ANEXA I

(la "Jurnalul unui geniu")

Fragment din
ARTA PÎR ULUI
sau
MANUALUL FALSULUI ARTILERIST
NEDECLARAT
scris de
CONTELE DE LA TROMPETTE
Medic al Calului de Bronz
Spre folosul persoanelor constipate1
PRELUDIU
E o ru ine, Cititorule, faptul c de atîta vreme tot dai la
pîr uri i totu i înc nu tii nici cum o faci, nici cum ar
trebui s-o faci.
De obicei, lumea socoate c pîr urile difer numai dup
rime, iar în rest ar fi toate la fel: eroare grosolan .
Tot ceea ce v înf ez eu ast zi, analizat cît mai exact
cu putin , a fost grozav de neglijat pîn acum, nu doar
fiindc se socotea a fi un subiect nedemn de comentare, ci
i fiindc nu p rea deloc susceptibil de vreo metod
anume sau de perspectiva cine tie c rei descoperiri.
Gre eal .
Pîr ul e o art i, prin urmare, ceva folositor vie ii, o
spun i Lucian, Hermogen, Quintilian etc. El e, într-
adev r, un lucru cu-atît mai important, cu cît nimeni nu se
gînde te, de regul , cu inten ie s înve e a da pîr uri.
1
Cartea, nedatat , pare s fi ap rut în secolul al XlX-lea. Editorul ei n-a inut s se
leasc , prin urmare se ascunde sub un pseudonim: „Toba mare, frumoasa imbalist ”,
marcînd îns locul de domiciliu: Moncuq (Guyenne).
 Un pîr ce, spre-a ie i, s-a str duit zadarnic
i biete m runtaie cumplit a-ndurerat
Adesea cheam moartea grabnic.
Cînd st s dea i ortul popii muritorul amarnic
constipat
De-un pîr sc pat la timp se-ntîmpl -a fi salvat
În fine, po i scoate pîr uri cu metod i cu gust, e ceea
ce am s încerc a v convinge pe parcursul acestei lucr ri.
Nu ezit deci s împ rt esc Publicului rezultatele
cercet rilor i descoperirilor mele asupra acestei Arte
despre care dic ionarele nu ne spun nimic mul umitor. Nu
sînt pomenite (lucru incredibil!) nici m car no iunile de
baz ale c rei principii ajung s fie prezentate celor
curio i abia acum.

CAPITOLUL I
DEFINI IA GENERAL APÎR ULUI
Pîr ul, pe care vechii greci îl numeau Pordé, latinii
Crepitus ventris, vechii saxoni Partin ori Furtin, nem ii
Fartzen iar englezii Fart, este un compus de gaze, emise
uneori cu zgomot, alteori în bu it, sau chiar pe t cute.
S-au g sit totu i destui autori, îndeajuns de m rgini i,
dar i de curajo i totdeodat , care s sus in , în mod
absurd, arogant i cu înc înare, în ciuda a ceea ce spun
Calepin i toate celelalte dic ionare existente i viitoare,
vocabula pîr , luat în sine, adic în sensul ei natural, s-
ar referi doar la emisia cu zgomot; ei s-au bazat pe acest
vers hora ian, care, totu i, nu poate da o idee deplin
asupra subiectului:
 Nam displosa sonat quantum Vesica pepedi*. (Sat.I, 8.)
Cine nu pricepe oare c Hora iu a luat aici numai sensul
generic al cuvîntului pedere, a pîr îi? i de ce a fost
nevoie, pentru a da de în eles c acest cuvînt se refer la
un sunet limpede, ca Hora iu s se limiteze la explicarea
genului de pîr care face zgomot cînd iese? Fermec torul
filozof Saint-Evremond avea asupra pîr ului o idee destul
de diferit de sensul vulgar: dup el, pîr ul era suspin; îi
spuse deci iubitei într-o zi, cînd tocmai o delectase cu un
pîr :
De chinuri inima mi-e plin
i suspin
zînd cît e ti de-nnegurat
Deci pe dat
Un biet oftat, de team plin
Pe gur nu g si rostirea
i pe-alt parte nimeri ie irea
Pîr ul este deci, de cele mai multe ori, un gaz
comprimat în interiorul pîntecelui, a c rui cauz , spun
doctorii, ar fi umflarea materiei mucilaginoase, pe care
ldura o potole te i o adun laolalt , dar nu poate s-o
dizolve; ranii i oamenii simpli consider c fenomenul
e produs de întrebuin area unor ingrediente ori alimente
produc toare de gaze. Pîr ul se mai poate defini i ca aer
comprimat, care, c utînd s ias , str bate l untrul corpului
i scap -n graba mare îndat ce g se te acel orificiu pe
care buna cre tere ne opre te s -l numim.
Aici îns nu trebuie s ascundem nimic; pîr ul se
* "
Plesnind ca o b ic am tras un vînt cumplit", Sat. I, 8, în Horatius, Opera
omnia
sloboze te prin anus, cu sau f zgomot: cu cît natura e
mai înclinat s -l sloboad mai firesc, cu atît e mai mare
nevoia de art . Aceasta, ajutat de natur , confer pîr ului
o na tere pl cut , f cîndu-l prilej de delectare, chiar de
voluptate. De unde i proverbul:
Via lung , s toas ,
Pîr ul dac -l la i s ias
Dar s revenim la defini ia noastr , ar tînd c ea
spunde tuturor s toaselor reguli ale filozofiei. Ea
cuprinde atît genul, cît i materia i diferen a specific ,
quia nempe constat genere, materia et differentia: 1)
Include toate cauzele i speciile pe care le vom studia rînd
pe rînd; 2) i cum genul s u e unul bine definit, f
îndoial c la fel este i cauza îndep rtat , aceea care d
na tere vînturilor, respectiv mucozit ilor din intestine,
provenite din alimente prost digerate. S analiz m deci
toate acestea cu aten ie, înainte de a ne vîrî nasul în
clasific ri.
Vom spune deci c materia pîr ului este c ldu i u or
alterat .
a cum în rile foarte calde i în cele foarte reci nu
plou niciodat , întrucît c ldura absoarbe rapid orice fel
de vapori, în cele dintîi, iar în celelalte frigul excesiv
împiedic exal rile lor; a a cum, din contr , în regiunile
temperate plou îndeajuns (dup cum foarte bine au
observat Bodin, meth. hist., Scaliger i Cardano); tot
astfel, c ldura în exces nu numai c transform alimentele
prin alterare, dar, în acela i timp, dizolv i consum
vaporii, ceea ce nu se întîmpl în cazul frigului, care
tocmai datorit acestor caracteristici este împiedicat s
emane vapori. Cu totul altfel stau lucrurile cînd c ldura
este moderat , împiedicînd astfel transformarea complet
a alimentelor; parte din materia vîscoas din pîntece i din
intestine d na tere gazelor, care devin din ce în ce mai
energice, în func ie de gradul de gazeificare a alimentelor.
Fermentarea lor, la temperatur nu prea ridicat , produce
vapori gro i i turbulen i. Fenomenul este lesne de în eles,
dac se compar de pild prim vara i toamna cu vara i
iarna, ca i prin studierea artei distil rii la foc mic.
CAPITOLUL II
DESPRE CARACTERISTICILE PÎR ULUI,
ÎNDEOSEBI DESPRE DIFEREN A
DINTRE PÎR I RÎGÎIT,
PRECUM I DEMONSTRA IA COMPLET
A DEFINI IEI PÎR ULUI
Am spus mai sus c pîr ul se sloboade prin anus.
Aceasta îl i deosebe te de rîgîit c ruia i se mai spune i
„raportul spaniol". Acesta din urm , de i format din
aceea i materie, doar c în interiorul stomacului, este
slobozit pe sus, datorit apropierii acestei ie iri sau,
alteori, din pricina balon rii excesive a pîntecului ori
pentru c întâlne te un alt fel de obstacol care-l împiedic
ias pe jos. Dup p rerea noastr , rîgîitul i pîr ul sînt
înrudite, cu toate c unii îl socotesc pe cel dintîi mult mai
dezgust tor: i totu i, nu s-a întîmplat oare odat ca, la
curtea lui Ludovic cel Mare, un ambasador, în mijlocul
splendorilor i fastului pe care le desf ura în fa a lui acest
monarh, s scoat un rîgîit grozav de b rb tos, spunînd
-n ara lui rîgîitul era un semn de noble e i
responsabilitate? Nu trebuie deci s tragem concluzii
pripite în nici o privin , nici în favoarea pîr ului, dar nici
a rîgîitului; fie c vîntul e slobozit pe sus ori pe jos, ele
sînt egale, nu mai încape nici o îndoial , într-adev r, în
Furetiere, tomul al II-lea al Dic ionarului s u universal,
putem citi c în comitatul de Suffolk vasalul era dator s
fac dinaintea regelui, în ziua de Cr ciun, un salt, un rîgîit
i-un pîr .
Rîgîitul nu trebuie îns inclus în categoria vînturilor
colicative, dup cum nici în cea a murmurului ori a
ghior iturilor pîntecului, care sînt i ele tot vînturi, de
acela i soi, agitate îns în interiorul intestinelor i care
întîrzie s se manifeste, cam cum se întîmpl cu prologul
în comedie, ori cu vijelia înaintea furtunii. Sufer de ele
mai ales tinerele fete i femeile care se-ncing foarte strîns,
ca s i scoat în eviden talia, în cazul lor, spune Fernel,
partea de intestin pe care speciali tii o numesc coecum
este a a de plin de gaze i de strîns , încît acolo ia
na tere o adev rat b lie, ca aceea a vînturilor închise de
Eol în pe tera din mun ii Eoliei de alt dat . Atîta vînt,
încît ar fi de-ajuns pentru o croazier întreag pe mare, ori
ca s mi te morile cu aripi.
Ne mai r mîne doar s facem dovada complet a defini-
iei pe care am dat-o i s vorbim de cauza ultim a
pîr ului, care este deopotriv s tatea cea fireasc a
trupului, dar i delectarea ori pl cerea artistic . Despre
toate acestea ne vom ocupa atunci cînd vom vorbi i de
efecte. A se vedea mai jos capitolul despre aceast tem .
mai ad ug m i c nu admitem, ba chiar dezavu m,
orice alt scop, potrivnic bunului gust i s ii.
Asemenea abuzuri n-ar avea ce c uta în rîndul inten iilor
rezonabile i delectabile.

CAPITOLUL III
CLASIFICAREA PÎR URILOR
Dup ce am explicat natura i cauzele pîr ului, s
proced m la clasificarea lui, examinînd diferitele specii,
spre a le defini apoi prin afinit ile care le leag .
PROBLEM
 Se ridic aici de la sine o întrebare. Iat-o:
Cum poate fi clasificat în mod corect pîr ul? Cel ce i-o
pune este îns o fire cîrcota . Trebuie oare s -l m sur m
cu cotul, cu piciorul, cu cana ori cu bani a? C ci quoe sunt
eadem uni tertio, sunt eadem inter se*. Nicidecum: iat
solu ia g sit de un excelent chimist. Nimic mai simplu,
mai natural.
Introduce i, spune el, nasul în anus; vîrful nasului va
ia orificiul anal în dou p i egale, iar n rile vor deveni
cele dou talere ale balan ei; dac pîr ul e resim it ca o
greutate, este semn c trebuie m surat cu o greutate; daca
este tare, cu cotul, ori cu piciorul; dac -i lichid, cu cana;
de-i grunjos, cu bani a .a.m.d., iar dac îl g si i prea debil
pentru a duce la bun sfîr it experien a, face i ca gentilomii
din Verriers: sufla i în foaie cît pute i de tare, pîn ce
pîr ul va avea volum suficient.
Dar s vorbim serios.
Gr tici nepricepu i împart literele în vocale i con-
soane; ace ti domni r mîn îns numai la suprafa a
lucrurilor; noi, dimpotriv , ne facem un scop din a mijloci
sim irea i degustarea subiectului pe care-l trat m, drept
pentru care împ im pîr urile în Vocalice i Mute, acestea
din urm fiind Vuiturile propriu-zise.
Pîr urile vocalice sînt de regul numite Petarde, de la
cuvîntul peter, a pîr îi, din pricina diverselor sunete pe
care le produc, ca i cum partea de jos a pîntecului ar fi
umplut cu praf de pu . Consulta i în acest sens tezele
despre petarde ale lui Willichius Jodochus.

*
Cele care sînt egale cu un al treilea sînt egale între ele (lat.) (n. ed.).
 Petarda este o izbucnire zgomotoas , antrenat de
vapori usca i.
Poate fi mare sau mic , dup cauza care a produs-o i în
func ie de împrejur ri.
Petarda mare este plenivocalic sau vocalic prin exce-
len ; cea mic se mai nume te i semi-vocalic .
DESPRE PLENIVOCALIC SAU MARELE PÎR
Marele Pîr sonor, sau plenivocalicul deplin, se remarc
prin zgomotul puternic, cauzat nu numai de orificiul
amplu i spa ios care-l produce, cum ar fi orificiul
ranilor, ci i gra ie mul imii de gaze, provocate fie de
înghi irea unei însemnate cantit i de alimente balonante,
fie de temperatura medie a ventriculului i a intestinelor.
Aceast minune a pîr urilor poate fi comparat cu
explozia gurii de tun, a unui dirijabil, sau cu vîntul care
ac ioneaz pedalele de org etc. Ceea ce a scris Aristofan
despre tunete e doar o palid idee. Mult mai aproape de
adev r este compara ia cu salva de tun menit s doboare
ziduri, s str pung un batalion ori s întîmpine intrarea
vreunui senior în cetate etc.
OBIEC IA ADVERSARILOR PÎR ULUI
Pîr ul nu ne ocheaz îns prin sunet, spun ei: dac n-ar
fi vorba decît despre improviza iile lui armonioase, ar fi
mai degrab pl cut decît jignitor; numai c pîr ul este
întotdeauna urmat i de un miros dizgra ios, cu care se i
confund , i care ne jigne te n rile: asta-i e vina. Nici nu
se-aude bine c i-a i împr tiat mul imea de corpusculi
infec i, care ne strîmb fe ele de sil : uneori e atît de
viclean încît love te f preaviz, cu surdin ; adesea e
precedat de-un sunet înfundat, îns -i urmat pe dat de
sateli ii ru ino i, care nu mai las nici un dubiu asupra
vinovatei colabor ri.
SPUNS
tiu prea pu ine despre pîr aceia care-l cred atît de
criminal i vinovat de toate aceste grosol nii. Pîr ul
veritabil, sau pîr ul curat, este aproape lipsit de miros, ori
are atît de pu in, încît nici nu izbute te s r zbat de la
ie ire pîn la n rile asisten ei. Cuvîntul latin crepitus, ce
denume te pîr ul, chiar asta înseamn : zgomot f miros;
dar, de cele mai multe ori, pîr ul e confundat cu alte dou
feluri de vîntozit i d un toare, dintre care una sup
sim ul mirosului i se nume te în general vînt, ori pîr
mut, ori pîr feminin; cealalt este numit pîr ul gros sau
ina zidarului. Aceasta e confuzia pe care se întemeiaz
teoriile adversarilor pîr ului. E îns foarte u or s -i z -
ce ti dac le ar i c pîr ul adev rat este ceva cu totul
diferit de cei doi mon tri pomeni i mai sus.
Orice boare care se-nstrun în corp i, comprimat ,
scap apoi se nume te vîntozitate; vîntul curat, pîr ul i
ina zidarului sînt înrudite între ele în cadrul aceluia i
gen; deosebirile vin din timpul pe care-l petrec în corp, ca
i din gradul de dificultate la ie ire. Dup ce se-nstrun în
corp, pîr ul curat parcurge diferitele trasee interne f a
întîlni obstacole i iese, cu oarecare zgomot. Pîr ul gros
sau b ina zidarului încearc de mai multe ori s ias , dar
întîlnind mereu acelea i piedici, face cale-ntoars , uneori
chiar pe acela i drum, se înc lze te i se încarc de
particule de materie gr soas , pe care le disloc în mers;
astfel îngreunat, el se refugiaz în p ile de jos, învelit
într-o materie prea fluid , ce nu a teapt la rîndul ei decît
o umbr de mi care ca s erup ; în fine, iese, f cine tie
ce zgomot, ducînd cu sine i tot ce-a agonisit în drum.
Vîntul parcurge acela i drum ca i b ina zidarului, este i
el înghesuit i oprit din cale, se înc lze te i el i se
încarc în mers de particule grase, vine apoi s se cear
afar prin poarta de jos, numai c , aflînd acolo teren uscat
i gol, nu mai are ce s apuce: î i ia deci zborul numai cu
ce are pe el, f zgomot, r zbunîndu-se îns prin tot ce
poate fi mai scîrbos nasului omenesc.
revenim îns la clasificare, dup ce am r spuns
obiec iilor adversarilor pîr ului.
Pîr urile seam cu salvele de tun ori cu tunetele lui
Aristofan, cum v e voia. Oricum ar fi, ele sînt de dou
feluri: simple i compuse.
Pîr urile simple constau dintr-o unic salv , instantanee.
Priap le compara, cum am v zut, cu plesnetul unor
burdufuri.
Displosa sonat quantum vestea
Ele se ivesc atunci cînd materia care le compune este
omogen , abundent , cînd orificiul prin care ies este
suficient de larg i de destins, ori cînd, în fine, autorul e
robust i le sloboade dintr-un foc.
Pîr urile compuse presupun mai multe salve puternice i
bine delimitate, asem toare vînturilor f sfîr it care
vin unele din altele, întocmai cum ar suna cincisprezece-
dou zeci de focuri de pu , trase la rînd i circular. Ele se
mai numesc i Diftongi i se spune c o persoan bine
cl dit poate reu i chiar dou zeci dintr-o singur emisie.
CAPITOLUL IV
CAUZA FIZIC ,
DEDUS CU AJUTORUL BUNULUI SIM
SAU ANALIZA PÎR ULUI DIFTONGAT
Pîr ul diftongat se ive te atunci cînd orificiul e destul de
larg, materia suficient din punct de vedere cantitativ,
con inînd particule de diferite m rimi, uneori amestecate
cu umori calde i u oare, dar i cu altele reci i dense; de
asemenea, cînd materia se formeaz în zone diferite i e
silit s refuleze în diverse p i ale intestinului.
Într-un asemenea caz, ea nu se descompune dintr-o
dat , nici nu poate s r mîn în acelea i cotloane
intestinale i nici s fie evacuat cu un unic efort, în
consecin , e obligata s se elibereze cu zgomot, la
intervale inegale, pîn la ultima „suflare”. Iat de ce
sunetul pîr ului se face auzit în ritm inegal i de ce, dac
ne d m osteneala, putem produce o canonad mai mult
sau mai pu in spectaculoas , asem toare unor silabe
diftongate, cam ca acestea: ta ta tam, ta ta ta tam, ta ta ta
ta tam etc. (Aristofan în Norii), ci anusul nu se închide
total, iar materia r zbe te afar în mod natural.
Nu exist nimic mai simpatic decît mecanismul pîr ului
diftongat, în care personajul principal este anusul.
Mai întîi:
1) El trebuie s fie, de la natur , îndeajuns de mare, cu
sfincter puternic i elastic.
2) E nevoie la început de un pîr simplu, deci de
suficient materie omogen .
 3) Dup prima lovitur , anusul trebuie s se închid în
mod reflex, dar nu într-atît încît materia, mai puternic
decît reflexul, s nu poat s -l oblige s se redeschid i s
produc orgasmul (iritarea).
4) Anusul trebuie s se închid pu in i s se deschid
iar i, alternativ, împotrivindu-se reflexului de expulzare
sau de dezintegrare a materiei.
5) În fine, dac e cazul, poate s re in restul de vînturi
pentru a le elibera în împrejur ri mai prielnice. Aici, se
potrive te epigrama lui Mar ial, cartea a 12-a, unde zice et
pedit deciesque viciesque* etc. Dar despre asta va fi vorba
în alt parte.
îndoial c tocmai la aceste pîr uri diftongate se re-
ferea Hora iu în leg tur cu Priap. El poveste te c , într-o
bun zi, acest zeu prost crescut l s -i scape unul a a de
grozav, încît sperie un stol de vr jitoare, care tocmai î i
mo mondeau vr jile prin apropiere. Or, dac pîr ul ar fi
fost unul simplu, vr jitoarele n-ar fi avut cum s se sperie
i nu i-ar fi luat cîmpii, l sînd balt vr ji i erpi, ca s se
ascund în ora ; mai sigur e c Priap va fi început cu un
pîr simplu, cu zgomot, asem tor unei b ini bine
strunite; acesta a fost îns urmat i de un altul, diftongat,
apoi de altul, mai vîrtos, care le zbur cir pe vr jitoarele
deja însp imîntate i le puser de-a binelea pe fug .
Hora iu nu prea explic lucrurile; se vede îns c n-a dorit
spun mai mult, de team s nu fie prost în eles, dar
nici n-a t cut, tiind c toat lumea era la curent cu-
aceast întîmplare. Am g sit deci de cuviin c
preciz rile de fa trebuiau f cute, punîndu-ne astfel de
acord asupra acestui pasaj ce poate p rea obscur i dificil
*
„ i trage pîr uri de zece i de dou zeci de ori" (n. ed.).
numai celor ce n-au habar de fizic : asta ca s nu spunem
mai mult.

CAPITOLUL V
NECAZURI I ACCIDENTE PRICINUITE
DE PÎR URILE DIFTONGATE.
POVESTEA UNUI PÎR CARE L-A PUS PE FUG
I L-A L SAT DE PROST PE ÎNSU I DIAVOLUL.
DESPRE CASE ÎN CARE DIAVOLUL A FOST GONIT
CU AJUTORUL PÎR URILOR DIFTONGATE.
MOTIVA II I AXIOME
Dac -i adev rat c pîr ul diftongat e mai teribil decît
tunetul i dac se tie c tunetului îi urmeaz întotdeauna
fulgerul, din pricina c ruia atî ia i-au g sit sfîr itul ori au
mas surzi sau z ci i, nu-i mai pu in adev rat c , de i
nu fulger , pîr ul diftongat poate pricinui i el acelea i
accidente, ba mai mult, poate ucide pe loc in ii slabi,
frico i i cu prejudec i. Tragem aceast concluzie
bazîndu-ne pe ingredientele din care e alc tuit i pe
teribila comprimare a aerului. O data eliberat, el face s se
clatine în a a hal coloanele aerului, încît poate distruge,
rupe sau smulge într-o clipit fibre ultra-delicate din
creier. Capul prime te o mi care de rota ie rapid ,
în urubîndu-se pe umeri ca o giruet , pîn cînd, în dreptul
celei de-a aptea vertebre, se rupe c ma a m duvei
spin rii, provocînd astfel moartea.
Toate acestea se întîmpl atunci cînd se consum gulii,
usturoi, maz re, boabe, napi i, în genere, orice alt aliment
care produce gaze, recunoscute ca periculoase. Ele produc
acel sunet limpede i sacadat, pe care-l auzim la nirea
pîr ului. Vai! Cî i pui de g in uci i în ou, cî i prunci
lep da i ori sufoca i în pîntecele mamei lor de puterea
acestei explozii! Diavolul însu i a luat-o la s toasa de
multe ori. Dintre nenum ratele pove ti care s-au scris pe
aceast tem , am s v spun doar una, la fel de-adev rat
i azi.
De mai mult vreme, diavolul chinuia un om, ca s -l
fac s i vînd sufletul. Nemaiputînd s îndure chinurile
Satanei, omul consim i, dar cu trei condi ii:
1)Îi ceru o groaz de aur i de argint, pe care le i primi
îndat .
2)Vru s devin nev zut, iar diavolul îl înv ni te
vicle uguri, pe care omul le încerc chiar de fa cu el. În
sfîr it, c znindu-se s g seasc a treia condi ie, ceva ce n-
ar fi fost în puterea diavolului i cum mintea nu-l ajuta
deloc în acele momente cu ideea salvatoare pe care o
tepta, omul fu cuprins de fric . Or, tocmai spaima asta îi
fu de ajutor i-l scoase din încurc tur . Se spune c , în
clipa aceea de cump , omul sc un pîr diftongat, al
rui zgomot sem na cu o salv de muschet . Pe loc,
prinse din zbor ocazia, zicîndu-i diavolului:
– Vreau s -mi în iri pe a toate pîr urile astea i apoi
sînt al t u.
Diavolul încerc , dar nu izbuti s vîre pîr ul prin gaura
acului, nici chiar tr gînd cu din ii. Speriat de grozavul
zgomot al pîr ului, pe care ecoul îl mai i repeta voios,
cit i furios c s-a l sat p lit, diavolul o lu la fug ,
slobozind îns o b in infernal , care infect tot inutul.
Dar astfel îl l în plata Domnului pe nefericit.
E lucru tiut în toat lumea, în toate regatele,
republicile, ora ele, satele, c tunele, în toate familiile i
conacele de ar unde locuiesc bone, b trîne i ciobani, în
i i în istorii vechi, c mii i mii de case au fost
izb vite de diavol gra ie pîr ului i, f îndoial , a pîr ului
diftongat. El reprezint cel mai bun mijloc, din toate cîte
se cunosc, pentru a-l alunga pe diavol; aceast Art a
pîr ului, pe care o prezent m ast zi c utînd adep i ne va
aduce cu siguran binecuvîntarea celor chinui i de
necuratul. i credem c artei trebuie s -i r spunzi prin
art , vicleniei, cu viclenie, c ci cui pe cui se scoate, iar
lumina mare o stinge pe cea mic , precum i sunetele i
mirosurile pier absorbite de altele mai tari; prin urmare,
îngerul negru va fi cu siguran ofuscat de flac ra
uzitoare ce o pune acum în mîna am rî ilor pe care îi
vîneaz i oricine o va purta, de nimic nu mai are a se
teme.
Pîr ul diftongat este un fel de tunet de buzunar, pe care-
l ai oricînd la îndemîn ; folosul s u e i activ i retroactiv;
este nepre uit i a fost astfel recunoscut înc din cea mai
adînc Antichitate; de unde i proverbul latin: un pîr ca
lumea se face numai cu talent.
De regul , pîr ul diftongat nu miroase urît, dac nu
cumva este rezultatul vreunui proces de putrefac ie în
intestine i cu condi ia s nu fi stat prea mult în ori sub un
trup mort, intrat în putrefac ie, sau dac alimentele
îngurgitate nu vor fi fost ele însele alterate. Deosebirile
sînt evidente pentru un miros fin - ceea ce nu e cazul meu.
Dar poate cititorul este mai sensibil decît mine.

CAPITOLUL VI
SEMIVOCALICUL SAU MICUL PÎR
Pîr ul mic, sau semivocalicul, este mai silen ios decît
pîr ul mare, fie din cauza dimensiunilor orificiului, fie din
pricina conductului de evacuare, prea strîmt (ca în cazul
domni oarelor); o alt cauz poate fi cantitatea redus de
vînturi care se afl captive în intestin.
Pîr ul mic este de trei feluri: limpede, mijlociu i
aspirat.
PÎR UL LIMPEDE
Acest tip de pîr semivocalic sau pîr ul mic este alc tuit
dintr-o materie foarte uscat i foarte aerat , care str bate
or conductul de evacuare, de felul s u foarte strîmt.
Semivocalicul abia de-ar putea s clinteasc un pai. În
limbajul vulgar, mai e numit i pîr ul de domni oar ; nu
sup n rile sensibile i nu e indecent, cum sînt pîr urile
ori b ina zidarului.
PÎR UL ASPIRAT
Pîr ul aspirat este un pîr mic, semivocalic, alc tuit din
materie umed i greu de definit. Ca s v face i o idee, l-
compara cu pîr ul de gîsc ; nu conteaz dac orificiul
care-l produce e larg ori strîmt; cert e c este atît de
pl pînd, încît e mai mult un soi de avorton. I se mai spune
i pîr ul brut ri elor.
PÎR UL MIJLOCIU
Acesta din urm se situeaz undeva între pîr ul simplu
i cel aspirat; materia din care e f cut e omogen ,
îmbel ugat , de calitate mediocr i bine digerat , drept
pentru care se evacueaz de la sine, f efort, prin
orificiu; în acest caz, acesta nu e nici prea strîns, nici prea
deschis. Acest pîr este specific celor plictisi i de burl cie
i so iilor de primari.
CAUZELE PÎR URILOR DESCRISE MAI SUS
 Trei sînt cauzele cele mai însemnate care diferen iaz
zgomotul în cazul acestor trei categorii de pîr uri, ca i pe
celelalte, de altminteri; materia vîntului, natura
conductului i for a individual .
Cu cît materia este mai uscat , cu atît e mai limpede
sunetul pîr ului; cu cît e mai umed , cu atît sunetul este
mai înfundat; dac e omogen , va fi un sunet simplu, iar
dac materia este heterogen , va ie i un pîr multisonor.
În ceea ce prive te natura orificiului, cu cît acesta este
mai strîmt, cu atît sunetul va fi mai ascu it; dac e larg,
sune tul va fi grav. Dovada o d chiar sub irimea sau,
dimpotriv , grosimea intestinelor. Sunetul difer dac
intestinul e plin ori gol; c ci, se tie, tot ce-i gol sun mai
tare decît ce-i plin.
În fine, cea de-a treia diferen const în vigoarea i
constitu ia individului; cu cît natura împinge mai tare i
mai vîrtos, cu atît zgomotul pîr ului e mai mare i mai
amplu.
Este limpede c ceea ce diferen iaz sunetul pîr ului
este deosebirea dintre cauze. Lucrul se poate lesne dovedi
studiind flautul, trompetele sau flageoletele. Un flaut cu
pere ii gro i i deschidere mare d un sunet înfundat; un
flaut sub ire i strîmt, unul limpede; în fine, un flaut ai
rui pere i i deschidere sînt mijlocii d un sunet a a i-
a. Constitu ia agentului este i ea un aspect care
argumenteaz afirma ia. Dac , de pild , cineva cu
pl mînii bine dezvolta i pune la gur o trompet , el va
scoate cu siguran sunete foarte puternice; dac e tocmai
pe dos, înseamn c omul are respira ie scurt i slab .
Vom spune deci c instrumentele de suflat sînt bine
gîndite i de mare folos în aprecierea pîr urilor. Studiindu-
le, pot fi aflate f gre cauzele deosebirilor de sunet
dintre pîr uri. O, admirabile flaute, tandre flajeolete, gravi
corni de vîn toare! etc. sînte i întocmai ceea ce trebuie
pomenit în leg tur cu arta pîr ului, dac v mînuie te un
nepriceput; în schimb, cînd o gur îndemânatic v face s
suna i, c ta i atîta elocven , în sunetele grave cît i în
cele înalte; sufla i, deci, cu pricepere, dragi Muzican i.
CAPITOLUL VII
PROBLEM MUZICAL .
DUO DE UNUL SINGUR.
INTERVEN IE MINUNAT PRIN CARE
SURDUL POATE S ASCULTE UN CONCERT
Un savant german a pus aici o problem foarte dificil :
sînt oare pîr urile muzic ?
Distinguo: în pîr urile diftongate e ceva muzic , ce-i
drept. Concedo: în celelalte pîr uri, nego.
Muzica pîr ului diftongat nu seam cu cea produs de
voce ori de mînuirea vreunui obiect sonor, cum ar fi
vioara, chitara, clavecinul etc. Ea nu depinde decît de
sfincterul anusului, care, strîns ori l rgit, d na tere cînd
unor sunete grave, cînd unora ascu ite: muzica astfel
ob inut seam mai degrab cu cea produs prin suflare;
i, cum am spus mai sus, e analoag sunetului de flaut,
trompet , flageolete etc. Pîr urile diftongate sînt singurele
care pot produce muzic , prin chiar natura lor, a a cum se
poate vedea i în capitolul III din clasificarea pîr ului;
adar, putem vorbi de muzic în cazul pîr urilor.
Exemplul ce urmeaz va l muri înc i mai deplin
problema.
Pe cînd eram la coal , aveam doi colegi foarte
talenta i, fiecare avînd îns alt dar, pe seama c ruia se
distrau îns amîndoi i eu pe lîng ei: unul rîgîia la
comand , pe diverse tonuri, cel lalt era specialist în
pîr uri. Ca s fac totul mai elegant i mai cu gust, cel din
urm folosea o pînz dintr-acelea în care se strecoar
brînz , pe care o acoperea cu o foaie de hîrtie; pe urm , se
 eza deasupra cu fundul gol i, leg nîndu- i fesele, scotea
fel i fel de sunete, ca de org ori flaut. E drept c muzica
aceasta nu avea cine tie ce armonie, nici modul ri tocmai
savante; ar fi fost de altfel i greu s inventezi reguli
pentru un asemenea concert, s pui în armonie înaltele,
potrivitele i joasele. Dar îndr znesc s spun c un bun
specialist într-ale muzicii ar fi putut s descifreze în ele un
sistem original, demn de a fi transmis posterit ii i înscris
în arta compozi iei: un soi de muzic diatonic , emis în
stil pitagoreic, a c rei cromatic se ob ine scrî nind din
din i. Reu ita ar fi sigur de tot, cu condi ia s nu fie
tr date nici o clip principiile i no iunile mai sus
înf ate, într-o asemenea opera iune, temperamentul i
felul de a se hr ni ale persoanei slujesc drept lumin
uzitoare i busol . Dori i sunete înalte? Folosi i un
trup plin de vapori subtili i-un anus strîmt. Dori i sunete
de dou ori mai grave? Pune i la treab o burt plin de
gaze dense i un prapure suficient de larg.
Poalele umede nu scot decît sunete joase! Pe scurt,
pîntecul este o org poliftong , capabil s scoat sunete
diverse, din care, f mare cazn , se pot alege, ca de la
magazin, pe pu in dou sprezece moduri muzicale. Dintre
acestea vom re ine numai pe cele potrivite petrecerilor,
cum sînt Lixoleidianul, Hipolixoleidianul, Doricul i
Hipodoricul. C ci, folosite de-a valma, i afectînd în acest
fel semivocalicele, sunetele ar fi din ce în ce mai slabe,
pîn la a nu se mai auzi deloc; dimpotriv , de s-ar scoate
simultan, la unison, mai multe sunete de-acela i fel, înalte
ori grave, muzica ar deveni insipid i nepl cut auzului,
ceea ce nu se întîmpl decît într-un cor foarte mare, ori
pur i simplu într-o harababur muzical . O cugetare
filozofic vine s atrag aten ia asupra acestui
inconvenient i anume c tot ce e excesiv de sensibil
distruge pîn la urm sentimentul (a sensibili in supremo
gradu destruitur sensibile). A adar, e nevoie de
modera ie, dac vrem s ne facem pl cu i; altfel, vom
stîrni doar spaim , imitînd vacarmul cascadelor de la
Schaffouse, din mun ii Spaniei, ori al cataractelor Niagara
i Montmorency din Canada, care provoac surzenia i le
fac pe femei s lepede chiar înainte s fi r mas
îns rcinate. Cu toate acestea, sunetul nu trebuie s fie nici
prea slab, pentru c l-ar obosi pe ascult tor, obligîndu-l la
eforturi prea mari i la destul silin ca s le perceap . E
o m sur -n toate.
Est modus in rebus, sunt certi denique fines
Quos ultra, citraque nequit consistere rectum.*
Urmînd cu sfin enie sfatul lui Hora iu, va fi întotdeauna
bine i fi-vom cu siguran aplauda i.
Dar înainte de a încheia acest capitol, nu pot, ca bun ce-
ean, ce caut s desp gubeasc fa de gre elile naturii,
pe cît îi st -n putin , pe-aceia dintre semeni urgisi i de
soart , nu pot deci s nu vorbesc de modul în care i un
surd se va putea bucura de-aceast muzic .
El trebuie s ia o pip i s -i a eze capul pe anusul
concertistului, în timp ce mu tiucul îi va r mîne între
din i; gra ie contingen ei, va sim i toate intervalele sonore
în deplina lor desf urare i ging ie. Sînt destule
asemenea exemple la Cardano i Baptiste l'orta de Naples.

*
„E o maniera în toate: tu drumul drept îl ine
i nu c lca hotarul pus între r u i bine."
Hora iu, Sat. 1,106-l07, în op. cit. (n. ed.).
Iar dac lîng surd s-ar mai g si i vreun altul, oricare-ar fi
el, care s vrea s -mp rt easc asemenea pl cere, nu-i
mîne decît s trag zdrav n aerul din pip ; se va umple
astfel de toate senza iile i volupt ile imaginabile.

CAPITOLUL VIII
PÎR URI MUTE, DENUMITE ÎN MOD GRE IT
INI. DIAGNOSTIC I PROGNOSTIC
l m acum vorb ria i s încerc m a ne face în ele i
cuvinte.
Pîr urile mute, popular numite b ini, nu fac zgomot i
se formeaz dintr-o cantitate mic de vînturi foarte umede.
În latine te se i spune Visia, de la verbul visire; în nem-
te, Feisten, iar pe engleze te, Fitch ori Vetch.
inile sînt fie uscate, fie fecaloide. Cele uscate ies
zgomot i nu antreneaz nici un fel de materie fecal .
Cele fecaloide, din contr , se compun din vînturi t cute
i obscure. Ele transport întotdeauna i ceva materie
lichid ; b inile sînt iu i precum s geata ori ca fulgerul i
sînt insuportabile în societate, datorit duhorii lor fetide.
Dac ne uit m în izmene, corpul delict poate fi lesne
observat. Jean Despautere a stabilit o regul cum c o
consoan lichid al turi de una mut , în aceea i silab ,
scurteaz vocala; ceea ce vrea s spun c efectul b inii
fecaloide este unul foarte rapid. Cum muta liquida jungens
in syllaba, eadem, ancipitem pones vocalem quae brevis
esto* Am citit undeva c un diavol venit din vechiul
*
„Unind o consoan mut cu una lichid în aceea i silab vei pune o vocal
anceps" (care poate fi scurt sau lung , în func ie de pozi ia ei) „care s fie
Latium vru s emit un pîr i d du cogeamite b ina
fecaloid , care-i p izmenele; i c , blestemîndu- i dosul
tr tor, strig mînios i indignat: Nusquam tuta fides**,
adic : nu mai e pic de bun -credin pe lumea asta! Fac
bine deci aceia care se tem de acest soi de b ini, dîndu- i
pantalonii jos i suflecîndu- i c ma a înainte de a le
slobozi. I-a numi chiar în elep i, pruden i, prev tori.
DIAGNOSTIC I PROGNOSTIC
Întrucît b inile fecaloide ies f zgomot, e semn c nu
implic o mare cantitate de gaze. Excrementele lichide pe
care le antreneaz arat îns c nu e vorba de nici un peri-
col pentru s tate, ba chiar dimpotriv . De altfel, ele sînt
i semnul maturiz rii materiei, anun înd momentul cînd
alele i vintrele se cer eliberate, dup cum spune i
axioma ce urmeaz : Maturum stercus est importabile
pondus*
Nevoia de defeca ie este, în cazul lor, teribil de
imperioas i trebuie satisf cut cît mai repede; în caz
contrar, putem p i ca acel diavol din ara latinilor (a se
vedea mai sus).

CAPITOLUL IX
PÎR URI I B INI FOR ATE I INVOLUNTARE
i unele i altele sînt socotite a avea drept cauz
eficient gazele produse de îngurgitarea unor alimente
cum sînt ceapa, usturoiul, guliile, napii, varza, toc ni ele,
maz rea, bobul, lintea ori fasolea etc. Pot fi for ate sau

scurt ." (lat.) (n. ed.).

**
„Nic ieri nu exist o bun -credin sigur " (lat.) (n. ed.).
*
„Materiile ajunse în stare avansat sînt o povar insuportabil " (Ut.) (n. ed.).
involuntare i se reg sesc cu toatele în categoriile mai sus
descrise.
Pîr ul for at nu se întîlne te printre oamenii
binecrescu i; cel mult printre cei care locuiesc împreun
sau care dorm împreun în acela i pat. Se poate întîmpla
atunci s te for ezi s la i vreo cîteva, fie spre amuzament,
fie ca s te dai în spectacol, f cîndu-le a a de dolofane i
de distincte, încît nimeni nu le-ar putea deosebi de
bubuiturile de culevrin ! Am cunoscut o dam care- i
acoperea dosul cu c ma a i se apropia de-o lumînare abia
stins , pe care o re-aprindea cu îndemînare, pîr îind i
ind încet i progresiv. Alta, vrînd s-o imite, n-a izbutit
decît s i pîrleasc fundul. Pe drept cuvînt se spune c nu
tuturor le este dat s ajung în Corint. Mult mai amuzant e
îns s prime ti o b in chiar în podul palmei i s-o duci
apoi la nasul celui sau celei cu care e ti în pat, cerîndu-i
rerea asupra gustului i mirosului. Numai c tiu destui
rora nu prea le-ar pl cea jocul.
Pîr ul involuntar se realizeaz f participarea celui
care-i d na tere i se ive te, de regul , atunci cînd stai
culcat pe spate, ori cînd te-apleci sau rîzi în hohote,
precum i-atunci cînd te-ai speriat de ceva. Acest soi de
pîr e socotit îndeob te scuzabil.

CAPITOLUL X
EFECTELE PÎR URILOR I B INILOR.
DESPRE FOLOASELE LOR DEOSEBITE
Dup ce am vorbit despre cauzele pîr urilor i b inilor,
nu ne mai r mîne decît s ne referim pu in i la efecte; i
cum sînt foarte diverse, le vom reduce la dou categorii:
cele bune i cele rele.
Pîr urile bune sînt întotdeauna binevenite prin ele
însele, cît vreme omul se debaraseaz astfel de ni te gaze
care îl apas . Aceast evacuare îndep rteaz mai multe
boli, cum ar fi durerea hipocondriac , furia, colicile,
suferin a iliac etc.
Dac îns sînt inute-n loc atunci cînd urc din vintre ori
nu g sesc drum de ie ire, pîr urile afecteaz creierul prin
marea cantitate de gaze pe care le transport ; astfel, corup
imagina ia, induc melancolia, aduc alte i alte suferin e
grozav de sup toare. Fluc iunile formate prin distilarea
acestor gaze meteorice coboar înspre p ile inferioare;
fim deci ferici i dac urmarea nu e decît o tuse, un catar
etc., arat medicii. Dup p rerea mea, r ul cel mare e îns
te scot din circula ie, f cîndu-te inapt de studiu i de
munc . S încerc m a adar, drag cititor, s d m curs
nevoii de a pîr îi, eliberîndu-ne pîn i de cea mai m runt
presiune cauzat de gaze i, chiar cu riscul de a fi
zgomoto i, mai bine s le d m drumul pe dat , dragi
concet eni, decît s ne l m chinui i, riscînd s ajungem
ipohondri, melancolici, frenetici ori maniaci.
Porne te deci, drag cititorule, de la acela i principiu ca
i mine, cum c a da pîr uri e lucru foarte folositor pentru
oricine; dac e ti convins de foloasele lui, vei fi i mai i
dup ce- i voi cita cîteva cazuri de persoane care au suferit
amarnic pentru c nu le-au slobozit.
În mijlocul unei adun ri numeroase, o femeie se sim i
brusc r u; speriat de durerea venit pe nepus mas , ea
si serbarea, care se pare c tocmai în onoarea ei fusese
pl nuit . B gar to i de seam , toat lumea se agit , to i se
nelini tesc, gr bindu-se s -i fie de folos. Sînt adu i în
grab s-o consulte discipolii lui Hipocrate. Ace tia se
consult , caut r ul, citeaz o groaz de autori; o întreab
pe distinsa doamn ce a mîncat. Dup scurt gîndire,
bolnava i-a adus aminte c , la un moment dat, s-a inut s
nu scape un pîr de toat frumuse ea.
Alt femeie inu captive nu mai pu in de dou sprezece
pîr uri, care, pe rînd, ceruser ie ire: s-a supus torturii în
timpul unei întruniri care a durat mult i dup care a mers
ia masa undeva, crezîndu-se în form . Ce s-a întîmplat?
A mîncat... din priviri din felurile ademenitoare, c ci de
nimic nu s-a putut atinge: se sim ea arhiplin , stomacul
u buc it de gaze nu mai putea suferi i mîncare.
Un profesora , un cleric binecrescut, un magistrat
scor os, fiecare un ipocrit în felul s u, obi nuiau s fac
din trupurile lor adev rate pe teri ale lui Eol. Erau deci
plini de fumuri, unul din pricina înfumur rii îns i,
cel lalt tot predicînd, iar cel din urm datorit lungilor
discursuri, în curînd, sim ir ap sarea unei teribile furtuni
în intestine: se sume ir contra ei, nici unul nu l s -i
scape m car vreun pîr . întor i pe la casele lor, fur îns
doborî i de colici violente pe care de-abia o farmacie
întreag de izbuti s le calmeze, tocmai cînd bie ii erau la
doi pa i de moarte.
Mult bine îns , scumpe cititor, ne poate aduce un pîr
sat la timp s zboare! El risipe te toate simptomele unei
boli serioase, alung teama i lini te te dintr-o dat orice
agita ie. Cîte unul, crezîndu-se bolnav i preg tindu-se s -
i cheme la c tîi pe urma ii lui Galenus, se v zu
vindecat într-o clipit de un zdrav n pîr , ceea ce l-a f cut
 se dispenseze de ajutorul medicinei.
Un altul, se trezi cu o senza ie de grozav greutate în
stomac; coborî din pat, umflat ca un cimpoi, de i cu o zi
înainte nu se f cuse vinovat de nici un exces. F chef i
foame, omul nu se atinse de nimic de-ale gurii; intr
îns la idei: nici noaptea urm toare nu-i aduse vreo
urare, decît poate speran a unui somn pe buc ele. De
îndat ce se întinse-n pat, sim i cum i se isc -n vintre o
furtun . Ma ele îi plîngeau sfî ietor; apoi, dup o zgîl îial
zdrav , un pîr solid se slobozi, l sîndu-l pe bolnavul
nostru z cit de gîndurile negre pe care de poman le
nutrise.
O femeie robit prejudec ilor nu cunoscuse niciodat
foloasele pîr ului. De doisprezece ani era nefericita
victim a acestei boli i-a medicinei deopotriv ; încercase
toate leacurile. Cînd în sfîr it se l muri cît de util e pîr ul,
femeia începu s le sloboad liber, din ce în ce mai des, i
gata cu durerile i bolile: era acuma s toas tun.
Iat deci care sînt marile avantaje ale pîr ului pentru
oricare dintre noi. Cine oare s-ar mai putea îndoi de ele?
Dac b ina tulbur societatea prin natura ei scîrboas ,
pîr ul îi e de bun seam antidotul; el o anihileaz , c ci o
împiedic s se formeze, f cîndu- i loc la timpul potrivit.
E evident i f nici o îndoial , oricît de superficial am fi
studiat no iunile despre care am vorbit - pîr i b ina - c
nu b im decît pentru c n-am vrut s facem pîr ; în
consecin , oriunde-i pîr , nu va fi b ina.
CAPITOLUL XI
AVANTAJELE PÎR ULUI PENTRU SOCIETATE
Împ ratul Claudiu, cel de trei ori sl vit, care nu se
gîndea decît la s tatea supu ilor s i, fu într-o bun zi
în tiin at c unii dintre ei duseser respectul atîta de
departe, încît preferau s moar mai bine decît s dea
vreun pîr în prezen a sa. Aflînd apoi (din raportul lui
Suetoniu, al lui Dion i din cel al altor istorici) ca
suferiser de moarte, cu colici îngrozitoare, împ ratul
du un edict, prin care îng duia oric rui supus s pîr îie
cît îi pofte te inima, chiar i la mas , cu condi ia s fie
pîr uri limpezi.
Cu siguran c însu i numele de Claudiu îi fusese dat
prin antifraz de la cuvîntul latinesc claudere, a închide;
ci, prin edictul s u, el mai degrab deschisese organele
pîr ului, decît s le închid . i n-ar fi oare potrivit acum s
repunem în drepturi acest edict, care, dup Cujas, exista
deja înscris în codurile cele vechi, ca de altfel atîtea altele
pe nedrept abandonate?
Indecen a care se asociaz de regul pîr ului nu are nici
un dram de justificare, decît cel mult capriciul i
prejudec ile omene ti. Nu-i vorba a adar de nici o
abdicare de la bunele moravuri i, astfel, nu este nimic r u
în a-l îng dui; avem, altminteri, dovezi destule c , în
multe locuri ale lumii, pîr ul e liber acceptat chiar în
societatea educat i c -i o mare cruzime s mai avem
vreo îndoial în acest sens.
Într-o parohie oarecare, la vreo 4-5 leghe de Caen,
dreptul feudal prevedea dintotdeauna ca seniorul s cear
vasalilor s i cîte un pîr i jum tate în fiecare an.
Egiptenii f cuser din pîr un zeu, ale c rui reprezent ri
mai decoreaz înc i ast zi unele latrine.
În vechime, pîr ul slujea la prevestirea vremii - senin
ori ploioas , dup cum pîr ul era mai mult ori mai pu in
sonor.
Cei din Pelouse adorau pîr ul. De nu ne-am teme c
prea multe dovezi stric , am conchide c pîr ul, departe de
a fi un lucru de at, implic cea mai des vîr it i mai
aleas bun cre tere, fiind chiar semnul supremului
respect pe care un supus îl poate aduce prin ului s u,
tributul vasalului c tre senior, oricum, ceva demn de
aten ia unui cezar, ba, uneori i semn de schimbare-a
vremii i, ca s spunem totul pîn la cap t, chiar obiect de
cult i venera ie în rîndul marelui popor.
continu m îns a dovedi, prin noi exemple,
avantajele pîr ului fa de societate.
Pîr ul z rnice te încerc rile potrivnicilor societ ii.
De pild : într-o adunare numeroas , un filfizon
plictise te pe toat lumea; de-un ceas întreg î i arat
farmecele i gingiile, spunînd o groaz de impertinen e cu
care î i asasineaz auditoriul. Un pîr sc pat îl reduce la
cere, sosit tocmai la timp s izb veasc bietele suflete
din capcana pis logului, deturnîndu-le aten ia de la
ciripitul ucig tor al du manului comun. i asta nu e tot,
ci pîr ul aduce înc i alte foloase. Cum în societate
conversa ia este ingredientul cel mai îndr git, pîr ul nu
face decît s -i ofere din plin subiecte.
De dou ceasuri, o str lucit adunare zace într-o t cere
 i mai sumbr decît aceea din La Grande Chartreuse. Unii
tac din snobism, al ii din timiditate, în fine, ceilal i din
ignoran . Erau gata-gata s se despart f s fi schimbat
nici m car o vorb . La auzul unui pîr , un murmur surd se
isc pe dat , preg tind o lung dizerta ie, preluat i
dirijat rapid de critic i asezonat din bel ug cu
observa ii glume e. Iat deci cum un biet pîr a izb vit
cinstita adunare de o t cere ridicol , oferindu-i prilej de
conversa ie sprin ar : pîr ul e deci folositor societ ii în
general. S-ar putea chiar ad uga c -i este i pl cut.
Rîsetele, chiar hohotele pe care le produce pîr ul de
îndat ce se face auzit stau m rturie clar pentru
neîndoielnicul lui farmec. Nici chiar cei mai scor i nu-i
poart pic , nu exist în elepciune care s -i reziste, iar
sunetul armonios i imprevizibil care-l compune risipe te
letargia spiritului. Cînd vreun pîr se strecoar incognito în
vreun conclav de filozofi, cu totul prin i de preten ioasele
maxime pe care vreunul dintre ei le debiteaz , el reu te
pun pe fug morala în deriv . Se rîde, se le in de rîs
i astfel, natura î i ia cu atît mai bucuroas revan a cu cît,
de regul , în alc tuirea oamenilor de vaz e, de multe ori,
cam strîmtorat .
nu se mai sus in , pe nedrept, c rîsetele pe care le
stîrne te pîr ul sînt semn de mil i dispre mai degrab
decît semn de bucurie; c ci pîr ul are în el însu i o veselie
structural , care n-are nevoie de vreun loc sau de
împrejur ri anume.
La c tîiul unui bolnav familia în lacrimi a teapt mo-
mentul fatal în care- i va pierde eful, ori fiul, ori fratele;
un pîr , pornit cu zgomot din a ternutul muribundului,
spulber durerea celor de fa , d na tere unui lic r de
speran i treze te cel pu in un surîs.
Pîn i la c tîiul bolnavului, unde totul e doar triste e,
pîr ul e-n stare s înveseleasc i s umple inimile. Ne mai
putem deci îndoi de puterile lui? El g se te mereu alte i
alte feluri de a însenina, ceea ce-l face pl cut aproape
tuturor. Cînd c-o mi care impetuoas d s ias , pîr ul
imit sunetul salvei de tun i, prin aceasta, place
zboinicului; cînd e inut în loc pe drum de ap sarea celor
dou emisfere printre care se strecoar , sun precum un
instrument muzical. Uneori, acordurile sînt cam
zgomotoase, alteori are modula ii zvelte i moi i, prin
aceasta, place sufletelor sensibile i, practic, tuturor, c ci
prea pu ini sînt cei care s nu iubeasc muzica. Cine deci
i-ar refuza sufragiul, cînd e i agreabil i util, atît fiec ruia
în parte cît i tuturor i atîta vreme cît a a-zisa lui
indecen e de acuma comb tut ferm i anulat prin
demonstra ii conving toare? Cine-ar mai cuteza s spun
-i semn de proast cre tere, cînd el a fost deja îng duit
i acceptat în anumite cercuri, r mînînd proscris doar
acolo unde domnesc prejudec ile? Cînd vedem c nici
polite ei i nici bunelor moravuri nu le aduce vreo urm de
atingere, mîngîindu-ne numai cu sunetul lui plin de
armonie i cu absen a oric rei miasme sup toare. Mai
putem deci r mîne indiferen i atunci cînd pîr ul e folositor
oricui, cînd risipe te de îndat nelini te i boal închipuit
aducînd numai u urare? Societatea va fi oare atît de
ingrat încît s nu-i arate recuno tin , cînd o fere te atît
de bine de nepofti ii plictico i i cînd îi face numai
pl cere, iscînd în jur doar joc i veselie? Tot ce-i folositor,
pl cut, cinstit e socotit i bun i valoros. Cic. Cartea l a
Oficiilor.

CAPITOLUL XII
MIJOACELE PRIN CARE
PÎRTUL POATE FI ASCUNS
DE C TRE CEI SUPU I PREJUDEC ILOR
Cei vechi, departe de a-i blama pe Pîr omani, î i
încurajau chiar discipolii s nu se jeneze. Stoicii, a c ror
filozofie era, la vremea lor, dintre cele mai pure, spuneau
deviza omului trebuie s fie libertatea. Filozofii de
vaz , printre care i Cicero, care era convins de toate
acestea, împ rt eau ideea, preferînd doctrina stoic altor
filozofii ce propov duiau despre fericirea p mînteasc .
Pîn la urm , ace tia to i au reu it s i conving adver-
sarii. Cu argumente de neclintit, i-au silit s admit c ,
printre preceptele cele mai salutare ale vie ii, nu numai
pîr ul, dar i rîgîitul ar trebui îng duite. Aceste argumente
pot fi g site în cea de a noua epistol a lui Cicero c tre
prietenii apropia i, adresat Poetului, 174, unde, printre
atîtea sfaturi bune se afl i acesta: în toate, trebuie s ne
ghid m dup cum ne îndeamn natura. Cu asemenea
minunate precepte, e inutil s invoc m cu emfaz legile
pudorii i polite ii, care, în ciuda semnelor de considera ie
pe care, se spune, le impun, nu trebuie s ne distrug
tatea i chiar via a.
În fine, dac totu i se afl cineva atît de înrobit prejude-
ilor, noi nu-l vom sf tui s renun e la pîr atunci cînd
natura i-l cere, ci îl vom înv a cum s -l ascund .
Cînd îi vine, omul cu pricina trebuie s i dreag glasul.
Dac pl mînii îi sînt prea slabi, s se fac brusc a str nuta
cu for ; to i se vor repezi s -i spun „noroc" i s -l
acopere de binecuvînt ri. Dac -i cumva atîta de
neîndemînatic încît s nu izbuteasc nici una nici alta,
atunci s scuipe tare, ori s i a. eze scaunul, în fine, s
fac orice zgomot capabil s mascheze pîr ul. Dac nici
asta nu îi izbute te, s se in : prin comprimare i
contrac ie a mu chiului mare anal, ceea ce urma s se
manifeste la modul viril se va feminiza; doar c subtila i
nefericita stratagem va oferi mirosului ceea ce tocmai a
refuzat avizului. In acest caz, se va-ntîmpla întocmai ca în
acest fragment din Mercur galantul, de Boursault:
Sînt un trup invizibil
scut din prost aluat
Nu cutez deci a spune
Nici cine sînt, nici de-unde m-am iscat;
Cînd vreau s ies, m fofilez
cu iscusin deghizat
i-ajung femeie-n el ciune,
din b rbatul ce-a fi fost.
Nu pot ascunde îns , la rîndul meu, c toate aceste
trucuri aduc adesea prejudicii serioase celui ce le
întrebuin eaz i c nu o dat se întîmpl s i fi trimis
înapoi în vintre un greu du man, care mult r u va aduce.
De unde i multele suferin e pe care le-am descris mai sus,
în capitolul al treilea.
Se mai întîmpl ca, vrînd s re inem pîr ul, s facem
chiar mai mult mojicie. C ci, neputînd îndura colicile
pricinuite de îngr direa gazelor în vintre, putem sc pa
de-a dreptul vreo canonad în toat regula, evident,
înfior tor de ridicol . A a a p it bietul Aeton, de care
pomene te Mar ial, cînd, vrînd pe Jupiter s îl salute,
sc un pîr de s-a cutremurat din temelii chiar
Capitoliul.

EPIGRAM
Multis dum precibus Jovem salutat
Stanssummos resupinus usque in ungues
Aethon in Capitolio, pepedit.
Riserunt Comites: sed ipse Divum,
Offensus genitor, trinoctiali
Affecit domicoenio dientem.
Post hocflagitiutn misellus Aethon,
Cum vuit in Capitolium venire,
Sellas ante pedit Patroclianas,
Etpedit deciesqne viviesque.
Sed quamvis sibi caverit crepando,
Compressis natibus Jovem salutat.*
MART. Lib. 12, Ep. 77
*
„Pe Joe pream rindu-l, în picioare,
Cu fruntea sus, cu rugi tremur toare,
Cînd Aeton pe-a lui vîrfuri s-a s ltat,
Un vînt în Capitoliu a sc pat.
Ceilal i au rîs, îns lui tata Joe
mîia asta nu i-a fost pe voe,
i sup rat, voind s -l pedepseasc ,
L-a pus trei zile-acas s prînzeasc .
Acuma, Aeton, dup -acea ru ine,
De cîte ori în Capitoliu vine,
Pe la privata lui Patercliu trece,
i las vînturi, zece cîte zece.
Cu cea mai mare grij se p ze te,
Dar tot îi mai e team c-o p te,
i cînd lui Joe-i d , umil, salutul,
Rugîndu-se, î i ine strîns ezutul."
Mar ial, „Rug ciunea lui Aeton", în Persius. Juvenal. Mar ial, Satire i
epigrame
CAPITOLUL XIII
SEMNELE EFECTELOR ULTERIOARE
ALE PÎRTULUI
Se cunosc trei tipuri de semne: apodicticele, necesarele
i probabilele.
Semnele apodictice sînt cele a c ror cauz e deja
prezent , astfel încît efectele nu vor întîrzia nici ele s se
manifeste. Astfel, un om care a mîncat maz re împreun
cu alte legume, struguri sau smochine proaspete, care a
ut vin dulce ori i-a în elat nevasta ori ibovnica, se
poate a tepta oricînd la o explozie iminent
Semnele necesare sînt cele care dau un efect secundar:
zgomot mare, miros urît etc.
În fine, probabilele sînt cele care nu apar întotdeauna i
nici nu înso esc de regul pîr ul. Astfel sînt contrac ia,
ghior itul ma elor, tusea, ori trucurile cu scaunul, cu
str nutul ori cu tropotitul, atunci cînd nu vrem s fim da i
în vileag ca autori.
Cei tineri i b trînii trebuie sf tui i s nu ro easc atunci
cînd dau vreun pîr , ci ei s rîd cei dintîi, ca s destind
conversa ia.
Nu s-a stabilit înc dac e bine sau e r u s pîr îi în timp
ce urinezi; în ce m prive te îns , cred c e bine i m
bazez pe aceast axiom care-mi pare destul de
întemeiat :
Mingere cum bombis res est gratissima lumbis*
ci, într-adev r, a urina f de pîr e ca i cum te-ai
*
„A urina cu pîr uri este un lucru foarte pl cut pentru ale" (lat.) (n. ed.).
duce la Dieppe f s vezi marea.
i totu i, de cele mai multe ori, întîi urinezi i abia apoi
dai pîr ul, pentru c gazele din pîntec u ureaz mai mult
cea dintîi îndeletnicire, prin comprimarea vezicii, abia
apoi urmînd s intre chiar ele în scen .

CAPITOLUL XIV
LEACURI I METODE DE A PROVOCA PÎR URILE.
PROBLEM . ASPECT CHIMIC. DESPRE SPIRITUL
PÎR ULUI I DESPRE PETELE RO II
CONCLUZIE
Cum se întîmpl de regul cînd te re ii de la ceva, sînt
mul i dintre cei care nu dau pîr uri decît rar i cu greutate
i care p esc fel de fel de accidente i se îmboln vesc de
felurite boli. M-am gîndit deci c trebuie s scriu i pentru
ei, rezervînd un capitol leacurilor i mijloacelor de a
provoca evacuarea gazelor sup toare. Voi spune deci, în
dou vorbe, pentru ei, c se cunosc pîn acum dou tipuri
de leacuri care provoac pîr urile: leacuri interne i leacuri
externe.
Cele interne sînt: anasonul, m rarul, r cina de ofran,
pe scurt, toate carminativele i produc toarele de
fierbin eal .
Remediile externe sînt clistirele i supozitoarele. Fie c
se întrebuin eaz unele ori altele, u urarea este oricum
garantat .
PROBLEM
Se ridic întrebarea dac poate exista analogie între
sunete: dac le putem combina între ele, f cînd un fel de
orchestr pîr oidic . Ne mai putem întreba, de asemenea,
cîte soiuri de pîr uri exist , dac le compar m din punctul
de vedere al sunetului.
La prima întrebare, promite de mult vreme un r spuns
i un concert un mare muzician.
În ceea ce-o prive te pe a doua, vom r spunde c sînt
aizeci i dou de feluri de sunete provenite din pîr . Dup
Cardano, podexul poate produce i alc tui patru moduri
simple ale pîr ului: ascu it, grav, reflexiv i liber. Din ele
deriv alte cincizeci i opt care, împreun cu cele patru de
baz , însumeaz aizeci i dou de sunete ale articul rii
pîr ului sau tot atîtea specii.
Numere-le cine vrea!
ASPECT CHIMIC.
DESPRE SPIRITUL PÎR ULUI.
DESPRE PETELE RO II ETC.
Se pune întrebarea dac un pîr poate fi distilat chimic i
dac i se poate extrage esen a.
spunsul e afirmativ.
Un spi er a stabilit recent c pîr ul se înscrie în clasa lu-
crurilor spirituale, el este numero spiritum. Iat ce a între-
prins spi erul dup ce s-a folosit mai întîi de alambic.
A chemat din vecini o hybernoise, care înfuleca la o
mas cam cît carne înghit ase catîrgii mergînd de la
Paris la Montpellier. Femeia aceasta, care se ruinase prin
comie i combustia exagerat a ficatului s u, î i cî tiga
existen a cum d dea Dumnezeu. Spi erul i-a dat deci s
nînce cît carne a vrut i a putut, dimpreun cu multe
legume produc toare de gaze. I-a poruncit apoi s nu dea
nici un fel de pîr uri ori b ini f s -l previn . Cînd a
fost aproape momentul, a luat un vas larg, ca acelea în
care se prepar uleiul de vitriol, i i l-a pus la fund,
provocînd îns i mai mult evacuarea cu ceva carminative
oare, cum e de pild apa cu anason, folosind, în fine,
cam tot ce se potrivea acestui scop de prin spi eria lui.
Opera iunea a reu it de minune. Spi erul a luat atunci o
substan uleioas sau balsamic , al c rei nume nu l-am
re inut, i a pus-o în vas, amestecînd continuu i f cînd s
se condenseze totul la soare; a rezultat o chintesen mi-
nunat . Ideea spi erului era c o pic tur din ea avea
puterea s îndep rteze petele ro ii de pe piele i chiar i-a
încercat efectul, în ziua urm toare, pe obrazul nevesti-sii,
care s-a cur at pe dat , v zînd cu ochii. S n jduim c
descoperirea le va fi de folos doamnelor i va aduce bani
frumo i spi erului, c ruia nimeni n-o s -i mai poat
repro a c nu mai tie altceva decît... harta rilor de Jos.
CONCLUZIE
Ca s nu l m nimic pe dinafar în ceea ce prive te
arta pîr ului, ne place s credem c fiecare va g si aici cu
pl cere lista celor cîteva tipuri de pîr uri care n-au f cut
obiectul studiului. Evident, nu putem avea nici o preten ie
de exhaustivitate, mai ales într-un domeniu atît de pu in
cercetat i abordat acum pentru întîia oar în mod
tiin ific. Tot ce urmeaz a fost extras din documente pe
care le-am primit recent. Vom începe cu pîr urile
provinciale, spre a sl vi astfel onoarea provinciei.
PÎR URILE PROVINCIALE
In i cu experien ne asigur c acest soi de pîr uri nu
sînt nici pe departe atît de pervertite cum sînt cele din
Paris de pild , unde domin tendin a de a supra-rafina
totul. Nu sînt deci a a de savant etalate, sînt îns naturale
i au un gust pu in s rat, asem tor cu cel al scoicilor
verzi. Reîmprosp teaz în chip pl cut pofta de mîncare.
PÎR URILE BUC RESELOR
Din relat rile unei cunoscute gospodine din Petersburg
tim c acest soi de pîr uri au un gust excelent de trufanda;
înc lzite, se ron ie cu pl cere, dar o dat ce s-au r cit î i
pierd savoarea i ajung s semene cu pilulele pe care le
înghi i doar de nevoie.
PÎR URILE FECIOARELOR
Mi se scrie din insula Amazoanelor c acolo pîr urile au
un gust delicios i c sînt foarte c utate. Nu se întîlnesc
decît acolo, pe cît se pare, dar nu se tie niciodat .
Oricum, se spune c sînt foarte rare.
PÎR URILE MAE TRILOR DE SCRIM
Din scrisorile primite de pe cîmpul de b lie de lîng
Constantinopole, rezult c pîr urile mae trilor de scrim
sînt teribile i c nu e bine s le miro i prea de aproape. i
cum mai totdeauna se ivesc pe sub ap toarea de piele,
bine ar fi s nu te apropii decît înarmat cu floret .
PÎR URILE DOMNI OARELOR
Sînt delicatese, mai cu seam la ora , unde sînt
degustate precum biscui ii cu arom de floare de portocal.
PÎR URILE FETI CANELOR
Dac sînt bine coapte, au gust de „mai vreau o dat ",
foarte apreciat de cunosc tori.
PÎR URILE TINERELOR NEVESTE
Despre ele am putea transcrie aici un întreg studiu; ne
vom mul umi îns numai cu concluzia autorului, zicînd
deci, împreun cu el, c „n-au gust decît pentru aman i,
ci so ii nu prea se dau în vînt".
PÎR URILE BURGHEZILOR
Am primit o scrisoare lung din partea unor burghezi
din Rouen i Caen, o scrisoare avînd forma unei dizerta ii
despre natura pîr urilor prea cinstitelor lor consoarte; am fi
dorit, desigur, s -i satisfacem pe amîndoi, transcriind aici
în întregime aceast dizerta ie. Ne vedem îns nevoi i s
ap m reguli chiar de noi stabilite. Vom spune a adar, în
general, c pîr ul femeilor burgheze are un parfum de
calitate, cu singura condi ie s fie rotofei i la largul lui i
, atunci cînd nu e altceva mai bun la îndemîn , el poate
mul umi.
PÎR URILE NCILOR
Am primit din împrejurimile Orleans-ului un r spuns la
glumele proaste care au stricat reputa ia pîr ului de ranc
i am aflat pe aceast cale cît e de bine f cut i ce frumos:
de i rustic, are un gust încînt tor, iar c torii trebuie s
tie c pîr ul ncii e o buc ic pe cinste, din care te po i
înfrupta în deplin siguran , cu lingura mare.
PÎR URILE P STORI ELOR
stori ele din valea Tempe din Tessalia ne
încuno tin eaz c pîr urile lor au chiar parfum de pîr ,
perfect natural, ele fiind produsul unui inut în care cresc
doar mirodenii: cimbri orul, maghiranul etc. Ele solicit
de altfel s nu li se mai confunde pîr urile cu cele ale altor
 stori e, hr nite de vreo brazd oarecare.
Aceste pîr uri se pot recunoa te f gre întocmai cum
se-ncearc iepurele dac e de cresc torie: se miroase în
form .
PÎR URILE BABELOR
Nego ul cu a a ceva e atît de scîrbavnic, încît nici nu
mai g se ti în ziua de azi negustori. Cu toate astea, nimeni
nu poate fi oprit s i vîre nasul, dac vrea.
PÎR URILE BRUTARILOR
Iat o scrisoric pe aceast tem , primit de la un
me ter brutar din Le Havre:
„Datorit efortului pe care-l face muncitorul cînd
fr mînt aluatul, stînd mereu cu burta lipit de copaie -
spune el - pîr urile lui se diftongheaz ; uneori ies m runte
precum c bu ii, de po i înfuleca i doisprezece dintr-o
dat ." Iat o observa ie dintre cele mai rafinate i de bun
augur pentru digestie.
PÎR URILE OLARILOR
De i sînt f cute ca pe roat , nu sînt bune de nimic: sînt
murdare, puturoase i lipicioase. Nu pot fi atinse, fiindc
întineaz .
PÎR URILE CROITORILOR
Sînt cu adev rat de inut i cu gust de prun ; doar c
trebuie evitat sîmburele.
PÎR URILE GEOGRAFILOR
Geografii seam cu giruetele, b tu i de toate vînturile.
Cîteodat îns stau în loc i arat nordul, ceea ce-i face s
par perfizi.
PÎR URILE LAICILOR
Unele dintre ele sînt de-a dreptul nostime, au gust apeti-
sant i ghior ie necontenit de foame, pe nem te. Aten ie
îns , nu sînt marf pur . Dac totu i nu g si i ceva mai
bun, servi i-v , doar dac scrie pe ele „Paris".
PÎR URILE B RBA ILOR ÎNCORNORA I
Sînt de dou feluri. Unele suave, blînde, moi etc. Ele
provin de la încornora ii de bun voie i nu fac nici un r u.
Celelalte sînt îns bru te, lipsite de ra iune i furioase; sînt
de evitat. Ele seam melcului, care nu iese din cochilie
decît cu coarnele scoase. Foenum habent in cornu*
PÎR URILE SAVAN ILOR
Sînt pre ioase. Nu prin volum, ci prin noble ea
înveli ului din care ies. Sînt i rare, fiindc savan ii stau
mult în b ncile Academiei, deci nu pot întrerupe o lectur
important , în plin adunare public , ca s dea drumul
unui pîr . A a încît sînt sili i, de multe ori, s i
feminizeze pîr urile, dîndu-le astfel un fel de pa aport, ca
nu deranjeze ordinea de zi i alocu iunile, în schimb, au
mare vigoare cînd se nasc în singur tate i în deplin
libertate, c ci savan ii din ziua de azi m nînc mai mult
linte decît g in gras .
Cît despre autorii mai m run i, a a ca mine, ei au drum
deschis la closet; acolo ne înveselim cu zgomotoasa
armonie a pîr ului diftongat, ea ne d idei în ce prive te
construc ia odelor iar sunetul i se amestec în chip pl cut
*
Sînt furioase (expresie cu sens figurat, raportîndu-se la obiceiul de a se pune
omoioage de fîn (fenum) în coarnele taurilor furio i) (n. ed.).
cu modul solemn în care ne recit m propriile versuri. Cu
siguran c celebrul Boursault va fi tras i el destule
pîr uri dr la e, pe care le-a privit apoi cu cea mai mare
aten ie, spre a le descrie cu priceperea i gustul cu care a
cut-o în Mercur galantul.
PÎR URILE FUNC IONARILOR
Sînt cele mai bine hr nite dintre toate i cinste fac
buc riei autorilor. Am auzit nu o dat , prin birouri, salve
de pîr uri cu care copi tii trîndavi obi nuiesc s se salute
între ei. De cî tigat, cî tig autorul celei mai reu ite i mai
sonore canonade. Este, orice s-ar spune, un concert
str lucit i minunat interpretat. i de vreme ce ace ti
domni nu au altceva mai bun de f cut, au toat
îndrept irea; plictiseala ce macin birourile de func ionari
trebuie risipit i e mai bine s dai pîr uri, ca s omori
timpul, decît s bîrfe ti, ori s faci epigrame sau versuri
proaste.
Am demonstrat de altfel pe larg grozavele neajunsuri
care-i a teapt pe cei tem tori de pîr ; de aceea, nu pot
decît s -i laud pe con opi tii harnici care, mai în elep i
decît Metroctes, prefer s fie lua i de mitocani, dînd
drumul prizonierului, decît s i întrerup lucrul spre-a
ie i în coridor s-o fac . C ci, spune proverbul: „mai bine
pîr uri cu prieteni decît moartea de unul singur”.
PÎR URILE ACTORILOR I ACTRI ELOR
Acestea nu se-ntîmpl niciodat pe scen . Dar, de
vreme ce pe scen au ajuns s stea acum i caii, nu e
exclus s capete i pîr ul cîndva îng duire. Pentru
moment, nu se strecoar decît incognito, ca produs de
contraband , exact ca la savan i, schimbîndu- i sexul.
Teatrul ne ofer îns zi de zi noi inova ii, astfel încît nu
m-ar mira deloc s aud cîndva de-o pîr arad pus în scen
de dl Z.

SFÎR ITUL ARTEI PÎR ULUI

ANEXA II
ELOGIUL MU TEI
de
LUCIAN DIN SAMOSATA1

1.Musca nu-i nicidecum cea mai m runt dintre

pturile cu aripi dac o compar m cu mu ele ori în arii,
fie cu alte insecte i mai u oare; musca le dep te în
rime tot pe atîta pe cît e întrecut de albin . Musca nu
are, ca al i locuitori ai v zduhului, trupul acoperit de pene
din care unele mai lungi, care s -i ajute la zbor;
aripioarele îi seam cu cele ale l custei, greierului sau
albinelor i sînt alc tuite dintr-o membran fin ca
es turile de Grecia. Apoi, e plin de cu lori ca un p un,
dac-o prive ti cu aten ie în lumin , cînd î i întinde aripile.
2.Zborul mu tei difer de al liliacului, nefiind b taie
continu din aripi, dar nici s ritur , ca la l cust ; nu scoate
sunetul acela nepl cut, ca viespea, ci plute te cu gra ie la
în imea la care se poate ridica. Mai are i alt avantaj:
cînd zboar , musca nu tace, ci cînt cumva, f s
produc nici iuitul insuportabil al mu elor i în arilor,
nici bîzîitul albinei i nici fream tul amenin tor al viespii.
Musca le e superioar prin suavitate, întocmai cum flautul
are accente mai melodioase decît trompeta ori imbalele.
3.În ce prive te trupul, capul mu tei e ferm legat de gît.
De-aceea îl i mi în toate sensurile, cu mare u urin ,
ci nu r mîne fix ca la l cust . Are ochi bulbuca i i
mari, ie i ca ni te coarne. Pieptul e bine zidit, iar
picioarele se in de el, dar f s r mîn lipite, ca la
viespi. Pîntecul mu tei pare turnat în armur , din pricina
solzilor i a dungilor late care-l împodobesc. Nu se ap
de du mani cu coada, ca viespea ori albina, ci cu gura, mai
precis cu trompa, de care se folose te ca i elefantul:
apuc hrana sau diverse obiecte; tot cu trompa se aga , cu
ajutorul unui cotiledon aflat la cap tul ei. Din tromp ,
musca scoate un dinte, cu care în eap i apoi suge

1
Dup traducerea lui Eugene Talbot, ap rut în 1874 la Hachette.
sîngele. Mai bea i lapte, dar prefer sîngele, iar în ep tura
ei nu e grozav de dureroas . Musca are ase picioare, dar
merge doar pe patru; cele dou din fa îi slujesc de mîini.
O po i vedea mergînd în patru labe, cu vreo firimitur -n
mîini, pe care o ridic într-un gest atît de omenesc,
întocmai ca noi to i.
4.Musca nu se na te a a cum o vedem; la început e doar
un viermi or, ce scoate capul din vreun le de om sau
animal. Curînd îi cresc picioare, apoi aripi i, din reptil ,
iat-o devenit pas re. Puiarnic , produce la rîndul ei un alt
viermu , care va deveni o musc . Musca st la mas cu
omul, gust din tot ce m nînc el, cu excep ia uleiului,
care-o ucide. Oricît de iute-i e destinul - fiindc musca are
via scurt - prea drag -i e lumina i treb luie te numai
pe zi. Noaptea, st lini tit undeva, f s mi te, nu
zboar i nu cînt .
5.Pentru a dovedi c nu-i deloc lipsit de iste ime, ar fi
de-ajuns s spun c tie s se fereasc bine de cursele pe
care i le-ntinde p ianjenul, cel mai crud dintre du manii
i. P ianjenul organizeaz ambuscade, dar musca îl
observ întotdeauna la timp i se întoarce-n zbor, s nu se
prind -n plas i s nu cad -n labele crudei bestii. Dar
despre for a i curajul mu tei nu eu sînt poate cel mai
îndrept it s m pronun , ci cel mai sublim dintre poe i,
Homer. Dorind s fac elogiul unuia dintre eroii s i mai
însemna i, poetul nu-l compar nici cu leul, nici cu
pantera ori cu mistre ul, ci cu musca, asem nînd curajul ei
cu iste imea i perseveren a viteazului. i nu spune c
musca se d mare, ci c e chiar viteaz . Degeaba o
gone ti, adaug Homer. Nu- i p se te niciodat prada, ci
se întoarce mereu unde-a mu cat. Atît de tare pre uie te
Homer pe musc i-atîta-i place s o ridice-n sl vi, încît
vorbe te despre ea în versuri, nu doar o dat i nu în dou
vorbe, ci mult i în cuvinte tot mai frumoase. Descrie
undeva un roi de mu te, zburînd în jurul unui vas cu lapte;
într-alt parte, unde vorbe te de Minerva întorcînd din
drum, precum o mam ce vegheaz somnul pruncului,
geata uciga trimis c tre Menelau, el are grij s
strecoare i musca în sublima compara ie, în fine, musca e
împodobit cu epitetul „cea mai cinstit ". Homer le
cheam în batalioane, botezîndu-le roiurile cu nume de
popoare.
6. a de mare e puterea mu tei, încît tot ce mu î i
streaz rana. în ep tura ei p trunde nu doar prin pielea
omului, ci i prin cea a calului i-a vitei. Pe elefant îl
ce te doar, vîrîndu-i-se între riduri i-l r ne te cu
trompa ei cît poate de adînc. Dragostele ei i nunta se
petrec în cea mai mare libertate: ca i coco ul, masculul
nu coboar de pe cal cu una cu dou , ci r mîne „în a" mai
mult vreme, a a încît femela î i car so ul în spinare,
zburînd cu el, ca nimic s nu le tulbure celesta lor unire.
Dac -i tai capul, restul trupului mu tei respir mai departe
înc mult vreme.
7.Dar darul cel mai minunat cu care a-nzestrat-o natura
e cel despre care am s v vorbesc acum: i cred c însu i
Platon îl b gase-n seam în cartea lui asupra nemuririi
sufletului. Dac presari cenu peste musca moart , ea se
treze te îndat , ren scut pentru o via nou . i astfel,
trebuie s credem to i c musca are suflet nemuritor, c ,
de i se-ndep rteaz cîteva clipe de trup, se i-ntoarce în
curînd, îl recunoa te, îi d din nou via i-l ajut s i ia
zborul. i-a a ajunge s fie adev rat fabula lui
Hermotimus de Clazomene, ce pretindea c adesea
sufletul îi ie ea din trup, c torind o vreme singur, pentru
ca apoi s revin i s reintre-n trupul lui Hermotimus,
reînviatul.
8.Cu toate astea, musca e lene , î i însu te rodul
muncii altora, dînd peste tot de mas pus . Pentru ea se
mulg caprele; pentru ea, dar i pentru oameni, desigur, î i
desf oar albina me te ugul; ea gust cea dintîi din
felurile preg tite regilor de marii buc tari, plimbîndu-se
nestingherit pe mese, tr indca ei i împ rt indu-se din
toate pl cerile rege ti.
9.Nu- i face cuibul nic ieri i nici nu ou undeva
anume, dar, f ptur r citoare pentru c e zbur toare,
musca î i face vatr oriunde înnopteaz , asemeni sci ilor.
Cît ine noaptea, nu se mi , am mai spus, c ci vrea s i
fac meseria la vedere i nu crede c-ar trebui s ascund
noaptea vreun lucru de care, ziua în amiaza mare, ar ro i.
 10.Fabula spune c , demult, musca era o femeie de o
neasemuit frumuse e, cam guraliv îns . Altfel,
cînt rea bun . Femeia ajunsese la un moment dat rivala
lunii, care, ca i ea, îl avea drag pe Endymion. i îi pl cea
nespus s îl trezeasc optindu-i vrute i nevrute la ureche.
Dar într-o zi, Endymion se sup i luna, inîndu-i partea,
o pref cu în musc . A a se în elege i de ce nu las musca
pe nimenea s doarm i mai ales pe fl ii chipe i, cu
pielea fin , în care-l caut mereu pe Endymion. Mu tura
ei, pl cerea sîngelui nu sînt a adar semn de cruzime, ci de
dragoste i generozitate: se bucur i ea cum poate,
culegînd astfel floarea frumuse ii.
11.În vechime a existat i o femeie pe care o chema a a,
Musca: era mare me ter în poezie i, pe cît de în eleapt ,
tot pe atîta de frumoas . A mai fost o Musca, una dintre
cele mai ilustre curtezane din Atena. Despre ea, poetul
comic spune:

Musca l-a în epat pîn în fundul inimii.

Iat îns c nici muza comediei nu s-a sfiit s
pomeneasc acest nume i chiar s -l suie pe scen ; iar ta ii
no tri nici ei nu s-au temut s i boteze astfel fiicele. Pîn
i tragedia vorbe te despre musc , l udînd-o pîn peste
poate, cînd spune:
 Cum! musca e în stare, cu nespusu-i curaj
se îmbete-n sînge din trupul muritorilor
Iar un soldat se teme de str lucirea
armelor?!
Multe ar mai fi de spus apoi despre Musca, cea care-a
fost fiica lui Pitagora, dar povestea ei o cunoa te toat
lumea.
12.Exist o specie aparte de mu te mari, numite de
regul mu te sold ti, ori cîini. Bîzîitul lor este foarte
puternic, zborul - foarte iute. Tr iesc mult i hiberneaz pe
timp de iarn , ascunse în lambriuri, f hran . Ce-i îns
mai ciudat la ele e c îndeplinesc pe rînd rolurile de
mascul i de femel , stînd cînd deasupra, cînd dedesubt i
avînd - întocmai precum fiul lui Hermes i al Afroditei -
un dublu sex i-o dubl frumuse e. Multe-ar mai fi de
ad ugat în acest elogiu, dar m opresc, de team s nu par
a vrea, cum spune proverbul, s fac din musc elefant.

scanat si corectat de allkatraz@yahoo.com