentru acea ultim privire i merse pân la Oksana, care
continua s stea nemi cat pe pat, fiindc se afla înc sub
efectul narcoticului. B rbatul î i plec umerii largi i o s rut
pe frunte. Apoi, f ca Mariile s îi mai poat vedea pentru o
ultim dat ochii, se n pusti pe coridor i începu s strige
ordine c tre solda ii s i. U a se închise cu zgomotul sec al
vorului magnetic.
— Ce crezi c are de gând s fac ? întreb Airam.
— Nu tiu, dar ar trebui s încerc m s ne eliber m
pentru a o trezi pe Oksana. E singura noastr ans .
— De ce spui asta? se mir Airam.
— E limpede c nu e în stare s ne omoare el i acum
deleg sarcina asta.
Ca i cum vorbele Mariei ar fi avut nevoie de confirmare,
în camer intrar doi solda i care ar tau destul de dezagreabil.
Aveau hainele mototolite i erau cu b rbile în neorânduial .
Singurele lucruri care str luceau erau armele, afi ate cu
ostenta ie. Amândoi aveau la cing toare un pumnal dar i câte
un pistol cu gloan e, preferatul clonelor.
— N-a putut s ne ucid el i v-a trimis pe voi, c elu ii?
Afla i c însu i Xtyn...
Maria se opri când constat c pe fa a celor doi nu se
mi case nici m car un singur mu chi la auzul vorbelor ei.
Pentru prima dat , femeile se uitar una la alta cu fric .
Pe coridor r sunau zvonuri de pa i grei i exclama ii

164
neinteligibile. Pe m sur ce timpul trecea, devenea mai evident
se întâmpl ceva cu adev rat important. Zgomote de obiecte
grele trântite de pere i i de du umea se amestecau acum cu
un huruit bizar, un fel de siren care p rea s fie, în acela i
timp, i un fel de num toare invers .
Maria încerc s se smulg de pe scaun, dar nu reu i
decât s se r stoarne pe podea, lovindu- i obrazul de o elul
lustruit de miile de pa i care îl c lcaser în decursul timpului.
Începu s râd .
— Cât de simetric e ultima noastr aventur , soro! Am
început-o legate de dou scaune i o sfâr im la fel. i de ce
oare nu m mir c tocmai eu sunt la p mânt?
Cealalt femeie zâmbi cald îndreptându- i u or vârful
piciorului c tre ea, într-un gest care, în condi iile acelea, era
unul de maxim tandre e.
— A a am fost dintotdeauna. Eu sus i tu jos, apoi ne-am
schimbat locurile i doar arareori am stat al turi. Iar atunci
când am f cut-o, am fost mai degrab cele dou raze care
formeaz diametrul unui cerc, al cercului atât de drag Aba iei
noastre.
Ca i cum ar fi a teptat întâi ca femeia s i termine
spusele, pere ii începur imediat s trepideze. Se auzi un
zgomot de o intensitate tiranic , produs probabil de sfâ ierea
unui metal. Urmar câteva pocnete seci i apoi izbucni vuietul
inconfundabil al unor motoare.
— Ce se întâmpl ? E ca o nav ..., bâigui Airam.
Femeia încerc s i aminteasc exact habitatul în care
fusese adus . Era de fapt o nav imens , cu care clonele
colectaser de pe orbita planetei Praxtor înc rc tura de
austral i veniser apoi pe Eck. Airam tia c nu aceast nav
decola, fiindc se afla în ea i ar fi sim it dac s-ar fi desprins
de sol. i totu i, zgomotul motoarelor era inconfundabil.
Soneria aceea ritmic începu s se tânguie din ce în ce mai
tare în timp ce zgomotele de pe coridor devenir haotice. Se
auzi o trosnitur i apoi, chiar lâng u , dou detun turi de
pistol.
Ca i cum atât ar fi a teptat, cei doi solda i pornir spre
Marii, sco ându- i pumnalele din teac .
— Ei, i ce-o s face i acum? Xtyn v va urm ri în întreg

165
universul...
rba ii p reau s nu fie prea însp imânta i de perspecti-
va asta i continuar s se apropie. Era acum evident fiecare
pe cine va apuca. Cel care se îndrepta spre Maria î i schimb
cu itul în mâna stâng , ca pentru a aplica o lovitur joas .
Când mai aveau doar un pas pân la femei, în u se auzi
o cioc nitur ciudat : trei lovituri, apoi una i înc dou . Cei
doi se privir unul pe altul i ezitar . Succesiunea de b i se
repet înc o dat , ceea ce le topi hot rârea celor doi. Se
întoarser cu pa i nesiguri, trecur pe lâng patul pe care
Oksana continua s zac nemi cat i se îndreptar spre u .
Când ajunser îns destul de aproape, aceasta explod pur i
simplu, m turându-i cu o for colosal i izbindu-i de
peretele opus. În zbor, oamenii i bucata de metal contorsionat
o lovir destul de r u pe Airam, pe care o aruncar , a a legat
de scaun cum era, pân sub patul Oksanei. Prin deschiz tura
creat în acest fel în înc pere p ir Negal i Ballen, cu fe ele
crunte. Negal se repezi spre Maria s o dezlege, în timp ce
Ballen verific dac solda ii erau mor i. Spre groaza lui Airam,
care privea totul de sub patul Oksanei, tân rul î i împlânt de
dou ori o lam scurt între omopla ii unuia dintre solda i,
care d dea înc semne de via .
— Ce s-a întâmplat? abia reu i s îngaime Maria dup ce,
cu ajutorul tân rului, se ridic în picioare.
— Nenoroci ii ne-au abandonat.
— Cum adic ?
— Au plecat de pe Eck. I-au l sat pe tia doi în urm ca
v ucid . Mai sunt câ iva pe coridor. Ei au încercat s ne
râme liftul. To i ceilal i îns au plecat...
— Pentru numele lui Dumnezeu, zise Maria, cum anume
au plecat?
— Au lucrat pe ascuns, mârâi Ballen care încerca s o
scoat pe Airam de sub pat, ceea ce se dovedea destul de greu,
fiindc picioarele scaunului se îndoiser destul de r u. Pur i
simplu au separat motoarele i camera de comand i i-au
cut o nav ceva mai mic . Ne-au luat tot australul i au
plecat.
— Nu m-a îngrijora prea tare în privin a lor. O s -i g sim.
Nu au cum s se ascund prea mult vreme de Xtyn, chiar

166
dac stau pe muntele la de austral. Hai mai bine s vedem
ce-i putem face Oksanei...

***

La trei zile de la fuga lui Johansson, bilan ul coloniei

clonelor de pe Eck nu era unul tocmai str lucit. Lipsit de
aportul energetic al reactoarelor nucleare ale navei, partea
subteran a a ez rii nu putea rezista prea mult vreme. Negal
i Ballen î i petrecuser toat noaptea care urmase fugii lui
Johansson în încercarea de a g si o cale pentru satisfacerea
nevoilor energetice ale satului lor subteran, care era
dependent de instala ii puternice de recirculare a aerului i a
apei.
Oksana se trezise destul de repede i primise vestea fugii
lui Johansson cu mu enie absolut . Se retr sese în
singur tatea unei cabine din corpul sfâ iat al navei,
pretextând c nu se simte bine din cauza narcoticului. Ie ise
dup mai bine de treizeci i ase de ore standard, cu ochii
înro i i aproape c nu le b gase în seam pe cele dou femei
care încercau s -i aline durerea.
Acum, Mariile i Oksana st teau fa în fa cu Negal i
Ballen, în ceea ce ambele p i tiau c avea s fie o negociere.
— Suratele mele m-au rugat s v las în via , zise
Oksana sec.
— Nu e tocmai un mod politicos de a începe o asemenea
conversa ie, mai ales dup ce i-am salvat via a.
— A a e. Nici eu nu tiu ce le-a f cut s i închipuie c a
putea avea gânduri vr jma e fa de voi. Cred c pot s v
promit, în numele lui Xtyn, un fel de autonomie. Nu consider
reprezenta i vreun pericol i am s -i spun asta i lui...
Negal î i fr mânta mâinile, cufundându- i totodat
privirea în împletirea degetelor.
— Situa ia e mai complicat . Nu v d cum ne-ar putea
ajuta cineva, de vreme ce nimeni nu tie c suntem aici.
— Xtyn a tiut tot timpul unde sunte i. Are îns planurile
lui.
— Dar de ce ne-ar ocroti? întreb brusc Ballen. De acord,
nu are nimic cu noi, dar de ce i-ar împiedica pe ceilal i s ne

167
 seasc , ca din întâmplare, i s ne ucid ?
Maria zâmbi larg i- i întinse mâinile peste mas , de i nu
avea cum s -l ating pe Negal.
— Ne-a i salvat! Sold oii ia chiar ne puseser gând r u.
— Aveam o datorie veche fa de voi, scutur din cap
Negal.
— Bine, accept Oksana. S zicem c îi oferi i ceva lui
Xtyn în schimbul m rinimiei sale.
— Dar ce-i putem noi da lui? întreb contrariat Ballen.
— Alambicul, spuse scurt Oksana. Cred c i-ar pl cea s
aib Alambicul.
În graba lor, clonele fidele lui Johansson nu reu iser sau
nu doriser s ia cu ele i Alambicul de Dumnezei, artefactul
recuperat cu peripe ii de pe Vechea Terra.
— S -l ia, d du a lehamite din mân i Ballen. Eu unul
oricum dispre uiesc ceea ce reprezint el. Întrebarea mea e ce
ne facem acum. Nici una dintre celelalte nave nu are capaci-
tatea s zboare...
— A tept m ajutoarele lui Xtyn. Sunt sigur c nu vor
întârzia prea mult, zise Oksana cu încredere.

— Când eram maniheu, credeam c

trebuie s ar m mai mult mil i îndu-
rare fa de fructele p mântului decât fa
de oameni, pentru a c ror folosin fu-
seser ele create.
— Se poate s fi gre it, dar e limpede
nu numai tu ai fost încercat de ideea
asta.

Dintre toate cele cinci triburi care existau pe Kyrall în

afar de Omenori, numai Ullanni mai aveau un Preot. Era un
rbat înalt i voinic, cu ochii parc permanent umbri i de o
triste e f margini.
— Am verificat. i livada noastr se comport la fel. To i
fra ii sunt acolo.
Alaana r sufl adânc, l sând chipul s -i fie inundat de

168
bucurie.
— Dar sta e cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla.
Nu sunt nici dou zile de când au distrus psiacul i...
— Mai e mult de munc pân -l vom putea substitui, o în-
trerupse Xtyn. Nici m car nu tim de ce se întâmpl toate
astea.
Alaana îl privi lung, c utând s i ascund dezam girea
între gânduri în a a fel încât tân rul s nu o simt . De i min-
tea lui Xtyn era în cea mai mare parte crea ia ei, de i c utase
o cl deasc pe temelia strict ra ional pe care func ionau
min ile quin ilor, îi devenea din ce în ce mai limpede c în
iatul acela pe care-l sim ea ca pe un fiu se n tea o alt
for .
Când realizaser c livada de arbori negri, atunci când era
zbuciumat de viziunea unui întreg trib, se comporta ca o
imens con tiin , o sum a celor mor i, Xtyn c zuse în
genunchi adunându- i mâinile la piept, privind în sus. Spu-
sese c o asemenea coinciden , o asemenea succesiune per-
fect între distrugerea psiacului i descoperirea felului în care
fructele negre puteau amplifica gândurile nu era decât un act
dumnezeiesc. Xtyn îi vorbise cu înfl rare despre convingerea
lui c o asemenea potrivire nu poate exista f un scop.
Alaana îi r spunsese scurt c lucrurile pot fi privite i
altfel, c , dac el i r zboinicii lui nu ar fi abandonat psiacul,
atunci poate c farul galactic, nodul de comunica ii de care
depindea întreaga omenire, nu ar fi fost distrus. Dup p rerea
ei, cauzalitatea era exact pe dos.
Ca de multe ori în ultima vreme, Xtyn îi zâmbise îns ca
unui copil care nu în elege mare lucru.
— i ce e de f cut acum? întreb Alaana.
— O s încerc m s folosim binecuvântarea livezii...
— Nu mai vorbi a a, b tu Alaana cu piciorul în p mânt,
cându-l pe Xtyn s o priveasc mirat. De ce nu vrei s ac-
cep i c nu exist un Dumnezeu care s te fi binecuvântat cu
a ceva, ci pur i simplu ai ajuns s g se ti speran a de ca-
re- i vorbise Assan Tres.
— Assan Tres e Dumnezeul lumii steia, protest Xtyn
moale.
— Nu e adev rat! Nu el a creat ciuperca chu, nu el a creat

169
oceanul i continentul. A fost doar un inginer genial. Iar ast zi
ne-am dat seama pe deplin cât de genial.
Alaana întorsese pe toate fe ele apari ia con tiin ei aceleia
gigantice care p rea s fie livada. V zuse de prea multe ori pe
din untru min ile oamenilor pentru a nu fi convins c nu
exist Dumnezeu, ci doar o imens nevoie a omului de a crede
în existen a lui. Pentru ea, lucrurile erau simple, de i era de
acord cu Xtyn c ele p reau de-a dreptul grote ti.
Fructele negre nu reprezentau decât rezervoarele în care
copacii absorbeau psihismele celor care muriser i erau
înmormânta i la r cina lor. Iar lucrurile se legau perfect.
De i pe Kyrall nu exista nici un organism, nici o bacterie care
consume corpul uman dup moarte, le urile se des-
compuneau într-un mod aproape p mântesc. Dac accepta c
destructurarea aceea era îndeplinit de ciuperca chu, atunci
era limpede pentru ea c alc tuirea intern a unui creier nu se
pierdea sub ac iunea entropiei. Arborele negru era acolo,
citind i recompunând în sens invers ceea ce des vâr ea
ciuperca chu i stocând informa iile într-un fruct negru.
Xtyn o întrebase de ce, în decursul atâtor genera ii, livezile
nu se manifestaser niciodat ca acum. Nu-i r spunsese pe
loc, l sându-l s se obi nuiasc singur cu ideea. Fiind unica
surs de hran de pe planet , fructele negre nu ajungeau
niciodat s fie atât de multe sau atât de mature pentru a
atinge masa critic necesar trezirii con tiin ei de sine. i
chiar dac vreo livad atinsese vreodat un asemenea stadiu,
nici un trib nu riscase s abandoneze veghea din rand pentru
a- i proiecta viziunea asupra ei i nici nu existase o for
mental de dimensiunile celei care îi permisese lui Xtyn s
perceap pentru prima dat oaptele lui Zerri. Tân rul fusese
furios i spusese c nu are curaj s le spun alor lui c se
hr niser atâ ia ani cu ceea ce ar fi putut fi considerat drept
creierul mor ilor lor.
Alaana nu ripostase, fiindc în mintea ei bubuia o groz vie
chiar mai mare. Dac vreunul dintre triburi ar fi avut ansa
sau tiin a de a g si i alt surs de hran , atunci arborii
negri ar fi devenit con tiin a p zitoare a fiec rui sat, alungând
animale însp imânt toare care- i luau aproape zilnic tributul
de vie i omene ti, dar i fiind un fel de autoritate suprem , o

170
voce mai important chiar i decât cea ly. Întregul Kyrall ar fi
fost altfel dac oamenii nu i-ar fi mâncat constant singura
speran .
— i vrei s spui c i vocea Abatelui, i aceea a Maes-
trului quin ilor sunt opera lui Assan Tres?
— Dac vei vedea doar ceea ce- i convine, nu vei în elege
niciodat , îl dojeni Alaana. i-am spus c ieri am auzit i
vocea Preotului pe care l-ai ucis. E evident ce s-a întâmplat.
Dup evenimentele din psiac semenii t i au început s m -
nânce i altfel de alimente, fructele au r mas pe copaci i în
felul acesta con tiin ele celor îngropa i de curând sub ei au
putut s se imprime.
— Ba nu e adev rat, s-au mâncat o mul ime de fructe.
— i ce dac ? Poate c procesul nu e unul mecanic, poate
nu exist o coresponden ... Nu e o minte - un fruct. Faptul
nu am în eles înc exact cum func ioneaz nu înseamn c
singura explica ie este cea la care ader sfin ii aceia din
mintea ta.
Ca întotdeauna când îi f cea repro ul acesta, Xtyn se
închidea în sine. De i nu vroia s-o recunoasc fa de nimeni,
se sim ea cople it de dialogurile între cei doi Augustin.
Ajunsese s le respecte elocin a, cuno tin ele, i se întreba
mereu dac reu ea s transmit celor din jur m car i o parte
din în elepciunea care putea fi desprins analizând discu iile
lor.
— E ti gata? întreb Xtyn.
— Sunt preg tit i încrez toare, zise cu patos Alaana,
stârnind un zâmbet din partea tân rului.
Glasul lui Xtyn se ridic în vocea ly i r zboinicii tribului
Omenori începur s cl deasc viziunea unei furtuni. În ciuda
vremii însorite, livada începu s se clatine.
Doreau s vad dac o asemenea con tiin , amplificat
de rev rsarea de energie psi a tribului Omenori, care o cu-
prindea într-o viziune, nu putea servi ca vehicul pentru co-
munica iile instantanee, a a cum o f cuse psiacul, pân în
urm cu câteva zile. Erau hot râ i s încerce s ia contact cu
Oksana, cu Arrus i cu quin ii, pe care-i p siser în situa ii
complicate.
Când Xtyn i Alaana v zur copacii scuturându-se destul

171
de puternic, se prinser de mân i- i proiectar gândurile în
miezul acelei viziuni. O vreme, r cir printre arborii negri,
care p reau s fie mult mai mul i. Auzeau oapte de
pretutindeni, f a le putea îns în elege sau distinge. Alaana
fu prima care v zu o bre de lumin aflat între trunchiurile
a doi copaci. F cuvinte, îi ar i lui Xtyn i pornir
într-acolo, p trunzând cu încredere. Ceea ce urm le t ie
suflarea.
Se pomenir ie ind din podeaua a ceea ce p rea o camer
imens acoperit de o cupol emisferic . Privir cu aten ie
pere ii i- i d dur seama c nu aveau o structur solid , ci
reau a fi mai degrab un fel de schel , construit din
cristal. Barele i arcadele care p reau strunjite din diamant se
intersectau, oferind locuri numai bune pentru cei care ar fi
dorit s le escaladeze.
— Dar acesta..., începu Xtyn
— ... e un rand, se auzi o voce din spatele lor.
Alaana i Xtyn se întoarser i r maser cu gura c scat .
În spatele lor se afla Abatele, exact a a cum i-l aminteau din
ziua în care murise. Ochii alba tri i adânci ai lui Radoslav
contrastau cu cenu iul b rbii, recreând o imagine cunoscut .
Doar trupul p rea c -i este mai pu in gârbov.
— Radoslav, Abatele, opti Xtyn.
— Chiar el. Tinere prieten, nu m-am îndoit niciodat c
voi avea parte de via dup moarte. Nu mi-am imaginat-o
îns în felul acesta...
— Mo ul vorbe te, ca de obicei, prostii, se auzi o alt voce.
— N'Gai Loon! exclamar Alaana i Xtyn într-un glas.
— Eu nu m-am a teptat s am via dup moarte i, ca s
fiu sincer, nu sunt prea fericit de ceea ce se întâmpl aici.
Mi-a fi dorit mai degrab s fiu afar ca s previn dispari ia
Ordinului, zise Maestrul, privind-o drept în ochi pe Alaana.
— Eu... de i am încercat... mai am înc speran e, se bâl-
bâi Alaana.
— Nu mai are sens. Chiar i dac ai reu i s formezi un
quint, el nu va avea nici o leg tur cu Ordinul nostru. Am
ap rut odat cu dinastia, ne-am stins odat cu ea.
Ceva dincolo de propria con tiin i de viziune îl f cu pe
Xtyn s se mi te brusc, cu toat viteza de care era în stare

172
datorit condi ion rii sale de quint. Mi carea îi fu îns înce-
tinit în momentul în care constat c viziunile Abatelui i ale
lui N'Gai Loon se topiser i încerc s în eleag ce se
întâmpl . Lama pumnalului ajunsese foarte aproape de el
când tân rul reu i s i încheie mi carea de evitare. Arma
trecu îns destul de aproape de ochii s i pentru a- i da seama
ce este. Zâmbind, se concentr i în fa a lui ap rur apte
pumnale.
— Ai mai înv at, r cni Preotul, cel care fusese ucis de
Xtyn fiindc o jertfise pe Zerri. F vorb , tân rul îi bloc cu
for a gândului toate celelalte pumnale i se repezi spre el,
reeditând într-un fel lupta care îl f cuse pe tân r s devin
preot Omenori.
— Am s te omor, indiferent în ce te vei întrupa vreodat ,
mârâi Xtyn aproape lipindu- i fa a de cea a du manului s u.
Cel lalt începu s râd .
— Ba nu m mai vei omorî niciodat . Asta nu e o viziune
ca aceea de pe câmpul de lupt . Pumnalul meu nu i-ar fi
cut nici un r u, a a cum nici tu nu m po i r ni în vreun fel.
Xtyn îl împinse la câ iva metri dep rtare, r mânând îns
atent la mi rile fostului Preot.
— E minunat viziunea asta. Noi exist m în ea doar ca
sur a modului în care ne-au perceput ceilal i. Seam
foarte mult cu vocile mor ilor pe care le percepeam în vocea ly.
Te-am atacat numai fiindc a a exist în mintea ta, zise
rbatul, dup care se topi i el.
— Ai v zut? A încercat s m omoare, zise Xtyn Alaanei.
— Cine?
— Preotul. A ref cut scena luptei noastre cu pumnale.
L-am învins îns din nou.
— N-am v zut nimic. Eu aud doar o voce... Cred c e cea a
fetei aceleia...
— Zerri?
— Da, da, iubire, auzi Xtyn un glas care p rea s vin de
pretutindeni.
— De ce nu te ar i, ca i ceilal i?
— Dar sunt aici, lâng tine.
— Nu te v d.
— Înseamn c nu am înc loc în mintea ta.

173
 — Asta e o prostie. Cum se poate? Mi-ai vorbit...
Xtyn sim i înv luirea cald a min ii Alaanei i se calm .
Lumea pe care o descoperiser era cel mai frumos dar pe care
i l-ar fi putut face cineva.
Alaana insista îns c aveau o datorie de împlinit.
— Cu cine vrei s vorbe ti întâi?
— Mi-e fric s m gândesc la cineva apropiat, ezit Xtyn.
E adev rat c Arrus i Oksana sunt în dificultate, dar nu
putem ti cum func ioneaz viziunea asta.
— S ne gândim atunci la du mani, zâmbi Alaana.
Cu numai câteva ore înainte, pe Kyrall sosise o sond
propulsat de austral care con inea o peti ie din partea mai
multor federa ii. Se sus inea c , de fapt, claronsienii nu f -
cuser decât s le adoarm vigilen a aducându-l pe Avraam pe
Kyrall. Distrugerea psiacului fusese un complot federa ionist
i li se ceruse sprijinul în pedepsirea claronsienilor.
Xtyn zâmbi.
— Nu-mi place când surâzi în felul sta. A a i-ai m cel rit
pe cei care ne-au atacat, protest Alaana.
— Dar asta merit ... Acum îns nu tiu ce s fac.
Se concentr asupra numelui de Clarons i constat c în
fa a ochilor i se deschise perspectiva larg a unei pie e imense.
Nu era colo, dar putea vedea i auzi tot ceea ce se întâmpl .
De la tribun , un vorbitor striga celor aduna i c a sosit
timpul ca Imperiul s fie recl dit pe alte baze, democratice, în
care vocea fiec rei federa ii s poat fi auzit .
Xtyn se concentr asupra lui i constat c omul devine
brusc atent în sus i se opre te din vorbit.
— Ai s pl te ti pentru psiac, url Xtyn când realiz c
omul era cumva con tient de prezen a lor.
În momentul acela, vorbitorul disp ru de la tribun i
ap ru în fa a lui Xtyn i a Alaanei concomitent cu schimbarea
viziunii. Pia a se estomp , l sând loc imaginii ceva mai
familiare a randului de cristal. Omul era însp imântat i, în
mod clar, nu putea s -i vad . Se r suci de câteva ori privind
zadarnic în jur i apoi, ca de niciunde, în gâtlej i se înfipse un
pumnal.
Viziunea randului str lucitor se destr i ea, iar Alaana
i Xtyn se trezir stând în fa a Preotului Ullanni care lua via a

174
conduc torului claronsian.
— Nu-i putem l sa s ne mai pâng reasc livezile, explic
el simplu, f s le cear l muriri. Acum c mor ii no tri
tr iesc în livezi, trebuie s avem grij .
Xtyn i Alaana erau ame i i se a ezar amândoi pe
iarb . Priveau la le ul din fa a lor f s le vin a crede.
— Am f cut ceva r u? întreb Preotul Ullanni care deve-
nise brusc tem tor. M-am gândit c nu ar fi potrivit ca în li-
vezile noastre s mai moar i altcineva în afar de kyrallieni,
repet el.
— Dar ce ai v zut? întreb Alaana cu glas stins.
— A ap rut pur i simplu în fa a voastr i mi s-a p rut
i scotoce te ve mintele dup o arm . Nu tiu cum a reu it
se materializeze a a, deodat , din nimic...
— Nu a reu it el, noi l-am adus.
Fa a Preotului Ullanni împietri brusc. B rbatul masiv se
trase trei pa i în spate, ca i cum s-ar fi a teptat oricând la un
atac. V zându-i teama, Xtyn zâmbi:
— Nenorocitul sta e de vin pentru distrugerea psiacului.
i noi aveam de gând s -l pedepsim.
Zâmbind mul umit, Preotul Ullanni apuc le ul de un
picior i porni spre marginea livezii f s le mai zic nimic.
— Bine c nu ne-am gândit la ai no tri, surâse Alaana.
— E clar c mai avem de înv at s folosim viziunea asta.
Dar ceea ce am reu it...
Xtyn se opri dând din cap.
— S nu începi din nou.
— Dar gânde te-te, se însufle i brusc tân rul. Nimeni nu
i-ar fi putut imagina o asemenea pedeaps . A fost ca un
tr snet. Iar faptul c l-am putut aduce instantaneu pân aici
ne d puteri...
— S nu spui cuvântul la.
— Ba da, am s -l spun. Ne d puteri dumnezeie ti.
Alaana se ridic i f cu câ iva pa i spre r zboinicii
Omenori care a teptau cumin i la marginea livezii. Prad unei
inspira ii bru te, se întoarse îns zâmbind spre Xtyn.
— Dar poate c ai dreptate. Poate c sta e Dumnezeu. Un
cuplu format dintr-o bab i un copil care se încurc în
propriile minuni.

175
 — Cre te i i v înmul i! Uite sta este
un îndemn cu care sunt de acord.
— De ce m tem c mai urmeaz ceva?
— Fiindc nu sunt de acord cu
limitarea acestui enun .
— Ba el este adresat exclusiv omului,
pentru c numai el este alesul Domnului.
— Da, dar stau i m întreb dac
Dumnezeul t u i-a imaginat vreodat în
câte feluri se poate înmul i omul dac a
crescut destul de mult.

Lui Arrus nu-i venea s cread . Nava refuzase s fac

saltul hiperspa ial. Se înscrisese normal i lin pe orbit ,
mersese cu motoarele auxiliare pân în punctul de unde putea
începe s curbeze spa iul i acolo se oprise. Mai nelini titor
chiar decât starea navei sale era îns faptul c F urarul
încercase zadarnic pre de câteva ore s ia leg tura cu psiacul
pentru a cere instruc iuni. Iar acum î i d dea seama c în tot
intervalul acela de zbucium i frustrare, în care nu tiuse ce e
de f cut i se perpelise repro ându- i ignoran a tehnologic ,
spunsul clipise pe unul dintre ecrane. Unitatea energetic
cu care alimentase nava antic era desc rcat i necesita cel
pu in dou zile de expunere la soare pentru a ajunge la
capacitatea de a ini ia descompunerea australului.
Se întreb ce anume ar fi putut s fac atâta vreme pe
orbit i nu-i veni nimic în minte în afar de a încerca s -l
contacteze pe Xtyn sau pe Alaana. Straniu de tot îns , Arrus
nu sim ea nici m car o atingere fugar a psiacului, ceea ce nu
i se mai întâmplase pân atunci i asta îl f cea s aib
presim iri sumbre. Rezervele de aer s-ar fi consumat i ele,
ajungând la un punct periculos dac nu cobora pe planet . i,
ca i cum asta nu ar fi fost de ajuns, urmând orbita pe care se
plasase, trecea la fiecare ase ore pe deasupra coloniei de
clone, ceea ce îl f cea s se simt ciudat.
Într-un târziu d du indica ii navei s coboare înapoi de

176
unde decolase, având grij de data aceasta s aterizeze cât de
aproape se putea de lacul de accun. V zu înc de la în ime
metalul lichid se zb tea sp rgându-se în vârfuri gigantice i
ascu ite, ca i cum i-ar fi salutat revenirea. Furtuna dur ore
bune i fu atât de puternic , încât chiar i unele dintre
aparatele de m sur ale navei începur s piuie neajutorate
spre F urar, care le privi îns cu o spaim neputincioas .
Hot rî s se culce i o f cu tr gându- i gluga peste frunte.
A doua zi diminea , indicatorul sursei energetice ar ta c
mai are destul pân s ajung în zona în care un verde
familiar îi semnaliza lui Arrus c lucrurile ar fi putut fi în
regul . F urarul ie i din nav i merse pe malul lacului de
accun. Se întreb o clip dac s viziteze din nou pe tera în
utarea altor dovezi, dar î i alung repede acest gând la
amintirea ultimelor aventuri pe care le avusese acolo. Din
plictiseal , încerc s î i proiecteze gândurile spre lac, în
încercarea de a-i modifica suprafa a a a cum v zuse în
înregistrare c procedaser primii quin i.
La început mai timid i apoi din ce în ce mai bine, pe
sur ce Arrus g sea viziunile potrivite, metalul începu s se
contorsioneze sub for a min ii F urarului. Rând pe rând,
ap rur pe suprafa a lacului un cub i apoi o sfer , o lam
destul de înalt i apoi silueta neclar a unui copac. Ajunse la
concluzia c era chiar mai simplu s sculptezi în accun decât
ridici prafurile colorate pe Kyrall.
Zâmbind, Arrus î i propuse apoi ceva mai greu. Mintea lui
se concentr la Xtyn, încercând s modeleze o statuie a
Preotului s u. Alese s i-l imagineze în mantie, a a c trupul
îi reu i relativ u or. Încet dar sigur, bila care fusese la început
capul lui Xtyn începu s prind contur i apoi chiar tr turi
omene ti. Arrus realiz îns c nu tia destul de bine cum
arat Xtyn pentru a-i putea modela fa a. Nu d duse niciodat
prea mult importan felului în care ar tau oamenii.
accunul s cad în adâncimile lacului i merse gr bit
pân în nav , de unde demont capacul de siguran al unui
ecran. Suprafa a lucioas a metalului îi reflecta destul de bine
chipul, a a c ie i i î i proiect gândurile din nou asupra
lacului de accun. Trupul înf urat în mantie îi reu i din nou
destul de repede i apoi se concentr pe cât de mult putea

177
asupra chipului propriu, tr gând din când în când cu ochiul
spre imaginea oglindit .
Surâse unei amintiri fugare. Din câte era scris în memoria
lor colectiv , Zerri fusese cea mai iscusit fiin în me te ugul
sculpturilor în prafuri colorate. Probabil c s-ar fi descurcat cu
mult mai bine decât el. A a cum, în pofida fragilit ii min ii, ei
reu ise ca, schimbându-l pe Xtyn, s transforme lumea lor
întreag .
Arrus aproape c uit de sine încercând s se înf eze pe
el însu i, f ca rezultatele s -l mul umeasc pe deplin.
Tânjise îns dup o asemenea munc încordat care îi solicita
o disciplin perfect a min ii, nevoite s fie atent la zeci de
detalii. Nu era tocmai la fel cu a vindeca un tovar cu min ile
cite în lupt , dar sem na destul de mult cu îndeletnicirea
lui uzual i confruntarea cu o activitate familiar îi mai do-
molea din angoase. Când ajunse la final, sculptura sa în
accun era o copie destul de nereu it a persoanei sale i
constat c nu sim ise nici cea mai mic umbr de regret când
ol s se topeasc în nemi carea lacului de metal lichid.
Privi cu încântare la soarele care ardea nemilos, sperând
unitatea energetic avea s se încarce mai repede. Absen a
din mintea sa a atingerii psiacului îl îngrijora mai mult decât
orice i aceast nelini te îi reveni brusc, cu for a mental a
atacului unui policorn. D du s intre în nav când, acolo
unde ar fi trebuit s fie vocea ly, auzi un murmur, nedefinit,
sens, dar destul de puternic.
Instinctiv se întoarse, deschizându- i percep iile i anali-
zând împrejurimile. Nu sim ea nici o prezen i totu i
fream tul mantiei shu îi semnala c se mai afla cineva al turi
de el.
— Cine e ti, r sun o voce familiar în mintea lui Arrus.
urarul crezu c a reu it brusc s restabileasc un con-
tact mental cu psiacul i c d duse de un operator neinstruit.
— Arrus sunt i am mare nevoie s vorbesc cu Xtyn...
— Nu po i fi Arrus. Eu sunt Arrus.
urarul se d du doi pa i în spate i privi în jur.
Nemi carea de ertului era înfrico toare în multe feluri, dar
nu d dea impresia c poate ascunde ceva fioros.
— Dac e o fars ...

178
 — Fars ?
— Da, o glum . Xtyn, s tii c aici s-au petrecut lucruri
extraordinare pe care trebuie s i le spun i nu...
— Cu cine vorbe ti?
— Alaana, tu e ti? încerc din nou Arrus, sim ind fiorii
disper rii omului care î i d seama c ignor ceva extrem de
evident i de important deopotriv .
Arrus profit de cele câteva secunde de lini te care urmar
i se concentr asupra vocii. Îi suna extrem de familiar i era
din ce în ce mai sigur c nu putea fi a lui Xtyn sau a Alaanei.
Odat acceptat gândul acesta, F urarul se cutremur . Nici o
alt fiin uman nu p trunsese atât de adânc în mintea lui,
încât amprenta mental a comunic rii s i se par cunoscut .
În elegerea îl inund ca un uvoi p tima . Vocea pe care o
auzea era a lui.
— i zici c e ti Arrus? încerc el un nou contact.
— Da. Dar tu cine e ti?
— Arrus.
— Interesant.
urarul f cu câ iva pa i spre lacul de accun.
— E ti cumva o sculptur ?
— Nu. Cum s fiu o sculptur ? Am venit aici cu o nav i,
a, da, uite c acum îmi amintesc. tiu cine este Xtyn. E cel
care m-a trimis aici. De ce nu e cu noi?
Lui Arrus nu îi venea s cread , de i acum era evident
ceea ce se întâmplase. În timp ce crea statuia, mintea lui se
copiase cumva în accun în timpul în care se concentrase
asupra masei imense de metal lichid. Acum p rea a fi în stare
de procese complexe de gândire.
— Dar de Kyrall î i aminte ti? încerc F urarul un nou
contact mental.
— Cum po i s m întrebi a a ceva?
— Dar ce altceva s te întreb?
— Mai bine îmi spui... Cum ai ap rut tu? E ti interesant,
fascinezi... Oare te-am creat eu?
Arrus începu s râd .
— Cum am ap rut eu? P i m-am n scut pe o planet
îndep rtat numit Kyrall. Tat l meu era F urar...
— S tii c nu e nostim deloc ceea ce faci. De unde tii

179
cine sunt? i mai ales de ce joci jocul sta cu mine? Ce vrei s
ob ii?
urarul st tu câteva clipe pe gânduri. Descoperirea sa
era cu adev rat tulbur toare prin implica iile ei. Kyrallienii
cuno teau un fenomen similar care se manifesta în vocea ly.
Uneori, atunci când murea un r zboinic destoinic, despre care
i aminteau mul i membri ai tribului, vocea lui mai rezista o
perioad în vocea ly, într-o suprapunere a unor amintiri
extrem de proaspete. Existaser cazuri în care asemenea voci
fantomatice persistaser ani întregi, f a putea spune ceva
original, mimând îns perfect via a, fiindc oamenii î i închi-
puiau ce ar fi spus cel disp rut într-o anumit situa ie. Uneori
vocile erau blânde i se estompau încet, alteori era nevoie de
interven ia brutal a unui Preot pentru a le amu i pe vecie.
Arrus î i d du seama c vocea pe care o auzea el avea îns un
alt fel de suport i, nefiind sigur c o poate trata ca pe una
dintre vocile mor ilor lor, se hot rî s fie prudent.
— A vrea s te cunosc, zise F urarul dup o perioad de
gândire. Cine e ti?
Vorbir mai mult de trei ore. La finalul conversa iei, Arrus
era pe deplin l murit c se afl în fa a unei copii a propriei
sale min i. Accunul p rea s aib o afinitate deosebit pentru
a copia structurile mentale. Arrus nu tia cum anume se
realizase lucrul acela, dar era convins c trebuie s fi fost legat
de o anumit aranjare a atomilor în masa de metal lichid. Nu
tia dac întreaga cantitate de accun participa la fenomenul
acela sau doar o por iune, dup cum nu avea nici cea mai
mic idee ce for punea totu i în mi care mintea aceea,
fiindc nu îi era de ajuns doar o anumit aranjare a atomilor
metalici.
Simulacrul pe care-l crease în accun înv a cu mare
greutate. De i îi repetase de nenum rate ori c se afl pe
planeta Eck, cealalt minte nu p rea capabil s asimileze
lucrul acela. La început crezuse c e vorba numai de incapa-
citatea de a în elege. Dup un timp îns remarc faptul c
fantoma min ii sale, de i era în stare s pomeneasc
am nunte insignifiante din trecut, p rea s fie incapabil de a
re ine ce discutaser cu doar câteva minute în urm .
Impresia ini ial c se afl în fa a unei farse se topise.

180
Orice va fi fost entitatea din lac, tia despre el i despre Kyrall
lucruri atât de am nun ite, încât era limpede c singura expli-
ca ie plauzibil era faptul c mintea sa reu ise s se copie în
accun.
Adormi în seara aceea întrebându-se dac a doua zi dimi-
nea avea s mai aud copia propriei sale min i. Când se
trezi, sper pentru o clip c era singur. Nu trecu îns decât
un minut i în minte îi r sun o voce familiar .
— Cine e ti?
— Sunt Arrus. i-am mai spus i ieri.
— Ieri? Nu ai cum s fii Arrus, fiindc eu sunt Arrus.
urarul oft i d du din mân a lehamite. Realizase ceva
cu adev rat spectaculos, dar repetarea unui dialog la infinit
putea avea efecte dezastruoase asupra min ii unui om care
st tuse singur o bun bucat de vreme.
Merse pe malul lacului i ced doar cu greu ispitei de a
mai construi o sculptur în accun, a a încât cele dou copii
ale min ii sale s poat conversa una cu cealalt i s -l lase în
pace. Ie ind din nav , v zuse c unitatea energetic era destul
de aproape de parametrii ei func ionali normali.
Putea îns s plece, l sând în urm fenomenul acela atât
de straniu? Arrus încerc s nu se gândeasc la acest lucru,
preferând în schimb s i aminteasc de am nuntele extrem
de importante pe care le avea de spus lui Xtyn.
La mijlocul zilei, exasperat de întreb rile cu care îl intea
replica de accun a min ii sale, Arrus credea c nu se mai poate
întâmpla nimic cu adev rat interesant. Când din lac ni
prima lam prevestitoare a unei furtuni magnetice, î i d du
îns seama c lucrurile nu st teau a a.
Pe tot timpul furtunii, Arrus nu putu s mai aud vocea
entit ii din lacul de accun. Abia pe sear , când oglinda meta-
lului lichid reveni la nemi care, Arrus se trezi în contact cu
copia propriei sale min i.
— Cine e ti?
— Sunt Arrus. F urar de pe Kyrall.
— i eu cine sunt?
Arrus î i st pâni cu greu o tres rire.
— Nu tiu. Spune-mi tu.
— Î i aduci aminte de Kyrall?

181
 — Nu.
— Dar de Xtyn?
— Ce înseamn xtin?
Dialogul continu în acest fel i, pe m sur ce înainta,
Arrus î i d du seama c furtuna distrusese în mare m sur
ceea ce crease el cu o zi în urm . Replica din accun a min ii
sale nu p rea s mai aib nici amintirile lui i nici chiar o
mare parte din circuitele logice ale unei gândiri elementare.
Era convins c la urm toarea furtun avea s dispar chiar i
capacitatea de a stabili un contact mental. De aceea, r sufl
urat când unitatea energetic atinse maximul înc rc rii. Nu
sa nimic în urm . Comand navei s decoleze i de data
aceasta saltul spa ial spre Kyrall fu un succes.
Pu in înainte de a adormi, lui Arrus îi trecu prin minte un
gând fugar: i dac ar fi luat cu el un container de accun în
care s i sculpteze propria minte, departe de furtunile
magnetice de pe Eck? De ce s fi f cut îns a a ceva? Un
urar i nelini tile lui ajungeau pentru un întreg univers, nu
era nevoie i de copii imperfecte. Se întreba îns ce va spune
Xtyn despre toate astea. În fond, mintea aceea copiat putea fi
considerat ca o clon . Iar dac acceptau lucrul acesta, atunci
istoria petrecut între Arrus i clona min ii lui nu era decât o
demonstra ie str lucit a principiilor lui Koronna, care nega
clonelor capacitatea de a opera în câmpul noului.

— utarea genului de adev r c ruia i

te închini tu e un lucru prostesc, fiindc e
sortit s nu se termine niciodat .
— Se poate, dar nu e c utarea asta
zadarnic un minunat motor al vie ii?
— Numai credin a pune lumea i su-
fletele în mi care.
— Asta dac e ti piatr i nu tânje ti
dup c utare...

Aduna i în cea mai mare sal de pe nava lor, quin ii

priveau contraria i la Zuul a c rui înf are str in nu tr da

182
îns nici o emo ie.
— De unde tim c nu ne min i acum?
— Lucrurile se schimb . Extrem de repede. E normal ca i
alian ele s se modifice.
— Stai s recapitulam, zise Hinnedi. Vrei s spui c e ti
într-adev r mesagerul unei min i cristaline, c ai existat i
acum dou mii de ani când ai vorbit cu întemeietorul Aba iei,
st pânul t u i-a creat pe ze i ca s ne seduc i s -i facem
munceasc în locul nostru, iar toate planurile voastre au
fost z rnicite de o în el torie pus la cale de primii Aba i.
— A a este, spuse Zuul scurt.
Ar rii nu-i mai tremurau picioarele, iar vorba îi era clar
precum cristalul. În mintea ei îns lucrurile se înv lm eau.
De i st pânul era cel care pornise aceast schimbare, î i
dea seama acum c ea îi ie ise de sub control. Zuul, cel
pu in, se sim ea cople it. Matca se perfec iona, or cu or , în
secretarea de viru i cu care modifica absolut tot ceea ce era
viu în jurul ei. Copacii începuser s creasc mai înal i i mai
drep i, iar crengile lor f ceau unghiuri perfecte nevoilor de
construc ie ale lucr torilor. Ajunsese la performan a de a
stoca în viru ii ei nu numai informa iile privind arhitectura
Edificiului, ci i locul i momentul exact în care lucr torii
trebuiau s mearg c tre un anumit copac pentru a lua de
acolo o anumit creang , adecvat scopului lor. O parte din
firele de iarb înv aser s creasc împletite de la sine,
furnizând ze ilor funii extrem de rezistente. Al i copaci
deveniser roditori i grupuri întregi de lucr tori se trans-
formaser în agricultori, culegând i stocând alimentele pen-
tru ca semenii lor constructori s poat munci mai eficient. În
mod normal, lucr torii î i sintetizau to i nutrien ii din gazele
atmosferice, dar se p rea c matca decisese s foloseasc i
capacitatea lor de a inger alimente, care furniza o mai mare
cantitate de energie. Toate acestea nu-l însp imântaser îns
pe Zuul, care le privea mai degrab cu curiozitate.
În diminea a aceea îns , când ie ise din templu, pentru
prima dat în ultimele zile v zuse un drum nou croit printre
copaci. Îl parcursese plin de curiozitate i descoperise dup o
bucat bun de mers o suprafa imens de pe care lucr torii
iaser deja copacii i s pau de zor la temelia a ceea ce p rea

183
a fi un alt templu. Se întorsese într-un suflet la matc pentru
a o întreba dac avea de gând s dea na tere unei alte fiin e
asemenea ei. Ea îi spusese c nu, dar c între lucr tori
izbucniser certuri în privin a arhitecturii i se formase un
grup care dorea s -i construiasc un edificiu nou. Ea ar fi ur-
mat s -l aleag apoi pe cel mai frumos pentru a se stabili
acolo.
Zuul îi adusese atunci aminte c echilibrul dintre resurse
i fiin ele care le consum func ioneaz biunivoc, c dou
tci care- i disput un edificiu pot fi la fel de periculoase ca
i o regin care are dou edificii. Zuul fusese îns concediat cu
dispre i trimis în batjocur s mai vorbeasc cu quin ii.
— Bine, dar unde este fiin a aceea atotputernic , eful
vostru? se mir Hinnedi. De ce nu întreprinde nimic?
Zuul d du s le explice, dar îndelungata sa experien în
rela iile cu oamenii îl f cu s i dea seama c ei nu vor în e-
lege niciodat pe deplin felul în care st pânul î i împ ea
cunoa terea cu el, c nu vor putea pricepe de ce refuzase po-
liticos i din proprie ini iativ s parcurg arii vaste de în e-
legere, care-i erau accesibile atunci când era în coconul s u
din trupul m tcii, preferând s p streze o distan respectu-
oas .
— Nu tiu, vorbi el într-un târziu. Cred c e i el la un
moment de cotitur . E limpede c -l preocup ceva. Sau poate
a abandonat lupta cu voi, zise Zuul pe un ton moale.
— Cum adic ? O s plece?
— Nu poate pleca, fiindc nu a venit niciodat . Nu tiu i
nici nu voi ti unde anume este st pânul meu. El e doar cel
care-mi spune ce trebuie s fac i locul în care îmi p strez
memoriile în scurtul r stimp în care trupul meu trebuie
resintetizat.
— Resintetizat? exclamar to i patru quin ii în cor.
— Da. Pe vremea când eram pe Vechea Terra, st pânul
obi nuia s îmi ajusteze aproape în fiecare zi structura inter-
.
— i... i cum f cea el asta? întreb Hinnedi uimit.
— Poate manipula chiar i cele mai mici p rticele ale
materiei. O f cea, exact a a cum m-a creat...
— Dar chiar a a, cum te-a creat?

184
 — Într-un mod de care nu am fost niciodat foarte mân-
dru. Bloose obi nuia s râd de mine fiindc îi r spunsesem
la întrebarea asta povestindu-i c fusesem pl dit dintr-un
amestec de p mânt i ap , pe care st pânul îl modificase. De
vreme ce a reu it s m creeze din nimic, e logic c m i
putea... t dui.
— Adic se gânde te, prive te în untrul t u i decide c
un organ trebuie m rit, altul e necesar s fie înlocuit? întreb
neîncrez tor Perse.
— Nu tiu exact cum face asta. Când m-am trezit îns pe
Z, împreun cu prima matc , dup aventura pe Vechea Terra,
mi-a spus c de acum urma ca trupul meu s fie regenerat
într-un fel de cocon aflat pe burta ei. Tot de acolo puteam s -i
dau ordine, dar i s comunic st pânului ceea ce aflasem
despre voi.
— S presupunem c a a ceva este posibil, mârâi Tars.
Dar nu înseamn asta c st pânul t u nu e chiar infailibil?
Dac ar putea face chiar orice vrea cu materia, atunci te-ar fi
construit mai... robust. A a ai nevoie mereu de repara ii. Sau
poate c nu a avut încredere în tine i te-a creat dependent de
el cu un anumit scop...
Allin Perse se ridic de pe scaunul lui i merse pân la
Zuul, care-l a tept în neclintire. Quintul întinse o mân
tremur toare i-i atinse unul dintre membrele sub iri. Zuul nu
schi nici un gest, în schimb î i întoarse spre el ceea ce
oamenii consideraser întotdeauna a fi un cap.
— Ne tim de ani buni. Îmi pare r u.
— tii, pân la urm n-am sc pat de blestemul vostru, al
oamenilor...
— Ce tot spune sta? întreb Hinnedi. Iar ie de ce- i pare
u?
Perse privi spre Zuul, iar acesta îi întoarse atingerea de-
licat de mai înainte, punându- i una dintre antenele sale pe
um rul quintului.
— Mie mi se pare evident. Zuul e pe moarte. Probabil c
matca nu dore te s -l mai primeasc în coconul acela i mai
are de tr it doar câteva zile.
— Câteva ore, ca s fim mai exac i, complet Zuul.
— i atunci de ce ne-ai spus toate astea?

185
 — Fiindc nu am sc pat de blestemul vostru. Fiindc
sfâr itul meu, departe de mintea st pânului, m condamn s
beau otrava îndoielii i s m întreb ce sens a avut existen a
mea. Mai întâi am h duit prin pustiet ile mun ilor cu
Augustin Bloose i el m-a în elat în cel mai perfid mod cu
putin , l sându-ne s credem, pe mine i pe st pân, c l-am
convins, c i-am eliminat din suflet nu numai orice sentiment
religios, dar i orice preocupare pentru el, aducându-l pe calea
cea dreapt a ra iunii echilibrului între resurse i necesit i.
Credeam atunci c , folosind Alambicul pe care i l-am dat, va
asigura oamenilor nemurirea, iar de acolo totul s-ar fi
simplificat, r zboaiele voastre ar fi disp rut, fiindc a i fi
pre uit mai mult via a i a i fi ajuns aidoma nou . Am e uat i
pe Z. Lucr torii concepu i cu atâta grij pentru a substitui
clonele voastre nu v-au convins. I-a i vânat prin toat galaxia
i acum...
Extraterestrul î i plie dou dintre membrele inferioare care
rur c intr în trup i se a ez direct pe podea.
— M întreb deci de ce am existat.
— O, dar asta e simplu, zise Hinnedi. Ai servit drept in-
terpret între oameni i st pânul t u. Ai fost unealta lui. Dac
ai fi avut i alt scop, acum n-ai fi fost pe moarte. În locul t u
mi-a c uta alte triste i, fiindc asta e jalnic .
— i e de ajuns s fii o unealt , chiar i una care serve te
st pânului? întreb Zuul.
Quin ii se privir unul pe altul în t cere. Dac lucrurile
st teau într-adev r a a cum sus inea extraterestrul, pentru
prima dat dup mul i ani, omenirea ar fi putut beneficia de
un start nou, de o istorie în care con tiin a aceea imens ca-
re-i z mislise din nimic pe Zuul i pe ze i s nu se mai
amestece, negând cele mai vechi principii ale vie ii pe p mânt.
Corpul lui Zuul alunec pu in, pân când ajunse s se
sprijine de unul dintre pere i. Pielea p rea c -i este mai us-
cat , iar Villerte se întreba dac nu cumva procesul era atât
de rapid încât putea fi urm rit i cu ochiul liber.
— Dar de ce ai venit la noi? Ce r spunsuri cau i?
— Nici unul. Pur i simplu nu aveam unde s m duc în
alt parte. E drept c m-am gândit c poate asta vrea st pânul
de la mine, c de aceea m sacrific . V-am spus tot ceea ce am

186
 tiut, atât cât am priceput eu.
— i ce relevan are asta, de vreme ce tu însu i ai recu-
noscut c e ti ceea ce e ti fiindc te rupi mereu din st pânul
u. Unde începi tu, Zuul?
— Nu încep, dar m sfâr esc, nu e asta o ironie? zise ex-
traterestrul folosind un ton care imita inabil o încercare de a
glumi.
— Eu nu g sesc deloc amuzant lucrul sta, zise Hinnedi.
Dac crezi c st pânul t u a vrut s ne împ rt ti povestea
adev rat , început pe vremea Aba iei, de ce l-am crede? Poate
nu vrea decât s ne manipuleze, a a cum o face de dou
mii de ani.
— Voi, oamenii, sunte i blestema i la a în elege totul într-o
logic a conflictului. St pânul meu nu v vrea r ul, dar nici
nu crede c transformarea pe care o are în vedere pentru voi
v-ar face mai buni. Indiferent ce s-ar întâmpla, nu va distruge
nici m car un om. Pentru el asta e lipsit de sens. Nu po i
schimba ceva ce ai distrus.
— i atunci ce vrei s ne spui?
— Nici eu nu tiu, oft extraterestrul. Singurul lucru de
care sunt îns sigur e acela c , indiferent ce v-ar spune con-
tiin a aceea a lui Augustin Bloose sau oricine altcineva, toate
cele ce s-au petrecut nu au nici o leg tur cu vreun
Dumnezeu de-al vostru...
Ca i cum, odat sc pat de greutatea vorbelor acelora,
Zuul ar fi prins puteri noi, extraterestrul se ridic i porni spre
Allin Perse. Quintul, care r sese destul de aproape de el,
cu un pas în întâmpinarea sa, dar Zuul în epeni brusc i se
pr bu i. Quintul îl prinse cu u urin i îl a ez cu grij pe
podeaua navei.
— Pare s fi murit, zise Perse.
Heyyn Tars privise t cut întreaga scen . Când Perse se
întoarse spre el, începu s aplaude u or.
— Minunat reprezenta ie. Demn de ultima înf are a
acestui personaj. Aproape c mi-a smuls o lacrim .
Perse se uit la el cu repro , morm ind ceva în barb .
— Chiar crede i c st pânul la al lui va înceta un plan pe
care-l pune în aplicare f încetare de dou mii de ani?
Trebuie s fie un alt fel de capcan . Chiar Zuul a spus c

187
matca îi poate recrea oricând un corp, iar con tiin a i me-
moria sa sunt parte a st pânului. Poate c înveli ul sta de
carne a murit, dar lighioana aia gigantic din edificiu poate
na te oricând altul.
— i atunci ce sens a avut m rturisirea asta? se mir
Perse.
— Cine tie? Poate c nu a avut nici unul, poate c a vrut
s deasc doar confuzie... E posibil îns ca ultimele lui
spuse s fie adev rate i s fi dorit ca noi s transmitem lucrul
sta lui Xtyn.
— C Dumnezeu nu a avut nici o leg tur cu ceea ce s-a
întâmplat?
— Da.
— Xtyn e îns probabil ultima persoan din univers care
are nevoie de confirmarea asta.
În momentul acela nava fu zguduit de un impact extrem
de puternic. Quin ii intrar instantaneu în modul de lupt . Doi
dintre ei se postar în fa a u ii, în timp ce ceilal i doi merser
de o parte i de alta a navei pentru a vedea ce se întâmpl .
Heyyn Tars, care fugise spre tribord, le strig tovar ilor s i:
— S decol m cât mai repede. Ne atac cu catapulte.
În momentul acela un nou impact zgudui carcasa de o el.
Allin Perse se repezi la comenzi i declan secven a de
decolare. De i se mi ca pe cât de repede putea, înainte ca
motoarele s porneasc , un alt impact aproape c îi dezechi-
libr pe cei care p zeau intrarea în nav .
— Ce naiba se întâmpl ? strig Perse.
— Au tras simultan cu cinci catapulte. Urmeaz s mai
fim lovi i de dou ori înainte de a putea decola, strig Tars.
sta era scopul lighioanei. Nici nu-mi vine a crede cât de
pro ti am fost c unul dintre noi nu a f cut de paz .
— Nu e bine deloc! Am o conduct spart i pierd rapid
lichid de r cire.
De i comunicau i se mi cau pe cât de repede puteau,
quin ii nu aveau cum s mai evite cele dou impacturi. Pe de
alt parte, înveli ul fregatei, la fel ca la toate navele militare,
era unul destul de fragil, întregul sistem de protec ie fiind
bazat, în spa iu, pe un câmp magnetic uria care inea captiv
un strat destul de gros de plasm rece. Genul acela de proces

188
era îns prea complicat de men inut la suprafa a unei planete
i de aceea, atunci când era la sol, carcasa navei era destul de
fragil .
În elegându-se din priviri, Villerte i Hinnedi î i aban-
donar pozi iile de lâng u i nir în câmp deschis.
Hinnedi se n pusti înainte în timp ce cel lalt trecu pe sub
bordul navei i avu timp s vad cum cei doi bolovani imen i,
trimi i de catapultele ze ilor, aproape c z ceau nemi ca i în
aer. Quintul zu cum una dintre pietre urma s loveasc alte
câteva conducte care erau expuse de pe urma unui impact
anterior.
— Cred c trebuie s ie i ca s vezi dac nu po i remedia
ceva, strig Villerte în comunicator c tre Tars.
Între timp, Hinnedi ajunsese aproape de cele dou cata-
pulte pe care i le fixase drept int . Se arunc înainte cu lama
de accun extins pe toat lungimea ei i desc ân un
lucr tor zet. Se folosi de for a impactului pentru a frâna i a- i
schimba direc ia c tre un grup de lucr tori masivi care, de i
se mi cau normal, îi ap reau quintului împietri i în încercarea
de a înc rca din nou ma ina lor primitiv de r zboi. Quintul
arunc o singur privire i tiu ce avea de f cut, iar corpul lui
se transform într-o n luc în timp ce t ia funiile cu ajutorul
rora era construit catapulta. În ceea ce ze ilor le p ru mai
pu in de dou secunde, cele dou ma in rii imense se
dezmembrar , iar bu tenii gro i din care erau construite î i
începur c derea. Spectator nedumerit la propria furie,
Hinnedi se trezi tronând deasupra unui morman de le uri ale
lucr torilor ze i c rora le t iase întâi membrele folosite pentru
deplasare i apoi le înfipsese lama adânc, c utând centrii
motori. Tocmai credea c terminase când, cu coada ochiului
stâng, prinse o umbr ciudat , care nu se potrivea în
nemi carea ce înso ea de obicei un quint în lupt . Î i întoarse
privirile i ceea ce v zu îl f cu s sar mult în stânga, într-o
eschiv disperat .
Avea în fa un lucr tor zet modificat. Era mai mic decât
fra ii lui, având dimensiunile comparabile cu cele ale unui om.
Cele patru membre motorii ale unui zet obi nuit erau înlocuite
de doar dou picioare musculoase, ceea ce-l f cea pe cel lalt
devin biped în momentul în care î i folosea membrele

189
superioare pentru lupt . Hinnedi realiz c inamicul lui se
mi ca aproape la fel de repede ca i el i c fusese înarmat cu
dou suli e. Pe una o aruncase i aproape c îl nimerise, iar
cu cea de a doua pl nuia s se apere.
— Am aici unul care se mi la fel de repede ca noi,
strig Hinnedi în comunicator.
— Nu te speria, sunt iu i, dar nu tiu înc s i foloseasc
prea bine membrele, auzi el r spunsul lui Villerte. Eu am ucis
deja doi.
Zâmbind sub ire, Hinnedi î i continu deplasarea spre
stânga, se arunc apoi în partea opus , se rostogoli i apoi
ni în picioare direct în sus. Schimb rile lui bru te de di-
rec ie îl f cur pe zet s se poticneasc , iar Hinnedi î i plas
lama exact în punctul în care extraterestrul se pr bu ea cu
capul. Accunul izbucni victorios, sfâ iind esuturi i împro -
când cu o materie violacee.
Atacul celui de-al doilea r zboinic zet nu mai fu deloc o
surpriz pentru Hinnedi. Încerc imediat aceea i manevr de
destabilizare a picioarelor, numai c de data aceasta rezultatul
fu doar o mic ezitare a celuilalt. Se apropie de zet i reu i s -i
reteze cu dou parade simple ambele suli e. F cu o fent din
corp, privi în stânga, iar lovitura veni din dreapta,
sec ionându-l aproape în dou pe oponentul s u.
— Înva al dracului de repede, se plânse Hinnedi. A
putea jura c a doua lighioan a în eles de ce a murit prima.
— Veni i în nav , se auzi glasul lui Perse. Retrage i-v în
nav cât pute i de repede.
— Plec m?
— Cu navetele monoloc. Fregata e avariat mult prea r u.
— Dar o putem repara.
— M îndoiesc c avem cele necesare. Nu e alt solu ie.
Aparatele îmi arat o întreag armat de ze i care se mi al
naibii de repede.
Când Villerte i Hinnedi ajunser la nav , navetele mo-
noloc ale lui Tars i Perse creaser deja un perimetru sigur în
jurul c ruia f cuser un zid de acid molecular. Cunoscând
bine genul acela de atac, ze ii nu mai încercar nimic, ceea ce
le permise celor doi quin i ma i s decoleze i ei.
Micile navete se în ar pân pe o orbit joas i aterizar

190
apoi pe cealalt parte a planetei, acolo unde ze ilor le-ar fi
trebuit mai bine de o lun s ajung .
i montar ad postul provizoriu, metalic, evitând s i
vorbeasc . tiau c fuseser neglijen i. Pierduser din nou
înc rc tura de austral, dar reu iser s recupereze bomba
atomic pe care orice fregat o avea la bord pentru a-i servi la
autodistrugere.
— Pân la urm ar tarea aia a fost mai de teapt ca noi,
pufni într-un târziu Villerte. Ne-a ab tut aten ia i...
— Nu sta a fost planul ei, oft Perse, al c rui glas sun
ca i cum ar fi a teptat de mult vreme s vin vorba despre
Zuul.
— Am v zut c p reai ata at de fiin a aia, dar...
— Nu sta a fost planul lui, zise Perse.
vorb , î i scoase tunica, dezvelindu- i pieptul. Pe
por iuni largi pielea începuse s i se usuce, iar acolo unde mai
avea înc tonusul normal c tase o nuan verzuie, ne-
toas .

— Dumnezeul t u e mereu neschimbat:

— Dar cum ar putea fi altfel, de vreme
ce el e tot ceea ce exist ?
— Nu crezi c la întrebarea asta ar
trebui s r spunde i mai ales voi, cei care
crede i în imensitatea lui?
— De ce am face-o? Noi am r spuns
deja.
— Minciuna e un p cat. Zi mai bine c
tia i r spunsul i abia pe urm ai
formulat întrebarea.

Oksana sim i mi rile bebelu ului i fu cuprins de o

emo ie covâr itoare. Pentru o clip , aproape c percepu
material fragilitatea noii vie i pe care o ad postea în pântece,
ceea ce arunc o cu totul alt lumin asupra ultimelor

191
evenimente. Durdrin Johansson pusese în pericol minunea
aceea! Era mai bine c plecase. C se ascunsese acolo unde
furia ei nu putea s -l mai ajung . Copila ul mai zvâcni o dat
i apoi se lini ti, dar mâna Oksanei z bovi în continuare
deasupra lui, ca o mângâiere în avans.
— Te-ai gândit ce va fi copilul sta? întreb Maria, care
intrase pe nesim ite în cabina îngust a Oksanei.
— M gândesc încontinuu...
— Poate c nu e momentul s avem discu ia asta, zise
ezitant Maria, v zând c vorbele ei aduseser crispare pe fa a
Oksanei.
— Te asigur c sunt perfect preg tit .
Maria cânt ri ceea ce avea de zis. Ar fi putut face o in-
troducere lung , dar instinctul îi spuse s o pun pe cealalt
cu brutalitate în fa a adev rului.
— Î i dai seama c , dup Xtyn, va fi cea mai vânat fiin
din univers.
— De ce ar fi a a? Doar foarte pu ini tiu cine este.
Maria zâmbi stins. Genul acela de secrete se aflau întot-
deauna. Omul p rea s aib o apeten bizar pentru tot ceea
ce nu era la edere. Ea una nu se îndoia c Johansson va g si
o cale prin care s spun tuturor originea fiului Oksanei, iar
atunci nimic nu l-ar fi putut salva pe bietul b iat.
— Dar cine s -i vrea r ul? întreb Oksana.
— Ar fi mai întâi toate clonele care au mai r mas în uni-
vers, poate cu excep ia celor de aici. De i Negal i Ballen ne-au
avertizat deja în privin a câtorva semeni de-ai lor care nu î i
pot ierta uciderea lui Barna i a lui estov. Adaug clonelor i
pe to i cei care dispre uiesc ceea ce au reprezentat Lumile
Agricole sau au avut de suferit de pe urma administra iei
impuse dup c derea Imperiului. Dar nici m car acum lista
nu e cu adev rat complet .
— Dar cine ar mai putea fi?
— Cei care se tem fiindc nu în eleg unde-i poate conduce
o asemenea fiin , cei care vor s profite, crezând c i pot
asigura un avantaj de pe urma controlului unui asemenea
personaj...
Oksana t cu. Într-o form nebuloas , toate aceste gânduri
îi trecuser i ei prin minte, dar claritatea cu care le exprima

192
Maria o lovise în cel mai sensibil punct al con tiin ei ei. Î i
du seama c tiuse înc de la început c fiul ei era
condamnat. Nimic din via a ei anterioar nu o preg tise pen-
tru o asemenea frustrare.
— Cred c exagerezi, zise Oksana, ridicându-se cu hot -
râre în picioare. Am s -i cer protec ie Alaanei, lui Xtyn. În
plus, nici eu nu sunt tocmai neajutorat in a-l ap ra.
— Simplifici lucrurile. Dac reduci sfera posibilelor
agresiuni la o lance împlântat între omopla i sau la un cu it
ascuns într-o cizm , sigur c viitorul poate fi privit cu
optimism. Gânde te-te îns ce se va întâmpla dac clonele vor
si o cale s -i readuc memoria original . Ce rela ii ar putea
avea el atunci cu Xtyn? O s fie chinuit.
Smulgându- i cuvintele cu mare greutate, Oksana întreb
aproape în oapt :
— i atunci, ce e de f cut?
— Exist o singur solu ie...
— Care?
— Aceea pe care o vei alege. Vreau s spun c important e
nu- i par r u. Imagineaz i c e ti pe un pisc, iar în jurul
u nu se vede decât h ul. Conteaz mai pu in în ce direc ie
cazi...
În momentul acela se deschise u a cabinei i Negal le
salut pe cele dou femei, înclinând scurt din cap.
— Ai v zut-o pe Airam? întreb Oksana.
— A plecat cu Ballen s aduc metalul pe care ni l-a i ce-
rut. E o treab destul de grea...
— Dar de fapt ce e cu metalul sta? De ce e atât de im-
portant?
— Asta ar trebui s ne spui tu, zâmbi Oksana. Nu e ti tu
cea care a stat aproape aptesprezece ani împreun cu doi
quin i?
Fu rândul Mariei s r mân cu gura c scat .
— Vrei s spui c ... lamele lor...? Nu m-am gândit nicio-
dat la asta...
— Ai stat aptesprezece ani cu doi quin i? întreb Negal, a
rui minte r sese blocat pe informa ia aceea.
— Da, pe vremea când ne ascundeam pe Kyrall, dar nu
prea am avut ocazia s le vedem lamele. Nu i le scot decât

193
când atac , iar atunci nu-i putem vedea. Dar las asta, conti-
nu ea pe alt ton. Vrei s i pui i tu una? De aceea ziceai c
nu e ti neajutorat ?
Ca i cum ar fi fost într-un pericol de moarte, lui Negal
începur s -i tremure mâinile. Dup dou secunde în care
frica îi paraliz picioarele, d du s ias pe u , dar se
împiedic i se lovi destul de r u. Ca i cum ar fi considerat
acest lucru ca pe un semn divin, î i abandon brusc fuga i
întreb ezitant din cadrul u ii:
— Deee... de ce... s i pun ... o lam ...?
— Dar de ce crezi c a fugit dragul de Johansson? izbucni
în râs Maria. A constatat c i-a pus mântuitorul în pântecele
unui quint imperial. Unul mai neobi nuit, e drept, dar un quint
imperial.
— Cum adic ? Tot timpul sta... Dar Introducerea în stu-
diul Regulamentului Canonic? Dar evad rile spectaculoase... ?
— A a cum i-am spus i lui Johansson, voi, clonele, nu
excela i prin inteligen . E drept c nu e vina voastr , sunte i
ni te min i vechi, dar chiar i a a...
Femeia se opri fiindc Oksana îi pusese o mân pe um r,
trecând pe lâng ea spre Negal. Femeia întinse mâinile c tre
tân r i-l îmbr .
— Faptul c v-a fi putut ucide lesne pe to i în decursul
anilor stora nu înseamn c gândul sta a existat, fie m car
i pentru o clip , în mintea mea. Cred c ar trebui s te gân-
de ti ce înseamn faptul c am preferat s m expun mâniei
lui Johansson decât s omor pe vreunul dintre tovar ii mei.
— Bine, dar cum se poate?
— O s i spun povestea mea dac -mi promi i s -mi ex-
plici ce-a i descoperit despre accun...

***

Airam î i b mâna pân la cot în recipientul mare, f cut

din argil ars , în care clonele strânseser aproape un metru
cub de metal lichid. Î i ridic apoi palma cu degetele r sfirate,
sând metalul s o mângâie.

194
 — Îmi împinge mâna în sus, se bucur femeia pe un ton
aproape copil resc.
— Da, este un aliaj cu o densitate extrem de mare, zise
Negal.
— Dar ce este? vru s tie Oksana, care ie ise i ea în
grab din nav când auzise c Airam i cu ceilal i aduseser
recipientul cu metal lichid.
— P i, nimic special: un aliaj de fier, nichel, crom i pu in
aluminiu... Credem c secretul e în alt parte. Din ce-am
apucat noi s în elegem, pe Eck exist un minereu care, supus
timp de sute de milioane de ani la furtunile magnetice de aici,
s-a lichefiat. Dac am avea instrumente mai performante, sunt
sigur c am constata c structura cristalin a aliajului e una
cu adev rat nemaiîntâlnit .
— A a s-ar explica i de ce exist numai pe Eck, zise
Oksana. Probabil c e nevoie de foarte multe furtuni magne-
tice i de foarte mult timp pentru a crea acest material.
Ballen, care era înc uluit de ceea ce aflase despre Oksana
din otelile lui Negal, î i înghi i un nod din gât i începu s
vorbeasc :
— Poten ialul unui asemenea material e practic inepui-
zabil. Noi l-am folosit la calculatoare fiindc , pur i simplu,
capacitatea lui de a- i autoregla grosimea jonc iunilor în
procesoare adaug o nou dimensiune la tot ceea ce s-a f cut
pân acum.
— Nu pricep o iot , zise Airam cu veselie. i, oricum, m
intereseaz mai mult cum fac quin ii controleze metalul
sta.
— De când mi-a spus Negal c ... Oksana... e... c Oksa-
na... ar putea... c Oksana... ar fi interesat de o asemenea
lam , se bâlbâi Ballen, m gândesc c , la cât de sensibil e la
furtunile magnetice, e foarte posibil ca materialul sta s fie
transformat într-o lam ascu it chiar i de un mic câmp
magnetic cum e cel generat de electricitatea natural a cor-
pului omenesc. Cred c e o abilitate care se deprinde greu, dar
nu o v d ca fiind imposibil .
Airam î i plimba acum numai un deget de la o mân , al-
terând oglinda perfect a accunului.
— Asta e excitant. M gândesc acum pe loc i la alte uti-

195
liz ri...
— Airam! aproape c l tr Maria.
— Ei, las , soro! Cine s bage în seam cuvintele unei
babe care la fiecare dou s pt mâni sfâr te prin a fi legat
de un scaun ca s fie omorât ? M mai distrez i eu acum cât
pot!
Oksana zâmbi. Antagonismul dintre cele dou femei era
un semn de normalitate. Unul care compensa, în mic m sur
e drept, temerile care o cuprinseser imediat ce f tul din
pântecele s u reîncepuse s se zbat .
Avea nevoie de Alaana, de sfaturile ei, de confortul cald al
unei min i care s o înv luie pe a ei i s o lase s se
odihneasc .
Adunându- i toate puterile, î i concentr gândurile c tre
psiac, c tre Alaana. Era un strig t mut, o chemare în ajutor.
i atunci se petrecu cel mai nea teptat lucru cu putin .
Sim i mintea Alaanei mai prezent ca niciodat în apropierea
ei. Atingerea de pe Kyrall nu era îns una care s o lini teasc .
Alaana p rea mai degrab mirat .
Cum ai f cut s m chemi?
— Nu tiu, am strigat pur i simplu spre tine. Am f cut
ceva r u?
Nu. E minunat. Atâta doar c nu m a teptam.
— Avem nevoie de ajutorul t u. Trebuie s ne trimi i dou
nave.
Dou ?
— Da. Trebuie s -mi in o promisiune fa de ni te prie-
teni care mi-au salvat via a.
Cum poate cineva salva via a unui quint?
— Asta e o poveste lung . Spune-i lui Xtyn c ne vom
întoarce cu câteva lucruri care-l vor interesa foarte mult.

***

Negal i Ballen priveau cu sentimente amestecate fregata

spa ial în care Oksana urcase împreun cu Mariile, cu
Alambicul i cu recipientul cu accun. Înc nu acceptau pe
deplin nu atât tr darea nea teptat a Oksanei, cât faptul c
fuseser într-un pericol de moarte atâta vreme.

196
 — Tu ai în eles ce vrea Xtyn de la noi?
— Nu, r spunse Negal. Dar poate c sta e un semn c nu
trebuie s ne preocupe ce vrea el. S folosim r gazul pe care
ni-l ofer ! Abia acum putem experimenta cu adev rat.
Încântat, Ballen porni f vorbe spre intrarea în ceea ce
mai r sese din ad postul lor. Puteau acum s i încarce
calculatorul în fregata spa ial pe care le-o d ruise Oksana i
i continue experimentele pe orbit , departe de furtunile
magnetice de pe Eck. Iar dup ultimele evenimente, clonelor
mase pe planet nici nu le mai p sa ce anume avea s fie
ma in ria pe care o construiesc: conduc tor, unealt
neînsufle it , Dumnezeu...

— E crud din partea ta s ne închizi

într-un timp infinit.
— Dar dimpotriv , eu am sus inut
dintotdeauna c timpul e finit. A asea er
se va sfâr i cu a doua venire a lui Iisus
Hristos.
— a cum î i spuneam, e crud din
partea ta s ne închizi într-un timp infinit

Xtyn savura cu încântare momentele de solitudine pe care

i le oferea livada de arbori negri. Odat descoperit metoda
prin care func iona viziunea, imediat ce fo tii operatori din
psiac deprinseser toate meandrele viziunii, Kyrallul î i
rec tase rolul de nod de comunica ii. Pân i kyrallienii
erau în culmea fericirii. Necesitatea de a între ine constant
viziunea furtunii le transforma via a, fiindc sem na atât de
mult cu vechea îndatorire de a veghea în rynd, încât ritmurile
vechi ale vie ii triburilor î i rec taser caden a.
Paradoxal, pe Xtyn p reau s -l fi uitat cu to ii. Experi-
mentau cu frenezie noua capacitate de a transporta materia la
distan . Era mult prea devreme ca s sus in c pot repeta
gre teleportarea conduc torului claronsian, dar nu se

197
mai îndoia nimeni c noul fel de psiac urma s fie altceva
decât orice cunoscuse omenirea vreodat .
Xtyn era îns chinuit. I se refuza viziunea lui Zerri. Atunci
când o invocaser , Alaana i ceilal i semeni kyrallieni o
putuser vedea i i se adresaser . El îns nu reu ea s
perceap decât un glas difuz, mai vag chiar i decât în primele
momente când sim ise murmurul livezii.
O întrebase de ce se întâmpl lucrul acela, iar Zerri îi
spunsese f s ov ie c în mintea lui existau prea multe
con tiin e pentru ca ea s -l simt întreg i s se poat apropia
de el în viziune. Dar cum s renun i s fii Sfântul Augustin i
Augustin Bloose i Rimio de Vassur f ca asta s i scad
capacitatea de a-i conduce pe ceilal i?
Timp de dou zile se gândise încontinuu la ceea ce avea de
cut, întrebându-se dac mai are vreo datorie fa de ai s i,
dac are sens s i jertfeasc dragostea pentru a continua s -i
conduc . F s în eleag de unde provenea zbuciumul
tân rului, Alaana îi repro ase din nou c i las mintea s fie
acaparat de cele dou con tiin e religioase i c lucrul acesta
îl împiedica s în eleag ceea ce se întâmplase începând cu
clipa în care Abatele Radoslav pornise cea de-a Doua
Îns mân are.
Se strecurase nev zut în chilia din pe ter i- i tr sese
mantia pe frunte, dorindu- i s cread în primul rând el în-
su i c toate problemele au într-adev r o rezolvare în untrul
min ii lui, una consistent precum pere ii de stânc ai s la-
ului Omenori, dar înc greu de deosebit din cauza ce urilor
de gânduri r zle e.
Imediat se trezi în poiana înflorit , stând pe piatra pe care
edea de obicei i avându-l în fa pe Sfântul Augustin. Ca
niciodat , tr turile b trânului nu i se refuzau. Avea
sprâncene stufoase, ochi alba tri, sp ci i, i o fant sever
care decupa gura într-o barb piept nat prelung, în jos. Na-
sul proeminent ie ea mult în eviden din cauza pome ilor jo i
i a obrajilor sup i, a c ror usc ciune barba nu o putea masca
pe deplin.
— Spune-mi, ce sens au toate astea?
— La ce te referi?
— La tot ceea ce s-a întâmplat dup ce Abatele Radoslav a

198
stârnit nebunia asta.
— Parcurgi drumul care i-a fost h zit de Dumnezeu.
Într-un fel, e ti unul dintre cei mai ciuda i tineri pe care i-am
zut. Dore ti i vrei s -i conduci pe ai t i i ar trebui deci s
fii liderul ideal. Dar e ti str in de deprinderile practice care
trebuie s înso easc o asemenea devenire. E ti neajutorat.
— Ajut -m tu. Spune-mi ce trebuie s fac.
— Înceteaz s te mai am ge ti. Ceea ce se întâmpl aici,
pe Kyrall, nu e cu adev rat extraordinar. Probabil, Dumnezeu
încearc s v fac mai buni, v supune la cazne din care ve i
ie i purifica i. Trebuie s în elegi c venirea ta pe lume a avut
un sens i c acesta e reprezentat de lucrarea pe care
Dumnezeu i-a încredin at-o înc înainte s exi ti.
Xtyn î i adun cu greu gândurile i întreb din nou:
— Simt totu i c trebuie s mai fie i o alt explica ie. În
mintea mea se învârt fapte i informa ii despre care tiu c
s-ar putea a eza într-un tablou perfect, dar nu-mi dau înc
seama cum trebuie s le îmbin.
— Cunoa terea, pufni Augustin. Când o s în elege i c
nu totul poate fi cunoscut?
— Simt c timpul e pe sfâr ite, c urmeaz s se întâmple
ceva dincolo de care nimic nu va mai fi ce a fost.
— Timpul, tinere, e doar o linie. El începe cu Adam i se
sfâr te cu a doua venire a lui Hristos, pentru ca istoria s -i
salveze pe oameni de p catul originar.
— Mi-e greu s accept lucrul sta. Pentru noi, pe Kyrall,
totul e mai simplu...
— Exist i lucruri care îi unesc pe oameni, indiferent de
locul în care s-au n scut. P catul e unul dintre ele.
— Te în eli. O cunosc pe Zerri deopotriv din vocea ly i
din miile de zile minunate pe care le-am petrecut împreun .
Asupra ei nu planeaz nici unul dintre p catele la care te
gânde ti.
— i totu i ele exist , indiferent de fiin a ei sau de p rerea
ta.
Xtyn î i mu buzele, plecându- i ochii în p mânt.
— Spuneai mai devreme ceva despre faptul c -mi lipsesc
anumite abilit i de a-mi conduce semenii, de i o fac chiar
bine, de vreme ce nimeni nu-mi contest autoritatea. Nu e are

199
o contradic ie? Dac nu tiu totul, atunci cum pot?
— Dar îi conduci tu cu adev rat? Te în eli! Cetatea p -
mânteasc are un scop, unul pe care tu îl refuzi. Ceea ce faci
acum nu e decât s men ii ordinea, s intimidezi cu puterile
tale pe to i cei care i s-ar putea opune. Trebuie s te întrebi
cum po i da un sens puterii pe care o ai acum asupra lor, cum
îi po i îndrepta pe o cale dreapt . La întreb rile astea a existat
întotdeauna un r spuns simplu: jertfa. A muri e un lucru
simplu i inevitabil. Uneori a-i putea conduce pe oameni
înseamn doar s dai valoare acestui final implacabil.
Xtyn încerc s i arunce tulburarea, dar viziunea poienii
aproape c se destr i fu nevoie de toat puterea mental
a tân rului pentru ca imaginea sfântului s nu se topeasc .
— Acum am s i spun eu ce cred. Timpul nu e nicidecum
o linie, nu are cum s fie. Iar Dumnezeul la care te închini mi
se pare atât de g unos, încât nu-l pot credita cu inventarea
timpului i a toate cele ce sunt... Pur i simplu, trebuie s
existe o alt explica ie.
— Te am ge ti. Ai v zut tu însu i c nimeni dintre cei care
au agitat pân acum ideile astea nu a izbândit.
— Dar cine vorbe te de izbânzi? Nu-mi doresc decât s o
d pe Zerri, la fel ca i ceilal i kyrallieni...
— i crezi c eu te împiedic?
— Viziunea asta nu ne las s vedem ceea ce e ti cu ade-
rat. Fiin ezi doar într-o parte a min ii mele, o parte ce a
tat concrete e mai mare dup ce quin ii mi-au adus
scrierile tale. Sunt multe lucruri în elepte acolo. i de aceea
nu tot ceea ce spui trebuie luat în derâdere. Simt c ai drep-
tate în privin a jertfei, dar în altele nu pot fi de acord cu tine.
Augustin t cu o bucat bun de timp, l sându-l pe Xtyn
se îndoiasc .
— Nu o s ne mai vedem, nu-i a a? zise b trânul într-un
târziu.
— Nu. Voi încerca s ignor ceea ce reprezin i, îl aprob
Xtyn.
— i crezi c asta te va ajuta s g se ti drumul spre mân-
tuirea ta i alor t i? Crezi c a a vei fi preg tit pentru a sta
de-a dreapta Domnului t u în r zboiul pe care-l crezi c e gata
înceap ?

200
 — Nu m ascul i. Nu m intereseaz nici r zboaiele i nici
mântuirea de care spui. Îmi doresc doar în elegerea felului în
care pot înnoda firele timpului pentru ca din lini tea unei
astfel de confluen e s m pot odihni lâng Zerri.
Augustin se ridic în picioare i schi asupra tân rului
un gigantic semn al crucii. Nu apuc îns s i termine gestul
fiindc viziunea lui se dizolv , l sându-l pe Xtyn singur în
poian .

— În memorie nu p trund lucrurile ele

însele, ci doar imaginile lor sunt prinse cu
uimitoare rapiditate i a ezate în
minunatele c ru e ale memoriei, de
unde reamintirea le scoate în mod mira-
culos.
— i nu e sta cel mai simplu mod de a
perverti realitatea?
— De fel.
— Dar dac evenimentul despre care
vrei s i aminte ti te-a schimbat atât de
mult încât devii alt om, iar când îi rechemi
imaginea din memorie, ea are pentru tine o
cu totul alt valoare decât originalul?

Alaana privea înfrico at la înfruntarea dintre cei doi.

Nimic din bucuria cu care Arrus îl reîntâlnise pe Xtyn nu
anun ase izbucnirea aceea de violen . F urarul aterizase pe
Kyrall aproape mort de fric , fiindc pilotul automat nu
alesese cea mai lin dintre c ile de coborâre. Urmase povestea
istoriei incredibile pe care o tr ise Arrus pe Eck. Alaanei înc
nu-i venea s cread c Ordinul quin ilor i avusese originile
pe Kyrall, dar pe m sur ce se gândea mai bine, î i d dea
seama c explica ia lui Arrus era mai mult decât logic .
Privind retrospectiv la experien a pe care o încercase ea îns i
cu modificarea min ii lui Xtyn, îi era clar acum c reu ise s -l

201
transforme pe tân r dup tiparele min ii lui Rim numai fiindc
dise semin ele cunoa terii ei într-un loc prielnic. La cele mai
elementare niveluri existase probabil dintotdeauna o
asem nare structural între mintea tân rului Xtyn - Jorlee i
cea a lui Rimio de Vassur. tia c , dac ar fi dus lan ul acela
ideatic pân la cap t, ar fi putut îngusta cu mult num rul
celor pe care s încerce s -i transforme în quin i, dar pentru
moment nu se putea concentra decât la groaznica înfruntare
dintre Xtyn i Arrus.
urarul r cni scurt i î i arunc trei dintre cele apte
pumnale spre Xtyn. Tân rul, a c rui for mental era infinit
superioar , le sili s se înfig în p mânt, la trei metri în fa a
lui.
— Arrus, prietene, nu asta e calea.
— Ba ne e ti du man! Nu te recunosc nici de Preot i nu
în eleg cum se poate ca pe planeta asta s se fi n scut un om
ca tine. De genera ii ducem povara aceea în vocea ly, de ge-
nera ii o folosim drept compara ie pentru r ul absolut. An de
an ne-am jertfit copiii pentru a ne p stra vigoarea. i toate
astea pentru ce? Fiindc voiau s fac un experiment?
Xtyn nu r spunse, preferând s se concentreze asupra
celorlalte patru pumnale pe care Arrus le ridicase proclamând
o lupt ritual . Xtyn era înc Preotul tribului Omenori i
tradi ia spunea c el poate fi provocat oricând i de oricine.
Alaana nu p trunsese niciodat în vocea ly a vreunui trib.
Indiferent cât de mult încercase, chiar i înf urat într-o
mantie shu, mintea ei nu percepuse niciodat foarte pregnant
murmurul acela colectiv format la zona de interferen a
con tiin elor membrilor unui trib kyrallian. Î i putea îns
imagina cum e. Xtyn îi spusese c vocea ly e schimb toare, c
ea serve te deopotriv drept judec tor i profesor i c , dac
nu i-e fric s i pierzi scânteia care te face s fii ceea ce e ti,
te po i afunda i printre amintiri vagi.
Kyrallienii nu aveau istorii; pentru ei faptele mureau odat
cu clipa prezent . Într-un fel, Arrus plecase în c utarea
adev rului despre Ordinul quin ilor tocmai în încercarea de a
umple acest gol. Cea mai terifiant dintre amintirile acelea
difuze p rea îns s fie una pe care nimeni nu o urmase pân
la cap t, dar pe care Xtyn nu se sfiise s o exploreze dup ce

202
descoperiser documentele din Pe tera Vânturilor, stârnind
mânia semenilor s i.
— i de ce mi-ar p sa de omenire? url Arrus,
strigându- i în acela i timp neputin a fiindc Xtyn îl mai
deposedase de dou pumnale.
— Fiindc suntem fiin e umane, fiindc nu putem pedepsi
atâtea sute de miliarde de suflete numai fiindc , demult,
câ iva oameni au gre it fa de noi.
— Tribul Omenori nu se va face nicicând parte a viziunii
tale, r spunse Arrus, scrâ nind din din i.
Spre groaza Alaanei, în spatele F urarului se aliniar
aproape to i r zboinicii Omenori. Gestul lor era mai mult decât
elocvent. Când v zu îns zâmbetul de pe fa a lui Xtyn, groaza
Alaanei c dimensiuni paroxistice. Tân rul î i afi ase din
nou rânjetul care prevestea c se va transforma într-o furie
uciga . tia c soarta ei i a tuturor oamenilor din galaxie e
legat de iscusin a lui Xtyn în a-i calma pe kyrallieni, dar
trebuia s recunoasc fa de ea îns i c frustrarea
oamenilor aceia simpli, dar drep i i neprih ni i, avea temeiuri
adânci.
Dup ce Arrus le povestise cum v zuse imagini care
atestau faptul c Bogannus Boszt plecase de pe Kyrall cu un
urar i cinci discipoli, câte unul din fiecare trib, pân pe
Eck, unde descoperiser accunul, merseser în Pe tera Vân-
turilor i dezgropaser documentele despre care vorbise Boszt.
Erau scrise pe hârtie, într-o limb destul de greu de în eles,
dar con inutul lor se dovedise cu adev rat uimitor. Avuseser
nevoie i de amintirile Abatelui, iar Xtyn i Arrus p trunseser
în viziunea pe care o crea livada de arbori negri i avuseser o
discu ie îndelungat cu Radoslav. Cuno tin ele Abatelui
despre istoria Ordinului augustinian umpluser golurile l sate
de documentul lui Bogannus Boszt.
rturisirea în sine încerca s fie un fel de disculpare
pentru o tr dare. Bogannus Boszt fusese unul dintre cei trei
capi care formau în chip tradi ional triumviratul din
conducerea Frontului Adev ratei Biserici. Din câteva men iuni
vagi, Xtyn i Alaana în eleseser c aceast organiza ie se
scuse pe Vechea Terra imediat ce câ iva preo i cre tini î i
duser seama c Aba ia doar mimeaz credin a, aflându-se

203
într-o profund opozi ie cu tot ceea ce putea fi considerat
drept religios. Frontul nu tiuse niciodat care sunt planurile
Aba iei i nu intuise schema celei de-a Doua Îns mân ri, dar
se opusese constant, uneori prin atacuri viguroase, la tot ceea
ce întreprindeau c lug rii augustinieni. Mult vreme, Frontul
încercase s g seasc i o planet pe care s i cl deasc în
secret un a ez mânt similar Aba iei, dar în care s se
perpetueze adev rata credin cre tin . Cercet rile, situate în
mod deliberat cât mai departe de Vechea Terra, îi f cuser s
descopere Kyrallul. Primii misionari ai Frontului Adev ratei
Biserici se speriaser fiindc puterile min ii lor erau
amplificate aproape diavole te de planeta aceea i o
abandonaser .
La o genera ie distan , Aba ia pierduse o întreag po-
pula ie de clone în timpul unui atac furibund al mercenarilor
angaja i de Frontului Adev ratei Biserici. Clonele fuseser
duse pe Kyrall fiindc efii de atunci ai Frontului doriser s
ob in o comunitate în care s fac s se nasc în mod spon-
tan o religie. Scopul final era acela de a identifica o cale simpl
prin care clonele de pe proasp t înfiin ate Lumi Agricole s
poat fi seduse de o alt biseric , una care s o z rniceasc
pe cea lucrativ , inventat de Aba ie pentru a-i transforma pe
credincio i într-un popor ascult tor i muncitor. Din p cate
pentru ei, conduc torii Frontului nu descoperiser alt
planet anonim capabil s sus in via , a a încât
trebuiser s apeleze la Kyrall, în pofida fenomenelor psi care
se petreceau acolo.
Suprapunerea con tiin elor umane, care dusese la apari ia
vocii ly, rnicise îns acest plan. Clonele nu numai c nu
ajunseser s dezvolte un sistem teologic fie el i primitiv dar,
odat cu ruperea lor în cinci grupuri sociale mai mici,
ruser a- i fi g sit o cale prin care puteau chiar exista f
ca în societatea lor s se resimt chiar i cel mai palid
sentiment religios.
Decizia Frontului Adev ratei Biserici fusese una n -
prasnic : popula ia de clone avea s fie exterminat , iar
Kyrallul trebuia s se transforme într-un mediu ostil, unul în
care omul s aib nevoie s cread în for e supranaturale.
Între timp, organiza ia ajunsese la apogeul întinderii ei, be-

204
neficiind de sprijinul numero ilor adep i recruta i pe cele mai
bogate lumi. Unul dintre ace tia îl antajase pe Assan Tres,
biologul. Acesta proiectase un ecosistem fragil, bazat pe
animale capabile s foloseasc extrem de particularul câmp
amplificator al puterilor psi. A a se n scuser policornii, florile
cânt toare i celelalte animale cu care se luptaser timp de
genera ii kyrallienii, dar i livezile de arbori negri.
Deloc mândru de planul s u, Assan Tres l sase kyral-
lienilor organismul extraordinar pe care îl reprezentau livezile
de arbori negri. Sperase ca echilibrul ecologic s le permit
oamenilor un exces de fructe, a a încât ei s descopere
con tiin a colectiv în care s-ar fi putut transforma livada. Din
cate îns , oamenii aleseser s m nânce fructele înainte ca
ele s se matureze.
Cea mai mare dintre gre elile pe care le f cuse îns
Frontul Adev ratei Biserici fusese simultaneitatea dintre
masacrul primei popula ii de clone i plantarea celeilalte. Fi-
indc australul începuse s fie controlat de administra iile
planetare, Frontul Adev ratei Biserici decisese s foloseasc
un singur transport pentru ambele opera iuni. Întâi omorâse
comunitatea clonelor, iar apoi eliberase animalele i oamenii i
dise primii arbori negri. Printr-un fenomen de rezonan
bizar îns , strig tul de moarte al zecilor de mii de kyrallieni
uci i se men inuse în câmpul chu destul de mult pentru ca el
p trund într-un chip difuz în vocea ly a noii popula ii de
clone, în chip similar celui care permitea copierea min ilor
celor mor i în fructele negre. De atunci, toate triburile de pe
Kyrall tiau c în con tiin a lor exist o zon adânc a
temerilor, un h u negru de care înv au s se fereasc .
Dup câteva genera ii, Frontul Adev ratei Biserici rea-
lizase c planul s u e uase înc o dat . Nici noua popula ie de
clone nu p rea s dezvolte vreun sentiment religios. Între timp
îns , Frontul descoperise o alt planet capabil s sus in
via . Eck era pustie dar, cu pu in îndemânare, ar fi putut fi
transformat a a încât s sus in nevoile unei colonii mici de
oameni.
Bogannus Boszt, pe vremea aceea cel mai tân r dintre cei
trei conduc tori ai Frontului, fusese f cut responsabil pentru
aceast mutare. Aba ia vânduse cu succes câteva popula ii de

205
clone i se înt rise într-un sistem de alian e i vasalit i care
nu-i mai permiteau Frontului ac iuni armate în urma c rora
captureze popula ii întregi de clone. Noua colonie trebuia
deci s con in kyrallieni. Ajuns pe Kyrall îns , Bogannus
fusese fascinat de me te ugul foarte proasp t al F urarilor,
care î i vindecau tovar ii vizualizându-le structura mental .
Aici se oprea relatarea g sit în documentele îngropate, care
ar fi trebuit s fie o m rturie a existen ei i a luptei Frontului,
dar Arrus reconstituise cu mare u urin restul evenimentelor
În mintea tân rului i ambi iosul Boszt, F urarii n scu-
ser un plan îndr zne . Frontul era o structur învechit , in-
capabil s lupte cu adev rat cu Aba ia. Decisese de aceea c
mijlocul tradi ional, acela de a încerca g sirea unei religii
proprii grupului de clone care corespundea celor O Mie de
Voluntari, trebuie abandonat în favoarea unui alt fel de ac i-
une. Î i luase un F urar i cinci tineri i mersese cu ei pe Eck
în încercarea de a crea supersolda i. Din motive necunoscute
îns , a a cum constatase Arrus, se v zuse nevoit s plece în
grab .
Alaana nu se a teptase ca Arrus s fie atât de afectat de
aceast poveste. F s o fi spus vreodat în mod explicit, ea
fusese convins dintotdeauna c i popula ia uman de pe
Kyrall, g sit ca atare de constructorii psiacului, era parte a
experimentului lui Assan Tres, dar î i d dea acum seama c
aceast revela ie nu avea cum s pice bine mândrilor kyral-
lieni. Privi din nou cu groaz spre Xtyn, c ruia i se opuneau
acum to i membrii tribului Omenori.
— Îmi spune i mie c nu sunt kyrallian? tun Xtyn. ti i
oare vreunul dintre voi ce a însemnat pentru mine aflarea
faptului c am fost inu i într-o cu ? Imp rt i doar o f -
râm din furia mea! Uita i oare c am jertfit planetei steia pe
cea mai iubit dintre fiin e, pe Zerri?
— Dac e ti de-al nostru, al tur -te r zbun rii pe care o
pl nuim pentru întreaga galaxie!
— i dac n-am s-o fac?
— Nu te po i opune tuturor kyrallienilor! strig Arrus.
— Ba tii bine c pot, tii bine c lupta nu ar dura decât o
frac iune de secund , zâmbi Xtyn. Fiindc eu nu lupt numai
cu for a min ii, c ile mele sunt i altele decât cele ale Kyral-

206
lului
Arrus t cu brusc, iar fream tul care trecu peste capetele
zboinicilor Omenori era un semn c în vocea ly se dezl n-
uise o adev rat furtun .
— Îmi cere i s m r zbun? întreb Xtyn din nou. Dar nu
eu oare am fost primul dintre voi care am avut curajul de a
sonda bulg rele acela de durere care zace dintotdeauna la
fundul con tiin elor noastre? Oare nu eu, ast noapte, v-am
spus c bolovanul acela negru e strig tul de moarte pe care
înainta ii no tri l-au scos înainte ca buzele s le fie pecetluite
de criminalii Frontului?
— i dac tii toate astea...
— Chiar i dac tiu toate astea, nu m pot al tura com-
plotului vostru. Arrus, ai fost pe celelalte lumi. Prive te
adev rul în fa i recunoa te c suntem o comunitate simpl ,
avem milenii de recuperat înainte de a pretinde c tim
destule pentru a porni un r zboi cu restul omenirii. Nu uita c
am acces la memoriile unui quint imperial. tiu ce ar face dac
le-am refuza comunica iile. Ne-ar bombarda de pe orbit , f
ca noi s putem riposta în vreun fel. Singurul mod în care ne
putem men ine în via este s le fim în continuare de folos.
— i în de fel reprezint asta vreo schimbare fa de
sclavia în care am tr it pân acum? se înc ân Arrus, care
schi doi pa i amenin tori spre Xtyn.
— L-am ucis cu mâinile mele pe cel care era ultimul
descendent al liniei Boszt. Ce vrei mai mult?
— Nu ai de unde ti c istoria e adev rat , a a cum am
completat-o noi. i, oricum, ce r zbunare e asta?
Alaana era con tient i ea c povestea care legase
Kyrallul, Ordinul Adev ratei Biserici i dinastia Boszt era
fragmentat . Se ridicau o mul ime de întreb ri, cele mai multe
dintre ele legate de felul în care i kyrallienii i quin ii i chiar
dinastia p reau s i fi uitat originile. Memoria lui N'Gai Loon,
prezent în viziunea livezii de arbori negri, fusese categoric :
nu tia nimic de o asemenea origine, de i accunul i petecul
de mantie shu care constituiser relicvele date din Maestru în
Maestru o atestau într-un fel. Bella se amestecase i el i
protestase. Adev ra ii str mo i ai dinastiei Boszt erau
îngropa i undeva în Câmpia Pannoniei i erau membrii unui

207
neam glorios i nicidecum urma ii unui tr tor. De
asemenea, capacitatea lui Assan Tres de a crea fiin e p rea
mai degrab una magic decât o îndeletnicire tiin ific ,
bazat pe cunoa tere nemijlocit .
— i la ce bun o asemenea via , pân la urm ? tun Ar-
rus. Ca s ne poat omorî când au ei chef? Ca s înceap un
nou experiment?
— Tu chiar nu în elegi c speran a pe care ne-a dat-o As-
san Tres ne va face st pânii universului? Ne vom continua
via a simpl proiectând viziunea furtunii asupra livezii care va
func iona ca un psiac i vom continua s ne îngrop m mor ii
acolo. E calea noastr spre nemurire, e calea noastr spre
crearea unei con tiin e gigantice, ale c rei p rticele vom fi
fiecare. Vom st pâni materia i timpul, deopotriv , imediat ce
cât mai mul i dintre noi vor fi trecut în viziune, rosti Xtyn cu
calm.
— Omoar -ne atunci pe to i i s de te-ne în livad , strig
la fel de mânios Arrus.
— i ce-am rezolva cu asta? Solu ia la problemele vie ii nu
e niciodat moartea. Ne vom continua viziunea, cu r bdare.
Acum avem un el. tim c nici via a i nici moartea nu ne vor
fi în zadar.
— Dar poate c ar trebui s te ucidem pe tine! Mintea ta,
al turat celorlalte... Am deveni infinit mai puternici, zise
Arrus pe un ton mai potolit.
— Toate cele ce v-am zis, prieteni, vi se vor întâmpla
numai vou . Aveai dreptate, într-un fel. Nu sunt kyrallian. Nu
voi fi niciodat îngropat în livada tribului meu.
— S nu spui asta, zise Alaana, care profit de situa ie
pentru a se strecura între cei doi.
— S nu fii oarb , îi întoarse Xtyn vorbele. tim amândoi
înc de când în mintea mea s-au trezit celelalte memorii c
via a mea nu are nici un sens dac nu se încheie printr-un
sacrificiu. Mult vreme am crezut c acesta va fi doar moartea
mea. Presimt îns c voi fi un alt fel de mesia, unul care- i
sacrific nemurirea pentru ca întreg poporul lui s nu mai
moar niciodat .
— N-ai de unde ti asta.
— Presimt...

208
 zboinicii Omenori începur s se dep rteze cu pa i
ov ielnici, privind nehot râ i spre Arrus, care se înc âna
r mân în fa a lui Xtyn.
— Prietene, nimic din ceea ce ni se întâmpl nu trece f
lase urme. Va veni o vreme când amintirea înfrunt rilor
dintre noi te va chinui a a cum m otr ve te pe mine acum
dorul de Zerri. Când va veni vremea acestor remu ri, s scrii
cartea aia! Poate c o s te aline...
urarul se întoarse i plec furios, f s mai spun
vreun cuvânt.

— Numai Dumnezeu poate crea ceva

nou din nimic.
— Cu toate astea, i oamenii creeaz
mereu într-un fel divin.
— Cum?
— Alegând s nu distrug .

Matca ajunsese s refuze contactul mental cu fostul

st pân al lui Zuul. Sim ise în mintea aceea imens un fel de
repro , poate i un regret, dar r sese neclintit în judecata
ei. Nu avea nevoie de oameni pentru a- i duce la bun sfâr it
menirea. Zuul î i încheiase misiunea, reu ind atât s le
distrag aten ia quin ilor, cât i s îi infecteze cu viru ii pe care
îi secretase ea special pentru oameni.
Imediat ce viru ii începuser s confere independen
lucr torilor, universul din jurul ei începuse s se transforme,
umplând-o de senza ii noi. Avea acum un edificiu cu mult mai
mare i, de i transform rile asupra copacilor nu-i reu iser pe
deplin, unghiurile drepte în care începuser s creasc unele
crengi foloseau de minune lucr torilor ei.
tia c , destul de departe de primul edificiu, un grup de
lucr tori începuse s -i construiasc alt s la . Nu se a teptase
ca o parte din subtilele ei comenzi, modulate prin feromoni i
viru i purt tori de informa ii, s aib un asemenea efect. Nu

209
era preocupat de risipa de energie pe care o f ceau copiii ei,
ci se întreba dac n-ar fi trebuit s nasc o alt matc în
sur s ocupe noul edificiu. În mintea ei st ruiau înc
echilibrul numerelor i complicata structur social de pe Z,
unde tr iser în armonie perfect cu resursele. Era limpede c
Noul Z ar fi putut hr ni mai mult de patruzeci i apte de
familii, dar, cu toate astea, matca ezita. Gândul la un semen
întru ra iune o tulbura, o f cea s fie inundat de sentimente
rora nu tia cum s le r spund .
Nu se iluziona prea tare c quin ii o vor l sa în via .
Percepuse teama de un sfâr it apropiat în mintea st pânului
ei imediat dup ce decisese s nu-i mai creeze lui Zuul un nou
corp. tia c oamenii pot fi cruzi i c , chiar dac ar fi reu it
îi elimine pe cei patru solda i, în urma lor ar fi venit mereu
al ii, mai mul i, mai bine înarma i, f scrupule.
Con tiin a acestui sfâr it o i împiedica de altfel s me-
diteze cu seriozitate la un nou semen, la o nou matc . Prefera
încerce cele mai nebune ti combina ii, s modifice a a cum
tia ea tot ceea ce cre tea în jur. Firele de iarb aveau acum
culori variate, iar paji tile str luceau în degradeuri care-i
încântau ochii complica i. Copacii începuser s creasc foarte
drep i, oferind ici i colo adev rate sc ri naturale pe care
lucr torii ei se c rau cu u urin pentru a ajunge spre
vârfuri, acolo unde ramurile erau mai sub iri i mai elastice.
Unii arbori începuser s aib fructe, iar copiii ei le adunau
oferindu-i-le în co uri imense din împletituri. Fructele o ajutau
i pe ea s i completeze hrana, într-un fel pe care nu-l
crezuse niciodat posibil. Încerca din r sputeri acum s
controleze m rimea i gustul lor, pentru a-i înv a i pe
lucr tori s le consume.
Dac ar fi trebuit îns s spun cuiva, presupunând c
acest cineva exista, ce o preocup cel mai mult, atunci pro-
babil c matca s-ar fi plâns de brusche ea vie ii ei. Avusese
parte doar de câteva s pt mâni de iluminare, de câteva ocazii
ca noul ei creier s împ rt easc memoriile st pânului i s
în eleag cât de minunat era universul ce avea în curând s i
se refuze.

***

210
 Leka Hinnedi nu tia dac era tocmai prudent s râd de
fa a lui Allin Perse. Fruntea i obrazul stâng al quintului
taser o culoare verde-aprins, de parc cineva l-ar fi ma-
chiat pentru un carnaval. Nici p rul mov al lui Tars i nici
petele alb strui i solzoase ap rute pe mâinile lui Villerte nu
erau de ignorat. Dar fa a lui Perse era de-a dreptul cara-
ghioas .
Petrecuser mai bine de o s pt mân încercând s ia
contact cu Alaana, f ca lucrul acesta s se fi întâmplat.
Rezervele lor de hran i de ap se apropiau de sfâr it. Priva i
de sintetizorul abandonat în nav , quin ii se bazaser doar pe
ra iile standard de campanie aflate în navetele monoloc cu
care fugiser din fa a furiei ze ilor.
Perse pusese la punct un sistem de scanare progresiv
care îi asigura c nici un lucr tor zet nu se afl mai aproape
de o sut de kilometri de ei, ca s nu mai fie lua i pe nepre-
tite. Lini tea aceea, care doar cu greu putea fi deosebit de
izolarea unui naufragiu, nu f cea îns decât s adauge, minut
cu minut, greutate întreb rii care-i muncea pe to i: ce era de
cut?
Fuseser de acord imediat dup ce constataser c viru ii
îi afectaser c , indiferent dac aveau s distrug matca sau
nu, nu mai puteau p si planeta aceea. Eforturile lor de a o
contacta pe Alaana erau justificate i de necesitatea instituirii
unei carantine severe în jurul Noului Z. Se sim iser mai
ura i o vreme dup ce luaser decizia de a nu pleca, dar
întrebarea cea mai important continuase s le r sune în
urechi: ce era de f cut?
Tars trase adânc aer în piept i, privind spre tovar ii lui,
zise pe un ton molcom:
— Am ceva foarte important s v spun.
Ceilal i trei quin i se traser mai aproape. Habitatul din
tabl de titan în care î i f cuser tab ra era de fapt doar o
înc pere imens care nu oferea nici intimitatea necesar
pentru patru persoane, dar nici un spa iu suficient de mic în-
cât o discu ie s se poat purta indiferent de locul unde s-ar fi
aflat fiecare dintre ei.

211
 — Nu tiu dac e de datoria noastr s distrugem colonia
ze ilor. Trebuie s v spun îns c , indiferent ce hot râre vom
lua sau ce ni se va transmite de pe Kyrall, dac nu ac ion m
în urm toarele dou zile, probabil c eu nu voi mai fi în stare
v ajut.
Tars interpret t cerea celorlal i ca pe o invita ie la a se
explica. În loc de vorbe îns î i întinse încet mâna dreapt i
porunci mental lamei de accun s i p seasc rezervorul
subcutanat. În primele secunde lama ni, reflectând frag-
mentat pe t urile ei multiple lumina puternic din înc pere.
Curând îns p ru c începe s se topeasc . Formele devenir
mai butuc noase, ca acelea ale unei lumân ri care se
consum .
— i ce s în elegem noi din asta? întreb Perse, care se
chinuia s nege eviden a.
— Am încercat acum ceva vreme s intru în modul de
lupt , nu am reu it s îl men in mai mult de-un sfert de or .
— Te-am v zut când ai ie it la antrenament, îl aprob
Hinnedi, dar am crezut...
— Nu, nu m-am oprit din plictiseal . Pur i simplu nu am
mai putut. i voiam s v întreb, zise Tars ov ielnic, dac i
voi ave i simptome asem toare?
Perse î i scoase i el lama de accun i fu urmat imediat de
Hinnedi i Villerte. Armele lor, de i diferite, ar tau str -
lucitoare i extrem de periculoase.
Tars se posomorî.
— Nu tiu dac s îmi par bine sau nu, glumi el amar.
Nu tiu nici cât de repede va înainta sl biciunea asta a mea,
dar cred c nu mi-o ve i lua în nume de r u dac voi presu-
pune c nici voi nu ve i fi scuti i de ceea ce mi se întâmpl
mie.
Ceilal i trei quin i aprobar din cap. Tars se întreb dac
erau convin i de soarta lor inevitabil sau doreau doar s -i fie
lui solidari.
— E timpul deci s lu m o decizie. Cred c e evident c nu
ne mai putem a tepta la vreun sfat sau la vreun ajutor. Totul
depinde de noi.
— La naiba, ti i p rerea mea. Eu zic s -i omorâm, zise
Perse pe un ton aproape vesel.

212
 — i eu sunt de aceea i p rere, i se al tur Villerte. Nu
putem risca s l m s existe o asemenea matc . Ar însemna
condamn m la moarte miliarde de oameni, care ar fi
sacrifica i înainte chiar s tie ce se întâmpl .
— Nu cred c oamenii sunt chiar atât de neajutora i, zise
Hinnedi frecându- i b rbia. De îndat ce vor vedea c e locuit
de ze i, vor distruge totalmente planeta. Ceea ce, s re-
cunoa tem, ar fi o pierdere...
— Suntem la mai pu in de patru ani lumin de un releu
po tal vizitat regulat. Presupunând c am emite acum un
semnal, el va face patru ani pân la baliz i de acolo va fi
ridicat de o nav cu propulsie hiperluminic în maximum ase
luni. În plus, Alaana i Xtyn tiu unde suntem.
— Am o presim ire sumbr despre Alaana i Xtyn, oft
Perse. Chiar dac ne-au trimis aici ca s murim...
— E nedrept s -i acuzi de lucrul sta, interveni Tars.
Chiar dac a a au gândit, suntem solda i i moartea face parte
din meseria noastr .
— Nu are sens s ne cert m, flutur împ ciuitor din mân
Perse. R mân la p rerea c ne-au trimis aici ca s scape de
noi. Dar chiar dac lucrurile stau a a, e cu totul de neîn eles
de ce nu iau contact cu noi pentru a afla ce pune matca la
cale. Dac nu a ti c psiacul e indestructibil, a zice c
Kyrallul i-a pierdut capacitatea de a transmite instantaneu
gândurile la distan .
— Suntem deci de acord, zise Villerte, c e numai în
dreptul nostru s lu m o decizie.
Ceilal i trei îl aprobar mut.
— Întrebarea care se pune îns , spuse Tars într-un târziu,
este dac ne putem asuma responsabilitatea s distrugem
deodat dou lucruri unice.
Nedumerirea de pe chipul tovar ilor s i îl f cu s con-
tinue:
— Sper s e limpede pentru to i c misiunea prin care vom
neutraliza matca e una din care nu ne mai întoarcem...
— Ca s fiu sincer, pân ai spus tu lucrul sta, nu mi-a
trecut prin cap. De ce s fie o misiune sinuciga ? se mir
Perse.
— Ai de gând s a tep i s devii întru totul verde? i

213
eventual s savurezi culoarea asta? îl contr Tars cu zâmbetul
pe buze.
— Nnnnu, nu sunt preg tit s mor, zise t nat Perse,
iar Villerte aprob energic din cap.
— Dar suntem gata mor i! Dac boala care m-a afectat pe
mine se va instala i la voi, f capacit ile noastre de lupt
nu vom rezista în fa a ze ilor.
— Ba o s rezist m. În plus, suntem i ascun i destul de
bine.
Hinnedi, care t cuse o bucat de vreme, oft adânc i
sfâ ietor, f cându-i pe ceilal i s -l priveasc uimi i.
— i chiar dac am putea supravie ui... Trebuie s recu-
nosc c nici eu nu sunt preg tit s tr iesc precum o clon oa-
recare, ascunzându-m prin p duri i mâncând r cini. Nici
nu tim dac exist ceva comestibil pe planeta asta. F
ajutorul psiacului suntem oricum condamna i. Iar dac e s
mor, eu prefer s o fac în lupt .
Lini tea care se l în înc pere cuprinse patru b rba i
care st teau în pozi ii ciudat de asem toare, to i cu coatele
sprijinite pe genunchi i cu palmele care le încadrau fa a.
Culorile aberante ale p rului i pielii lor erau extrem de vi-
zibile, un semnal permanent al faptului c nu aveau foarte
mult vreme.
— Ziceai de dou lucruri unice. Unul e Quintaratul, am
în eles, dar cel lalt? întreb Villerte privind spre Tars.
— Ze ii. tim sigur c asta e ultima familie.
— i mai tim i c asta e misiunea noastr . S -i
distrugem. De asta am venit aici.
— Nu e chiar a a. Am venit s -i spion m, ca parte a unui
plan în care intervenea i psiacul i care nu trebuia s se
sfâr easc neap rat cu distrugerea lor. i mai e o nuan ,
rosti Tars ap sând pe vorbe. Nu e misiunea noastr , e a
Quintaratului. Or, dac ordinul nostru oricum dispare, de ce
i-ar p sa c ze ii au fost distru i sau nu?
Ceilal i trei quin i se încruntar la unison.
— Niciodat n-am glumit cu misiunile noastre. Avem
regulamente foarte clare. Da, suntem lipsi i de comunica ii,
dar suntem capabili înc de a lua decizii. Nu putem gândi c
nu ne pas .

214
 — i totu i, zise Tars ridicându-se de pe scaun pentru a-i
domina pe ceilal i. Gândi i-v c nu ne-am mai întâlni nici-
odat cu semeni inteligen i. În to i anii tia am fost singuri.
Ba chiar i am râtul la de Abate a pornit Armaghedonul lui
fiindc am avut contact cu prima inteligen extraterestr . St
oare în dreptul nostru s -i distrugem?
— Vorbe ti de parc lighioana aia care ne-a împestri at ar
fi cine tie ce inteligen . E doar o furnic mai mare, o mam
de elefan i. A devenit extrem de agresiv i...
— i e singurul partener inteligent de discu ie al omului,
insist Tars. Nu te preface c nu în elegi lucrul sta. Avem
oare voie s ucidem o asemenea diversitate?
— Nu tiu de ce te îndoie ti, zise i Villerte.
— i-am zis, nu-mi mai pas . Sunt sigur c voi muri i...
— i vrei s mori în dezonoare ?
— Prostii! Onoarea militar , jur mintele secrete, toate
astea nu sunt decât modalit i de a manipula min ile slabe i
de a le toci pe cele ascu ite. Mie unuia nu-mi mai pas acum
decât ce voi crede despre mine însumi când voi muri!
— E o logic cu dou t uri, zâmbi Villerte. Dac tot nu- i
pas , ai putea muri ducându- i la cap t misiunea.
Tars zâmbi stins. Lucrurile nu merseser a a cum dorise
el. Nu le spusese celorlal i de durerea ascu it care-l s geta
din când în când în lungul irei spin rii. Credea cu sinceritate
nu aveau voie s -i ucid pe ze i, c nu avea sens ca ultimul
gest al Quintaratului elimine singura ras extraterestr
inteligent pe care o întâlnise omul. Nu mai avea îns timp i
putere s se lupte. i poate nici convingerea necesar .
— Ce zice i deci c trebuie f cut? întreb stins Tars.
— Dac ar fi dup mine, se însufle i Villerte, a zice s
facem un concurs. S intr m în edificiu cu navetele mono-loc,
ne croim drum cu laserele, s p trundem cu to ii în sala
matahalei, iar cel care ajunge primul s aib onoarea de a
detona înc rc tura nuclear . De ce zâmbe ti? se întrerupse el
privind spre Tars.
— Sunt în continuare convins c nu e bine ceea ce facem.
Iar o întrecere spre moarte e chiar cel mai nes buit fel în care
am putea gre i. i probabil c de aceea e i cel mai nimerit.
— i când plec m? întreb Hinnedi.

215
 — Oricând ne vom fi obi nuit îndeajuns cu ideea c vom
muri încât s nu ne tremure mâinile pe man , zise Perse cu
un tremur în glas.

— Oamenii nu pot prevedea viitorul

decât prin binecuvântarea lui Dumnezeu.
— Asta dac le negi liberul arbitru.
Fiindc oamenii î i pot fixa un el, iar
împlinirea lui e un fel de a citi viitorul.
— gazurile timpului nu pot fi sparte
iluminarea divin !
— i i nu e sta un semn c Dum-
nezeul t u nu- i face treaba?

Oksana evita în mod deliberat privirea Mariilor fiindc tia

va întâlni în ea întreb ri cu mult mai grele decât cele pe
care femeile i le adresau cu vorbe.
— i acum vrei s i faci i tu o arm ? întreb Alaana
privind spre recipientul cu accun.
— Nu. De fapt, nu m-am gândit, ov i Oksana, care era în
mod evident tulburat de implica iile întreb rii aceleia. N'Gai
Loon o desemnase pe Alaana drept urma a lui la efia
Quintaratului ceea ce o punea în pozi ia de a impune s i
construiasc o asemenea arm dac ea dorea lucrul acela.
— Metalul sta e mai pre ios în alte scopuri, zise Arrus
intrând i el în cea mai mare dintre chiliile pe terii Omenori.
Am regretat imens c nu am adus chiar eu...
— C toria te-a tulburat în multe feluri, prietene, zise
Alaana punându-i o mân pe um r.
De i nu se împ caser cu Xtyn, iar în vocea ly se mai
putea percepe înc din când în când câte o exclama ie de
frustrare, F urarul i restul tribului se consolaser cu ideea
Preotul lor avea dreptate. Fuseser subiectul unui expe-
riment mâr av, dar nu aveau cum s se r zbune mai mult
decât o f cuse Xtyn omorându-l pe Bella. Paradoxal, dar ceea

216
ce calmase spiritele cel mai mult p rea s fi fost noua
perspectiv pe care o arunca îndatorirea triburilor de a pro-
iecta viziunea unei furtuni asupra livezilor lor. R zboinicii
Omenori aveau din nou un scop. Se vorbea din nou despre
organizarea de schimburi, a a cum fusese înainte, când ve-
gheau în rand la ap rarea tribului. Comunitatea lor avea din
nou un sens. i asta îi f cuse pe cei mai mul i s priveasc
oarecum încrez tori viitorul.
— i ce se poate face atât de interesant cu metalul sta?
întreb acru Airam.
Revenirea pe Kyrall le produsese femeilor o stare destul de
nepl cut , accentuat de ederea lor în pe tera tribului
Omenori, care sem na destul de mult cu ad postul în care î i
petrecuser aptesprezece ani al turi de Abate i de ceilal i.
— Se poate sculpta în el, r spunse vesel Arrus.
Concentrându-se apoi asupra suprafe ei lichidului, F u-
rarul f cu s apar un model geometric complex, pe care îl
s se topeasc numai pentru a ridica imediat un cub per-
fect.
— Ce frumos! Cum faci asta? întreb Maria.
— Accunul pare foarte sensibil la undele psi. Aici, pe
Kyrall, îmi este chiar mai simplu s îl modelez. Dar chiar i pe
Eck am reu it s construiesc i sculpturi mai complexe.
— Ca de exemplu..., îl invit Oksana s dea mai multe
detalii.
— P i... din lips de alte modele, m-am sculptat pe mine
însumi, zâmbi Arrus.
— Trebuie s te fi plictisit de moarte, se auzi din cadrul
ii vocea lui Xtyn.
urarul se întoarse brusc i-l sfredeli cu privirea pe tâ-
r. In semiobscuritatea din înc pere, ochii lui p reau ca doi
bulg ri de jar. F cuvinte, cei doi înaintar unul spre cel -
lalt, i apoi într-un gest brusc, se îmbr ar .
— Iart -m , nu trebuia s spun..., începu Arrus.
— Las ! Vorbele tale au fost cu temei. Poate c nu mai
sunt kyrallian. Dar am fost odat . Acum sunt i quint imperial,
sunt i Sfântul Augustin, dar i Augustin Bloose. Toate vocile
astea îl fac uneori pe b iatul care i-a r pus Preotul fiindc -i
jertfise prietena s se ascund într-un ungher al min ii lui

217
Xtyn. Uneori cred c singurele excep ii de la starea asta sunt
chiar ocaziile în care trebuie s v ajut pe voi.
Vorbele lui Xtyn ferecar buzele tuturor, l sându-i tân -
rului un r gaz de a- i imagina ce era în min ile celor din jurul
u. Privi spre Marii i le v zu chipul îngândurat. Pentru ele
nu reprezenta decât un alt Stin, pe care-l iubeau i-l pre uiau,
dar de al c rui sfâr it tragic nu se îndoiau. Oksana îl privea cu
respect fiindc amintirile ei originale erau înc tributare
primilor ani care urmaser celei de-a Doua îns mân ri, când
Sfântul Augustin cel Nou era considerat un adev rat erou.
Xtyn tia c Oksana va p stra mereu fa de el o f râm
dintr-o admira ie aproape religioas , îndeajuns pentru a otr vi
în elegerea profund care s-ar fi putut stabili în alte condi ii
între ei. tia i de sentimentele Alaanei. Femeia nu reu ea
i ascund foarte bine responsabilitatea pe care o sim ea
pentru felul în care îi transformase mintea i care îl adusese
acum pe marginea pr pastiei. Cel mai simplu era cu Arrus.
Gândurile lui rezonau la unison cu cele ale tribului. Iar vocea
ly era plin de tânguiri ale celor care- i aduceau aminte c
mai gre iser fa de Xtyn i înainte ca ei s devin st pânii
Kyrallului, când îi negaser hot rârea i viziunea. „ i eu unde
sunt?" se întreb Xtyn în sinea lui. Cuvintele acelea luminar
ca un soare întreaga lui minte. Se a tepta ca Vassur sau
Augustin Bloose s aib ceva de spus. Nu l-ar fi mirat nici
dac Sfântul Augustin ar fi revenit în planul con tien ei,
rupând barierele cu care îl ferecase. Cu to ii r maser îns
cu i.
— Prietene, vorbi Arrus într-un târziu, mi-e team c ne-
am luat cu istoriile acelea vechi i am uitat s i povestesc
restul aventurilor mele pe Eck.
Arrus istorisi cu maximum de am nunte cum g sise ba-
sorelieful care înf a o matc i câ iva lucr tori ze i, cum
zuse prin jgheabul ce-l aruncase direct în lacul de accun i
cum fusese gata-gata s moar în metalul fierbinte.
— Zici c ai v zut o sculptur veche, pe Eck, în care era
reprezentat o matc ? se mir Alaana.
— Da. De altfel, cred, c am reu it s -i poruncesc calcu-
latorului s capteze imagini. Nu pot fi sigur de asta fiindc ,
de i i-am cerut în mod repetat s mi le arate pe vreun ecran,

218
mi-a dat mereu acela i r spuns imbecil: c le are, dar c nu
am autoritatea de a le vedea.
Xtyn surâse. Arrus se dovedise incapabil s în eleag cum
func ionau instrumentele de bord ale navei chiar i dup un
an de instruc ie sever . Iar acest lucru era în sine un semn al
distan ei care îi separa pe ai lui de restul Galaxiei.
— Dar de unde... i mai ales cine... cât de vechi erau? se
bâlbâi Alaana, încercând s pun prea multe întreb ri
deodat .
— Nu tiu. Sunt îns convins c sculpturile erau foarte
vechi. Cred chiar c jgheabul la umplea an urile cu accun.
— Un templu, zise Maria. Era un templu primitiv! Probabil
se rugau acolo.
— Posibil, flutur Arrus indiferent din mân . Dar eu nu
am auzit înc de vreo religie a ze ilor. Sau poate c tia erau
ni te veri mai îndep rta i, care cuno teau zborul cosmic... Nu
sta e îns cel mai extraordinar lucru care mi s-a întâmplat pe
Eck.
— Vrei s spui c ai p it ceva i mai straniu decât des-
coperirea urmelor unei colonii de ze i care nu avea cum s fie
acolo? vru s tie Oksana. E de-a dreptul frustrant, de vreme
ce eu am stat acolo trei ani i am aflat de accun abia acum
dou s pt mâni.
Arrus aprob din cap i începu s le povesteasc experi-
en a pe care o avusese atunci când reu ise s i copie mintea
în lacul de accun. F urarul privi cu satisfac ie uimirea total
întip rit pe fe ele celorlal i i deosebi, la Marii i la Oksana,
chiar semne v dite de neîncredere. Continu îns s po-
vesteasc , înflorind un pic sentimentul de regret pe care îl
încercase pe m sur ce furtunile deteriorau copia pe care
mintea sa i-o f cuse în metalul lichid. Sfâr itul melodramatic
al pove tii îi cufund din nou pe ceilal i în t cere, dar aceasta
fu scurt , fiindc Xtyn murmur :
— Are sens. Asta trebuie s -i fi speriat pe Bogannus Boszt
i pe discipolii s i.
— Crezi? fu rândul lui Arrus s se mire. Ce s zic? N-a
fost o experien prea înfrico toare. Era evident c sunt în
fa a unei copii, iar dialogul a fost chiar plictisitor. Nu prea
m-am speriat, încheie Arrus lipsit de convingere.

219
 Xtyn îi aduse îns aminte c tinerii care plecaser de pe
Kyrall fuseser ale i tocmai fiindc erau extrem de violen i. Se
putea ca, odat copiate în accun, min ile lor s i fi atacat
originalele, mai ales dac structura lor ini ial fusese alterat
de vreo furtun magnetic .
— S-ar putea s ai dreptate, zise Arrus. E îns acum des-
tul de pu in important ce anume i-a alungat de pe Eck. Mai
interesant ar fi s dezleg m misterul ze ilor.
— Toate astea sunt legate, prietene. Simt c nu pot avea
decât o explica ie simpl i general . Ne scap ceva...
Alaana merse i- i scufund mâna în metalul lichid, dar
i-o retrase repede i începu s-o priveasc de parc s-ar fi
teptat ca în locul degetelor s vad cioturi fumegânde.
— Ar fi o solu ie, zise ea. S sper m c Arrus va putea
repeta scamatoria aceea.
— N-a fost nici o scamatorie, protest F urarul. i am s
i-o dovedesc imediat. Aici, pe Kyrall, ar trebui chiar s -mi fie
mai simplu. R mâne s vedem doar dac e destul accun
pentru ca tiparul acela s ia na tere.
— Nu mi-a face prea mari probleme în privin a asta,
morm i Xtyn.
— De ce? Dac ne mai trebuie accun, o nav ar trebui s
fac m car o s pt mân pân pe Eck i înapoi. Asta ca s nu
mai vorbim de australul consumat.
— i noi am avut câteva aventuri cât timp ai fost plecat,
zâmbi Xtyn.
Când tân rul îi povesti F urarului despre cum reu iser
transfere materia la distan , manifestându- i încrederea
, dac reu ise cu o fiin vie, avea s poat s o fac i în
cazul unui metal, fu rândul lui Arrus s r mân cu gura c s-
cat .
urarul avu nevoie de aproape o or pentru ca mintea lui
se copie în accunul care se dovedi mai mult decât în-
destul tor. Nedorind s ri te, Arrus parcurse acela i drum ca
i pe Eck, încercând s i sculpteze propria imagine. În glum ,
Xtyn intervenise punându-i o burt imens , ceea ce-l f cu pe
Arrus s râd , s i piard concentrarea i s trebuiasc s
reia totul de la cap t. Când F urarul declar c nu mai tia
ce-ar fi trebuit s fac , Xtyn insist ca toat lumea în afar de

220
el i Arrus s p seasc înc perea. R ma i singuri, cei doi î i
traser mantiile shu i începur s a tepte. R bdarea nu le fu
pus prea mult la încercare.
Ce straniu, percepur ei un glas în vocea ly. A i f cut o
copie nereu it a min ii mele.
Cei doi se privir în ochi, parc pentru a se încredin a c
nu erau victima unei halucina ii.
— Cum adic ? întreb Xtyn.
A, tu e ti altfel. Imperfect i tu, dar altfel.
— Explic -ne.
De ce?
— Fiindc te întreb m.
Omenori sunt mândri. Ei nu r spund la orice asemenea
chemare. i sunte i de-a dreptul nesuferi i. Ce e cu copia aceea
a min ii mele? În aceast înc pere exist un singur Arrus. Iar
acela sunt eu.
— De unde tii?
i ajunge s privesc la simulacrul la care st lâng tine.
Mintea lui e slab , e m cinat de impresii, de incertitudini. Uite,
d c e tributar i altor procese decât cele ale gândirii.
— A a func ioneaz mintea omeneasc . Lui Arrus îi e
foame, zise Xtyn amuzat.
Dar asta îl face s nu mai gândeasc limpede! Foamea,
indiferent ce-o fi ea, îi ucide mintea. Îl face s i doreasc
lucruri...
— Iar tu nu sim i foamea?
Nu-mi amintesc s o fi sim it vreodat
— i cu toate astea, e ti Arrus...
Da. Sunt Arrus, F urar al tribului Omenori. Am luptat în
rand i m-am întors de curând dintr-o c torie.
Arrus î i întrerupse concentrarea i l statuia s se di-
zolve încet, ref când oglinda metalului lichid.
— Ai v zut? îl întreb el pe Xtyn.
— Da, e extraordinar. Am putea folosi în multe feluri ca-
lit ile metalului sta. De i ceva îmi spune c ar trebui s ne
ferim.
— i eu am o asemenea presim ire, înt ri Xtyn.
În momentul acela, în vocea ly se auzi din nou:
Cine sunte i?

221
 — i-am mai spus.
Nu-mi aduc aminte.
— Dar acum pu in vreme spuneai c e ti Arrus, F urar
al tribului Omenori.
Nu-mi aduc aminte. i nu, nu sunt deloc asemenea vou .
— De unde tii?
Nu tiu, o simt. L sa i-m în pace. Vreau lini te ca s cresc
i s meditez.
— La ce-ai putea medita? E ti o balt de metal lichid, se
burzului Arrus.
Iar tu e ti un ghem de materie încercat de tot felul de
dorin e criminale, veni prompt r spunsul entit ii de accun.
vorb , cei doi p sir înc perea.
— Ei, ce s-a întâmplat? se repezi Alaana spre ei. A i
reu it?
— E ciudat, zise Xtyn. Atâta vreme cât Arrus a fost con-
centrat asupra accunului, ceea ce s-a n scut acolo p rea s -i
împ rt easc i memoria. Imediat dup ce el nu a mai fost în
contact mental cu accunul, entitatea a devenit altceva.
— O sim eam str in , înt ri i Arrus. N-am avut niciodat
un asemenea sentiment. P rea a fi o inteligen rece, ca o bil
str lucitoare care nu are nevoie de nimic, care î i este
autosuficient .
— i ce-a i f cut cu ea? vru s tie Maria.
— Nimic. Probabil e i acum acolo, în accun.
— Iar asta e de-a dreptul tulbur tor, zise Arrus. Presupu-
nând c am muri cu to ii acum, ar r mâne singura inteligen
de pe planet . Ferit de furtuni magnetice precum cele de pe
Eck, ar putea exista la nesfâr it.
Îl privir cu to ii pe Arrus cu neîncredere. Numai Xtyn se
uit repede spre Alambic. Imensul monolit de piatr fusese
rat pân în gura pe terii i abandonat acolo, f s i se
acorde vreo aten ie special .
Prad unei agita ii l untrice, Xtyn porni hot rât c tre li-
vad .
zut de departe, pâlcul de arbori negri p rea un col
bizar, în care lini tea i furtuna p reau s convie uiasc .
Câ iva r zboinici Omenori creau viziunea furtunii, zgâl âind
copacii, în timp ce operatorii st teau a eza i comod, în haine

222
sub iri, sprijini i de trunchiurile aspre, încercând s refac
leg turile cu federa iile galaxiei. Unii se adaptaser mai u or,
dar altora pur i simplu viziunea randului de cristal li se
refuza i de aceea comunica iile a teptau destul de mult pân
la a fi stabilite. Xtyn trimisese asigur ri c tre toate federa iile
noile psiacuri aveau s fie chiar mai bune, dar tia c
livezile celorlalte triburi erau departe de puterea viziunii care
se realiza acolo i c era nevoie de timp i de operatori
talenta i pân când noua modalitate de comunicare avea s
egaleze chiar i fostele performan e ale psiacului. P trunse
hot rât în viziune i se pomeni în mijlocul unui dom luminat.
Imediat se apropie de el Abatele.
— Nu e ti tocmai cel pe care m a teptam s -l v d, nu- i
ascunse Xtyn dezam girea.
— i totu i, cu mine vei vorbi.
Tân rul î i reprim cu greu frustrarea. De i cei înmor-
mânta i în livad p reau s existe cu to ii în con tiin a colec-
tiv , ei nu putea fi chema i i interoga i. Nu- i d duse înc
seama care erau motivele pentru care îi vorbea acum, de pild ,
Abatele. Dar ceea ce tia sigur era c nu va putea discuta cu
N'Gai Loon.
— E sup tor, nu-i a a? zâmbi Abatele Radoslav. Exist
i lucruri pe care nu le po i controla. Pentru un tân r excep-
ional ca tine, neobi nuit cu asemenea r scoale, trebuie s fie
ceva tare frustrant, chicoti b trânul.
— Mai bine m-ai ajuta decât s m tachinezi.
— Te ajut deja. Râzând de tine i spunându- i un adev r
pe care nimeni nu i l-a mai zis demult...
— La ce te referi? îl întrerupse Xtyn.
— La faptul c te-ai dezobi nuit ca lucrurile s mai fie i
altfel decât î i dore ti.
— i ce leg tur poate s aib asta cu scopul venirii mele
aici?
— Cau i r spunsuri, de i tii bine c ele sunt mai degrab
în mintea ta decât în cea a unui mo neag care a murit demult.
— Poate nu m a teptam s te întâlnesc pe tine, zise Xtyn
cu o enervare crescând .
— Nu te am gi, tii bine cum func ioneaz lucrurile pe
aici.

223
 — tiu? ridic Xtyn din sprâncene.
— Da. În adâncul min ii tale tii c vorbe ti cu mine fi-
indc eu î i pot r spunde cu adev rat la întrebare.
— R spunde-mi arunci! Ce îmi scap ? Ce trebuie s fac
pentru ca s în eleg pân la cap t arada asta?
Radoslav îl lu de mân i tân rul tres ri la senza ia clar
a atingerii unei piei zbârcite. Î i trase violent palma din cea a
trânului, f cându-l pe Abate s zâmbeasc .
— Te-ai gândit vreodat c fiecare dintre noi are adev rul
u? C fiecare dintre noi iube te într-un chip nemaiîntâlnit i
pân la urm tocmai individualitatea asta ne condamn la
moarte, dup ce ne-a hr nit esen a vie ii?
— N-am timp de cimiliturile tale. Spune-mi ce trebuie s
în eleg!
— Cimiliturile mele? hohoti Radoslav înveselit brusc.
Tinere, dac i-a vorbi despre ceea ce-mi trece mie prin cap
acum... he he he... am zis cap, de parc a avea... Vorbele de
mai înainte i le-a transmis Zerri.
— Î i ba i joc de mine...
— i se pare. Fata aceea te iube te i are perfect drepta-
te. Noi, augustinienii, iubim cercurile. Ne temem doar de unul
singur, de cel vicios. Iar tu te învâr i din ce în ce mai repede
într-un asemenea cerc. Alegi s fii ceea ce e ti, fiindc crezi c
numai a a po i în elege.
— P i i ce cerc e sta?
— Nu e cerc. E doar o jum tate. Cealalt jum tate e r s-
punsul la întrebarea pe care ai venit s mi-o pui. Undeva acolo
trebuie s rupi ceea ce e ti...

— Îmi tot aduci vini f s le nume ti

exact.
— Ai justificat r zboiul împotriva
orânduirilor nelegiuite. Ai spus c e mi-
siunea fiec rei cet i p mânte ti aceea de
a purta asemenea lupte.
— Asta e o virtute, nu o vin .

224
 — Spune-le asta tovar ilor mei.

Xtyn î i relu locul pe piatra din poian , a teptând

bd tor pe Sfântul Augustin cel Nou. Acesta nu întârzie s
apar i se a ez pe iarb , în fa a lui.
— De ce am senza ia c voi împ rt i soarta celuilalt?
— Împ im acelea i gânduri. tii c e inevitabil, r spunse
Xtyn.
— i atunci de ce i-a r spunde la întreb ri?
— Fiindc e ti trufa i, a a cum nu ai l sat s moar
prima ta carne, vei vrea i acum s i demonstrezi punctul de
vedere.
— Ai dreptate. Dar pentru asta, ca s m în elegi cu ade-
rat, trebuie s revezi pentru ultima dat amintirile mele
despre Voluntari, despre cei pe care i-am iubit peste poate.
— I-ai iubit?
— Cum altfel poate fi numit efortul meu de a le strânge
rul? E feti ? Nu, e iubire.
Xtyn tia c s-ar fi putut împotrivit amintirilor lui Au-
gustin Bloose. Sim ea îns c îi era cumva dator Abatelui
Radoslav, care riscase atât de mult pentru a resuscita memo-
ria întemeietorului Aba iei, a a încât l imaginile s i se
perinde prin minte.
Întâi ap rur câteva imagini dintr-un metrou. Trupuri
sfârtecate erau împr tiate peste tot, iar el le privea de parc
ar fi fost în mijlocul lor. Imediat, în alt col al vederii, ap ru un
soldat care împu ca în cap o feti , aflat cu spatele la un zid
înalt, în care se n pusteau avioane de c tori. Urmar
imaginile craterului vitros în care se transformase Roma dup
bombardamentul terori tilor musulmani i apoi imaginile unei
movile incredibil de, înalte de cadavre, surprinse în urma
atacului chimic asupra Teheranului.
Xtyn cuno tea toate acestea numai prin memoria Sfân-
tului Augustin. Erau locuri pe care nu le v zuse i nici m car
nu- i putea imagina ce reprezentau pentru omenire, dar
durerea cu care era impregnat memoria lui Augustin Bloose
era prea profund pentru a fi ignorat chiar i de un str in
sau pentru a presupune c evenimentele acelea nu fuseser

225
cu adev rat dramatice.
— De ce-mi ar i toate astea?
— Ca s în elegi vremurile în care am tr it eu, ca s în e-
legi de ce i-am v zut pe Voluntari i pe Johansson ca pe ni te
salvatori.
— Imaginile din tunelul acela...
— Din metrou.
— Da... te aveau în prim plan.
— Desigur, am fost unul dintre cei doi supravie uitori ai
atentatului din metroul de la Atena. P rin ii mei au murit, iar
eu am intrat într-o stare de oc din care am ie it dup mul i
ani, prea târziu ca s mai pot urma vreo coal . Am deprins
me te ugul frizeriei de nevoie... E ciudat cum, supravie uind
în metrou, mi-am salvat via a de dou ori: dac nu a fi fost
bolnav i tovar ii mei m-ar fi creditat cu puterea de a lupta,
probabil c a fi murit împreun cu ei pe Mediterana, în în-
cercarea de a d râma în chip simbolic Ierusalimul, ora ul de
la care de atâtea secole ni se tr geau nenorocirile celor trei
religii. M-au l sat îns acas tocmai fiindc nu m-au consi-
derat destul de ager la minte. Asta nu m-a împiedicat îns s -i
iubesc chiar i când îmi f ceau cu mâna din vapor...
— tii c Voluntarii t i nu au fost singura organiza ie de
pe P mânt care s-a opus religiei. Quin ii mi-au adus de pe
Tengys, din ruinele Klemplantului, m rturii despre templieri,
despre masoni, despre illuminati. Ceea ce încerca i voi nu era
nou.
— Te în eli. Noi nu proclamam superioritatea vreunei alte
religii decât cele trei n scute în jurul Ierusalimului. Nu
proclamam tiin a ca unic explica ie a Universului. Vroiam
doar ca tinerii no tri s nu mai moar într-o gâlceav stârnit
de Dumnezei. Nu eram filozofi. Nu de ineam cheile vreunei
cunoa teri absolute. Eram doar dispera i.
Xtyn oft adânc, încercând s se concentreze.
— Dar disperarea asta, nu era ea oare o contradic ie în
sine?
— Ce vrei s spui?
— Din câte am în eles, numai religiile sus in existen a
omului are un sens, c ne na tem cu un anumit scop. Nu po i
negi deopotriv ideea asta i s militezi în acela i timp

226
pentru eliminarea sentimentului religios. E o contradic ie, nu
o sesizezi?
— Deloc, protest Augustin Bloose, cl tinând furios din
cap.
— Când accep i c sensul vie ii tale e s distrugi ceea ce
sens în general vie ii e ti într-un cerc vicios, într-o fund -
tur ideatic . Dac omul e doar o adunare entropic de atomi,
dac facem tot ceea ce facem numai pentru a fi în echilibru cu
ceilal i i cu universul, de ce s te zba i ca s i impui punctul
de vedere asupra unei religii? E cumva ca i cum ai inventa
alta nou .
— Sugerezi c ar fi trebuit s r mânem pasivi? C ar fi
trebuit s -i l m s i împlineasc blestem iile în conti-
nuare?
— Nu am tr it timpurile acelea ca s v pot judeca. Spun
doar c a i e uat fiindc , de i nega i sensul profund al vie ilor
voastre, era i în c utarea disperat a unui astfel de sens.
Contradic ia asta v-a subminat în interior i e evident în în-
treaga istorie a Aba iei.
— Nici Zuul nu gândea atât de întortocheat ca tine, pro-
test Augustin Bloose. Am cl dit Aba ia cu un singur scop:
acela de a ne aduna for ele i de a face ca Voluntarii mei iubi i
devin nu o mie, ci un miliard i s ne duc într-un timp
mai bun. Nu e tocmai vina mea c lucrurile nu s-au petrecut
a, de i nu pot spune c planul meu a e uat.
— Ai c zut în capcana Alambicului. Zuul i Dumnezeul lui
str in i-au întins o curs mortal .
— Nu e adev rat! Am refuzat nemurirea pe care mi-o
ofereau.
— i totu i ai c tat-o, e ti acum aici iar o clon a lui
Johansson e pe cale s te aduc la via din nou într-un col
îndep rtat de univers.
— E adev rat c nu a mers totul, a a, cum mi-am dorit,
dar nu po i nega c am evitat capcana nemuririi.
— Ai evitat-o, dar nu i-ai înv at pe ceilal i Aba i s fac la
fel.
— E drept c am ascuns de ei adev rata natur a Alam-
bicului...
— i i-ai expus astfel la o manipulare milenar , pe care

227
nici m car tu nu ai putut s o întrevezi.
Xtyn începu s povesteasc cu glas încet, v zând cum
figura lui Augustin Bloose se înnegureaz . tia chiar din
memoriile lui Augustin c Zuul disp ruse cu pu in dup ce
tase Alambicul. Augustin descoperise destul de repede ce
face blocul acela imens de piatr . tiau amândoi c , de i î i
refuzase nemurirea facil pe care ar fi putut s o aduc
folosirea Alambicului, Augustin se gândise de multe ori cât de
mult i-ar fi putut servi o asemenea devenire. Tem tor c
urm torii Aba i ar fi putut s nu fie la fel de dedica i cauzei
sale, înfiin ase primul sat de clone i l sase drept mo tenire
Aba iei îndatorirea de a stoca viru i capabili de a restaura
memoriile ini iale ale celor O Mie de Voluntari. Ideea lui
Augustin fusese ca, odat sintetiza i viru ii, s dea drumul
clonelor s se amestece cu ceilal i p mânteni, urmând ca,
atunci când el va fi avut destui asemenea osta i, s declan eze
infectarea lor selectiv i s porneasc r zboiul sfânt.
În loc de asta îns , Aba ii sesizaser extraordinarul po-
ten ial religios al unei asemenea popula ii, uitând în acela i
timp c , pentru ei, sentimentul religios n-ar fi trebuit s fie
decât o form de acoperire. Nu mult dup moartea lui Au-
gustin, Aba ia uitase aproape complet de menirea ei ini ial ,
fiindc întrez rise posibilitatea înrobirii unei asemenea po-
pula ii printr-o religie lucrativ . Ca urmare, s-a înt rit carac-
terul religios al Ordinului neoaugustinian, simultan cu dez-
voltarea extraordinar a c toriile spa iale în m sur s ofere
arealuri de dimensiuni planetare pentru izolarea clonelor i
transformarea lor în sclavi.
— i totu i ceva nu se leag , încheie Xtyn.
— Ce anume? r spunse Bloose posomorât. Urma ii mei
nu au fost la în imea viziunii pe care am avut-o. Planul meu
a func ionat îns f gre . E drept c m-am folosit de dogm ,
fiindc altfel nu ar fi p strat to i viru ii pentru Lumile
Agricole, dar ce conteaz ? Am reu it! Voluntarii mei s-au
întors la via , de i nu în eleg în ce fel viru ii tia au
func ionat i asupra descenden ilor lor. Nu-i învinuiesc pentru
ceea ce s-a întâmplat... Erau o armat i au stârnit un r zboi.
— Dar chiar nu vezi nici o defec iune în planul t u?
— Nu. Cum a putea s -l suspectez de vreo defec iune de

228
vreme ce a func ionat?
Xtyn t cu, preocupat.
tia c omul care edea în fa a lui nu era decât propria
reprezentare a unei infime por iuni a memoriei sale. Era doar
o sum de informa ii s dite în mintea lui prin a Doua
Îns mân are, la care Abatele recursese imediat ce- i d duse
seama de adev rata natur a popula iei de pe Kyrall i de
expunerea ei la viru ii unei sonde pe care o trimisese el însu i
spre aceast planet . Limitele acestei viziuni erau îns
evidente acum. Pentru Xtyn incapacitatea lui Augustin Bloose
de a întrez ri adev rul se dovedea o povar care-i împiedica
în elegerea deplin a evenimentelor care duseser la na terea
i la devenirea sa.
— Spui c dac ai fi murit pe Alambic i cineva ar fi co-
lectat viru ii pentru a inject cu ei o clon a ta, aceasta ar fi
sfâr it prin a- i conserva memoriile. De ce în cazul t u era
suficient o singur infec ie, iar clonele i urma ii lor au avut
nevoie de dou : una pentru a le s di religia cercului i a doua
pentru a le reda memoriile celor O Mie de Voluntari?
Augustin Bloose îl privi înm rmurit.
— Avem acela i Alambic, acela i genom uman, chiar i
acela i scop al Aba iei. S se fi defectat ceva în arfetactul
vostru cel mai de pre ? continu Xtyn.
— Nu tiu ce s zic, bâigui Augustin Bloose. Nu m-am
gândit niciodat la asta.
— Ei bine, am f cut-o eu, parcurgând zeci de memodiscuri
i vorbind cu Abatele. Se pare c un anume Bogumil a
inventat o rug nou . Pe timpul lui, la fiecare miez de noapte,
lug rii augustinieni se strângeau în jurul Alambicului i se
rugau la el. tiau deja ce poate s fac , dar aveau i o
îndeletnicire nou pentru el. Doreau s secrete i altfel de
viru i, unii care s fac clonele mai permeabile la religie, care
le deschid mintea spre manipularea pe care o construiau
ei. Abatele mi-a spus c î i aminte te limpede cum a citit c ,
în timpul lui Bogumil, tu ai f cut o minune: prin interven ia ta
divin , din Alambicul pe care murea cea mai vrednic dintre
clone, întotdeauna cea care purta genele tale, curgeau dou
fiole: una pentru Prima Îns mân are i una pentru cea de-a
Doua Îns mân are. i nu e asta oare o alt dovad a

229
contradic iei de care î i spuneam?
— Nu, nu e decât o prostie f sens! Cum a fi putut...?
— Exact asta zic i eu. Dac judec m în al i termeni decât
cei religio i, rug ciunea c lug rilor i miracolul pe care l-ai
înf ptuit nu pot fi decât aparen e care ascund altceva. Faptul
religia a fost îns ideal pentru a promova i a disimula o
asemenea în el ciune nu e îns tocmai întâmpl tor. Te-au
zeificat f s i dea seama c în felul sta se condamn pe ei
în i.
Augustin Bloose se ridic în picioare i se întoarse cu
spatele spre Xtyn.
— i ce-ai mai citit?
— C lug rii au fost foarte grijulii. Au privit minunea aceea
ca pe un fel de derogare, ca pe o amânare nedefinit a ac iunii
lor. Leg mântul pe care-l f cuser fa de tine era acela c vor
infecta pân la urm clonele cu viru ii secreta i de Alambic.
Nu- i promiseser îns c o vor face dintr-o dat . Expuneau
întâi popula ia viru ilor din prima sticlu , amânând cea de-a
Doua Îns mân are pentru un termen nedefinit. R gazul
cump rat astfel se traducea în bani i influen politic pentru
Aba ie, care începuse s i vând clonele îndoctrinate religios.
Cu timpul, adev rata semnifica ie a întârzierii dintre
îns mân ri s-a pierdut, iar Aba ii au devenit doar paznicii
unei întregi p duri de sonde automate care con ineau viru ii
celei de-a Doua Îns mân ri. Privit a a, istoria Aba iei
seam cu aceea a oric rei credin e, iar Aba ii nu se
deosebesc cu nimic de tagma preo ilor, atât de comun
tuturor religiilor.
— i totu i nu în eleg. Ce s-a întâmplat? Cum a putut
Alambicul s secrete dintr-o dat dou feluri de viru i? i de
unde tia bucata aceea de piatr când s se opreasc ? De
unde tiau Aba ii care e prima categorie de viru i i care e
urm toarea?
— Asta ar trebui s te întreb eu. Aba ia e crea ia ta.
— Exist o singur explica ie, izbucni Augustin. Nu s-au
rugat Alambicului, ci Dumnezeului str in al lui Zuul. El i-a
ascultat i i-a înf ptuit minunea aia. Sau poate c Bogumil
sta s-a întâlnit cu Zuul...
— Mi-e team c vorbele tale mi-au demonstrat c nu m

230
po i ajuta. Am b nuit asta, dar acum sunt sigur...
— Vrei s spui c rug ciunile... au avut efect? C prin
voin a lor c lug rii au transformat Alambicul?
vorbe, Xtyn se ridic de pe piatra lui i p si poiana.
tia c nu avea s -l mai vad niciodat pe Augustin Bloose,
iar indiferen a pe care o sim ea în fa a acelei desp iri îl
minuna chiar i pe el.
— i care e calea? Ce ar fi trebuit s fac?
Xtyn nu r spunse, dar pentru el era limpede. Nu negarea
mecanic a sentimentului religios era calea pe care ar fi
trebuit s apuce Voluntarii. Fiin a uman avea s dit în ea, în
cele mai fundamentale resorturi ale gândirii, un sentiment
religios pe care ar fi fost f arnic s -l negi. Chiar i ateii în care
se transformaser clonele de pe Lumile Agricole îmbr aser
în final o anumit religie. Secretul era îns flexibilitatea. Din
când în când, Dumnezeii vechi trebuiau s moar , ucigându- i
timpul pentru a le demonstra oamenilor o iubire nesfâr it .
Dumnezeii b trâni trebuiau s moar i s lase locul altora
spre care s se înal e fumul din temple. Era scris în firea
oamenilor s se schimbe. Dumnezeu nu putea r mâne la
nesfâr it în urm , atingându- i nem rginirea. Avusese
dreptate Sfântul Augustin: în acel moment izbucnea negre it
Armaghedonul. Dar de ce s jertfe ti o întreag omenire când
Dumnezeu, în marea lui iubire, s-ar fi putut jertfi El însu i,
sându- i fiii s se avânte într-un timp nou i s -L re-
cl deasc dup noul lor chip, dup noua lor asem nare.

***

— Ar i schimbat, îi spuse Alaana, privindu-l cum iese din

pe ter .
— Chiar i sunt alt om, rosti Xtyn enigmatic. Îmi doresc
cu disperare s o v d pe Zerri. Pur i simplu nu mai pot f
ea.
Femeia se apropie de el i-l strânse la piept. tia c dorul
pentru fata aceea cre tea în el, tinzând s acopere totul.
s -l poat numi, tia i conflictul care-l împiedica pe
Xtyn s i vad iubita în viziunea pe care o creau r zboinicii
Omenori în livada de arbori negri. Ea o v zuse, la fel i Arrus,

231
ba chiar unii operatori se plângeau c vocea ei plin de voio ie
se intercala în timpul comunica iilor mentale cu co-
responden ii lor de pe lumile cele mai îndep rtate, punând
întreb ri i f când otii. Era de-a dreptul inexplicabil inca-
pacitatea lui Xtyn, cel mai puternic dintre ei, de a o vedea.
Inexplicabil doar dac negai eviden a: tân rul nu mai era
acela pe care-l iubise Zerri. El era deopotriv i Sfântul Au-
gustin, i Sfântul Augustin cel Nou i Rim, iubitul Alaanei, dar
i mult mai mult decât suma acestor persoane.
— Ce trebuie s fac? se tângui Xtyn dep rtându-se pu in
i privind-o pe Alaana cu ochii în lacrimi.
— Trebuie s fii tu însu i. Numai a a vei putea s i ur-
mezi destinul, s în elegi de ce exi ti i s-o recape i pe Zerri.

— i-ai petrecut toat via a negând

liberul arbitru.
— a e.
— Sa în eleg c asta i-a h zit
Dumnezeu, înc înainte ca tu s te na ti?
— A fost calea mea spre mântuire.
— Se poate. Dar nu în eleg de ce, dac
tot nu avem de ales, a trebuit s te trimit
i pe tine ca s înt re ti lucrul sta.

Heyyn Tars se întreba cât ar mai fi avut de tr it dac s-ar

fi consolat cu condi ia lui i ar fi a teptat lini tit ca viru ii
secreta i de matc s i duc la bun sfâr it misiunea. Pu in,
îndoial , dar asta nu avea oricum nici o importan .
— Heyyn, e ti sigur c po i face asta? întreb Perse, pu-
nându-i celuilalt o mân pe um r într-o îmbr are b rb -
teasc , dar delicat .
— S spunem c nu cred c voi câ tiga întrecerea asta,
zise Tars care nu mai avea puterea s zâmbeasc pentru a-i
ar ta celuilalt c -i apreciaz gestul.
În noaptea care trecuse, situa ia lui se agravase. Mâinile

232
începuser s -i tremure, iar durerea care iradia în lungul co-
loanei vertebrale devenise aproape de nesuportat. De i nu
erau înc la fel de bolnavi, nici ceilal i trei quin i nu erau într-o
form prea bun . Numai Villerte mai putea s i men in
sabia de accun.
Hot râser s -i distrug pe ze i. Hot râser era un fel de a
spune, fiindc Tars nu era nici acum convins c decizia aceea
era în dreptul lor. Î i amintea perfect cât de uimit fusese când
îi v zuse prima dat pe lucr torii ze i i apoi cât de mult îl
impresionaser ei în lupt . De i tia c se putea s fi fost doar
o impresie, Tars nutrea convingerea c un astfel de lupt tor îl
salvase într-o încle tare cu navele de vân toare ale clonelor,
eliminând doi urm ritori extrem de perseveren i.
Heyyn Tars se considerase întotdeauna continuatorul de
drept al lui N'Gai Loon. De i nerostit , i printre quin i existase
înc de la moartea lui Rim convingerea c el ar fi trebuit s fie
ini iat ca Maestru. Acceptase decizia de ultim moment al lui
N'Gai Loon f s vorbeasc vreodat despre frustrarea pe
care o produsese succesiunea aceea. Pentru el, Quintaratul
murise acolo, în sala mare a psiacului unde aflase c Alaana
avea s le fie conduc tor. Când disp ruse i Kasser, în el se
ruise ceva. C ile b torite ale min ii lui, acelea care îi
spuneau c datoria i mândria de slujitor imperial trebuie s -i
fie întotdeauna scopuri primordiale, nu i-au mai p rut
deodat foarte clare. Nu fusese încercat de sentimentul
dorin ei de a se r scula, nu dorise nici un moment s uzurpe
pozi ia Alaanei. Pur i simplu, încetase s -i mai pese.
Se imaginase de multe ori în situa ii aproape de moarte.
Fusese de nenum rate ori aproape de moarte. Nimic din ceea
ce tr ise sau î i imaginase nu-l preg tise îns pentru clipele
pe care le tr ia acum. Nici nu tia ce anume îl mâhnea mai
mult: decrepitudinea propriului corp sau faptul c ultima lor
misiune p rea mai degrab o crim oribil i la decât un
final glorios pentru o via petrecut sub stindardul dinastiei.
Intuise înc de când murise Rim c vremea lor trece. Dac
pân i cel mai valoros dintre ei putuse s fie ucis de o femeie,
era limpede c nu reu iser s se adapteze la surprizele pe
care li le rezerva universul. Apari ia Oksanei i apoi cea a lui
Xtyn nu f cuser decât s ri confirme amar presim irea

233
sumbr pe care o avusese când aflase de moartea lui Rimio de
Vassur în Aba ie.
spunse cu greutate celorlal i trei, preferând s se con-
centreze la a- i p stra echilibrul în drum spre naveta sa
monoloc. Î i aminti ca prin cea de aranjamentul pe care-l f -
cuse cu ceilal i. Urmau s se întreac , p trunzând cu navetele
lor rapide pe culoarele largi ale edificiului. Primul care ajungea
în sala m tcii trebuia s -i a tepte i pe ceilal i i avea apoi
privilegiul de a declan a dispozitivele nucleare sincronizate.
Zburar o vreme în forma ie, cu pu in deasupra copacilor,
folosind viteza de croazier . Nu avea sens s suprasolicite
motoarele înainte de trecerea la atac. Tars cupl pe pilot
automat încercând s i odihneasc mâinile, care îi tremurau
din ce în ce mai tare. Î i goli mintea de gânduri, reu ind în-
cet-încet s alunge durerea, apoi triste ea i amintirea ulti-
melor zile. Într-un târziu, r mase singur cu mintea lui. Î i
aminti c se mai sim ise o dat în felul acela. Demult, intrase
în cala imens i goal a unui cargou spa ial care plutea în
deriv . Încerca acum aceea i senza ie cople itoare, în care se
combinau claustrofobia dar i agorafobia. Era ca i cum s-ar fi
temut c e închis într-un spa iu pe care îl considera atât de
mare, încât refuza s cread c nu are o porti prin care s
trund spre el un du man.
— Cine sunt? Are vreo relevan felul în care mor? se în-
treb el cu voce tare.
Desigur, auzi el vocea lui Xtyn. Felul în care vei muri are
cea mai mare importan .
Tars încerc s prind din nou contactul mental cu
psiacul, dar acesta i se refuz . S i se fi p rut? Sau poate
avuseser dreptate ceilal i când spuseser c erau acolo
pentru a muri? Tars descoperi cu o deta are amuzat c
aproape nu-i p sa.
Auzi o voce în comunicator. Se apropiau de edificiu.
Decupl pilotul automat i trecu pe comand manual .
Încerc zadarnic s intre în modul de lupt . Tovar ii s i
niser de lâng el, angajându-se spre poarta edificiului, pe
care o spulberar cu tunurile laser. Tars auzi chiotul lui
Villerte în timp ce naveta lui disp rea în întunecimea
construc iei imense. Intr i el, încercând din r sputeri s -i

234
ajung pe ceilal i. tia c , dac nu intra în modul de lupt , nu
avea cum s o fac , dar le promisese c le va fi al turi i nu
dorea s -i dezam geasc . tia c nava lui p rea c se târ te
în compara ie cu ale lor, dar nu abandon . Acceler la limita
maxim a reflexelor sale, ferind coloane în ultimul moment i
spulberând grupuri de ze i care n leau în coridorul principal
pentru a- i ap ra stupul.
În fa îi ap ru o r spântie i abia dac avu timp s vad
în ce parte trebuie s o apuce. Se ghid dup instinct i vir
scurt la dreapta, blocându- i în acela i timp piciorul stâng pe
declan atorul laserelor auxiliare. Jerba de foc decup un
semicerc perfect în peretele opus. Dar Tars nu avu vreme s -l
admire fiindc se n pusti înainte, lovind ca un berbec un grup
de lucr tori care încercau dispera i s obtureze cu trupurile
lor culoarul.
În ultima parte a drumului nu mai întâmpin nici o re-
zisten , dar era prea obosit pentru a mai folosi u urarea
aceea i la altceva decât la pilotarea navetei pe coridorul care
se îngustase destul de mult. Camera m tcii izbucni pe nea -
teptate: deodat , spa iul din jurul s u deveni imens i v zu
cum ceilal i trei se rotesc aproape de tavan. În momentul acela
i d du seama c auzea de câteva secunde bune în
comunicator strig tele tovar ilor s i care spuneau c nu pu-
teau vedea matca.
Cuprins de o frenezie brusc , Tars privi spre podea.
Într-adev r, matca nu se z rea nic ieri. Nu era acolo. Disp -
ruse.
i atunci în mintea lui se f cu lumin . Pentru o clip ,
deveni brusc Heyyn Tars, cel mai destoinic dintre quin i, intr
în modul de lupt i acceler nebune te, p rând c i îm-
plete te zborul cu coloanele complicate care sus ineau cupola.
Toate evenimentele de la venirea lor pe Noul Z i se în iruir
într-o ordine logic , într-o construc ie precum aceea a unui
jgheab care aduce apa acolo unde ai nevoie de ea.
— Mul umesc, Xtyn. Ai dreptate! Felul în care mori poate
face ca întreaga ta via s capete alt semnifica ie.
Ignorând strig tele celorlal i trei, Tars ap hot rât pe
detonatorul dispozitivelor nucleare. Tovar ii lui îl creditaser
cu anse de a ajunge primul i deci putea declan a arma la fel

235
ca i ceilal i. Bila de lumin topit care înghi i edificiul îi
aduse lui Tars o lini te nesfâr it .

***

Durere. Imens durere. Matca ni pe picioarele ei bu-

tuc noase, mi cându-se pe cât de repede putea. Câ iva lucr -
tori care nu se d dur la timp deoparte fur strivi i de goana
ei impetuoas c tre ie irea din noul edificiu. Venise aici doar
de pu in vreme, pentru a verifica dac lucr torii ei
construiser un edificiu mai frumos, a a cum îi transmiseser
prin feromoni. Când ajunse afar , aproape c fu luat pe sus
de suflul unei explozii gigantice. Nu la mare dep rtare, un nor
uria de fum i praf se ridica deasupra p durii.
Nu era nevoie s ghiceasc unde se petrecuse catastrofa
aceea. Curen ii de aer îi aduceau din toate p ile vestea mor ii
a zeci de mii de lucr tori i tânguielile celor r ni i. Oamenii
distruseser cel lalt edificiu.
bovi o clip cu toate sim urile ei complicate îndreptate
spre locul acela. Paradoxal, dup ce durerea trecuse, nu
sim ea decât o mare u urare. F s tie de ce, se sim ea de
parc pericolul reprezentat de oameni ar fi trecut, de parc ar
fi putut din nou s spere. Se întoarse c tre lucr torii din jurul
ei. F cându-i alt cas , copiii o salvaser i ei p reau s tie
lucrul sta. Îi transmiteau acum c aveau s -i construiasc
multe edificii, a a încât du manul s nu tie niciodat unde e.
Aveau s -i fac case frumoase unde s o a tepte cu daruri. Iar
ea avea s fie unica, regina lor. i va putea z bovi oricând i
oricât, oriunde.

— Ahile credea c nu va putea prinde

broasca fiindc trebuia s parcurg o in-
finitate de pa i pân la ea. Cam în acela i
fel ne spui ast zi c nu vom putea
niciodat s -l în elegem pe Dumnezeu, fi-
indc indiferent cât de mult vom fi înv at,

236
 va mai exista o f râm de adev r de
devoalat. Nu e asta suprema ironie a
existen ei tale?
— Cum po i s spui a a ceva?
— Exact în acela i fel în care tu îi
acuzai pe grecii lui Ahile c au închis
timpul într-un cerc.

Fa a lui Ballen tr da o surescitare extrem . De i fregata

trimis de Xtyn ca dar i r scump rare pentru Oksana i
Marii p ruse destul de înc toare, dup ce înc rcaser
calculatorul în ea, constataser c nu mai aveau spa iu
aproape deloc. De aceea tân rul se strecurase cu greu în
fotoliul de pilotaj, l sându-l pe Negal s se chinuie pe un
scaun improvizat din dou surse energetice în fa a unei
console de comand .
— O s fie destul de dur, prietene, îi strig Ballen. În-
cearc m car s pui ceva moale pe sp tar, altfel o s i rupi
spinarea.
— Nu- i fa tu griji, ripost Negal, care se gândea îns cu
groaz c accelera ia decol rii îl va strivi pre de aproape un
minut de metalul dur al carcaselor surselor energetice.
Ca i cum î i prevenise prietenul doar din complezen ,
Ballen ini ie decolarea chiar înainte ca Negal s i fi terminat
de zis cuvintele. Nava scâr âi sinistru i se desprinse cu greu
de sol, accelerând îns încet dar sigur. Negal sim i un junghi
în spate, care crescu precum un cancer. Coastele începur
-l doar atât de tare, încât sim i c le poate descrie forma.
La cap tul unui minut de accelera ie aproape c nu mai putea
respira. Imponderabilitatea veni îns ca o imens u urare, iar
tân rul l s scape un oftat prelung.
— A fost mai r u decât m a teptam, se tângui Negal. În
orice caz, îmi place cum ai adus-o pe orbit . Parc ai fi pilot
din fraged pruncie. Hai vino i...
Negal se întrerupse fiindc fa a lui Ballen, care se i ise de
dup o unitate gigantic de memorie, tr da o emo ie extrem .
— Ce e? Ce s-a întâmplat?
— Nava... bâigui Ballen. Imediat dup ce s-a desprins de

237
sol, a mers pe un fel de pilot automat. S-a plasat singur pe
orbit . Eu nu am reu it s fac nimic.
Cei doi tineri t cur , ascultând încordat. Se auzeau numai
zgomotele instala iilor de r cire ale calculatorului lor i
zumzetul difuz prezent continuu în orice nav spa ial . Nimic
nu p rea s -i amenin e.
— Poate c a a o fi noua procedur . Poate c intr imediat
pe pilot automat...
— Nu era pilotul automat, protest Ballen. Am încercat
-l cuplez i comanda mi-a fost anulat . Era ca i cum nava
asta a tepta s ne ridic m pe orbit pentru ca s ne ia prizo-
nieri.
— Vorbe ti prostii, încerc Negal s -l lini teasc .
— Serios? Atunci încearc tu s o faci s se mi te! Eu nu
am reu it.
Ca i cum o voin dincolo de puterea lor de control ar fi
supravegheat întreaga scen , chiar în fa a lui Negal, se lumin
un ecran. Era unul dintre monitoarele originale ale navei i de
aceea cei doi privir spre lumina lui blând cu oarece team .
Dup câteva secunde care li se p rur ani, pe ecran ap ru un
tân r înve mântat într-o mantie care p rea s fi muceg it.
Avea pome ii înal i i obrajii sup i, iar ochii p reau s îi
tr deze o triste e de o intensitate aproape neomeneasc .
Sunt Xtyn, i dac planul meu nu e gre it, ar trebui s m
adresez clonelor Negal i Ballen, cele care încearc s creeze o
ma in gânditoare, care s le serveasc drept Dumnezeu i
conduc tor deopotriv .
Am tiut dintotdeauna unde sunte i. Fuga jalnic a lui
Johansson, planul lui str veziu i primitiv de a-l clona pe
Sfântul Augustin cel Nou nu m-au p lit nici m car o clip . Ar
fi fost de ajuns ca Alaana sau eu s fi trimis un singur semn
Oksanei i ea ar fi rezolvat într-o clip problema pe care o
reprezenta i.
N-am f cut îns asta. S-ar putea crede c judecata mi-a fost
orbit de rela ia genetic direct care exist între noi. În fond,
Negal, eu i tat l t u împ rt eam aceea i zestre genetic . E
destul de mult încât s te pot considera într-un fel i fiul meu. E
adev rat c tat l t u era o clon direct a Sfântului Augustin
cel Nou, în timp ce eu n-am fost decât kyrallianul cu structura

238
genetic cea mai apropiat de a sa. Chiar i a a îns , faptul c
în mine s-au trezit amintirile originalului dup care fusese clonat
tat l t u m face s m gândesc c , dac te-a fi cunoscut, a
fi sim it un fel aparte de afec iune pentru tine. N-a fost s fie.
Motivul pentru care nici nu v-am deconspirat pozi ia i nici
nu am decis eu însumi eliminarea voastr este acela c eu cred
în planul pe care l-a i pus la cale. Printre amintirile mele se
reg sesc i cele ale Rimio de Vassur, quint imperial i prima
victim a nebuniei stârnite în Aba ie acum dou zeci de ani. El
avea un respect deosebit pentru calculatoare, î i baza multe
dintre decizii pe ceea ce indicau ele, avea încredere în modul lor
simplu i liniar de a gândi. Am reg sit printre amintirile lui i
frustrarea pe care o sim ea fiindc oamenii abandonaser cursa
pentru crearea unei inteligen e artificiale imediat ce
calculatoarele îi ajutaser s ip seasc planeta de ba tin .
In felul s u, Rim era un vis tor, iar cru area voastr este felul
meu de a onora un asemenea sentiment sublim. Din câte am
în eles eu lumea, privind la tribul meu i absorbind
personalit ile Sfântului Augustin cel Nou i a lui Rimio de
Vassur, m îndoiesc c ve i reu i vreodat s crea i un
Dumnezeu. Ve i fi poate ferici ii utilizatori ai unei instan e care
nu va gre i niciodat , care v va duce pe cea mai sigur cale i
chiar va str punge bariera timpului, privind într-un viitor al
consecin elor. tiu c lucrul sta s-ar putea s v mâhneasc ,
dar dup p rerea mea, încercarea lui Johansson de a clona un
mântuitor ipotetic e infinit mai aproape de dumnezeire decât
calea pe care a i apucat voi.
Dar poate c totul se va sfâr i cu bine, poate c o asemenea
unealt , de i nu va deveni Dumnezeu, v va l muri cum trebuie
-l c uta i, sau poate c va reu i prin mimetism s
îndeplineasc toate func iile pe care le a tepta i de la un
Dumnezeu. Pentru asta îns ave i nevoie ca ea s fi înv at cam
tot ce e de tiut despre noi, despre istoria noastr , despre felul
nostru de a fi, despre tiin a noastr ...
Dac ve i c uta într-un compartiment din spatele scaunului
de pilotaj, ve i g si câteva sute de memodiscuri pe care quin ii
mei, s rmanii i jertfi ii mei quin i, mi le-au adus din ruinele
Klemplantului. V pute i hr ni bestia neînsufle it cu
informa iile de pe ele. Asta e tot ce-am putut s fac i sper ca,

239
odat ce va fi înghi it tot ceea ce a f cut vreodat omul,
ma in ria voastr s fie în stare s ne în eleag i s ne judece
drept.
E îns i altceva pe memodiscurile acelea, o concep ie cu
adev rat extraordinar , una care spune c genul de Dumnezeu
pe care-l c uta i voi ar trebui s fie o con tiin neuman ,
impregnat profund cu valorile umanit ii. Dac ve i sesiza
calea spre un asemenea Dumnezeu, întreg universul v va fi
recunosc tor i poate c m ve i face s m fi în elat când nu
v-am acordat cine tie ce anse.
Cei doi tineri se privir unul pe altul în t cere o bun
bucat de vreme, pân când Ballen plec surescitat spre ca-
bina de pilotaj. De acolo se auzi clichetul delicat al deschiderii
unei încuietori, urmat de un strig t de izbând .
— Sunt aici! S fiu al naibii! Chiar ne-a dat! Dar de unde a
tiut?
Negal î i punea deja întrebarea asta înc din timpul me-
sajului pe care li-l trimesese Xtyn. Discutaser ani buni de-
spre parametrii de compara ie de care avea nevoie calculatorul
lor pentru a lua deciziile pe care le a teptau ei. În intimitatea
ad postului lor subteran, Negal i Ballen trebuiser s accepte
principalul motor al construirii calculatorului aceluia
fusese vrajba cu Johansson. Porniser de la o idee nebuloas ,
dar devenise clar destul de curând c nu vor putea niciodat
ofere calculatorului lor acea mas critic de informa ie
dincolo de care el s poat s i cl deasc scheme abstracte
de gândire. O bucat de vreme, speraser c va putea înv a,
vor putea spiona programele de tiri i istorie ale re elelor
planetare de informa ii, dar precaritatea pozi iei lor militare
cea ca perspectiva aceea s fi fost extrem de îndep rtat .
Continuaser totu i s i construiasc zeul de metal fi-
indc doreau s i se opun lui Johansson, fiindc voiau s fie
altfel.
Ocazia pe care le-o d dea Xtyn era nesperat . Negal ap
un buton i, imediat, ecranele din jurul s u se luminar .
Gâfâind în încercarea de a c ra cât mai multe memodis-curi,
Ballen i se al tur chircindu-se în stânga lui.
— Rul m acum testul?
— Mi-e fric .

240
 — Nu cred c fric e cuvântul cel mai potrivit. E ti doar
emo ionat... Dar nu are de ce s nu mearg , zise Negal în-
crez tor.
Terminaser de construit calculatorul cu multe luni în
urm i Ballen alc tuise pentru el un test dur: trebuia s fac
un ir de adun ri simple, într-o bucl , timp de dou ore. Pe
Eck îns anomaliile magnetice împiedicaser constant cal-
culatorul s func ioneze în parametri atâta vreme. Scopul
pentru care-l testau acum pe orbit era tocmai acela de a ve-
dea dac numai condi iile specifice planetei îl împiedicau s
func ioneze sau era vorba de o defec iune ascuns .
Negal ap tasta de confirmare i ma in ria începu s
zumz ie. În primele minute privir încorda i ecranul în c u-
tarea unui mesaj de eroare care nu veni îns , f cându-i s se
relaxeze încet, încet.
Lui Negal nu-i ie ea îns din minte mesajul lui Xtyn.
— Ce crezi c a vrut s spun cu con tiin a aceea? î i
întreb el tovar ul.
— Ce mai conteaz ? Merge de aproape o or i jum tate i
nu a dat nici o eroare. Este oricum un record. Va fi o joac de
copil de acum s -l înv m cum trebuie absorbite informa iile
acelea, plesc i satisf cut Ballen, care se juca neglijent cu un
memodisc.
— i crezi c în felul sta îl vom putea înv a s deslu-
easc esen a gre elilor noastre, s ne c uzeasc ?
— Sunt absolut convins, rosti sigur pe el Ballen. tii bine
am avut discu ia asta. Tu î i dore ti un Dumnezeu, eu a -
tept s -mi fie un prieten infinit mai de tept decât mine. Atât i
nimic mai mult.
Negal î i privi prietenul cu ochi str lucitori.
— Dar ai fi vreodat capabil s îi desconsideri sfaturile?
— Nu. L-a asculta întotdeauna...
— i dac a i avea împreun de solu ionat o problem
reia oamenii nu i-au dat niciodat de cap t, o amenin are
nemaiv zut sau o situa ie în care, invariabil, pe tot parcursul
istoriei, omul a gre it? Sunte i condamna i la a repeta mereu
aceea i gre eal .
— N-are cum s fie o eroare prea mare, de vreme ce
omenirea a f cut-o mereu i nu a disp rut. Ar fi o chestiune

241
minor , o eroare neglijabil .
Negal cl tin din cap. Atâta vreme cât întreg proiectul lor
se leg nase undeva în zona în care dorin ele se întâlneau cu
neputin a, g sise întotdeauna energia de a nu-l contrazice pe
Ballen pân la cap t. Acum îns , pus în fa a acelei ma in rii
cu un poten ial excep ional, începea s resimt o res-
ponsabilitate de tip nou.
— i dac am putea ob ine mai mult?
— Mai mult? Ce vrei mai mult decât o instan capabil s
ia hot râri bazându-se pe o experien de milenii?
— Nu tiu de ce mi se pare c pe calea asta am ob ine mai
degrab un judec tor plafonat decât o instan infailibil . Ar
trebui s poat înv a, ar trebui s aib opinii... Are nevoie de
mult mai multe lucruri decât informa ii. Nu trebuie s ne
considere infailibili.
— i ce altceva i-am putea da noi? întreb exasperat
Ballen. Adolescen a petrecut pe Vechea Terra, în magazinul
lui Alaric, fusese pentru Negal un ir nesfâr it de lecturi. În-
elesese încle tarea colosal care se d duse între Aba ie, clone
i Imperiu. De i la o vârst fraged , deslu ise i esen a
mercantil a Aba iei, setea ei de putere, îndat ce reu ise s
separe dogmele i aparen ele de ceea ce întreprindea zilnic
Ordinul augustinian. Nimic nu-i r sese îns mai clar în
minte decât crezul Aba ilor, care spuneau c menirea lor era
aceea de a- i ap ra Dumnezeul când el î i va fi atins nem r-
ginirea. Negal nu se îndoia c , dac Dumnezeul Aba iei
existase vreodat , el î i atinsese nem rginirea cu mult înainte
ca el s se fi n scut. Universul în care omul putea crea via
din nimic, se putea recrea pe sine devenind aproape
nemuritor, în care unea instantaneu puncte ale spa iului afla-
te la ani lumin dep rtare nu sem na deloc cu acela în care
oamenii îl vedeau pe Dumnezeu într-un tufi în fl ri i-i
citeau cuvântul d ltuit în piatr .
Era acum cople it de în elegerea profund a faptului c ,
dac ar fi hr nit calculatorul, cel mai puternic pe care-l crease
omul vreodat , cu întreaga istorie a omenirii, ar fi ob inut un
Dumnezeu finit, unul sortit s i ating foarte repede
nem rginirea, dac nu cumva avea s se nasc saturând doar
un spa iu mic, prea mic pentru timpul pe care-l tr iau.

242
 — Nu o s facem a a, prietene! Memodiscurile acelea nu
ne sunt de nici un folos.
Ballen îl privi surprins, uitând s i închid gura.
— Ce vrei s spui?
— C -l vom înv a noi tot ceea ce trebuie s tie, a a cum
ne-am gândit înc de la început. Cred c asta a vrut Xtyn s
ne spun .
— i ce s -l înv m noi? Suntem doi tineri care ne-am
petrecut ultimii ani într-o gaur s pat în p mânt.
— Binele, r ul, iubirea, dreptatea pot s lui adesea i în
asemenea hrube. Dar ai dreptate, dac i-am da con tiin a
noastr , ea va fi una care doar cu greu va putea fi perceput
ca uman de restul contemporanilor no tri. R mâne deci s
vedem care sunt valorile umanit ii, s le deprindem noi i
apoi s i le servim drept legi absolute.
— i cum am putea face asta? se mir Ballen.
Ochii lui Negal se oprir semnificativ asupra memodis-
curilor. În elegând imediat ce sugera prietenul s u, Ballen
începu s clatine din cap, mai întâi mai încet i apoi cu din ce
în ce mai mult hot râre.
— Ne-ar lua ani, zeci de ani s parcurgem toate memo-
discurile i nu putem fi siguri c vom în elege...
— Timp avem. Nu ne prea gr bim nic ieri. Nici noi, nici cei
de pe planet . Cât despre ceea ce vom în elege din istoria
noastr , ei bine, de ce s ne învinov im noi înainte de a fi
uat? Poate c istoria e de neîn eles f ca noi s avem vreo
vin ...
Zâmbind, Negal î i f cu loc pe lâng Ballen.
— La coborâre stai tu aici. Pe mine m doare fiecare os-
cior.

— ti obsedat de începuturi. De ce m
tot întrebi?
— Ca s tiu din ce direc ie va veni
sfâr itul.

243
 Xtyn îl privea pe Rimio de Vassur, tiind c , de fapt, toate
detaliile care compuneau chipul aspru al quintului imperial
ceau parte dintr-o imagine pe care o c tase prin cea de-a
Doua Îns mân are. Arunci, infec ia cu viru ii din Alambic
trezise în el amintirile lui Augustin Bloose i pe cele ale lui
Rimio de Vassur, care î i d duse i el sufletul pe piatra ritual
a Aba iei.
— De ce e ti atât de convins c tocmai eu tiu totul? în-
treb quintul. I-ai gonit din mintea ta pe ceilal i doi, alungând
astfel o în elegere cum eu nu- i pot oferi.
— E adev rat, a fost o decizie riscant . Simt îns c , dac
sfâr itul poate fi prev zut, atunci tu e ti singurul în stare s o
fac , zise Xtyn cu încordare.
— Toat arada asta, toat închipuirea în care ne afl m...
Quintul se opri. Eu nu exist cu adev rat. Dac exist un r s-
puns, atunci el se afl în mintea ta i nu într-a mea. Alun-
gându-i pe cei doi Augustin te-ai condamnat la a avea o vi-
ziune ciudat asupra evenimentelor.
— Explic -mi, îl încuraj Xtyn.
— Întregul conflict al Aba iei este unul pornit pe funda-
mente religioase. Cum crezi c , în lipsa informa iilor celor doi,
putem noi elucida asemenea mistere? Nici eu i nici tu nu ne
sim im aproape de religie.
Xtyn nu îi r spunse imediat. Se gândise i el la asta, dar
nu putea nega c , de i încercase s -i crediteze pe cei doi cu
puterea de a face lumin asupra a ceea ce avea s se întâmple,
gândirea lor era în chip evident strâmb , neînc toare.
Fusese limpede c Sfântul Augustin, episcopul din Hippona,
nu reu ea s accepte principiul str in cu care se confruntau.
Credin a lui în Dumnezeu era o cale mult prea fragil . Sfântul
Augustin cel Nou e uase deja o dat , iar ultima discu ie cu el
îi ar tase c nici acum nu avea scânteia unei în elegeri
superioare. Quintul nu fusese tocmai o op iune, ci mai degrab
o ultim speran .
— Dar tu tii cum a început totul...
— Da, dar ce importan poate s aib ? Am e uat în mi-
siunea mea i am tr dat încrederea Împ ratului. De acolo a
pornit un t lug care a schimbat galaxia i a sfâr it prin a-i

244
omorî i pe ceilal i tovar i ai mei.
Xtyn l repro ul celuilalt s treac prin el. Decizia de a-i
sacrifica pe quin i nu fusese una u oar , iar încurajarea lui
Tars de a îmbr a o perspectiv aproape cre tin asupra
vie ii nu era un lucru cu care s se mândreasc . Pe Noul Z se
puseser îns bazele apari iei unei altfel de rase inteligente,
una cu care omul s se confrunte pentru a cre te odat cu ea.
— Trebuie s fie ceva în amintirile tale care s te fi uimit
îns , un am nunt pe care s îl putem folosi...
— Mintea mea nu e nici pe departe la fel de sofisticat ca a
celor doi Augustin. N'Gai Loon insista mereu s privim via a ca
i cum ne-am deplasa în lungul unui lan al faptelor. Asimil m
cuno tin e, am nunte, ne îndeplinim misiunile i apoi
elimin m tot ceea ce nu e strict necesar, a a cum o planet se
mi în lungul orbitei sale.
— Nu se poate îns s nu ai nici o p rere, s nu ai între-
rile tale.
Fu rândul quintului tac . Xtyn îl privi cum î i fr mânt
mâinile, d du s -i spun ceva, dar se opri de fric s nu îl
tulbure.
— Când am plecat spre Aba ie, Kasser mi-a spus s nu
supralicitez importan a credin ei c lug rilor augustinieni, dar
nici s nu o ignor cu des vâr ire. Am încercat s -i dau
ascultare. Era simplu s nu- i faci o p rere prea bun despre
ei i infinit mai complicat s g se ti un sens în fluviul de
dogme pe care îl aruncau asupra oric rui str in. Am încercat
o vreme s -i bat cu propriile lor arme, s memorez ceea ce nu
pot în elege. Era timpul în care credeam în onestitatea
Abatelui, în care eram aproape convins c voi putea accede la
func ia lui pe c i naturale, ca s -i pot apoi afla secretele.
Indiferent cât de mult m-am str duit îns , religia nu m-a aju-
tat s în eleg absolut nimic. Îmi este imposibil s pricep cum,
prin rug ciune i printr-o pio enie pe care eu am perceput-o
doar ca pe o fars pentru str inii indiscre i, Ordinul
augustinian reu ea s le fac pe clonele de pe Lumile Agricole
urmeze orbe te religia cercului. Dac mi-a fi dat seama la
timp c incapacitatea mea de a vedea esen a Aba iei nu-mi va
permite niciodat s ajung Staroste, poate c destinul meu i,
implicit, a sute de miliarde de oameni din galaxie, ar fi fost

245
altul. Într-un fel sau în altul, tot ceea ce e legat de Alambic îmi
scap . Nici acum nu sunt în stare s în eleg cum se face c pe
bolovanul acela se întâmpl asemenea miracole. De i dac
stau i m gândesc bine...
— Zi, îl încuraj Xtyn.
— Mai e ceva la fel de straniu. Perpetuarea asta a memo-
riilor pare s nu fie legat strict de Alambic.
— Acum chiar c nu în eleg, zise Xtyn care sim ea îns c
quintul era pe cale s -i transmit ceva extrem de important.
— Aba ii spuneau c , pentru a ob ine viru i cu care s în-
mân eze o lume, aveau nevoie de o jertf , de un mesia. A
Doua Îns mân are ne-a ar tat îns c transmiterea memorii-
lor nu e neap rat legat de Alambic. Într-un fel sau în altul,
toate clonele Aba iei i-au rec tat amintirile de pe vremea
când f ceau parte din corpul celor O Mie de Voluntari. De ce a
fost posibil acest lucru în lipsa Alambicului?
— Nu tiu, spune-mi tu!
— i-am mai zis c nu pot emite o p rere în domeniul
religiei. Pentru mine e limpede c anumite lucruri se întâm-
plau pur i simplu fiindc oamenii aceia credeau în ele.
Xtyn era dezam git. De i sentimentul c e în pragul unei
în elegeri profunde nu îl p sise, cele spuse de quint erau
total nefolositoare. Avea dreptate când spunea c memoriile
celor O Mie de Voluntari trebuiau s aib i o alt leg tur cu
Aba ia în afara faptului c clonele lor fuseser realizate
plecându-se de la firele de p r strânse de Augustin Bloose.
Xtyn c utase adesea în el însu i un loc prin care s poat
trunde spre memoriile p rin ilor i str mo ilor s i. În cei
trei ani în care fusese i Augustin Bloose încercase s
seasc calea prin care omul acela de pe Vechea Terra
irupsese spre con tiin a lui. Se întrebase unde anume fusese-
stocate amintirile lui, care fuseser apoi eliberate de viru ii
celei de-a Doua îns mân ri cu care îl blestemase Abatele. Nu
sise îns niciodat nimic i se convinsese c nici nu avea
cum, de vreme ce în el exista i memoria lui Rimio de Vassur,
cu care nu se înrudea. Într-un fel sau în altul, viru ii aceia
purtau în ei memoriile i nu eliberau din str funduri
inaccesibile con tiin ei.
— i dac memoriile tale au fost stocate în viru i? îl în-

246
treb Xtyn pe Rim.
— i-am spus c a a ceva nu se poate. Asta ar însemna ca
to i voluntarii s i fi dat duhul pe Alambic, ceea ce tim c nu
e cazul.
Quintul oft adânc i c ut apoi privirea celuilalt.
— Dar nu numai asta s-a întâmplat în Aba ie. Mi-ar fi fost
simplu s aleg calea religiei dac a fi fost cu adev rat convins
ea domin tot ceea ce se întâmpla acolo. Ceea ce am p it
îns cu Maria...
Xtyn sondase amintirile acelea de multe ori. Quintul -
zuse r pus de o fiin c reia doar cu greu i te puteai împotrivi.
Sim ise în amintirile lui fascina ia pe care soldatul rece i
calculat o sim ise fa de femeia complet care p rea s fi fost
Maria. tia c Vassur percepuse înc din primul moment
natura dual a femeii: putea fi înger i târf , r zboinic i
martir, se putea topi la pieptul lui, scâncind dup ajutor, dar
era i o prezen pe care te puteai bizui, era când str lucitor
de inteligent , când n ucitor de inocent ... Vassur sim ise cu
mult înainte de a muri c în personajul acela erau de fapt doi
oameni dar, în loc s se întrebe cum se poate a a ceva, el se
sase sedus de coabitarea aceea. Îi pl cuse atât de mult încât
i pierduse cel mai important reflex al unei fiin e ca el,
abandonase scepticismul i, în loc s dema te în el toria,
ajunsese s fie jertfit de cele care îl manipulaser .
Xtyn tia c sentimentele pe care i le treziser Mariile
quintului nu puteau fi comparate în nici un fel cu ceea ce
sim ea el pentru Zerri. Vassur se l sase dominat, explorase
personalitatea a ceea ce credea el c e cea mai fascinant
femeie din câte v zuse. Admira ia lui nu con inea aproape
nimic erotic ci era o perpetu munc de c utare, de adunare a
unor detalii mereu noi, indiferent cât de mult le-ar fi privit în
adâncimea lor. Zerri era în schimb un el, ea fusese întot-
deauna o cauz , iar Xtyn trebuise s se lupte pentru a o atin-
ge, dând din el, jertfindu-se pe sine, pentru a- i putea croi
drum spre ea. Asta nu însemna îns c nu-l în elegea pe
Vassur. Triste ea cu care murise quintul era o stânc mare i
vân care bloca intrarea în castelul min ii sale, l sând doar
o mic cr tur prin care quintul se strecura din când în
când.

247
 Xtyn se întreba dac i dragostea lui pentru Zerri avea o
explica ie la fel de brutal ca aceea a iubirii lui Rim. Înc de
când tremura pentru soarta fetei, se întrebase ce anume îl face
iubeasc ceea ce to i respingeau i de unde izvor te
dorin a lui de a proteja ceva ce, în condi iile aspre de pe Ky-
rall, putea s reprezinte propria moarte. Alaana îi spusese
odat c el i Zerri formau un întreg. Poate c i Mariile
formau o asemenea unitate perfect . i atunci unde îl situa pe
el lucrul sta în raport cu Rim? Erau diferite iubirile acelea i
aveau totu i un punct comun. Pe amândoi îi iubea Alaana. Î i
puse în minte s o întrebe despre ceea ce-l unea cu quintul.
— i dac ar fi totu i s -mi dai o explica ie, oricare...
— tii bine c nu am decât una, una care contrazice îns
toate faptele i care, prin nebunia ei, ne poate arunca în haos.
— Asta e lupta mea, soldatule! Îmi voi purta singur b -
liile, tu spune-mi doar la ce te gânde ti.
— Instruc ia de quint include i o încredere oarb în ca-
pacitatea de a explica tot ceea ce ni se întâmpl . Dac ar fi s
o urmez, ar trebui s spun c , într-un fel pe care nu-l pot
descrie exact acum, Alambicul analizeaz structura anatomic
a creierului celor care mor pe el, celul cu celul , i transcrie
informa iile în viru i. Ace tia, odat p trun i în corpul unei
gazde, produc o restructurare cerebral la nivelul neuronilor i
a celulelor, care confer impresia c omul respectiv a tr it mai
multe vie i. Nu e nimic magic. Nu e nimic de neîn eles.
— i pe Lumile Agricole?
— Se petrecea acela i lucru. Viru ii Primei Îns mân ri,
aceia care f ceau min ile clonelor s devin permeabile pentru
religia cercului, nu erau decât mijlocul prin care în capetele lor
se crea un vid imens care, în lipsa informa iilor, era umplut de
credin . tiu bine cum se întâmpl lucrul sta, fiindc un
proces similar are loc atunci când ne form m noi. Atâta doar
mintea unui quint este umplut cu onoare, disciplin i
tiin a de a lupta. E limpede îns c explica ia mea nu e de
ajuns...
— De ce spui asta?
— Fiindc dac ar fi a a, Alambicul trebuie s fi avut ac-
ces i la structurile neuronale ale celor O Mie de Voluntari. Nu
d nici o cale prin care ar fi putut face asta. Amintirile

248
amicului Bloose erau extrem de precise: tovar ii lui muriser
într-o explozie atomic , provocat de un atac al celor pe care
doreau s -i distrug .
— Asta numai dac ...
— tiu ce vrei s spui, zâmbi Vassur. M-am gândit i eu la
asta. La urma urmei cum po i absorbi atâta informa ie
deodat ? Poate c Alambicul plutea acolo, pe vapor, i i-a
radiografiat pe to i. Poate c întreaga explozie nu a fost decât
modul Alambicului de a le destructura creierul pentru a copia
apoi informa iile.
— A a e, zise cu însufle ire Xtyn. E perfect posibil.
— Nu chiar, zise Rim. Vezi tu, problema cu felul sta de
cunoa tere e c are regulile ei stricte, pe care nu le po i eluda.
Primul motiv pentru care lucrurile nu s-au putut petrece a a
este c , din miezul unei explozii capabile s vaporizeze un vas
ca acela al Voluntarilor, nu poate sc pa întreg nici m car un
monolit de piatr precum Alambicul. i chiar dac ar fi a a,
tim din amintirile lui Augustin Bloose c Zuul i-a dat
Alambicul cu mult dup ce Voluntarii muriser . Vezi, de aceea
i spuneam c explica ia mea nu st defel în picioare.
Xtyn nu-l mai asculta îns . Pentru el totul c tase sens.
Se ridic de pe lespedea lui i începu s sar bucuros într-un
picior.
— Ce s-a întâmplat?
— Explica ia ta nu e chiar atât de imposibil precum pare,
zise tân rul gâfâind. Ce simplu era! Cât de orbi i am fost de
dogme i de credin a lor! Ce ironie a tr it Aba ia: s se team
atâtea genera ii tocmai de artefactul care o f cea s existe. Cât
despre rezisten a la o explozie atomic , îmi amintesc de o
legend care spunea c Alambicul a fost g sit intact în
craterul format pe locul Aba iei.
— E rândul meu s nu mai în eleg nimic.
Xtyn îi povesti atunci ce aflase din mintea lui Tars înainte
ca acesta s moar . P trunsese pe nesim ite între gândurile
vl guite ale quintului i aflase povestea lui Zuul, care le vorbise
fo tilor tovar i ai lui Vassur despre mintea aceea imens din
care se împ rt ea de fiecare dat când î i schimba corpul.
Xtyn îl l pe quint afle cum Zuul era tocmai crea ia unei
entit i capabile s opereze la nivel atomic, s asambleze fiin e

249
vii manipulând cele mai mici c mizi ale materiei. Zuul nu
avea cum s -l fi precedat pe cel capabil de asemenea
performan e, fiindc era o crea ie a lui, la fel cum i ze ii
fuseser asambla i pentru a-i seduce pe oameni. Explica ia lui
Rim trebuia aprofundat , dar era prima punte pe care o
întrev zuse vreodat Xtyn între toate evenimentele care i se
înv lm iser în minte.
— Vrei s spui c Alambicul a existat dintotdeauna? în-
treb Rim zâmbind. Are vreo noim explica ia mea?
— Mai mult decât i-ai putea închipui.
Cei doi se privir în t cere. tiau amândoi ce înseamn
consensul acela.
— Acum nu mai ai nevoie de mine, zise simplu Rim.
— A a e, încuviin Xtyn. Cum î i spuneam, b lia asta e
una pe care va trebui s o port singur.
— E un r zboi pe care eu am fost prea slab ca s -l duc,
încuviin Rim. Te invidiez pentru ocazia asta minunat de a
izbândi de prima dat acolo unde eu am e uat de dou ori.
— Vorbe ti în dodii, se încrunt Xtyn.
— E vorba despre Zerri, nu-i a a? Înl uirea asta în ur-
ma c reia vei r mâne singur în castelul min ii tale nu are defel
rolul de a elucida ce s-a întâmplat odat cu debarcarea mea în
Aba ie. R spunsul pe care l-am g sit adineaori se afla
dintotdeauna în mintea ta. Alungându-ne pe noi, nu faci îns
decât s te purifici pentru ea. i de aceea te invidiez.
Xtyn tremur , str fulgerat de un frison. Nu putea s nu-i
dea dreptate quintului, de i partea în care îl acuzase c dez-
legase demult misterul Alambicului era doar expresia unei
frustr ri ru inoase pentru un quint.
— N'Gai Loon nu te-a format prea bine. E ti orgolios,
zâmbi Xtyn.
— i orgolios i nepriceput... Am avut-o i pe Maria i pe
Alaana i m-am ales cu un simulacru de con tiin închis
într-un col al min ii unui b iat kyrallian. tii ce ai de f cut,
nu-i a a?
Xtyn realiz atunci c tot ceea ce reprezenta quintul era
mult prea înr cinat în întreaga lui fiin pentru ca desp r-
irea s se produc printr-un act de voin , a a cum îi conce-
diase pe cei doi Augustin. Când v zu lama extins a quintului

250
care-l a tepta într-o gard perfect , realiz c era posibil ca
purificarea lui în drum spre Zerri s -l afecteze i fizic, c se
putea s nu se mai mi te cu iu eala unui quint. Îi trebui îns o
singur clipire pentru a rezolva problema aceea i în fa a lui
ap rur cele apte pumnale rituale cu care se ap rau preo ii
tribului Omenori.
Dup primele dou atacuri, Xtyn î i d du seama c
quintul îl onora luând lupta în serios. Recuperase metodic
aproape o treime din distan a care-i separa, ferindu-se de cu-
itele care încercau s îi bareze calea. Vassur nu avea atuul
obi nuit al quin ilor fiindc Xtyn se putea mi ca i gândi la fel
de repede, dar tiin a soldatului imperial de a mânui sabia era
superioar îndemân rii tân rului kyrallian în lupta cu
cu itele.
Xtyn se întreb ce s-ar fi întâmplat dac ar fi ajuns la o
lungime de lam de Rim, care continu s înainteze cu pa i
calcula i. Se concentr mai mult asupra pumnalelor, dar
acestea rico au matematic din garda perfect a quintului. În-
cerc un atac din spate, dar soldatul identific imediat bre a
de pe direc ia de înaintare i f cu un salt elastic printre cele
dou pumnale care r seser s -i bareze calea spre Xtyn.
Mai avea doar pu in i avea s -l ajung .
Tân rul tia c tot ceea ce se întâmpl era doar o viziune,
existen a lui fizic nu era defel amenin at , dar era
con tient c asta nu tirbea cu nimic intensitatea luptei. Se
întreb ce-ar fi putut însemna o izbând a quintului i realiz
min ile lor, sculptate cam în acela i fel de Alaana, erau atât
de asem toare încânt Vassur ar fi putut foarte simplu s ia
el controlul. i ce s-ar fi întâmplat atunci? Xtyn nu tia.
Tân rul începu s dea înapoi, dar quintul îi înv ase deja
toate rutinele de atac i le respingea cu zâmbetul pe buze. Ca
i cum ar fi vrut s se joace cu el, quintul lovi unul din
pumnale pe care-l proiect peste altele dou , provocând
dezordine în garda lui Xtyn. Extinzându- i rapid i bra ul dar
i lama de accun, Vassur îi sfâ ie mantia shu, cru ându-l
neîntâmpl tor îns pielea. Ca i cum izbânda aceea ar fi în-
semnat pentru el fâr itul luptei, quintul imperial se opri, sa-
lut cu lama întins i-i spuse:
— Ai luptat onorabil. E momentul acum s faci ceea ce

251
trebuie s faci.
Gâfâind, Xtyn îl privi cu neîncredere.
— M-ai fi putut ucide. Ai fi putu fi din nou tân r, al turi
de Alaana.
Quintul zâmbi trist.
— tii bine c nu acesta va fi sfâr itul, iar eu pur i sim-
plu nu mai pot suferi înc o înfrângere.
Spunând acestea, quintul i duse mâna la tâmpla dreapt
într-un gest pe care Xtyn îl tia ca fiind unul militar, al sa-
lutului. Abia când lama de accun se extinse, trecând prin
craniul lui Vassur, tân rul realiz adev rata semnifica ie a
mâinii ridicate.

— Spuneai c omul nu poate evada de

sub spectrul p catului originar.
— Nu spuneam, o demonstr m mereu...
— i dac ar exista un om mai presus
de p catul sta?
— Nu se poate a a ceva. E scris în le-
gile omene ti...
— i dac ar exista totu i un asemenea
om?
— Ar fi pur i neprih nit, demn s stea
la dreapta Tat lui.
— Interesant c spui asta tocmai acum.

Arrus st tea întins pe patul din chilia sa, cu ochii închi i,

fa a livid i cu un firicel de sânge prelingându-i-se din
urechea dreapt . Gura îi era strâmbat de un rictus bizar, ca
i cum înainte de a- i pierde cuno tin a, ar fi vrut s î i
fluture zâmbetul dispre uitor pe care Xtyn i-l cuno tea atât de
bine.
Îl chemaser imediat ce-l g siser pe Arrus zdrobit de
peretele de stânc . Un copil povestea c îl v zuse zburând i
izbindu-se cu putere de tavanul pe terii numai pentru a c dea

252
apoi ca un bolovan. Pu tiul sus inea c încercase s i pro-
iecteze gândurile pentru a-i încetini c derea, dar for a min ii
lui i antrenamentul precar nu reu iser s salveze mare lu-
cru. Chiar i a a îns , eforturile disperate ale b iatului acela
cu p rul cânepiu fuseser probabil diferen a dintre via a i
moartea lui Arrus.
— ti i cumva unde se ducea? î i întreb Xtyn tovar ii
rotindu- i privirea într-un cerc larg.
— Cred c fusese în camera aceea unde a i dus oala cu
metal lichid, zise dintr-o suflare b iatul, care suport apoi cu
stoicism privirea sfredelitoare a lui Xtyn, care con inea re-
pro ul mut al faptului c natura lucrului care fusese dus în
pe ter ar fi trebuit s r mân secret .
— Dar cât timp s-a scurs de la...?
— Nici o secund , relu b iatul cu însufle ire. Pur i
simplu a deschis u a i a fost aruncat!
Xtyn î i cânt ri op iunile. Indiferent ce va fi fost for a
care-l lovise atât de amarnic pe Arrus, ea era una cu adev rat
colosal . F a se compara cu puterea lui mental , Arrus era
un r zboinic încercat, iar a p trunde atât de adânc în por-
iunea ann a min ii pentru a putea altera vecin tatea imediat
a unui kyrallian îmbr cat cu mantia lui necesita o for de
care pân i el trebuia s in seama. Xtyn mai privi o dat
spre Alambic, încercând s i reprime gândurile care i se în-
lm eau în minte. Chiar i copiii cei mai mici înv aser
repede s se apere de un asemenea atac. A fi proiectat de pe
picioare însemna de fapt s permi i unei min i str ine s po-
runceasc propriei con tiin e s altereze spa iul. i asta fi-
indc era imposibil pentru orice kyrallian s fac pe altul s se
mi te în pofida dorin ei sale. De z rnicirea unei asemenea
încerc ri se ocupa mantia shu, cu o for de neînfrânt.
Xtyn p i cu precau ie spre camera în care închiseser
recipientul cu metal lichid. Dup doar câ iva metri se întoarse
i o privi pe Alaana.
— Trimite emisari la toate triburile. O s am nevoie de to i
kyrallienii. Roag -i s -mi mai stea al turi înc o dat .
— E ti sigur c tii ce faci?
Xtyn se înnegur i rosti cu glas cavernos:
— Nu, nu tiu ce fac. tiu doar c nu pot proceda în alt

253
fel.
Xtyn p i cu luare aminte pân în pragul u ii de unde
zburase Arrus. Mantia îi frem ta fiindc îi sim ea surescitarea.
tepta din orice moment un atac, dar, de i p trunsese cu doi
pa i în camer , nimic nu p ru s -i pun via a în pericol. Se
apropie de recipientul în care aduseser accunul i sc o
exclama ie de uimire. Îi era imposibil s mai vad luciul
metalului lichid fiindc deasupra acestuia se formase ceea ce
rea a fi o plac de piatr . Atinse cu b gare de seam
suprafa a gri, care p rea a fi o por iune din peretele pe terii.
Privi cu luare aminte, în c utarea vreunui indiciu care s -i
arate de unde putuse ap rea o asemenea lespede.
La început crezu c Arrus desprinsese o bucat de piatr
i acoperise recipientul de accun. Se uit îns mai atent i
zu c dala aceea imens nu era doar un capac, ci se conti-
nua i în jos, îmbr când parc recipientul ini ial. C ut za-
darnic vreo fisur , vreo neregularitate care s -i arate cum
fusese construit , dar nu g si nimic. Era ca i cum în jurul
accunului se solidificase un bulg re de piatr topit . Iar în-
treaga structur sem na izbitor de mult cu Alambicul.
Cu infinite precau ii, î i proiect mintea înspre monolitul
în care se transformase masa de accun. Sim i imediat
atingerea familiar i totu i str in a gândurilor lui Arrus.
— Cine e ti?
— Arrus. Sunt F urar al tribului Omenori, aici pe Kyrall.
De ce m întrebi?
— Fiindc adev ratul Arrus, cel f cut din carne, zace
undeva în pe ter cu corpul aproape zdrobit în urma unui
atac, pe care eu cred c tu l-ai înf ptuit.
— Nu-mi aduc aminte. Nu exclud îns ca dac cineva s-ar
fi dat drept mine însumi s fi reac ionat violent. Nu-mi plac
asemenea blasfemii. Omul e numai unul...
— Omul? E ti o piatr imens . Când te-am l sat ultima
dat nu erai acoperit de...
— Asta îmi aduc aminte. Cineva îmi furase mantia. Am
sit-o acum i m-am îmbr cat cu ea.
— Te joci cu r bdarea mea i era cât pe ce s -mi ucizi
prietenul.
— Nu te cunosc, iar simplul fapt c mi te po i adresa este

254
 îndoial interesant, dar nu te calific ...
— Spune-mi cum ai reu it s te acoperi de piatra aceea.
— tiai c tot ce ne înconjoar e f cut din c mizi mici?
Ajunge doar s le pui într-o anumit ordine i po i cl di orice.
Nu puteam sta f o mantie. Dac vrei, î i fac i ie una.
Xtyn realiz o frac iune de secund prea târziu c pi-
cioarele îi erau deja cupripse de un praf care se ridicase pân
aproape de genunchi i care începuse s -l ard . S ri din toate
puterile i ateriz deasupra monolitului, la timp pentru a
vedea cum pe locul pe care st tuse se formeaz o pereche de
înc ri din roc incandescent .
Prad unei furii cum nu- i mai amintea s fi sim it recent,
i proiect mintea adânc în masa de accun. O for nev zut
încerc s -l resping , dar Xtyn era prea puternic i prea
obi nuit cu genul acela de lupt ca s nu o înving . Se trezi
într-o viziune ciudat . Era f îndoial castelul unei min i,
poate acela a lui Arrus, dar nimic din fantezia care înso ea de
obicei reprezent rile de tipul acela nu p rea s fie prezent.
Castelele min ilor în care p trunsese el aveau camere diferite,
erau decorate mereu altfel, fiecare înc pere având
personalitatea ei, totul într-un uvoi irepetabil care ordona
con inutul înc perilor i avea probabil leg tur cu capacitatea
de memorare. Acum se afla îns într-un fel de stup, o alc tuire
haotic de camere cubice, luminate difuz prin pere i. Camerele
comunicau prin centrul fiec rei laturi una cu cealalt i era
aproape imposibil s te orientezi.
Xtyn se gândi c probabil alc tuirea aceea împiedica
replica de accun a min ii lui Arrus s re in ceea ce f cuse, s
aib memorie i, implicit, o judecat limpede, bazat pe
compara ie. Nimic din ceea ce-l înconjura nu sem na cu
stranietatea divers a min ilor în care mai fusese i de aceea
se imagin pe el însu i ca pe un bolovan imens ce sp rgea
pere ii camerelor. Începu s se mi te frenetic în sus i în jos,
într-un nor de cioburi, ca o furie distrug toare care atomi-
zeaz ordinea cartezian a min ii de accun. Într-un târziu,
întreg edificiul se pr bu i cu zgomot, n ruindu-se într-un
morman de fragmente lucitoare, din care Xtyn izbucni apoi
spre lumin , ie ind biruitor din viziune. Se trezi a ezat pe
monolit, transpirat i respirând foarte greu. Sond cu grij

255
monolitul dar nu mai sim i nici cea mai vag urm a prezen ei
vreunei min i. Distrusese replica de accun a con tiin ei lui
Arrus.
Ie i din camer încercând s ignore privirile celorlal i i
rm laia din vocea ly. Vroiau s tie ce se întâmplase, cum
izbândise, de ce trebuiau s se fereasc .
— Am distrus r ul de acolo. Nu ave i de ce s v teme i,
dar v rog s nu v mai apropia i de monolitul de acolo.
— Monolit? întreb Alaana uimit .
Xtyn aprob din cap i apoi se uit din nou lung înspre
Alambic. Alaana îi urm privirea i- i acoperi gura într-un gest
de în elegere mut .
— Acum m duc s -i chem i pe ceilal i, a a cum mi-ai
poruncit. O s insist s vin cât mai repede, zise Alaana în-
cercând i ea s i ascund cât mai adânc adev ratele gân-
duri. Tu ce-ai s faci?
— E vremea s o v d pe Zerri. Înainte de asta, a vrea s
tiu îns cum se simte Arrus.
— O s fie bine. Are mai multe oase rupte i e înc in-
con tient, dar nu cred c -l vom pierde.
Xtyn d du scurt din cap, acceptând f vorbe verdictul
Alaanei, dup care î i strânse mantia în jurul trupului i porni
hot rât c tre livad .
Mul i dintre tovar ii lui veniser în pe ter s vad ce se
întâmplase cu Arrus, a a încât doar câ iva mai participau la
crearea viziunii furtunii care mi ca livada de arbori negri. Xtyn
îi privi dezaprobator pe cei care r seser , dar realiz c
tocmai aceia nu aveau nici o vin . Sim indu-i îns repro ul
mut, membrii tribului Omenori î i dublar efortul i livada
începu s se clatine, ca muncit de un uragan atotputernic.
Xtyn p trunse în viziunea randului de cristal mai în-
sp imântat decât î i amintea s fi fost vreodat . Renun ase
rând pe rând la amintirile Sfântului Augustin, la cele ale lui
Augustin Bloose i apoi la cele ale lui Rimio de Vassur. Nici
car nu mai era sigur dac , în lipsa acestora din urm , se
mai putea mi ca precum un quint. Dorin a lui de a o vedea pe
Zerri era îns infinit mai puternic decât frica de a se fi
desp it de cei trei.
tept câteva minute bune înainte ca fata s apar pur-

256
tat de mân de Abate. Avea p rul mai lung decât î i amintea
el i era îmbr cat într-un fel de mantie alb care o acoperea
în întregime. Cei doi se apropiar de Xtyn i Abatele eliber
mâna fetei doar cu pu in înainte de a ajunge lâng tân .
Zerri zâmbea cald, iar adâncimea ochilor ei era cel mai
lini titor lucru de care Xtyn î i aduce aminte.
— Iubire, suntem în sfâr it împreun .
Ochii tân rului se umezir . De i Zerri p rea la fel de real
i de delicat precum fusese în ultima lor zi petrecut
împreun , viziunea avea limitele ei. Xtyn percepea dureros
diferen a dintre amintirea unei îmbr ri în care ea p rea c
se tope te în corpul lui i u oara senza ie de ap sare pe piept
pe care o avea acum. Atingerea mâinilor ei era prea catifelat ,
diluat pân la lipsa concrete ii i, de i îi optea în ureche,
Xtyn nu sim ea nici un curent de aer care s -i gâdile pielea.
Încerc s -i mângâie p rul i, de i uvi ele p rur c -i curg lin
printre degete, nu sim i nimic. Dou lacrimi se scurser pe
obraz i- i croir repede drum pân în barb unde se
contopir dureros.
— Plângi, iubire. M iube ti atât de mult...
— Te iubesc cum nimeni nu a mai iubit pe Kyrall. Am avut
mare nevoie de tine...
— Acum m ai, iubire, nimic nu ne mai poate desp i. Ai
renun at la to i ceilal i, ai redevenit cel pe care-l iubeam. Sunt
atât de fericit !
Xtyn î i ascunse privirea, încercând s o ia din nou în
bra e, dar ochii i se întâlnir cu cei ai Abatelui. Corpul tân -
rului fu str tut de un fior de ghea . tia c Radoslav tre-
buia s îi vorbeasc , dar încerc s amâne momentul acela.
— E ti atât de frumoas , Zerri. Te-am a teptat atât de
mult. Tu m faci s fiu ceea ce vreau s fiu.
— Da, iubire. E trist c ne-am g sit mai greu, dincolo de
moarte, dar chiar i a a. Lumea în care tr iesc eu acum e
plin de lumin , are pl ceri neb nuite i mai ales e lini te.
Nimeni nu m mai amenin .
— N-am s te las, iubire. Voi fi mereu al turi de tine.
Xtyn rosti aceste cuvinte încercând din nou s i ascund
privirea. Ca i data trecut , ochii îi c zur pe figura sever a
Abatelui care nu se mai mul umi s tac .

257
 — tii ce e rochia asta alb ? întreb t ios Radoslav.
Xtyn încerc în mod reflex s sondeze amintirile celorlal i,
dar se opri înainte ca mintea lui s coboare prea adânc. Nu
era momentul s -i aduc la via pe Augustini sau pe Rimio de
Vassur.
— Nu tiu, spune-mi tu.
— E o rochie de mireas . i-am preg tit-o special.
— Mi-ai preg tit mie o rochie?
— Nu fi prost! Pe ea i-am preg tit-o. Pe Vechea Terra
acesta a fost timp de milenii ve mântul în care iubirile se
preg teau s rodeasc .
— Ce spune, iubire? Cum adic ? întreb Zerri.
— Omul, tinere, rosti Abatele ignorând nedumerirea fetei,
i poate permite s tr iasc f un scop. Ne putem imagina,
desigur, c întreaga noastr via nu a fost decât o învolburare
de atomi dominat de principiile entropiei. Întotdeauna am
spus c e un act de trufie acela de a-mi imagina c exist o
for care nu are nimic mai bun de f cut decât s comploteze
i s aranjeze toate evenimentele cosmice a a încât via a
fiec ruia dintre noi s aib un sens. Am crezut dintotdeauna
numai cei slabi nu pot accepta c nu se deosebesc cu nimic
de restul structurilor care formeaz tot ceea ce ne înconjoar .
Când vine vorba îns de iubirea dintre doi oameni, lucrurile se
schimb . Ea are întotdeauna un sens i numai unul.
— Ce tot spune, iubire? Nu-l în eleg i mi-e team . M
simt de parc ...
Fata ezit i se dep rt doi pa i de Xtyn pentru a-l putea
privi mai bine.
— Nimeni nu o s ne despart , încerc s o lini teasc
tân rul, dar ea se feri de tentativa lui molcom de a o prinde
în bra e.
— Ba întreg universul comploteaz s v despart . Tu
însu i plângi fiindc nu ai curaj s prive ti dincolo de limitele
aceste viziuni imperfecte. Uit -te la ea! E o închipuire! Una
sublim , e adev rat, una care concentreaz tot ceea ce i-ai
dorit, dar care, chiar i a a, e departe de a fi perfect . Pe
Sfântul Augustin, uit -te la ea!
Ca i cum cuvintele Abatelui l-ar fi posedat dincolo de
puterea lui de a se împotrivi, Xtyn o privi din nou pe Zerri i

258
trebui s recunoasc fa de el însu i c imaginea fetei era
departe de a fi în stare s -i creeze iluzia prezen ei ei materiale.
— i care e sensul la de care vorbeai? De ce o iubesc pe
Zerri?
— R spunsul la întrebarea asta nu i-l po i da decât tu în-
su i. Eu nu pot s i spun decât de ce iubesc în general b r-
ba ii i femeile. Indiferent cât de frumoase ar fi fleacurile care
înconjur de obicei o asemenea rela ie, dac despoi orice
iubire de tot ce e frivol i neesen ial, de tot ce e spectaculos i
înduio tor, ajungi la esen a noastr de animale, ajungi la
principiul acela care guverneaz tot ce e viu. Suntem
condamna i s nu ne putem opune imboldului elementar de a
ne înmul i i de a ne extinde dincolo de posibilit ile noastre
de a mobiliza resurse. Suntem sclavii principiului concuren ial
care a ap rut cu miliarde de ani în urm ...
— Te în eli. Dragostea mea pentru Zerri e mult mai mult
decât dorin a ca ea s -mi poarte copiii, scutur energic din
cap Xtyn.
— E foarte adev rat. Sunt pu ini aceia care au reu it, ase-
menea ie, s g seasc i altceva în dragostea pentru o femeie
decât dorin a de a o poseda, de a-i face prunci. De altfel, pân
i cei ca mine, care au negat toat via a imboldul acesta i au
preferat s i împart îmbr rile cu semeni de acela i sex
nu au f cut decât s înt reasc pornirea aceea elementar
despre care i-am vorbit. Cu tine îns e altfel.
— În ce fel?
— Dragostea ta pentru ea are un în eles mai profund fi-
indc , prin moartea ei, tu iube ti de fapt mântuirea poporului
u. tii la fel de bine ca i mine c ai pierdut-o pe Zerri, c ea
nu mai exist i c surogatul viziunii astea nu e satisf tor.
Dac ai iubit-o cu adev rat trebuie s faci în a a fel încât
peste veacuri un alt Xtyn s poat iubi împlinit o alt Zerri.
— N-am avut niciodat o alt ans , nu-i a a? întreb
Xtyn.
— Probabil c nu. E ti un Stin, te-ai n scut menit s te
jertfe ti pentru ai t i i poate c ar trebui s fii recunosc tor
ai ansa de a o face într-un fel nemaiv zut. Cre tinii aveau
dreptate. Iubirea dezleag por ile spre Dumnezeu.
Spunând acestea, Abatele începu s se îndep rteze cu

259
pa i înce i.
— i ce s în eleg?
— Dar n-ai în eles înc ? întreb b trânul oprindu-se dar
s se întoarc .
— Ba da, dar a vrea s spui. A vrea s aud.
trânul se întoarse brusc, f cu câ iva pa i spre Xtyn i,
înainte ca tân rul s se poat feri, îl plesni cu palma peste
obrazul drept. Episodul acela se mai petrecuse...
— E o diferen între viziuni, nu-i a a? hohoti Abatele. Te
întrebi desigur de ce a mea e atât de concret încât î i poate da
asemenea senza ii.
Xtyn aprob din cap f s spun ceva.
— Ei bine, asta se întâmpl fiindc to i cei care form m
viziunea asta suntem convin i c destinul t u este s ne
mântuie ti învingând for a aceea str in care a stârnit
Armaghedonul, ajutându-l pe Dumnezeu s i înfrunte
propria nem rginire i s treac demn dincolo de pragul ei.
Sunt mai real decât fata aceea fiindc trebuie s i amintesc
de misiunea ta: trebuie s mori ca s ne salvezi.
— S mori, iubire? întreb Zerri cu glas stins.
Xtyn î i ascunse ochii. Împ ienjenit de lacrimi, privirea
lui o ocoli din nou.

— Uite cât de minunat scriai în

Confesiuni! „Am str tut cu sim urile,
pân unde am putut, lumea exterioar i
mi-am îndreptat aten ia atât spre via a din
corpul meu, cât i spre înse i sim urile
mele. Dup aceea, am p truns în
ungherele ascunse ale memoriei mele, în
largile ei ramifica ii, pline, într-un chip
uimitor, de nesfâr ite bog ii; le-am cer-
cetat cu aten ie i m-am înfiorat de team ,
ci f Tine nu a fi putut s disting
nimic din ele; i-am mai aflat c nimic din
toate acestea nu erau Tu." Ce te-a
împiedicat s mergi pân la cap t i s

260
 accep i c e ti tu însu i Dumnezeul sim-
urilor i memoriei tale?
— N-ai în eles nimic...

Rumoarea r zboinicilor celor cinci triburi adunate în fa a

pe terii Omenori devenea din ce în ce mai puternic .
— E vremea s le spui ceva. Încep s se nelini teasc ,
spuse Alaana cu tonul unui om care tia s vorbe te zadarnic.
Expresia de beatitudine de pe chipul lui Xtyn nu o f cea s
cread c tân rul o va asculta. Spre marea ei uimire, acesta
deschise îns ochii i-i spuse:
— Avem vreme! Furia i nelini tea care se vor aduna în ei
ne vor fi de folos. Tân rul se ridic de pe patul din chilia lui i
i îmbr mantia dintr-o singur mi care. Trebuie s
mergem la Arrus...
— Nu tiu dac e bine s -l tulbur m. Sufer destul de
mult.
— Timpul nu are r bdare cu noi.
— Îmi tot spui în fel de fel de chipuri c ne pânde te un
pericol, dar refuzi s mi-l explici. Nu pun la îndoial ac iunile
tale, dar...
— Ba tocmai le-ai pus, zâmbi Xtyn.
— Nu e adev rat. Mi-e clar îns c ai luat o hot râre du-
reroas pentru tine. Nu tiu ce s-a întâmplat în viziunea ran-
dului de cristal i nici dac ai vorbit cu Zerri, dar e limpede
pentru mine c întâlnirea aceea te-a afectat foarte mult. E ti
schimbat, iar anii mei lungi de via îmi spun c nu e întot-
deauna bine s iei decizii sub imperiul unor asemenea eve-
nimente.
Xtyn se apropie hot rât de Alaana i o strânse în bra e.
Femeia aproape c î i pierdu r suflarea i petrecu câteva
momente de parc ar fi fost suspendat în timp, întrebându-se
dac vigoarea îmbr rii lui Xtyn sau surpriza pe care i-o
provocase gestul lui tandru o f ceau s nu mai poat respira.
— Toate astea se vor termina ast zi.
— Ce se va termina? insist Alaana.
— Ceea ce a prorocit Sfântul Augustin acum cinci milenii,
ceea ce a preg tit Sfântul Augustin cel Nou i ceea ce a pornit

261
abatele Radoslav.
— i tu vei accepta s devii unealta lor?
Xtyn tres ri violent i se desprinse din îmbr are.
— Eu am fost dintotdeauna unealta lor, eu sunt cel care
va transforma universul într-o Aba ie infinit , una care s
vegheze ca asupra noastr s nu se mai poat abate nicicând
cataclismul unui r zboi total.
— i cum ai s faci asta?
— Murind, bineîn eles...
— Vorbe ti prostii. i-au spus probabil c e ti un Stin, c
trebuie s te jertfe ti. Nu e a a. Via a ta î i apar ine. Ai puterea
de a alege. Moartea trebuie s fie întotdeauna ultima dintre
op iuni!
— Via a nu-mi apar ine fiindc m-am n scut în a a fel
încât s vreau mereu s fac alegerile care mi-au fost scrise.
Îmi cl desc soarta din propria voin .
Xtyn porni spre ie irea din pe ter cu pa i hot râ i.
Mergea u or, cu umerii drep i i privirea semea , contro-
lându- i perfect faldurile mantiei. Când ajunse la lumin , cele
cinci triburi kyralliene îl salutar cu ova ii.
— Prieteni, tun vocea lui Xtyn, via a noastr e pe cale s
se schimbe din nou. Am auzit c înregistra i cu to ii succese
cu viziunile din livezile de arbori negri. Suntem pe cale s
devenim cel mai important popor al galaxiei.
Un murmur de aprobare electriz mul imea i aduse la
rezonan pentru câteva momente vocile ly ale triburilor. Xtyn
sim i în ele ceva care p rea s fi disp rut de ceva timp de pe
Kyrall: mândria.
— Am înfruntat împreun molima i am tr it de ertul unei
lipse de sens. Devenind îns slujitorii livezilor de arbori negri,
triburile Kyrallului pot reveni la traiul simplu din vechime,
ca asta s însemne c ne vom jertfi copiii în lupte crude.
V-am promis asta acum trei ani i iat c via a noastr s-a
schimbat a a cum nimeni n-ar fi crezut.
tiu c unii dintre voi sunt îns sup ra i pe lume, pe cei
care au ales s fac experimente asupra noastr . tiu c po-
vara aceea spre care nu privim niciodat e mai ap toare
acum când tim c ea e strig tul de moarte al unor semeni
uci i de o organiza ie bigot , din care s-a n scut apoi Quin-

262
taratul. Dar nu calea r zbun rii e aceea a unui popor ales. Am
suferit atâta vreme fiindc urma s înf ptuim ceva m re .
Suntem ast zi un soare care lumineaz toate fiin ele umane,
într-un fel suntem poporul ales s uneasc galaxia.
Ca toate acestea s se întâmple, trebuie îns s mai pur-
m o ultim b lie. V cer s fi i al turi de mine ast zi
pentru ca tot ceea ce am înf ptuit s nu mai poat fi schimbat
niciodat .
— Xtyn, e ti conduc torul nostru, strig cu putere un
zboinic Ullanni. Ce trebuie s facem?
— Vreau s v uni i în cea mai grandioas viziune de
lupt pe care a avut-o Kyrallul vreodat . Vreau s v imagina i
sunte i pietrele grele ale unui munte care apas pe pe tera
tribului meu. Iar dac , de dedesubt, o for va încerca s v
str pung , vreau s g si i viziunea potrivit pentru a
împiedica orice i pe oricine ar dori s scape din pe ter . E o
încercare din care s-ar putea ca unii dintre voi s nu ias . Se
poate chiar s murim cu to ii. Dar trebuie s în elege i c
lupta aceasta e inevitabil i c întreaga istorie a omului ne-a
ales pe noi s o purt m. Suntem osta ii din linia întâi a
Armaghedonului.
— Dar ce monstru ai închis acolo? întreb acela i r z-
boinic.
— Nu e monstru i nu e nici m car însp imânt tor. E pur
i simplu altfel...
Xtyn se întoarse i str tu iute drumul pân la chilia lui
Arrus. D du cu hot râre u a la o parte i p trunse pân lâng
patul prietenului s u. Spre marea uimire a F urarului, Xtyn
privi îns mai întâi spre Marii c rora le zâmbi.
— M bucur c sunte i aici, zise tân rul care-i f cu apoi
semn Alaanei, care-l urmase îndeaproape, s închid u a.
— Am o presim ire neagr , oft Airam.
— Nimeni nu se bucur atunci când ne vede, înt ri i
Maria pe un ton amar.
În momentul acela, în camer p trunse i Oksana.
— Ce înfruntare urmeaz ? Cum pot s te ajut? întreb ea
repede, înainte ca vreunul din cei prezen i s -i poat domoli
elanul r zboinic.
Xtyn merse el însu i pân la u , o închise cu grij i se

263
rezem de ea.
— tiu acum ce s-a întâmplat. tiu cum s-a f cut de Aba-
ia a stârnit cel mai pustiitor r zboi care a existat vreodat .
— Ai reu it? Te-au ajutat memoriile celor...? se repezi
Alaana.
— Nu. Dimpotriv , mi-am dat seama ce s-a întâmplat abia
dup ce am renun at la memoriile lor, abia dup ce am fost eu
însumi.
— În ultimele zile am avut impresia c te ui i ciudat spre
Alambic, zise Alaana.
Xtyn d du aprobator din cap, se desprinse de u i
merse pân la c tâiul lui Arrus. F urarul îi zâmbi stins.
— Da, Alambicul e în centrul tuturor pove tilor legate de
Aba ie.
— Pe naiba, protest Airam. Alambicul e un obiect sfânt,
adorat de noi, dar tim demult c e doar un bolovan imens.
Xtyn hohoti.
— Cât de minunat poate fi credin a atunci când vrei s
faci pe cineva s nu vad adev rata natur a lucrurilor. Doar
n-o s -mi spui acum c ai crezut vreun moment c rugile
voastre sau sfin enia unei clone pot crea viru ii cu care v
îns mân i Lumile Agricole?
— Ba am crezut i înc mai cred, zise Airam, ridicându- i
rbia cu hot râre.
— i tocmai asta te împiedic s vezi adev rul. Alambicul
e însu i Dumnezeul acela str in de care v temea i. El e
principiul care neag cele mai elementare dintre pornirile
noastre.
— Dar cum poate fi...? l Maria o întrebare s pluteasc
în aer.
— Am s v spun o poveste, zise Xtyn. O poveste care
con ine p i scrise de voi i chiar fragmente pe care le-am
aflat din istorisirile voastre.
Nu cred c Dumnezeul acela str in, cristalin, despre care
vorbea Zuul s-a n scut undeva în spa iu. Într-una din ul-
timele mele discu ii cu quin ii, Heyyn Tars mi-a spus c dup
rerea lui inteligen a nu se na te odat cu dep irea unei
mase critice de informa ii ci atunci când voin a pune în ordine
emo iile. Dar cum ar fi putut avea un cristal emo ii? Ceea ce i

264
s-a întâmplat ie Arrus în ultimele luni r spunde perfect la
aceast întrebare.
tiu de la quin i, de la s rmanii no tri quin i, care s-au
jertfit pentru ca noi s afl m adev rata poveste a lui Zuul, c
ze ii nu au evoluat. Ei au fost crea i prin manipularea atomilor
pentru a ne seduce pe noi, pentru a ne îmbel uga dar i
pentru a potoli elanul explorator i competi ia distrug toare
dit în fiecare om. De unde s fi tiut îns un cristal s
adopte un asemenea model biologic? De ce i-a f cut s aib
ase picioare? De ce i-a diferen iat creând matca i lucr torii?
Perfec iunea unei familii de ze i nu poate fi rodul imagina iei
unei min i care nu are nimic în comun cu fiin ele biologice.
Chiar presupunând c po i manipula i cele mai mici p i ale
materiei, r mâne s ai i informa ia necesar pentru a realiza
o construc ie.
— i atunci? Vrei s spui c s-a inspirat de undeva? în-
treb Oksana.
— tim deja asta. Basorelieful g sit de Arrus pe Eck ne
arat c ze ii cuno teau c toria cosmic i au existat cu
mult înainte de a fi recrea i de Dumnezeul lui Zuul. Eu cred c
Alambicul con ine în interior o mas de accun în care e
stocat mintea unei m tci i a lucr torilor ei ze i.
— Stai, stai. Aici nu pot fi eu de acord, protest Alaana.
Ce s-a întâmplat cu adev ra ii ze i, cu modelul?
— Poveste mea e plin de astfel de incertitudini, r spunse
calm Xtyn. Nu tiu de unde vin i nici de ce nu ne-am întâlnit
niciodat cu ei. Nu tiu dac mai exist sau dac pe Eck a
pierit ultima familie de ze i. Am înv at îns privindu-l pe
Sfântul Augustin cât de p gubos este s negi sau s explici
mistic ceea ce nu po i în elege. Destinul ze ilor e neimportant
pentru povestea mea. Ceea ce ni s-a întâmplat se explic
perfect i în lipsa cunoa terii acestor am nunte.
— E limpede ce vrea s zic , îl ajut Arrus. Cred c are
dreptate. Înc de pe Eck m-am întrebat cum putea fi pompat
accunul pân sus, pe basorelief. Ascultându-l pe Xtyn mi-a
devenit clar. Mi-am imaginat o întreag familie de lucr tori ze i
ezându-se pur i simplu pe lac i l sând greutatea ei
colosal s împing metalul pân sus. Era probabil felul lor de
a- i adula matca. E posibil ca aceasta s i fi copiat mintea în

265
accunul din basorelief i apoi, din cauza unei furtuni, s fi
murit cu to ii.
— Toate astea sunt doar supozi ii, zise Oksana.
— Nu chiar, r spunse Arrus cu aceea i voce stins . Am
zut furtunile acelea. Nici m car o familie de ze i nu poate
sc pa de furia lor. Nu mi-e limpede, desigur, ce s-a întâmplat
cu ei, dar e foarte probabil ca lucrurile s stea a a cm spune
Xtyn, mai ales c mai e i piatra, piatra care învele te accunul.
Xtyn le povesti ce descoperise la recipientul care copiase
mintea lui Arrus. Neîncrez toare, Alaana i Mariile pornir s
verifice cu ochii lor i se reîntoarser dup mai pu in de un
minut cu uimirea întip rit pe fe e.
— Ai avut dreptate, îi spuse Maria lui Xtyn.
— Ar trebui s râd de tine. Dar nu fiindc e ti ultima re-
prezentat a unei organiza ii de care i-a b tut joc acest
Dumnezeu str in, ci pentru c nici m car tu nu po i s crezi
s vezi. Nu basorelieful, c ile de piatr ale Alambi-
cului i recipientului nostru cu accun, i nici chiar secretarea
viru ilor m fac pe mine s cred în istoria pe care v-o spun.
Exist c i prin care i fiin ele biologice pot ajunge la dorin a de
echilibrul absolut. Livada de lâng noi e un asemenea
exemplu. i tu, Oksana, ai sim it asta pe pielea ta.
— Ce vrei s spui?
— Împ rt ti deopotriv amintirile unui b rbat i pe
cele ale unei femei. Cum te face acest lucr s sim i în raport
cu oricare dintre cele dou sexe? Nu e nevoie s -mi r spunzi,
continu Xtyn, fiindc tiu c e o chestiune delicat . Am v zut
cu to ii îns c pentru tine tensiunile dintre cele dou sexe pot
fi u or înfrânte, subordonate unor altfel de planuri, a a cum ai
cut în to i anii în care l-ai spionat de Johansson. Dar dac
s-ar suprapune con tiin a unei m tci cu cea a lucr torilor? i
dac peste aceast alc tuire ar veni i con tiin ele a o mie de
oameni porni i s distrug ora ul celor trei religii?
— Te referi Ia cei O Mie de Voluntari? întreb Maria.
— Desigur. Eu cred c , dup ce con tiin a familiei de ze i
s-a copiat în accun i dup ce noua entitate a înv at s
manipuleze materia i i-a creat coconul de piatr c ruia
Aba ia i-a spus Alambic, aceast con tiin a început s c -
toreasc , întâmplarea a f cut probabil ca ea s ajung pe

266
 mânt în preajma vasului celor O Mie de Voluntari. Ace tia
nu au murit, probabil, într-o explozie atomic ci au fost
descompu i, atom cu atom, de Alambic, care le-a stocat
amintirile i structura corpurilor. Numai în felul acesta se
explic felul în care Alambicul putea genera viru i care s
poarte în ei memoriile celor O Mie de Voluntari. A a cum i-am
spus i p ii din mine care era Sfântul Augustin cel Nou, nu
rug ciunile c lug rilor augustinieni au f cut ca Alambicul s
poat secreta dou tipuri de viru i. Pur i simplu Dumnezeul
acela str in v-a manipulat, zise Xtyn privind spre Marii.
— E de necrezut ce spui, protest Airam. Dac ar fi s te
cred, ar trebui s accept c în inima Alambicului exist un bo
mare de accun în care sunt stocate memoriile celor O Mie de
Voluntari i care poate manipula atomii astfel încât s ne dea
nou viru ii cu care ne-am îns mân at planetele. Nu-mi pot
imagina nimic mai blasfemitor.
— Dar î i po i imagina ceva mai logic? întreb Arrus.
— Dar dac tot e a a puternic, de ce nu ne-a ucis? De ce a
încercat s ne seduc , ba cu nemurirea, ba cu ze ii? protest
Airam.
— Fiindc Voluntarii tr iesc în el ca o suprapunere de
con tiin e. Probabil c asta a în eles. I-a fost clar c nu ne va
putea ucide pe to i i atunci a încercat s ne manipuleze dup
logica lui.
— Dar ce manipulare poate fi aceea a cre rii unor Planete
Agricole? Eu zic c , dimpotriv , planul Aba iei, acela de a
chema pentru clipa Armaghedonului o armat de atei, a fost
cel care a pus ordine în toat nebunia asta, insist Airam.
— Ba defel. Ini ial, planul Alambicului a fost acela de a ne
oferi nemurirea, stocându-ne temporar memoria i preg tind-o
pentru a fi implantat într-o clon . Abia când a realizat c
planul sta nu va merge niciodat , a început s v ofere i
viru ii celei de-a Doua îns mân ri. Spera probabil ca fiecare
comunitate de clone retrezite la via cu con tiin ele celor O
Mie de Voluntari s ra ioneze în acela i fel ca i suprapunerea
con tiin elor pe care o cunoscuse el. De unde s tie c un
grup de oameni nu se comport niciodat dup o medie?
încheie Xtyn zâmbind.
— R mâne îns cealalt întrebare, zise Oksana. De ce nu

267
ne-a distrus? Nu cred c nu ar fi putut s ne elimine pe to i.
— Dar ce sens ar fi avut? încerca doar s ne schimbe.
— Bine, dar de ce? De ce s vrea s ne schimbe? Dac
nu-i era team i nici nu-i p sa de noi, întreb Maria.
— E straniu c tocmai tu pui întrebarea asta, zise Xtyn.
Dintre to i cei de-aici, voi dou sunte i cele mai apropiate de o
con tiin religioas .
— i ce-i cu asta?
— Asta înseamn c sunte i de acord c , undeva la înce-
putul timpului, a existat ceva sau cineva care a pocnit din
degete i a spus „S fie lumin !". De ce s fi f cut lucrul sta
când edea foarte bine în întuneric? Pur i simplu a a a vrut.
Din plictiseal sau dintr-un motiv pe care urmeaz s -l afl m.
Airam d du s spun ceva, dar se opri, înecat de un
uvoi de gânduri.
— Se poate ca toate acestea s nu fie adev rate. Se poate
ca s m fi în elat i lucrurile s nu stea tocmai a a. tiu îns
dou lucruri: via a mea se va sfâr i în încle tarea care va
urma, iar Alambicul trebuie distrus.
— De ce s mori? întreb Alaana îngrijorat .
— Fiindc asta e menirea mea. Când ai s p trunzi data
viitoare în viziunea livezii de arbori negri, întreab -l pe Abate.
El te va l muri.
— Dar de ce s -l distrugem? întreb Airam. Poate îl putem
îmblânzi, poate ne va ajuta...
— E ansa noastr de a crea o Aba ie infinit . Trebuie s
fim siguri c atunci când Dumnezeu î i atinge limitele, el va
pleca discret, l sându-i pe oameni s i g seasc un altul,
corespunz tor timpurilor. Dac voi disp rea împreun cu el,
oamenii vor sc pa pentru totdeauna de Dumnezeii tiranici,
atot tiutori, atotputernici...
În momentul acela, ca i cum ar fi fost nevoie de o con-
firmare, u a se d du de perete iar în înc pere p trunse un
zboinic Omenori:
— Xtyn, trebuie s vii s ne-aju i! Viziunea e prea puter-
nic , suntem gata s fim înfrân i.

268
 — Nu ne în elegem deloc.
— Da, dar întregim o sfânt treime.
— Blasfemia nu ne poate decât des-
i.
— Dar cine blasfemiaz ? Eu vroiam
doar s i spun c acela care în elege neîn-
elegerile noastre este Dumnezeul lumii lui.

Xtyn se n pusti afar din pe ter i priveli tea care îi

ap ru în fa îl f cu s se clatine pe picioare. De i concentra i,
inându-se de mâini sau stând direct pe p mânt, suferin a se
putea citi pe chipul r zboinicilor care mai puteau lupta. Mul i
dintre ei c zuser îns i unii z ceau iner i, iar al ii se
zvârcoleau inându-se cu mâinile de tâmple.
Tân rul avu nevoie de doar câteva secunde pentru a p -
trunde în viziunea celorlal i i se pomeni în fa a unei alc tuiri
haotice de piatr . A a cum îi rugase, r zboinicii kyrallieni
pr liser un munte deasupra Alambicului, încercând s -l
fac s r mân pe Kyrall. Bolovanii imen i pe care i-i
imaginau lupt torii erau îns m cina i de un glob de foc ce
rea s creasc de sub munte. Încet-încet, pietrele deveneau
incandescente i începeau s se scurg , diminuând for a
viziunii i ucigându-i pe cei care participau la ea.
Kyrallienii luptaser dintotdeauna creând viziuni ale c ror
consecin e logice le permiteau s modifice lumea încon-
jur toare. Timp de genera ii, se ap raser de animalele tele-
pate, imaginând dragoni sau vânturi atotputernice care sp r-
geau barierele mentale ale animalelor i permiteau apoi for ei
brute a gândurilor triburilor din rand izbândeasc i s i
ocroteasc livezile de arbori negri.
Viziunea aceea era îns altceva. R zboinicii nu mai
st teau în rand, i de i nu î i pierduser tiin a de a lupta,
triburile nu erau obi nuite s conlucreze. De aceea, mormanul
de bolovani care îngropa în el Alambicul era asimetric, l sând
pe ici pe colo s se vad for a clocotitoare cu care Dumnezeul
str in pe care-l adusese Xtyn pe planet dorea s evadeze din
capcana aceea mortal .

269
 Xtyn se concentr asupra unei por iuni în care vulcanul
interior p rea s fi r zb tut definitiv la suprafa i pr li
asupra zonei respective, cu for a gândului lui, un uvoi n -
valnic de ap . uierul n prasnic al vaporilor care nir
atrase aten ia câtorva lupt tori care se gr bir s pr vale bo-
lovani grei asupra zonei recâ tigate de Xtyn. Când tân rul
încerc îns s procedeze la fel i în alt zon , din munte ni
un arc imens de lav care topi uvoiul de ap înainte ca el s
poat ajunge pe pantele imensului gorgan. Xtyn încerc atunci
fie vânt, dar viziunea lui abia dac reu i s creeze o crust
sub ire deasupra nucleului de foc care cre tea constant. Xtyn
realiz c , în ciuda eforturilor r zboinicilor s i, imensa bil de
foc pe care o n tea Alambicul nu numai c era imposibil de
oprit, dar avea s -i omoare i to i semenii.
Trebuie s fii la fel de puternic ca Alambicul, auzi Xtyn
vocea lui Rimio de Vassur care sp rsese z gazurile sub care o
ferecase Xtyn. Trebuie s fii aidoma lui ca s izbânde ti.
Xtyn ignor vocea i reu i s mai pr vale un uvoi de ap
asupra muntelui, f când ca un întreg versant care str lucise
incandescent pân atunci s revin la culoarea cenu ie a
blocurilor de bazalt care formau viziunea lupt torilor s i.
E zadarnic s lup i a a. Cât crezi c vor rezista oamenii t i
s oboseasc ? îl auzi din nou Xtyn pe Rimio de Vassur.
— Nu pot s -i p sesc, url Xtyn spre nimeni.
Nici nu- i cere nimeni asta. Trebuie doar s i urmezi
menirea.
Cu o for are supraomeneasc , Xtyn încerc s i
imagineze sub ap muntele p tat de incandescen a ro ie a
pietrelor. Începur s curg iroaie de ap , dar mintea lui nu
putu întregi singur viziunea. Privi disperat spre ceea ce
înf ptuiau tovar ii lui i v zu c mai pu in de jum tate din
bolovanii imen i imagina i de semenii s i mai erau întregi.
Cu un strig t neomenesc, p si viziunea i se n pusti
înapoi în pe ter .
— Ce se întâmpl ? întreb Alaana.
— Ia-l pe Arrus i încerca i s m ajuta i. Trebuie s -mi
copii mintea în accun pentru a fi la fel de puternic ca i el.
— Dar asta e foarte periculos. N-am s te las...
Xtyn o apuc de umeri i o întoarse cu fa a spre pâlcul de

270
 zboinici care mai r sese în picioare.
— Uit -te! În curând nu va mai exista nici un kyrallian!
Sau vom fi atât de pu ini încât nu vom mai putea crea viziu-
nea furtunii asupra livezilor de arbori negri! Nu mai avem
nimic de pierdut, fiindc vie ile noastre nu ar mai reprezenta
nimic într-o asemenea lume.
— A a e, zise Arrus care se strecurase încet pân în spa-
tele lor. Trebuie s încerc m s -i copiem mintea în accun.
— i de ce mi-e fric de asta? întreb Alaana.
Xtyn nu r spunse i-l prinse pe dup um r de F urar,
care abia se mai inea pe picioare. Pornir pe cât de repede
puteau spre camera în care st tea recipientul cu accun, aco-
perit acum de mantia lui de piatr .
— Vreau s încerca i s recrea i acolo castelul min ii mele.
— Dar crezi c se poate? întreb Arrus. Tot ceea ce am
izbutit eu s fac a fost s creez un edificiu simplu.
— tiu. Eu l-am distrus. Va trebui îns ca acum s con-
strui i acolo un castel aidoma celui din mintea mea.
— Nu vom avea niciodat timpul necesar, cl tin din cap
Alaana, chiar dac am ti cum s facem... l femeia o în-
doial s pluteasc în aer.
— E singura noastr ans , r mase Xtyn neînduplecat.
Arrus i Alaana p trunser în mintea lui Xtyn i începur
s-o cutreiere, proiectându- i în acela i timp gândurile spre
masa de accun. Xtyn participa i el, încercând s pun ordine
în ceea ce se n tea în metalul lichid. La rândul lui, alerga ca
o n luc prin camerele create de cei doi, încercând s i pun
amprenta asupra lor, s le fac familiare. Era ca i cum ar fi
fost un soare care în loc de lumin iradia propria
personalitate, impregnând spa iul cu ceea ce era esen ial în
mintea lui. Xtyn avu timp chiar s zâmbeasc pentru o clip .
Cei doi îi cuno teau mult prea bine mintea. Ei creau pasaje
secrete, camere luminate opulent, holuri mult prea înalte,
lucruri de care un kyrallian obi nuit cu traiul simplu nu ar fi
trebuit s fie prea mândru. Arrus i Alaana, spre deosebire de
el, nu p reau s acorde vreo aten ie acestor am nunte i
copiau cu frenezie tot ceea ce întâlneau în mintea sa. Struc-
tura cre tea extrem de repede i Xtyn aproape c era capabil
perceap începutul unei identit i când, dintr-o parte a ei,

271
pe care o crezuse terminat , se auzi un zgomot terifiant.
Alerg pân acolo i constat c o por iune imens din ceea ce
credeau c era gata construit se n ruise, destructurându-se
pân la nivelul camerelor lipsite de personalitate, cubice i cu
ferestre simetrice. Xtyn încerc din r sputeri s i proiecteze
mintea spre por iunea aceea, s -i redea individualitatea.
Efortul era titanic i, când reu i, aproape c nu mai era în
stare s i proiecteze mintea spre celelalte înc peri ale caste-
lului.
Zgomotul unei alte pr bu iri r sun grav, ca o sentin de
condamnare la moarte. Xtyn percepu c o alt por iune a
copiei min ii sale î i pierduse individualitatea, n ruindu-se
într-un fagure anonim.
O cas nu e a ta decât atunci când locuie ti în ea, auzi
Xtyn vocea ca o oapt a lui Rimio de Vassur. Probabil c asta
e jertfa care i se cere.
Vorbele quintului îl str fulgerar pe Xtyn, f cându-l s
în eleag . Cu energii înnoite, alerg spre partea n ruit a
castelului i încerc s i imagineze c mintea lui nu este o
proiec ie spre masa de accun ci e concentrat în ea, ca ira-
diaz de acolo spre afar . Ca i cum acesta ar fi fost r spunsul
simplu la încerc rile lui, sim i cum întreaga sa minte pune o
ordine des vâr it în masa de metal lichid, se întinde ca un
spectru creând propriile sale înc peri, propriile sale structuri,
croind ferestre cu vitralii m iestrite spre luminile felurile ale
exteriorului, întinzându-se în adânc i nind în turnuri
îndr zne e spre soare.
Xtyn, nu! Ce faci?, percepu tân rul vocea lui Arrus.
— sta e destinul meu, F urarule! Înainte de a ne des-
i, te rog doar s -l împline ti pe al t u i s poveste ti tu-
turor oamenilor despre noi.
Xtyn, te rog! se auzi i vocea Alaanei.
Cu un efort supraomenesc, tân rul încerc îns s vad
lumea din interiorul masei de metal lichid. Viziunea pâlpâi de
câteva ori i apoi î i schimb sensul. Privind acum din
perspectiva monolitului, Xtyn v zu un tân r înve mântat în
mantie shu cum se pr bu te r stignit pe c ma a lui de pia-
tr . tia c e el însu i, dar nu-l încerca nici un fel de senti-
ment. De i era mai mare i mai complex decât î i amintea s fi

272
fost vreodat , în castelul min ii lui nu mai înc peau emo iile.
i proiect gândurile c tre le ul tân rului i percepu in-
stantaneu structura min ii i a corpului s u. Totul îi ap rea
acum ca fiind f cut din c mizi infinit mici, cl dite dup o
logic simpl i perfect reproductibil . L corpul tân rului
care fusese pân nu demult s fie cuprins de o v paie. Strânse
apoi c mizile acelea i memor felul în care fuseser ele
ezate. Undeva, departe, Arrus i Alaana încercau s
trund în castelul min ii lui i s -l împiedice. Bâiguiau ceva
despre înmormântarea în livada de arbori negri. Cel ce
devenise Xtyn tia îns c nu moartea c rnii lui era adev rata
jertf ci tocmai refuzul de a participa la viziunea livezii de
arbori negri constituia sacrificiul care se a tepta de la el.
Putea s fie nemuritor, dar alegea s moar , pentru ca
nemurirea aceea, care lui i se refuzase, s -i poat cuprinde
apoi întreg poporul.
Amintindu- i brusc de lupta din afara pe terii, Xtyn p -
trunse vijelios în viziune. Tovar ii s i reu iser s st vileasc
expansiunea globului de foc gra ie unei viziuni îndr zne e, a
unor blocuri de piatr ce se mi cau ca într-un dans, înt rind
por iunile mai slabe pe m sur ce ele se formau. Xtyn î i
imagin întreaga scen ca fiind inundat de ap i un ocean
se pr li asupra muntelui de foc. Lava incandescent încerc
se lupte, apa clocoti furios, dar zonele de incandescen
începur s dispar rapid, l sând în urm cenu iul bazaltului
solidificat. Apoi apa se transform într-un uria bulg re de
ghea for ând focul mistuitor al Alambicului s se retrag în
el însu i. Xtyn a tept pân când for a viziunii lui reduse
flac ra imaginat de Alambic la dimensiunile unei candele i
apoi î i proiect mintea c tre oponentul s u.
Viziunea se schimb rapid i Xtyn se pomeni din nou în
poiana înflorit în care se aflau patru pietre. Cu doar câteva
minute în urm , s-ar fi întrebat de ce pe ceilal i bolovani st -
teau din nou Rimio de Vassur, Sfântul Augustin i Augustin
Bloose. Acum tia îns c lucrurile erau exact a a cum trebuie
fie.
Cei patru se ridicar în picioare i privir spre r rit. De
acolo se apropia o întreag armat .
— Crede i c vom izbândi? întreb cu voce tare Augustin

273
Bloose.
— Eu nu lupt decât în b lii pe care le câ tig, rosti t ios
Rimio de Vassur.
— Dar nu d pân acolo, se plânse Sfântul Augustin. Ce
se apropie de noi?
— O familie de ze i i câ iva oameni. De fapt, sunt foarte
mul i oameni...
— Sunt O Mie de Voluntari i probabil 666 de Stini, cei
care au murit pe Alambic, spuse Xtyn.
— Nu se poate ca ei s ne atace! protest Augustin Bloose.
Ei exist datorit mie!
— O s vedem, rânji Vassur. Dac m l sa i, lupta asta se
poate încheia înainte ca ea s înceap pentru voi.
— Dar de unde tii c e o lupt ? întreb Xtyn.
— Ai r bdare, o s vedem, zise Vassur. R zboiul e spe-
cialitatea mea.
Între timp, oponen ii lor se apropiaser destul pentru a
putea fi distin i. Erau într-adev r trei grupuri: dou de oa-
meni i unul de ze i. Când se apropiar îndeajuns ca s se i
aud , Xtyn strig c tre ei:
— Înfruntarea asta nu are nici un sens. Putem alege s
murim cu demnitate.
Ca i cum vorbele tân rului ar fi fost un semnal, ceilal i se
oprir . Din rândurile lor se desprinser câteva sute de tineri
care ar tau exact la fel.
— Ace tia sunt Stinii jertfi i în Alambic. Le-a re inut tu-
turor structura mental i ei tr iesc în viziunea asta, zise calm
Augustin Bloose. Cred c nimeni nu poate vorbi mai bine cu ei
decât mine. Ei sunt adversarul meu.
s arunce vreo privire celorlal i, Sfântul Augustin cel
Nou înaint spre cei 666 de tineri, care se a ezaser într-o
matrice uria .
— Între noi nu trebuie s existe lupt , tun Augustin
Bloose. Suntem unul i acela i i împ rt im acela i ideal.
— i de ce te-am crede? rostir tinerii la unison într-un
tunet care îl impresion pe Xtyn.
— Fiindc ti i c e adev rat. Fiindc v-a i jertfit o dat i
sunte i sorti i s o face i mereu. Fiindc sunte i carne din
carnea mea i nu ve i putea nicicând s fi i mai buni decât

274
mine.
— i dac te urâm? întreb din nou corul tinerilor.
— Voi sunte i Stini, nu pute i urî pe nimeni. Misiunea
voastr i a mea este s mântui i. Ar fi o prostie s ne lupt m
cu noi în ine, strig Augustin Bloose i înaint spre primul
rând de Stini. Ca i cum ace tia ar fi a tepta gestul lui, ei
puser mâna fiecare pe um rul celui din fa i din lateral,
legându-se astfel unul de cel lalt. Când degetele unuia dintre
ei le atinse pe cele ale lui Augustin Bloose, întregul grup fu
str tut de un fulger ramificat care nu l în urm decât un
abur u or.
— Ce stranie e viziunea asta! zise Sfântul Augustin.
— Nu legile omene ti domnesc aici, îl aprob Xtyn.
— Dar nici cele ale lui Dumnezeu, rosti din nou Sfântul
Augustin. De aceea cred c e menirea mea s predic celor O
Mie de Voluntari. Sunt convins c -i pot face s i în eleag
gre eala.
De parc ar fi tiut de inten iile b trânului, dintre Vo-
luntari se desprinse un b rbat înalt, probabil Johansson. Cei
doi ajunser destul de aproape unul de cel lalt înainte de a- i
vorbi.
— Ceea ce a i încercat voi nu putea avea decât finalitatea
pe care a avut-o. Nimeni nu-l poate scoate pe Dumnezeu din
sufletul omului, zise Sfântul Augustin. Cu atât mai pu in, pe
Iisus, cel mai iubit dintre fiii s i.
— În lumea mea, religiile erau cel mai mare r u...
— Dar cine vorbe te de religii? se mir Sfântul Augustin.
Eu m-am referit doar la Dumnezeu.
— În numele Lui s-au f cut atrocit i f seam n.
— Nu e adev rat. Poate c oamenii au exagerat în numele
bisericilor Lui. R zboiul vostru nu e împotriva lui Dumnezeu,
ci împotriva unor oameni care îl slujesc. Credin a voastr atee
nu-l neag pân la urm pe Dumnezeu, ci-l caut în alt
parte, sub alt închipuire.
— Nu e ti decât un pop i nu ai alt putere decât cea a
vorbelor.
— Crezi? întreb Sfântul Augustin. i eu am fost odinioar
aidoma vou , crezând c totul e în echilibru. Crezând c orice
sus are nevoie de un jos... Am g sit îns ceva care m-a

275
mântuit.
— i ce s fie minunea asta? întreb r stit Johansson.
— Semnul sta.
Sfântul Augustin schi o cruce mare între Johansson i
Voluntari. Xtyn se mir mai pu in când acela i fulger îi topi pe
to i l sând în urma lor un abur sidefiu.
— Ze ii i matca lor sunt probabil ai mei, zise Vassur,
sco ându- i lama de accun. D du s plece, dar se întoarse
dup doar doi pa i. Ai fost un om bun, Xtyn din tribul Ome-
nori. Ai fost cel mai bun dintre noi.
— i de aceea am s r mân singur aici în poian ? întreb
Xtyn.
— Deloc. Disting acolo, printre picioarele m tcii, viziunea
lui Zuul. Probabil c el e oponentul t u.
Quintul porni apoi mi cându-se dincolo de puterea de
percepere a lui Xtyn. Familia de ze i se învolbur , matca
tres ri violent i, de i nu se puteau distinge detalii, lupta p ru
înver unat pre de câteva minute. Apoi lucr torii ze i în-
cepur s devin din ce în ce mai pu ini, s se pr bu easc în
num r din ce în ce mai mare. Quintul se opri numai când
matca imens r mase singur în fa a lui. Fur cuprin i de
fulgerul dezintegr rii abia când accunul atinse delicat unul
din picioarele animalului imens.
Zuul era evident acum. Pornise cu mersul s u ontic it
spre el i Xtyn se gr bi s -i ias în întâmpinare.
— Dup legile omene ti, ai fost mai bun decât noi. Cu
toate astea vom muri la fel, fiindc a a o cere viziunea asta.
— De unde veni i? întreb Xtyn netulburat.
— Nu tim. Amintirile noastre se rezum doar la felul în
care am murit. tii i tu la ce m refer.
— Lucr torii au fost str pun i de accunul fr mântat de o
furtun magnetic , încuviin Xtyn.
— Da. Î i adorau matca. Au murit cu to ii înainte s poat
scape din cataclismul acela. Îndurerat i r nit de moarte
de metalul care se acumulase în basorelief, sus pe stânc ,
matca i-a copiat gândurile în accun. Ceea ce suntem acum
s-a n scut din suprapunerea con tiin elor m tcii cu ale
lucr torilor...
— Dar de ce a trebuit s interveni i în istoria noastr ?

276
Când po i controla materia a a cum o f cea i voi...
— Matca nu a putut trece niciodat peste în elegerea fap-
tului c lucr torii îi muriser fiindc o adoraser într-un chip
nefiresc. Dac ar fi fost al turi de ei...
— Nu i-ar fi putut sc pa.
— Dar ar fi murit altfel. V g siser m cu mult vreme în
urm , dar am ales s ac ion m abia când am sim it hot rârea
celor O Mie de Voluntari. Energia lor pus în scopul distrugerii
ador rii care ne r nise atât de mult ne-a f cut s -i absorbim.
I-am în eles îns cu adev rat mai târziu. Ura lor fa de
Dumnezeul vostru pornea de fapt dintr-o nevoie profund de
un altfel de Dumnezeu. Am în eles asta i l-am transformat pe
Augustin Bloose în sfânt i în întemeietor al Aba iei.
— Dar nu te-a fi putut prinde nicicând dac nu ai fi vrut
lucrul sta...
— A a este. Dup ce am v zut cum se comport ze ii pe
care i-am recreat dup modelul nostru, dup ce am v zut
distrugerile pe care experimentul Aba iei le-a adus pentru voi,
am în eles c apucasem pe un drum gre it i c îns i
existen a noastr se apropia de sfâr it. i oamenii i ze ii au
nevoie ca din când în când Dumnezeul lor s moar pentru a
sa loc unuia nou.
— i noi am în eles asta. i Dumnezeul nostru era prea
trân. Î i atinsese nem rginirea când noi am reu it pentru
prima dat s p trundem în domenii în care, pe vremuri, pu-
tea opera numai el. Dumnezeul nostru a murit când am de-
venit capabili s ne recre m trupurile la infinit. Iar capacitatea
ta de a sintetiza viru i care s ne prezerveze memoriile nu a
cut decât s -i pecetluiasc soarta.
Xtyn privi spre Zuul, întrebându-se ce avea de f cut
acum. tia c l sase în urm germenii diver i ai dumnezeirii.
tia c pe ruinele Aba iei i ale religiilor vechi urmau s apar
alte credin e, care s prosl veasc zei mai noi, mai
perfec iona i, capabili s umple golul din sufletul omului. Privi
înc o dat spre Zuul i în elese c , în felul lui, Radoslav
avusese dreptate. Armaghedonul nu venise întâmpl tor odat
cu primul contact al omului cu semeni întru inteligen . Iar
Aba ia infinit pe care ei o înst pâneau asupra universului,
veghind la înnoirea perpetu a lui Dumnezeu, nu era decât

277
deznod mântul luptei de la sfâr itul lumii i al timpului.
— Trebuie oare s ne omorâm acum unul pe altul, pentru
a întregi viziunea?
— Cred c e mai bine s ne îmbr m, spuse Zuul de-
spre care, Xtyn tia c zâmbe te, de i nimic din alc tuirea
fiin ei aceleia ciudate nu-l l sa s vad lucrul acesta.

Epilog

Alaana sondase în zadar atât recipientul de accun în care

rea s se fi topit Xtyn cât i Alambicul. Renun ase dup mai
bine de dou zile în care se sim ise vinovat c nu îi ajutase pe
kyrallieni s i îngroape mor ii în livezile de arbori negri i s -i
duiasc pe bolnavi.
Arrus î i revenise i muncea din greu s repare min ile
cite ale tovar ilor s i.
— E vremea, zise Oksana care inea în mâini un ciocan
imens. Nu putem risca.
Alaana încuviin din cap i se trase într-o parte, lâng
Marii, care priveau mut scena. Oksana intr pentru o clip în
modul de lupt , ridic barosul i lovi scurt în c ma a de pia-
tr a vasului cu accun. Lespedea ced sub t ria loviturii i
metalul lichid s se scurg în firi oare sub iri pe podeaua
pe terii. Cuprinse parc de o frenezie a eliber rii, bobi ele de
accun se împr tiar în toat pe tera, p trunzând prin fisuri
minuscule, r spândindu-se i gonind spre adâncurile
Kyrallului.
Xtyn avusese dreptate. Constataser cu dou zile în urm
i Alambicul era un recipient de piatr în care exista o
cantitate ceva mai mare de accun decât aduseser ei de pe
Eck. Aruncaser i metalul acela, asigurându-se c e împr -
tiat în por iuni destul de mici pentru a nimeni s nu-l mai
poat recompune vreodat .
Alaana nu se sim ise niciodat mai b trân . To i cei la are
inuse muriser , iar ea pur i simplu nu se mai sim ea în stare
se mai ata eze de cineva. Merse i se a ez pe o ridic tur

278
de unde se vedea bine livada de arbori negri fr mântat de
viziunea furtunii. Via a mergea înainte i comunica iile
spa iale trebuiau ref cute. Operatorii se descurcau din ce în ce
mai bine folosind noul lor psiac.
rind-o, unul dintre cei mai vechi tovar i veni c tre ea.
Îi v zu mina încruntat înc de la dep rtare.
— Se întâmpl ceva... Nu în eleg...
— Explic -mi, îi ceru Alaana încercând s par interesat .
— Încerc s transmit un act de condamnare la moarte al
unui criminal prins în alt sistem solar decât cel în care a fost
judecat. E o chestiune birocratic , o formalitate... zise
rbatul dup care t cu.
— i? întreb Alaana.
— Încerc s -l transmit dar nu reu esc, fiindc în fa a mea
apare un b trân cu barb , cu ochi cenu ii, care îmi strig „S
nu ucizi!". Nu în eleg ce poate fi.
Alaana zâmbi senin, f s se gr beasc s -i r spund
celuilalt. În curând avea s fie rândul ei s se odihneasc în
livada de arbori negri. Cum va fi atunci? Ce gust va avea
nemurirea aceea?
— Îmi spui ce s fac? insist b rbatul.
— Nu ai ce s faci. E întâia porunc pe care ne-o d livada
i în elepciunea celor care se odihnesc în ea. Va trebui s ne
supunem spusele Abatelui.

***

— S nu ucizi? strig Ballen amuzat.

— De ce te miri, îl întreb Negal.
— P i, asta era i porunca vechiului Dumnezeu. Tocmai
tu, care cau i un alt fel de Dumnezeu, s implementezi aceast
prim lege e de-a dreptul bizar, zise râzând Ballen. E ca i
cum te-ai p li pe tine însu i.
— Am fost amândoi de acord s privim memodiscurile lui
Xtyn. Asta e prima concluzie la care am ajuns.
— Da, dar nu progresezi deloc. În felul sta o s ob ii un
fel de icoan electronic . Ne irosim timpul.

279
 — Timpul, prietene, nu poate fi irosit. El trece oricum.
mâne de v zut doar dac -l folosim a a cum trebuie.
— Iar eu zic c e pierdere de vreme s implementezi o
asemenea instruc iune. Cum ne va putea r spunde la pro-
blemele militare? Cum îi va pedepsi pe cei care îi neag legile?
Nu, nu, instruc iunea asta nu e bun .
— Cu toate astea o s r mân a a, zise Negal.
Ballen flutur din mân . tia c nimic din ceea ce ar fi
putut spune nu l-ar fi ab tut din drum pe tovar ul lui.
— Bine, zise el. Hai s ne concentr m îns spre o form
mai nuan at . Ce-ar fi s spunem: „S nu ucizi pe nimeni f
-l fi judecat drept mai înainte".

***

Matca contempla f emo ii cum grupul de lucr tori se

topea sub ac iunea viru ilor agresivi pe care îi crease special
pentru a-i pedepsi. Mul imea pestri de lucr tori adunat în
jurul ei se îmbulzea s priveasc spectacolul.
— S nu uita i niciodat lec ia asta, tun matca. Eu sunt
rintele vostru, al tuturor, i voi merge în toate templele pe
care mi le ve i construi. Voi z bovi în fiecare atâta cât e nece-
sar. Aceia care se vor mai ucide încercând s distrug templele
altora sau s m fac s m comport a a cum vor ei vor
împ rt i soarta celor care se zbat acum în moarte. Întâia
voastr regul va fi aceea c nu ave i voie s ucide i pe nimeni.
Moartea e pedeapsa mea i numai eu, p rintele vostru, pot
decide în aceast privin . Voi pute i doar s -mi l sa i mesaje
în temple, s m ruga i de acolo s v fac dreptate...

***

Johansson ie i zâmbitor din cl direa spitalului. Era un

edificiu impun tor care avusese f îndoial parte i de
vremuri mai bune. Pe sub barba care îi inundase chipul, în-
florise un zâmbet. Se n scuse Mesia. Poporul s u avea în
sfâr it eroul de care avea nevoie. Deocamdat se ascundeau în
lipsa de identitate pe care o conferea un ora cu mai bine de

280
dou sute de milioane de locuitori. Dar b iatul avea s creasc
i, la vremea potrivit , avea s se transforme în Sfântul
Augustin cel Nou. Iar acesta va ridica sabia i-i va ucide pe
to i cei care vor îndr zni s i se opun . Johansson tia unde
gre ise prima dat . Fusese slab i nu acceptase c oamenii
trebuie purifica i printr-un profet care s le aduc o religie a
mor ii, un timp în care suprema credin trebuia s fie aceea
de a- i ucide du manul f ezitare.

281