Confesionalul Higgins, Jack

Jack Higgins - Confesionalul
PROLOG
1959
Când Land Reverul î i f cu apari ia în

col ul str zii, Kelly tocmai trecea prin fa a
bisericii Sfântului Nume, din Drumore. P i
repede în portal, deschise u a grea i intr
în untru, l sând-o pu in deschis ca s
poat vedea ce se-ntâmpl .
Land Rover-ul fusese redus la elementele
esen iale, a a încât oferul i cei doi
poli ti care st teau ghemui i în spate erau
total expu i vederii. Purtau uniforma verde
închis, u or de recunoscut, a Poli iei Regale
din Ulster. Mitraliere Sterling st teau
preg tite s intre imediat în ac iune.
Disp rur pe strada îngust ce ducea spre
centru i Kelly r mase pentru o clip în
biseric , ocrotit de semiobscuritatea
din untru i sim ind acele mirosuri
1
familiare.
— T mâie, lumin ri i ap sfin it , rosti
el încet i mâna lui reac iona, cufundându-
se în vasul de granit de lâng u .
— Cu ce pot s te ajut, fiule?
Glasul nu era decât o oapt i, când
Kelly se întoarse, din întuneric se desprinse
un preot b trân într-o sutan ponosit , cu
rul foarte alb, sclipind în lumina
lumin rilor. Avea în mân o Umbrel .
— M ad postesc de ploaie, atâta tot,
rinte, îi spuse Kelly.
St tea acolo cu umerii u or adu i, cu
mâinile vârâte adânc în buzunarele
vechiului s u impermeabil cafeniu. Era
scund, având cel mult un metru aptezeci,
nefiind cu mult mai înalt decât un
ie andru, dar chipul palid, dr cesc, de sub
borul vechii p rii de fetru i ochii c prui
închis, iscoditori, care p reau s priveasc
prin i dincolo de lucruri, spuneau multe.
trânul preot v zu toate acestea i
2
în elese. Zâmbi cu blânde e:

— Mi se pare c nu locuie ti în Drumore.
— Nu, p rinte, sunt în trecere. Am
întâlnire cu un prieten aici, la circiuma lui
Murhpy.
Glasul lui era lipsit de accentul dur,
specific celor din Ulster. Preotul spuse:
— E ti de dincolo, din Republic ?
— Sunt din Dublin, p rinte. Cunoa te i
cumva circiuma lui Murphy? E important.
Prietenul meu a zis c m duce pân la
Belfast. Am o promisiune de angajare
acolo.
Preotul d du din cap:
— Te conduc. E-n drumul meu.
Kelly deschise u a i b trânul ie i.
Începuse s plou zdrav n i preotul î i
deschise umbrela. Kelly veni lâng el i
pornir pe trotuar. Se auzea o fanfar
cântând un vechi imn, “R mâi cu mine” i
glasurile se În au melancolice, în ploaie.
3
trânul preot i Kelly se oprir , privind

înspre pia a ora ului. Pe soclul unui
monument de granit, în amintirea
zboiului, se aflau depuse coroane. În jurul
lui era adunat un grup de oameni, cu
fanfara într-o parte. Un pastor al bisericii
irlandeze oficia slujba. Patru b rba i în
vârst ineau mândri câteva steaguri în
ploaie, de i singurul care-i era cunoscut lui
Kelly era steagul britanic.
— Ce-i asta? se interes el.
— E Ziua Armisti iului, se comemoreaz
mor ii din cele dou r zboaie mondiale.
Ace tia sunt din filiala local a Legiunii
Britanice. Prietenilor no tri protestan i le
place s respecte cu stricte e ceea ce c-i
numesc tradi iile lor.
— Adev rat? spuse Kelly.
Pornir mai departe pe strad . La col
st tea o feti , de vreo apte, opt ani. Purta
o beret veche cu câteva numere prea mare,
ca i paltonul. Avea g uri în ciorapi i
4
pantofii îi erau scâlcia i. Era palid i pielea

de pe fa era întins peste pome ii
proeminen i, dar ochii c prui erau ageri i
inteligen i i reu i s zâmbeasc de i
mâinile, cu care inea în fa a ei o tav de
carton, îi erau vinete de frig:
— Bun ziua, p rinte, spuse ea.
Cump ra i un mac?
— S rmana mea copil , ar trebui s stai
acas pe o vreme ca asta. G si o moned în
buzunar i o vârî în cutia în care feti a
strângea banii, luându- i un mac stacojiu.
— În memoria mor ilor no tri glorio i, îi
spuse el lui Kelly.
— Z u? întorcându-se spre feti , Kelly
zu c ea îi întindea sfioas un mac.
— Cump ra i un mac, domnule.
— De ce nu?
Feti a îi prinse macul de impermeabil.
Kelly se uit o clip în jos, la fe oara
aceea încordat , cu ochii întuneca i, apoi
înjur încet, în barb . Scoase un portofel de
5
piele din buzunarul din untru, îl deschise i

extrase din el dou lire. Ea le privi uimit ,
iar el le f cu sul i le vârî în cutia de bani.
Apoi îi lu cu blânde e tava cu maci din
mân .
— Du-te acas , spuse el cu glas blând.
Stai la c ldur . O s descoperi foarte
curând cât de rece e lumea, mititico.
În ochii ei se citea uimirea. Nu în elegea
ce vrea s spun i se-ntoarse i fugi.
trânul preot spuse:
— Am luptat i eu pe Somme, dar tia
de-aici — ar cu capul spre mul imea de
la monument — prefer s uite asta. Cl tin
din cap în timp ce pornir mai departe.
Atâ ia mor i! Eu n-aveam timp s -i întreb
care era catolic i care protestant.
Se opri i privi peste drum. Pe o firm
aproape tears scria “La Murphy. Dar
Select.”
— Iat c am ajuns. Ce faci cu astea?
Kelly se uit în jos, la tava cu maci:
6
— Dumnezeu tie.
— Eu descop r de obicei c El tie.
trânul scoase o tabacher de argint din
buzunar i î i alese o igar , f s -i ofere
i lui Kelly una. D du fumul afar tu ind.
Când eram tân r preot, am vizitat o veche
biseric catolic din Norfolk, în Study
Constable. Era acolo o fresc medieval
remarcabil , a unui oarecare geniu
necunoscut. Moartea într-o pelerin neagr
cu glug , venita s i cear tributul. Ast zi
am v zut-o din nou în propria mea biseric .
Singura deosebire este c de data asta purta
o p rie de fetru i un impermeabil vechi.
Îl trecu brusc un fior.
— Du-te acas , p rinte, spuse Kelly cu
blânde e. E prea frig pentru dumneata aici.
— Da, spuse b trânul. Mult prea frig.
Plec repede, în timp ce fanfara mai
atac un imn, iar Kelly se-ntoarse, urc
treptele de la intrarea cârciumii i împinse
a. Se trezi într-o înc pere lung , îngust ,
7
în care ardea. Într-unui din capete, un foc

de c rbuni. Erau mai multe mese i scaune
din font i o banc de-a lungul peretelui.
Barul propriu-zis era din mahon închis, cu
o plac de marmur deasupra i o bar de
alam la nivelul picioarelor. Obi nuitul ir
de sticle era aliniat în fa a unei oglinzi mari,
a c rei ram aurie se cojise, l sând s se
vad ipsosul ieftin. Nu era nimeni în untru
în afar de barmanul care st tea sprijinit de
pompele de bere, un b rbat solid, aproape
chel, cu fa a înecat în gr sime, într-o
ma furt guler, p tata la gât.
i ridic privirea spre Kelly, observând
tava cu maci.
— Am unul.
— To i avem. Kelly puse tava pe mas i
se aplec peste bar. Unde-s oamenii?
— În pia , la ceremonie. E un ora
protestant, fiule.
— De unde tii c nu sunt i eu?
— Ar însemna c nu-s de dou zeci i
8
cinci de ani cârciumar. Las-o balt . Ce bei?

— Bushmills.
Gr sanul aprob din cap i întinse mâna
dup sticla.
— Un om de gust.
— Tu e ti Murphy?
— A a mi se spune. Î i aprinse o igar .
Nu e ti de prin p ile astea.
— Nu. Trebuia s m întâlnesc aici cu un
prieten Poate-l cuno ti.
— Cum îl cheam ?
— Cuchulain.
Zâmbetul disp ru de pe fa a lui Murphy.
— Cuchulain, opti el.
— Ultimul dintre eroii misterio i.
Murphy spuse:
— Ei, Doamne, dar v d c v place
melodrama, b ie i. E ca un film prost la
televizor sâmb seara. Vi s-a spus s nu
umbla i cu arme.
9
— i...? întreb Kelly.

— Au fost o mul ime de ac iuni ale
poli iei. Perchezi ii corporale. Te-ar umfla
în mod sigur.
— N-am arme.
— Bravo, Murphy scoase o pung mare,
maro, din plastic, de sub bar. Exact în
partea opus a pie ii se afl sediul poli iei.
Camionul firmei locale de aprovizionare
este l sat s intre pe poart la ora dou spre-
zece fix, în fiecare zi.
— Azvârle asta în partea din spate a
camionului. E aici îndeajuns ca s-arunce în
aer jum tate din cl dire. B mâna în
pung . Se auzi clar un declic. Ai cinci
minute la dispozi ie.
Kelly lu punga i se-ndrept spre u . În
momentul când ajunse la ea, Murphy strig :
— Cuchulain, erou misterios! Kelly se-
ntoarse i gr sanul ridic paharul, rostind
un toast. Vorba aceea, s i fie dat s mori
în Irlanda.
10
Ochii lui aveau o lic rire zeflemitoare,

care-i f cu pe Kelly s se zbârleasc în
clipa când ie i i se îndrept spre partea
opusa a pie ii. Fanfara trecuse la alt imn i,
în ciuda ploii, mul imea cânta, nedând
vreun semn c ar vrea s plece. Arunc o
privire peste um r i v zu c Murphy st tea
în capul sc rilor, în fa a cârciumii. Ciudat!
Apoi cârciumarul f cu de câteva ori cu
mâna ca i cum îi f cea semn cuiva i cu un
uruit brute: Land Roverul ie i dintr-o strad
lateral i p trunse în pia în derapaj
controlat.
Kelly începu s fug , alunec pe pavajul
umed i c zu pe un genunchi. eava unei
mitraliere Sterling i se înfipse dureros în
ale. În timp ce urla, oferul, care, dup
cum v zu acum, era sergent, î i ap tare
piciorul pe mâna întins a lui Kelly i ridic
de jos punga de plastic. Ceilal i o r sturnar
i din untru c zu un ceas ieftin de
buc rie, din lemn. Kelly îi d du un ut
înspre partea opus a pie ii unde era
11
mul imea, care se împr tie.

— Nu-i nevoie! strig sergentul. Nu
explodeaz ! Se aplec , în cându-l pe
Kelly de p rul lung de la ceaf . Nu v mai
înv i minte, apuca ilor? Nu po i avea
încredere în nimeni, fiule. Trebuiau s te
înve e asta.
Kelly privi dincolo de el, spre Murphy,
care st tea pe treptele din fa a barului. A a
deci, un informator. Ve nicul blestem al
Irlandei. Totu i, nu era furios. Acum îi era
pur i simplu frig; era înghe at i respira
încet, inspirând i expirând aerul din
pl mâni.
Sergentul îl ridic de ceaf i-l a ez în
genunchi, ghemuit, ca un animal. Se aplec ,
pip indu-l cu mâinile pe la sub iori i de-a
lungul corpului, dup arme, apoi îl
îmbrânci îngenuncheat cum era, trântindu-l
de Land Rover.
— E-n regul , mâinile la spate. Mai bine
mâneai acas în mla tinile tale.
12
Kelly începu s se ridice, inând cu

amândou mâinile patul Browningului pe
care i-l prinsese cu atâta grij de picior, pe
partea din untru, chiar deasupra gleznei
stingi. Îl smulse, se-ntoarse i-l împu pe
sergent în inim . Violen a împu turii îl
propuls în sus pe sergent, care se lovi de
poli istul care st tea lâng el. Acesta se
suci încercând s i in echilibrul, i
Kelly îl împu în spate, îndreptând deja
pistolul spre cel de-al treilea poli ist, care
se-ntorsese cuprins de panic de cealalt
parte a Land Roverului, ridicându- i
mitraliera prea târziu, pentru c al treilea
glonte al lui Kelly îl lovi în piept,
azvârlindu-l înapoi, spre zid.
Mul imea se împr tia, femeile ipau,
câ iva muzican i l sar s le cad pe jos
instrumentele. Kelly st tea perfect
nemi cat, foarte calm, pe locul m celului i
îl privea, de-a curmezi ul pie ii, pe Murphy,
care r sese încremenit în capul treptelor
din fa a baiului.
13
Ridic Browningul, ochind, i în clipa

aceea un glas strig pe ruse te, printr-un
megafon, bubuind în ploaie.
— Gata, Kelly! Ajunge!
Kelly se-ntoarse, l sând în jos pistolul.
Omul cu megafonul, care înainta în lungul
str zii, purta uniforma de colonel KGB, cu
mantaua militar pe umeri, ca s -l apere de
ploaie. Lâng el p ea un b rbat la vreo
treizeci de ani, înalt i slab, cu umerii adu i.
Purta o hain de piele, avea p rul blond i
ochelari cu rame de o el. În spatele lor,
ap rur mai multe deta amente de solda i
ru i, cu pu tile preg tite, i pornir în mar
spre pia . Erau în inut de lupt i purtau
tresele Brig zii Ciocanul de Fier, din
comandamentul for elor speciale de elit .
— A a, e ti b iat cuminte. Pune jos
pistolul! strig colonelul.
Kelly se-ntoarse, bra ul îi zvâcni. În sus
i trase o dat , cu o uluitoare precizie
pentru distan a aceea i aproape toat
14
urechea sting a lui Murphy se dezintegr .

Gr sanul scoase un urlet i î i duse mâna la
cap în timp ce sângele îi nea printre
degete.
— Nu, Mihail! Ajunge! strig b rbatul în
hain de piele.
Kelly se-ntoarse spre el i zâmbi. Spuse
pe ruse te:
— Desigur, tovar e profesor, cum
dori i, i a ez cu grij Browningul pe
capota Land Roverului.
— Parc spuneai c este instruit s
execute ce i se spune, îi repro colonelul.
Un locotenent se apropie de ei i salut .
— Unul din ei mai tr ie te, doi sunt
mor i, tovar e colonel Maslovski. Ce
ordona i?
Maslovski nu-l b în seam i-i spuse
lui Kelly:
— Nu era prev zut s por i pistol.
— tiu, spuse Kelly. Dar, pe de alt
15
parte, regulile jocului nu prevedeau c

Murphy este informator. Mi s-a spus c este
membru IRA.
— i tu cred întotdeauna ce i se spune?
— A a m -nva Partidul, tovar e
colonel. Poate ave i pentru mine un alt
regulament?
Maslovski era vizibil furios, fiindc nu
era obi nuit cu asemenea atitudini — din
partea nim nui. Deschise gura ca s -i dea o
replic ustur toare i atunci se auzi brusc
un ip t. Feti a care-i vânduse macii lui
Kelly î i croi drum prin mul ime i
îngenunche lâng cadavrul sergentului de
poli ie.
— T ticule, se tânguia ea pe ruse te,
ticule... Î i ridic privirea spre Kelly,
palid la fa . L-ai omorât! Mi-ai omorât
tat l!
Se repezi la el ca un tigru tân r,
încercând s -l zgârie fa a cu unghiile,
plângând isteric. El o prinse strâns de
16
încheieturi i deodat o p sir puterile,

sprijinindu-se de el. El o cuprinse în bra e,
o inu i-o mingile pe p r, optindu-i ceva
în ureche.
trânul preot se desprinse din mul ime:
— O iau eu, spuse el, punându- i cu
blânde e mâinile pe umerii ei.
Se îndep rtar i mul imea le f cu loc s
treac . Maslovski îi strig locotenentului:
— Gata, hai s degaj m pia a. Se-ntoarse
spre b rbatul, în hain de piele. M-am
turat de ploaia asta ucrainean , f de
sfâr it. Hai în untru. Ia- i i protejatul cu
tine. Trebuie s st m de vorb .
KGB-ul este cel mai mare i mai

complex serviciu de spionaj din lume,
având control total asupra a milioane de
oameni în Uniunea Sovietic i întinzându-
i tentaculele în toate rile. Inima sa, zona
cea dintâi secret , o reprezint activitatea
Direc iei 13, care se ocup de crim ,
17
asasinat i sabotaj în ri str ine.

Colonelul Ivan Maslovski era de 5 ani
comandant la D-13. Era un tip îndesat, cu o
înf are cam brutal , care contrasta cu
originea lui social . N scut în 1910 la
Leningrad, fiu al unui medic, urmase
Dreptul în acela i ora , absolvind facultatea
la numai câteva luni înaintea invaziei
germane în Rusia, Petrecuse prima parte a
zboiului luptând în deta amentele de
partizani, în spatele frontului. Datorit
educa iei sale i a talentului pentru limbi,
fusese transferat pe perioada r zboiului în
unitatea de contraspionaj cunoscut sub
numele de SMER . Avusese atât de mult
succes, încât r sese s lucreze în spionaj
i dup r zboi i nu mai practicase
niciodat avocatura.
El fusese principalul ini iator al unor
coli extrem de originale pentru preg tirea
spionilor în localit i ca Gaczyna, unde
agen ii erau instrui i pentru a lucra în ri de
18
limb englez , într-o replic a unui ora

englezesc sau american, tr ind exact a a
cum ar fi tr it în Occident. Extraordinarul
succes al infiltr rii KGB-ului în serviciul de
spionaj francez, la toate nivelele, fusese, în
principal, rezultatul instruirii în coala pe
care o înfiin ase el la Grosnia, unde se
punea accent pe reconstituirea fidel a tot
ce era fran uzesc — mediu, cultura,
buc rie i vestimenta ie.
Superiorii s i aveau toat încrederea în el
i îi d duser mân liber s extind
sistemul, ceea ce explica existen a uni mic
târg specific Ulsterului, numit Drumore, în
inima Ucrainei.
Înc perea folosit de Maslovski ca birou,

când venea în. vizit de la Moscova, era
destul de banal . Con inea un birou,
dulapuri pentru dosare i o hart mare a
târgu-lui Drumore, pe perete. Un foc de
bu teni ardea cu vâlv i într-un c min, i
19
el st tea în fa a lui, bucurându-se de

ldur , inând în c ul palmelor o can cu
cafea neagr , tare, cu pu in vodca în ea.
a se deschise în spatele lui i b rbatul în
hain de piele intr i se apropie tremurând
de foc.
— Doamne, da’ ce frig e afar !
Se servi cu cafea i cu votc de pe tava
ezat pe birou i se apropie de foc. Pavel
Cerni avea treizeci i patru de ani, i era un
rbat chipe , vesel din fire, care avea deja
o reputa ie interna ional în domeniul
psihologiei experimentale. O realizare
extraordinar pentru fiul unui fierar dintr-
un sat ucrainean. La vârsta de aisprezece
ani. luptase în r zboi cu un deta ament de
partizani. eful lui de deta ament, fost
conferen iar de limba englez la
Universitatea din Moscova, tia s
recunoasc un talent când îl întâlnea.
Cerni intrase la universitate în 1945. Î i
luase diploma în psihologie, apoi urmase
20
doi ani la Universitatea din Dresda, într-o

sec ie care se ocupa de psihiatria
experimental , luându- i doctoratul în
1951. Preocupându-se de psihologia
comportamental , ajunsese apoi la
Universitatea din Pekin, pentru a lucra cu
celebrul psiholog chinez Pin Chow,
specialist în folosirea tehnicilor
comportamentale în interogarea i progra-
marea psihic a prizonierilor britanici i
americani din Coreea.
Când Cerni se preg tea s se întoarc la
Moscova, activitatea lui în domeniul
condi ion rii comportamentului uman prin
folosirea tehnicilor pavloviene atr sese deja
aten ia KGB-ului i îndeosebi a lui
Maslovski, care contribuise la numirea lui
ca profesor de psihologie experimental la
Universitatea din Moscova.
— E un r zvr tit, spuse Maslovski. N-are

respect fa de superiori. Nu se supune
21
niciodat ordinelor. Doar i s-a spus s nu

poarte pistol, nu?
— Da, tovar e colonel.
— Deci nu respect ordinele i
transform un exerci iu de rutin într-o baie
de sânge. Nu c m-a sinchisi de
blestema ii tia de diziden i pe care-i
folosim aici. E o metod de a-i sili s i
slujeasc patria. Apropo, cine erau
poli tii?
— Nu tiu precis. Numai o clip . Cerni
ridic receptorul. Levin, vino încoace.
— Cine-i Levin? întreb Maslovski.
— E aici de vreo trei luni. Un dizident
evreu, cu o condamnare de cinci ani pentru
coresponden secret cu rudele din Israel.
— Ce profesie are?
— Fizician... inginer constructor. Mi se
pare c s-a ocupat de proiectarea de
avioane. Am toate motivele s cred c e
deja con tient de gre elile lui.
22
— A a spun to i, îi spuse Maslovski.

Se auzi o b taie în u i b rbatul
men ionat intr . Victor Levin era un tip
runt, care p rea mai solid numai datorit
pufoaicei i a pantalonilor matlasa i pe
care-i purta. Avea patruzeci i opt de ani,
rul c runt, iar ochelarii cu rame de o el
erau lipi i cu leucoplast. Avea o înf are;
de om h ituit, de parc se a tepta ca în
orice moment KGB-ul s dea buzna pe u ,
ceea ce, în situa ia lui, nu era o presupunere
tocmai exagerat .
— Cine erau cei trei poli ti? întreb
Cerni.
— Sergentul era un individ pe nume
Voronin, tovar e, îi spuse Levin. Fost
actor la Teatrul din Moscova. A încercat s
fug în Occident anul trecut, dup moartea
so iei. Condamnat la zece ani.
— i copilul?
— Tania Voroninova, fiica lui. Va trebui
-i verific i pe ceilal i doi.
23
— Las deocamdat . Po i pleca.

Dup ce ie i Levin, Maslovski spuse:
— S revenim la Kelly. Nu pot trece cu
vederea faptul c l-a împu cat pe omul din
fa a barului. În contradic ie f cu ordinul
meu expres. i, ad ug el moroc nos, cu
cât precizie!
— Da, e bun.
— Mai spune-mi o dat datele lui.
Maslovski î i mai turn cafea, i votc i
se a ez lâng foc, iar Cerni lu un dosar
din birou i-l deschise.
— Mihail Kelly, n scut în satul Ballygar,
de pe râul Kerry. Asta-i în Republica
Irlanda. În 1938, tat l, Sean Kelly, a fost
activist IRA în r zboiul civil din Spania,
când a cunoscut-o la Madrid pe mama
iatului, Marta Voronski, cet ean
sovietic.
— Din câte îmi amintesc, tat l a fost
spânzurat de britanici.
24
— Exact. A luat parte la o ac iune cu

bombe organizat de IRA în zona Londrei,
în primele luni ale celui de-al doilea r zboi
mondial. A fost prins, judecat i executat.
— Înc un martir irlandez. Oamenii tia
par s prospere pe seama lor.
— Marta Voronski a primit cet enia
irlandez i a continuat s tr iasc la
Dublin, câ tigându- i existen a ca ziarist ,
iar b iatul a urmat o coal iezuit din ora .
— Educa ie catolic ?
— Bineîn eles. Aceste circumstan e
destul de ciudate au atras aten ia omului
nostru din Dublin, care a raportat la
Moscova. Poten ialul b iatului fiind
evident, mama a fost convins s se
întoarc împreun cu el în Rusia, în 1953.
Doi ani mai târziu, ea a murit. Cancer la
stomac.
— Deci în eleg c b iatul are acum
dou zeci i unu de ani i e inteligent.
— Foarte inteligent. Are fler la limbi. Pur
25
i simplu le prinde din zbor. Cerni arunc

din nou o privire în dosar. Dar marele lui
talent este actoria. A merge pân acolo
încât s spun c e genial.
— Extrem de potrivit în împrejur rile
actuale.
— Dac lucrurile ar fi stat altfel, ar fi
putut foarte bine s ajung mare în
domeniul sta.
— Da, bine, n-are rost s se gândeasc la
asta, coment acru Maslovski. Se pare c
are un instinct de a ucide bine dezvoltat.
— Instinctul uciga nu e o problem în
astfel de treburi, îi spuse Cerni. Dup cum
tie prea bine i tovar ul colonel, oricine
poate fi instruit s ucid i de aceea punem
accentul pe inteligen când recrut m
oameni. Totu i Kelly are o aptitudine rar
întâlnit pentru mânuirea pistolului.
Absolut unic .
— Am observat i eu, spuse Maslovski.
ucizi a a, cu atâta cruzime... Trebuie s
26
aib ceva de psihopat în el.

— Nu e cazul în ce-l prive te, tovar e
colonel. E poate un pic cam greu de în eles,
dar, dup cura v-am spus, Kelly este un
actor str lucit. Ast zi el a jucat rolul
pu ca ului din IRA i l-a dus pân la cap t,
exact ca i cum ar fi jucat acest rol într-un
film.
— Numai c n-a existat un regizor care
strige: Opri i!, remarc Mitslovski, i
mortul nu s-a ridicat s plece dup ce
camera a încetat s mai filmeze.
— tiu, spuse Cerni. Dar se explic
psihologic de ce a trebuit s -i împu te pe
cei doi i de ce a tras în Murphy, contrar
ordinelor. Murphy era un informator.
Trebuia pedepsit în public. În rolul pe care
îl juca. era imposibil pentru Kelly s
procedeze altfel. Acesta este scopul
instruirii.
— Bine, am priceput. i crezi c e
preg tit s -l azvârlim singur în lupt acum?
27
— Eu a a cred, tovar e colonel.

— E-n regul , cheam -l în untru.
p rie i impermeabil, Mihail Kelly
ar ta mai tân r ca oricând. Purta un pulover
pe gât de culoare închis , un sacou de
tweed de Donegal i pantaloni de catifea
reiat . P rea perfect calm, aproape rezervat
i Maslovski sim i din nou cum îl cuprinde
acea senza ie vag de iritare.
— Probabil c e ti satisf cut de ce s-a
întâmplat afar . i-am spus s nu tragi în
omul acela, Murphy. De ce ai înc lcat
ordinul meu?
— Era un informator, tovar e colonel.
Pentru ca oameni ca mine s
supravie uiasc , asemenea indivizi trebuie
înv i minte. D du din umeri. Scopul
terorismului este s terorizeze. Lenin a spus
asta. În timpul revolu iei irlandeze era
citatul preferat al lui Michael Collins.
— Era un joc, lua-te-ar naiba! izbucni
Maslovski. Nu era de-adev ratele.
28
— Dac juc m acest joc prea mult timp,

tovar e colonel, s-ar putea ca uneori s
sfâr im prin a deveni noi miza, îi r spunse
calm Kelly.
— Doamne Dumnezeule! exclam
Maslovski; nu se mai exprimase astfel de
mul i ani. Bine, hai s mergem mai departe.
Se a ez la birou, cu fa a spre Kelly.
Profesorul Cerni e de p rere c e ti preg tit
te apuci de treab . E ti de acord?
— Da, tovar e colonel.
— Misiunea ta este simplu de explicat.
Principalii no tri adversari sunt America i
Marea Britanic. Marea Britanic este cea
mai slab dintre ele i edificiul s u
capitalist se n ruie. Cel mai mare ghimpe în
coasta Angliei este IRA. Tu e ti pe cale de
a deveni un al doilea ghimpe.
Colonelul se aplec în fa i-l privi pe
Kelly drept în ochi.
— Din acest moment, vei deveni un
provocator de dezordine.
29
— În Irlanda?
— În cele din urm , dar mai întâi trebuie
mai cape i exerci iu în lumea din afar .
i explic misiunea mai detaliat. Se ridic
i se apropie de foc. În 1956, Consiliul de
armat al IRA a votat începerea unei noi
campanii în Ulster. În mod ciudat, n-a avut
succes. Nu mai exist aproape nici o
îndoial c aceast campanie va fi oprit ,
probabil cât de curând. Nu s-a realizat
nimic.
— i...? întreb Kelly.
Maslovski se-ntoarse la birou.
— Cu toate acestea, sursele noastre de
spionaj relev c pân la urm în Irlanda va
izbucni un conflict de o natur mult mai
serioas decât tot ce s-a întâmplat pân
acum. Când va sosi momentul, trebuie s fii
temeinic preg tit i gata de ac iune.
— În eleg, tovar e.
— Sper. Dar deocamdat ajunge. Dup ,
ce plec, profesorul Cerni te va informa
30
asupra planurilor imediate. Acum po i s

pleci.
Kelly ie i f o vorb . Cerni spuse:
— E capabil s-o fac . Sunt sigur de asta.
— Sper. Oricum pare mai bun decât
agen ii adormi i pe care-i avem acolo
printre localnici i bea mai pu in.
Maslovski se duse la fereastr i
contempl rafalele de ploaie, brusc obosit,
uitând cu totul de Kelly i amintindu- i,
vreun motiv aparent, de expresia de pe
chipul feti ei când îl atacase pe irlandez în
pia .
— Feti a aceea, spuse el, cum spuneai c
o cheam ?
— Tania. Tania Voroninova.
— A r mas orfan ? Nu mai are pe
nimeni care s aib grij de ea?
— Din câte tiu, nu.
— Era chiar frumu ic i inteligent , nu
crezi?
31
— Într-adev r, a a p rea. N-am avut de-a

face cu ea personal. Îl intereseaz pe
tovar ul colonel în mod deosebit?
— S-ar putea. Unica noastr fiic s-a
pr dit anul trecut, la vârsta de ase ani, în
urma epidemiei de grip . So ia mea nu mai
poate avea alt copil. S-a angajat la nu tiu
ce serviciu de asisten social , dar se
chinuie, Cerni. Pur i simplu nu mai e
aceea i femeie. Uitându-m la feti a aceea
din pia , am început s m -ntreb dac nu
cumva ar putea ea s umple golul.
— E o idee excelent , tovar e. Pentru
toat lumea, dac pot spune a a.
— E-n regul , spuse Maslovski,
luminându-se brusc. O iau cu mine la
Moscova i-i fac Su ei o surpriz .
Se duse la birou, scoase dopul sticlei de
votc cu din ii, umplu dou pahare i spuse:
— S bem pentru opera iunea Irlanda i
pentru... Se opri, încruntându-se. Care ai zis
-i numele lui conspirativ?
32
— Cuchulain, îi spuse Cerni.

— A a, spuse Maslovski. Pentru
Cuchulain. D du votca pe gât i arunc
paharul în foc.
33
1982
Când maiorul Tony Villiers intr în

popota ofi erilor G rzii de Grenadieri de la
garnizoana Chelsea, nu era nimeni acolo.
Era o înc pere întunecoas , iluminat doar
cu lumin rile ce pâlpâiau în sfe nicele de
pe masa lung , lustruit , lumina lor fiind
reflectat de argint ria popotei.
La cap tul mesei era pus un singur
tacâm, ceea ce-l surprinse, dar într-o
frapier de argint a tepta o sticla de
ampanie Krug 1972, preferata lui. Se opri,
privind în jos spre ea, apoi o ridic i
scoase dopul, întinzând mâna dup unul din
paharele înalte de cristal a ezate pe mas i
34
turn încet, cu grij . Se duse lâng foc i

mase acolo, în picioare, studiindu- i
imaginea în oglinda de deasupra.
Tunica stacojie îi st tea destul de bine i
medaliile ag ate de ea îi atestau vitejia,
mai ales dungile albe i purpurii ale Crucii
Militare cu rozeta de argint care era ea
îns i o a doua medalie. Era un b rbat de
talie mijlocie, cu umeri solizi, iar p rul
negru îl avea mai lung decât te-ai fi a teptat
la un militar activ. În ciuda f ptuim c
avusese cândva nasul fracturat, era destul
de chipe .
Era lini te deplin . Doar marii b rba i ai
trecutului îi priveau solemn de sus, din
portretele întunecate de umbre. Totul avea
un aer de ireal i dintr-un motiv oarecare i
se p ru c imaginea lui se reflecta în
oglind de mai multe ori, pân la infinit. Îi
era cumplit de sete. Ridic paharul i î i
auzi vocea foarte r gu it , de parc ar fi
apar inut altcuiva.
35
— În cinstea ta, Tony, b trâne, spuse el.

Un an nou fericit.
Duse paharul de cristal la buze.
ampania era mai rece decât orice b utur
pe care o b use vreodat . O înghi i lacom i
parc i se pref cu în gur în foc lichid,
arzându-i m runtaiele i url de durere în
timp ce oglinda se f cu nd ri, p mântul
ru c se casc sub picioarele lui i se
pr bu i.
Când se trezi, se pomeni exact în locul în

care se afla deja de o s pt mân , proptit de
perete, în col ul micii înc peri, neputând s
se întind din cauza cadrului de lemn din
jurul gâtului, încuiat cu lac t, care-i inea
încheieturile mâinilor la nivelul umerilor.
Avea un turban verde r sucit în jurul
capului, asemenea membrilor tribului
Baluchi, aflat sub comanda lui în inuturile
muntoase din Dhofar, pân în urm cu zece
zile când fusese luat prizonier. Bluza i
36
pantalonii kaki, de camuflaj, erau acum

murdare i sfâ iate în multe locuri. Era în
picioarele goale, fiindc unul din rashizi îi
furase ghetele de de ert, din piele de c pri-
oar . Îi crescuse i barba care-l deranja,
fiind incomod . Nu reu ise niciodat s se
dezbare de vechiul obicei, de pe când era în
Gard , de a se b rbieri bine în fiecare zi,
indiferent de situa ie. Nici m car SAS-ul nu
reu ise s -l dezve e de acest obicei.
Se auzi scrâ netul unui z vor, u a se
deschise scâr âind i se ridic o perdea de
mu te. Intrar doi rashizi, ni te b rba i
scunzi, vâno i, înf ura i în ve minte albe
soioase, cu cartu ierele încruci ate peste
piept. Îl s ltar în sus între ei, f o vorb
i îl duser afar , îl trântir jos cu
brutalitate proptindu-l de zid i plecar .
Abia dup câteva clipe i se adaptar ochii
la lumina str lucitoare a soarelui dimine ii.
Bir al-Gafarno era un c tun s cios,
neavând mai mult de o duzin de case cu
37
acoperi ul plat, iar mai jos se z rea oaza

str juit de palmieri. Un b iat mâna ase
mile spre ad toarea unde câteva femei
în ve minte închise la culoare i cu m ti
negre sp lau rufe.
În dep rtare, înspre dreapta, se în au
spre cerul albastru mun ii din Dhofar,
provincia cea mai sudic a Omanului. Cu
doar pu in mai mult de o s pt mân în
urm , Villiers se afla în ace ti mun i în
fruntea r zboinicilor Baluchi, în urm rirea
unor partizani marxi ti. Bir al-Gafani în
schimb era teritoriu inamic, întrucât
Republica Democrat Popular a
Yemenului de Sud se întindea spre nord
pân la zona de ertului.
În stânga lui era un vas mare de lut, plin
de ap , cu un polonic în el, dar nu era prost
-ncerce s bea, a a c a tept cu r bdare.
În dep rtare, se ivi pe creasta unei dune o
mil , care se îndrepta iute spre oaz , u or
ireal în pâcla produs de canicul .
38
Închise o clip ochii, l sându- i capul pe

piept, ca s i dezmor easc gâtul i auzi
zgomot de pa i. Ridicându- i privirea, îl
zu apropiindu-se pe Salim bin al-Kaman.
Purta un turban negru i ve minte largi,
negre. Pe oldul drept, avea un pistol
automat Browning vârât în toc, un pumnal
încovoiat înfipt în centur , iar în mân inea
o pu chinezeasc AK, mândria vie ii lui.
Se opri, privind în jos c tre Villiers. Era un
rbat cu o înf ase prietenoas , cu un
smoc de barb c runt i o fa de culoarea
pielii de Cordoba.
— Salaam alaikum, Salim bin el-Kaman,
spuse Villiers ceremonios în arab .
— Alaikum salaam. Bun diminea a,
Villiers Sahib. Era tot ce tia s spun în
englez , dup care continuat în arab .
Salim î i rezem AK-ul de zid, umplu
polonicul cu ap i-l duse cu grij la gura
lui Villiers. Englezul b u cu l comie.
Pentru ei doi era ritualul de diminea .
39
Salim umplu din nou polonicul i Villiers

i în fa a ca s primeasc uvoiul
coritor.
— E mai bine? întreb Salim.
— A a s-ar zice.
mila era acum aproape, la cel mult o
sut de metri distan . C re ul avea o
frânghie înf urat în jurul corpului. La
cel lalt cap t al ei era legat un om, mergând
împleticit pe lâng c mil .
— Cine e? întreb Villiers.
— Hamid, spuse Salim.
— Împreun cu un prieten?
Salim zâmbi.
— Asta e ara noastr , maior Villiers, e
mântul rashizilor.
— Aici n-au ce c uta decât cei cave sunt,
invita i.
— Dar în Hauf, comisarii republicii
populare nu recunosc drepturile rashizilor.
Nu-l recunosc nici m car pe Allah. Numai
40
pe Marx.
— S zbiere cât vor, dar în ara
Rashizilor.
Salim d du din umeri i scoase la iveal
o cutie plat de tabl .
— Ajunge. Vrei o igar , prietene?
Arabul rupse cu dexteritate tubul de
carton de la cap tul ig rii, o vârî în gura lui
Villiers i i-o aprinse. — Ruseasc ?
remarc Villiers.
— La cincizeci de mile de aici, la Fasari,
este p baz aviatic în de ert. Cu multe
avioane i camioane ruse ti, solda i ru i, de
toate.
— Da, tiu, ii spuse Villiers.
— ti i i totu i renumitul vostru SAS nu
fac nimic?
— ara mea nu e în r zboi cu Yemenul,
spuse Villiers. Eu am fost împrumutat de la
armata britanic pentru a ajuta la instruire i
a comanda trupele sultanului Omanului în
41
lupta împotriva partizanilor marxi ti ai

Frontului de eliberare din Dhofar.
— Noi nu suntem marxi ti, Villiers
Sahib. Noi, cei din neamul rashizilor ne
ducem unde ne place, i un maior din SAS
e o captur de mare pre . Valoreaz multe
mile, multe pu ti.
— Pentru cine? întreb Villiers.
Salim f cu semn cu igara spre el.
— Ara trimis vorb la Fasari. Ru ii vor
veni în cursul zilei de azi. Vor pl ti o
gr mad de bani pentru dumneata. Au
acceptat pre ul meu.
— Oricât i-ar oferi, ai mei vor pl ti mai
mult, îl asigur Villiers. Dac m predai la
Dhofar în deplin siguran , vei avea orice-
i dore ti. Lire engleze ti de aur, taleri de
argint cu Maria Tereza.
— Dar mi-am dat cuvântul, Villiers
Sahib, zâmbi Salim batjocoritor.
— tiu, spuse Villiers. Mie-mi spui?
Pentru rashizi, cuvântul de onoare
42
înseamn totul.
— Exact!
mila se apropie i Salim se ridic în
picioare. C mila se l în genunchi i
Hamid, un tân r r zboinic rashid în
ve minte de culoare ocru i cu o pu
atârnând pe spinare, yeni spre ei. Trase de
frânghie i omul de la cel lalt cap t al ei
zu în patru labe.
— Ce-avem aici? se interes Salim.
— L-ara g sit umblând noaptea prin
de ert. Hamid se duse înapoi la c mil i
se-ntoarse cu un bidon de ap i o rani
militar . Avea astea asupra lui.
În rani erau pâine i conserve din ra iile
armatei. Etichetele erau în rus .
Salim l una jos ca s-o vad Villiers.
apoi îi spuse omului în arab :
— E ti rus?
Era un b trân cu p rul alb, evident
epuizat, iar c ma a lui kaki era ud de
43
transpira ie. Cl tin din cap. Avea buzele

de dou ori mai umflate decât normal.
Salim îi întinse polonicul plin cu ap . Omul
u.
Villiers vorbea bini or ruse te. Spuse:
— Vrea s tie cine e ti. E ti din Fasari?
— Tu cine e ti? cronc ni b trânul.
— Sunt ofi er britanic. Am fost deta at în
armata sultanului din Dhofar. tia au prins
patrula mea într-o ambuscad , mi-au ucis
oamenii iar pe mine m-au luat prizonier.
— Vorbe te engleze te?
— tie vreo trei cuvinte. Presupun c nu
vorbe te araba.
— Nu, spuse b trânul, dar cred c
engleza mea este mai bun decât rusa ta.
numesc Victor Levin. Sunt de la Fasari.
Am încercat s ajung la Dhofar.
— Ca s dezertezi? întreb Villiers.
— Cam a a ceva.
Salim spuse în arab :
44
— Deci vorbe te cu dumneata în englez .

În eleg c nu e rus.
Villiers îi spuse calm lui Levin:
— N-are rost s -i mint în privin a ta.
Oamenii vo tri vin azi aici s m ia. Se-
ntoarse spre Salim:
— Da, e rus de la Fasari.
— i ce c uta în inutul rashizilor?
— A încercat s ajung la Dhofar.
Salim îl fix cu ochii miji i:
— Voia s dezerteze de la ai lui? Izbucni
în râs i se b tu pe coaps .
— Excelent! Deci vor da bani buni i
pentru el. O mare plea , prietene. Allah e
bun cu mine. Îi f cu semn din cap lui
Hamid. Du-i în untru i ai grij s li se dea
de mâncare, apoi vino la mine, spuse el i
plec .
Levin a fost b gat într-un cadru de lemn

similar. cu cel al lui Villiers. edeau unul
45
lâng cel lalt, sprijini i de peretele celulei.

Dup câtva timp, intr o femeie cu masc
neagr , se a ez pe vine i îi hr ni pe rând
dintr-un castron de lemn cu tocan din
carne de capr . Era imposibil s vezi dac
era tân sau b trân . Îi terse cu grij la
gur , apoi plec , închizând u a.
Levin spuse:
— De ce poart m ti? Nu pricep asta.
— E un simbol al faptului c apar in
so ilor lor. Nici unui alt b rbat nu-i e
îng duit s le priveasc .
— Ciudat ar ! Levin închise ochii. E
prea cald.
— Citi ani ai? întreb Villiers.
— aizeci i opt.
— Nu e ti cam b trân ca s dezertezi?
Cred c ai amânat-o cam mult.
Levin deschise ochii i zâmbi cu
blânde e:
— So ia mea a murit la Leningrad
46
pt mâna trecut . N-am copii, a a c nu

mai e nimeni cu care s m poat antaja
când voi fi liber.
— Cu ce te ocupi?
— Sunt profesor de inginerie la
Universitatea din Leningrad. M
intereseaz îndeosebi proiectarea de
avioane. For ele aeriene sovietice au la
Fasari cinci MIG-uri 23, care oficial fac
zboruri de antrenament, deci folosesc tipul
de avion de antrenament.
— Cu modific ri? suger Villiers.
— Exact. Pentru a putea fi folosit la un
atac la sol într-un inut muntos.
Modific rile au fost f cute în Rusia, dar s-
au ivit probleme, pe care am fost chemat s
le rezolv.
— Deci pân la urm te-ai s turat? Ce
sperai? S ajungi în Israel?
— Nu în mod special. În primul rând nu
sunt un sionist convins. Nu, Anglia ar fi o
perspectiv mai atr toare. Am fost acolo
47
cu o delega ie comercial în 1939, chiar

înainte de a izbucni r zboiul. Am stat dou
luni. Cele mai frumoase din via a mea.
— În eleg.
— În 1959 speram c o s scap din
Rusia. Corespondam în secret cu ni te rude
din Israel, care urmau s m ajute, dar m-a
turnat un tip pe care-l consideram prieten.
O poveste veche. Am fost condamnat la
cinci ani închisoare.
— În Gulag.
— Nu, în alt loc, mult mai interesant. M-
ai crede dac i-a spune c într-un or el
din Ulster, numit Drumore?
Villiers se-ntoarse. I se citea uimirea pe
fa .
— Nu-n eleg.
— Un or el din Ulster, numit Drumore,
în mijlocul Ucrainei. B trânul zâmbi,
zând uimirea de pe fa a lui Villiers. Cred
a face mai bine s i explic.
48
Dup ce b trânul termin de vorbit,

Villiers st tu s se gândeasc la cele auzite.
Tehnica subversiunii i a antiterorismului
erau specialitatea lui în câ iva ani încoace,
mai ales în Irlanda, a a c povestirea lui
Levin era fascinant , ca s nu spunem mai
mult.
— tiam de Gaczyna, unde KGB-ul
instruie te agen i în englez , dar chestia
asta de care-mi spui e nou pentru mine.
— i probabil i pentru spionajul vostru!
— La Roma, în vremurile de demult,
spuse Villiers, sclavii i prizonierii de
zboi erau instrui i spre a deveni
gladiatori, ca s lupte în aren .
— Pân la moarte, spuse Levin.
— Cu ansa de a supravie ui dac erau
mai buni decât ceilal i, exact ca diziden ii
din Drumore, care joac roluri de poli ti.
— Cu Kelly nu prea le-a mers, spuse Le
vin.
49
— Nu, pare a fi un individ foarte special.

trânul închise ochii. Respira greu i
neregulat, dar dup câteva clipe era limpede
adormise. Villiers se l din nou pe
spate în col ul camerei. Nu se sim ea în
apele lui, era cople it de triste e. Se tot
gândea la ciudata povestire a lui Levin.
Cunoscuse i el o mul ime de târguri din
Ulster — Crossmaglen, de pild . Un loc
foarte nepl cut. Atât de periculos, incit
trupele trebuiau aduse i duse de acolo cu
elicopterul. Dar Drumore, în Ucraina, asta
era cu totul altceva. Dup câtva timp, îi
zu b rbia pe piept i îl n di somnul.
Se trezi sim indu-se zgâl âit zdrav n de

unul din rashizi. Un altul îl trezea pe Levin.
Primul îl trase în sus pe Villiers, îl ridic în
picioare i-l îmbrânci afar pe u . Se
cuse dup -amiaza; tia dup pozi ia
soarelui. Mult mai interesant era
transportorul auto-blindat — un BTR
50
modificat. Ceea ce ru ii numeau “un

cuirasat al de ertului”, vopsit în culoarea
nisipului. Lâng el st teau ase solda i în
uniforme kaki de instruc ie, fiecare inând
în mân o pu AK, gata de tragere. Al i
doi st teau în cuirasat, lâng o mitralier
grea, de 12,7 mm îndreptat spre cei
aproximativ doisprezece rashizi care
st teau i priveau, cu pu tile proptite pe
bra .
Salini se-ntoarse tocmai când Levin era
scos i el afar , în urma lui Villiers.
— Deci trebuie s ne desp im, Villiers
Sahib. Ce p cat! Mi-au pl cut conversa iile
noastre.
Ap ru un ofi er rus, înso it de un sergent,
în uniform de instruc ie la fel cu oamenii
lui, cu o bonet uguiat i ochelari negri de
de ert, care-i d deau înf area stranie a
ofi erilor din Afrika Korps ai lui Rommel.
St tu uitându-se la ei un timp. apoi împinse
în sus ochelarii. Era mai tân r decât i-ar fi
51
închipuit. Villiers, având o fa neted , f

riduri i ochi foarte alba tri.
— D-le profesor Levin, spuse el în rus ,
ini-ar pl cea s cred c v-a i r cit în timp
ce v plimba i. Dar m tem c amicii mei
de la KGB vor avea cu totul alt p rere.
— Ca de obicei, îi spuse Levin.
Ofi erul se-ntoarse spre Villiers i spuse
calm:
— C pitan Iurii Kirov, Brigada 21 de
Para uti ti. Engleza lui era excelent . Iar
dumneata e ti maiorul Anthony Villiers,
din G rzile de Grenadieri, dar i mai
important este c faci parte din Regimentul
22 al Serviciului Aerian Special.
— E ti foarte bine informat, spuse
Villiers. i d -mi voie s te felicit pentru
engleza pe care o vorbe ti.
— Mul umesc, spuse Kirov. Folosim
exact acelea i tehnici de laborator introduse
de SAS la cazarma din Bradbury, Hereford.
KGB-ul se va interesa foarte mult i de
52
persoana dumitale.
— Sunt convins, r spunse Villiers
amabil.
— Atunci, spuse Kirov, întorcându-se
spre Salim, la treab !
Araba lui nu era la fel de bun ca
engleza, dar se putea folosi de ea.
Pocni din degete, sergentul f cu un pas
înainte i-i înmân arabului un s cule de
pânz . Salim îl desf cu, scoase din el o
mân de monezi i aurul lic ri în lumina
soarelui. Zâmbi i ii d du s cule ul lui
Hamid. care st tea în spatele lui.
— i acum, spuse Kirov, dac ve i avea
amabilitatea s le scoate i jugurile acestor
doi indivizi, putem porni.
— A, dar Kirov Sahib uit ceva, zâmbi
Salini. Mi s-a mai promis o mitralier i
muni ie pentru dou zeci de mii de
împu turi.
— Da, dar superiorii mei consider c
asta ar fi o tenta ie prea mare pentru rashizi,
53
spuse Kirov.
Lui Salim îi pieri zâmbetul.
— A fost o promisiune ferm .
Sim ind c ceva nu e în regul , aproape
to i oameni i lui î i ridicar pu tile. Kirov
pocni din degetele mâinii drepte i brusc
izbucni o rafal dinspre mitraliera grea.
scrijelind zidul, deasupra capului lui Salim.
Dup ce se stinse ecoul rafalei, Kirov spuse
bd tor:
— Ia aurul. Te sf tuiesc din toat inima.
Salim zâmbi i î i desf cu larg bra ele.
— Dar desigur! Prietenia este totul.
Bineîn eles c nu merit s-o pierzi din
cauza unei neîn elegeri m runte.
Scoase la iveal o cheie din punga ata at
la centur i desf cu mai întâi lac tul de la
cadrul de lemn care-I intuia pe Levin. Apoi
se-ndrept spre Villiers.
— Uneori Allah prive te de sus printre
nori i îl pedepse te pe în el tor, murmur
54
el.
— Scrie asta în Coran? întreb Villiers în
timp ce Hamid îi scotea cadrul i el î i
întinse bra ele în epenite.
Salim ridic din umeri i în ochii lui se
ivi o lic rire.
— Dac nu scrie, ar trebui s scrie.
Doi solda i se apropiar la comanda
sergentului, i se postar de ambele p i
ale lui Levin i Villiers. Se îndreptar spre
“cuirasatul de ertului”. Villiers i Levin se
urcar . Urmar solda ii, cu Kirov încheind
irul. Villiers i Levin se a ezar , flanca i
de paznici înarma i, Kirov se întoarse i
salut milit re te, în timp. ce motorul porni.
— E o pl cere s fac omul afaceri cu
tine, strig el spre Salim.
— i cu dumneata, Kirov Sahib!
“Cuirasatul de ertului” porni într-un nor
de praf i când urcar dâmbul primei dune
de nisip, Villiers privi înapoi i v zu c
trânul rashid mai st tea înc acolo,
55
privindu-i cum se îndep rteaz , numai c

acum oamenii lui se deplasaser în spatele
lui. Nemi carea lor avea ceva ciudat,
amenin tor parc . Apoi “cuirasatul
de ertului” trecu dâmbul i Bir al-Gafani
disp ru din câmpul lor vizual.
Celula de beton de la cap tul corpului

administrativ de la Fasari era evident mai
civilizat decât locul de deten ie anterior,
având pere i spoi i cu var, o toalet chimic
i dou paturi înguste de fier, fiecare dotat
cu saltea i p turi. Era una din irul celor
ase celule identice, pe care Villiers le
remarcase când intrase, fiecare având o u
de o el cu vizet i fiind aparent p zite
permanent de trei gardieni înarma i.
Villiers privi afar printre gratiile
ferestrei câmpul de aterizare. Nu era atât de
mare pe cât se a teptase. Trei hangare din
prefabricate, cu o singur pist de aterizare.
Cinci MIG-23 st teau arip lâng arip ali-
56
niate în fa a hangarelor, p rând în lumina

înser rii dinaintea l rii întunericului, ni te
bizare f pturi primitive, nemi cate, c zute
pe gânduri. Dincolo de ele se aflau dou
elicoptere MI-8 pentru transport de trupe i
vehicule motorizate de diverse feluri.
— Securitatea pare a fi practic
inexistent , opti Villiers.
Lâng el, Levin confirm din cap.
— Nici nu prea e necesar . Se afl , în
fond. Într-un teritoriu prieten, înconjurat de
de ert deschis. Chiar i oamenii vo tri de la
SAS ar avea probleme cu o asemenea int ,
cred eu.
În spatele lor se auzi scrâ netul
voarelor de la u .
a se deschise i intr un tân r caporal,
urmat de un arab c rând o g leat i dou
castrona e emailate.
— Cafeaua, spuse caporalul.
— Când mânc m? se interes Villiers.
57
— La nou .
Îi f cu semn arabului s ias i închise
a. Cafeaua era surprinz tor de bun i
foarte fierbinte. Villiers spuse:
— Deci folosesc i personal arab?
— La buc rie, la serviciul sanitar i
altele de genul sta. Dar nu-s adu i din
triburile din de ert. Cred c îi aduc din
Hauf, explic Levin.
— i acum ce crezi c mai urmeaz ?
— P i mâine e joi i vine avionul de
aprovizionare. Probabil c ne vor duce cu el
la Aden.
— i urm toarea escal , Moscova?
Bineîn eles c nu primi nici un r spuns,
a cum nu exista un r spuns nici pentru
zidurile de beton, u ile de o el i gratiile de
la ferestre. Villiers se întinse pe un pat,
Levin pe cel lalt.
trânul rus spuse:
— Via a este pentru mine o dezam gire
58
permanent . Când am vizitat Anglia, m-au

dus la Oxford. Era atât de frumos! Oft . Îmi
ceam visuri s m -ntorc acolo într-o bun
zi.
— Turle de vis, remarc Villiers. Da, e
un loc minunat.
— Îl cuno ti?
— So ia mea a urmat universitatea acolo.
La colegiul St. Hughes. S-a dus acolo dup
Sorbona. E pe jum tate fran uzoaic .
Levin se ridic într-un cot.
— M uluie ti. Dac -mi îng dui s m
exprim a a, nu ar i a om c torit.
— Nici nu sunt, îi spuse Villiers. Am
divor at acum câteva luni.
— Îmi pare r u.
— S nu- i par . Dup cum spuneai,
via a e o permanenta dezam gire. Mereu
vrem altceva, asta-i nenorocirea cu fiin ele
omene ti, mai ales în rela ia dintre b rba i
i femei. În ciuda a ceea ce sus in femi-
59
nistele, ele sunt altfel.

— Probabil c înc o iube ti.
— O, da, spuse Villiers. E u or s
iube ti. Dar e al naibii de greu s tr ie ti
împreun .
— Deci care a fost problema?
— Ca s-o spun simplu, munca mea.
Borneo, Oman, Irlanda. Am fost chiar i în
Vietnam, când era clar c n-aveam ce c uta
acolo. Dup cum mi-a spus ea odat , de
fapt nu-s bun decât de un singur lucru, s
ucid oameni, i a venit o vreme când ea n-a
mai putut suporta asta.
Levin se-ntinse din nou, f s scoat o
vorb i Tony Villiers î i pironi privirea în
tavan, cu capul sprijinit în palme,
gândindu-se la lucruri care pur i simplu nu
voiau s dispar în întunericul care se l sa.
li din somn, auzind zgomot de pa i. pe

coridorul de afar i murmur de glasuri.
Lumina din tavan fusese probabil aprins în
60
timp ce dormea. Nu-i luaser ceasul i

arunc o privire spre el, sim ind c Levin se
mi ca în cel lalt pat.
— Cât e ceasul? întreb b trânul rus.
— Nou i-un sfert. Probabil c aduc
cina.
Villiers se ridic i se duse la fereastr .
Pe cerul pâlpâind de stele se în ase luna în
al doilea p trar i de ertul era straniu de
frumos, sc ldat în lumin , iar MIG-urile 23
se conturau ca ni te figurine negre.
Dumnezeule, trebuie s existe o cale. Se
întoarse, sim ind un ghem în stomac.
— Ce este? opti Levin, în timp ce se
tr gea primul z vor.
— Tocmai m gândeam, spuse Villiers,
ar fi infinit mai bine s încerci s fugi la
un moment dat. chiar dac te alegi cu un
glonte în spinare, decât s ajungi la
Moscova i la Lubianka.
a se d du de perete i în untru p i
caporalul, urmat de un arab cu o tav de
61
lemn în mân , con inând dou castroane cu

tocan , pâine neagr i cafea. inea capul
în jos. dar avea un aer cunoscut.
— Hai, mai repede! spuse caporalul într-
o arab stricat .
Arabul puse tava pe m su a de lemn de la
picioarele patului lui Levin i î i ridic
privirea. În clipa când Villiers i Levin î i
dur seama c era Salim bin al-Kaman,
caporalul se-ntoarse spre u . Salim scoase
un cu it din mâneca sting , îi acoperi
caporalului gura cu mâna, îl dezechilibr cu
o lovitur de genunchi i îi strecur cu itul
sub coaste. Îl l apoi pe pat i î i terse
cu itul de uniforma lui.
Zâmbi:
— M-ara tot gândit la ce mi-ai spus,
Villiers Sahifa. C oamenii t i din Dhofar
ar da o groaz de bani ca s te ia înapoi.
— Astfel e ti pl tit de dou ori, câte o
dat de ambele p i. Ai un sim al
afacerilor foarte s tos, îi spuse Villiers.
62
— Desigur, dar în orice caz, ru ii n-au

fost cinsti i cu mine. Trebuie s m gândesc
i la onoarea mea.
— Ce facem cu ceilal i gardieni?
— Sunt la mas . Am aflat toate astea de
la ni te prieteni de la buc rie. Cel c ruia
i-am luat locul a suferit venind încoace o
lovitur serioas la cap; o chestie aranjat ,
bineîn eles. Dar hai s mergem. Hamid
teapt cu c milele la cap tul bazei.
Ie ir . Salim z vorî u a i ei îl urmar
repede pe coridor i ie ir afar . La baza
aerian de la Fasari era o lini te deplin ;
totul era nemi cat sub lumina lunii.
— Poftim, spuse Salim. Nimeni nu se
sinchise te. Pân i santinelele sunt la
mas . rani în uniform . B mâna în
dosul unui bidon metalic proptit de perete i
scoase o boccea. Pune i-v astea pe voi i
urma i-m .
Erau dou burnuzuri de lân de genul
celor purtate de beduini în nop ile extrem
63
de friguroase din de ert, fiecare având o

glug uguiat de tras pe cap. i le puser i
îl urmar pe Salim de-a curmezi ul cur ii,
spre hangare.
— Locul sta nu e împrejmuit de nici un
gard, de nici un zid, opti Villiers.
— De ertul e singurul zid care le trebuie,
spuse Levin.
Dincolo de hangare, dunele de nisip se
în au de fiecare parte a ceea ce p rea a fi
gura unei pr stii. Salim spuse:
— Valea râului al-Hara. Se vars în
câmpie la un sfert de mil de aici, acolo
unde a teapt Hamid.
Villiers spuse:
— i-a trecut prin minte c s-ar putea ca
Kirov s pun lucrurile cap la cap i s
ajung la concluzia c e mâna lui Salim bin
al-Kaman?
— Dar bineîn eles! Oamenii mei sunt
deja acum la jum tatea drumului spre
grani a cu Dhofarul.
64
— În regul , zise Villiers. Asta-i tot ce

voiam s tiu. O s v ar t ceva foarte
interesant.
Se întoarse spre “cuirasatul de ertului”
aflat în apropiere i se c prin lateral, în
timp ce Salim protesta într-o oapt
gu it :
— Villiers Sahib, asta-i nebunie.
Villiers se a ez la volan, iar rashidul se
urc în vehicul, urmat de Levin.
— Am senza ia îngrozitoare c toate
astea sunt oarecum din vina mea, spuse
trânul rus. Presupun c urmeaz s
vedem SAS-ul în ac iune.
— În timpul celui de al doilea r zboi
mondial, SAS-ul, sub comanda lui David
Stirling, a distrus la sol, în Africa de nord,
mai multe avioane Luftwaffe decât au
reu it s distrug RAF-ul i yankeii în
luptele aeriene. O s i ar t tehnica W, îi
spuse Villiers.
— Probabil o alt versiune a glontelui în
65
spinare de care vorbeai.

Villiers r suci cheia în contact i când
motorul porni, îi spuse lui Salim în arab :
— tii s tragi cu mitraliera?
Salim apuc mânerele Degtiarev-ului.
— Allah, ai mil ! În capul lui e numai
foc. Nu e ca ceilal i.
— i asta st scris în Coran? întreb
Viliers, dar uruitul motorului de o sut zece
cai putere, care porni când î i propti
piciorul pe accelera ie, acoperi r spunsul
arabului.
“Cuirasatul de ertului” ni de-a
curmezi ul pistei. Villiers vir brusc i
ma ina se r suci pe jum tate de enil i
sf râm coada primului MIG, continuând
apoi pe tot irul, pe m sur ce prindea
vitez . Cozile celor dou elicoptere erau
prea înalte, a a c se concentr asupra
carlingilor din fa . Cele opt tone de o el
blindat ale cuirasatului f cur zob securitul,
cu u urin .
66
Întoarse, f când o bucl larg i strig

spre Salim:
— Elicopterele! Încearc s tragi în
rezervoarele de benzin .
Se auzi sunetul unui claxon de alarm
dinspre corpul administrativ, glasuri ipând
în noapte i începur împu turile. Salim
atinse cele dou elicoptere cu o rafal
continu , rezervorul celui din stânga
explod i o ciuperc de foc se în în
noapte, peste tot r spândindu-se în cascad
e în fl ri. O clip mai târziu, al
doilea elicopter explod lâng MIG-ul de
al turi, izbucnind în fl ri.
— Gata, spuse Villiers. Acum o s ia foc
toate. Hai s-o tergem de-aici.
În timp ce r sucea volanul, Salim
întoarse mitraliera, ajungând înapoi solda ii
care alergau spre ei. Villiers îl z ri pe Kirov
stând în picioare nemi cat, în timp ce
oamenii lui se-ndreptau spre cealalt parte a
pistei, tr gând cu pistolul foarte cump nit,
67
cu un gest, brav, dar total inutil. Apoi

urcar dâmbul dunelor, cu enilele
scrâ nind pe nisip i intrar pe gura v ii.
Albia secat a b trânului râu era plin de
hârtoape, cu bolovani ici i colo, dar
vizibilitatea ora bun în Lumina lunii.
Villiers inea accelera ia ap sat pân la
fund i conducea foarte repede, îi strig lui
Levin:
— E ti teaf r?
— Cred c da. Îi r spunse b trânul rus. O
mai verific.
Salini mângâie mitraliera Degtiarev.
— Ce scumpete! Mai bun decât orice
femeie. O p strez, Villiers Sabib.
—- O meri i, îi spuse Villiers. Acum tot
ce mai avem de f cut este s -l culegem pe
Hamid i s gonim ca turba ii pân la
grani .
— Nu mai sini elicoptere care s ne
urm reasc , strig Levin.
— Exact.
68
Salim spuse:
— Meri i s fii rashid, Villiers Sahib. De
mul i ani nu m-am mai distrat a a de bine.
Ridic un bra . “I-am inut în c ul palmei
i ei sunt rân .”
— Tot din Coran? întreb Villiers.
— Nu, prietene, îi spuse Salim bin al-
Kaman. De data asta este din propria
voastr Biblie. Vechiul Testament. i
izbucni într-un hohot de râs satisf cut, în
timp ce ie eau din albia râului i o porneau
spre câmpia de dedesubt, unde a tepta
Hamid.
69
D-15, acea sec ie din British Secret

Intelligence Service care se ocup de
contraspionaj i totodat de activitatea
agen ilor secre i i de subversiune, din inte-
riorul Regatului Unit, nu exist oficial, de i
birourile sale se afl într-o cl dire mare,
alb cu c mid ro ie, nu departe de
Hotelul Hilton din Londra. D-15 nu poate
decât s efectueze investiga ii. N-are
dreptul s fac arest ri. Cei care duc la
cap t aceste activit i sunt ofi erii de la
sec ia special a Scotland Yard-ului.
Dar extinderea terorismului interna ional
i efectele sale în Marea Britanie, îndeosebi
din pricina problemei irlandeze, dep eau
chiar i puterea Scotland Yard-ului. În
1972, directorul generai al D-15, cu
70
sprijinul acordat de Downing Street 10, a

creat o sec ie cunoscut sub denumirea de
Grupul Patru, împuternicit direct de primul
ministru de atunci s coordoneze cercetarea
tuturor cazurilor de terorism i diversiune.
Dup zece ani, brigadierul1 Charles
Ferguson mai era înc în func ie. Era un
rbat masiv, cu o înf are în el toare de
om blând, i cravata lui de membru ai
rzii era singura aluzie la forma ia sa de
militar. Costumele gri bo ite pe care le
purta cu prec dere i ochelarii pentru citit
cu jum i de lentil , la care se ad uga
rul lui c runt, neîngrijit, îi d deau
înf area unui m runt universitar de
provincie.
De i avea un birou la direc ia general ,
Ferguson prefera s lucreze din
apartamentul s u din Cavendish Square.
Locuin a fusese aranjat de cea de-a doua
fiic a lui Ellie, care se ocupa de
1 Brigadier - în armata englez , grad între cel de colonel i cel de
general-maior; general de brigad .

71
decora iuni interioare. C minul în stil

Adam, ca i focul care ardea în el erau
autentice. Lui Ferguson îi pl cea s stea
lâng foc. Restul camerei era în stil George
i totul, inclusiv draperiile grele, era într-o
armonie perfect .
a se deschise i un fost naik2 ghurka3,
pe nume Kim, intr cu o tav de argint pe
care o puse lâng c min.
— A, ceaiul, spuse Ferguson. Spune-i
pitanului Fox s vin la mine.
i turn ceai într-una din ce tile de
por elan i lu ziarul Times. tirile din
Insulele Falkland nu erau rele. For ele
britanice aterizaser în Insula Pebble i dis-
truseser unsprezece avioane argentiniene
plus un depozit de muni ii. Dou Sea
Harriers bombardaser vase comerciale în
strâmtoarea Falkland.
2Naik - b tina din India, subofi er în Armata Britanic . (N. t.)

3 Ghurka - popula ie indo-arian de religie hindus , dintr-o
cast de r zboinici caro s-a stabilit în Nepal în a doua jum tate
a secolului al XVIII-lea.
72
a capitonat cu postav verde, care

ducea în birou, se deschise i intr Fox. Era
un b rbat elegant, îmbr cat cu un costum
albastru de stof , f cut la Hunts-man din
Savile Row, magazinul vechilor croitori ai
ducelui de Windsor. Purta i el cravata
rzii, c ci fusese odinioar c pitan activ
în “Blue and Royals” pân când î i pierduse
mâna sting într-un incident nefericit cu o
bomb în Belfast, în timp ce î i f cea al
treilea rond de serviciu. Acum purta o
protez destul de inteligent , care datorit
miracolului microcipului, îl slujea aproape
la fel de bine ca originalul. Datorit
mânu ii de piele bine întinse era chiar greu
vezi vreo diferen .
— Bei ceai, Harry?
— V mul umesc, sir. V d c au publicat
un reportaj cu Insula Pebble.
— Da, totul foarte palpitant i plin de
îndr zneal , spuse Ferguson, în timp ce-i
umplea cea ca. Dar sincer vorbind, tu tii
73
mai bine decât oricine c i f Insulele

Falkland aveam destule pe cap. Vreau s
spun c de Irlanda tot nu sc m i apoi
mai e i vizita Papei. Trebuie s vin pe
dou zeci i opt. Deci nu mai avem decât
unsprezece zile. i se expune îngrozitor!
Ne-am fi a teptat s fie mai precaut dup
atentatul de la Roma.
— Nu-i genul lui, nu-i a a, sir? Fox sorbi
pu in din ceai. Pe de alt parte, dup cum
merg lucrurile, probabil c n-o s mai vin
deloc. Leg tura cu America de Sud este de
prim importan pentru biserica catolic i
ei ne consider capul r ut ilor în afacerea
asta cu Insulele Falkland. Biserica nu
dore te s vin i discursul pe care l-a inut
ieri la Roma pare s indice c nu va veni.
— Eu voi fi extrem de fericit dac a a se
va întâmpla, spuse Ferguson. M-ar scuti de
responsabilitatea de a garanta c nu-l
împu vreun nebun în timpul ederii lui
în Anglia. Pe de alt parte, câteva milioane
74
de catolici britanici ar fi profund

dezam gi i.
— Am în eles c arhiepiscopii de
Liverpool i de Glasgow au plecat azi cu
avionul spre Vatican, pentru a încerca s -l
conving s se r zgândeasc , spuse Fox.
— Da, s sper m c vor izbuti.
Se auzi piuitul telefonului ro u de pe
biroul lui Ferguson, cel rezervat doar pentru
transmiterea mesajelor considerate
ultrasecrete.
— Vezi ce este, Harry.
Fox ridic receptorul.
— Fox la telefon.
Ascult o clip , apoi se întoarse, cu o fa
grav , i întinse telefonul.
— Din Ulster, sir. Cartierul general din
Lisburn. Ve tile nu sunt bune de loc.
Totul începuse în diminea a aceea, cu

pu in înainte de ora apte, în apropierea
75
satului Kilgannon, la vreo zece mile de

Londonderry. Patrick Leary împ ea
coresponden a în aceast zon de
cincisprezece ani i microbuzul lui po tal
era o apari ie familiar .
Rutina lui era întotdeauna aceea i. Se
prezenta la lucru la po ta central din
Londonderry la cinci i jum tate punct, lua
coresponden a pentru prima distribuire a
zilei, sortat deja de personalul de noapte,
i umplea rezervorul de benzin la
pompele pentru vehicule de transport i
pornea spre Kilgannon. i întotdeauna la
ase i jum tate tr gea la marginea oselei
i parca în dreptul copacilor de lâng podul
Kilgannon ca s i citeasc ziarul de
diminea a, s i m nânce sandvi urile i s
bea o cea de cafea din termos. Era o
rutin care, spre ghinionul lui Leary, nu
trecuse neobservat .
Cuehulain îl urmarea de zece minute,
teptând r bd tor s -si termine
76
sandvi urile. Apoi po ta ul ie i din ma in ,

ca întotdeauna, i f cu câ iva pa i în
dure. În spatele lui se auzi o creang
troznind u or sub piciorul cuiva. În clipa
când se întoarse, alarmat, Cuehulain ie i
dintre copaci.
Se ivi ca o ar tare înfrico toare, care-l
pe Leary în sperie i. Cuchulain purta
un hanorac de culcare închis i un passe-
montagne de lin neagr care-i l sa la
vedere numai ochii, nasul i gura. În mâna
sting avea un pistol semiautomat PPK, cu
o surdin Carswell în urubat la cap tul
evii.
— F ce i se spune i vei tr i, spuse
Cuchulain. Vot bea în oapt , cu un acont
sud-irlandez.
— Orice, îngân Leary. Am familie... te
rog...
— Scoate- i apca i mantaua de ploaie i
pune-le jos.
Leary f cu ce i se spuse. Cuchulain
77
întinse mâna i Leary v zu o capsul mare

i alb cuib rit în mijlocul m nu ii.
— i acum fii b iat cuminte i înghite
asta.
— Vrei s m otr ve ti? Pe Leary îl
treceau. n du elile.
— Vei z cea f cuno tin vreo patru
ore, asta-i tot, îl asigur Cuchulain. E mai
bine a a. Ridic pistolul. Mai bine decât
asta.
Leary lu capsula cu mâinile tremurând
i o înghi i. Picioarele i se f cur ca de
gum . Totul p rea ireal, dar pe um rul lui
se a ez o mân care îl împinse în jos.
Sim i iarba rece pe fa , apoi se f cu
întuneric.
Dr. Hans Wolfgang Baum era un om

deosebit. N scut la Berlin în 1950, fiu al
unui industria de vaz , mo tenise, în 1970,
la moartea tat lui s u, o avere echivalent
cu zece milioane de dolari, cât i vaste
78
interese de afaceri. Mul i oameni afla i în

situa ia lui s-ar fi mul umit cu o via de
pl ceri, ceea Baum i f cea, cu importanta
deosebire c el g sea pl cerea în munc .
Era doctor în tiin e inginere ti al
Universit ii din Berlin, licen iat în Drept al
Facult ii de tiin e economice din Londra
i ob inuse o diplom în gestiune de afaceri
de la Universitatea Harvard. Utilizase cu
folos toate aceste cuno tin e, extinzând i
dezvoltând diversele sale fabrici din RFG,
Fran a i Statele Unite, averea lui personal
fiind acum estimat la peste o sut de
milioane de dolari.
Totu i proiectul cel mai drag inimii lui
era extinderea uzinei de tractoare i ma ini
agricole din apropiere de Londonderry,
lâng Kilgannon. Compania Baum
Industries s-ar fi putut instala i în alt
parte, dup cum dorise de fapt i directorul
consiliului de administra ie.
Din nefericire pentru ei i în contradic ie
79
cu logica lumii afacerilor, Baum era un

cre tin sincer i un om cu adev rat bun,
lucru rar pe lumea asta. Fiind un credincios
al bisericii luterane germane, el f cuse tot
posibilul s realizeze în aceast fabric o
adev ra ii colaborare între catolici i
protestan i. El i so ia lui erau extrem de
ata i de comunitatea local i cei trei
copii ai lui urmau colile locale.
Era im secret cunoscut de to i faptul c
Baum Se întâlnise cu oficialit ile Aripii
Provizorii a Armatei Republicane Irlandeze
(PIRA), pare-se chiar cu legendarul Martin
McGuinness, dup cum spuneau unii. Fie
era sau nu adev rat, cei din PIRA
saser fabrica din Kilgannon s prospere
i s ofere locuri de munc la peste o mie
de fo ti omeri, protestan i i catolici.
Lui Baum îi pl cea s se men in în

form . În fiecare diminea , se trezea exact
la aceea i or , la ase, se strecura afar din
80
pat f s-o deranjeze pe so i t lui, i î i

punea treningul i teni ii. Eileen Docherty.
tân ra servitoare, se sculase deja i f cea
ceaiul în buc rie, de i era înc în capot.
— Micul dejun la apte, Eileen, strig el.
Ca de obicei. Trebuie s încep devreme azi.
La opt i jum tate am o edin la Derry cu
comitetul uzinei.
Ie i afar pe u a de la buc rie, alerg
de-a curmezi ul parcului, s ri un gard
scund i intr în p dure. Nu f cea jogging,
ci alerga în ritm rapid, aproape profesionist,
urmând o serie de poteci, cu gândul la
activit ile programate pentru ziua aceea.
La ase patruzeci i cinci î i încheie
traseul, ie i dintre copaci i continu s
alerge în acela i ritm pe ridic tura acoperit
cu iarb de la marginea oselei principale,
întorcându-se spre cas . Ca de obicei, v zu
venind spre el microbuzul po tal al lui Pat
Leary, care trase pe dreapta, a teptându-l. Îl
zu pe Leary prin parbriz, cu apca i
81
haina lui de po ta , sortind un teanc de

scrisori.
Baum se aplec peste geamul deschis.
— Ce ai pentru mine azi, Patrick?
Chipul era al unui str in — ochi c prui
închis, privire calm , osatur puternic ,
nimic înfrico tor i totu i era Moartea care
venise s -I ia.
— Îmi pare sincer r u, spuse Cuchulain.
ti un om bun. i Walther-ul din mâna lui
sting se apropie pân ce îl atinse pe Baum
între ochi. Pistolul tu i o singur dat i
neam ul se pr bu i violent pe spate, la
marginea drumului. Pe iarb se împr tiat
sânge i buc i de creier.
Cuchulain plec imediat cu ma ina, dar
dup rinei minute era din nou la punctul de
plecare de lâng pod, unde-l l sase pe
Leary. Î i smulse apca i haina de pe el, le
lep lâng po ta ul f cuno tin , apoi
o lu la fug printre copaci, i peste câteva
minute s ri peste un gard de lemn de lâng
82
un drum îngust de ferm , n dit cu totul

de iarb . Acolo a tepta o motociclet , un
vechi BSA de 350 cm3, preg tit ca pentru
urcu în pant , cu cauciucuri radiale
speciale. Era un vehicul foarte folosit de
fermierii din regiunile deluroase de ambele
i ale grani ei pentru a aduna turmele de
oi. Î i puse o casc de protec ie veche,
uzat , cu viziera zgâriat , se urc pe
motociclet i o porni expert cu piciorul.
Motorul începu s uruie i Cuchulain porni,
dep ind un singur vehicul, c ru a local cu
lapte, care tocmai ie ea din sat.
Pe oseaua principal începuse s plou
i treizeci de minute mai târziu, când c ru a
cu lapte trase lâng el, ploaia înc mai
dea pe fa a lui Hans Wolfgang Baum.
Întoars în sus. Exact în aceea i clip , la
dou zeci de kilometri dep rtare, Cuchulain
întorcea motocicleta pe un drum de ferm
la sud de Clady i trecea grani a, intrând
sub protec ia Republicii Irlandeze.
83
Zece minute mai târziu, se opri lâng o

cabin telefonic , form num rul ziarului
Belfast Telegraph, ceru redac ia de tiri i
i revendic responsabilitatea pentru
împu carea lui Hans Wolfgang Baum în
numele Aripii Provizorii a Armatei
Republicane Irlandeze.
— E total absurd, spuse Ferguson. Baum
era foarte simpatizat de toat lumea i
comunitatea catolic local îl sprijinea în
totalitate. S-a luptat pas cu pas cu propriul
u consiliu de administra ie ca s men in
fabrica aceea în Kilgannon. Acum probabil
o s-o mute, l sând pe drumuri peste o
mie de omeri, i catolici i protestan i, care
se vor înc ier din nou.
— Dar nu-i asta exact ceea ce î i doresc
cei din Aripa Provizorie, sir?
— Nu prea cred, Harry. De data asta nu
cred. A fost o treab murdar . Uciderea
nemiloas a unui om cu adev rat bun,
respectat de comunitatea catolic . Cei din
84
Aripa Provizorie vor avea b taie de cap cu

proprii lor oameni. Asta e ceea ce nu
în eleg. A fost o prostie. B tu cu degetele în
dosarul lui Baum pe care i-l adusese Fox.
Baum s-a întâlnit cu Martin McGuinness în
secret i McGuinness l-a asigurat de
bun voin a celor din Aripa Provizorie.
McGuinness e un tip de tept. Prea de tept,
de fapt, dat naibii de de tept, dar nu de asta-
i vorba acum. Scutur din cap. E absurd.
Telefonul ro u piui. Ridic receptorul.
— Ferguson la telefon. Ascult o clip .
Desigur, domnule ministru. Puse receptorul
jos i se ridic . Secretarul de stat pentru
Irlanda de Nord, Harry. M cheam la el
imediat. Ia din nou leg tura la Lisburn. La
serviciul de informa ii al armatei —
oriunde- i trece prin cap. Afl tot ce po i.
Se întoarse exact dup o or . În timp ce-
i scotea haina, intr Fox.
— N-a durat mult, sir.
— Scurt i pl cut. Nu e deloc încântat,
85
Harry, i nici doamna prim-ministru nu

este. E furibund . tii ce-nseamn asta.
— Vrea rezultate.
— Da, numai c le vrea ieri, Harry. În
Ulster s-au dezl uit spiritele.
Politicienilor protestan i li s-a dat ap la
moar . Ca de obicei, Paisley zice “v-am
spus eu”. A! Cancelarul vest-german a fost
în Downing Street. Ca s fiu sincer, mai r u
nici c se putea.
— Eu n-a fi prea sigur de asta, sir.
Conform serviciului de informa ii al
armatei de la Lisburn, cei din PIRA sunt
mai mult decât agasa i de cele întâmplate.
Insist c ei n-au nici un amestec.
— Dar i-au revendicat responsabilitatea.
— Dup cum ti i, sir, în prezent ei de in
controlul, de când i-au reorganizat
structura comandamentului. Printre altele,
McGuinness este înc eful Coman-
damentului din nord i se aude de la Dublin
el neag orice implicare a vreunuia din
86
oamenii lui. De fapt, l-a înfuriat vestea la

fel de mult ca pe toat lumea. Se pare c
avea o p rere foarte bun despre Baum.
— Crezi c e la mijloc INLA?
În trecut, INLA — Frontul Irlandez de
Eliberare Na ional — se ar tase dornic s
atace mai nemilos decât PIRA, atunci când
sim eau c situa ia justifica acest lucru.
— Serviciul de informa ii sus ine c nu,
sir. Au o Surs bun , aproape de vârf, în ce
prive te INLA.
Ferguson se înc lzea la foc.
— Sugerezi cumva c cealalt tab
poart r spunderea? UVF sau Mâna Ro ie
din Ulster?
— Lisburn are i în acest caz surse bune
în ambele organiza ii i r spunsul este
“categoric nu”. N-a fost implicat nici o
organiza ie protestant .
— Nu oficial.
— Se pare c nimeni n-a fost implicat
87
oficial, sir. Ce-i drept, întotdeauna mai

exist i ni te cowboys. Fanaticii care v d
prea multe filme la televizor, la miezul
nop ii, i sfâr esc prin a se repezi s ucid
pe oricine, decât s nu ucid ne nimeni.
Ferguson î i aprinse un trabuc i se a ez
la birou.
— Chiar crezi asta. Harry?
— Nu, sir, spuse Fox calm. Ani lansat
doar întreb rile evidente cu care vor veni
to i ticni ii din pres .
Ferguson edea încruntat, privindu-l fix.
— Tu tii ceva, nu-i a a?
— Nu chiar. Ar putea exista un r spuns
la toate acestea, un r spuns total absurd
care n-o s v plac deloc.
— Spune-mi-l.
— Bine, sir. Faptul c Belfast Telegraph
a primit un telefon prin care se revendica
responsabilitatea în numele celor din Aripa
Provizorie îi pune pe ace tia într-o lumina
88
foarte proast .
— i...?
— S presupunem c acesta a fost scopul
acestui exerci iu.
— Ceea ce înseamn c autorul este o
organiza ie protestant , având în vedere
tocmai acest scop?
— Nu neap rat, dup cura cred c v ve i
da seama, dac -mi ve i permite s v
explic. Am primit, de la Lisburn raportul
complet asupra acestei afaceri, imediat
dup ce a i plecat. Uciga ul este, f nici o
îndoial , un profesionist absolut. Rece,
nemilos, extrem de organizat i totu i nu
ucide pe oricine-i cade privirea.
— Da, asta mi-a trecut i mie prin cap. I-
a dat lui Leary, po ta ul, o capsul . Un fel
de pic turi care te scot din circula ie.
— Asta mi-a pus mintea în mi care i am
gat dalele în calculator. Sub bra avea un
dosar, pe care acum îl deschise. În primele
cinci omoruri de pe list a fost implicat în
89
toate un martor, silit sub amenin area

pistolului s ia acela i gen de capsul .
Prima oara s-n întâmplat asta în 1975, în
Omagh.
Ferguson examin lista i î i ridic
privirea.
— Dar În dou ocazii, victimele au fost
catolic? Accept argumentul t u c e vorba
de acela i uciga , dar asta face absurd
teoria ta c scopul uciderii lui Baum a fost
pun PIRA într-o lumin proast .
— Va rog, mai privi i pu in datele, sir.
Descoperirea uciga ului este identic în
fiecare caz. Passe-montagne negru i
hanorac de culoare închis . Întotdeauna
folose te un Walther PPK. În trei ocazii se
tie c a fugit de la locul crimei cu o
motociclet .
— i...?
— Am introdus toate aceste detalii în
calculator, separat. Toate omorurile în care
au fost implicate motociclete. Corelând
90
apoi datele ob inute cu folosirea unui

Walther, bineîn eles nu neap rat acela i. i,
de asemenea, cu descrierea individului.
— i ai ob inut vreun rezultat?
— Da, sir, am ob inut un rezultat. Fox nu
scoase o foaie, ci dou . Cel pu in treizeci de
omoruri posibile începând din 1975, toate
legate de factorii pe care i-am men ionat.
Mai sunt înc alte zece posibile.
Ferguson î i arunc iute o privire peste
liste.
— Dumnezeule! opti el. Catolici i
protestan i deopotriv . Nu pricep.
— Ba s-ar putea s pricepe i dac lua i în
considerare victimele, sir. În toate cazurile
în care PIRA i-a revendicat
responsabilitatea, inta a fost contrapro-
ductiv , punându-i într-adev r într-o lumin
foarte proast .
— i la fel în cazurile când au fost
implicate organiza ii protestante
extremiste?
91
— Întocmai, sir, de i PIRA e mai

implicat decât oricare alt organiza ie. i
înc ceva, dac lua i în considerare datele
când au avut loc omorurile, ve i observa c
de obicei s-au petrecut când situa ia era fie
calm , fie pe cale de îmbun ire sau când
avea loc vreo ini iativ politic . Unul din
cazurile posibile când omul nostru ar fi
putut fi implicat este taman în iulie 1972,
când, dup cum ti i, o delega ie a IRA s-a
întâlnit în secret cu William Whitelaw, aici,
la Londra.
— A a este, spuse Ferguson. A existat un
armisti iu, o ans autentic de pace.
— Ratat , pentru c cineva a început s
trag la mo ia Lenadoon din Belfast i atât
a trebuit ca s -nceap iar s fiarb spiritele.
Ferguson edea cu ochii pe liste, f s i
se citeasc nimic pe fa . Dup un timp,
spuse:
— Deci vrei s spui c pe undeva, pe
acolo, exist un individ nebun, care ine
92
neap rat s r scoleasc mereu rahatul.

— Exact, numai c nu cred c e nebun.
Eu am impresia c pur i simplu urmeaz
ni te solide principii marxist-leniniste, în ce
prive te revolu ia urban . Haos, dezordine,
fric . To i acei factori esen iali pentru a da
jos o guvernare stabil .
— Iar IRA pl te te oalele sparte în
aceast campanie de def imare?
— Ceea ce diminueaz tot mai mult
ansele ca protestan ii sau, la urma urmelor,
chiar i propriul nostru guvern, s ajung
vreodat la o în elegere politic cu ei.
— i ceea ce garanteaz c lupta va
continua an dup an i c o solu ionare va fi
tot mereu amânat . Ferguson confirm
încet din cap. E o teorie interesant , Harry.
i tu crezi în ea?
i ridic privirea întreb tor. Fox d du
din umeri.
— Toate aceste fapte existau în
calculator. Numai c noi n-am pus
93
niciodat întreb rile potrivite, asta-i tot

Dac o f ceam, acest tipar ar fi ie it la
iveal mai devreme. Este acolo de mult
timp, sir.
— Da, cred c s-ar putea foarte bine s ai
dreptate. Ferguson r mase un timp pe
gânduri.
Fox spuse calm:
— Acest individ exist . Este o realitate,
sunt sigur. i mai e ceva. Ceva care ar
putea contribui mult la explicarea întregii
afaceri.
— Bine, hai, spune-mi tot ce e mai r u.
Fox mai lu o fil din dosar.
— În timp ce era i la Washington,
pt mâna trecut , Tony Villiers s-a întors
de la Oman.
— Da, am auzit câte ceva despre
aventurile lui acolo.
— În raportul lui, Tony relateaz o
poveste interesant referitoare la un
94
dizident, rus evreu, pe nume Levin, pe care

l-a adus cu el. O povestire fascinant despre
un centru destul de ciudat de instruc ie al
KGB în Ucraina.
Se duse la c min i î i aprinse o igar ,
teptând ca Ferguson s termine de citit
dosarul. Dup un timp, Ferguson spuse:
— Tony Villiers este acum în insulele
Falkland, tiai?
— Da, sir, cu trupele SAS, în spatele
liniilor inamice.
— i individul acela, Levin?
— E un inginer extrem de talentat. Ara
aranjat la unul din colegiile de la Oxford
-i dea un post. Pentru moment este în
siguran . Într-o cas din Hampstead. Mi-
am permis s -l chem, sir.
— Vorbe ti serios, Harry? Ce m-a face
eu f tine?
— Cred c v-a i descurca foarte bine sir.
A! i înc ceva. Psihologul de care se
pomenea în povestea aceea, Pavel Cerni. A
95
fugit în 1975.
— În Anglia? întreb Ferguson.
— Nu, sir, în Irlanda. S-a dus acolo la o
conferin interna ional în iulie 1975 i a
cerut azil politie. Acum e profesor de
psihologie experimental la Trinity College
din Dublin.
Victor Levin ar ta minunat, înc foarte
bronzat dup edere în Yemen. Purta un
costum gri de tweed, o c ma alb fin ,
cravat albastr i ochelari cu lentile
fumurii, care-i schimbau mult înf area.
Vorbi 0 bun bucat de timp, r spunzând
bd tor la întreb rile lui Ferguson. Într-o
scurt pauz spuse:
— Dumneavoastr , domnilor, chiar
crede i c individul acela, Kelly sau
Cuchulain — ca s folosim numele s u
conspirativ, ac ioneaz într-adev r în
Irlanda. Nu uita i c au trecut totu i
dou zeci i trei de ani.
— Dar tocmai asta era ideea, nu? spuse
96
Fox. Un individ inut în umbr i preg tit

pentru cazul în care Irlanda explodeaz .
Poate c el chiar a contribuit: la asta.
— Iar dumneavoastr se pare c sunte i
singura persoan , în afar de proprii lui
oameni, care are idee cum arat , a a c v
vom ruga s v uita i la ni te fotografii. La
o mul ime de fotografii, îi spuse Ferguson.
— V-am spus c e mult de atunci, zise
Levin.
— Dar nu avea cumva o înf are
aparte? sugera Fox.
— Numai Dumnezeu tie cât de adev rat
e asta. Când ucidea, parc era diavolul în
persoan . Dar categoric v în ela i când
spune i c sunt singura persoan care i-l
mai aminte te. Mai e Tania. Tania
Voroninova.
— Feti a al c rei tat a jucat rolul de
inspector de poli ie i pe care l-a împu cat
Kelly, explic Fox.
— Nu mai e o feti . Are treizeci de ani.
97
Frumoas fat ! i s-o auzi cum cânt la

pian! le spuse Levin.
— A i mai v zut-o de atunci? întreb
Ferguson.
— Tot timpul. S v explic. I-am f cut s
cread c eu mi-am dat. seama c am gre it
i astfel am fost reabilitat i trimis s lucrez
la Universitatea din Moscova. Tania a fost
adoptat de colonelul KGB Maslovski i de
so ia lui. S-au ata at cu adev rat de copil.
— Acum Maslovski e general, interveni
Fox.
— Feti a s-a dovedit a avea un talent
extraordinar pentru pian. La dou zeci de
ani a câ tigat concursul Ceaikovski de la
Moscova.
— O clip , spuse Ferguson, c ci muzica
clasic era marea lui pasiune. Tania
Voroninova, pianista. S-a descurcat frumos
la festivalul de pian de la Leeds acum doi
ani.
— Exact. Doamna Maslovski murise cu
98
o lun înainte. Acum Tania e mereu plecat

în turnee în str in tate. Având ca tat
adoptiv un general KGB, pot risca s -i dea
drumul.
— i a i v zut-o recent?
— Acum ase luni.
— i v-a vorbit despre evenimentele de
la Drumore, pe care le-a i relatat?
— O, da. S v explic. Fata este extrem
de inteligent i foarte echilibrat , dar au
marcat-o cele întâmplate. Le tot r suce te
în mintea ei. Am întrebat-o odat de ce.
— i ce-a spus?
— C din cauza lui Kelly. Nu l-a putut
uita niciodat , pentru c a fost atât de bun
cu ea i, având în vedere cele întâmplate,
nu putea s -n eleag asta. Spunea c îl
viseaz deseori.
— Bine, dar de vreme ce ea e în Rusia,
asta nu prea ne ajut cu nimic. Ferguson se
ridic . Domnule Levin, v-a ruga s
tepta i o clip în înc perea al turat .
99
Fox deschise u a capitonat cu postav

verde i rusul, ie i.
Ferguson spuse:
— E un om agreabil. Îmi place.
Se duse la fereastr i privi în jos spre
pia et . Dup un timp spuse:
— Trebuie s -i d m de urm , Harry. Nu
cred s fi avut vreodat un caz atât de vital
ca acesta.
— Sunt de acord.
— Ce ciud enie! S-ar p rea c pentru
IRA este la fel de important ca i pentru noi
-l dema te pe Cuchulain.
— Da, sir, i eu m-am gândit la asta.
— Crezi c a a v d ei lucrurile?
— S-ar putea, sir.
Fox sim ea un gol în stomac de emo ie,
de parc ar fi tiut ce va urma.
— E-n regul , spuse Ferguson. Numai
Dumnezeu tie câte ai f cut tu pentru
Irlanda, Harry. E ti dispus s i ri ti i
100
cealalt mân ?
— Dac spune i dumneavoastr , sir...
— Bine. S vedem dac sunt i ei dispu i
car o dat s dea dovad de judecat .
Vreau s te duci la Dublin s vorbe ti cu cei
din Consiliul militar al PIRA sau cu oricare
delegat numit de ei ca s discute cu tine. Eu
o s dau telefoane unde trebuie ca s
aranjez întâlnirea. Stai ca de obicei la
hotelul Westbourne. Pleci chiar azi, Harry.
De Levin m ocup eu.
— Am în eles, sir, spuse Fox calm.
Atunci, dac -mi permite i, eu o s pornesc.
i ie i.
Ferguson se-ntoarse la fereastr , privind
ploaia de afar . Bineîn eles c era o
nebunie ideea c British Intelligence i IRA
ar putea colabora, i totu i, de data asta
rea posibil. Problema era dac i
natecii din Dublin vor vedea lucrurile la
fel.
În spatele lui se deschise u a biroului i
101
ap ru Levin. Tu i în chip de scuz :

— Domnule brigadier, mai ave i nevoie
de mine?
— Dar bineîn eles, dragul meu, spuse
Charles Ferguson. Acum te iau cu mine la
sediu. Acolo sunt fotografiile. M tem c
sunt o mul ime. Î i lu hain» i p ria din
cuier i deschise u a, l sându-l pe Levin s
ias . Dar cine tie? Poate c -l recuno ti pe
omul nostru.
În adâncul sufletului nu credea asta o
clip , dar nu i-o spuse lui Levin în timp ce
coborau cu liftul.
102
La Dublin ploua i ploaia alc tuia o

perdea moale i cenu ie peste râul Liffey,
când taxiul de la aeroport coti într-o strad
lateral chiar lâng cheiul George i îl
depuse pe Fox la hotel.
Westbourne era un mic hotel de mod
veche, cu un singur bar restaurant. Era o
cl dire în stil George i de aceea nu era în
pericol s fie renovat. Interiorul fusese
totu i înfrumuse at, c tând o elegan
discret , perfect adecvat stilului. Clientela,
din care arareori întâlneai pe cineva, era
alc tuit în general din persoane vizibil mai
vârstnice, din clasa de mijloc, de la ar .
Fox tr sese aici în numeroase ocazii,
întotdeauna sub numele de Charles Hunt,
de profesie angrosist de vinuri, un excelent
103
travesti pentru el, c ci era un destul de bun

cunosc tor în materie.
Recep ionera, o tân tears , îmbr cat
într-un taior negru, îl întâmpin
prietenoas :
— M bucur s v rev d, domnule Hunt.
V-am instalat la num rul trei, la etajul întâi.
i mai stat acolo.
— Minunat, spuse Fox. Am vreun
mesaj?
— Nu, domnule. Cât sta i?
— O noapte, poate dou . O s te anun .
Hamalul hotelului era un b trân cu p rul
foarte alb i cu acea fa trist , br zdat de
riduri, a oamenilor cu adev rat
deziluziona i. Uniforma verde îi era pu in
cam mare i, ca de obicei, FOX se sim i u or
jenat când îi lu bagajele.
— Ce mai faci, domnule Ryan? întreb el
în timp ce urcau cu micul lift.
— Bine, domnule. Mai bine ca niciodat .
104
Luna viitoare ies la pensie. M scot la

scut.
O lu înainte pe micul culoar i Fox
spuse:
— P cat. O s i lipseasc hotelul.
— Sunt convins, domnule. Sunt de
treizeci i opt de ani aici.
Descuie u a de la dormitor i intr
primul. Dar, ce s -i faci, asta-i via a.
Era o camer pl cut , cu pere i îmbr ca i
în damasc verde, cu un pat dublu, o imita ie
de c min Adam i mobil de mahon stil
George. Ryan puse geamantanul pe pat i
aranja perdelele.
— De când n-a i mai fost pe aici s-a
renovat baia, domnule. E foarte frumoas .
Dori i un ceai?
— Deocamdat , nu, domnule Ryan. Fox
scoase o bancnot de cinci, lire din portofel
i i-o întinse...
— Dac vine vreun mesaj, anun -m
105
imediat. Dac nu sunt aici, m g se ti la

bar.
În ochii b trânului se ivi o lic rire scurt ,
apoi zâmbi vag.
— V g sesc eu, domnule, fi i f grij .
Asta era Dublinul în ultimul timp, î i
spuse Fox, l sându- i mantaua pe pat i
ducându-se la fereastr . Nu puteai fi
niciodat sigur de nimeni i bineîn eles c
erau simpatizan i peste tot. Nu neap rat
membri ai IRA, ci mii de oameni simpli,
cumsecade, care urau violen a i atacurile
cu bombe, dar împ rt eau idealul politic
care se afla la baza acestor ac iuni.
Sun telefonul i, când r spunse, îl auzi
la cel lalt cap t al firului pe Ferguson.
— S-a aranjat. McGuinness a acceptat s
discute cu tine.
— Când?
— O s te anun e ei.
Telefonul se închise i Fox puse
106
receptorul la loc. Martin McGuinness, eful

Comandamentului, din nord al PIRA.
printre altele. Cel pu in, va avea de-a face
cu unul din membrii mai inteligen i ai
Consiliului militar.
La canatul str zii se vedea râul Liffey i
ploaia lovea în fereastr . Se sim ea
deprimat, f nici un motiv. Din cauza
Irlandei, desigur. Pentru simplu fapt c se
afla aici. Pre de o clip , sim i din nou o
durere în mâna sting , mâna care nu mai
exista. Totul porne te de la cap, î i spuse el
i coborî la bar.
Nu era absolut nimeni, în afara unui tân r
barman italian. Fox comand un Scotch i
ap i se a ez într-un col , lâng fereastr .
Pe mas erau r sfirate mai multe ziare i
tocmai r sfoia un Times când Ryan se ivi ca
o umbr lâng um rul lui.
— V-a sosit taxiul, domnule.
Fox î i ridic privirea.
— Care taxi? A, da, desigur. Se încrunt ,
107
zând mantaua albastr de ploaie de pe

bra ul lui Ryan. Asta nu-i a mea?
— Mi-am permis s v-o aduc din camer ,
domnule. Ve i avea nevoie de ea. Cred c
ploaia asta mai ine.
Din nou avu în ochi acea lic rire,
aproape amuzat . Fox îl l s -l ajute s i
pun mantaua de ploaie, îl urm afar i
apoi jos, pe sc ri, unde a tepta un taxi
negru.
Ryan îi deschise portiera i în timp ce
Fox urca, spuse:
— V doresc o dup -amiaz pl cut ,
domnule. Taxiul porni imediat. oferul era
un tân r cu p r aten închis, ondulat. Purta
o scurt de piele maro i un fular alb. Nu
scoase nici o vorb , intr pur i simplu în
irul de ma ini la cap tul str zii i porni de-
a lungul cheiului George. Lâng o cabin
telefonic verde a tepta un b rbat cu o
apc de pânz i o scurt marin reasc .
Taxiul se opri lâng trotuar, b rbatul în
108
hain marin reasc deschise portiera din

spate, se urc i se a ez calm lâng Fox.
— D -i drumul mai departe, Michael, îi
spuse el oferului, întorcându-se apoi
amabil spre Fox.
— Sfinte Sisoie, credeam c o s m înec
în atâta ploaie. Dac nu te superi, mâinile
sus, c pitane. Nu exagera. Doar un pic. Îl
perchezi ion pe Fox în am nun ime, cu
profesionalism, i nu g si nimic. Se l pe
speteaza canapelei i î i aprinse o igar ,
apoi scoase un pistol din buzunar i-l puse
pe genunchi.
— tii ce-i asta, c pitane?
— S-ar p rea c e un Ceska, spuse Fox.
Modelul silen ios, fabricat de cehi acum
câ iva ani.
— Nota zece. S nu ui i de el când stai de
vorb cu domnul McGuinness. Dup cum
zic ia în filme, o mi care gre it i e ti un
om mort.
Continuar s mearg de-a lungul râului,
109
prin traficul greoi din cauza ploii. În cele

din urm , oprir lâng trotuar, la mijlocul
cheiului Victoria.
— Coborâm! spuse b rbatul în scurt
marin reasc i Fox îl urm . Vântul mâna
ploaia peste râu i Fox î i ridic gulerul
pentru a se ocroti de el. B rbatul în scurt
marin reasc se b sub un copac i îi
cu semn cu capul spre un mic refugiu de
pietoni, de lâng zidul cheiului.
— Nu-i place s a tepte. E un om ocupat.
i aprinse din nou o igar i se rezem
de copac. Fox o lu înainte, urc cele
câteva trepte i intr în refugiu. Un b rbat
edea pe banc într-un col , citind un ziar.
Era bine îmbr cat, cu un trenci maroniu
descheiat, l sând s se vad un costum
bleumarin bine croit, o c ma alb i o
cravat cu dungi ro ii i albastre. Era un
rbat destul de chipe , cu o gur mobil ,
inteligent , i cu ochi alba tri. I i venea
greu s crezi c acest b rbat, cu o înf are
110
destul de pl cut , figura de aproape

treisprezece ani pe lista “celor mai c uta i
criminali” a armatei britanice.
— A, c pitanul Fox! spuse Martin
McGuinness afabil. M bucur c v rev d.
— Dar nu ne cunoa tem, spuse Fox.
— Ne-am cunoscut la Derry, în 1972, îi
spuse McGuinness. Era i stegar, parc a a
se numesc sublocotenen ii din regimentul
“Blues and Royals”, nu? Se pusese o
bomb într-o circium din strada Prior.
Dumneavoastr era i deta at pe atunci la
poli ia militar .
— Dumnezeule! exclam Fox. Acum îmi
aduc aminte.
— Toat strada era în fl ri i
dumneavoastr a i alergat într-o cas de
lâng b nie i a i scos o femeie i doi
copii. Eu m aflam pe acoperi ul de vizavi,
împreun cu un individ cu o pu
Armalite, care voia s v zboare creierii.
Nu l-am l sat. Mi s-a p rut un gest incorect
111
în împrejur rile respective.

Pe Fox îl trecur o clip fiori.
— Pe atunci era i comandant IRA în
Derry.
McGuinness rânji.
— Ciudat -i via a asta, nu? De fapt, n-ar
trebui s v afla i aici. Ei, dar ia spune i, ce
vrea arpele la b trân de Ferguson s
discutai! cu mine?
Fox îi spuse.
Dup ce termin , McGuinness r mase pe
gânduri, cu mâinile în buzunarele
trenciului, privind în gol peste râu. Dup un
timp, spuse:
— ti i c cheiul acela poart numele lui
Wolfe Tone?
— Nu era protestant? întreb Fox.
— Ba da. i unul din cei mai mari
patrio i irlandezi care au existat vreodat .
Fluier printre din i, f vreo melodie
anume. Fox spuse.
112
— Crede i ce v-am spus?

— O, da. spuse încet McGuinness. Ai
naibii de ire i englezii tia, dar v cred i
asta dintr-un motiv foarte simplu. Toate se
potrivesc, c pitane drag . Toate acele
lovituri date în cursul anilor, toat porc ria
care ne-a cople it din cauza lor, uneori
chiar la nivel interna ional. Eu tiu ocaziile
când n-am fost noi de vin . i o tie; i
Consiliul militar. Problema este c
întotdeauna au fost socoti i vinova i ni te
idio i, ni te cowboys, z natecii. Rânji
treng re te. Sau British Intelligence,
bineîn eles. Nici unuia din noi nu i-a trecut
prin mine c putea fi opera unui singur om,
era un plan dinainte stabilit.
— Ave i i dumneavoastr câ iva
marxi ti în organiza ie, nu-i a a? suger
Fox. Din aceia care ar putea s -i socoteasc
pe sovietici drept Mântuitorul.
— L sa i-o pe-asta. Pentru o clip , ochii
alba tri ai lui McGuinness sc rar de
113
furie. O Irland liber i Irlanda pentru

irlandezi! N-avem nevoie aici de gargara
asta marxist .
— Deci ce se întâmpl acum? Merge i s
vorbi i cu Consiliul militar?
— Nu, nu cred. O s vorbesc cu eful
statului maior, s v d ce p rere are. În fond,
el m-a trimis. Ca s fiu sincer, cu cât mai
pu ini oameni b ga i în treaba asta, cu atât
mai bine.
— Adev rat. Fox se ridic . La urma
urmelor, Cuchulain poate fi oricine. Poate
chiar o persoan apropiat de Consiliul
militar.
— M-am gândit i eu la asta.
McGuinness f cu semn cu mâna i b rbatul
cu scurt marin reasc ie i de sub copac.
Acum Murphy v va duce înapoi la hotelul
Westbourne. S nu ie i. O s v caut.
Fox se îndep rt câ iva pa i, se opri, apoi
se întoarse.
— Apropo, v d c purta i cravata G rzii.
114
Martin McGuinness zâmbi încântat.

— tiam c o s remarca i. Am vrut s
fac s v sim i, ca acas , c pitane Fox.
***
Fox form num rul lui Ferguson într-o

cabin iele-fonic din foaierul hotelului
Westbourne, ca s nu vorbeasc prin
centrala hotelului. Brigadierul nu era acas ,
a c încerc pe firul direct de la biroul lui
de la direc ia general i d du imediat de el.
— Am avut adineauri întrevederea
preliminar , sir.
— A mers repede. L-au trimis pe
McGuinness?
— Da, sir.
— I s-a p rut plauzibil ce i-ai spus?
— Aproape integral, sir. O s m mai
caute, probabil în seara asta, mai târziu.
— E-n regul . Ajung acas într-o or . N-
115
am program s mai ies. Sun -m în clipa

când mai ai ve ti.
Fox f cu un du , se schimb i coborî din
nou la bar. Mai b u un Scotch mic cu ap i
mase acolo, gândindu-se la tot felul de
lucruri, în general, i la McGuinness în mod
special. Un individ inteligent i periculos,
îndoial . Nu era un simplu uciga , de i
i f cuse i el por ia de crime, ci unul din
cei mai importan i lideri ap ru i în timpul
tulbur rilor. Chestiunea enervant era c
Fox î i d dea seama, oarecum iritat, c îi
pl cea cu adev rat omul acesta. Asta nu era
deloc în regul , a a c se duse în restaurant,
lu masa mai devreme, singur i înconjurat
de lux, cu un exemplar din Irish Press
ezat în fa a lui.
Dup ce termin , trebui s treac ; prin;
bar în drum spre holul principal. Acum se
aflau acolo câteva zeci de oameni, evident
clien i ai hotelului dup cum ar tau, cu
excep ia oferului de taxi care-l dusese mai
116
devreme la întâlnirea cu McGuinness.

Acesta edea pe un taburet la cap tul
tejghelei de la bar, cu un pahar de bere în
fa , principala deosebire fiind c acum
purta un costum gri destul de elegant. Nu
du semne c l-ar cunoa te i Fox p trunse
în hol, unde se apropie de el Ryan.
— Dac -mi amintesc bine, domnule,
dup mas prefera i ceai i nu cafea, nu-i
a?
Fox, care se a ezase, spuse:
— Exact.
— Mi-am permis s v duc o tav în
camer , domnule. M-am gândit c a i
prefera s be i ceaiul în lini te.
În ochii lui se ivi din nou lic rirea aceea,
se întoarse f s spun o vorb i o lu
înainte spre lift. Fox îi f cu jocul,
urm rindu-l i a teptând s -i mai transmit
vreun mesaj, dar b trânul nu spuse nimic i,
când ajunser la primul etaj, o lu înainte
pe culoar i-i deschise u a de la camer .
117
Martin McGuinness urm rea tirile la

televizor. Murphy st tea în picioare lâng
fereastr . Ca i tipul de la bar, purta acum
un costum sobru i elegant, din stof
bleumarin.
McGuinness închise televizorul, folosind
telecomanda.
— A, a i sosit! A i încercat ra a cu
portocale? N-o fac tocmai r u aici.
Pe tava cu serviciul de ceai, pe mas ,
erau dou ce ti.
— S v torn ceaiul, domnule
McGuinness? întreb Ryan.
— Nu, ne descurc m singuri.
McGuinness întinse mâna dup ceainic i îi
spuse lui Fox, dup ce Ryan se retrase:
Dup cum vede i, b trânul Patrick este
omul nostru. Po i a tepta afar , Michael,
ad ug el.
Murphy ie i f s scoat o vorb .
— Se spune c un gentleman adev rat
nu- i toarn mai întâi laptele, dar eu cred c
118
un gentleman adev rat nu- i bate capul cu

asemenea fleacuri. Nu-i a a c v-au înv at
asta la Eton?
— Cam a a ceva. Fox lu cea ca oferit .
Nu m-a teptam s v v d atât de curând.
— Sunt multe de f cut i nu prea avem
timp, McGuinness sorbi din ceai i suspin ,
încântat. E bun. Deci. Am vorbit cu eful
statului major i el crede, ca i mine, c
dumneavoastr i calculatorul dumnea-
voastr a i descoperit o pist , care s-ar
putea s merite s fie urmat .
— Împreun ?
— Depinde. În primul rând, a hot rât s
nu discute chestiunea în Consiliul militar,
mai ales în aceast etap . Deci nu vom ti
de asta decât eu i el.
— Mi se pare în elept.
— Înc ceva. Nu vrem s i bage coada
poli ia din Dublin, deci ine i-i departe pe
cei din Sec ia special i s nu se amestece
nici Serviciul de informa ii al armatei.
119
— Sunt sigur c brigadierul Ferguson va

fi de acord.
— Va trebui s fie de acord i totodat va
trebui s accepte c nu se pune în nici un
chip problema ca noi s v d m informa ii
generale despre membrii IRA, fo ti sau
actuali. Genul de informa ii de care v-a i
putea folosi în alte moduri.
— E-n regul , spuse Fox. În eleg, dar
problema e delicat . Cum vom colabora
dac nu folosim în comun resursele pe care
le avem?
— Exist o cale. McGuinness î i mai
turn o cea de ceai. Am discutat
problema cu eful statului major i s-a
ar tat dispus, dac i voi sunte i de acord,
folosim un intermediar.
— Un intermediar? Fox se încrunt . Nu
în eleg.
— O persoan convenabil pentru
ambele p i. În care ambele p i s aib
încredere, dac în elege i ce vreau s spun.
120
Fox râse.
— Nu exist un asemenea specimen.
— O, ba da, spuse McGuinness. Liam
Devlin. S nu-mi spune i c nu ti i cine e.
Harry Fox spuse rar:
— Îl cunosc foarte bine pe Liam Devlin.
— Cum s nu-l cunoa te i? Nu
dumneavoastr i cu Ferguson a i pus s fie
pit de un comando SAS, în ‘79, ca s v
ajute s -l scoate i din închisoarea aceea
francez pe Martin Brosnan, pentru a-l
itui pe clinele la turbat, Frank Barry?
— Sunte i extrem de bine informat.
— Bineîn eles. Liam e acum aici, la
Dublin, profesor la Trinity College. Are o
vil într-un sat numit Kilrea, cam la o or
de mers cu ma ina afar din ora . Duce i-v
vorbi i cu el. Dac accept s ne ajute,
mai discut m.
— Când?
— O s v anun sau poate o s -mi fac
121
apari ia pe nea teptate. A a cum am luat-o

înaintea armatei britanice în to i acei ani,
acolo, în nord. Se ridic . Poate a i observat
un b iat jos, la bar.
— oferul de taxi.
— Billy White. Poate s nimereasc cu
pistolul o musc pe perete, fie cu dreapta,
fie cu sting . Cât sunte i aici, v st la
dispozi ie.
— Nu-i nevoie.
— O, ba da. McGuinness se ridic i î i
puse haina pe el. În primul rând, n-a vrea
vi se întâmple ceva, iar în al doilea rând,
în felul acesta tiu mereu unde sunte i.
Deschise u a i; dincolo de el, Fox îl v zu
pe Murphy a teptând. O s v caut,
pitane. McGuinness salut milit re te în
batjocur i u a se închise în urma lui.
Ferguson spuse:
— Pare bine gândit, dar nu sunt convins
Devlin va mai lucra pentru noi. dup
treaba aceea cu Frank Barry. A r mas cu
122
impresia c ne-am folosit de el i de Bros-

nan destul de urât.
— Din câte îmi amintesc a a am i f cut,
sir, spuse Fox. Ba chiar foarte urât.
— Ajunge, Harry, n-are rost s mai
facem caz de asta. Sun -l i vezi dac e
acas . Dac este, du-le i vorbe te cu el.
— Acum, sir?
— De ce nu? E doar nou i jum tate.
Dac e acas , anun -m i o s vorbesc
chiar eu cu el. Apropo, uite num rul lui de
telefon. Noteaz -l.
Fox se duse la bar i schimb o hârtie de
cinci lire în monede de cincizeci de pence.
Billy White era tot acolo i citea ziarul de
sear . Paharul cu bere p rea neatins.
— Pot s i ofer ceva de b ut, domnule
White? întreb Fox.
— Nu pun gura niciodat , domnule
pitan. White zâmbi vesel i goli paharul
dintr-o singur înghi itur . Dar un
Bushmills m-ar drege dup berea asta.
123
Fox îi comand un whisky Bushmills.

— S-ar putea s vreau s-ajung într-un sat
numit, Kilrea. Îl cuno ti?
— Nici o problem , îi spuse White. Îl
tiu bine.
Fox se duse la cabina telefonic i
închise u a dup el. St tu acolo un timp,
gândindu-se, apoi form num rul pe care i-l
duse Ferguson, i când i se r spunse,
recunoscu imediat vocea. Vocea ce
apar inea celui mai remarcabil om pe care-l
cuno tea.
— Devlin la telefon.
— Liam? Harry Fox la telefon.
— Maic Precist ! spuse Liam Devlin.
Unde e ti?
— În Dublin, la hotelul Westbourne. A
vrea s vin s te v d.
— Chiar acum?
— Scuz -m dac te-am prins într-un
moment nepotrivit.
124
Devlin râse.
— Ca s i spun sincer, fiule, exact în
clipa asta sunt pe cale s pierd o partid de
ah, ceea ce nu prea-mi place. Interven ia ta
ar putea fi considerat oportun . M-ai
sunat, cum se zice, în interes de serviciu?
— Da, urmeaz s -l sun pe Ferguson ca
-i spun c e ti acas . Vrea s vorbeasc
personal cu tine.
— Deci pu lamaua aia b trân e tot tare
pe pozi ie? Bine. tii unde s vii?
— Da.
— Atunci ne vedem peste o or . Vila
Kilrea din Kilrea. N-ai cum s nu nimere ti.
E lâng m stire.
Când Fox ie i din cabin dup
convorbirea cu Ferguson, White îl a tepta.
— Deci ie im, domnule c pitan?
— Da, spuse Fox. La Vila Kilrea, din
Kilrea. Se pare c e lâng o m stire. M
duc numai s -mi iau trenciul.
125
White a tept pân ce Fox intr în lift,

apoi se repezi în cabin i form un num r.
Receptorul de la cel lalt cap t al firului se
ridic imediat. White spuse:
— Plec m acum la Kilrea. Se pare c se
vede cu Devlin ast sear .
În timp ce str teau cu ma ina str zile

turate de ploaie, White spuse degajat:
— Domnule c pitan, ca s tim cum
st m, trebuie s v spun c eu eram
locotenent în brigada North Tiyone a Aripii
Provizorii IRA în anul când v-a i pierdut
mâna.
— Trebuie s fi fost tân r atunci.
— Eu sunt din ia care s-au n scut
trâni, datorit celor de la Sec ia Special
pe vremea când eram ânc, i datorit
nenorocitei de Poli ii Regale din Ulster. Î i
aprinse o igar cu o singur mân . Îl
cunoa te i bine pe Liam Devlin, nu?
— De ce m -ntrebi? se interes Fox
126
precaut.
— Doar la el ne ducem, nu? Doamne, dar
cine nu tie adresa lui Liam Devlin,
domnule c pitan?
— E un fel de legend pentru voi, nu?
— Legend , spune i? Omul sta a
deschis calea. E drept c în ultimul timp n-a
mai vrut s aib nimic de-a face cu
Mi carea. Este ceea ce s-ar putea numi un
moralist. Nu suport atacurile cu bombe i
altele de soiul sta.
— Dumneata le supor i?
— P i suntem în r zboi, nu? Voi a i
bombardat cel de-al treilea Reich pân l-a
luat naiba. Noi o s v bombard m pân o
v ia naiba, dac e nevoie.
Logic, dar deprimant, î i zise Fox. Când
se va sfâr i oare? Un abator, în care calci
numai pe cadavre. Îl trecur fiori i p li.
— Apropo de Devlin, spuse White când
începur s lase ora ul în urm , am auzit
odat o poveste despre el. ti i cumva dac
127
o fi adev rat ?
— Întreab -m .
— Se zise c a fost în Spania în anii ‘30 a
luptat împotriva lui Franco i a fost luat
prizonier. Apoi, cic nem ii au pus mâna pe
el i l-au folosit ca agent în timpul marelui
zboi.
— A a este.
— Din câte am auzit, dup asta l-au
trimis în Anglia, Ceva în leg tur cu o
încercare a unor para uti ti germani de a-l
pi pe Churchill, în 1943. E ceva adev rat
în chestia asta?
— Mie-mi sun a roman poli ist ieftin,
spuse Fox. White oft i în glasul lui se
sim i regretul.
— A a m-am gândit i eu. Totu i e un
om pe cinste, spuse el i se l pe speteaza
scaunului, concentrându-se asupra
volanului.
128
Descrierea asta era un portret foarte palid

al lui Liam Devlin, se gândi Fox, ezând în
întunericul din ma in . Un student eminent
care intrase la Trinity College din Dublin la
vârsta de aisprezece ani i care la
nou sprezece îl absolvise cu brio. Om
înv at, scriitor, poet i un uciga extrem de
periculos al IRA în anii ‘30, când era înc
student.
Aproape tot ce spusese White era
adev rat. Luptase în Spania al turi de
antifasci ti, lucrase pentru Abwehr în
Irlanda. Cât despre afacerea Churchill... O
poveste otit destul de des în dreapta i-
n sting , dar care era adev rul? Vor mai
trece ani buni pân se vor deschide acele
dosare clasate.
În perioada postbelic , Devlin fusese
profesor la un seminar catolic, “All Souls”,
în apropiere de Boston. Fusese implicat în
campania e uat a IRA de la sfâr itul anilor
‘50, i se întorsese în Ulster în 1969, când
129
începuser actualele tulbur ri. De i era unul

din ini iatorii Aripii Provizorii a IRA,
campania de atacuri cu bombe îl f cuse s
devin tot mai deziluzionat i nu mai
sus inea activ Mi carea. Începând din 1976,
de inea un post la facultatea de englez de
la Trinity College.
Fox nu-l mai v zuse din 1979, când
fusese silit, chiar antajat de Ferguson, s -i
acorde un sprijin activ în h ituirea lui Frank
Barry, fost militant IRA, devenit terorist
interna ional pl tit. Devlin acceptase din di-
verse motive, în primul rând deoarece
crezuse minciunile lui Ferguson. Deci cum
va reac iona acum?
Intraser pe o lung strad riveran i
Fox tres ri când White spuse:
— Am ajuns la Kilrea. Uita i m stirea,
iar aceea este vila lui Devlin, retras de la
osea, dincolo de zidul acela.
Intr pe-o alee cu pietri i opri motorul.
— V a tept, domnule c pitan?
130
Fox coborî i porni pe o c rare pietruit ,

rginit de tufe de trandafiri, înspre
veranda vopsit în verde. Vila era o cl dire
pl cut în stil Victoria, p strând în mare
parte lemn ria i frontoanele originale. O
lumin lic rea în spatele perdelelor trase de
la un bovindou. Ap pe sonerie. Se auzir
din untru glasuri, pa i, apoi u a se deschise
i Liam Devlin îl întâmpin în prag.
131
Devlin era îmbr cat cu o c ma de

flanel deschis la gât, pantaloni gri i
pantofi italiene ti din piele maro perforat ,
probabil foarte scumpi. Era un b rbat
scund, neavând mai mult de vreun metru
aizeci i cinci, aizeci i apte, i la cei
aizeci i patru de ani ai lui, p rul ondulat,
castaniu, era doar u or înc run it. Pe partea
dreapt a frun ii avea o cicatrice decolorat ,
de la o veche ran produs de un glonte;
avea fa a palid i ni te ochi extraordinar de
alba tri. Col urile buzelor erau parc
permanent ridicate de un zâmbet ironic,
dându-i înf area unui om care aflase c ,
via a e o glum proast i ajunsese la
concluzia c nu-i r mânea altceva de f cut
decât s râd de ea.
132
Zâmbetul era absolut fermec tor i total

sincer.
— M bucur s te v d, Harry. Îl
îmbr scurt pe Fox.
— i eu m bucur c te v d, Liam.
Devlin privi dincolo de el, spre ma in i
spre Billy White, aflat la volan.
— E ti cu cineva?
— Doar cu oferul.
Devlin trecu pe lâng el, str tu c rarea
i se aplec spre geamul ma inii.
— V salut, domnule Devlin, spuse
Billy.
Devlin îi întoarse spatele f s spun o
vorb i reveni lâng Fox.
— ofer, zici, Harry? Singurul loc unde
te poate duce sta cu ma ina este drept în
iad.
— Te-a sunat Ferguson?
— Da, dar s l m asta o clip . Hai
în untru.
133
Interiorul casei era o capsul a timpului

în care era conservat epoca victorian .
Lambriuri de mahon i tapet William
Morris în hol, pe pere i mai multe scene
nocturne pictate de Atkinson Grimshaw.
Fox le examin admirativ în timp ce î i
scoase tren-ciul i i-l d du lui Devlin.
— E ciudat s v d aici toate astea. Liam.
Grimshaw era un englez foarte tipic din
Yorkshire.
— Nu-i vina lui, Harry. Picta
dumnezeie te.
— Face ceva parale, spuse Fox, pe deplin
con tient c la o licita ie nu era deloc
imposibil s se ofere vreo zece mii de lire
chiar i pentru un Grimshaw cât de mic.
— Mie-mi spui? spuse Devlin degajat,
deschizând un canat al u ii duble de mahon
i intrând înaintea lui în salon.
Ca i holul, i aceast înc pere era în stil
Victoria. Tapet din stof verde cu fire de
aur, alte picturi ale lui Grimshaw pe pere i,
134
mobil de mahon i un foc care ardea

str lucitor într-un c min ce p rea a fi un
William Langley original. În fa a lui st tea
un preot în sutan neagr , care se întoarse
cu fa a spre ci i îi salut . Era cam de
în imea lui Devlin iar p rul c runt, de
culoarea o elului, era piept nat spre spate,
pe deasupra urechilor. Era un b rbat bine,
mai ales în clipa aceea, când zâmbi în semn
de bun venit i Fox sim i în el un fel de
ner bdare, o energie, care-l impresiona. Nu
se întâmpl prea des s te atrag instinctiv
i atât de total o alt fiin omeneasc .
— Cerându-i scuze lui Shakespeare, doi
Harry mai m run i în aceea i sear , spuse
Devlin. Domnul c pitan Harry Fox,
rintele Harry Cussane.
Cussane îi strânse mâna cu c ldur .
— Îmi face mare pl cere, domnule Fox.
Liam mi-a povestit câte ceva despre
dumneavoastr când l-a i sunat nai
devreme.
135
Devlin ar spre m su a de ah de lâng

canapea.
— Orice pretext era bun ca s scap. M
tea m r.
— Exagereaz îngrozitor, ca întotdeauna,
spuse Cussane. Dar trebuie s plec. V las
cu treburile voastre.
Avea o voce pl cut i destul de
profund . Cu accent irlandez i totu i avea
i ceva american.
— Nu sta s -l ascul i. Devlin adusese trei
pahare i o sticl de Bushmilles din bufetul
din col ul camerei. Stai jos, Harry. N-o s
mori dac mai bei un p rel înainte de
culcare. I se adres lui Fox: N-am mai po-
menit un om ca sta; st tot timpul ca pe
ghimpi.
— Bine, Liam, capitulez, spuse Cussane.
Dar numai un sfert de or i pe urm
trebuie s plec. tii c seara mai dau o rait
pe la azil i trebuie s mai trec i pe la Dany
Malone. Zilele lui sunt num rate.
136
— Dany are o inim de m lig , spuse

Devlin: Beau în s tatea lui. Asta ne
teapt pe to i.
— Azil a i spus? întreb Fox.
— Da. Al turi e o m stire, “Inima
Sfin it ”, condus de M icu ele
Milosteniei. Au înfiin at un azil pentru
pacien i irecuperabili, în urm cu câ iva ani.
— Lucra i acolo?
— Da, ca preot i ca administrator. Se
presupune c maicile sunt mai presus de
cele lume ti i nu pot face socoteli. Mare
prostie! Maica Anne-Marie, care e mai
mare peste ele, tie pe ce s-a cheltuit i
ultimul b nu . i fiind o parohie mic ,
preotul de aici n-are diacon. Îl mai ajut eu.
— În timpul care-i mai r mâne, dup ce
se ocup trei zile pe s pt mân de biroul de
pres al secretariatului catolic din Dublin,
spuse Devlin. Ca s nu mai spunem c mai
are pe cap i clubul local al tineretului, pe
care-l hinghere te s dea în medie cinci
137
spectacole cu South Pacific, în care sunt

distribui i nou zeci i trei de elevi din ora .
Cussane zâmbi.
— Ghici i cine a regizat spectacolul? O
încerc m s punem în scen i West Side
Story. Liam e de p rere c e un proiect prea
ambi ios, dar eu cred c întotdeauna e mai
bine s ridici cât mai mult tacheta decât s
te mul ume ti cu ceva u or.
Sorbi pu in din Bushmills. Fox spuse:
— Ierta i-m c v întreb, p rinte, dar
sunte i americana sau irlandez? Nu-mi dau
seama.
— De obicei nici el nu prea- i d seama.
— Mama era americanc irlandez i în
1938 s-a întors în Connacht, ca s i caute
rudele dup ce i-au murit p rin ii. Nu m-a
sit decât pe mine.
— i tat l dumneavoastr ?
— Nu l-am cunoscut. Mama se numea
Cussane. i apropo, era protestant . Mai
138
exist câ iva în Connacht, descenden i ai

celarilor lui Cromwell. În acea parte a
rii, în loc de Cussane se spune deseori
Patterson traducându-se easan, care în
irlandez înseamn “potec ”, pathe pe
engleze te.
— Deci niciodat nu tie precis dac îl
cheam Harry Patterson sau Harry Cussane,
interveni Devlin.
— Doar uneori. Cussane zâmbi. În 1946,
dup r zboi, mama s-a întors în America.
Dup un an, a murit în urma unei gripe i
eu am fost luat în grij de singura ei
rubedenie, un b trân unchi, care avea o
ferm în zona în care se cultiv grâu în
Ontario. Era un om cumsecade i un bun
catolic. Sub influen a lui, m-am hot rât s
intru în rândurile clerului.
— Din stânga scenei î i face intrarea
diavolul. Devlin ridic paharul.
Fox p rea nedumerit i Cussane îi
explic .
139
— Am fost admis la seminarul teologic

“All Souls” de la Vine Landing, de lâng
Boston. Liam preda engleza acolo.
— M punea la mari cazne, spuse
Devlin. Avea o minte brici. Mereu m
prindea când d deam la ore citate gre ite
din Eliot.
— Am slujit în câteva parohii din Boston
i într-una din New York, spuse Cussane,
dar întotdeauna am sperat s m întorc în
Irlanda. În cele din urm , am c tat un
transfer la Belfast, în 1968. La o biseric de
pe Falls Road.
— De unde a fost imediat alungat de o
gloat de orani ti4, în anul urm tor.
— Am încercat apoi s adun parohia la
un loc, folosind o clas de coal .
Fox îi arunc o privire lui Devlin.
— În timp ce tu alergai prin Belfast
turnând gaz peste foc?
4 Oranist — membru în Orange Association, înfiin at în 1793
pentru a ap ra cauza protestantismului în Irlanda.
140
— S te ierte Dumnezeu pentru asta,

spuse Devlin pios, c ci eu nu pot.
Cussane î i goli paharul.
— Eu plec. M bucur c te-am cunoscut,
Harry Fox.
Îi întinse mâna. Fox i-o strânse i
Cussane se duse spre u ile din sticl de la
balcon i le deschise. Fox v zu profilându-
se în noapte m stirea, de cealalt parte a
zidului gr dinii. Cussane travers peluza,
deschise o poart i trecu dincolo.
— Stra nic b rbat, spuse el în timp ce
Devlin închise u ile.
— Prea pu in spus. Devlin se întoarse i
nu mai zâmbea. Deci, Harry, având în
vedere c Ferguson e ca de obicei
misterios, se pare c tu va trebui s -mi
poveste ti despre ce e vorba.
În azil, era lini te des vâr it . Se
deosebea foarte mult de un spital
conven ional, c ci arhitectul proiectase în
a fel saloanele, încât d deau fiec rui
141
ocupant al unui pat posibilitatea s aleag

între intimitate sau apropiere de al i
pacien i. Infirmiera de noapte edea la
biroul ei, singura lumin venind de la o
veioz . Nu-l auzi pe Cussane apropiindu-se.
Acesta ap ru brusc în fa a ei, din întuneric.
— Cum se simte Malone?
— La fel, p rinte. Nu prea are dureri. I-
am echilibrat bine doza de tranchilizante.
— E lucid?
— Câteodat .
— M duc s -l v d.
Patul lui Danny Malone, desp it de
celelalte prin etajere cu c i i dulapuri, era
orientat spre o fereastr prin care se z reau
curtea i cerul nop ii. Lumina de veghe de
lâng pat îi scotea în relief fa a. Nu era
trân, n-avea mai mult de patruzeci de ani,
rul îi albise prematur i fa a, care îi
sem na cu un craniu pe care pielea sta
întins , era marcat de durerea provocat de
cancerul ce-l tr gea încet i nemilos din
142
via a aceasta spre cea de apoi.

Când Cussane se a ez , Malone deschise
ochii. Privi în gol spre Cussane, apoi,
deodat , îl recunoscu.
— P rinte, am crezut c nu mai veni i.
— Doar am promis! Am b ut un p rel
înainte de culcare cu Liam Devlin, atâta tot.
— Doamne, p rinte, a i avut noroc c a i
sc pat doar cu un p rel cu el, dar
recunosc c Liam e extraordinar pentru
cauza noastr . Nu exist om care s fi f cut
mai mult pentru Irlanda.
— Dar tu? Cussane se a ez lâng pat.
Nu exist un lupt tor pentru Mi care mai
înver unat decât tine, Danny.
— Dar ce mul i am ucis, eu, p rinte! Aici
e buba. i pentru ce? îl întreb Malone.
Daniel O’Connel a spus odat într-o
cuvântare c de i idealul de libertate al
irlandezilor este drept, nu merit s
peasc nici o via omeneasc . În tinere e
l-am contrazis. Acum, când sunt pe moarte,
143
cred c în eleg ce-a vrut s spun . Strânse

din ochi de durere i se întoarse s -l
priveasc pe Cussane. Putem s mai st m
de vorb , p rinte? M ajut s -mi
limpezesc ideile.
— Pu in. Trebuie s dormi. Cussane
zâmbi. Preo ii sunt i ei buni la ceva,
Danny. c ci tiu s asculte.
Malone zâmbi mul umit.
— Bine, unde r sesem? V povesteam
despre preg tirile pentru campania de
atacuri tu bombe asupra p ii centrale a
Angliei i asupra Londrei, din ‘72.
— Spuneai c ziarele te porecliser
Vulpoiul, spuse Cussane, pentru c se p rea
te vânturai între Anglia i Irlanda dup
bunul t u plac. To i prietenii t i au fost
prin i, Danny, dar tu nu. Cum ai reu it?
— Foarte simplii, p rinte. Cel mai mare
blestem al acestei ri sunt informatorii i al
doilea mare blestem este ineficien a IRA.
Oamenii care au în cap numai ideologie i
144
revolu ie scot multe fl ri pe nas i deseori

le lipse te în mod ciudat bunul sim . De
aceea am preferat s m adresez unor
profesioni ti.
— Profesioni ti?
— Ceea ce dumneavoastr a i numi
elemente criminale. De exemplu, în anii
‘70, în Anglia nu exista o cas sigur pentru
IRA care s nu ajung mai curând sau mai
târziu pe lista Sec iei Speciale a Scotland
Yard-ului. În felul acesta au fost prin i
foarte mul i.
— i tu?
— Criminalii urm ri i sau care au nevoie
de pu in r gaz când situa ia se încinge au
anumite locuri unde se pot duce, p rinte.
Locuri costisitoare, recunosc, dar sunt
sigure i pe acestea le-am folosit eu. Un
astfel de loc exista în Sco ia, la sud de
Glasgow, în Galloway, aflat în st pânirea a
doi fra i pe nume Mungo. Ceea ce s-ar
putea numi o cas la ar . Ei erau categoric
145
ni te tic lo i, ine i seama.

Durerea îl s get atât de tare încât nu mai
putu respira.
— M duc dup infirmier , îi spuse
Cussane, speriat.
Malone îl apuc de piep ii sutanei.
— Ba n-o s face i una ca asta, fir-ar s
fie. Nu mai vreau calmante, p rinte. tiu c
maicile au inten ii bune, dar m-am s turat.
continu m discu ia.
— Bine, spuse Harry Cussane.
Malone se l pe spate, închise o clip
ochii, apoi îi deschise din nou.
— În orice caz, dup cum spuneam,
ace ti fra i Mungo, Hector i Angus, au fost
dintotdeauna ni te tic lo i.
Devlin m sura înc perea încoace i

încolo, nelini tit.
— Crezi povestea? întreb Fox.
— Pare logic i ar explica multe lucruri,
146
spuse Devlin. Deci hai s spunem doar c o

accept în principiu.
— i ce facem?
— Ce facem? Devlin îl str fulger cu
privirea. Cât tupeu are individul! Nu uita,
Harry, c ultima oar când am lucrat pentru
Ferguson, tic losul m-a fentat. M-a min it
în fa . S-a folosit de mine.
— Aia a fost atunci iar asta e acum,
Liam.
— i ce vrea s însemne aceast perl de
în elepciune?
Se auzi o b taie discret în u a dinspre
teras . Devlin trase de sertarul de la birou,
scoase un model vechi de pistol Mauser cu
o surdin voluminoas la cap tul evii i îl
înc rc . Îi f cu lui Fox semn din cap, apoi
trase perdeaua. În fa a lor se ivi Martin
McGuinness, secondat de Murphy.
— Dumnezeule! gemu Devlin.
Deschise u ile de la balcon i
McGuinness intr zâmbind.
147
— S v dea Domnul s tate! spuse el

în batjocur , adresându-se apoi lui Murphy.
ze te u a, Michael. O închise i se duse
spre foc, întinzându- i mâinile ca s i le
înc lzeasc . E tot mai frig pe m sur ce se
scurteaz nop ile.
— Ce vrei? întreb Devlin.
— C pitanul a apucat s i explice
situa ia?
— Da.
— i ce p rere ai?
— N-ara nici o p rere, îi spuse Devlin.
Mai ales când e vorba de de-alde tia ca
tine.
— Scopul terorismului este s terorizeze,
spunea Mick Collins, îl inform
McGuinness. Eu m lupt pentru ara mea,
Liam, cu tot ce-mi vine la îndemân .
Suntem în r zboi. Se înfuriase. N-am
pentru ce s -mi cer scuze.
— A vrea s spun i eu ceva, interveni
Fox. S presupunem c Cuchulain exist . În
148
acest caz, nu se mai pune problema de ce

parte suntem, ci doar s recunoa tem c
ac iunile lui perpetueaz inutil
evenimentele tragice din ultimii
treisprezece ani.
McGuinness se servi cu un whisky.
— Aici are dreptate. În 1972, când eram
comandant la Derry, am fost trimis la
Londra cu avionul împreun cu Daithi
O’Connell, Seamus Twomey, Ivor Bell i
al ii, pentru a ne întâlni cu Willie Whitelaw
ca s discut m condi iile p cii.
— i atacul de la Lenadoon a înc lcat
armisti iul, spuse Fox, apoi se întoarse spre
Devlin. Eu cred c nu se mai pune
problema de partea cui ne situ m. S-ar
rea 72
Cuchulain a ac ionat în mod deliberat
în a a fel încât s prelungeasc harababura.
Eu a zice c orice ac iune care i-ar putea
pune cap t merit s fie întreprins .
— Moralitatea, nu? Devlin ridic o mân
149
i râse r ut cios. Bine, ai câ tigat.

— E-n regul , spuse McGuinness, atunci
trecem la chestiunile arz toare. Individul
la, Levin, care l-a v zut cu ochii lui pe
Kelly sau Cuchulain sau cum l-o fi
chemând, cu atâ ia ani în urm . Presupun c
Ferguson îi arat fotografiile tuturor
agen ilor cunoscu i ai KGB.
— i ale tuturor membrilor IRA, UDA i
UVF. Absolut tot, spuse Fox. Se va uita i
prin documentele pe care le are Sec ia
Special a poli iei din Dublin, pentru c
facem cu ei schimb de informa ii.
— O fac i pe-asta tic lo ii, spuse
McGuinness cu n duf. Totu i cred c sunt
câ iva pe care nici poli ia din Dublin, nici
oamenii no tri din Londra nu i-au v zut
vreodat .
— i atunci cum proced m? întreb Fox.
— Îl aduce i pe Levin aici i împreun cu
Devlin o s se uite prin informa iile pe care
le avem noi — ei i nimeni altcineva. De
150
acord?
Fox îi arunc o privire lui Devlin, care
confirm din cap.
— E-n ordine, spuse Fox. Îl sun disear
pe brigadierul Ferguson.
— Foarte bine. McGuinness se întoarse
spre Devlin. E ti sigur c telefonul t u nu e
urm rit sau mai tiu eu ce? M gândesc la
tic lo ii ia de la Sec ia Special .
Devlin trase unul din sertarele biroului i
scoase din el o cutie neagr de metal, r suci
un buton i se aprinse o lumin ro ie. Se
duse la telefon i inu cutia deasupra lui. Nu
se produse nici o reac ie.
— O, minunile epocii electronice, spuse
el i puse cutia deoparte.
— E-n regul , spuse McGuinness. Deci
hai s vedem de unde începem. Singurii
care tiu despre asta în afar de tine,
pitane, sunt Ferguson, Liam, eful de stat
major i cu mine.
— i profesorul Pavel Cerni, spuse Fox.
151
McGuinness confirm din cap.

— Exact. Trebuie s facem ceva cu el. Se
întoarse spre Devlin. Îl cuno ti?
— L-am v zut la unele reuniuni de la
universitate. Am schimbat câteva vorbe
politicoase i cam atât. E simpatizat. i e
duv. I-a murit nevasta înainte da a
dezerta. Desigur c s-ar putea s nu fie
implicat în treaba asta.
— Înseamn c mai crezi în minuni,
spuse McGuinness t ios. Mi se pare o
coinciden prea mare faptul c a fugit
tocmai în Irlanda. Fac pariu pe o lir contra
unui penny c îl cunoa te pe omul nostru,
a c de ce nu l-am strânge pu in cu u a ca
recunoasc ?
— Dintr-un motiv foarte simplu, spuse
Fox. Unii nu pot fi strân i cu u a.
— Are dreptate, spuse Devlin. Mai bine
-ncerc m întâi cu bini orul.
— Bine, spuse McGuinness. Pun s fie
supravegheat zi i noapte. Îl dau în sarcina
152
lui Murphy. N-o s se duc nici pân la

toalet f s tim.
Devlin se uit la Fox.
— E ti de acord?
— De acord, îi spuse Fox.
— E-n regul . McGuinness î i încheie
mantaua de ploaie. Atunci o întind. i-l las
pe Billy s aib grij de tine, c pitane.
Deschise u ile de la balcon. P ze te- i
spatele, Liam. i disp ru.
Când telefon Fox, Ferguson st tea în

pat, proptit de perne, luptându-se cu un vraf
de hârtii, c ci se preg tea pentru întrunirea
cu Comitetul pentru Ap rare din ziua
urm toare. Ascult cu r bdare tot ce avea
de spus Fox.
— Din câte îmi dau seama, pân aici
totul e-n regul , Harry. Levin i-a petrecut
toat ziua cercetând tot ce avem la birourile
noastre. N-a descoperit absolut nici un fir.
153
— A trecut prea mult timp, sir.

Cuchulain se poate s se fi schimbat mult i
nu numai pentru c a îmb trânit. Adic , ar
putea s aib barb , de pild .
— Asta-i gândire negativist , Harry. Îl
expediez pe Levin mâine diminea la
Dublin cu avionul, dar Devlin va trebui s
se ocupe de el. De tine am nevoie aici.
— Ave i vreun motiv special, sir?
— Sunt multe probleme legate de
Vatican. Se pare c într-adev r Papa nu va
veni. Cu toate acestea, i-a invitat pe
cardinalii din Argentina i Anglia s poarte
o discu ie cu ei.
— Deci s-ar putea ca vizita s aib totu i
loc?
— Poate. Dar, din punctul nostru de
vedere, mai important este c r zboiul
continu i se zvone te c argentinienii
încearc s pun mâna pe blestemata aia de
rachet Exocet, de pe pia a neagr
european . Am nevoie de tine, Harry. Urc -
154
te în primul avion. Apropo, a ap rut un

element interesant. O mai ii minte pe Tania
Voroninova?
— Desigur, sir.
— E la Paris. D o serie de concerte. E
extrem de interesant c a ie it la iveal
tocmai acum.
— Este ceea ce Jung nume te
sincronicitate, sir.
— Care Jung? Ce naiba tot îndrugi?
— Cari Jung, sir. Un celebru psiholog.
Sincronicitate este un cuvânt inventat de el
pentru a denumi evenimentele care se
petrec în acela i moment i din cauza
aceasta exist sentimentul c la baza lor se
afl o motiva ie mai profund .
— Faptul c te afli în Irlanda nu e o
scuz ca s te compor i ca i cum i-ai fi
pierdut min ile, Harry, spuse Ferguson
moroc nos.
Puse jos receptorul i r mase o clip pe
gânduri, apoi se scul , î i puse halatul i
155
ie i. B tu la u a camerei de oaspe i i intr .

Levin edea în pat în capul oaselor, într-o
pijama de-a lui Ferguson, i citea o carte.
Ferguson se a ez pe marginea patului.
— Credeam c o s te oboseasc s vezi
atâtea fotografii.
Levin zâmbi.
— La vârsta mea, brigadiere, somnul te
ocole te i te n desc amintirile. Te întrebi
ce rost au avut toate astea.
Ferguson se sim i mai aproape de el.
— To i ne întreb m asta, b trâne. Dar ce-
ai zice s pleci mâine diminea la Dublin
cu primul avion?
— S m v d cu c pitanul Fox?
— Nu, el se întoarce aici, dar se va ocupa
de tine un prieten de-al meu, profesorul
Liam Devlin de la Trinity College. Probabil
o s i mai arate câteva fotografii,
ob inute prin amabilitatea prietenilor no tri
din IRA. Mie nu mi le vor da niciodat , din
156
motive evidente.
trânul rus cl tin din cap.
— Spune-mi, brigadiere, “r zboiul care
trebuia s pun cap t tuturor r zboaielor”
nu s-a încheiat în 1945? Sau m -n el eu?
— Te în eli, prietene, la fel ca mul i al ii.
Ferguson se ridic i se îndrept spre u .
Eu, în locul t u, m-a culca. Va trebui s te
scoli la ase ca s prinzi primul avion de
diminea de la Heathrow. O s -i spun lui
Kim s i aduc micul dejun la pat.
Închise u a. Levin r mase un timp cu o
expresie trist pe fa , apoi oft , închise
cartea, stinse lumina i se culc .
La Vila Kilrea, Fox puse jos receptorul i

se întoarse spre Devlin.
— S-a aranjat. Vine cu avionul de
diminea . Din p cate, eu decolez înainte
de a sosi el. Se va prezenta la biroul de
informa ii, în sala principal . Po i s -l iei de
acolo.
157
— Nu-i nevoie, spuse Devlin. Asta care

te înso te peste tot, tân rul White, te las
la aeroport, deci cu aceea i ocazie poate s -
l ia pe Levin i s -l aduc direct aici. E mai
bine a a. McGuinness s-ar putea s m sune
devreme ca s -mi spun unde s mergem.
— E-n regul , spuse Fox. Trebuie s-o
întind.
— Bine, b iete.
Devlin îi aduse trenciul i îl conduse la
ma in , unde Billy White a tepta r bd tor.
— Înapoi la hotelul Westbourne, Billy,
spuse Fox. Devlin se aplec la geam.
— Dormi acolo în noaptea asta, b iete,
iar mâine diminea faci întocmai ce- i
spune domnul c pitan.
Dac -l sl be ti o clip din ochi, te belesc,
iar Martin McGuinness o s te calce
probabil în picioare.
Billy White zâmbi politicos.
— N-ave i nici o grij . Se zice c atunci
158
când sunt în mân trag aproape la fel de

bine ca dumneavoastr , domnule Devlin.
— Hai, d -i drumul.
Ma ina porni. Devlin o urm ri cu
privirea, apoi se întoarse i intr în cas .
Ceva fo ni în tufi uri, se auzi foarte vag
zgomot de pa i i cineva se îndep rta.
Aparatura de ascultare cu care KGB-ul îl

dotase pe Cuchulain era cea mai avansat
din lume. Construit ini ial de o firm
japonez , componentele sale ajunseser , ca
o consecin a spionajului industrial, la
Moscova, în urm cu patru ani. Microfonul
direc ional instalat în Vila Kilrea putea
capta fiecare cuvânt rostit în untru, de la
câteva sute de metri. Un alt rost al s u era
de a capta, pe ultrascurte, chiar i cea mai
slab perceptibil convorbire telefonic .
Totul era cuplat la o instala ie sofisticat de
înregistrare.
Întreaga instala ie era plasat într-un
159
cotlon din spatele vaselor de expansiune ale

casei, chiar sub acoperi ul acoperit cu igle.
Cuchulain îl asculta de mult pe Liam
Devlin în acest mod, de i nu mai auzise de
o bun bucat de vreme ceva atât de
interesant Acum edea i fuma o igar în
cotlonul acela din pod, derulând banda
repede acolo unde era pauz i unde nu se
spunea ceva important i ascultând cu
mult aten ie convorbirea telefonic cu
Ferguson.
mase apoi un timp pe gânduri, puse
banda la loc, coborî i ie i din cas . Se duse
la cabina telefonic de la cap tul str zii
satului, lâng circium , i form un num r
din Dublin. Cineva ridic aproape imediat
telefonul. Se auzeau glasuri, un hohot de
râs, vagi acorduri din Mozart.
— Cerni la telefon.
— Eu sunt. Nu e ti singur?
Cerni râse u or.
— Dau o petrecere pentru câ iva prieteni
160
de la facultate.
— Trebuie s te v d.
— Bine, spuse Cerni. La aceea i or i în
acela i loc ca de obicei, mâine dup -
amiaz .
Cuchulain puse la loc receptorul, ie i din
cabin i o lu înapoi pe strada din sat,
fluierând încet un vechi cântec popular din
Connemara, care purta în el toat
dezn dejdea i triste ea vie ii.
161
Fox avusese o noapte absolut

îngrozitoare i dormise foarte pu in, a a c
se sim ea prost i era agitat, în timp ce Billy
White se strecura agil cu ma ina prin
traficul matinal, spre aeroport. Tân rul
irlandez era bine dispus i b tea cu degetele
tactul pe volan, în ritmul muzicii de la
radio.
— V mai întoarce i aici, domnule
pitan?
— Nu tiu. Poate.
— Îmi închipui c nu prea v pr di i
dup b trâna-mi patrie. White f cu semn
din cap spre mâna înm nu at . Dup câte
i p timit...
— Chiar a a crezi? spuse Fox.
162
Billy î i aprinse o igar .

— Nenorocirea este c dumneavoastr ,
englezii, nu vre i s recunoa te i c Irlanda
e o ar str in . Numai pentru faptul c noi
vorbim engleze te...
— Dac te intereseaz , mama se numea
Fitzgerald i se tr gea din comitatul Mayo,
îi spuse Fox. A lucrat în Liga Gaelic , a
fost o via întreag prietena cu de Valera i
vorbea excelent irlandeza, o limb destul de
dificil dup cum am descoperit în
copil rie, când insista s m înve e s-o
vorbesc. Vorbe ti irlandeza, Billy?
— Doamne p ze te, nu, domnule
pitan! spuse White mirat.
— Atunci te-a ruga s nu mai bomb ni
englezii nu sunt în stare s -i în eleag pe
irlandezi.
Privi moroc nos afar , spre trafic. Un
poli ist pe motociclet se plas în stânga
lor, o figur sinistr cu ochelari de
motociclist i casc anti oc, îmbr cat într-o
163
manta groas cu glug , pentru a-l ocroti de

aversa de ploaie din zori. Arunc o privire
piezi spre Fox, un anonim sub ochelarii
negri de motociclist, apoi r mase în urm
când ei intrar pe drumul de acces spre
aeroport.
Billy l ma ina în parcarea de
sta ionare pe timp scurt. În clipa când
intrar în sala de a teptare, se anun a deja
avionul lui Fox. Cuchulain, care-i urm rise
tot drumul de la hotel, st tea lâng u a prin
care intraser i îl v zu pe Fox
prezentându-se la ghi eu.
Fox i Billy se îndreptar spre poarta de
plec ri i Fox spuse:
— Mai e o or pân aterizeaz avionul de
la British Airways.
— Numai bine am timp pentru un mic
dejun copios, rânji Billy. Ne-am distrat
bine, domnule c pitan.
— La revedere, Billy.
Fox îi întinse mâna s toas i Billy
164
White i-o lu eu o oarecare re inere.

— Încerca i s nu nimeri i vreodat pe o
strad din Belfast unde v pa te vreo belea.
N-a vrea s v am în vizorul pu tii,
domnule c pitan.
Fox ie i prin poart iar Billy travers sala
de a teptare spre scara care ducea la localul
de pe teras . Cuchulain îl urm ri pân
disp ru din vedere, apoi ie i, str tu
înapoi drumul spre parcare i a tept .
Peste o or se întoarse în cl dire i
consult cel mai apropiat ecran de afi are a
sosirilor. Avionul companiei British
Airways, din direc ia Londra, tocmai
aterizase i îl v zu pe White apropiindu-se
de biroul central de informa ii i adresându-
i-se unuia dintre func ionari. Dup câteva
minute, se auzi un anun la megafon.
— Domnul Victor Levin, pasager al
avionului de la Londra, este rugat s se
prezinte la biroul de informa ii.
Câteva clipe mai târziu, silueta scund i
165
îndesat a rusului se desprinse din mul ime,

înso it de unul din oamenii lui Ferguson.
Levin avea în mân o mic valiz i purta
un impermeabil maro cam mare pentru el i
o p rie neagr , de fetru. Cuchulain intui
asta era prada lui, chiar înainte ca Levin
i se adreseze unuia din func ionari, care
ar spre White. Levin i White d dur
mâna i, dup ce schimbar câteva vorbe,
paznicul englez al lui Levin se întoarse i
plec . Cuchulain îi mai urm ri o clip , apoi
ie i.
— Deci aceasta este Irlanda, spuse Levin

în timp ce se îndreptau cu ma ina spre ora .
— E prima dumneavoastr vizit ?
întreb , White.
— Da. Sunt din Rusia. Nu prea am
torit în str in tate.
— Din Rusia? spuse Billy. Dumnezeule,
dar o s vi se par foarte deosebit aici!
— i acesta este Dublin-ul? întreb
166
Levin în timp ce intrau în ora .

— Da. Kilrea, unde mergem noi, este în
cealalt parte.
— Cred c e un ora cu o istorie bogat ,
remarc Levin.
— Prea pu in spus, îl inform White. V
duc prin pia a Parnell, e în drumul nostru.
Parnell a fost un mare patriot, de i era
protestant, fir-ar s fie! Apoi mai e strada
O’Connell i Po ta Central , unde, în 1916,
ie ii au inut piept întregii armate engleze
afurisite.
— Bine. Mi-ar pl cea foarte mult s le
d. Levin se l pe speteaza banchetei,
privind cu interes peisajul care se derula în
fa a ochilor lui.
La Kilrea, Liam Devlin travers peluza

din spatele vilei sale, intr prin porti a din
zid i alerg spre u a din dos a azilului, c ci
ploaia se transformase într-o avers
puternic . Maica Anne-Marie traversa
167
holul, înso it de doi tineri interni de la

University College din Dublin, îmbr ca i în
halate albe.
Era o femeie micu , pu intic la trup,
foarte vioaie la cei aptezeci de ani ai ei, i
purta un halat alb peste rasa de c lug ri .
i luase doctoratul în medicin la
Universitatea din Londra i era membr în
Colegiul Regal al Medicilor. O doamn
demn de luat în seam . Ea i cu Devlin
erau vechi adversari. Cândva ea fusese
fran uzoaic , dar trecuse mult de atunci, i
lui Devlin îi pl cea s -i tot aminteasc de
asta.
— Cu ce v putem ajuta, domnule
profesor? întreb ea.
— Vorbi i de parc v-a intrat dracul pe
, îi spuse Devlin.
— O remarc uluitor de exact .
O luar în sus pe scar i Devlin întreb :
— Cum se simte Danny Malone?
— E pe moarte, spuse ea calm. Moare
168
lini tit, sper. E unul din acei pacien i care

reac ioneaz bine la tratamentul nostru cu
tranchilizante, ceea ce înseamn c durerea
este doar intermitent .
Ajunser la primul dintre saloane. Devlin
spuse:
— Când se va întâmpla?
— Dup -amiaz , mâine, s pt mâna
viitoare. Ridic din umeri. E un lupt tor.
— Adev rat, r spunse Devlin. Danny a
fost toat via a un om de n dejde al
Mi rii.
— P rintele Cussane vine în fiecare
sear , spuse ea. St cu el i îl las s i
depene tot trecutul lui violent. Cred c îl
apas , acum când i se apropie sfâr itul. Se
gânde te la IRA, la oamenii uci i...
— Pot s stau pu in cu el?
— O jum tate de or , spuse ea categoric
i se îndep rt , urmat de interni.
Malone p rea c doarme. Ochii îi erau
169
închi i iar pielea, foarte întins pe oasele

faciale, era galben ca pergamentul.
Degetele lui erau încle tate de marginea
cear afului.
Devlin se a ez .
— M auzi, Danny?
— Ai sosit, p rinte? Malone deschise
ochii, î i concentr vag privirea i se
încrunt .
— Liam, tu e ti?
— În persoan .
— Am crezut c e p rintele Cussane.
Adineauri st team de vorb .
— Asta a fost ieri sear , Danny. Probabil
ai dormit. Doar tii c lucreaz la
secretariatul din Dublin în timpul zilei.
Malone î i umezi buzele uscate.
— Doamne, ce bine mi-ar face o cea
de ceai!
— S vedem dac pot s i fac rost.
Devlin se ridic .
170
În timp ce se ridica, se auzi deodat

agita ie la etajul de dedesubt, strig te care
ajungeau pân sus. Se încrunt i se duse
repede spre capul sc rii.
Billy White vir , ie ind din osea i

intrând pe un drum îngust, flancat de
fiecare parte de planta ii de brazi, care
ducea spre Kilrea.
— Nu mai e mult de-aici. Se întoarse pe
jum tate ca s se adreseze lui Levin, aflat în
spatele lui, i observ prin parbrizul din
spate un motociclist Gardai virând i el pe
drumul lateral, în urma lor.
Începu s încetineasc i Levin întreb :
— Ce este?
— Un Gardai, îi spuse Billy. Adic
poli ia. Dobitocii tia te amendeaz
imediat ce ai dep it cu un kilometru limita
de vitez .
Poli istul pe motociclet ajunse în dreptul
lor i le f cu semn s opreasc . White nu
171
putea s i dea seama cum arat , sub

ochelarii negri de motociclist i sub casca
anti oc. Opri furios la marginea drumului.
— Ce naiba vrea individul sta? N-avem
nici un centimetru peste cincizeci de
kilometri la or .
Instinctul animalic care-i ocrotise via a în
atâ ia ani de violen , îl f cu s i ia
precau ia de a sta cu mâna pe patul
revolverului din buzunarul stâng al
impermeabilului când coborî din ma in .
Poli istul î i ridic motocicleta pe cric. Î i
scoase m nu ile i se întoarse. Mantaua de
ploaie era foarte ud .
— Ce putem face pentru dumneavoastr ,
domnule ofi er, în aceast diminea
minunat ? întreb Billy obraznic.
Poli istul scoase din buzunarul drept al
mantalei de ploaie un pistol Walther, cu o
surdin Carswell în urubat la cap tul evii.
White z ri toate acestea în ultima clip a
violentei sale vie i, în timp ce se lupta
172
frenetic s i scoat revolverul. Glontele îi

trunse în inim , izbindu-l de ma in .
lt pu in, apoi c zu cu fa a pe drum.
Pe bancheta din spate, Levin era paralizat
de groaz i totu i nu-i era fric pentru c
toate acestea erau inevitabile, stabilite parc
dinainte. Poli istul deschise portiera i se
uit în untru. R mase o clip nemi cat,
apoi î i ridic ochelarii. Levin îl privi uluit.
— Sfinte Dumnezeule, opti el în rus .
Tu e ti!
— Da, r spunse Cuchulain în aceea i
limb . M tem c eu sunt, spuse el i îl
împu în cap. Pistolul Walther nu scosese
decât un bufnet scurt, violent.
arma în buzunar, se întoarse la
motociclet , o coborî de pe cric i porni.
Peste numai cinci minute, o furgonet care
aducea în fiecare diminea pâinea în sat
sosi la locul m celului. oferul i ajutorul
lui co-borâr din ma in i se apropiar
gr bi i. oferul se aplec s se uite la
173
White. Se auzi un geam t u or în partea din

spate a ma inii i arunc repede o privire
în untru.
— Dumnezeule! strig el. Mai e unul
în untru i tr ie te. Ia furgoneta i du-te în
sat cât po i de repede i vino cu ambulan a
de la azil.
Când Devlin ajunse în hol, îl împingeau
pe Victor Levin pe un c rucior în camera
de primire.
— Maica Anne-Marie este în salonul trei.
Vine imediat, îl auzi el pe unul din
brancardieri spunându-i tinerei maici care
era de gard . oferul furgonetei de pâine
st tea acolo neputincios. Avea sânge pe o
mânec a halatului i tremura r u. Devlin
aprinse o igar i i-o întinse.
— Ce s-a întâmplat?
— Dumnezeu tie. Am g sit ma ina la
câ iva kilometri de aici, pe drum. Lâng ea
era un mort i el era în spate. Îl aduc acum
i pe cel lalt.
174
În timp ce Devlin, prad unei groaznice

presim iri, se întoarse spre u ,
brancardierii intrar repede cu cadavrul lui
Billy White, a c rui fa era descoperit .
Tân ra maic ie i din camera de primire i
se duse al turi s -l înregistreze pe White.
Devlin intr repede, apropiindu-se de
ruciorul pe care era întins Levin, care
gemea încet. Avea la cap o ran oribil cu
sânge coagulat.
Devlin se aplec spre el.
— Domnule profesor Levin, m auzi i?
Levin deschise ochii. Sunt Liam Devlin. Ce
s-a întâmplat?
Levin încerc s vorbeasc , întinse mâna
i-l apuc pe Devlin de reverul hainei.
— L-am recunoscut. Era Cuchulain. E
aici.
Ochii i se rostogolir în cap, scoase un
horc it din gâtlej i strânsoarea lui sl bi.
Maica Anne-Marie intr gr bit . Îl d du pe
Devlin la o parte i se aplec asupra lui
175
Levin, c utându-i pulsul. Dup câteva

clipe, se ridic .
— Îl cunoa te i?
— Nu, îi spuse Devlin, ceea ce, într-un
sens, era adev rat.
— Oricum nu mai conteaz , spuse ea. A
murit. E un miracol c n-a murit pe loc, cu
o asemenea ran la cap.
Trecu pe lâng el i intr al turi, unde-l
duseser pe White. Devlin r mase acolo,
privindu-l pe Levin i gândindu-se la ceea
ce îi povestise Fox despre b trân. Câ i ani
teptase ca s scape. i iat ‘cum sfâr ise.
li cuprinse furia, gândindu-se ce glume
sinistre i brutale f cea via a, îng duind s
se întâmple asemenea lucruri.
Harry Fox abia ajunsese în Cavendish

Square. aproape c nici n-apucase s i
scoat trenciul, când sun telefonul.
Ferguson ascult cu o expresie grav , apoi
acoperi microfonul cu mâna.
176
— E Liam Devlin. Se pare c ma ina în

care se aflau omul t u, Billy White, i
Levin a fost atacat în apropiere de Kilrea.
White a fost ucis pe loc iar Levin a murit
mai târziu la azilul din Kilrea.
Fox spuse:
— Liam a apucat s -l vad ?
— Da. Levin i-a spus c uciga ul e
Cuchulain. L-a recunoscut.
Fox î i arunc trenciul pe scaunul cel mai
apropiat.
— Nu pricep, sir.
— Nici eu, Harry. Ferguson spuse în
telefon: am s te sun eu. Devlin.
Puse jos receptorul i se întoarse,
întinzându- i mâinile spre foc. Fox spuse:
— N-are nici o logic . De unde s fi
aflat?
— Pe undeva s-au scurs informa ii,
Harry. De la IRA. Nu- i in gura niciodat .
— i mai important, ce facem cu
177
Cuchulain? spuse Ferguson. Acest domn

începe s m enerveze cu adev rat.
— Problema este, sir, ce facem noi?
— Nu prea mai putem face mare lucru
dac Levin e mort. În fond, el era singura
persoan care avea idee cum arat tic losul.
— De fapt nu-i chiar a a, spuse
Ferguson. Ai uitat-o pe Tania Voroninova,
care în acest moment se afl la Paris. St
zece zile i d patru concerte, deci se
deschid posibilit i foarte interesante.
Cam în acela i timp. Harry Cussane se

afla la masa lui de lucru în biroul de pres
al Secretariatului catolic din Dublin i
st tea de vorb cu monseniorul Halloran,
care r spundea de public relations.
ezat într-un scaun confortabil,
Halioran spuse:
— Este groaznic c un eveniment de o
asemenea importat istoric cum este vizita
în Anglia a Sanctit ii Sale este atât de
178
periclitat. Gânde te-te, Harry. Sanctitatea

Sa la Catedrala din Canterbury. Primul
Pap din istorie care o viziteaz . i acum...
— Crede i c nu va mai avea loc?
— Înc se mai poart discu ii la Roma,
dar eu asta b nuiesc. tii ceva ce nu tiu
eu?
— Nu, îi spuse Cussane. Ridic de pe
mas o foaie b tut la ma in . Am primit
asta de la Londra — itinerarul programat,
deci se ac ioneaz ca i cum ar veni. Î i
arunc ochii pe ea. Sose te pe 28 mai dimi-
nea a, la aeroportul Gatwick. Slujb la
Catedrala West-minster la Londra. Întâlnire
cu regina la Palatul Buckingham dup -
amiaza.
— i Canterbury...?
— În ziua urm toare, sâmb . Începe
devreme, cu o întâlnire cu clerici la un
colegiu londonez. În principal, c lug ri i
lug ri e din ordinele monahale care
tr iesc în recluziune. Apoi pleac cu
179
helicopterul la Canterbury, oprindu-se în

drum la Stokely Hall. Apropo, asta e
neoficial.
— Din ce motiv?
— Familia Stokely a fost una din marile
familii catolice care a reu it s -i
supravie uiasc lui Henric al VIII-lea i s -
i p streze credin a de-a lungul secolelor.
Casa se afl acum în proprietatea Trustului
Na ional, dar ea con ine o raritate. Capela
privat a familiei. Cea mai veche biseric
catolic din Anglia conform tuturor
documentelor. Sanctitatea Sa dore te s se
roage acolo. Dup aceea urmeaz
Canterbury.
— Dar toate astea sunt deocamdat doar
pe hârtie, spuse Halioran.
Sun telefonul. Cussane ridic
receptorul.
— Biroul de pres . Cussane la telefon.
Fa a lui deveni grav . Spuse: Pot s fac
ceva? Urm o clip de t cere. Atunci ne
180
vedem mai târziu.

Halioran întreb :
— Sunt probleme?
Cussane puse receptorul la loc.
— Un prieten din Kilrea. Liam Devlin,
de la Trinity College. Se pare c s-a produs
un incident cu împu turi în apropierea
satului. Doi oameni au fost du i la azil.
Amândoi au murit.
Halioran se închin .
— Un incident politic, nu?
— Unul din ei era un cunoscut membru
al IRA.
— E nevoie de tine acolo? Du-te dac
trebuie.
— Nu-i necesar. Cussane zâmbi trist.
Acum au nevoie de un medic legist, nu de
un preot, monseniore. În orice caz am
destul treab aici.
— Da, desigur. Bine, te las atunci.
Halioran ie i i Cussane î i aprinse o
181
igar i se duse la fereastr s se uite afar ,

pe strad . În cele din urm , se întoarse, se
ez la birou i continu s lucreze.
Pavel Cerni avea un apartament la

Trinity College, care fiind, dup cum
socoteau mul i, chiar în centrul Dublinului,
îi convenea perfect. Dar, de fapt, totul i se
înf a minunat în acel ora extraordinar.
Fugise din ordinul expres al lui
Maslovski. Cu un general KGB nu se st la
discu ie. Trebuia s fug în Irlanda, a a se
stabilise. Una din universit i îi va oferi în
mod sigur un post, datorit reputa iei lui
interna ionale. Atunci va ii în postura ideal
pentru a-l controla pe Cuchulain. La
început, fusese greu, când nu exista
ambasad sovietic la Dublin i tot timpul
trebuia s lucreze prin intermediul Londrei,
dar acum asta se rezolvase i oamenii KGB
de la ambasada din Dublin, cu care erau în
contact, îi f ceau leg tura direct cu
182
Moscova.
Da, fuseser ani buni i Dublinul era
paradisul pe care i-l visase întotdeauna.
Libertate intelectual , o companie
stimulatoare i ora ul acesta, un ora de
care se îndr gostise. Se gândea la toate
acestea când plec de la Trinity în dup -
amiaza aceea, traversând peluza colegiului
i îndreptându-se spre râu.
Michael Murphy îl urma la o distan
discret i Cerni, ne tiind c este urm rit,
ea vioi de-a lungul râului Liffey,
ajungând în cele din urm la cheiul Usher.
Acolo se în a o biseric destul de urât , în
stil victorian, din c mid ro ie, i Cerni
urc treptele i intr . Murphy se opri s
citeasc pl cu a aurie cojit . Pe ea scria
Sfânta Fecioar , Regina Universului.
Dedesubt era trecut orarul slujbelor.
Confesiunile se f ceau la ora unu i la ora
cinci în zilele de lucru. Murphy împinse u a
i intr .
183
Era genul de biseric în care negustorii

pompaser bani în zilele de glorie ale
cheiului, din secolul al nou sprezecelea.
Avea multe vitralii victoriene i imita ii de
garguiuri. Se sim ea mirosul familiar de lu-
mân ri i t mâie. Vreo cinci, ase persoane
se aflau lâng dou confesionale i Pavel
Cerni li se al turase, a ezându-se la cap tul
ncii.
— Isuse! opti Murphy mirat. Te
pomene ti c tipul s-a dat la cele sfinte! Se
instal în spatele unei coloane i a tept .
Trecur vreo cincisprezece, dou zeci de
minute pân îi veni rândul lui Cerni. Se
strecur în confesionalul din lemn de stejar,
închise u a i se a ez , lipindu- i capul de
grilaj.
— Binecuvânteaz -m p rinte, c ci am
tuit, spuse el în rus .
— Foarte amuzant, Pavel, sosi r spunsul
dinspre cealalt parte a grilajului, în aceea i
limb . Acum ia s vedem dac mai po i
184
zâmbi dup ce vei auzi ce am de spus.

Dup ce Cuchulain termin , Cerni spuse:
— Ce facem?
— S nu intr m în panic . Ei nu tiu cine
sunt i n-au anse s afle acum, dup ce l-
am lichidat pe Levin.
— Dar eu? spuse Cerni. Dac Levin le-a
povestit mai multe despre Drumore,
probabil c le-a spus i de rolul jucat de
mine.
— Bineîn eles. Acum e ti sub
supraveghere. Sub supravegherea IRA, nu a
British Intelligence, deci înc n-ai motive
de îngrijorare. Ia leg tura cu Moscova.
Maslovski trebuie s fie pus la curent. S-ar
putea s vrea s ne retrag . Te mai sun
disear . i nu- i f griji în privin a
urm ritorului. Am eu grij de asta.
Cerni ie i i Cuchulain v zu printr-o
cr tur a u ii cum Michael Murphy iese
de dup coloan i îl urmeaz . Se auzi o
bufnitur când u a sacristiei se deschise,
185
apoi se închise la loc i o femeie de serviciu

trân str tu naosul în timp ce preotul
înve mântat în stihar i sutan neagr , cu
un patrafir violet în jurul gâtului, ie i din
confesional.
— A i terminat, p rinte?
— Am terminat, Ellie. Harry Cussane se
întoarse spre ea cu un zâmbet absolut
cuceritor pe fa , î i scoase patrafirul i
începu s -l împ tureasc .
Neavând nici un motiv s cread c Cerni

va face altceva decât s se întoarc la
colegiu, Murphy se inea la o oarecare
distan în urma lui. Cerni se opri i intr
într-o cabin telefonic . Nu st tu mult în ea
i Murphy, care se oprise sub un copac ca i
cum s-ar fi ad postit de ploaie, porni din
nou dup el.
O ma in se opri lâng trotuar în fa a lui
i oferul, care era preot, coborî, ocoli
ma ina i se uit la cauciucul din fa de
186
lâng bordur . Se întoarse i z rind u-l pe

Murphy, spuse:
— Ave i un minut liber?
Murphy încetini pasul i protest .
— Îmi pare r u, p rinte, dar am o
întâlnire.
În clipa aceea mâna preotului ii în fac
de bra i Murphy sim i cum i se înfige
dureros în coaste eava unui pistol Walther.
— U urel, b iete, fii cuminte. Mergi mai
departe.
Cussane îl împinse spre cap tul sc rii de
piatr care cobora spre un ponton ubred
din lemn. Merser pe scândurile lui putrede
i pa ii lor r sunau a gol. Ajunser la un
hangar pentru b rci, cu acoperi ul spart i
cu podeaua g urit . Murphy nu se temea,
fiind gata s ac ioneze, a teptând prilejul
potrivit.
— Opre te-te, spuse Cussane.
Murphy se opri, cu spatele spre el, cu o
187
mân pe eava automatului din buzunarul

impermeabilului.
— E ti cu adev rat preot? întreb el.
— O, da, îi spuse Cussane. Nu prea
grozav, e drept, dar autentic.
Murphy se întoarse încet. Scoase mâna
din impermeabil, deja prea târziu. Walther-
ul tu i i primul glonte îl atinse pe Murphy
în um r, f cându-l s se r suceasc , Al
doilea glonte îl arunc în fa , cu capul
înainte, într-o gaur din podea i plonja în
apa întunecat de dedesubt.
Dimitri Lubov, presupus ata at comercial

al ambasadei sovietice, era de fapt, c pitan
KGB. Dup ce primi mesajul lui Cerni,
formulat cu grij , p si biroul i se duse la
un cinematograf în centrul ora ului,
în untru era relativ întuneric, i, în afar de
asta, atmosfera era oarecum intim , c ci
pu ini oameni vin la cinema dup -amiaza.
Se a ez în ultimul rând i a tept , Cerni se
188
ez lâng el dou zeci de minute mai

târziu.
— E ceva urgent, Pavel? întreb Lubov.
Rareori ne întâlnim între zilele fixate.
— Destul de urgent, spuse Cerni.
Cuchulain a fost descoperit. Trebuie
informat Maslovski cât mai curând posibil.
Poate c vrea s ne retrag .
— Desigur, spuse Lubov, alarmat. O s
ocup de asta îndat ce m -ntorc, dar n-
ar fi bine s -mi spui i mie detaliile?
Devlin lucra în biroul lui din vil ,
corectând o tez asupra lui T.S. Eliot,
prezentat de unul din studen ii lui, când
sun telefonul:
Îl auzi pe Ferguson spunând:
— A naibii încurc tur ! Probabil c a
tr nc nit careva dinspre partea voastr .
Amicii t i din IRA nu sunt tocmai cei mai
siguri oameni din lume.
— Nu rezolvi nimic dac tot timpul cau i
nod în papur , îi spuse Devlin. Ce dore ti?
189
— Tania Voroninova, spuse Ferguson

i-a spus Harry de ea?
— Feti a din Drumore pe care a adoptat-
o individul acela, Maslovski. Ce-i cu ea?
— În acest moment e la Paris, unde d o
serie de concerte. Fiind fiica adoptiv a
unui generai KGB, se bucur de mult
libertate de ac iune. Adic se consider c
nu prezint riscuri. M-am gândit c ai putea
te duci s-o vezi. E un avion de sear
direct de la Dublin la Paris. Face doar dou
ceasuri i jum tate. Compania Air France.
— i ce naiba s fac? S-o conving s
fug ?
— Mai tii? S-ar putea s vrea, dup ce
aude toat pe rostea. Oricum, du-te s-o
vezi, Liam. Nu stric .
— Bine. De ce nu? spuse Devlin. S-ar
putea s -mi priasc o gur de aer
fran uzesc.
— tiam c vei fi ele acord cu mine,
spuse Ferguson. Prezint -te la biroul
190
companiei Air France de la aeroportul din

Dublin. Ai biletul rezervat. Când sose ti la
aeroportul Charles de Gaulle, te va
întâmpina unul din b ie ii mei de la Paris.
Un tip numit Hunter — Tony Hunter. El se
va ocupa de toate.
— Sunt convins, spuse Devlin i închise
telefonul.
i f cu repede bagajele, sim indu-se bine
dispus f vreun motiv anume i tocmai î i
punea trendul pe el când sun din nou
telefonul. Era Martin McGuinness.
— Urât treab , Liam! Ce s-a întâmplat.
de fapt?
Devlin îi povesti i dup ce termin ,
Guinness izbucni.
— Deci tic losul la exist !
— A a s-ar p rea, dar mai îngrijor tor
din punctul t u de vedere este cum de a
aflat c trebuie s soseasc Levin. Singurul
om cave ar fi putut su-l identifice.
— De ce m -ntrebi pe mine?
191
— Pentru c Ferguson b nuie te c a

tr nc nit cineva de la voi.
— D -l dracului, pe Ferguson.
— N-a zice c e o idee bun , Martin.
Ascult , eu trebuie s plec. Trebuie s prind
avionul de Paris.
— Paris? Dar ce-i acolo, pentru
Dumnezeu?
— O fat pe nume Tania Voroninova,
care ar putea s fie în stare s -l identifice pe
Cuchulain. O s te sun.
Puse jos receptorul. În clipa când î i
ridica geamantanul, cineva b tu în u a de la
balcon. U a se deschise i intr Cussane.
Devlin spuse:
— Îmi pare r u, Harry, dar trebuie s-o
terg. Altminteri o s pierd avionul.
— Dar, pentru Dumnezeu, unde te duci?
întreb Cussane.
— La Paris. Devlin rânji i deschise u a
din fa . ampanie, femei u oare,
192
mânc ruri nemaipomenite. Nu crezi c s-ar

putea s te fi înscris într-un club nepotrivit?
a se trânti. Cussane auzi cum porne te
motorul, se întoarse, ie i în fug pe u a de
la teras , ocoli casa ducându-se spre vila lui
din spatele azilului. Urc repede scara i
intr în camera lui secret din spatele
vasului de expansiune de sub acoperi ,
unde avea aparatura de ascultare. D du
repede banda înapoi i ascult diversele
convorbiri pe care le avusese Devlin în ziua
aceea, pân ce ajunse, în cele din urm , la
cea important .
Dar, desigur, era prea târziu deja. Înjur
în barb i coborî s dea un telefon. Form
num rul lui Pavel Cerni.
193
Mai târziu, în sacristia bisericii din sat, în

timp ce se înve mânta pentru slujba de
sear , Cussane se studie în oglind .
Ca un actor care se preg te te de
spectacol. Nu mai lipsea decât s întind
mâna dup trusa de machiaj. Cine sunt eu?
Se gândi el. Cine sunt, cu adev rat?
Cuchulain, uciga ul, sau Harry Cussane,
preotul? Mihail Kelly nu p rea s mai aib
nici un rol. R sese acum doar un ecou
din el, ca un vis pe jum tate uitat.
Timp de peste dou zeci de ani tr ise mai
multe vie i i totu i aceste personaje luate
separat nu s luiser niciodat în trupul
lui. Erau doar roluri care trebuiau jucate,
dup cum dicta scenariul, pentru a fi apoi
lep date.
194
i trase pe cap patrafirul i-i opti alter

ego-ului s u din oglind :
— În Casa Domnului sunt preotul
Domnului. Apoi se întoarse i ie i.
Mai târziu, în fa a altarului pe care
pâlpâiau lumin rile, în sunetele muzicii de
org , în glasul lui se sim i o autentic
pasiune când strig :
— M rturisesc în fa a Atotputernicului
Dumnezeu i a voastr , fra ii i surorile
mele, c am p tuit din propria mea vin .
i când se b tu în piept, implorând-o pe
Sfânta Fecioar s se roage Domnului
Dumnezeului nostru pentru el, în ochi i se
ivir brusc lacrimi fierbin i.
La aeroportul Charles de Gaulle, Tony
Hunter a tepta lâng ie irea de la vam i
imigrare. Era un b rbat înalt, de vreo
treizeci i cinci de ani, cu umerii adu i.
rul aten i moale era prea lung,
costumul lui cafeniu din doc era bo it, i
fuma o igar Gitanes, f s i-o scoat o
195
clip din gur în timp ce citea Paris Soir i

supraveghea ie irea. Dup un timp, ap ru
Devlin. Purta un trenci Burberry negru, o
rie neagr de fetru a ezat pe o parte i
avea în mân o saco de voiaj.
Hunter, care avea fotografia i descrierea
lui Devlin sosit pe teleimprimator, se duse
în întâmpinarea lui.
— Domnul profesor Devlin? Sunt Tony
Hunter, Am o ma in pentru
dumneavoastr . Se îndreptar spre ie ire. A
fost un zbor pl cut?
— A a ceva nu exist , îi spuse Devlin. În
urm cu vreo mie de ani, am zburat din
Germania spre Irlanda cu un bombardier
Dornier, pentru du manii Angliei, i am
rit cu para uta de la ase mii de picioare.
Nu mi-am mai revenit de atunci.
Ajunser la Peugeotul lui Hunter în
parcare i în momentul când porneau,
Hunter spuse:
— Pute i r mâne la mine în noaptea
196
aceasta. Am un apartament pe Avenue

Foch.
— O duci bine, b iete, dac locuie ti
acolo. Nu tiam c Ferguson împarte saci
cu aur.
— Cunoa te i bine Parisul?
— A a s-ar zice.
— Apartamentul e al meu, nu al
departamentului. Tata a murit anul trecut i
mi-a l sat o avere frumu ic .
— i fata? Locuie te la ambasada
sovietic ?
— Doamne fere te! Au instalat-o la Ritz.
E un fel de vedet , v da i seama. Cânt
destul de bine. Am auzit-o cântând ieri
sear un concert de Mozart. Am uitat care
dintre ele, dar a fost excelent .
— Am auzit c poate s vin i s plece
când vrea.
— Da, absolut. Asta se datoreaz faptului
tat l ei adoptiv este generalul Maslovski.
197
M-am inut dup ea peste tot azi diminea .

În gr dina Luxembourg, apoi a luat masa
pe unul din acele vapora e care te plimb
pe Sena. Din câte am aflat, singura treab
pe care o are mâine este o repeti ie la
Conservator dup -amiaz .
— Deci diminea a poate fi contactat ?
— A a cred.
trunseser deja în miezul Parisului i
tocmai treceau pe lâng Gara de Nord.
Hunter ad ug :
— Trebuie s soseasc un curier de la
Londra cu avionul de diminea , având
asupra lui documenta ia pe care o trimite
Ferguson. Pa aport fals, chestii de-astea.
Devlin izbucni în râs.
— Î i închipuie c eu n-am decât s-o rog
i ea va veni? Cl tin din cap. Omul sta e
nebun.
— Totul depinde de cum o ve i lua,
suger Hunter.
198
— E adev rat, îi spuse Devlin. Pe de alt

parte, s fiu al naibii dac n-ar fi mai
simplu s -i strecur m ceva în ceai.
Hunter izbucni la rândul lui în râs.
— S ti i c -mi pl ce i, domnule
profesor. i la început îmi propusesem s
nu v plac.
— De ce oare? se mir Devlin, interesat.
— Am fost c pitan în Brigada de
pu ca i, la Belfast, Derry, South Armagh.
— În eleg ce vrei s spui.
— Patru runde de serviciu între 1972 i
1978.
— Mai mult decât destul.
— Exact. Sincer s fiu, din partea mea
pot s dea Ulsterul indienilor.
— Cea mai bun idee pe care am auzit-o
ast sear , îi spuse vesel Liam Devlin,
aprinzându- i o igar i l sându-se din nou
pe speteaza banchetei, cu p ria de fetru
tras pe ochi.
199
În acel moment, generalul locotenent

Ivan Maslovski edea la masa de lucru din
biroul lui de la sediul KGB din Pia a
Dzerjinski din Moscova, gândindu-se la
afacerea Cuchulain. Mesajul lui Cerni,
transmis prin Lubov, ajunsese la Moscova
doar cu câteva ore mai înainte. Dintr-un
motiv oarecare, îl dusese cu gândul cu
mul i ani în urm , la Drumore, în Ucraina,
i la Kelly, stând în ploaie cu pistolul în
mân , omul acela care nu voia s fac ce i
se spunea.
Se deschise u a i aghiotantul lui,
pitanul Igor Kurbski, intr s -i aduc o
cea de cafea. Maslovski o b u încet.
— Ei, Igor, ce p rere ai?
— Cred c de ani de zile Cuchulain a
cut o treab minunat , tovar e general.
Dar acum...
— În eleg ce vrei s spui, spuse
Maslovski. Acum, când British Intelligence
200
a aflat de existen a lui, e doar o chestiune

de timp pân ce îl vor da gata.
— Iar pe Cerni îl pot înh a oricând.
Se auzi o b taie în u i ap ru o
ordonan cu o telegram . Kurbski o lu i-i
cu semn s ias .
— E pentru dumneavoastr . De la
Lubov, din Dublin.
— Cite te-o! ordon Maslovski.
În esen , mesajul anun a c Devlin
pornise spre Paris cu inten ia de a se întâlni
cu Tania Voroninova. Auzind
men ionându-se numele fiicei sale adoptive,
Maslovski se ridic i-i smulse lui Kurbski
telegrama din mâini. Profunda afec iune pe
care generalul o purta fiicei sale adoptive
nu era un secret, mai ales dup moartea
so iei lui. În unele cercuri era cunoscut ca
fiind un m celar, dar pe Tania Voroninova
o iubea cu adev rat.
— Bine, îi spuse el lui Kurbski. Care-i
cel mai bun om al nostru la ambasada din
201
Paris? Parc Bolov, nu?

— Da, tovar e general.
— Trimite-i un mesaj ast -sear . Se
anuleaz turneul de concerte al Taniei. F
nici un fel de argumente. Securitate deplin
a persoanei ei pân ce se va putea întoarce
la Moscova în siguran .
— i Cuchulain?
— i-a îndeplinit misiunea. Mare p cat!
— Îl aducem acas ?
— Nu, n-avem destul timp. Telegrafiaz -
i imediat lui Lubov, la Dublin. Vreau ca
Cuchulain s fie lichidat. i Cerni. Cu cât
mai repede, cu atât mai bine.
— Dac -mi permite i s v atrag aten ia,
nu cred c Lubov are prea mult experien
în ce prive te partea concret a lucrurilor.
— A fost instruit ca to i ceilal i, nu? În
orice caz. ei nu se vor a tepta la asta, ceea
ce u ureaz mult lucrurile.
202
La Paris, aparatul de codificare din sec ia

de informa ii a ambasadei sovietice începu
ne. Operatoarea a tept pân ce
mesajul ap ru, rând cu rând, pe ecran.
Scoase cu grij banda magnetic pe care se
înregistrase mesajul i i-o duse ofi erului de
serviciu.
— E un mesaj de la KGB din Moscova,
în aten ia exclusiv a colonelului Belov.
— E plecat din ora , spuse ofi erul de
serviciu. Cred c la Lyon. Trebuie s
soseasc mâine dup -amiaz . Oricum va
trebui s-o p strezi. E nevoie de cifrul lui
personal pentru a-l decodifica.
Operatoarea trecu banda în registru, o
în sertar i se întoarse la munca ei.
La Dublin, Dimitri Lubov petrecuse o

sear pl cut la Teatrul Abbey, asistând la
un excelent spectacol cu piesa lui Brendan
Behan, Ostatecul. Apoi cinase la un
renumit restaurant cu specialit i pesc re ti,
203
de pe Chei, a a c era trecut de miezul

nop ii când se întoarse la ambasad i g si
mesajul de la Moscova.
Nici dup ce-l citise pentru a treia oar
tot nu-i venea s cread . În decurs de
dou zeci i patru de ore trebuia s -l elimine
nu numai pe Cerni, dar i pe Cuchulain.
Mâinile îi transpiraser i-i tremurau u or,
ceea ce nu era deloc de mirare, c ci de i
activa de ani de zile în KGB i fusese
instruit cu grij , adev rul era c Dimitri
Lubov nu ucisese în via a lui pe nimeni.
Tania Voroninova tocmai ie ea din baia
apartamentului ei de la Ritz în clipa când
chelnerul intr cu tava pe care se afla micul
dejun. Ceai, pâine pr jit i miere — exact
ceea ce comandase. Era îmbr cat cu o
salopet kaki i ghete maro din piele moale
i aceast combina ie îi d dea o înf are
milit reasc . Era o fat micu , smead ,
plin de via , cu un p r negru ciufulit, pe
care trebuia s i-l dea mereu la o parte s
204
nu-i intre în ochi. i-l privi nemul umit în

oglinda cu ram aurit de deasupra
emineului i îl r suci într-un coc la ceaf ,
apoi se a ez i începu s m nânce.
Se auzi o b taie în u i intr secretara
care se ocupa de turneul ei, Nata a
Rubenova. Era o femeie pl cut , cu p rul
runt, trecut de patruzeci i cinci de ani.
— Cum te sim i în diminea a asta?
— Bine. Am dormit bine.
— M bucur. E ti a teptat la
Conservator la dou i jum tate. Repeti ie
general .
— Nici o problem , spuse Tania.
— Ie i în diminea a asta?
— Da, a vrea s m duc pu in la Luvru.
Am fost atât de ocupate în timpul acestei
vizite, încât s-ar putea s fie ultima ocazie
pentru mine.
— Vrei s vin cu tine?
— Nu, mul umesc. O s m descurc. Ne
205
vedem aici, la dejun, la ora unu.
Era o diminea blând i frumoas când

ie i din hotel i coborî treptele de la intrarea
principal . Devlin i Hunter a teptau în
Peugeot pe partea cealalt a bulevardului.
— S-ar p rea c o ia pe jos, spuse
Hunter. Devlin confirm din cap.
— O urm rim un timp, pe urm mai
vedem.
Tania avea pe um rul sting o geant de
pânz i mergea cu pa i rapizi, bucuroas
fac mi care. În seara aceea urma s
interpreteze Concertul pentru pian nr. 4 de
Rahmaninov. Era o pies care-i pl cea în
mod deosebit i de aceea nu resim ea
cunoscuta încordare nervoas pe care o
încerca uneori, ca majoritatea arti tilor,
înaintea unui concert important.
Dar, la urma urmelor, era deja o pianist
cu experien . Dup succesul ob inut atât la
festivalul de la Leeds cât i la festivalul
206
Ceaikovski, î i câ tigase o faim

interna ional . Avusese prea pu in r gaz
pentru orice altceva. Singura dat când se
îndr gostise, avusese proasta inspira ie de a
alege un tân r medic militar deta at la o
brigad aeropurtat . Fusese ucis în misiune
în Afganistan cu un an în urm .
Aceast experien , de i cutremur toare,
n-o do-borâse. D duse unul din cele mai
impresionante concerte ale ei în seara când
aflase vestea, dar era clar c de atunci nu
mai voia s aib de-a face cu b rba ii,
însemna prea mult suferin , i nu era
nevoie de un psihiatru prea str lucit ca s
descopere motivul. În ciuda succeselor, a
celebrit ii i a vie ii privilegiate pe care o
ducea datorit pozi iei ei, în ciuda faptului
sim ea permanent prezen a ocrotitoare a
lui Maslovski în preajma ei, ea era înc , în
multe privin e, aceea i feti care
îngenunchease în ploaie lâng tat l ei, atât
de brutal smuls de lâng ea.
207
O lu pe Champs Elysees i intr în Place

de la Concorde, mergând în pas sus inut.
— Doamne, dar tiu c -i place s mearg
pe jos, remarc Devlin.
Fata p trunse în lini tea i r coarea din
Jardin des Tuileries i Hunter d du din cap.
— B nuiam c va veni aici. Pun pariu c
se duce la Luvru. De aici lua i-o pe jos
dup ea. Eu ocolesc cu ma ina, o parchez i
a tept la intrarea principal .
În gr dinile Tuileries era o expozi ie
Henry Moore. Tania privi fugitiv
sculpturile, în timp ce Devlin se inea în
urma ei, dar era limpede c nimic de acolo
n-o atr gea prea mult i travers parcul,
îndreptându-se spre cl direa Luvrului.
Tania Voroninova tia în mod sigur s
aleag . Trecea dintr-o galerie în alta,
selectând doar opere recunoscute ca geniale
i Devlin o urm rea discret de la distan .
De la Victoria din Samothrace aflat în
208
capul sc rii Daru de lâng intrarea

principal , se îndrept spre Venus din Milo.
mase câtva timp în galeria Rembrandt de
la primul etaj, apoi se opri s priveasc acel
tablou care este probabil cel mai celebru
din lume — Mona Lisa lui Leonardo da
Vinci.
Devlin se apropie.
— Nu-i a a c i se pare c zâmbe te?
încerc el în englez .
— Ce vre i s spune i? întreb ea în
aceea i limb .
— Exist o veche supersti ie în Luvru
care spune c în anumite dimine i nu
zâmbe te.
Se întoarse s -l priveasc .
— E absurd!
— Dar nici tu nu zâmbe ti, spuse Devlin.
Dumnezeule, i-e team s intri în vorb ?
— Asta-i o prostie, spuse ea, zâmbind
totu i.
209
— Când vrei s fii demn , col urile gurii

i se las în jos. spuse el. Dar nu ajut .
— V referi i la înf area mea? Nu m
preocup . Devlin st tea în fa a ei cu mâinile
în buzunarele de la trendul Burberry, cu
ria de fetru pus pe o parte, cu ochii cei
mai alba tri pe care-i v zuse vreodat .
Avea un aer de bun dispozi ie insolent i
un fel de autopersiflare destul de
atr toare, în ciuda faptului c avea
probabil cel pu in de dou ori vârsta ei.
Tania sim i brusc o înfierbântare dureroas ,
greu de st pânit, i respir adânc ca s i
vin în fire.
— Scuza i-m , spuse ea i plec .
Devlin o l s se îndep rteze pu in,
apoi o urm . O fat dr gu i speriat ,
dintr-un motiv oarecare. Ar fi interesant de
aflat care e acel motiv.
Se duse spre Marea Galerie, oprindu-se
în cele din urm în fa a tabloului lui El
Greco, Isus pe cruce i r mase acolo câtva
210
timp cu privirea a intit în sus spre acea

siluet costeliv mistic , nedând vreun
semn c ar fi con tient de prezen a lui
Devlin când acesta veni lâng ea.
— Ce anume î i spune? întreb el cu
blânde e. Vezi dragoste acolo?
— Nu, spuse ea. Furie în fa a mor ii,
cred. De ce m urm ri i?
— Crezi?
— De când am intrat în gr dinile
Tuileries.
— Adev rat? Dac într-adev r te-am
urm rit, înseamn c nu prea m pricep.
— Nu neap rat. Sunte i o persoan care
atrage privirile, spuse ea simplu.
— Iar tu, draga mea, ai o inim de aur.
Ciudat cum deodat , Tania sim i c o
podide te plânsul. Dorea s se lase înv luit
de c ldura acelui glas. El o lu de bra i îi
spuse cu blânde e:
— Avem tot timpul, fat drag . Înc nu
211
mi-ai m rturisit ce- i spune El Greco.

— N-am avut o educa ie religioas , spuse
ea. Eu nu v d pe cruce un mântuitor, ci o
minunat fiin omeneasc sfâ iat de
chinuri, distrus de oamenii m run i.
Dumneavoastr ce vede i?
— Îmi place accentul t u, spuse Devlin.
Îmi aminte te de Greta Garbo din filmele
pe care le vedeam când eram un ânc, dar
asta se întâmpla cam cu un secol înainte de
a te na te tu.
— Am auzit de Greta Garbo, spuse ea, i
simt fire te m gulit . Dar înc nu mi-a i
spus ce v spune dumneavoastr tabloul.
— E o întrebare profund , având în
vedere ce zi e azi, îi spuse Devlin. Azi
diminea , la ora apte, s-a oficiat o slujb
special în bazilica Sfântul Petru din Roma.
De c tre Pap împreun cu cardinali din
Anglia i Argentina.
— i vor rezolva ceva cu asta?
— N-au reu it s opreasc flota britanic
212
i vad voioas de drum i nici s

împiedice avioanele Skyhawk ale
argentinienilor s-o atace.
— i ce înseamn asta?
— Înseamn c Atotputernicul, dac
totu i exist , se distreaz al naibii de bine
pe seama noastr .
Tania se încrunt .
— M intrig accentul dumneavoastr .
Nu sunte i englez, nu?
— Irlandez, draga mea.
— Dar parc irlandezii erau deosebit de
credincio i.
— E adev rat. B trâna mea m tu
Hannah avea genunchii b tori i de atâtea
rug ciuni. În copil ria mea, la Drumore, m
ducea la biseric de trei ori pe s pt mân .
Tania Voroninova încremeni.
— Unde a i spus?
— La Drumore. Un mic târg din Ulster.
Biserica de acolo este a Sim ului Nume.
213
Ceea ce îmi amintesc cel mai bine este cum

imediat dup slujb , unchiul meu i cu
amicii lui se duceau peste drum la circiuma
lui Murphy.
Fata se întoarse, acum foarte palid .
— Cine sunte i?
— Un lucru e sigur, fat drag . O
mângâie u or pe p rul ei aten. Nu sunt
Cuchulain, ultimul dintre eroii misterio i.
Ea f cu ochii mari i îl trase de trenci cu
un gest aproape mânios.
— Cine v-a trimis?
— Într-un fel. Victor Levin.
— Victor? P rea uimit . Dar Victor a
murit. A murit pe undeva, prin Arabia, în
urm cu o lun sau cam a a ceva. Tata mi-a
spus.
— Generalul Maslovski? Da, bineîn eles
el a a i-a spus. Nu, Victor a fugit. A
evadat, s-ar putea spune. A ajuns la Londra
i apoi la Dublin.
214
— E s tos?
— Mort, spuse Devlin cu brutalitate.
Ucis de Mihail Kelly sau Cuchulain sau
sângerosul erou misterios sau cum vrei s -i
mai zici. Acela i om care l-a împu cat pe
tat l t u acum dou zeci i trei de ani în
Ucraina.
Fata se l moale pe el. El o cuprinse cu
bra ele ca s-o sus in , puternic i sigur pe
sine.
— Sprijin -te de mine. Pune frumos un
picior în fa a celuilalt i te duc afar s iei
pu in aer.
Se a ezar pe o banc în gr dinile

Tuileries i Devlin î i scoase vechea lui
tabacher de argint i îi oferi o igar .
— Folose ti a a ceva?
— Nu.
— Bravo ie. Te-ar opri din cre tere i ai
atâ ia ani frumo i înaintea ta.
215
Mai spusese exact acelea i vorbe undeva,

cu mul i mul i ani în urm . Unei alte fete,
care sem na foarte mult cu aceasta. Nu era
frumoas , în sensul obi nuit al cuvântului,
i totu i sim eai întotdeauna nevoia s -
ntorci capul, s te mai ui i o dat la ea. Era
o amintire dureroas pe care nici m car
scurgerea timpului nu reu ise s-o tearg .
— Sunte i un om ciudat pentru un agent
secret, spuse ea. Sunte i agent secret,
nuiesc.
El izbucni într-un hohot de râs atât de
sonor, încât Tony Hunter, care citea un ziar
pe o banc , de cealalt parte a expozi iei
Henry Moore, î i ridic brusc privirea.
— Binecuvântat fie aceast zi. Devlin
i scoase portofelul i extrase din el o carte
de vizit . Cartea mea de vizit . Exclusiv
pentru ocazii oficiale, te asigur.
Ea citi cu glas tare.
— Profesor Liam Devlin, Trinity
College, Dublin. Î i ridic privirea. Ce
216
specialitate?
— Literatura englez . Folosesc acest
termen generic, ca to i universitarii,
incluzându-i pe Oscar Wilde, Shaw,
O’Casey, Brendan Behan, James Joyce,
Yeats. O adev rat amestec tur , catolici i
protestan i la un loc. dar to i irlandezi.
Apropo, d -mi te rog înapoi cartea de
vizit . Mi-au r mas cam pu ine...
Ob la loc în portofel. Ea spuse:
— Dar cum a ajuns un profesor la o
veche i celebr universitate s fie implicat
într-o afacere ca asta?
— Ai auzit de Armata Republican
Irlandez ?
— Desigur.
— Sunt membru al acestei organiza ii de
când aveam aisprezece ani. Nu mai sunt
un membru activ, cum se zice. Am anumite
rezerve destul de puternice fa de modul în
care Aripa Provizorie a tratat anumite
aspecte ale actualei campanii.
217
— Nu-mi spune i, l sa i-m s ghicesc.

Zâmbi. Cred c în adâncul sufletului,
sunte i un romantic, domnule profesor
Devlin.
— Chiar a a?
— Numai un romantic ar putea purta
ceva atât de absurd i de minunat ca aceast
rie neagr de fetru. Dar mai e ceva.
Sunte i împotriva bombelor plasate în
restaurante, care ar putea ucide femei i
copii, dar a i împu ca un om f s ov i.
Considera i binevenit ansa dezn jduit
de a v g si fa în fa cu ni te solda i bine
instrui i.
Devlin începea s se simt vizibil
stingherit.
— Mie-mi spui?
— O, da, domnule profesor Devlin. Cred
acum tiu ce gen de om sunte i.
Adev ratul revolu ionar, romanticul ratat,
care, de fapt, nu vrea s se opreasc ...
— Ce anume? Ce s opreasc ?
218
— Cum ce? Jocul, domnule profesor.

Acel minunat joc nebunesc i periculos,
singurul care face ca via a s merite s fie
tr it pentru un om ca dumneavoastr . O, s-
ar putea s v plac via a retras din sala de
cursuri sau s v spune i în sinea dumnea-
voastr c v place, dar cum adulmeca i
pu in praf de pu ...
— Nu m la i s -mi trag pu in
suflarea?
— i cel mai r u din toate, continu ea
mil , este nevoia pe care o sim i de a
le avea pe toate. S v distra i cât pute i, dar
în acela i timp s v bucura i i de o
revolu ie frumoas i curat în care nici un
spectator nevinovat s nu fie v mat.
Fata edea cu mâinile împreunate în fa ,
într-un gest inimitabil, de parc ar fi vrut s
se st pâneasc . Devlin spuse:
— Crezi c ai omis ceva?
Ea zâmbi crispat.
— Uneori m simt încordat ca un arc de
219
ceas i m st pânesc pân ce arcul se

destinde.
— Iar el se porne te deodat i intri în
plin Freud, îi spuse el. Pun pariu c asta
merge strun la o votc cu c uni, dup
mas , la vila de var a b trânului
Maslovski.
Fata se crisp la fa .
— V rog s nu face i glume pe seama
lui. A fost foarte bun cu mine. E singurul
tat pe care l-am cunoscut.
— Poate, spuse Devlin. Dar n-a fost
întotdeauna a a.
Ea îi arunc o privire furioas .
— Gata, domnule profesor, ne-am
înfruntat destul. Poate c ar fi momentul s -
mi spune i de ce v afla i aici.
Devlin nu omise nimic, începând cu
prezen a lui Victor Levin i a lui Tony
Villiers în Yemen i terminând cu uciderea
lui Billy White i a lui Levin în apropiere
de Kilrea. Dup ce termin , un lung r stimp
220
ea nu scoase nici o vorb .

— Levin spunea c î i aminte ti de
Drumore i de împrejur rile în care a fost
ucis tat l t u, spuse Devlin cu blânde e.
— E un co mar, care, din când în când,
iese la iveal din subcon tient. Ciudat, dar
parc i s-ar fi întâmplat altcuiva i eu o
privesc de sus pe feti a îngenuncheat în
ploaie lâng cadavrul tat lui ei.
— Dar pe Mihail Kelly sau Cuchulain
cum i se spune, i-l aminte ti?
— Nu-l voi uita pân voi muri, spuse ea
sec. Avea un chip atât de straniu, un chip de
tân r sfânt chinuit i a fost atât de bun cu
mine, atât de blând... acesta a fost lucrul cel
mai straniu.
Devlin o lu de bra .
— Hai s facem câ iva pa i. Pornir pe
alee i el spuse: Maslovski a discutat
vreodat cu tine despre incidentul de
atunci?
— Nu.
221
Bra ul de sub mâna lui se încorda.

— Lini te te-te, fat drag , spuse el
încet, i spune-mi lucrul cel mai important
din toate. Ai încercat vreodat s discu i
asta cu el?
— Nu! S v ia naiba! Se smulse de
lâng el, întorcându-i spatele, cu o expresie
chinuit pe fa .
— Dar nici n-ai vrea s faci a a ceva, nu-
t a a? spuse el. Ar fi ca i cum ai deschide
cutia cu viermi a r zbun rii.
Fata st tea i se uita la el, încercând din
nou s se st pâneasc .
— Ce vre i de la mine, domnule profesor
Devlin? Vre i s fug ca Victor? S
scotocesc printre acele mii de fotografii în
speran a c s-ar putea s -l recunosc?
— Cam acesta ar fi un facsimil logic al
dementei idei ini iale.
— i de ce a face-o? Se a ez pe o
banc din apropiere i îl trase jos. S v
spun ceva. Voi, cei din Occident, face i o
222
mare gre eal când presupune i c to i ru ii

sunt inu i în les i abia a teapt o ocazie
fug . Eu îmi iubesc ara. Îmi place acolo.
Îmi convine s r mân acolo. Sunt o artist
respectat . Pot s c toresc unde vreau.
Acum, în diminea a aceasta, sunt aici, la
Paris. Nici un kaghebist, nici un b rbat în
pardesiu negru nu-mi urm re te fiecare
mi care. M duc oriunde am chef.
— M-ar i mira s nu te duci unde ai
chef, având un tat adoptiv general
locotenent în KGB, care printre altele este
eful Direc iei a 5-a. Apropo, înainte se
chema Direc ia 13. Unora le-a purtat
evident ghinion i atunci Maslovski a
reorganizat-o în 1968. Cea mai bun
descriere a sa ar fi un serviciu pentru
asasinate, dar la urma urmelor nici unei
organiza ii bine conduse n-ar trebui s -i
lipseasc a a ceva.
— Întocmai cum e IRA voastr ? Fata se
aplec în fa . Câ i oameni a i ucis pentru o
223
cauz în care a i crezut, domnule profesor?

El zâmbi cu blânde e i-i atinse obrazul
cu un gest ciudat de intim.
— Unu la zero. Dar îmi dau seama c i
pesc din timp. Ar trebui totu i s i dau
asta. Scoase un plic destul de voluminos
din buzunar, cel care fusese adus în
diminea a aceea de curierul lui Ferguson, i
i-l puse în poal .
— Ce este? întreb ea.
— Cei de la Londra, p strându- i
speran ele, î i fac cadou un pa aport
britanic cu o identitate nou -nou . Ai o
fotografie colosal . Sunt în untru i bani
ghea — franci francezi — i detalii
referitoare la diversele moduri de a ajunge
la Londra.
— N-am nevoie de el.
— Oricum e al t u. i mai am ceva. Î i
scoase cartea de vizit din portofel i i-o
du. Eu m înapoiez cu avionul la Dublin,
dup -amiaz . N-are rost s mai r mân pe
224
aici.
Ceea ce nu era cu totul adev rat, c ci
curierul de la Londra mai adusese i altceva
pe lâng plicul ce con inea pa aportul fals.
Mai era i un mesaj de la Ferguson, pentru
Devlin personal. McGuinness i eful de
stat major erau turba i. Scurgerea de
informa ii nu venea de la ei. Voiau s se
retrag , iar Devlin trebuia s dreag
lucrurile.
Tania b plicul i cartea de vizit în
geanta ei de um r, de i parc ar fi vrut s i
le dea înapoi.
— Îmi pare r u. A i f cut un drum lung
în zadar.
— Ai num rul meu de telefon, spuse el.
Po i suna oricând. Se ridic . Cine tie,
poate c ai s -ncepi s pui întreb ri.
— Nu cred. domnule profesor. Îi întinse
mâna. La revedere.
Devlin i-o re inu un timp, apoi se
întoarse i o lu înapoi prin gr dinile
225
Tuileries, spre banca pe care edea Hunter.

— Hai s-o lu m din loc, spuse el.
Hunter se urni de pe banc i veni dup
ci.
— Nimic, îi spuse Devlin când ajunser
la ma in . Absolut nimic, fir-ar s fie. N-a
vrut s tie de nimic. Hai s ne întoarcem la
tine ca s -mi iau geamantanul i pe urm
po i s m duci la aeroport. Dac am noroc,
s-ar putea s prind avionul de dup -amiaz
spre Dublin.
— V întoarce i?
— Da, m întorc, spuse Liam Devlin i
se pr bu i pe scaun, tr gându- i peste ochi
borul p riei negre de fetru.
În urma lor, Tania Voroninova îi urm ri
cum pornesc i cum p trund în traficul din
rue de Rivoli. R mase pe loc o clip ,
gândindu-se la diverse lucruri, apoi ie i din
parc i o porni pe trotuar, meditând la
extraordinarele evenimente din acea
226
diminea . Liam Devlin era un b rbat

.periculos de atr tor, f îndoial , dar, în
afar de asta, povestirea lui o tulburase
teribil i acum întâmpl ri petrecute într-un
trecut care mai bine r mânea îngropat o
asaltau parc , de la mare dep rtare.
Observ o ma in tr gând lâng trotuar
în fa a ei, un Mercedes negru, model
limuzin . În timp ce se apropie de ea,
portiera din spate se deschise i Nata a
Rubenova scoase capul afar . P rea agitat .
Ba mai mult de atât — speriat .
— Tania!
Tania se întoarse spre ea.
— Nata a, ce naiba faci aici? Ce s-a
întâmplat?
— Tania, te rog, urc !
Lâng ea edea un b rbat tân r, cu o
figur dur , necru toare. Purta un costum
albastru, cravat bleu-marin i c ma alb .
Mai avea i m nu i negre de piele. B rbatul
de pe scaunul de lâng ofer era parc
227
fratele lui geam n. Ar tau ca angaja ii unei

firme selecte de pompe funebre i Tania se
sim i u or nelini tit .
— Ce naiba se petrece?
Într-o secund , tân rul de lâng Nata a
ie i din ma in apucând-o cu o mân pe
Tania deasupra cotului stâng, strângând-o
or, dar ferm.
— M numesc Turkin — Piotr Turkin,
tovar e. Colegul meu este locotenent Ivan
epilov. Suntem ofi eri ai GRU i trebuie
veni i cu noi.
Serviciul sovietic de Informa ii al
Armatei. Acum era mai mult decât
nelini tit . Era însp imântat i încerc s
se smulg din strânsoare.
— V rog, tovar e. Strânsoarea spori. O
v face i numai r u dac v împotrivi i i
disear ave i concert. Nu vrem s v
dezam gim admiratorii.
Avea în ochi o lic rire de cruzime, de
perversitate, profund tulbur toare.
228
— D -mi drumul! Tania încerc s -l

loveasc i el îi par cu u urin lovitura.
Vei da socoteal pentru asta. Nu tii cine e
tat l meu?
— Generalul locotenent Ivan Maslovski
de la KGB, din al c rui ordin direct
ac ionez în acest moment. A a c fii fat
cuminte i f ce i se spune.
ocul era atât de mare, încât n-avea
puterea s se împotriveasc i se pomeni
ezat lâng Nata a, care era gata s
izbucneasc în plâns. Turkin se urc în
partea cealalt .
— Înapoi la ambasad ! îi spuse el
oferului.
În timp ce Mercedesul porni, Tania apuc
strâns mâna Nata ei. Era cu adev rat
însp imântat , ceea ce DU i se mai
întâmplase din copil rie.
229
Nikolai Belov era un b rbat destul de

bine, la vreo cincizeci i ceva de ani, cu fa a
or buh it a celui care se bucur de ceea
ce e bun în via mai mult decât ar fi
tos. Genul de bun marxist cu costum i
pardesiu de culoare închis , cump rate de
la Londra, de pe Savile Row. P rul argintiu
i înf area aceasta pl cut , decadent , îi
deau mai degrab aerul unui actor
vârstnic i destul de distins, decât al unui
colonel KGB.
toria la Lyon nu prea putea fi
considerat o c torie în care rezolvase
ni te chestiuni esen iale, dar avusese
posibilitatea de a o lua cu el pe secretara
lui, Irana Vronski. Întrucât era amanta lui
de câ iva ani, petrecuser probabil dou zile
230
extrem de pl cute, a c ror amintire se terse

îns destul de repede când descoperi
situa ia care-l a tepta la întoarcerea la am-
basada sovietic .
Abia se instalase în birou, când intr
Irana.
— A sosit o comunicare urgent de la
KGB din Moscova, în exclusivitate pentru
tine.
— De la cine e?
— De la generalul Maslovski.
Numele acesta îl f cu pe Belov s sar în
picioare. Ie i din birou i Irana îl urm spre
biroul de codificare, unde operatoarea îi
înmân importanta band . Belov introduse
codul s u personal, aparatul zbârnâi, opera-
toarea rupse foaia tip rit i i-o întinse.
Belov o citi i înjur în surdin . O lu pe
Irana de cot i o scoase repede din birou.
— F -mi leg tura cu locotenentul
epilov i cu c pitanul Turkin. Indiferent ce
misiune au, s-o lase.
231
Belov edea la birou, r sfoind ni te

hârtii, când u a se deschise i Irana Vronski
îi introduse pe Tania, pe Nata a Rubenova,
pe epilov i Turkin. Belov o cuno tea bine
pe Tania. De câ iva ani postul lui oficial la
ambasad era de ata at cultural i în aceast
calitate o escortase în câteva ocazii la
petreceri.
Se ridic .
— M bucur c te v d.
— Vreau s tiu ce se petrece aici, îi
spuse ea furioas . Brutele astea m-au luat
pe sus de pe strad i...
— C pitanul Turkin a ac ionat, sunt
sigur, a a cum a g sit de cuviin . Belov îi
cu semn din cap Iranei. D -mi leg tura cu
Moscova. Se întoarse spre Tania Lini te te-
te i ia loc. Tania st tea nemi cat , rebel ,
apoi le arunc o privire lui epilov i
Turkin care st teau la perete cu mâinile
înm nu ate în fa .
— Te rog, spuse Belov.
232
Fata se a ez i el îi oferi o igar . Era

atât de agitat , încât o lu , i Turkin veni
încet spre ea i i-o aprinse. Bricheta lui, pe
lâng c era marca Cartier, era i de aur.
Tania tu i când îi ajunse fumul în piept.
Belov spuse:
— Acum poveste te-mi ce-ai f cut azi
diminea .
— M-am plimbat prin gr dinile
Tuileries. igara o ajuta s se calmeze.
Acum era st pân pe ea, deci putea s se
lupte.
— i pe urm ?
— M-am dus la Luvru.
— i cu cine ai vorbit?
Întrebarea era direct i era pus cu
inten ia de a o prinde în curs , provocând o
reac ie automat . Spre surprinderea ei, se
pomeni r spunzând calm.
— Am fost singur . Nu m-am dus cu
nimeni acolo. Poate c nu m-am exprimat
233
prea clar?
— Ba da, tiu c a a este, spuse el
bd tor. Dar ai vorbit cu cineva dup ce ai
ajuns acolo? Te-a abordat cineva?
Tania reu i s zâmbeasc .
— Vrei s spui, a încercat cineva s m
acosteze? N-am avut norocul sta. Dup
reputa ia pe care o are, Parisul te
dezam ge te în aceast privin . Î i stinse
igara. Ascult , Nikolai, ce se întâmpl ? Nu
po i s -mi spui?
Belov n-avea nici un motiv s n-o cread .
De fapt, chiar dorea foarte mult s accepte
spusele ei. În realitate, lipsise de la birou cu
o sear înainte. Dac n-ar fi lipsit, ar fi
primit atunci directivele lui Maslovski i
Taniei Voroninova nu i s-ar fi permis s i
seasc apartamentul de la Ritz în
diminea a aceea. În orice caz nu neînso it .
a se deschise i intr Irana.
— Generalul Maslovski pe firul unu.
Belov ridic receptorul i Tania încerc
234
i-l în face.
— Las -m s vorbesc cu el!
Belov se smulse de lâng ea.
— Bolov la telefon, generale.
— A, Nikolai, Tania e la tine?
— Da, generale. Faptul c Belov nu i se
adresa cu tovar e general era dovada
prieteniei lor.
— i e p zit ? N-a vorbit cu nimeni?
— Da, la ambele întreb ri, generale.
— i individul acela, Devlin, n-a încercat
intre în Leg tur cu ea?
— S-ar p rea c nu. Am programat
computerul s -i scoal fi ele din dosare.
Fotografii, tot ce trebuie. Vom afla dac va
încerca s se apropie.
— E-n regul . Acum d -mi-o pe Tania.
Belov îi întinse receptorul i aceasta
aproape c i-l smulse din mân .
— Tati?
a-i spunea de ani de zile i vocea lui
235
era blinda i cald ca de obicei.

— Te sim i bine?
— Sunt uluit , spuse ea. Nimeni nu vrea
-mi spun ce se petrece.
— E suficient s tii c din anumite
motive, care nu conteaz acum, ai fost
implicat într-o chestiune de securitate a
statului. E o treab cu adev rat foarte
serioas . Trebuie s fii adus înapoi la
Moscova cât mai curând posibil.
— i turneul meu?
Vocea, b rbatului de la cel lalt cap t ai
firului deveni deodat rece, neînduplecat
i deta at .
— Turneul t u v-a fi amânat. Vei cânta
ast sear la Conservator ca s i ii
promisiunea. Oricum, primul avion direct
spre Moscova decoleaz mâine diminea .
Vom da un anun adecvat; în pres . Ai
din nou probleme eu poignet-ul. Trebuie s
urmezi din nou un tratament, E o scuz
foarte potrivit .
236
Toat via a ei, sau a a i se p rea, ea

cuse ce-i spusese el, îl l sase s -i
orienteze cariera, con tient de sinceritatea
grijii i dragostei lui fa de ea, dar acum se
mi ca pe un teren necunoscut.
Încerc din nou ..
— Dar, ta i...
— Ajunge cu discu iile. Vei face ce i se
spune i-l vei asculta întru totul pe
colonelul Belov, Mai d -mi-l la telefon.
Îi întinse lui Belov receptorul, f s
spun o vorb , cu mâna tremurând, Nu-i
vorbise niciodat în felul acesta. Nu mai era
fiica lui, ci doar un supus sovietic oarecare,
ruia i se comanda tot timpul ce s fac ?
— Aici Belov, generale. Ascult o clip ,
dou , apoi d du din cap. Nici o problem .
Belov se uit la Tania. Po i conta pe mine.
Puse receptorul la loc i deschise un
dosar de pe birou. Fotografia pe care o
scoase din el i i-o ar Taniei era o
fotografie a lui Liam Devlin, poate ceva
237
mai tân r, dar inconfundabil.

— Omul acesta este irlandez. Se nume te
Liam Devlin. Este profesor universitar la
Dublin i are reputa ia unui irlandez
fermec tor. Cine îl subestimeaz face o
mare gre eal . Toat via a lui de om adult a
fost membru al Armatei Republicane
Irlandeze, într-o anumit perioad a fost un
lider important. Este de asemenea un
tr tor capabil i nemilos, care a ucis
mul i oameni. În tinere e, era c ul oficial
al organiza iei.
Tania trase adânc aer în piept.
— i ce are el de-a face cu mine?
— Asta nu te prive te. Este de-ajuns s
tii c ar vrea foarte mult s discute cu tine
i c noi pur i simplu nu putem îng dui
asta. Nu-i a a, c pitane?
Turkin nu d du nici un semn de
tulburare.
— Nu, colonele.
— Vezi? îi spuse Belov. Acum te vei
238
întoarce la Ritz împreun cu tovar a

Rubenova, înso ite de locotenentul epilov
i c pitanul Turkin. Nu vei mai ie i decât
disear la spectacol, când cei doi te vor
escorta pân la Conservator. Voi veni i eu
la recep ia de dup concert. Se vor afla
acolo ambasadorul i pre edintele
Republicii, monsieur Mitterrand în
persoan . Prezen a sa este singurul motiv
care ne determin s nu anul m concertul
de disear . Mai e ceva ce nu în elegi în
toate astea?
— Nu, spuse ea rece, alb la fa i
crispat . În eleg prea bine.
— E-n regul , spuse el. Atunci întoarce-
le la hotel i odihne te-te pu in.
Tania se întoarse, Turkin îi deschise u a,
cu un zâmbet vag i for at pe buze. Ea trecu
pe lâng el, urmat de Nata a Rubenova
care era speriat de-a binelea, iar epilov i
Turkin ie ir dup ele.
239
La Kilrea, Devlin nu se întorsese de mult

timp la vil . N-avea o menajer
permanent , ci doar o doamn b trân , care
venea de dou ori pe s pt mân s pun
casa la punct i s spele rufele, dar el
prefera aceast situa ie. Puse ibricul pe foc
în buc rie, se duse în living i preg ti
repede focul. Exact dup ce-l aprinsese,
auzi o b taie în u a de la teras i când se
întoarse îl v zu pe McGuinness.
Devlin descuie repede u ile.
— Ai venit repede. De-abia m-am întors.
— Am fost anun at la cinci minute dup
ce ai aterizat la aeroport. McGuinness era
furios. Care-i treaba, Liam? Ce se petrece?
— Ce vrei s spui?
— Levin i Billy mor i, iar acum Mike
Murphy a fost scos din râul Liffey cu dou
gloan e în el. Probabil c Cuchulain a fost
autorul. Tu tii asta i o tiu i eu.
Chestiunea este, de unde a aflat?
— La întrebarea asta n-am nici eu un
240
spuns imediat.
Devlin aduse dou pahare i turn în ele
whisky Bushmills.
— Încearc s te calmezi cu asta.
McGuinness lu o înghi itur .
— Eu cred c e vorba de o scurgere de
informa ii la cei de la Londra. Este un fapt
bine cunoscut c Serviciul Britanic de
Securitate este de ani de zile puternic
infiltrat de sovietici.
— E o u oar exagerare, dar e un
oarecare adev r în ea, spuse Devlin. Dup
cum i-ara spus mai devreme, tiu c
Ferguson crede c scurgerea de informa ii
vine de la oamenii vo tri.
— S termin m naibii cu asta! Eu zic s -l
umflam pe Cerni i s -l înghesuim bine.
— Poate c a a ar trebui, spuse Devlin.
Trebuie s -l consult pe Ferguson. Hai s-o
mai l m o zi.
— Bine, spuse McGuinness evident
241
nemul umit. Voi ine leg tura cu tine, Liam.

Îndeaproape. i ie i prin u a de la teras .
Devlin î i mai turn un whisky i st tu
a un timp, savurându-l cufundat în
gânduri, apoi ridic receptorul. Vru s
formeze un num r apoi se r zgândi. Puse
receptorul la loc, lu cutia neagr de plastic
de pe birou i r suci comutatorul. Nu primi
nici un semnal pozitiv de la telefon i din
nici un alt loc din camer .
— Deci e ori Ferguson ori McGuinness,
spuse el în oapt . Microfoanele duc la unul
din ei.
Form num rul din Cavendish Square i
cineva ridic imediat receptorul.
— Aici Fox.
— El e acolo, Harry?
— În clipa asta, nu. Cum a fost la Paris?
— E o fat dr gu . Mi-a pl cut. Cam
derutat , N-am putut face mare lucru. I-am
expus doar faptele, l-am dat materialul pe
care l-a adus curierul t u. L-a luat, dar cu n-
242
fi prea optimist, s fiu în locul t u.

— N-am fost niciodat , spuse Fox. Vei
putea s potole ti lucrurile la Dublin?
— McGuinness a fost deja la mine. Vrea
-l înghesuie pe Cerni. S încerce vechea
metod de presiune.
— S-ar putea s fie cea mai bun solu ie.
— Doamne, Harry. v d c Belfastul i-a
sat amprenta asupra ta! Totu i s-ar putea
ai dreptate. L-am amânat o zi. Dac ai
nevoie de mine, m g se ti aici. Apropo, i-
am dat fetei cartea mea de vizit . M
consider un romantic ratat. Ai mai auzit
una ca asta?
— Joci acest rol destul de conving tor.
Dar la mine n-a inut figura asta niciodat .
Fox râse i închise telefonul. Devlin mai
mase un timp pe gânduri, încruntat, apoi
se auzi iar i o b taie în u a de la teras ,
care se deschise i intr Cussane.
— Harry, Dumnezeu mi te-a trimis!
spuse Devlin. i-am spus de atâtea ori c tu
243
faci cele mai bune jum ri din lume.

— Nu ob ii nimic cu lingu eala. Cussane
i turn de b ut. Cum a fost la Paris?
— La Paris? spuse Devlin. Fii serios, am
glumit. Am fost la Cork, cu ni te treburi ale
universit ii. În leg tur cu festivalul
filmului. A trebuit s înnoptez acolo. Abia
am picat i sunt înfometat ca primul om de
pe p mânt.
— E-n regul , spuse Harry Cussane.
Pune masa i eu fac ou le.
— E ti un prieten bun, Harry, spuse
Devlin.
Cussane se opri în u .
— Cum s nu fiu? Ne tim de mult.
Zâmbi i se duse în buc rie.
Tania f cu o baie fierbinte, sperând c o

va relaxa. Auzi o b taie în u i intr
Nata a Rubenova.
— Vrei cafea?
244
— Mul umesc.
Tania se întinse din nou în apa cald ,
spumoas , i sorbi recunosc toare din
cafea.
Nata a î i trase un taburet i se a ez .
— Trebuie s fii foarte prudent , iubito.
în elegi?
— Ciudat, spuse Tania. Nimeni nu mi-a
mai spus pân acum s fiu prudent .
Se gândi c întotdeauna fusese ocrotit ,
de atunci, dup co marul de la Drumore,
care ie ea la iveal doar în visuri.
Maslovski i so ia lui fuseser p rin i buni.
Nu dusese lips de nimic. Într-o societate
marxist proiectat în m re ele zile ale lui
Lemn cu ideea c revolu ia d dea poporului
puterea; îns puterea devenise repede
prerogativa celor pu ini.
Rusia sovietic devenise o societate
elitist în care mai important era cine erai
decât ceea ce erai. i ea era, în toate
privin ele, fiica lui Ivan Maslovski; Cele
245
mai bune condi ii de locuit, coli

superioare, talentul ei cultivat cu grij .
Când se ducea la casa lor de la ar ,
traversa Moscova într-o limuzin cu ofer,
pe banda liber rezervat numai oamenilor
importan i ai ierarhiei. Delicatesurile care
înnobilau masa lor, hainele pe care le purta
erau toate cump rate la GUM cu o le-
gitima ie special .
Ea nu se gândise la toate acestea, tot a a
cum nu se gândise nici la realitatea marilor
tragedii ale Gulaguiui. Î i întorsese fa a de
la ele, a a cum i-o întorsese i de la
realitatea i mai crud a uciderii tat lui ei
pe str zile din Drumore i a faptului c
Maslovski luase situa ia în mân .
Nata a spuse:
— Nu te sim i bine?
— Ba da, D -mi, te rog, un prosop. Tania
i-l înf ur în jurul corpului. Ai observat
bricheta cu care mi-a aprins Turkin igara?
— Era o brichet Cartier. Din aur masiv.
246
Un scriitor occidental spunea parc “toate

animalele sunt egale, dar unele sunt mai
egale decât altele”.
— Înceteaz , scumpo. Nata a Rubenova
era vizibil agitat . Nu trebuie s spui
asemenea lucruri.
— Ai dreptate. Tania zâmbi. Sunt îns
furioas . Acum cred c am s m culc
pu in. Trebuie s fiu odihnit disear , la
concert. Intrar în cealalt camer i Tania
se b în pat, înf urat în prosop. Mai
sunt afar ?
— Da.
— M culc.
Nata a trase perdelele i ie i. Tania st tea
întins în întuneric gândindu-se la tot felul
de lucruri. Incidentele din ultimele ore
fuseser în sine ocante, dar era ciudat c
lucrul cel mai semnificativ i se p rea modul
în care fusese tratat . Tania Voroninova, o
artist apreciat în toat lumea, care primise
chiar din mâna lui Brejnev Medalia pentru
247
Cultur , sim ise deodat toat ap sarea

mâinii Statului. Adev rul era c aproape
toat via a ei fusese cineva datorit lui
Maslovski. Acum devenise limpede c în
momentele cruciale nu era nici ea decât un
simplu pion.
Destul. Aprinse veioza de lâng pat i
scoase plicul pe care i-l d duse Devlin.
Pa aportul englezesc era excelent, Emis,
conform datei, cu trei ani în urm . Avea o
viz american . Intrase de dou ori în acea
ar i de asemenea în Germania, Italia,
Spania i Fran a — cu o s pt mân în
urm . Un am nunt nostim. Se numea
Joanna Frank, se n scuse la Londra, de
profesie ziarist . Fotografia, dup cum
spusese Devlin, era de o asem nare
uluitoare. Mai erau chiar i una sau dou
scrisori personale cu adresa ei londonez
din Chelsea, o carte de credit American
Express i un permis de conducere britanic.
Se gândiser la toate.
248
Rutele alternative erau clar expuse.

Avionul direct de la Paris la Londra nu era
pe list . Surprinz tor cât de rece i calculat
era acum. Avea o ans extrem de mic s
poat fugi, dac se va ivi cumva un prilej. I
s-ar sim i lipsa aproape imediat. Vor pune
îndat aeroporturile sub supraveghere.
rea evident c acela i lucru se va
întâmpla i cu capetele de linie ferat de la
Calais i Boulogne. Dar cei de la Londra
indicaser o alt rut , care ar fi putut s fie
trecut cu vederea. Exista un tren de la
Paris la Rennes, unde putea fi schimbat cu
alt tren pân la St. Malo, pe coasta breton .
De acolo exista un hidro-glisor pân la
Jersey, una din insulele din Canalul
Mânecii. Iar de la Jersey erau mai multe
zboruri pe zi spre Londra.
Se scul încet, se duse tiptil în baie i
închise u a. Apoi ridic receptorul
telefonului de pe perete i sun la recep ie.
Îi r spunser extrem de prompt. Da, era un
249
tren de noapte spre Rennes, care pleca din

Gare du Nord la ora unsprezece. La Rennes
avea de a teptat un pic, dar putea s-ajung
la St. Malo la micul dejun. Avea timp
suficient s prind hidroglisorul.
Trase apa la toalet i se întoarse în
dormitor, destul de încântat de ea îns i,
ci nu spusese num rul camerei i nici
numele ei. Întrebarea ar fi putut s fie pus
de oricare dintre sutele de clien i.
— Te-au transformat într-un animal de
jungl , Tania, î i spuse ca în oapt .
i scoase din ifonier geanta de voiaj în
care î i lua cu ca întotdeauna tot felul de
fleacuri la concerte. Nu putea s -ascund
mare lucru în ea. S-ar vedea. Se gândi
câteva clipe, apoi scoase o pereche de
eterne din piele moale de c prioar i le
rul astfel încât s intre perfect pe fundul
gen ii. Lu dup aceea de pe un umera o
salopet neagr de bumbac, o împ turi i o
în untru. Puse apoi deasupra partitura
250
pentru pian i pe cea pentru orchestr , pe

care le studiase.
Deci nu mai avea nimic de f cut. Se duse
la fereastr i se uit afar . Ploua din nou i
o trecur fiori, sim indu-se deodat singur
i î i aminti de Devlin i de for a lui. Se
gândi o clip s -i telefoneze, dar nu era
bine. Nu de acolo. Convorbirea va fi
detectat în câteva minute din momentul
când vor începe verificarea. Se întoarse la
pat i stinse veioza. De-ar putea dormi un
ceas, dou ! Apoi chipul acela ie i la iveal
din subcon tientul ei. Chipul livid i osos al
lui Cuchulain i ochii lui întuneca i n-o
sar s doarm .
***
Se îmbr pentru concert cu o rochie

lung de catifea neagr , crea ie a casei
Balmain, foarte frapant , cu o jachet
asortat . Perlele de la gât i cerceii trebuiau
251
-i poarte noroc, fiind un dar primit de la

so ii Maslovski înainte de finala
concursului Ceaikovski, cel mai mare
succes al ei.
Nata a intr i se opri în spatele ei, la
su a de toalet .
— E ti gata? Se apropie ora, Î i puse
mâinile pe umerii Taniei. Ar i splendid.
— Mul umesc. Mi-am preg tit geanta.
Nata a o ridic .
— i-ai pus un prosop? întotdeauna ui i.
Desf cu fermoarul i o deschise înainte ca
Tania s poal protesta, apoi înlemni. O
privi cu ochii mari.
— Te rog, spuse Tania în oapt . Dac
am însemnat vreodat ceva pentru tine.
Femeia mai în vârst respir adânc, se
duse în baie i se întoarse cu un prosop. Îl
împ turi, îl b în geant i o închise,
tr gând fermoarul.
— A a, spuse ea. Acum suntem gata.
252
— Mai plou ?
— Da.
— Atunci nu-mi pun pelerina de catifea.
O s -mi pun trendul.
Nata a îl scoase din ifonier i i-l puse pe
umeri. Tania sim i o clip cum i se
crispeaz mâinile.
— Acum hai s mergem.
Tania lu geanta, deschise u a i trecu în
cealalt camer , unde a teptau epilov i
Turkin. Amândoi erau în smoking, pentru
recep ia de dup concert.
— Dac -mi este permis s remarc, ar ta i
superb, tovar , îi spuse Turkin. Face i
cinste rii noastre.
— Scute te-m de complimente,
pitane, spuse ea pe un ton glacial. Dac
vrei s -mi fii de folos, po i s -mi duci
geanta, spuse ea întinzându-i-o, apoi ie i.
Sala de concerte a Conservatorului era

253
plin ochi pentru aceast ocazie special .

Când Tania ie i pe scen , orchestra se
ridic în picioare ca s-o primeasc i
izbucnir ropote de aplauze, publicul
ridicându-se de asemenea în picioare,
urmând exemplul pre edintelui Mitterrand.
Se a ez i orice zgomot încet . Era
lini te deplin în timp ce dirijorul a tepta,
cu bagheta ridicat , apoi o coborî i când
orchestra începu s cânte, mâinile Taniei
Voroninova se unduir peste claviatur .
O cuprinse un val de bucurie, aproape de
extaz i cânt cum nu mai cântase
niciodat , cu o energie nemaicunoscut ,
vibrant — ca i cum atunci ar fi ie it la
lumin ceva care era închis în ea de ‘ani de
zile. Orchestra îi r spundea, încercând s
fie la în imea ei, astfel încât la sfâr it, în
dramaticul final al splendidului concert al
lui Rahmaninov, se contopir într-un tot,
care z misli o tr ire pe care pu ini din cei
ce se aflau acolo în seara aceea o vor uita.
254
Ova iile publicului au fost altfel decât tot

ce auzise în via a ei. R mase acolo în fa a
lor, cu orchestra în picioare în spatele ei,
to i aplaudând i cineva arunc o floare pe
scen , urmat de altele pe care femeile i le
desprindeau de la corsaj.
Se retrase în culise, unde Nata a o
tepta cu lacrimile iroindu-i pe obraji i o
lu în bra e.
— Babu ka, ai fost minunat . A fost cel
mai bun concert al t u.
Tania o îmbr a cu patim .
— tiu. Aceast sear îmi apar ine, e
unica sear în care simt c pot înfrunta
întreaga lume, dac e nevoie, i s ies
înving toare. Se întoarse i se duse din nou
pe scen , în fa a publicului, care nu se mai
oprea din aplaudat.
Francois Mitterrand, pre edintele

Republicii franceze, îi lu amândou
mâinile i i le s rut cu c ldur .
255
— Mademoiselle, înclin în fa a
dumneavoastr . Extraordinar interpretare!
— Sunte i prea amabil, monsieur le
Président, spunse ea în limba lui.
Mul imea se îmbulzea în jurul ei, se
împ ea ampanie i aparatele de
fotografiat declan ar blitzurile în timp ce
pre edintele toasta în cinstea ei i apoi o
prezent ministrului Culturii i altora. Îi
ri pe epilov i Turkin lâng u ,
discutând cu Nikolai Belov, care ar ta
foarte bine în costum de sear din catifea i
ma cu jabou. Ridic paharul s toasteze
i veni spre ea. Tania se uit la ceas. Era
pu in trecut de zece. Dac voia s plece,
trebuia s-o fac repede.
Belov îi lu mâna dreapt i i-o s rut .
— Colosal! Ar trebui s te înfurii mai
des.
— E i acesta un punct de vedere. Tania
mai lu un pahar cu ampanie de la un
chelner. To i diploma ii de vaz par s fie
256
aici. Trebuie s fii mul umit. E un adev rat

triumf.
— Într-adev r, dar s recunoa tem c
noi, ru ii, am avut întotdeauna un sim al
muzicii, care le lipse te altor popoare.
Tania arunc o privire în jur.
— Unde e Nata a?
— Acolo, cu ziari tii. S-o chem?
— Nu-i nevoie. Vreau s m duc pu in
pân la cabin , dar pot s m descurc i
singur .
— Desigur, li f cu semn din cap lui
Turkin care veni spre ei. Condu-o pe
tovar a Voroninova la cabin , Turkin.
teapt-o i înso te-o înapoi. Îi zâmbi
Taniei. S nu te striveasc lumea.
Lumea îi f cu loc, to i zâmbindu-i i
ridicându- i paharele i Turkin o urm pe
culoarul îngust pân la cabin .
Tania deschise u a.
— Sper c am voie s m duc singur la
257
toalet . El zâmbi batjocoritor.

— Dac insista i, tovar e.
i scoase o igar i o aprinse în timp ce
ea închise u a. N-o încuie, î i azvârli doar
pantofii, î i scoase jacheta i î i trase
fermoarul frumoasei rochii, l sând-o s
cad pe pardoseal . Î i scoase într-o clipit
salopeta din geant , o îmbr în câteva
secunde, îi trase fermoarul i î i puse
cizmele din piele de c prioar . Î i lu de pe
jos trendul i po eta, intr în toalet , închise
a i apoi o încuie.
Studiase fereastra mai devreme. Era
destul de mare ca s poat s ias prin ea i
dea într-o curticic de la parterul
Conservatorului. Se urc pe closet i se
strecur afar . Începuse s plou tare. Î i
puse trenciul, î i lu geanta de um r i fugi
spre poart . Avea un z vor tras pe
din untru i o deschise u or. Peste o clip ,
str tea zorit rue de Madrid în c u-tarea
unui taxi.
258
Era noaptea târziu i Devlin se uita la un

film la televizor, când sun telefonul. Se
auzea surprinz tor de bine, atât de bine,
încât la început crezu c suna cineva din
localitate.
— Domnul profesor Devlin?
— Da.
— Eu sunt, Tania, Tania Voroninova.
— Unde e ti? întreb Devlin.
— În Gare du Nord, la Paris. Mai am
doar dou minute pân la plecarea trenului
de noapte spre Rennes.
— Spre Rennes? se mir Devlin. De ce
naiba te duci acolo?
— Acolo schimb trenul ca s-ajung la St.
Malo, unde sosesc la ora micului dejun,
259
când exist un hidroglisor spre Jersey. În

Jersey sunt practic în Anglia. O dat ajuns
acolo, sunt în siguran . Voi lua un avion
spre Londra. Am avut la dispozi ie doar
câteva minute ca s -i îndep rtez de pe
urmele mele, a a c probabil c celelalte
rute sugerate de oamenii vo tri vor fi
blocate.
— A adar te-ai r zgândit. De ce?
— S zicem c mi-am dat seama c pe
dumneavoastr v plac i c pe ei nu-i plac.
Nu înseamn c îmi ur sc ara. Doar pe unii
oameni ai ei. Trebuie s plec.
— Voi lua leg tura cu Londra, spuse
Devlin, Sun -m din Rennes. Succes.
Telefonul se închise. Devlin r mase cu
receptorul în mân , cu un u or zâmbet
ironic pe fa i o expresie oarecum mirat .
— Ta uit -te, spuse el încet. O fat bun
de dus acas ea s-o prezin i mamei, z u a a.
Form num rul din Cavendish Square i
Ferguson r spunse aproape imediat.
260
— Aici Ferguson.
rea sup rat.
— Stai cumva în pat i ie ui i la televizor
la filmul cu b trânul Bogart? întreb
Devlin.
— Dumnezeule, te-ai apucat de ghicit?
— Ei bine, po i s stingi televizorul i s
te dai jos din pat, pu lama b trân . Jocul
se-ncinge.
Vocea lui Ferguson se schimb .
— Ce tot spui?
— Spun c Tania Voroninova a tulit-o.
M-a sunat adineauri din Gare du Nord. Se
gr bea s prind trenul de noapte spre
Rennes, de unde ia alt tren spre St. Malo.
Mâine diminea are un hidroglisor spre
Jersey. S-a gândit c celelalte rute ar putea
fi blocate.
— De teapt fat , spuse Ferguson. Se
vor folosi de toate iretlicurile pe care le
cunosc ca s-o aduc înapoi.
261
— O s m sune când ajunge la Rennes,

nuiesc c asta se va întâmpla pe la trei i
jum tate, patru.
— Bravo, b iete, îi spuse Ferguson. Stai
lâng telefon. O s te sun.
În apartamentul lui, Harry Fox tocmai
voia s intre la du , înainte de culcare, când
sun telefonul. R spunse înjurând. Avusese
o zi grea. Avea nevoie de un somn bun.
— Harry?
Deveni imediat atent auzind glasul lui
Ferguson.
— Da, sir.
— Urne te-te pân aici. Avem treab .
Cussane lucra în biroul lui la predica

duminical , când senzorul conectat la
aparatura din pod semnaliza. Pân s
ajung sus, Devlin închisese telefonul.
du banda înapoi, ascultând cu aten ie.
Dup ce se termin , r mase o clip
262
gândindu-se la implica ii, care erau toate

rele.
Coborî în birou i îl sun imediat pe
Cerni. Când profesorul r spunse, Cussane
spuse:
— Eu sunt. E ti singur?
— Da. Tocmai m preg team de culcare.
De unde sun?
— De acas . Aveam probleme mari.
Ascult eu aten ie.
Dup ce termin , Cerni spuse:
— E tot mai r u. Ce vrei s fac?
— Vorbe te imediat cu Lubov. Spune-i
ia leg tura de îndat cu Belov la Paris.
Poate c ei o pot opri.
— i dac nu reu esc?
— Atunci va trebui s m ocup personal
de ea când va sosi aici. O s te in la curent,
a c stai lâng telefon.
i turn un whiskey i se instal în fa a
minului. Ciudat, dar i-o imagina i acum
263
a cum era în urm cu mul i ani, o feti

sl bu , stând în ploaie.
Ridic paharul i spuse încet:
— În s tatea ta, Tania Voroninova.
Hai c vedem dac po i s -i alergi pe
tic lo ii ia pân le iese sufletul.
Dup cinei minute, Turkin î i d duse

seama c ceva nu era deloc în regul ,
intrase în cabin i descoperise u a de la
toalet încuiat . Singurul r spuns la b ile
lui precipitate în u fiind t cerea, se hot rî
sparg u a. Toaleta goal , fereastra
spuneau totul. Se c pe fereastr , s ri în
curte i o porni pe rue de Madrid. Nici
urm de ea. Ocoli pân ajunse în fa a
Conservatorului i intr prin u a principal ,
negru de furie. Cariera lui, îns i via a lui
erau pe muchie de cu it acum, din cauza
acelei femei blestemate.
Belov era la un alt pahar cu ampanie,
absorbit într-o conversa ie cu ministrul
264
Culturii, când Turkin îl b tu pe um r.

— Ierta i-m c v deranjez, tovar e
colonel, dar pot s v spun dou vorbe?
Îl duse în col ul cel mai apropiat i îi
du vestea cea rea.
Nikolai Belov descoperise c
adversit ile îl f ceau întotdeauna s dea
din el tot ce avea mai bun. Nu fusese
niciodat genul care se v ic re te dup ce
s-a întâmplat o boac . Acum edea la
masa de lucru în biroul de la ambasad , fa
în fa cu Nata a Rubenova. epilov i
Turkin st teau lâng u .
— Te mai întreb o dat , tovar , îi spuse
el. i-a pomenit ceva despre asta? Dintre
to i, ai fost categoric singura care ar fi putut
avea vreo idee despre inten iile ei.
Nata a era sincer trist i înl crimat ,
ceea ce o ajuta s mint foarte u or.
— Sunt la fel de uluit ca i
dumneavoastr , tovar e colonel.
Belov oft i-i f cu semn din cap lui
265
Turkin, care veni în spatele ei, împingând-o

pe un scaun. Î i scoase m nu a din mâna
dreapt i o strânse de gât, atingându-i un
nerv i provocându-i o durere îngrozitoare.
— Te mai întreb o dat , spuse Nikolai
Belov cu blânde e. Te rog, fii în eleg toare.
Nu-mi plac treburile astea.
Nata a, cople it de durere, furie i
umilin , f cu cel mai curajos gest din via a
ei.
— V rog, tovar e, v jur c nu mi-a
spus nimic! Absolut nimic!
ip din nou, când degetul lui Turkin îi
si nervul dureros i Belov flutur din
mân .
— Ajunge. Sunt convins c spune
adev rul. Ce rost ar avea s mint ?
Nata a r mase ghemuit pe scaun,
plângând, iar Turkin spuse:
— Acum ce facem, tovar e?
— Toate aeroporturile sunt
266
supravegheate de noi. N-ar fi putut lua nici

un avion pân acum.
— Dar Calais i Boulogne?
— Oamenii no tri au pornit deja pe cale
rutier . Cel mai devreme ar putea pleca, din
ambele puncte, cu unul din feriboturile de
diminea iar ei vor ajunge acolo înainte de
plecarea lor.
epilov, care vorbea rareori, spuse calm:
— Scuza i-m , tovar e colonel, dar a i
luat în considerare posibilitatea ca ea s
cear azil la ambasada britanic ?
— Bineîn eles, îi spuse Belov.
Întâmpl tor, am introdus înc din iunie anul
trecut un sistem de supraveghere care
opereaz la intrare în orele de întuneric, din
motive destul de evidente. E sigur c înc
n-a ap rut acolo i dac va ap rea... D du
din umeri.
a se deschise i Irana Vronski d du
buzna în untru.
— Pentru dumneavoastr , tovar e
267
Lubov, direct de la Dublin. E foarte urgent.

S-a f cut leg tura prin radio pe linia unu.
Belov ridic receptorul i ascult . Când,
în cele din urm . Îl puse jos, zâmbea.
— Pân acum totul e-n regul . Fata a luat
trenul de noapte spre Rennes. Hai s ne
uit m pe hart . F cu semn din cap c tre
Nata a. Ia-o de aici, Irana.
Turkin spuse:
— Dar de ce Rennes?
Belov g si localitatea pe harta de pe
perete.
— Ca s ia de acolo un alt tren spre St.
Malo. Iar de la St. Malo va lua
hidroglisorul spre Jersey, una din insulele
din Canalul Mânecii.
— Teritoriu britanic?
— Exact. Jersey, dragul meu Turkin, e
într-adev r o localitate mic , dar este cea
mai important baz financiar insular din
lume. Au un aeroport excelent, cu mal
268
multe zboruri pe zi spre Londra i multe

alte locuri.
— E-n regul , spuse Turkin. S pornim
cu ma ina spre St. Malo, ca s-ajungem
înaintea ei.
— O clip . S ne uit m în ghidul rutier
Michelin, Belov g si ghidul ro u în sertarul
din sting sus al biroului i începu s -l
sfoiasc .
— Am g sit — St. Malo. Patru sute
optzeci i ase de kilometri de la Paris i
bun parte din ei pe drumurile de ar din
Bretagne. Imposibil de ajuns acum cu
ma ina pân acolo, nu e timp. Du-te pân la
Biroul 5, Turkin. Vezi dac avem vreun om
de care ne putem folosi în St. Malo. Iar tu,
epilov, spune-i Iranei s -mi dea toate
informa iile pe care le are despre Jersey,
Aeroport, port, orarul zborurilor i al
ambarca iunilor i a a mai departe. Repede!
În Cavendish Square, Kim f cea focul în
salon, în timp ce Ferguson, îmbr cat cu un
269
vechi halat de molton, edea la birou,

luptându-se cu un vraf de hârtii.
Servitorul ghurka se ridic .
— Dori i cafea, sahib?
— Doamne fere te, Kim. Un ceai bun i
proasp t — ine-l cald — i ni te
sandvi uri. Te las pe tine s alegi.
Kim ie i i Harry Fox intr zorit dinspre
birou.
— Uita i sir, care e situa ia. Fata va face
o întrerupere de aproape dou ore la
Rennes. De acolo pân la St. Malo sunt
unsprezece kilometri. Va sosi la apte i
jum tate.
— i hidroglisorul?
— Pleac la opt i cincisprezece.
toria dureaz cam un ceas i un sfert.
Se schimb i ora, desigur, deci ajunge în
Jersey la opt i jum tate, ora noastr . E un
avion de la Jersey la Londra, la aeroportul
Heathrow, la zece i zece. Are destul timp
-l prind . E o insul mic , sir. Un taxi
270
face doar cincisprezece minute din port

pân la aeroport.
— Nu trebuie s fie singur , Harry.
Vreau s-o întâmpine cineva. Pleci imediat
acolo. Trebuie s existe un zbor la prima
or .
— Din p cate, ajunge la Jersey abia la
nou i dou zeci.
Ferguson spuse:
— Fir-ar s fie! i b tu cu pumnul în
mas tocmai când Kim intra cu o tav pe
care se aflau serviciul de ceai i sandvi uri
proasp t f cute. Dinspre ele venea
inconfundabilul miros de costi pr jit .
— Exist o posibilitate, sir.
— Care anume?
— V rul meu, Alex, sir. Alexander
Martin. De fapt, mi-e v r de-al doilea.
Locuie te în Jersey, Lucreaz în finan e. E
torit cu o localnic .
— Martin? Ferguson se încrunt . Mi-e
271
cunoscut numele.
—E i normal, sir. L-am mai folosit. Pe
vremea când lucra aici, în City, la o barc
comercial , c torea foarte mult. La
Geneva, Zurich, Berlin, Roma.
— Nu e pe lista agen ilor activi?
— Nu, sir. L-am, folosit mai mult pe post
de curier, de i în urm cu trei ani s-a produs
un incident în Berlinul de Est i lucrurile
ne-au cam sc pat din mân , dar el s-a
comportat destul de bine.
— Acum îmi amintesc, spuse Ferguson.
Trebuia s ia ni te documente de la o
femeie i când a aflat c fusese
deconspirat , a scos-o pe la punctul de
control Charlie în portbagajul ma inii.
— El e, Alex, sir. A fost pentru scurt
timp ofi er în Garda Vel , a f cut trei
runde de serviciu în Irlanda. Un muzician
deosebit de dotat. Cânt destul de bine la
pian. Un nebun de zile mari. Tipic vel .
— Ia leg tura cu el! spuse Ferguson.
272
Acum, Harry! Îi pl cea ideea cu Martin i

brusc se înveseli. Se servi cu unul din
sandvi urile cu costi .
— Da’ tii c sunt bune?
Alexander Martin era un b rbat de

treizeci i apte de ani, înalt, destul de
chipe , cu o înf are în el toare de om
lene . Avea permanent pe buze un zâmbet
tolerant, foarte necesar în meseria de agent
de investi ii, pe care o practica de când se
mutase în Jersey, cu optsprezece luni în
urm . Dup cum îi m rturisise so iei sale,
Joan, în mai multe rânduri, ceea ce era
nepl cut când lucrai în domeniul
investi iilor era faptul c aveai de-a face cu
oamenii boga i, pe care, lua i la un loc, ca o
clas social , îi ura din tot sufletul.
Via a avea totu i compensa iile ei. Era un
pianist dotat, chiar dac nu unul mare. Dac
ar fi fost via a lui ar fi fost poate cu totul
alta. Acum edea la pian în livingul casei
273
sale atât de pl cute din St. Aubin. cu vedere

spre mare, i cânta o pies de Bach — o
muzic glacial , sclipitoare, care cerea o
concentrare total . Era îmbr cat în smoking
i la gât avea o cravat neagr , desf cut .
Telefonul sun pre de câteva clipe pân
când s i dea seama de acest lucru. Se
încrunt , amintindu- i cât de târziu era, i
ridic receptorul.
— Martin la telefon.
— Alex? Aici Harry. Harry Fox.
— Dumnezeule! spuse Alex Martin.
— Ce fac Joan i copiii?
— Au plecat în Germania pentru o
pt mân .
Stau la sor -sa. So ul ei este maior în
vechea voastr ga . Detmold.
— Deci e ti singur? Credeam c e ti în
pal.
— Abia am venit de la un dineu. Martin
se trezise acum de-a binelea, tiind din
274
experien c nu era un telefon de

curtoazie. Hai, Harry, spune despre ce este
vorba.
— Avem neap rat nevoie de tine, Alex,
dar nu ca în alte da i. Avem nevoie de tine
acolo. În Jersey.
Alex Martin râse, mirat.
— În Jersey? Cred c glume ti.
— În leg tur cu o fat , Tania
Voroninova. Ai auzit de ce?
— Cum naiba s nu fi auzit? îi spuse
Martin. Este de ani de zile una dintre cele
mai bune pianiste. Am v zut-o cântând la
Albert Hall în concertele de promenad ale
stagiunii trecute. La birou primesc zilnic
ziarele din Paris. În acest moment este
acolo, într-un turneu de concerte.
— Ba nu este, spuse Fox. La ora asta este
probabil la jum tatea drumului spre
Rennes, în trenul de noapte. Încearc , s
fug , Alex.
— Ce s fac ?!
275
— Dac are noroc, se va urca în

hidroglisor la St. Malo i va sosi în Jersey
la opt i dou zeci. Are un pa aport britanic
pe numele Joanna Frank.
Martin în elese acum despre ce era vorba.
— i vrei s-o întâmpin?
— Exact. Te duci direct la aeroport i o
expediezi cu avionul de zece i zece ta
Heathrow. Asia-i tot. Aici o prelu m noi.
Crezi c o vreo problem pentru tine?
— Nici o problem . tiu cum arat . De
fapt, cred c mai am programul concertului
de la Albert Hall. Are i fotografia acolo.
— Minunat, îi spuse Fox. Îl va suna pe
unul din oamenii no tri când va ajunge la
Rennes. O s -i transmitem c vii s-o
întâmpini.
Urm o clip de t cere, apoi Martin auzi:
— Aici Ferguson.
— V salul, sir.
— I i suntem recunosc tori.
276
— E o nimica toat , sir. Un singur lucru

ar mai fi. Cealalt parte cum va reac iona?
— Probabil c în nici un fel. KGB-ul va
tepta în toate locurile la care te duce
gândul în prima clipa — aeroportul Charles
de Gaulle, Calais, Boulogne. E foarte pu in
probabil s le treac prin cap c ar veni
acolo. i-l mai dau pe Harry.
Fox spuse:
— Vom ine leg tura îndeaproape, Alex.
i dau num rul de aici, în caz c ai vreo
problem .
Martin i-l not .
— Cred c o s mearg ca pe roate. E un
interludiu pl cut pentru mine în rutina
afacerilor. O s te sun.
Acum era pe deplin treaz i categoric
foarte vesel. Nici o speran s mai doarm .
Lucrurile se precipitau. Î i turn o votc cu
ap tonic i se întoarse la pian, la Bach-ul
lui.
277
Biroul 5 era acea sec ie a ambasadei

sovietice din Paris care se ocupa de Partidul
Comunist Francez, de infiltrarea
sindicatelor i a a mai departe. Turkin î i
pierdu o jum tate de ceas cu dosarul pe
care-l aveau despre St, Malo i zona
apropiat , dar nu descoperi nimic.
— Nenorocirea este, tovar e, îi spuse el
lui Belov când se întoarse în birou, c
Partidul Comunist Francez nu este demn de
nici o încredere. Francezii au tendin a de a
pune ara înaintea partidului când se
îngroa lucrurile.
— tiu, spuse Belov. Asta se trage dintr-
o credin înn scut în propria lor
superioritate. Ar spre hârtiile r spândite
pe biroul lui. Am studiat foarte atent insula
Jersey. Solu ia este destul de simpl .
Cuno ti micul aerodrom de lâng Paris, pe
care l-am mai folosit?
— Croix? spuse Turkin. Taxiurile
Aeriene Lebel?
278
— Exact. Aeroportul Jersey se deschide

devreme. Ai putea ateriza acolo la apte. Ai
timp suficient s ajungi în port ca s-o
întâmpini. Ai ca de obicei la dispozi ie mai
multe pa apoarte. Ai putea pleca în calitate
de om de afaceri francez.
— Dar cum o aducem înapoi? întreb
Turkin Ar trebui s trecem prin vam i pe
la punctul de imigr ri ca s lu m avionul de
întoarcere de la Jersey Ar fi imposibil. Ea
ar putea foarte u or s provoace un scandal.
— Scuza i-m , tovar e colonel,
interveni epilov, dar este absolut necesar
s-o aducem cu orice pre înapoi, de vreme
ce unicul scop al acestei afaceri este doar s-
o silim s nu vorbeasc ? Sau m-am în elat
eu?
— Categoric c te-ai în elat, îi spuse
Belov pe un ton glacial. În orice condi ii,
oricât de greu ar fi, generalul Maslovski
vrea s-o aducem înapoi. N-a vrea s fiu în
pielea ta, în cazul când ar trebui s raportezi
279
ai fost nevoit s-o împu ti, epilov. Cred

exist o solu ie foarte simpl . Conform
ghidurilor, la St. Helier e un port pentru
iahturi. Au ambarca iuni de închiriat.
Turkin, naviga ia era parc un fel de hobby
al t u, în ar .
— Da, tovar e.
— Bun. Atunci sunt convins c nu este
pentru tine o problem s pilotezi o alup
cu motor de la Jersey la St. Malo. Acolo
po i închiria o ma in i s-o aduci înapoi pe
osea.
— Am în eles, tovar e colonel.
Irana intr cu o tav cu ce ti cu cafea.
Colonelul spuse:
— Excelent. Acum tot; ce avem de f cut
este s g sim pe cineva care s -l scoale din
somn pe Lebel. Totul trebuie sincronizat la
fix.
Spre surprinderea ei, Tania reu i s

doarm aproape tot timpul cât dur
280
toria cu trenul i ca s-o trezeasc , cei

doi tineri studen i care c toriser în
acela i compartiment cu ea de la Paris au
trebuit s o zgâl âie. De i ploaia încetase,
era foarte frig la ora trei i jum tate pe
peronul g rii din Rennes. Studen ii
cuno teau un local deschis toat noaptea,
lâng gar , pe bulevardul Beaumont i o
conduser pân acolo. În untru era cald,
atmosfera era îmbietoare i nu era prea
mult lume. Comand o cafea i o omlet i
se duse s -l sune pe Devlin de la telefonul
public.
Devlin, care a tepta îngrijorat, spuse:
— Te sim i bine?
— Minunat, spuse ea. Am reu it chiar s
dorm în tren. Fi i lini tit. Nu pot s
nuiasc unde m aflu. Când o s v
rev d?
— Curând, îi spuse Devlin. Mai întâi s
ajungi cu bine la Londra. Acum fii atent .
Când hidroglisorul va sosi în Jersey, vei fi
281
întâmpinat de un om pe nume Martin.

Alexander Martin. Se pare c e un
admirator de-al t u, a a c tie cum ar i.
— Am în eles. Altceva?
— Nimic.
— E-n regul . Atunci m întorc la omleta
mea, domnule profesor.
Închise telefonul i Devlin puse
receptorul la loc. Stra nica fat , î i spuse el
i intr în buc rie. În vila lui Harry
Cussane îl suna deja pe Paul.
Croix era un mic aerodrom, cu un turn de

control. dou hangare i trei bar ci Nissen,
sediul unui club aviatic, folosit în acela i
timp i de Pierre Lebel pentru firma lui de
taxiuri aeriene. Lebel era un individ posac
i taciturn care nu punea niciodat întreb ri
indiscrete dac clientul pl tea bine. Mai
zburase pentru Bolov în câteva ocazii i îi
cuno tea bine pe Turkin i epilov. Habar
n-avea c sunt ru i. B nuise întotdeauna c
282
ceau ceva ilegal, dar atâta timp cât nu era

vorba de droguri i pl teau bine, n-avea
nimic de obiectat. Îi a tepta, când cei doi
sosir i deschiser u a hangarului principal
ca s poat intra în el cu ma ina.
— Care e avionul? întreb Turkin.
— Vom folosi un Chieftain. E mai rapid
decât Cessna i pân la Golful St. Malo
avem vântul din fa .
— Când plec m?
— Cât de curând dori i.
— Dar tiam c aeroportul din Jersey se
deschide abia la apte.
— Cine v-a spus asta a în eles gre it.
Oficial se deschide la apte i jum tate
pentru taxiurile aeriene. Dar aeroportul este
deschis de la cinci i jum tate pentru
avioanele de pres .
— Avioane de pres ?
— Cu ziarele din Anglia. Po ta i a a mai
departe. De obicei r spund cu amabilitate la
283
solicitarea unei ateriz ri în zori, mai ales

dac te cunosc. Am în eles c e un zbor
urgent.
— Bineîn eles c este, îi spuse Turkin.
— E-n regul , haide i în birou s stabilim
termenii afacerii.
Biroul, la care se ajungea pe o scar
ubred , era mic i înghesuit, pe masa de
lucru era dezordine, i întreaga înc pere era
luminat de un singur bec. Turkin îi înmân
lui Lebel un plic.
— Ar fi bine s -i numeri.
— Bineîn eles, spuse francezul i în clipa
aceea sun telefonul. R spunse imediat,
apoi îi pas lui Turkin receptorul.
— Pentru dumneavoastr .
Belov spuse:
— Fata e la Rennes i a luat leg tura cu
Devlin. A ap rut o nou complica ie. Un
anume Alesander Martin o întâmpin când
sose te cu hidroglisorul la Jersey.
284
— Un profesionist? întreb Turkin.

— N-avem absolut nici o informa ie
asupra lui. Cine s-ar fi gândit c au un om
într-un loc ca Jersey? i totu i...
— Nici o problem , spuse Turkin. Ne
vom ocupa noi de asta.
— Succes.
Telefonul se închise i Turkin se întoarse
Spre Lebel.
— E-n regul , prietene. Putem porni.
Era doar ase când au aterizat pe

aeroportul Jersey. Diminea a era splendid ,
cerul începea deja s se lumineze la r rit,
la orizont ap rând o lic rire portocalie în
timp ce se ivea soarele. Ofi erul care era de
serviciu la vam i la imigrare se ar
amabil i prevenitor. Nici n-avea vreun
motiv s nu fie, întrucât pa apoartele lor
franceze erau absolut în regul i prin.
Jersey se perindau anual mii de vizitatori
francezi.
285
— Face i o escal aici? îl întreb el pe

Lebel.
— Nu. m întorc imediat la Paris, îi
spuse francezul.
— i dumneavoastr , domnilor?
— St m trei, patru zile. Afaceri i
distrac ie, spuse Turkin.
— N-ave i nimic de declarat? A i citit
anun ul?
— Absolut nimic. Turkin îi întinse
geanta de voiaj. Ofi erul cl tin din cap.
— E-n regul , domnilor. edere pl cut .
dur mâna politico i cu Lebel i
trecur în Raia de sosire, care la ora aceea
matinal era pustie. Afar erau parcate
câteva ma ini, dar sta ia de taxiuri era
goal . Pe perete se afla un telefon, dar în
clipa când Turkin se îndrepta spre el,
epilov îi atinse bra ul i-i f cu semn cu
degetul. Un taxi tr gea la intrarea în
aeroport. Dou stewardese coborâr i
intrar . Ru ii a teptar i taxiul trase lâng
286
ci.
— A i pornit-o devreme, domnilor, spuse
oferul.
— Da, adineauri am venit de la Paris, îi
spuse Turkin. Cu un avion particular.
— Aha. Unde v duc?
Turkin, care- i petrecuse aproape tot
timpul cât durase zborul studiând ghidul
insulei Jersey pe care i-l procurase Irana i
în mod deosebit harta ora ului St. Helier,
spuse:
— La Weighbridge, parc a a se cheam .
Lâng port, Taxiul porni.
— Deci n-ave i nevoie de un hotel?
— Ne întâlnim mai târziu cu ni te amici.
Se ocup ei de lucrurile astea; ne-am gândit
mânc m ceva mai întâi.
— E foarte bine acolo. În apropiere de
Weighbridge e un local care se deschide
devreme. V conduc.
La ora aceea matinal drumul nu era
287
deloc aglomerat i parcurser por iunea

pân la Bel Royal i artera de circula ie cu
dou benzi Victoria Avenue, în doar ceva
mai mult de zece minute. Soarele se în a
pe cer i perspectiva care se deschidea
dincolo de golful St. Aubin era de-a dreptul
spectaculoas , fluxul înconjurând cu ap
stânca pe care se afla castelul Elisabeth. În
fa a lor se vedea ora ul, digul portului i
macaralele în ându-se spre cer în
dep rtare.
oferul vir , intrând în parcarea de la
cap tul falezei.
— Am ajuns, domnilor. Acesta este
Weighbride. Acolo e agen ia turistic . Se
descinde mai târziu, dac ave i nevoie de
vreo informa ie. Localul este chiar peste
drum, acolo, dup col . S vedem cât ave i
de pl tit. Trei lire i suntem chit.
Turkin, care c tase de la Irana câteva
sute de lire în bancnote engleze ti, scoase o
hârtie de cinci lire din portofel.
288
— P streaz restul. Ai. fost foarte

amabil. Unde e portul pentru ambarca iuni
mici?
oferul ar cu mâna.
— La cel lalt cap t al portului. Ajunge i
pe jos, ocolind portul.
Turkin f cu semn din cap spre digul care
mergea spre largul golfului.
— i navele sosesc aici?
— Da. La Cheiul Albert. Se vede de aici
rampa pentru feribotul de ma ini.
Hidroglisoarele opresc mai încolo.
— E-n regul , spuse Turkin. Mul umesc
mult.
Coborâr i taxiul plec . La câ iva metri,
era un closet public i, f s rosteasc un
cuvânt, Turkin o lu înainte i epilov îl
urm . Turkin î i deschise geanta de voiaj i
scotoci pe sub îmbr mintea pe care o
con inea, ridic fundul dublu i scoase la
iveal dou pistoale. Î i vârî unul în
buzunar i i-l d du pe cel lalt lui epilov.
289
Erau pistoale automate, fiecare prev zut cu

o surdin .
Turkin trase fermoarul gen ii de voiaj.
— Pân aici totul c-n regul . Hai s
vedem cum arat portul pentru
ambarca iuni mici.
În port erau ancorate câteva sute de

ambarca iuni de toate formele i
dimensiunile. Iahturi, vapora e de
croazier , alupe rapide. G sir destul de
or birourile unei firme care închiria
ambarca iuni, dar înc nu deschisese.
— E. prea devreme, spuse Turkin. Hai s
coborâm s arunc m o privire.
O luar pe unul din pontoanele plutitoare,
de ale c rui laturi erau ancorate
ambarca iuni, se oprir , apoi intrar pe un
altul. Lui Turkin îi mersese bine
întotdeauna. lua foarte încrez tor în
destinul lui. Prostia aceea cu Tania
Voroninova fusese ca un hâc nefericii în
290
cariera lui, dar era convins c lucrurile se

vor aranja. i în clipa acea, soarta interveni
în joc.
La cap tul pontonului era ancorat un
vapora de croazier , de un alb str lucitor,
cu o dung albastr deasupra liniei de
plutire. La pupa era scris numele
ambarca iunii, L’Alouette, i locul
înregistr rii, Granville, despre care Turkin
tia c e un port de pe coast , în apropierea
localit ii St. Malo. Pe punte ap ru o
pereche care vorbea fran uze te. B rbatul
era înalt, cu barb i purta ochelari. Era
îmbr cat cu o hain marin reasc de
culoare închis . Femeia purta blue-jeans i
o jachet identic , iar pe cap avea un batic.
În timp ce b rbatul c» ajut s treac
peste balustrad , Turkin îl auzi spunând:
— Mergem pe jos pân în sta ia de
autobuz. De acolo lu m un taxi spre
aeroport. Avionul de Guernsey decoleaz la
opt.
291
— La ce or ajungem înapoi? spuse ea.

— La patru. Avem timp s lu m micul
dejun la aeroport.
Cei doi se îndep rtar . epilov spuse:
— Ce este Guernsay?
— Urm toarea insul , îi r spunse Turkin.
Am citii despre ea în ghid. Sunt zboruri
inter-insulare de mai multe ori pe zi.
Dureaz doar cincisprezece minute. O
plimbare de o zi pentru turi ti.
— Te gânde ti i tu la ce m gândesc eu?
întreb epilov.
— E o ambarca iune frumoas , spuse
Turkin. Am putea ajunge la St. Malo i s
plec m mai departe cu câteva ceasuri bune
înainte ca tia doi s se întoarc aici dup -
amiaz . Scoase un pachet de ig ri fran u-
ze ti i-i oferi una tovar ului lui. S -i
m s se îndep rteze i pe urm
verific m.
cur o plimbare pe pontoane, apoi
dup zece minute se întoarser i urcar la
292
bord. U a de la scara care ducea spre

puntea de dedesubt era încuiat . epilov
scoase un i o for cu dexteritate. Jos se
aflau dou cabine frumos mobilate, un
salon i o buc rie. Se întoarser pe punte
i încercar u a de la timonerie. Era
deschis .
— Cheia de contact nu-i aici.
— Nici o problem . D -mi cu itul t u.
Turkin bâjbâi cu mâna în sus, în spatele
tabloului de comand i trase în jos câteva
fire. Îi trebuir doar câteva clipe ca s fac
leg tura corect i când ap pe butonul de
pornire, motorul porni imediat. Verific
nivelul carburantului.
— Rezervorul e plin pe trei sferturi.
Desf cu din nou sârmele. Ivan, cred c azi
o ziua noastr norocoas , îi spuse el lui
epilov.
Ocolir portul i se întoarser în cealalt
parte a lui, apoi o luar pe Cheiul Albert,
oprindu-se la cap tul lui, ca s se uite în jos
293
la dana hidroglisorului.
— Excelent. Turkin se uit la ceas. Acum
nu ne r mâne decât s a tept m. Hai s
ut m localul la i s gust m ceva.
La St. Malo, hidroglisorul Cundor ie ea
din port pe lâng Mole des Noires. Era
aproape plin, în principal cu turi ti francezi
care f ceau o excursie de o zi pe insula
Jersey, judecând dup conversa iile care
ajungeau la urechile Taniei. Dup ce ie i
din port, hidroglisorul începu s se ridice,
rind viteza, i ea privea spre cerul
dimine ii, sim indu-se în culmea fericirii.
Izbutise. Îi p lise pe to i. O dat ajuns în
Jersey, era ca i ajuns la Londra. Se l
pe speteaza scaunului i închise ochii.
Alex Martin vir cu Peugeotul lui mare

intrând pe Cheiul Albert i mai merse pu in
pân g si un loc bun de parcare, ceea ce nu
era foarte u or, c ci tocmai sosise feribotul
de ma ini de la Weymouth i era o oarecare
294
aglomera ie. Nu dormise deloc i începea s

simt efectele lipsei de somn, de i se mai
înviorase dup ce luase un mic dejun
substan ial i f cuse un du rece. Era
îmbr cat cu pantaloni bleumarin, un
pulover pe gir de aceea i culoare i un
sacou sport din tweed bleu, de la Yves St.
Laurent. Se îmbr case a a.
Într-un fel din dorin a de a-i face o
impresie bun Taniei Voroninova. Muzica
însemna foarte mult pentru el i ansa de a
cunoa te o interpret pe care o admira atât
de mult, avea pentru el mult mai mult
importan decât i-ar fi putut imagina
vreodat Ferguson sau Fox. Avea p rul înc
pu in umed i î i trecu degetele prin el,
brusc nelini tit. Deschise torpedoul
Peugeotu-lui i scoase pistolul care se afla
acolo. Era un Smith and Wesson Special,
calibru 33, model Airweight cu eava de
cinci centimetri, o arm mult folosit de
CIA. Cu ase ani în urm , o luase de pe
cadavrul unui terorist protestant din Belfast,
295
membru al organiza iei ilegale UVF.

Individul încercase s -l ucid pe Martin i
aproape c reu ise. Numai c îl omorâse
Martin pe el. Ciudat era c nu-l fr mântase
asta niciodat . N-avusese regrete, nici
co maruri.
— Potole te-te, Alex, spuse el în oapt .
Aici e ti în Jersey.
Dar nu-l p sea sentimentul c tr ia din
nou acel Belfast, avea aceea i senza ie de
nelini te i, amintindu- i de un vechi truc
din zilele când ac iona în clandestinitate, î i
vârî pistolul sub curea, în scobitura
spatelui. De obicei, chiar i la o perchezi ie
corporal le sc pa arma ascuns acolo.
mase în ma in fumând o igar i
ascultând Radio Jersey, pân când
hidroglisorul p trunse În rada portului. Dar
nici atunci nu coborî. Urmau obi nuitele
formalit i de îndeplinit, trecerea prin vam
i a a mai departe. A tept pân ce primii
pasageri ap rur la ie irea pentru pasageri,
296
apoi coborî i porni spre ei. O recunoscu

imediat pe Tania, îmbr cat cu salopeta
neagr i cu trendul pe umeri, ca o pelerin .
Se duse spre ea.
— Domni oara Voroninova? Ea îl
cercet precaut Sau s v spun domni oara
Frank?
— Cine sunte i?
— Alexander Martin. M aflu aici pentru
a m asigura c ve i ajunge la avion în
siguran . Ave i rezervat un bilet pentru
avionul de zece i zece spre Londra. E timp
destul.
Tania îl lu de bra relaxându-se total,
nedându- i seama de prezen a lui Turkin i
epilov de cealalt parte a drumului,
rezema i de zid, pe jum tate întor i cu
spatele.
— N-ave i idee ce pl cut este s vezi un
chip prietenos.
— Pe aici. O ghid spre Peugeot. V-am
zut cântând Imperialul la concertele de
297
promenad de la Albert Hall, anul trecut.

i fost uluitoare.
O instal pe scaunul de lâng ofer, ocoli
ma ina i se a ez la volan.
— Cânta i i dumneavoastr la pian?
întreb ea, mânat parc de o intui ie.
— O, da. R suci cheia în contact. Dar nu
ca dumneavoastr .
În spatele lor, portierele din spate ale
ma inii se deschiser i cei doi ru i se
urcar , Turkin în spatele Taniei.
— F scandal, ave i amândoi câte un
pistol cu surdin Îndreptat spre spinare.
Scaunele astea nu sunt tocmai un blindaj
pentru corpurile voastre. Putem s v
ucidem pe amândoi f s se aud un sunet
i apoi s-o-ntindem.
Tania încremenise i r sufla din greu.
Alex Martin spuse calm:
— Ii cuno ti pe ace ti indivizi?
— Sunt de la GRU, Serviciul de
298
informa ii al armatei.
— Am în eles. i acum ce se-ntâmpl ? îl
întreb el pe Turkin.
— Dac putem s-o lu m, se întoarce cu
noi. Dac nu, va muri. Singurul lucru care
conteaz este s nu discute cu cine nu
trebuie. Dac faci vreo prostie, ea moare
prima. Ne cunoa tem datoria.
— Sunt convins.
— Pentru c noi suntem tari i voi sunte i
slabi, frumu elule, îi spuse Turkin. De
aceea, noi vom câ tiga în cele din urm . i
o s ajungem pân la Palatul Buckingham.
— N-a i nimerit sezonul, b trâne. spuse
Alex. Regina se afl la Sandringham.
Turkin rânji.
— Foarte amuzant. Acum, hai urne te
chestia asta spre portul pentru ambarca iuni
mici.
O luar pe jos pe ponton, spre.

299
L’Alouette, Martin inând-o pe fat de cot

iar cei doi ru i venind în urma lor. Martin o
ajut pe Tania s treac balustrada Sim ea
tremur .
Turkin deschise u a dinspre scara ce
ducea dedesubt.
— Coborâ i, amândoi! îi urm
îndeaproape, de data: asta cu pistolul în
mân . Stop! îi strig lui Martin când
ajunser în salon. Apleac -te pe mas .
picioarele desf cute, iar tu, stai jos, îi spuse
Taniei.
epilov st tea deoparte, cu pistolul în
mân . Tania era gala s izbucneasc în
plâns. Alex îi spuse cu blânde e:
— Încearc s zâmbe ti. Întotdeauna
ajut .
— Voi, englezii, z u c -ntrece i orice
tupeu, spuse Turkin în timp ce îl
perchezi iona cu o mân de expert. Nu mai
reprezenta i nimic. Sunte i dep i. i stai
sa vezi. când o s v alunge argentinienii de
300
pe m ri. acolo, în apele Atlanticului de sud.

Ridic sacoul lui Martin la spate i g si
pistolul Airweight. Ia te uit ce-am g sit! îi
spuse el lui epilov. Un amator! Vezi c în
buc rie e o frânghie. Adu-o încoace.
epilov se întoarse imediat:
— Cum ajungem în larg, îmi face i felul,
nu-i a a? întreb Martin.
— Cam a a ceva, Turkin se întoarse spre
epilov. Leag -l. Hai s-o tergem cât mai
repede de-aici. M duc s pornesc motorul.
Urc scara spre punte. Tania nu mai
tremura, era palid la fa i în ochi i se
citeau furia i disperarea! Martin î i r suci
capul aproape imperceptibil i epilov îl
lovi brutal cu genunchiul în spate.
— Ridic -te! Mâinile la spate!
Martin sim i eava surdinei în spinare.
Rusul îi spuse Taniei:
— Leag -i mâinile.
Martin se gândi:
301
— M i, b ie i, v d c nu v -nva nimic
acolo! Nu se st niciodat atât de aproape
de cel lalt.
Se r suci, pivotând spre stânga i evitând
eava pistolului. Pistolul scuip un glonte,
când o gaur în perete. Îl în fac pe rus
de încheietura mâinii, cu dreapta, i-o r suci
în sus, întins i încordat , ca o bar de
el. epilov gemu, l s -i cad arma, i
pumnul stâng al lui Martin, încle tat, se
ab tu asupra bra ului lui ca un ciocan,
fracturându-l.
epilov url i c zu pe un genunchi.
Martin se aplec , ridic pistolul i: atunci,
ca prin miracol, cealalt mân a rusului
ni în sus, în ea sclipind lama unui .
Martin par lovitura, sim ind brusc durerea,
în clipa când lama îi sfâ ie mâneca, i-i
du sângele. Îl pocni pe epilov în falc ,
cu degetele întinse i-i d du un ut cu itului
pân sub scaun.
Tania se ridicase, dar se auzeau deja pa i
302
gr bi i pe punte.
— Ivan? strig Turkin.
Martin îi f cu semn fetei, ducând un
deget la gur , trecu pe lâng ea i intr în
buc rie. G si o sc ri oare ducea la
tambuchiul din fa . Îl deschise i ie i pe
punte, auzindu-l pe Turkin care cobora.
Începuse din nou s plou i o cea
oar plutea dinspre mare. Str tu cu pas
or puntea pân la intrarea spre scara
dintre pun i. Turkin ajunsese jos i st tea
acolo, cu pistolul în mâna dreapt , uitându-
se prudent în salon. Martin nu f cu nici cel
mai mie zgomot, nu-i d du nici o ans .
Întinse doar pistolul i-l împu frumos în
bra ul drept. Turkin url . d du drumul
armei i intr cl tinându-se în salon iar
Martin coborî scara.
Tania veni spre el. Martin lu de jos
pistolul lui Turkin i îl b în buzunar.
Turkin se rezem de mas , inându-se de
bra i str fulgerându-l cu privirea. epilov
303
tocmai se ridica de jos cu mare greutate i

se pr bu i pe banchet gemând. Martin îl
suci pe Turkin i-l c ut în buzunare,
pân ce g si pistolul Smith and Wesson. Se
întoarse din nou spre Turkin.
— Am umblat cu grij cu bra ul t u. N-o
mori — deocamdat . Nu tiu cine e
proprietarul acestui iaht, dar e dar c ai vrut
s-o tergi cu el, împreun cu amicul t u.
Dac a fi în locul vostru, chiar asta a face.
Aici i-ai încurca grozav pe ai no tri i sunt
convins c ar vrea s v întoarce i la
Moscova. Cred c împreun o s v
descurca i.
— Tic losule! spuse Peter Turkin
exasperat.
— Te rog, nu în fa a doamnei, îi spuse
Alex Martin. O împinse pe Tania
Voroninova în sus pe scar i se întoarse
spre el. Dac vre i s ti i, voi doi n-a i
supravie ui nici m car unei singure nop i
rele de sâmb în Belfast, spuse el, apoi o
304
urm pe fat , sus, pe punte.

Când ajunser la Peugeot, î i scoase cu
grij sacoul. Avea sânge pe mâneca de la
ma i î i extrase batista din buzunar.
— V rog, vede i dac pute i face ceva
cu asta.
Tania i-o leg strâns în jurul t ieturii.
— Ce fel de om sunte i?
— P i i eu îl prefer tot pe Mozart, spuse
Alex Martin în timp ce î i tr gea pe el
sacoul. Hei, ia privi i!
În dep rtare, în cel lalt cap t al portului,
L’Alouette ie ea din port.
— Pleac , spuse Tania.
— Nenoroci ii! îi spuse Martin. Dup
povestea asta, vor fi probabil expedia i în
Gulag. O ajut s se urce în Peugeot i
zâmbi vesel, a ezându-se la volan. Acum e
cazul s v duc la aeroport, nu-i a a?
La terminalul num rul unu al

305
aeroportului Heathrow, Harry Fox edea la

o cea cu ceai i o igar cu sergentul de
serviciu, în biroul corpului de paz .
Telefonul sun , sergentul r spunse, apoi îi
du lui Fox receptorul.
— Harry? spuse Ferguson.
— Da, sir.
— A sc pat. E în avion. Adineauri a
decolat din Jersey.
— F nici o problem , domnule?
— Nu, în afar de faptul c dou
sperietori de la GRU i-au atacat pe ea i pe
Martin pe Cheiul Albert.
Fox întreb :
— i ce s-a întâmplat?
— S-a întâmplat c Martin s-a descurcat.
Va trebui s -l mai folosim pe tân rul sta.
Parc spuneai cu a f cut parte din Brigada
rzii?
— Da, sir. Garda Vel .
— B nuiam eu. Se vede întotdeauna,
306
spuse Ferguson cu un ton vesel i închise

telefonul.
— Nu, madame, nu trebuie s pl ti i
nimic, îi spuse stewardul Taniei, când
avionul se în pe cer, p sind aeroportul
Jersey. Barul e gratis. Ce dori i? Vodc cu
ap tonic , gin cu suc de portocale? Sau
ampanie.
ampanie pe gratis. Tania confirm din
cap i lu paharul aburit pe care-l oferi
stewardul. Pentru o via nou , se gândi ea,
apoi spuse înceti or:
— În s tatea ta, Alexander Martin. i
goli paharul dintr-o lung sorbitur .
Din fericire, menajera avea zi liber .

Alex Martin sa debarasa de c ma ,
vârând-o bine sub gunoi, pe fundul uncia
din pubele, apoi intr în baie i î i sp
bra ul. Rana ar fi trebuit s fie cusut , dar
asta ar fi declan at tot felul de întreb ri i
a ceva era inadmisibil. Strânse marginile
307
ieturii i le prinse cu ajutorul unor buc i

de plasture, un vechi truc pe care-l foloseau
solda ii, apoi se bandaj . Î i puse pe el un
halat de baie, î i turn un whisky mare i se
duse în camera de zi. Tocmai când se a eza,
sun telefonul.
So ia lui spuse:
— Scumpule, am sunat la birou i mi-au
spus c i-ai luat zi liber . S-a întâmplat
ceva? Sper c nu te-ai surmenat din nou.
Nu tia nimic despre serviciile pe care
so ul ei i le f cuse lui Ferguson în trecut. N-
avea rost s-o alarmeze acum. Zâmbi cu
triste e, privind mâneca sfâ iat a sacoului
Yves St. Laurent, aruncat pe scaunul de
lâng el.
— Nici gând, spuse el. Doar m cuno ti.
Nu-mi doresc decât o via lini tit . Azi
lucrez acas , asta-i tot. Acum spune-mi ce
fac copiii.
308
În Cavendish Square, Ferguson edea la

birou cu receptorul în mân , cu o fa
grav , când Fox veni în birou cu un mesaj
telex. Ferguson ii f cu gr bit semn cu
mâna, apoi urm :
— V mul umesc, domnule ministru. i
puse receptorul la loc.
— E vreo problem , sir?
— În ceea ce m prive te, este.
— Hai, spune i despre ce e vorba!
— Cei de la Foreign Office m-au anun at
adineauri c vizita Papei va avea loc în mod
cert. Vaticanul va da un comunicat peste
câteva ore. Ce-ai acolo?
— Un telex, sir. Informa ii asupra
desf ur rii luptelor. Vestea cea rea este c
309
HMS Antelope s-a scufundat, în cele din

urm . A fost bombardat ieri de c tre
avioane Skyhawk. Vestea cea bun este c
apte avioane argentiniene au fost doborâte.
— M-ar bucura mai mult vestea dac a
vedea r ele. Probabil c cifra real e
jum tate. La fel cu în B lia pentru Anglia.
— Poate, sir. To i exagereaz când se
precipit lucrurile. i creeaz derut .
Ferguson se ridic i î i aprinse un
trabuc.
— Nu tiu ce s mai zic. Uneori parc se
pr bu te naibii acoperi ul peste tine. Am
pe cap sosirea Papei, de care ne puteam
foarte bine lipsi... Cuchulain bântuie înc
pe undeva... i acum i tâmpenia asta cu
argentinienii care încearc s cumpere
rachete Exocet de pe pia a neagr din Paris.
A fost transmis ordinul s fie scos Tony
Villiers din spatele liniilor inamice din In-
sulele Falkland?
— Nici o problem , sir. În momentul
310
acesta este depus în Uruguay de un

submarin. De la Montevideo zboar cu Air
France direct la Paris. Mâine trebuie p-
ajung .
— E-n regul . Va trebui s te duci pân
acolo. Îi furnizezi toate informa iile în
detaliu, apoi te întorci imediat aici.
— Va fi de-ajuns, sir?
— O, da, bineîn eles. Doar tii cum e
Tony o dat ce se porne te. E ca focul. O s
le vin de hac adversarilor no tri de acolo,
nici o problem . Am nevoie de tine aici,
Harry. Ce-i cu Voroninova?
— Dup cum v-am mai spus, în drum de
la Heathrow, ne-am oprit; la Harrods, ca s -
i cump m câteva lucruri. N-avea decât ce
era pe ea.
— Precis c nu are nici un ban, spuse
Ferguson. Va trebui s scoatem ceva din
fondul pentru cheltuieli neprev zute.
— Întâmpl tor, s ti i c nu va fi
necesar, sir. Se pare c are aici un cont
311
bancar foarte substan ial. Drepturi de autor

de la discuri i a a mai departe. În mod
sigur, nu va avea nici o dificultate s i
câ tige existen a. To i impresarii vor umbla
dup ea când vor afla c e disponibil .
— Toate astea sini pentru mai târziu.
Trebuie neap rat s stea ascuns pân spun
eu. Cum i s-a p rut?
— E foarte dr gu , sir. Am instalat-o în
camera liber i s-a b gat în baie.
— Bine, dar nu e cazul s-o îndemn m la
leneveal . Harry. Trebuie s -i d m zor cu
povestea asta. Am primit ve ti de la Devlin
i se pare c un alt om de-al lui
McGuinness, cel care trebuia s -l
supravegheze pe Cerni, a fost g sit în râul
Liffey. Amicul nostru nu- i pierde vremea.
— În eleg, sir, spuse Fox. Deci ce
propune i?
— O expediem la Dublin imediat, azi
dup -amiaz . Po i s-o escortezi, Harry. I-o
predai lui Devlin la aeroport, apoi te întorci
312
aici. Po i pleca la Paris cu avionul de

diminea .
Fox spuse cu glas domol:
— Poate c simte i ea nevoie s se
lini teasc pu in. S i trag sufletul, cum
se zice.
— Cu to ii ne-am dori asta, Harry, i
dac este o aluzie subtil la cum te sim i tu,
tot ce pot s i spun este c în acest caz
trebuia s accep i slujba care i s-a oferit la
banca comercial a unchiului t u. Începeai
la zece, terminai la patru.
— i m plictiseam de moarte, sir.
În acel moment, Kim deschise u a i o
introduse pe Tania Voroninova. Avea
cearc ne la ochi, dar ar ta surprinz tor de
bine, impresia general fiind accentuat de
puloverul albastru de ca mir i de fusta ele-
gant de tweed, pe care le cump rase de la
Harrods. Fox f cu prezent rile.
— Domni oara Voroninova! E o mare
pl cere pentru mine, spuse Ferguson. Am
313
auzit c a i tr it clipe de mare tensiune. V

rog, lua i loc.
Tania se a ez pe canapeaua de lâng
min.
— Ave i cumva idee ce se întâmpl la
Paris? întreb ea.
— Înc nu, spuse Fox. Vom afla pân la
urm , dar dac dori i s auzi i o p rere
avizat , v asigur c KGB-ul nu accept
niciodat un e ec, i dac inem seama de
interesul deosebit al tat lui dumneavoastr
adoptiv fa de acest caz... D du din umeri.
Eu n-a vrea s fiu în pielea lui Turkin sau
a lui epilov.
— Chiar i o c tan b trân i ireat ca
Nikolai Belov va supravie ui cu greu
acestei lovituri, interveni Ferguson.
— Deci, ce urmeaz acum? întreb ea.
voi revedea cu profesorul Devlin?
— Da, dar asta înseamn s zbura i la
Dublin. tiu c nici n-a i apucat s v
dezmetici i bine, dar este esen ial s ne
314
gr bim. A dori s pleca i peste câteva ore,

în aceast dup -amiaz , dac nu v
deranjeaz . C pitanul Fox v va escorta i
vom aranja cu Devlin s v întâmpine la
aeroportul din Dublin.
Tania era înc surescitat i starea ei
rea a fi consecin a celor întâmplate deja.
— Când plec m? spuse ea.
— Primul avion de disear , spuse Devlin.
Desigur, voi fi acolo. Nici o problem .
— Te las s organizezi singur întâlnirea
necesar cu McGuinness, pentru ca ea s
poat vedea toate fotografiile i orice alte
materiale pe care vor s i le arate.
— O s m ocup de toate, spuse Devlin.
— De preferat cât mai repede, îi spuse
Ferguson ferm.
— Ascult i m supun, Duh al L mpii,
spuse Devlin. Acum d -mi-o i mie.
Ferguson îi întinse fetei receptorul. Tania
spuse:
315
— Domnul profesor Devlin? Ce s-a

întâmplat?
— Am ve ti de la Paris. Mona Lisa râde
cu toat fa a. Pe curând.
i la Moscova se întâmplaser lucruri

importante în diminea a aceea. Evenimente
care aveau s afecteze întreaga Rusie, în
particular, i politica interna ional , în
general. Iuri Andropov, eful KGB-ului
începând din 1967, fusese numit secretar al
Comitetului Central al Partidului Comunist.
Ocupa înc vechiul s u birou din sediul
KGB-ului din Pia a Dzerjinski i acolo îl
convoc pe Maslovski, imediat dup ora
prânzului. Generalul st tea în picioare în
fa a mesei de lucru, cuprins de presim iri
rele, c ci Andropov era probabil singurul
om dintre to i pe care-i cuno tea, de care se
temea cu adev rat. Andropov scria i se
auzea stiloul lui scâr âind pe hârtie. Îl
ignor un timp pe Maslovski, apoi rosti,
316
s i ridice privirea:
— N-are nici un rost s mai amintesc
crasa, ineficient manifestat de
departamentul dumneavoastr în privin a
afacerii Cuchulain.
— Tovar e... Maslovski nu încerc s se
apere.
— A i dat ordin s fie lichidat împreun
cu Cerni?
— Da, tovar e.
— Cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Andropov t cu o clip , î i scoase ochelarii
i î i trecu o mân peste frunte. Apoi, mai
este problema fiicei dumneavoastr
adoptive. În acest moment, se afl în
siguran la Londra, mul umit b lm jelilor
oamenilor vo tri.
— Da, tovar e.
— Iar de acolo, brigadierul Ferguson o
expediaz cu avionul la Dublin, unde IRA
inten ioneaz s -i ofere tot ajutorul de care
are nevoie pentru a-l identifica pe
317
Cuchulain?
— Cam aceasta pare s fie situa ia, spuse
Maslovski cu glasul pierit.
— Eu consider Aripa Provizorie a IRA
ca fiind o organiza ie fascist , mânjit în
mod iremediabil de leg turile, ei cu
Biserica Catolic , iar Tania Voroninova
este o tr toare a rii ei, a partidului i a
clasei ei. Ve i trimite imediat o telegram
individului acela, Lubov, la Dublin. O va
lichida laolalt cu Cerni i Cuchulain.
i puse din nou ochelarii, lu stiloul i
începu din nou s scrie. Maslovski spuse cu
un glas r gu it:
— V rog, tovar e, poate c ...
Andropov î i ridic surprins privirea.
— V creeaz vreo problem ordinul
meu, tovar e general?
Maslovski se f cu mic sub privirea aceea
rece i scutur repede: din cap.
— Nu, desigur c nu, tovar e. Se
318
întoarse i ie i, sim ind cum îi tremur u or

membrele.
***
La ambasada sovietic din Dublin,

Lubov primise deja un mesaj de la Paris,
prin care era informat c Tania Voroninova
sc pase din plas . Se afla înc în camera
radio, când sosi cel de-al doilea mesaj, de la
Maslovski, din Moscova. Operatoarea îl
înregistr , introduse banda în aparat i
Lubov î i b tu pe clape codul personal.
Când citi mesajul, i se f cu efectiv r u. Se-
duse în biroul lui, încuie u a i scoase o
sticl de whisky din dulap. D du pe gât un
pahar, apoi înc unul. În cele din urm , îl
sun pe Cerni.
— Aici Costello. Era numele conspirativ
pe care-l folosea în astfel de ocazii. Ai
treab ?
— Nu în mod deosebit. Îi spuse Cerni.
319
— Trebuie s ne vedem.
— La locul obi nuit?
— Da, dar mai întâi trebuie s i vorbesc.
E foarte important. Totu i trebuie s
aranj m s ne vedem i cu amicul nostru
comun în seara asta. În Dun Street, parc .
Po i aranja asta?
— E ceva foarte neobi nuit.
— i-am spus c sunt chestiuni de mare
importan . Sun -m ca s -mi confirmi
întâlnirea de disear .
Cerni era categoric îngrijorat. Dun Street
era numele codificat al unui depozit
dezafectat de pe City Quay. pe care-l
închinase cu câ iva ani în urm sub numele
unei firme oarecare, dar nu asta era
problema. Cu adev rat important era faptul
el, Cussane i Lubov nu se mai
întâlniser niciodat to i trei la un loc. Îl
sun pe Cussane la vila lui, f succes, a a
încerc la birourile secretariatului catolic
din Dublin. Cussane r spunse imediat.
320
— Slav Domnului, spuse Cerni. Am

sunat i la vil .
— Da, adineauri am picat, îi spuse
Cussane. E vreo problem ?
— Nu sunt sigur. Sunt nelini tit. Pot s
vorbesc pe leau?
— Pe firul sta a a vorbe ti de obicei.
— A luat leg tura cu mine amicul nostru,
Costello. M-a rugat s m întâlnesc cu el la
trei i jum tate.
— La locul obi nuit?
— Da, dar m-a mai rugat s aranjez s ne
întâlnim to i trei disear în Dun Street.
— Asta e într-adev r ceva neobi nuit.
— tiu. Nu-mi place.
— Poate c are pentru noi instruc iuni de
retragere, spuse Cussane. A zis ceva despre
fat ?
— Nu. Ar fi trebuit s spun ?
— M întrebam pur i simplu ce s-a
întâmplat acolo. Spune-i c vin în Dun
321
Street la ase i jum tate. Fii lini tit, Pavel.

Rezolv eu situa ia.
Închise telefonul i imediat Cerni îl sun
din nou pe Lubuv.
— La ase i jum tate e bine?
— E-n regul , îi spuse Lubov.
— M-a întrebat dac tii ceva despre fata
de la Paris.
— Nu, n-am auzit absolut nimic, min i
Lubov. Ne vedem la trei i jum tate.
Închise telefonul, apoi î i mai turn un
pahar, descuie sertarul de sus al biroului,
scoase o cutie i o deschise. În untru se afla
un pistol semiautomat Stecikin i o surdin .
Începu s-o monteze cu mult delicate e.
***
În biroul lui de la secretariat, Harry

Cussane st tea la fereastra, privind în jos,
spre strad . Înainte de a p si vila,
322
ascultase convorbirea lui Devlin cu

Ferguson i tia c Tania Voroninova
trebuia s soseasc în seara aceea. Era de
neconceput ca Lubov s nu fi aflat nimic,
fie de la Moscova, fie de la Paris, a a c de
ce nu pomenise nimic?
Întâlnirea din Dun Street era în sine ceva
neobi nuit, dar de ce trebuia, în vederea
acelei întâlniri, s se întâlneasc mai întâi
cu Cerni, ca de obicei, în ultimul rând de la
cinematograf? Despre ce urgen putea fi
vorba? Nimic nu se potrivea i toate
instinctele lui Cussane, ascu ite de anii de
via în clandestinitate îl avertizau. Nu tia
de ce voia Lubov s se vad cu ei, dar era
dar c nu pentru a face conversa ie.
Pavel Cerni tocmai întindea mâna s i ia

impermeabilul, când cineva b tu la u a
apartamentului. Când o deschise, îl v zu
afar pe Harry Cussane. Purta o p rie
moale de culoare închis i o manta de
323
ploaie de genul pe care le poart preo ii, i

rea agitat.
— Pavel, slav Domnului c te-am prins!
— De ce? Ce este? întreb Cerni.
— i-l aminte ti pe tipul de la IRA care
te-a urm rit? Cel de care te-am sc pat ieri?
Au pus altul pe urmele tale. Vino încoace.
Apartamentul lui Cerni se afla la primul
etaj al vechii cl diri din piatr cenu ie a
colegiului. Cussane urc repede scara pân
la etajul urm tor i coti imediat în sus pe un
alt ir de trepte.
— Unde mergem? strig Cerni.
— O s i ar t.
Pe ultimul palier, fereastra în stil George
de la ca-patul lui avea jum tatea de jos
ridicat . Cussane arunc o privire afar .
— Uite, acolo, spuse el. În cealalt parte
a cul ii. Cerni privi în jos spre lespezile i
iarba verde din curte.
— Unde? întreb el.
324
Sim i mâna în scobitura spatelui,

împingându-l brusc, eu brutalitate. Reu i s
scoat un ip t, dar abia în clipa când î i
pierdu echilibrul pe pervazul scund al fe-
restrei i se pr bu i cu capul înainte spre
lespezile aflate la dou zeci i cinci de metri
dedesubt.
Cussane alerg de-a lungul coridorului i
coborî repede pe scara din dos. Într-un fel,
spusese adev rul. McGuinness îl înlocuise
într-adev r pe Murphy cu un nou câine de
paz , de fapt doi, de data asta, care edeau
într-un Ford Escort verde în apropierea
intr rii principale. De i acum vor a tepta de
poman .
Lubov era singur în ultimul rând de

scaune. De fapt, în tot cinematograful erau
doar cinci, ase oameni, din câte putea
vedea în semiîntuneric. Venise devreme,
dar o f cuse inten ionat i î i pip i pistolul
cu surdin în buzunar, având palmele
325
umede de transpira ie. Î i adusese cu el o

sticl , pe care o scoase în acel moment i
trase o du zdrav . Îi mai trebuia pu in
whisky ca s -i dea curajul necesar. Mai
întâi Cerni, apoi Cussane, dar cu el va fi
mai simplu, c ci se va duce înainte la de-
pozit i îl va a tepta preg tit. Mai trase o
du i tocmai b gase sticla la loc, când
sim i o mi care în întuneric i cineva se
ez lâng el.
— Pavel? întoarse capul.
Un bra i se strecur în jurul gâtului i o
mân îi astup gura. În secunda în care
recunoscu fa a palid a lui Cussane sub
borul p riei negre, vârful ca de ac al
stiletului, pe care Cussane îl inea în mâna
dreapt , îi p trunse pe sub coaste, intrându-
i în inim . N-avu nici m car timp s se
zbat . Un fel de lumin orbitoare, nici o
durere, apoi doar întuneric.
Cussane terse meticulos lama pe sacoul
lui Lubov i-l l pe speteaza scaunului, ca
326
i cum ar fi adormit. G si pistolul Stecikin

în buzunarul mortului, îl scoase i-l vârî în
buzunarul lui. Avusese dreptate, ca de obi-
cei. Ultima dovad . Se ridic , str tu
intervalul dintre scaune, o simpl umbr în
pardesiul lui negru, i p si sala printr-una
din ie iri.
Dup o jum tate de or , era înapoi în

biroul lui de la secretariat i abia apucase s
se a eze, când intru monseniorul Halloran.
Era foarte vesel i vizibil emo ional.
— Ai auzit? Adineauri am primit
confirmarea de la Vatican. Vizita Papei va
avea loc.
— Deci s-au hot rât. Te duci acolo?
— Bineîn eles. Am o stran rezervat la
catedrala Canterbury. E o ocazie istoric ,
Harry. Oamenii le vor povesti nepo ilor
despre ca.
— Cei care au, zise Cussane zâmbind.
Halloran râse.
327
— Exact. Ceea ce nu e cazul nostru.

Trebuie s plec. Am o mul ime de treburi
de aranjat.
Cussane r mase cufundat în gânduri,
apoi întinse mâna dup mantaua de ploaie
pe care o aruncase pe un scaun i scoase
pumnalul vârât în teaca de piele. Îl b
într-unui din sertarele de la birou, apoi
scoase pistolul Stecikin. Ce amator gafeur
se dovedise Lubov, folosind o arm de
fabrica ie ruseasc ! Dar era dovada de care
avea nevoie. Însemna c pentru st pânii lui,
nu era doar înlocuibil, ci devenise acum
chiar un obstacol.
— Deci ce-ai s faci acum, Harry
Cussane? se întreb el în oapt . Încotro o
iei?
Ciudat obiceiul sta de a se adresa lui
însu i cu numele întreg al lui Cussane. Era
ca i cum ar fi fost o alt persoan , ceea ce,
într-un fel, a a i era.
Telefonul sun i, când r spunse, auzi
328
glasul lui Devlin.

— Bine c te-am g sit.
— Unde e ti?
— La aeroportul din Dublin. Am venit s
iau un musafir. O fat foarte dr gu , de
fapt. Cred c o s i plac . M-am gândit s
cin m to i trei împreun ast sear .
— Pare o idee bun , spuse Cussane calm.
Dar am promis s oficiez slujba de sear la
biserica din sat. Termin la opt. E bine?
— În regul . Abia a tept m s le vedem.
Cussane puse jos receptorul. Puica
desigur s fugii, dar unde i în ce scop? În
orice caz, piesa mai avea cel pu in un act,
toate instinctele i-o spuneau.
— N-ai unde s te ascunzi, Harry
Cussane, spuse el încet.
***
Când Harry Fox i Tania p ir în sala

329
pentru sosiri, Devlin a tepta rezemat de un

stâlp, fumând o igar , îmbr cat cu trenciul
i p ria neagr de fetru. Le ie i înainte,
zâmbind.
— Ccad mile failte, spuse el i îi lu
mâinile tinerei femei. În irlandez asta
înseamn de o sut de mii de ori bun venit.
— Go raibb maith agat, îi prezent Fox
mul umirile de rigoare.
— Nu mai f pe grozavul. Devlin lu
geanta de voiaj a fetei. Mama lui era o
irlandez cumsecade, slav Domnului.
Tania era radioas .
— Sunt atât de emo ional ! Totul este
atât de... de incredibil.
Fox spuse:
— Bun, acum te afli în mâini sigure. Eu
am plecat. Peste o or am un avion înapoi.
duc s -mi iau bilet. P str m leg tura,
Liam.
Se pierdu în mul ime, iar Devlin o lu de
330
cot i o conduse spre intrarea principal .

— Un om dr gu , spuse ea. Ce-a p it la
mân ?
— A ridicat o geant cu o bomb în ea, la
Belfast. Într-o noapte rea i n-a apucat s-o
arunce destul de repede. Se descurc îns
cu minunea electronic pe care i-au dat-o.
— Spune i asta atât de calm. zise ea. În
timp ce traversau parcarea.
— Nu i-ar mul umi dac ai face gre eala
-i ar i compasiune. Asta se trage din
educa ia special pe care a primit-o. La
Eton, în regimentele G rzii. Acolo te înva
treci peste astfel de lucruri i s nu- i
plângi de mil . O ajut s urce în b trâna
lui ma in , un Alfa Romeo sport. Harry
face parte dintr-o specie rar , ca i
pu lamaua aia b trân de Ferguson. Este
ceea ce se nume te un gentleman.
— Ceea ce dumneavoastr nu sunte i?
— Doamne fere te, b trâna mea mam s-
ar r suci în mormânt dac te-ar auzi
331
pomenind m car a a cava, spuse el în timp

ce porni ma ina. Deci te-ai hot -rât s mai
chibzuie ti dup ce am p sit eu Parisul.
Ce s-a întâmplat?
Tania îi povesti totul. Despre Belov,
despre convorbirea telefonic pe care o
avusese cu Maslovski, despre epilov i
Turkin i, în sfâr it, despre aventura cu
Alex Martin în Jersey.
Devlin se încrunt , îngândurat, dup ce
ea termin .
— Deci erau pe urmele tale? Chiar te-au
teptat în Jersey? De unde naiba au aflat?
— Am întrebat la hotel orarul trenurilor,
îi spuse ea. Nu mi-am dat numele i nici
num rul camerei. Am crezut c mi-am
acoperit urmele. Poat c Belov i oamenii
lui au reu it s întreprind anumita
cercet ri.
— Poate. Oricum, acum iat -te aici. Vei
sta cu mine, în vila mea din Kilrea. Nu e
departe. Dup ce ajungem, am de dat un
332
telefon. Dac avem noroc, vom putea

stabili pentru mâine întâlnirile de care ai
nevoie. Vei avea de v zut o mul ime de
fotografii.
— Sper s ias ceva la iveal , spuse ea.
— To i sper m. Oricum, vom petrece a
sear lini tit . Eu voi preg ti cina i va veni
i un amic al meu.
— O persoan interesant ?
— E genul de om care e o raritate acolo,
de unde vii tu. Un preot catolic. P rintele
Harry Cussane. Cred c o s i plac .
***
Îl sun pe McGuinness din biroul lui.

— Fata a sosit. St la mine. Când po i
aranja întâlnirea de care am vorbit?
— Las asta, îi spuse McGuinness. Ai
aflat de Cerni? Devlin deveni dintr-o dat
atent.
333
— Nu.
— A f cut un plonjon, foarte lung de la o
fereastr alint la mare în ime la Trinity
College, azi dup amiaz . Problema este, a
zut sau a fost împins?
— Cred c s-ar putea spune c moartea
lui e bine-venit , spuse Devlin.
— Pentru o singur persoan , îi spuse
McGuinness. Doamne, tare a vrea s pun
mâna pe nemernicul la!
— Atunci aranjeaz întâlnirea cu fata,
spuse Devlin. Poate c ea îl va recunoa te.
— A începe s merg iar i la
spovedanie, dac a fi convins c a a se va
întâmpla, îi spuse McGuinness. Bine, po i
conta pe mine. Am s te sun.
Cussane se îmbr ca pentru slujb . În

sacristie, foarte calm i deta at. Acum nu
mai era o pies de teatru. Era mai degrab
un fel de improviza ie, în care actorii î i
creau singuri povestea. Habar n-avea ce se
334
va întâmpla.
Cele patru ajutoare care-l a teptau erau
ie i din sat, cura i i îngriji i, ar tând
aproape ca ni te îngeri, cu sutanele lor
stacojii cu stihare albe. Î i trase patrafirul
peste cap, î i lu cartea de rug ciuni i se
întoarse spre ei.
— Haide i s facem o slujb deosebit în
seara aceasta.
Ap pe soneria de la u . Peste o clip ,
orga începu s cânte. Unul din b ie i
deschise u a i intrar în irui i unul dup
cel lalt în mica biseric .
Devlin prepara fripturile în buc rie.

Tania deschise u ile de la teras i auzi
imediat muzica de org r spândindu-se
peste gr din , dinspre cealalt parte a
zidului. Intr i se duse la Devlin.
— Ce-i asta?
— Dincolo de zid este o m stire i un
azil. Capela este biserica satului. Se aude
335
probabil slujba oficiat de Harry Cussane.

Nu va întârzia mult.
Tania se întoarse în living i r mase
lâng u ile dinspre teras , ascultând. Era o
atmosfer pl cut , de pace. Interpretarea
era destul de bun . Travers peluza din fa a
vilei i deschise poarta din zid. Capela,
aflat la cel lalt cap t al m stirii, avea o
înf are pitoreasca i îmbietoare, cu
lumina aceea blând radiind dinspre
ferestre. Str tu c rarea care ducea la ea i
deschiser de stejar.
În untru, nu era decât o nun de s teni,
doi oameni în c rucioare de invalizi,
evident pacien i ai azilului, i câteva
lug ri e. Maica Anne-Marie cânta la
org . Instrumentul nu era prea grozav i
umezeala din untru avea un efect negativ
asupra tuburilor, dar ea cânta bine. În
tinere e, studiase un an la Conservatorul din
Paris. Înainte de a asculta chemarea
Domnului, dedicându-se vie ii religioase.
336
Lumina era foarte slab , provenind mai

ales de la lumin ri i biserica era un l ca al
umbrelor i al p cii, în care glasurile
duioase ale maicilor cântau Domine Jesu
Christ, Rex Floride... La altar, Harry
Cussane se ruga pentru to i p to ii de
pretutindeni, ale c ror fapte nu le îng duiau
accesul la nem rginita mil i dragoste a lui
Dumnezeu. Tania se a ez singur într-o
stran lateral , emo ionat de atmosfera
clin biseric . Adev rul era c nu asistase
niciodat la o asemenea slujb . Nu vedea
mare lucru din fa a lui Cussane. El era doar
silueta principal , care se z rea la altar în
lumina aceea firav , o siluet fascinant
pentru ea. În acele ve minte, ca i tot ce se
petrecea acolo.
Slujba continu i majoritatea membrilor
congrega iei înaintar spre balustrad
pentru a primi Trupul i Sângele lui Isus.
Tania urm ri cum preotul se deplaseaz de
la o persoan la alta, cu capul înclinat,
îngânând cuvintele rituale i se sim i
337
cuprins de o ciudat nelini te. Parc îl

cuno tea pe acest om, anumite mi ri ale
lui i se p reau familiare.
Dup ce slujba lu sfâr it i acord
iertarea de p cate final , p rintele se opri
pe trepte pentru a se adresa congrega iei.
— i în rug ciunile voastre din
urm toarele zile, v-a ruga pe fiecare dintre
voi s v ruga i pentru Sanctitatea Sa, care
va vizita în curând Anglia, într-un moment
cât se poate de dificil. Înaint pu in i acum
lumina lumin rilor îi c dea pe fa . Ruga i-
pentru el, pentru ca rug ciunile voastre,
ad ugate la ale lui, s -i dea puterea de a- i
duce misiunea la împlinire.
Privirea lui se plimb asupra tuturor
enoria ilor i pentru o clip p ru c o
prive te direct pe ea, apoi se îndep rt .
Tania încremeni, îngrozit , recep ionând
ocul, cel mai teribil pe care-l primise
vreodat în toat via a ei. Când preotul rosti
cuvintele de binecuvântare, buzele i se
338
mi cau parc f a emite nici un sunet.

Acesta era chipul, chipul care o urm rea în
vis de ani de zile. Era mai b trân, desigur,
mai blând chiar, clar era chipul
inconfundabil al lui Mihail Kelly, al celui
pe care îl numiser Cuchulain.
Ceea ce s-a petrecut apoi a fost ciudat i

totu i poate chiar atât de ciudat, având în
vedere împrejur rile. ocul fusese atât de
profund, încât parc o vl guise cu totul i
ea r mase în semiîntuneric, în fundul
bisericii, în timp ce oamenii plecau iar
Cussane i ajutoarele sale disp rur în
sacristie. În biseric era o lini te deplin , în
timp ce ca edea acolo, încercând s
în eleag rostul lucrurilor. Cuchulain era
rintele Cussane, prietenul lui Devlin i
asta explica multe. Ah. Doamne, se gândi
ea, ce m fac? i atunci u a sacristiei se
deschise i ap ru Cussane.
339
În buc rie totul era aproape gata.

Devlin se uit în cuptor, fluierând înceti or,
apoi strig :
— Ai pus masa?
Nu primi nici un r spuns. Intr în living.
Nu numai c masa nu era pus , dar nu se
vedea nici urm de Tania. Apoi observ c
ile dinspre teras sunt întredeschise, î i
scoase or ul i ie i pe teras .
— Tania! strig el înspre gr din i în
aceea i clip v zu c poarta din zid era
deschis .
Cussane era îmbr cat cu un costum negru

i cu gulerul preo esc. Se opri o clip ,
sim ind prezen a ei, de i nu d du nici un
semn. O observase aproape imediat în
timpul slujbei. Faptul c era str in de sat
ar fi fost de-ajuns ca s o remarce, dar în
împrejur rile de fa i-a fost clar cine
trebuie s fie. tiind aceasta, Cussane v zu
pe chipul ei umbra copilei, a copilei care se
340
zb tuse în bra ele lui în acea zi în Drumore.

cu mul i ani în urm . Ochii nu se schimb ,
iar ochii ei nu-i uitase niciodat .
Se întoarse la balustrada din fa a
altarului, i f cu plec ciunea, l sându-se pe
un genunchi, iar Tania, cuprins acum de
panic i îngrozitor de speria ii, f cu un
efort i se ridic i porni de-a lungul
naosului. U a dintre confesionale era
întredeschis i se strecur în untru. Când o
trase ca s-o închid , se auzi un scâr âit u or.
Îl auzi apropiindu-se prin naos, cu pa i rari,
sunând pe lespezile de piatr . Se auzeau
tot mai aproape. Se oprir .
Cussane spuse înceti or, în rus :
— tiu c e ti acolo, Tania Voroninova.
Acum po i ie i.
Fata se ridic , tremurând, brusc

înfrigurat . El era foarte calm i fa a lui
avea o expresie grav . Îi spuse tot în rus :
— A trecut mult timp de atunci.
341
Ea spuse:
— Ai s m ucizi i pe mine, cum l-ai
ucis pe tata? Cum i-ai ucis pe atâ ia al ii?
— Sper c nu va fi nevoie. St tea i se
uita la ea, cu mâinile în buzunarele hainei,
apoi zâmbi cu blânde e i cu o oarecare
triste e. Te-am ascultat pe discuri. Ai un
talent deosebit.
— i dumneata. Acum se sim ea mai
puternic . Pentru crim i distrugere. Te-au
ales bine. Tat l meu adoptiv tia ce face.
— Nu chiar, spuse el. Nimic nu e chiar
atât de simplu. S-a întâmplat s fiu
disponibil. Instrumentul potrivit la
momentul potrivit.
Fata trase adânc aer în piept.
— i acum ce urmeaz ?
— Parc trebuia s lu m masa împreun ,
tu, Liam i cu mine, spuse el.
a de la intrare se deschise brusc i
Devlin n li în untru.
342
— Tania! strig el, apoi t cu. A, aici erai!

Deci a i f cut cuno tin .
— Da, Liam, de mult de tot, îi spuse
Harry Cussane, i scoase mâna din
buzunarul drept al hainei, inând pistolul
Stecikin pe care-l luase de la Lubov.
Ajun i la vil , g si o frânghie în dulapul

din buc rie.
— Miroase bine friptura, Liam. Cred c
trebuie s închizi cuptorul.
— Ce zici de asta? îi spuse Devlin fetei.
La toate se gânde te.
— De aceea am i ajuns a a departe,
spuse calm Cussane.
Se duser în living. Nu-i leg , dar le f cu
semn s se a eze pe canapeaua de lâng
min. Înaint pân în fa a c minului i
mâna pe co , dup pistolul Walther
ag at pe cuiul lui, pistolul pe care Devlin îl
inea acolo pentru cazuri extreme.
343
— Ca s te feresc de tenta ii, Liam.

— Îmi cunoa te toate micile taine, îi
spuse Devlin Taniei, dar e i normal. Doar
suntem prieteni de dou zeci de ani. În
glasul lui se sim ea am ciune i tremurul
furiei neputincioase. Se servi cu o igar din
caseta de pe m su a de al turi, f a cere
voie, i i-o aprinse.
Cussane se a ez la o oarecare distan ,
la mas , i ridic pistolul Stecikin.
— Chestiile astea produc foarte pu in
zgomot, prietene. Tu tii asta mai bine ca
oricine. S nu umbli cu tertipuri sau cu
gesturi galante i proste ti în stil Devlin. N-
vrea s trebuiasc s te ucid.
Puse pistolul pe mas i î i aprinse i el o
igar .
— Prieten zici? spuse Devlin. Îmi e ti la
fel de adev rat prieten pe cât e ti preot.
— Prieten, insist Cussane. i sunt un
bun preot. Întreab pe oricine care m-a
cunoscut pe Falls Road, la Belfast, în
344
aizeci i nou .
— Frumos, spuse Devlin. Numai un idiot
ca mine poate s i închipuie c uneori doi
i cu doi fac patru. St pânii t i te-au
preg tit bine. Ai devenit preot ca s i
ascunzi identitatea. Gândesc corect
presupunând c ai ales pentru studii
seminarul teologic de lâng Boston tocmai
pentru c eu predam acolo engleza?
— Bineîn eles. Pe vremea aceea erai un
om important în IRA, Liam. Erau evidente
avantajele pe care le oferea pentru viitor
aceast rela ie, dar ne-am împrietenit i am
mas prieteni. Nu po i ocoli acest adev r.
— Sfinte Dumnezeule! Devlin cl tin din
cap. Cine e ti tu, Harry? Cine e ti, cu
adev rat?
— Tat l meu a fost Sean Kelly.
Devlin îl privi uimit.
— Dar l-am cunoscut bine! Am luptat
împreuna în Brigada Lincoln Washington,
în r zboiul civil din Spania. Ia stai pu in! S-
345
a c torit cu o rusoaic pe care a cunoscut-

o la Madrid.
— Mama. P rin ii mei s-au întors în
Irlanda, unde m-am n scut eu. Tata a fost
spânzurat în 1940. În Anglia, pentru
participarea la campania de atacuri cu
bombe pe care IRA o organizase în
perioada aceea. Mama i cu mine am tr it la
Dublin pân în 1953, când m-a luat cu ea în
Rusia.
Devlin spuse:
— Probabil c KGB-ul s-a inut scai de
voi, ca lipitoarea.
— Cam a a ceva.
— Descoperiser talentele lui deosebite,
interveni Tania. Pentru crim , de exemplu.
— Nu, r spunse Cussane cu blânde e.
Când am fost testat pentru prima oar de
psihologi, Pavel Cerni a indicat c aveam
un talent deosebit pentru teatru.
— Pentru actorie? Nu-i a a? spuse
Devlin. Ai o meserie potrivit .
346
— Nu chiar. Fiindc n-am public.

Cussane î i îndrept aten ia spre Tania. M -
ndoiesc c am ucis mai mul i oameni decât
Liam. Prin ce ne deosebim?
— El a luptat pentru o cauz , ii spuse ea
cu patim .
— Exact. Eu sunt soldat. Tania. Lupt
pentru ara mea, ara noastr . Dac vrei s
tii, nu sunt ofi er KGB Sunt locotenent-
colonel în Serviciul de informa ii al ar-
matei. Îi adres un zâmbet dezaprobator lui
Devlin. M-au avansat în grad între timp.
— Dar faptele pe care le-ai comis! Ai
ucis oameni spuse ea. Oameni nevinova i.
— Nu poate exista nevinov ie pe lumea
asta, atât timp cât omul vie uie te în ea.
Biserica ne înva acest lucru. Întotdeauna
exist inechitate în via a aceasta — via a
este necinstit . Trebuie s lu m lumea a a
cum e, nu cum ar putea s fie.
— Isuse! spuse Devlin. Într-o clip e ti
Cuchulain, în urm toarea e ti din nou preot.
347
Ai cumva idee cine e ti cu adev rat?

— Când sunt preot, atunci sunt preot, îi
spuse Cussane. E ceva inevitabil. Biserica
ar fi prima care ar spune-o, în pofida a ceea
ce am fost. Dar cel lalt eu al meu lupt
pentru ara sa. N-am pentru ce s -mi cer
scuze. Sunt pe picior de r zboi.
— Foarte convenabil, spuse Devlin. Deci
Biserica î i d un r spuns la dilemele tale.
Sau KGB-ul. cumva? Sau nu exist nici o
deosebire?
— Conteaz ?
— Fir-ai s fii. Harry! Spune-mi un
lucru. De unde ai aflat c te urm rim? De
unde ai tiut de Tania? De la mine? izbucni
el. Dar cum se putea s afli de la mine?
— Vrei s spui c i-ai verificat ca de
obicei telefonul?
Cussane era acum în fa a barului cu
uturi, cu pistolul în mân . Turn whisky
Bushmills în trei pahare. le aduse pe o tav
la m su a din fa a canapelei, lu unul din
348
ele i f cu un pas înapoi.

— Am folosit o aparatur special ,
instalat în podul vilei. Microfon
direc ional i alte chestii. Nu mi-a sc pat
mai nimic din ce s-a petrecut aici.
Devlin trase aer în piept, dar când ridic
paharul mâna lui era ferm .
— Halal prietenie! D du pe gât
whiskyul. Acum ce se întâmpl ?
— Cu tine?
— Nu, cu tine, prostule. Unde te duci,
Harry? Înapoi acas , la iubita i b trâna
icu Rusia? Cl tin din cap i se
întoarse spre Tania. Dac stau s m
gândesc, patria lui nu e Rusia.
Cussane nu se înfurie auzind asta. În
inima lui nu sim ea disperare. Toat via a
jucase rolurile care i se ceruser , cultivând
acel gen de deta are profesional necesar
pentru o interpretare bine primit . În via a
lui fusese prea pu in loc pentru emo ii
autentice. Toate faptele, chiar i cele bune,
349
fuseser doar o reac ie fa de o situa ie

dat , o parte esen ial a reprezenta iei. Sau
cel pu in a a credea el. i totu i inea cu
adev rat la Devlin, întotdeauna inuse. Dar
fata? Se uit la Tania. Nu voia s -i fac nici
un r u fetei.
Devlin, intuind parc o mare parte din
acestea, spuse încet:
— Încotro ai s fugi, Harry? Ai unde s
fugi?
— Nu, spuse calm Harry Cussane. N-am
unde s m duc. N-am unde s m ascund.
Pentru ceea ce am f cut, amicii t i din IRA
m-ar lichida f s stea pe gânduri.
Ferguson nu m vrea viu. N-are nimic de
câ tigat din asta. A fi o povar pentru el.
— Dar ai t i? O dat întors la Moscova,
te-ar pa te Gulagul, asta-i sigur. La urma
urmelor, ai dat gre în misiunea ta i lor nu
le place asta.
— E adev rat. Cussane confirm din cap.
Cu o singur rectificare: nici m car nu vor
350
m întorc, Liam. Vor pur i simplu s m

omoare. Au încercat deja. i pe ei i-a
stingheri.
Dup aceste cuvinte, se l t cerea, apoi
Tania spuse:
— Dar ce se-ntâmpl acum? Ce-o s
face i?
— Dumnezeu tie, spuse el. Sunt un mort
care umbl pe picioare, draga mea. Liam
în elege asta. Are dreptate. N-am unde s
fug. Nici azi, nici mâine, nici s pt mâna
viitoare. Dac r mân în Irlanda,
McGuinness i oamenii lui îmi vor veni de
hac. E ti de acord, Liam?
— Cam a a ceva.
Cussane se ridic i m sur încoace i-
ncolo înc perea, inând pistolul în dreptul
genunchiului. Se întoarse spre Tania.
— Tu crezi c via a a fost crud pentru
feti a aceea din Drumore, care st tea în
ploaie, nu? tii câ i ani aveam eu?
Dou zeci. Via a a fost crud cu mine când
351
l-au spânzurat pe tata. Când mama a hot rât

m duc înapoi în Rusia. Când, la
cincisprezece ani, Pavel Cerni m-a
selec ionat drept un specimen cu posibilit i
interesante pentru KGB. Se a ez din nou.
Dac ne-ar fi l sat în pace la Dublin, pe
mama i pe mine, cine tie cum ar fi
evoluat acel unic i mare talent cu care
eram dotat? Poate a fi ajuns la teatrul
Abbey, la Old Vic, la Stratford... D du din
umeri. În loc de toate astea...
Devlin sim i marea lui triste e. Pe
moment, uit orice altceva, în afar de
faptul c ani de zile inuse la acest om mai
mult decât la mul i al ii.
— Asta-i via a, spuse el. Întotdeauna se
se te câte un individ care s i spun ce
faci.
— Te referi la cei care ne dicteaz ce s
facem în via ? întreb Cussane. Profesorii
de coal , poli tii, liderii sindicali,
politicienii, p rin ii...
352
— Chiar i preo ii, spuse Devlin cu

blânde e.
— Da, acum cred c în eleg ce vor s
spun anarhi tii când recomand “Ucide în
fiecare zi o autoritate”!
Pe un scaun se afla ziarul de sear cu un
titlu care se referea la vizita Papei în
Anglia. Cussane îl lu de pe scaun.
— Uite, Papa, de pild .
Devlin spuse:
— Asta-i o glum proast .
— De ce a glumi? îl întreb Cussane.
tii, Liam, ce indica ii am primit atunci, cu
mul i ani în urm ? tii care a spus
Maslovski c este misiunea mea? S
contribui la a produce haos, dezordine,
spaim i nesiguran în Occident. Am
contribuit la a între ine conflictul irlandez,
lovind inte aparent ilogice, provocând în
diverse ocazii mari prejudicii atât cauzei
catolice cât i celei protestante; IRA, UVF,
pe to i i-am b gat la ap . Dar uite aici!
353
Ridic ziarul cu fotografia papei Ioan Paul

pe prima pagin . Nu e asta cea mai ilogic
int a tuturor timpurilor? Crezi c le-ar
pl cea asta celor de la Moscova? F cu
semn din cap c tre Tania. Probabil c pân
acum ai reu it s -l cuno ti pe Maslovski
destul de bine. Crezi c o s -i fac pl cere?
— E ti nebun, opti ea.
— Poate. Îi arunc o bucat de frânghie.
Leag -i încheieturile mâinilor la spate. S
nu umbli cu tertipuri, Liam.
Se trase câ iva pa i înapoi, cu pistolul
îndreptat spre ei. Devlin nu prea avea de
ales, trebuia s se supun . Fata îi leg
neîndemânatec , mâinile. Cussane îl trânti
cu fa a în jos, lâng c min.
— Întinde-te lâng el, îi spuse Taniei.
Îi trase bra ele la spate i îi leg bine
mâinile, apoi gleznele. Verific apoi dac
Devlin are inimile bine legate i îi leg i
gleznele.
— Deci n-ai de gând s ne omori?
354
— De ce a face-o?
Cussane se ridic , travers camera i
smulse dintr-o singur smucitur firul
telefonului. Devlin î i întoarse capul într-o
parte, lipindu- i fa a de covor.
— Unde pleci?
— La Canterbury, spuse Cussane. În cele
din urm , adic .
— La Canterbury?
— Acolo va ajunge Papa sâmb . Vor fi
to i acolo. Cardinalii, arhiepiscopul de
Canterbury, prin ul Charles. tiu cum
decurg treburile astea, Liam. Nu uita c
sunt eful biroului de pres al
secretariatului.
— Bine, hai s judec m, spuse Devlin.
N-ai s reu ti s-ajungi în apropierea lui.
Moartea Papei e ultimul lucru pe care
englezii i-ar dori s -l aib pe con tiin a.
Vor lua ni te m suri de securitate la
Canterbury, care-i vor l sa i pe cei de la
Kremlin cu gura c scat .
355
— Un adev rat stimulent pentru mine,

spuse Cussane, calm.
— Harry, pentru numele lui Dumnezeu,
de ce s -l împu ti pe Pap ? Ce rost are?
— De ce nu? Cussane ridic din umeri.
Pentru c exist . Pentru c n-am unde s m
duc în alt parte. Dac tot trebuie s mor,
car s m duc dracului f când o treab
spectaculoas . Le zâmbi. Iar tu po i oricând
încerci s m opre ti, Liam. Tu,
McGuinness, Ferguson i oamenii lui din
Londra. Chiar i KGB-ul ar face pe dracu-n
patru ca s m opreasc , dac ar putea. Le-
ar da mult de furc explica iile pe care ar
trebui s le dea.
Devlin izbucni.
— Harry, pentru tine toate astea nu-s
decât un joc?!
— Singurul pe care-l cunosc, spuse
Cussane. Ani de zile am fost manevrat de
al ii. Am fost o marionet tras pe sfori. De
data asta. eu comand. Va fi poate o
356
schimbare interesant .
Se îndep rt i Devlin auzi deschizându-
se i închizându-se u ile dinspre teras . Se
t cerea. Tania spuse:
— A plecat.
Devlin confirm din cap i se lupt s se
ridice în ezut. Încerc rezisten a frânghiei
cu care îi erau legate inimile, dar tia c i
pierde vremea.
— Liam, crezi c vorbe te serios? în
privin a Papei?
— Da, spuse Devlin sumbru. Sunt
convins.
O dat ajuns în vila lui, Cussane ac ion

rapid i metodic. Î i scoase pa aportul
irlandez cu identitatea lui obi nuit , dintr-
un mic seif ascuns în spatele c ilor din
birou. Mai erau acolo dou pa apoarte
britanice pe nume diferite. Într-unui era tot
preot. În cel lalt era ziarist. Mai erau i
dou mii de lire în bancnote diferite —
357
engleze ti, nu irlandeze.

Scoase din ifonier o geant de voiaj din
pânz , de genul celor folosite de ofi erii de
armat , i o deschise. Avea un fund dublu
de lemn, pe care-l deschise, ap sând pe el.
în untru cea mai mare parte a banilor,
pa apoartele false i un Walther PPK cu
surdin Carswell i câteva înc rc toare de
rezerv . Mai b un, pachet de explozibil
i dou detonatoare cu ac iune întârziat .
Ca un soldat ce se considera, trebuia s fie
preg tit pentru orice situa ie, a a c mai lu
din dul piorul din baie dou pachete de
pansamente de campanie i câteva fiole de
morfin i le b i pe acestea. A ez la
loc fundul dublu, f cu sul una din sutanele
lui negre i o puse pe fundul gen ii. B
apoi dou c i, cravate, considerate de el
ca fiind potrivite pentru un civil, ciorapi,
articole de toalet . Apoi, dintr-un gest
reflex, cartea de rug ciuni, ostia în
anaforni a de argint i uleiurile sfin ite. De
ani de zile le lua cu el în c torii.
358
Coborî în hol, î i puse impermeabilul

negru de ploaie, apoi î i lu din dulapul din
hol una dintre cele dou p rii negre de
fetru i se duse în birou. De c ptu eala
riei cosese dou cleme de plastic.
Deschise un sertar de la birou i scoase un
revolver Smith and Wesson 38 cu eava de
cinci centimetri, care se potrivea la fix pe
cleme. B p ria în geanta de voiaj.
Pistolul Stecikin îl vârî în buzunarul
impermeabilului.
Deci, era gata. Mai arunc o privire prin
biroul vilei, care fusese atâta vreme
minul lui, apoi se întoarse i ie i.
Travers curtea, îndreptându-se spre garaj,
deschise u a i aprinse lumina. Lâng
ma in , se afla motocicleta lui, un vechi
BSA de 350 centimetri cubi, în stare
excelent . Prinse cu curele geanta de voiaj
la spate, lu din cuierul de pe perete casca
i i-o puse pe cap.
Când ap cu piciorul pe accelera ie,
359
motorul începu imediat s uruie. Mai

mase o clip s aranjeze diverse lucruri,
apoi se închin i porni. Zgomotul
motorului se pierdu în dep rtare, apoi, dup
un timp, se a ternu lini tea.
La el în vil , Devlin renun ase de mult s

se mai lupte pentru a se elibera din
strânsoarea frânghiei. edea al turi de
Tania, amândoi rezema i de canapea.
— Situa ia ar putea deveni foarte
nepl cut , spuse el. Femeia mea de serviciu
vine mâine abia pe la zece.
În acel moment, la Dublin, Martin

McGuinness privea cum unul din oamenii
lui punea la loc receptorul pe l ca ul s u de
pe aparatul telefonic.
— Nu se aude nici semnalul ocupat, nici
tonul. Leg tura e întrerupt , asta-i sigur.
— Mi se pare mai mult decât ciudat,
iete, spuse McGuinness. Hai s -i facem o
360
vizit lui Liam, dar s-ajungem repede

acolo.
McGuinness i doi din oamenii lui f cur
pân acolo patruzeci de minute.
McGuinness st tea i se uita, în timp ce
oamenii lui îi eliberau pe Devlin i pe fat .
Cl tin din cap.
— Doarme, Liam, z u c dac n-ar fi atât
de al naibii de tragic, ar fi de tot hazul s -l
vezi pe marele Liam Devlin legat fedele ,
ca un pui de g in . Hai, poveste te-mi ce s-
a întâmplat.
Se duse cu Devlin în buc rie, unde
acesta îl inform asupra celor petrecute.
Dup ce termin , McGuinness izbucni.
— Vulpoi nenorocit! Pe Falls Road în
Belfast to i i-l amintesc ca pe un sfânt i el
e un nemernic de agent rus care face pe
preotul.
— N-a crede c Vaticanul va s ri în sus
de bucurie, îi spuse Devlin.
— i tii ce e i mai r u? Ce-mi st mie
361
în gât? Nu-i deloc rus, fir-ar al dracului!

Doamne, Liam, taic -s u a murit spânzurat
în Anglia, pentru Cauz ! McGuinness
începuse s tremure de furie. Nu m las
pân nu-l belesc!
— i cum î i propui s faci asta?
— Las’ pe mine. Vrea s ajung la Pap ,
la Canterbury, da? O s închid atât de bine
punctele de ie ire din Irlanda, încât nici un
obolan n-o s g seasc o gaur prin care s
se furi eze afar .
Se repezi afar , î i strig oamenii i
plec . Tania intr în buc rie. Era palid i
obosit . Acum ce urmeaz ?
— Pune ibricul pe foc, s bem o cea
bun de ceai. Se zice c odinioar
mesagerul care aducea ve ti proaste era de
obicei executat. Scuz -m câteva minute
pân m duc pân vizavi s -l sun pe
Ferguson.
362
10
Localitatea de coast Ballywalter, aflat

la sud de Golful Dundalk, în apropiere de
Capul Clogher, cu greu ar putea fi
considerat port.
O circium , câteva case, jum tate de
duzin de b rci pesc re ti i o rad
minuscul . Trecuse mai bine de o or i
jum tate de când Devlin îl sunase pe
Ferguson, când Cussane vir cu motocicleta
în p durea de pe dealul care se în a în
preajma localit ii. Î i ridic motocicleta pe
cric i se duse s se uite în jos spre
Ballywalter, care se vedea clar dedesubt, în
lumina lunii. Se întoarse dup aceea în
dure, desf cu geanta de voiaj din curele
i î i scoase p ria neagr , pe care i-a
puse pe cap în locul c tii de motociclist.
363
Porni în jos pe drum, cu geanta în mân .

Ceea ce avea de gând s fac era riscant,
dar, dac -i reu ea, era o ac iune inteligent .
De fapt, era ca un joc de ah. Încercase s
anticipeze nu doar o mi care, ci trei mi -
ri. Acum sosise momentul s verifice
dac toate informa iile pe care le scosese cu
atâta trud i r bdare de la muribundul
Danny Malone, erau bune la ceva.
Sean Deegan era cârciumar în

Ballywalter de unsprezece ani. Nu prea era
o ocupa ie care s -i r peasc tot timpul,
într-un sat care nu se putea l uda decât cu
patruzeci i unu de b rba i ajun i la vârsta
legal pentru a avea voie s bea, ceea ce
explica de ce era i c pitanul alupei
pesc re ti cu motor, de patruzeci de
picioare lungime, Mary Murphy. Pe lâng
acestea, înspre partea ilegal a lucrurilor,
mai era i membru al IRA, figurând chiar
pe lista celor activi, fiind eliberat din
364
închisoarea Long Kesh din Ulster abia în

februarie. Executase trei ani de deten ie
pentru de inere ilegal de arme. Autorit ile
nu descoperiser c Deegan ucisese cu
mâna lui doi britanici în Derry.
So ia i cei doi copii ai lui erau pleca i în
vizit la soacra lui, la Galway, i el
închisese barul la unsprezece, având de
gând s porneasc devreme la pescuit. Era
înc treaz, când Cussane cobora spre sat,
din simplul motiv c îl sculase din pat un
telefon din partea unuia dintre oamenii lui
McGuinness. Deegan putea asigura o cale
de ie ire clandestin din ar , cu destina ia
insula Man. o halt convenabil în drum
spre Anglia. Descrierea lui Cussane fusese
concis i exact .
Abia pusese receptorul jos, când auzi o
taie în u . O deschise i îl v zu pe
Cussane. Descrierea fusese suficient de
corect pentru a- i da seama cine era acel
vizitator nocturn, de i ar fi fost suficiente
365
gulerul preo esc, p ria i impermeabilul

negru.
— Cu ce v pot fi de folos, p rinte?
întreb Deegan, dându-se înapoi ca s -i
fac loc lui Cussane s intre.
Intrar în micul bar i Deegan a focul.
— Am numele t u de la un enoria ,
Danny Malone, spuse Cussane. Apropo, pe
mine m cheam Daly.
— Danny, spune i? spuse Deegan. Am
auzit, c e r u de el.
— E pe duc , s rmanul. Mi-a spus c m-
ai putea repezi pân în insula Man dac
pl tesc bine sau de dragul cauzei.
Deegan se duse în spatele barului i turn
un whisky.
— Be i i dumneavoastr , p rinte?
— Nu, mul umesc.
— Ave i necazuri? Ceva politic sau cu
poli ia?
— Un pic din amândou . Cussane scoase
366
din buzunar zece bancnote de cile cincizeci

de lire i le puse pe bar. Ajunge atât?
Deegan lu bancnotele i le cânt ri
îngândurat.
— De ce nu, p rinte? Uite cura facem.
eza i-v lâng foc s v înc lzi i iar eu
duc s dau un telefon.
— Ce telefon?
— Doar n-o s m pot descurca singur cu
alupa. Am nevoie de cel pu in un om, iar
cu doi e i mai bine.
Ie i, închizând u a. Cussane ocoli barul
pân la telefonul aflat acolo i a tept . Se
auzi un u or clinchet i ridic încet
receptorul.
Omul vorbea precipitat.
— Aici Deegan de la Ballywalter.
Domnul McGuinness e acolo?
— S-a culcat.
— Adu-l la telefon, omule! Tipul e aici,
la mine. Cussane, la pentru care m-au
367
sunat ai vo tri.
— R mâi la telefon.
Urm o pauz , apoi o alt voce spuse:
— McGuinness la telefon. Tu e ti, Sean?
— În persoan . Cussane e aici, în
circiuma mea. Zice c -l cheam Daly. Mi-a
dat adineauri cinci sute de lire ca s -l duc în
Insula Man. Ce fac, îl re in?
McGuinness spuse:
— Tare mi-ar pl cea s m ocup eu
însumi de el, dar asta e o copil rie. Ai acolo
câ iva oameni buni?
— Pe Phil Egan i Tadgh McAteer.
— Deci, individul sta trebuie s moar ,
Sean. Dac i-a spune câte a f cut în
trecut, cât r u a cauzat Mi rii, nu i-ar
veni s crezi. Ia-l frumu el în alupa ta, f
gie, i cum ai ajuns la trei mile în larg,
îi tragi un glonte în ceaf i-l arunci peste
bord.
— Treaba e ca i f cut , îi spuse Deegan.
368
Puse jos receptorul, ie i din living, urc

la etaj i se îmbr de ie it afar . Intr în
bar, punându- i pe el o veche hain de
pilot.
— V las pu in, p rinte, m duc s -i iau
pe b ie i. Servi i-v cu orice dori i.
— E ti foarte amabil, îi spuse Cussane.
i aprinse o igar i se apuc s citeasc
ziarul de sear ca s i g seasc ceva de
cut. Deegan se întoarse peste o jum tate
de ceas cu doi oameni.
— P rinte, ace tia sunt Phil Egan i
Tadgh McAteer. Î i strânser mâinile. Egan
era scund i usc iv, de vreo dou zeci i
cinci de ani. McAteer era un b rbat masiv,
îmbr cat cu o veche hain marin reasc ,
din pânz , i peste curea i se rev rsa o burt
umflat de bere. Era mai în vârst decât
Deegan. Avea pe pu in cincizeci i cinci de
ani, aprecie Cussane.
— Deci putem s-o lu m din loc, p rinte.
Cussane î i lu geanta de voiaj iar
369
Deegan spuse:
— Nu v gr bi i, p rinte. Vreau s tiu
cu ce am de-a face.
Puse geanta lui Cussane pe bar, o
deschise i-i cercet con inutul. Trase la loc
fermoarul, se întoarse i-i f cu semn din
cap lui McAteer, care î i plimb mâinile
menajamente peste corpul preotului i
si Stecikinul. Îl scoase i-l puse pe bar
o vorb .
Deegan spuse:
— Treaba dumneavoastr pentru ce v
trebuie pistolul. Îl c ta i înapoi dup ce
l m pe Insula Man.
Îl vârî în buzunarul lui.
— În eleg, spuse Cussane.
— E-n regul , atunci hai s mergem,
spuse Deegan i o lu înainte, ie ind afar .
Devlin era în pat, când îl sun

McGuinness.
370
— L-au prins, spuse el.

— Unde?
— La Ballywalter. Un om de-al nostru,
pe nume Sean Deegan. Cussane a ap rut
acolo spunând c e un prieten de-al lui
Danny Malone i c are nevoie de cineva
-l duc în Insula Man. Probabil c Danny
i-a spus câteva lucruri pe care nu trebuia s
i le spun .
— Danny e pe moarte. Jum tate din timp
nici n-o fi tiut ce spune, zise Devlin.
— În orice caz, pe Cussane sau p rintele
Daly cum î i spune acum, îl pa te o
surpriz foarte nepl cut . La trei mile de
rm, Deegan i b ie ii lui îi vor face de
petrecanie i-l vor azvârli peste bord. Ti-am
spus c o s -l prindem pe nemernic.
— E adev rat.
— O s te mai sun, Liam.
Devlin r mase pe gânduri. Era prea
frumos ca s fie adev rat. Evident c Harry
Cussane aflase de la Danny Malone c
371
Deegan f cea genul de servicii de care avea

el nevoie. Era destul de logic, dar s apari
a cum a ap rut el, f nici o încercare de
travesti, în afar de o schimbare de nume!
Se putea argumenta c s-o fi gândit c
Devlin i Tania vor fi g si i abia diminea ,
dar chiar i a a... N-avea nici o noim ... Sau
avea oare?
Când pornir în larg. dinspre mare se

rostogolea o cea u oar , dar cerul era
senin i razele lunii înv luiau totul într-o
lumin vag ireal . McAteer î i f cea de
lucru pe punte, Egan ridicase tambuchiul de
la mica sal a ma inilor i coborâse scara,
iar Deegan era la timon . Cussane st tea
lâng el privind afar prin geam.
— Frumoas noapte, remarc Deegan.
— Într-adev r. Cât facem pân acolo?
— Patru ceasuri dac o lu m u or.
Trebuie s ne sincroniz m în a a fel, încât
prindem alupele pesc re ti locale, care
372
se întorc în Insula Man cu captura de

noapte. V vom debarca pe coasta vestic ,
într-un loc or pe care-l tiu eu lâng Peel.
De acolo pute i lua un autobuz pân la
Douglas, capitala insulei. Are un aeroport,
Ronaldsway, de unde pute i lua avionul
spre Londra. Sau pute i traversa pân la
Blackpool, pe coasta englez .
— Da, tiu, îi spuse Cussane.
— De ce nu v duce i jos s pune i pu in
capul pe pern ? îi suger Deegan.
În cabin se aflau patru priciuri, o mas
fixat în mijloc i o mic buc rie la unul
din capete. Era mult dezordine, dar era
cald i pl cut, în ciuda mirosului de
motorin . Cussane î i f cu un ceai într-o
can i se a ez la mas s -l bea i s
fumeze o igar .
Apoi se întinse pe unul din priciurile de
jos, cu p ria lâng el, i închise ochii.
Dup câtva timp, McAteer i Egan coborâr
scara dinspre punte.
373
— V sim i bine, p rinte? se interes

McAteer. Dori i o cea de ceai sau
altceva?
— Am b ut una, mul umesc, spuse
Cussane, Cred c o s trag un pui de somn.
St tea întins, cu ochii aproape închi i, cu
o mân întins neglijent sub p rie.
McAteer îi zâmbi lui Egan i-i f cu cu
ochiul iar acesta puse trei linguri e de ness
în trei c ni i ad ug ap clocotit i lapte
condensat. Ie ir . Cussane auzi pa ii lor pe
punte, murmur de conversa ie, un hohot de
râs. St tea întins, în a teptarea celor ce
aveau s se întâmple.
Cam peste o jum tate de or , motorul se

opri i începur s pluteasc în deriv .
Cussane se ridic i puse picioarele pe
podea.
Deegan îi strig din capul sc rii:
— Vre i s veni i, v rog, pe punte,
rinte?
374
Cussane î i aranj p ria pe cap,

înclinat pe o parte i urc scara. Egan
edea pe tambuchiul de la motor. McAteer
st tea aplecat pe geamul deschis al
timoneriei iar Deegan era la parapetul de la
pupa, fumând o igar i privind înapoi,
spre coasta irlandez aflat la dou , trei
mile dep rtare.
Cussane spuse:
— Ce este? Ce se întâmpl ?
— Mascarada s-a terminat! Deegan se
întoarse, cu pistolul în mâna dreapt . tim
cine e ti, b trâne. tim totul despre tine.
— i despre faptele tale, strig McAteer.
Egan zorn i o bucat de lan greu.
Cussane se uit spre el, apoi se întoarse
tre Deegan, î i scoase p ria i o inu în
dreptul pieptului.
— Probabil c nu are rost s discut m.
— Nici o ans , îi spuse Deegan.
Cussane îl împu în piept prin p rie
375
i Deegan se izbi de parapet. Stecikinul îi

zu pe punte. Î i pierdu echilibrul, încerc
succes s se apuce de balustrad i se
pr bu i în mare. Cussane se întorsese deja
i tr gea în McAteer, aflat în timonerie, în
timp ce acesta încerca s se dea înapoi,
glontele nimerindu-l pe zdrahon deasupra
ochiului drept Egan se repezi la el cu lan ul.
Cussane evit cu u urin lovitura lui
neîndemânatic .
— Tic losule! strig Egan i Cussane
ochi atent i-l împu în inim .
Ac iona apoi rapid, vârând în buzunar
Stecikinul care-i c zuse lui Deegan i
aruncând peste bord barca pneumatic cu
motor exterior, care se afla pe punte. O leg
de parapet i intr în timonerie, unde- i
sase geanta, p ind peste cadavrul lui
McAteer ca s ajung la ea. Deschise
fundul dublu, scoase explozibilul i t ie o
buc ic din el cu briceagul. Ata de el
unul din detonatoare programând explozia
376
peste cincisprezece minute i-i d du

drumul, prin tambuchiu, în sala ma inilor,
apoi coborî în barca pneumatic , porni
motorul i o lu cu mare vitez , înapoi, spre
rm. În urma lui, Sean Deegan, care înc
mai tr ia, în ciuda glontelui din piept, se
uit dup el cum se îndep rteaz i d du
încet din picioare pentru a se men ine la
suprafa .
Cussane era la o distan bun , când
explozia r sun puternic în noapte,
spândind în jur fl ri galbene i
portocalii, ca o ploaie de petale. Arunc
doar o scurt privire înapoi. Nici c se
putea s ias mai bine. Acum era mort i
McGuinness i Ferguson î i vor retrage
dul ii de pe urmele lui. Se întreb cum se
va sim i Devlin când va descoperi în cel din
urm adev rul.
Debarc pe o mic plaj din apropiere de
Ballywalter i trase barca pneumatic într-o
ascunz toare dintre tufi uri. Apoi ref cu
377
drumul înapoi, spre p duricea unde- i

sase motocicleta. Prinse geanta în curele
la spate, î i puse casca pe cap i porni.
O alt alup de pescuit din Ballywalter,

Dublin Town, ie it noaptea în larg la
pescuit, a ajuns prima la locul catastrofei.
Echipajul, care în momentul exploziei, se
afla pe punte ocupându-se de plasele de
pescuit, la o mil dep rtare, v zuse când s-a
produs aceasta. Pân au ajuns la locul unde
se scufundase Mary Murphy, a trecut cam o
jum tate de or . La suprafa a apei pluteau o
mul ime de r e ale vasului. O vest de
salvare cu numele alupei scrise pe ea, le
spunea tot ce putea fi mai r u. C pitanul
anun catastrofa, prin radio, g rzii de
coast i continu c utarea
supravie uitorilor sau m car a cadavrelor
echipajului, dar f nici un rezultat. Cea a
deas de deasupra m rii îngreuna i mai
mult cercet rile. În jur de cinci, ap ru un
378
cuter al g rzii de coast , venind la Dundalk,

împreun cu alte mici alupe pesc re ti i
continuar cercet rile pân în zori.
McGuinness primi vestea despre

catastrof la patru diminea a i îl sun la
rândul lui pe Devlin.
— Dumnezeu tie ce s-a întâmplat, spuse
McGuinness. alupa a s rit în aer i s-a dus
la fund ca un bolovan.
— i zici c nu s-a g sit nici un cadavru?
— Or fi în untrul alupei sau în ce-a mai
mas din ea, pe fund. i se pare c în zona
aceea e un curent periculos, care ar putea
duce foarte departe cadavrele. A vrea s
tiu ce s-a întâmplat. Sean Deegan era un
om de n dejde.
— i eu a vrea s tiu, spuse Devlin.
— Totu i s-a terminat cu Cussane. Cel
pu in tic losul i-a g sit sfâr itul. Îi spui tu
lui Ferguson?
379
— Da, m ocup eu de asta.

Devlin î i puse pe el un halat, coborî i
i f cu un ceai. Cussane era mort i totu i
nu-l regreta pe cel care, înainte de orice,
fusese prietenul lui mai bine de dou zeci de
ani. Nu-i venea s -l jeleasc . În schimb,
sim ea un fel de nelini te, un ghem în
stomac, care nu voia s dispar .
Sun în Cavendish Square, la Londra.
Dup mai multe apeluri, Ferguson r spunse
cu glas adormit. Devlin îi spuse vestea i
brigadierul se trezi de-a binelea, destul de
rapid.
— E ti sigur?
— A a se pare c s-au petrecut lucrurile.
Dumnezeu tie ce s-a întâmplat pe alup .
— Cel pu in, spuse Ferguson, am sc pat
definitiv de Cussane. Tot ce-mi lipsea acum
era nebunul la bântuind ca turbatul. Pufni.
Auzi, s -l omoare pe Pap !
— Ce facem cu Tania?
— Se poate întoarce mâine, Urc-o în
380
avion i m duc cu s-o întâmpin.

— E-n regul , spuse Devlin. Atunci a a
mâne.
— Nu pari prea încântat, Liam. Ce-i cu
tine?
— Hai s zicem c fiind vorba de
individul sta, a vrea s -i v d cadavrul,
spuse Devlin i închise telefonul.
Grani a Ulsterului, cu Republica Irlanda

— în ciuda barajelor rutiere, a prezen ei
masive a poli iei i a armatei britanice — a
fost dintotdeauna larg deschis pentru cei
care o cunosc. În multe cazuri, p mântul
unor ferme de pe ambele p i este traversai
de linia imaginar a grani ei i toat zona
este împânzit de sute de drumuri înguste
de ar , de poteci între ogoare.
La ora patru, Cussane se afla în
siguran ., în Ulster. Prezen a vreunui
vehicul pe osea la acea ori matinal era o
raritate, a a c pentru el era foarte impor-
381
tant s dispar un timp, ceea ce i f cu,

dincolo de Newry, ascunzându-se într-un
hambar dezafectat, aflat într-o p durice, în
apropierea oselei principale.
Nu se culc , ci se a ez comod, rezemat
de un zid i fumând, cu pistolul preg tit
pentru orice eventualitate. Porni imediat
dup ase, or la care sunt pe drum destui
slujba i matinali, ca s treac neb gat în
seam , luând-o pe oseaua Al, prin
Banbridge, spre Lisburn.
Era apte i un sfert când intr în
parcarea aeroportului Aldergrove, unde î i.
motocicleta. B Stecikinul al turi de
Walther în fundul dublu al gen ii. Întrucât
începuse sezonul de vacan , la opt i un,
sfert decola un avion spre Insula Man, i
existau zboruri spre Glasgow, Edinburgh i
Newcastle ca alternai posibile dac nu
putea ob ine un loc, toate decolând la
interval de o or . Alese Insula Man, pe care
o prefera pentru c era o rut scurt , folosi
382
la doar de turi ti. Oricum, erau destule

locuri i ob inu un bilei f nici o
dificultate.
În ce privea obiectele ascunse pe fundul
gen ii de voiaj, e adev rat c toate bagajele
de mân erau trecute prin raze X, dar acest
lucru era valabil în ultimul timp pentru
aproape toate aeroporturile interna ionale.
i la Belfast erau trecute prin raze X
majoritatea bagajelor de mân , dar tia c
regula nu se aplica întotdeauna în perioada
vacan ei, pe rutele mai scurte. Singura
dificultate pe care s-ar putea s-o în-tâmpine
ar fi la vama din Insula Man.
Era aproximativ opt i jum tate i

Cussane zbura de zece minute bune, când
alupa Dublin Town, ajun-gând cu
carburantul la limit , abandon c utarea
rezultat a supravie uitorilor de pe Mary
Murphy i se întoarse spre Ballywalter. Cel
mai tân r membru al echipajului, un b iat
383
de cincisprezece ani, care înf ur odgonul

la prora, a fost acela care a observat
ele din alup la câ iva metri înspre
babord i l-a strigat pe c pitan, caic a
schimbat imediat cursul. Peste câteva
minute, opri motoarele i ajunse lâng unul
din tambuchiurile alupei Mary Murphy.
Sean Deegan z cea întins pe spate, pe
tambuchiu. Întoarse încet capul i reu i s
schi eze un zâmbet sinistru.
— V-a trebuit al naibii de mult timp,
dup câte v d, strig el cu glas gâjâit.
La aeroportul Ronaldsway, Cussane nu
întâmpin nici o dificultate la vam . Î i lu
în primire geanta i se al tur irului de
oameni care ie au. Nimeni nu încerc s -l
opreasc . Ca în toate sta iunile de vacan ,
se f ceau eforturi pentru ca turi tii s se
bucure de toate înlesnirile. Avia ia insular
efectua scurtul zbor spre Blackpool de pe
coasta englez de mai multe ori pe zi, dar în
diminea a aceea era aglomera ie i primul
384
avion la care g si loc era abia la prânz.

Putea, desigur, s fie i mai r u, a a c î i
cump un bilet i se duse la bufet expres
m nânce ceva.
Era unsprezece i jum tate, când

Ferguson r spunse la telefon i-l auzi pe
Devlin pe fir. Ascult . Încruntându-se
îngrozit.
— E ti sigur?
— Absolut sigur. Acest Deegan a
supravie uit exploziei numai pentru c
Harry Cussane l-a împu cat mai înainte i a
zut în ap . Cussane a provocat explozia,
apoi a ters-o înapoi spre rm cu barca
pneumatic a alupei pesc re ti. A fost cât
pe-aci s treac peste Deegan.
— Dar de ce? întreb Ferguson.
— Tic losul e inteligent i m-a b tut ani
de zile la ah. Îi cunosc stilul, întotdeauna
anticipeaz trei mi ri ale jocului.
Înscenând ieri noapte moartea lui aparent ,
385
a retras dul ii de pe urmele lui. Nimeni nu

l-a mai c utat. Nu mai era nevoie.
Pe Ferguson îl cuprinse o presim ire
cumplit .
— Încerci s spui ceea ce cred eu c vei
spune?
— Ce p rere ai? Acum e în apele tale
teritoriale, nu într-ale noastre, brigadiere.
Ferguson înjur în barb .
— Bine, o s cer oficial ajutor de la
Sec ia Special din Dublin. Pot ei s -i
scotoceasc vila pentru noi. S fac
fotografii, s ia amprente, tot ce ne poate
folosi.
— Va trebui s anun i secretariatul
catolic, îi spuse Devlin. O s le plac
grozav chestia asta celor de la Vatican.
— Nici doamna de la num rul zece nu va
fi probabil prea încântat de toat povestea.
La ce avion i-ai rezervat bilet Taniei
Voroninova?
386
— La avionul de dou .
— Vino cu ea. Am nevoie de tine.
— Mai e o singur chestiune de mic
importan , dar demn de men ionat, îi
spuse Devlin. De cealalt parte a apei, unde
afla i voi, eu mai sunt i acum, de foarte
mult timp, un om c utat de poli ie. C sunt
membru al unei organiza ii clandestine este
cea mai m runt acuz .
— Pentru Dumnezeu, de asta o s m
ocup eu! spuse Ferguson. Tu a eaz i
fundul în avionul la, spuse el i închise.
Tania Voroninova aduse ceaiul din
buc rie.
— Acum ce se întâmpl ?
— Plec cu tine la Londra; spuse el, i
acolo vedem noi.
— i Cussane? Unde crezi c e?
— Oriunde i pretutindeni. Sorbi pu in
din ceai. Are totu i o problem . Papa
sose te vineri, conform ziarului de
387
diminea . A doua zi va vizita catedrala

Canterbury.
— Sâmb , dou zeci i nou ?
— Exact, deci Cussane trebuie s i
omoare timpul cu ceva pân atunci
întrebarea este, unde are de gând s se duc
i ce are de gând s fac ?
Sun telefonul. La cel lalt cap t al firului
era McGuinness.
— Ai vorbit cu Ferguson?
— Da.
— Ce are de gând s fac ?
— Dumnezeu tie. Mi-a cerut s m duc
acolo.
— i te duci?
— Da.
— Doamne, Liam, tu n-ai auzit de rusul
la, Lubov, care a fost ucis în sala de
cinema? Preotul sta al t u ine ni te predici
date naibii.
— A început s priveasc oarecum altfel
388
lucrurile. de când a descoperit c ai lui au

încercat s -l lichideze, spuse Devlin. E
interesant de v zut unde-l va duce asta.
— La Canterbury, unde în alt parte s -l
duc pe turbatul la! spuse McGuinness, i
noi n-avem ce face. E treaba celor de la
British Intelligence s se ocupe de asta.
IRA nu mai poate face nimic pentru ei.
ze te- i spatele, Liam.
Închise telefonul i Devlin r mase pe
gânduri, încruntat. Se ridic .
— M duc pu in pe-afar , îi spuse el
Taniei. Nu lipsesc mult. i ie i prin u ile de
la teras .
***
Vame ii din Blackpool au fost la fel de

amabili ca cei de la Ronaldsway. Cussane
chiar se opri zâmbind, în timp ce irul de
pasageri se scurgea pe lâng el, i î i oferi
geanta de voiaj.
389
— Ave i ceva de declarat, p rinte?

întreb ofi erul.
Cussane trase fermoarul gen ii.
— O sticl de whisky i dou sute de
ig ri.
Vame ul zâmbi larg.
— Putea i s-ave i i un litru de vin. N-a i
tiut s v orienta i, p rinte.
— Se pare c nu. Cussane trase la loc
fermoarul i ie i.
Ezit o clip în fa a intr rii micului
aeroport. Mai multe taxiuri a teptau clien i,
dar se hot rî s mearg pe jos pân la
oseaua principal . La urma urmelor, avea
destul timp la dispozi ie. Vizavi era un
chio c de ziare. Travers i î i cump un
ziar. Când plec de acolo, un autobuz opri
în sta ia aflat la câ iva pa i. Pe pl cu a lui
era indicat Morecambe, despre care tia c
este tot o sta iune pe malul m rii, la câteva
mile mai sus. O lu la fug instinctiv i se
urc în el în timp ce acesta pornea.
390
i lu bilet i urc sus. Era chiar foarte

pl cut. Se sim ea foarte lini tit i în acela i
timp plin de energie. Deschise ziarul i
zu c tirile din sudul Atlanticului erau
proaste.
HMS Conventry fusese bombardat iar o
nav container. Atlantic Convcyor, fusese
lovit de o rachet Exocet. Î i aprinse o
igar i se apuc s citeasc reportajul.
***
Când Devlin intr în salonul de la azil,

maica Anne-Marie era la patul lui Danny
Malone. Devlin a tept i în cele din urm
maica îi opti ceva infirmierei, apoi se
întoarse i îl v zu.
— Ce dori i?
— S vorbesc cu Danny.
— Nu poate sus ine o conversa ie în
diminea a aceasta.
391
— E foarte important.
icu a se încrunt , exasperat .
— Întotdeauna ave i ceva foarte
important. Bine. Zece minute. P rintele
Cussane n-a fost ieri sear . Nu ti i de ce?
— Nu, min i Devlin. Nu l-am v zut.
icu a plec i Devlin î i trase un scaun
lâng pat.
— Danny, cum te sim i?
Malone deschise ochii i spuse cu glasul
gu it:
— Tu e ti, Liam? P rintele Cussane n-a
venit.
— Spune-mi, Danny, ai vorbit cu el
despre Sean Deegan din Ballywalter, cel
care, din câte am în eles, conduce filiera
spre Insula Man?
Malone se încrunt .
— Da, sigur, am discutat cu el o mul ime
de lucruri.
— Dar mai ales chestiuni legate de IRA.
392
— Da, sigur, i îl interesa s -i spun cum

descurcam odinioar .
— În mod special dincolo de ap ? întreb
Devlin.
— Da. Doar tii, Liam, ce mult am
rezistat f s fiu prins. Voia s tie cum
am reu it. Se încrunt . Care e problema?
— Danny, ai fost întotdeauna un om tare.
Fii tare i acum. El nu era unul de-ai no tri.
Malone f cu ochii mari.
— M p le ti, Liam.
— Dup ce Sean Deegan e în spital cu un
glonte în el i doi oameni buni au fost
uci i?
Danny f cu ochii mari.
— Poveste te-mi.
i Devlin îi povesti. Dup ce termin ,
Danny Malone zise încet:
— Tic losul!
— Spune-mi, Danny, din ce- i aminte ti,
l-a interesat ceva în mod deosebit?
393
Malone se încrunt , încercând s se

gândeasc .
— Da, cum am reu it atâta timp s le-o
iau înainte celor din Sec ia Special i
ie ilor din Serviciul de informa ii. I-am
explicat c n-am folosit niciodat re eaua
IRA când eram dincolo. Nu se putea pune
baz pe ea, tii asta, Liam.
— E adev rat.
— Eu, personal, am folosit întotdeauna
lumea interlop . Prefer oricând un punga
cinstit sau chiar unul necinstit, dac pre ul e
corect. Am cunoscut o mul ime de
asemenea oameni.
— Poveste te-mi despre ei, spuse Devlin.
Lui Cussane îi pl ceau or elele de pe

malul m rii, mai ales cele frecventate de
lume mult , de oamenii cinsti i, muncitori,
care vin aici s sa distreze. O mul ime de
localuri, parcuri de distrac ii, iarmaroace i
aer curat pe s turate. Morecombe beneficia
394
de acest aer. Apele întunecate ale golfului

se ridicau în valuri înspumate i în
dep rtare se z reau mun ii din Lake
District.
Travers drumul. Sezonul nu era înc în
toi, dar mi unau o mul ime de turi ti i î i
croi drum prin str zile înguste, pân ce
reu i s-ajung la o sta ie de autobuz.
Se putea c tori pân în aproape toate
ora ele mari de provincie, cu autobuze
rapide, mai ales pe autostr zi. Consult
orarele i g si ceea ce c uta, un autobuz
pân la Glasgow via Carlisle i Dumfries.
Pleca peste un ceas. Î i lu un bilet i plec
caute ceva de mâncare.
395
11
Gheorghi Romanov era ata at principal,

spunzând de rela iile cu publicul la
ambasada rus din Londra. Era un b rbat
înalt, cu o înf are pl cut , de vreo
cincizeci de ani, destul de mândru în sinea
lui de numele s u aristocratic. Lucra pentru
KGB la Londra de unsprezece ani i fusese
avansat la gradul de locotenent-colonel cu
un an în urm . Romanov îl simpatiza i el
pe Ferguson. Se împ cau atât de bine, încât
atunci când Ferguson îl sun imediat dup
ultima lui convorbire cu Devlin i-i propuse
o întrevedere, Romanov accept pe loc.
Se întâlnir în Kensington Gardens,
lâng Round Pond, un loc de întâlnire atât
de apropiat de ambasad , încât Romanov
veni pe jos. Ferguson edea pe o banc i
396
citea The Times. Romanov se a ez lâng

el.
— Noroc, Gheorghi, spuse Ferguson.
— Salut. Charles. Cu ce ocazie m bucur
de aceast onoare?
— Hai s vorbim pe leau, Gheorghi. E o
chestiune cât se poate de grav . Ce tii
despre un agent KGB, cu numele de cod
Cuchulain, implantat în Irlanda, cu mai
bine de dou zeci de ani în urm ?
— De data asta pot s i r spund cu toat
sinceritatea, spuse Romanov. Nu tiu
absolut nimic.
— Atunci ascult i ai s afli, îi spuse
Ferguson. Dup ce termin , Romanov se
întunec la fa .
— E într-adev r grav.
— Mie-mi spui? Cel mai important lucru
este urm torul. Dementul sta bântuie pe
undeva prin ar , dup ce s-a l udat c are
de gând s -l împu te pe Pap , sâmb , la
Canterbury i sincer s fiu, inând seama de
397
antecedentele lui, trebuie s -l lu m în se-

rios. Nu e un nebun oarecare.
— i ce vrei s fac eu?
— Ia leg tura cu Moscova, la cel mai
înalt nivel. Îmi închipui c ultimul lucru pe
care i l-ar dori cei de acolo ar fi ca Papa s
fie ucis de un individ despre: care se poate
dovedi c este agent KGB, mai ales acum
dup atentatul e uat de la Roma.
Avertizeaz -i c , de data asta, nu admitem
nici un amestec. i dac , prin cine tie ce
întâmplare, el ia leg tura cu tine, te rog s -
mi spui. Trebuie s punem mâna pe
tic losul asta, s nu facem nici o gre eal .
i trebuie s moar , Gheorghi, f proces
i alte fleacuri de-astea. i din acest punct
de vedere, sunt convins c asta vor s aud
i ai t i de la Moscova.
— Sunt convins. Romanov se ridic . M
duc s transmit un mesaj.
— E un pont pe care i-l vinde un vechi
prieten, îi spuse Ferguson. Vezi ce faci ca
398
s-ajungi mai sus decât Maslovski.
Având în vedere importan a chestiunii,

Ferguson a trebuit s se duc la directorul
general, care, la rândul lui, a vorbit cu
ministrul de Interne. Urmarea a fost o
convorbire în Downing Street, când
Ferguson era la jum tatea mesei de prânz.
Telefona dup ma in i peste zece minute
era acolo. Dincolo de bariere, la cap tul
str zii era. ca de obicei, o mic
îngr deal de oameni. Poli istul de la u
îl salut . U a se deschise, în clipa când
Ferguson ridic mâna s bat .
În untru era mare vânzoleal , ceea ce era
normal, având în vedere c problema
Insulelor Falkland începea s ia amploare.
Era surprins c doamna prim-mi nistru
dorea personal s -l vad . Cel care-l
conducea o lua înainte pe scara principal ,
spre primul etaj, i Ferguson îl urm .
Ajun i sus, tân rul b tu la o u i îl
399
introduse.
— A sosit brigadierul Ferguson, doamn
prim-ministru.
Doamna prim-ministru î i ridic plivirea
de la biroul la care edea, elegant ea
întotdeauna, cu o rochie de tweed verde, cu
rul ci blond perfect coafat i î i puse jos
stiloul.
— Timpul meu este limitat, domnule
brigadier. Sunt sigur c în elege i acest
lucru.
— Consider aceasta de la sine în eles,
doamn .
— Ministrul de interne m-a informat
asupra faptelor esen iale. Doresc doar s m
asigura i c îl ve i opri pe acest om.
— V dau aceast asigurare f nici o
ezitare, doamn prim-ministru.
— În cazul în care ar avea loc un atentat
la via a Papei, cât timp se afl aici, chiar
dac ar fi un e ec, consecin ele politice ale
unei asemenea ac iuni ar fi catastrofale
400
pentru noi.
— În eleg.
— În calitate de ef al Grupului 4, ave i
împuterniciri speciale, acordate direct de
mine. Folosi i-v de ele, domnule brigadier.
Dac dori i ceva, orice, nu ezita i s -mi
cere i.
— Doamn prim-ministru...
Ea î i lu stiloul i se apuc din nou de
lucru iar Ferguson ie i. Tân rul îl a tepta la
. În timp ce coborau scara, lui Ferguson
îi trecu prin minte, i asta nu era prima
oar , c în aceast chestiune capul lui era în
joc, tot atât cât i cel al lui Cussane.
La Moscova. Ivan Maslovski era din nou

convocat în biroul ministrului Securit ii
Statului, ocupat înc de Iuri Andropov. pe
care-l g si a ezat la masa de lucru, studiind
un raport dactilografiat.
I-l întinse.
401
— Cite te-l, tovar e.

Maslovski se conform i sim i c i se
opre te inima-n loc. Dup ce termin , i-l
du înapoi cu mâinile tremurând.
— Omul t u bântuie acum prin Anglia,
Maslovski, hot rât s -l asasineze pe Pap ,
unicul s u scop fiind, se paie. acela de a ne
aduce prejudicii cât mai mari. i nu putem
fiice altceva decât s st m cumin i i s
sper m c British Intelligence va fi sut la
sut eficient în aceast chestiune.
— Ce pot s spun, tovar e?
— Nimic, Maslovski. Toat povestea
asta dezastruoas n-a fost doar o
nechibzuin . A fost o aventur de cea mai
joas spe .
Andropov ap pe un buton de pe birou.
a se deschise în spatele lui Maslovski i
intrar doi tineri c pitani KGB în uniform .
— Te duci i î i gole ti biroul, predai
toate cheile i dosarele oficiale persoanei
desemnate de mine. Vei fi dus apoi la
402
Lubianka, unde vei a tepta s fii judecat

pentru crime împotriva statului.
Lubianka... câ i oameni trimisese chiar el
acolo? Maslovski sim i brusc o greutate în
respira ie i o durere în ambele bra e i în
piept. Sim ind c se pr bu te, se ag de
birou. Andropov se d du înapoi, speriat, i
cei doi ofi eri KGB se repezir i-l
în car pe Maslovski de bra e. Nu încerc
se împotriveasc , neavând putere, dar pe
sur ce durerea se înte ea, încerca s
vorbeasc , s -i spun lui Andropov c nu
va mai fi nevoie de celula de la Lubianka,
nici de judecat . i, destul de ciudat,
ultimul lui gând se îndrept spre Tania,
iubita lui Tania, a ezat la pian i cântând
bucata lui preferat , Marea lui Debussy,
apoi muzica încet i se l întunericul.
Ferguson avusese o întrevedere cu

ministrul de Interne, cu comandantul sec iei
D-13, brigada antiterorist a Scotland Yard-
403
ului i cu directorul general al serviciilor de

securitate. Era frânt când ajunse acas i îl
si pe Devlin, a ezat lâng c min i citind
The Times.
— Se pare c în clipa asta, Papa are
întâietate fa de problema Insulelor
Falkland, spuse Devlin i împ turi ziarul.
— Era de a teptat, spuse Ferguson. Eu
vreau s -l v d plecat cât mai repede de aici.
fi fost cu mine la întrevederea pe care
am avut-o, Liam. Cu ministrul de Interne,
în persoan , cu directorul, cu Scotland
Yard-ul... i tii ceva? Se rezem de c min,
se înc lzeasc . Nu prea iau În serios
treaba asta.
— Te referi la Cussane?
— S nu m -n elegi gre it. Ei admit
existen a lui, dac m -n elegi. Le-am ar tat
dosarul, i Dumnezeu tie c tot ce-a f cut
el la Dublin în. ultimele zile e îndeajuns de
grav. I-a ucis pe Levin, pe Lubov, pe Cerni
i doi pu ca i din IRA. E un m celar.
404
— Nu, spuse Devlin. Nu cred. În

concep ia lui, toate fac parte din misiunea
lui. E o treab care trebuia f cut ac ionând
ferm i expeditiv, ca s termine odat . De-a
lungul anilor a cru at pe mul i. Tania i cu
mine suntem un exemplu în aceast
privin . El î i urm re te inta, asta-i tot.
— Nu-mi mai aminti.
Ferguson se înfior . U a se deschise i
intr Harry Fox.
— V salut, sir. Salut, Liam. Cred c
lucrurile s-au precipitat în lipsa mea.
— A a s-ar zice, îi spuse Ferguson. La
Paris au mers bine lucrurile?
— Da.
— Îmi poveste ti mai târziu. Mai bine s
te pun la curent cu ultimele evenimente.
Ceea ce i f cu, cât putu de repede,
Devlin mai f când din când în când câte o
remarc . Dup ce Ferguson termin , Harry
Fox spuse:
405
— Ce om! Ciudat! Cl tin din cap.

— Ce e ciudat?
— Când l-am cunoscut, zilele trecute,
chiar mi-a pl cut, sir.
— Asta nici nu-i greu, spuse Devlin.
Ferguson se încrunt .
— Hai s nu mai discut m fleacuri de-
astea stupide.
a se deschise i intr Kim cu o tav pe
care se afla serviciul de ceai i o farfurie cu
chifle pr jite.
— Excelent, spuse Ferguson. Sunt lihnit
de foame. Fox spuse:
— Ce face Tania Voroninova?
— Deocamdat am instalat-o într-o cas
unde e în siguran .
— Unde anume, sir?
— În apartamentul din Chelsea Place. O
agent de-a noastr va sta cu ea pân
murim povestea asta.
Le întinse fiec ruia câte o cea de ceai.
406
— Bun, care-i urm toarea mi care?

întreb Devlin.
— Ministrul de Interne i directorul. i
recunosc c sunt de acord cu ei, sunt de
rere c nu e momentul s facem prea
mult publicitate în jurul acestei chestiuni.
Unicul scop al vizitei Papei este s aduc
împ care i lumin . Este o încercare sincer
de a contribui la încetarea r zboiului din
sudul Atlanticului, închipui i-v cum ar
ar ta asta pe prima pagin a ziarelor
na ionale. În timpul primei vizite f cut
vreodat de Pap în Anglia, un criminal
turbat bântuie prin ar .
— Care mai e i preot pe deasupra, sir.
— Bine, asta putem s-o l m de o parte,
mai ales fiindc tim ce e cu adev rat.
Devlin spuse:
— Nu l m nimic deoparte. De i nu
sunt un foarte bun catolic, permite i-mi s
informez asupra câtorva lucruri. Din
punctul de vedere al bisericii catolice,
407
Harry Cussane a fost hirotonisit preot la

Vine Landing, în Connecticut, în urm cu
dou zeci i unu de ani i este înc preot. N-
i mai citit Graham Greene în ultimul
timp?
— Bine, las asta, spuse Ferguson iritat.
Oricum ar fi, doamna prim-ministru nu
vede ce rost ar avea s -i facem lui Cussane
publicitate pe prima pagin . Nu ne-ar folosi
nici unuia din noi.
— L-am putea prinde mai repede, sir,
spuse Fox cu glas egal.
— Da, de fapt, to i se a teapt oricum s
facem asta. Sec ia special din Dublin a
lucrat pentru noi, luându-i amprentele din
vila lui. Le-au introdus în calculatorul din
Dublin, care, dup cum ti i, este conectat
la calculatorul serviciilor de securitate din
Lisburn, care, la rândul lui este conectat la
calculatorul nostru de aici i la cazierele
centrale de la Scotland Yard.
— Nu tiam c de ine i tot acest lan ,
408
spuse Devlin.
— Miracolul microprocesoarelor, spuse
Ferguson. Unsprezece milioane de oameni
sunt înregistra i acolo. 138
Cu cazier, grad de instruire, profesie,
preferin e sexuale, obiceiuri personale,
locul de unde- i cump mobila...
— Cred c glume ti.
— Nu glumesc. L-am prins anul trecut,
în Ulster, pe un om de-al vostru venit aici,
pentru c îi f cea întotdeauna
cump turile la Co-op. Se ascundea ex-
celent sub o alt identitate, dar nu i-a putut
schimba obiceiurile de-o via . Cussane
este i el înregistrat acolo i nu doar cu
amprentele, ci cu tot ce tim despre el.
Majoritatea marilor departamente de poli ie
din provincie pot. prin sistemul lor de
calculatoare, s se conecteze la banca
noastr central i s -i scoat fotografia.
— Dumnezeule!
— Serios, pot face acela i lucru i cu
409
tine. În ceea ce-l prive te pe Cussane, le-am

indicat s introduc o fotografie a lui.
deliberat modificat . S nu se men ioneze
KGB-ul sau altele de genul sta. Doar atât:
trece drept preot, are leg turi cunoscute cu
IRA, e extrem de violent, aborda i-l cu
grij . În elegi care ar fi ideea.
— În eleg.
— În acest scop. d m fotografia lui la
ziare, împreun cu multe din detaliile pe
care i le-am spus adineauri. Câteva ziare
de sear vor reu i s le publice imediat iar
ziarele na ionale le vor publica în edi ia de
mâine.
— i crede i c va fi de-ajuns, sir?
întreb Fox.
— S-ar putea. Vom tr i i vom vedea. Un
lucru e ceri. Ferguson se duse spre fereastr
i privi afar . El este pe undeva pe aici.
— i problema este. spuse Devlin, c
nimeni nu poale mi ca un deget pân ce nu
iese la iveal .
410
— Exact. Ferguson se întoarse la tav i

ridic ceainicul. Ceaiul acesta este într-
adev r delicios. Mai vrea cineva o cea ?
Ceva mai târziu în dup amiaza aceea.

Sanctitatea Sa, papa Ioan Paul al II-lea,
edea la masa de lucru din micul birou de
lâng dormitorul s u i studia raportul care
tocmai îi fusese înmânat. Omul care st tea
în fa a lui purta o sutan neagr cât se poate
de simpl i ar fi putut s fie un preot de
rând. Era, de fapt, generalul Societ ii lui
Iisus, cel mai ilustru dintre toate ordinele
bisericii catolice. Iezui ii erau mândri de a
ii cunoscu i sub numele de Solda i ai lui
Hristos, r spunzând de secole, din culise,
de siguran a Papei. Ceea ce explica faptul
generalul venise în grab , de la biroul lui
de la Collegio di San Roberto Bellarmino
de pe Via del Seminario, pentru a intra în
audien la Sanctitatea Sa.
Papa Ioan Paul puse jos raportul i î i
411
ridic privirea. Vorbea o italian excelent ,

prin care mai r zb teau doar vagi accente
din polonez , limba sa matern .
— Când l-a i primit?
— Primul raport de la secretariatul din
Dublin, acum trei ore, apoi ceva mai târziu,
tirile din Londra. Am vorbit personal cu
ministrul de Interne britanic, care mi-a dat
toate asigur rile privind securitatea
dumneavoastr i mi-a spus s m adresez
brigadierului Ferguson, men ionat în raport
ca fiind direct r spunz tor de securitatea
dumneavoastr .
— i totu i sunte i îngrijorat?
— Sanctitatea Voastr , este aproape
imposibil s împiedici un asasin singur s -
i ating inta, mai ales atunci când nu-l
preocup propria lui siguran . i acest
individ, Cussane, i-a dovedit capacitatea
de a ucide, de nenum rate ori în trecut.
— P rintele Cussane... Sanctitatea Sa se
ridic i se îndrept spre fereastr . Poate c
412
a fost un uciga , poate c este înc , dar e

preot i Dumnezeu, drag prietene, nu-i va
îng dui s uite acest lucru.
Generalul iezui ilor privi chipul acela cu
tr turi aspre, un chip care ar fi putut s
apar in unui muncitor oarecare dintr-o mie
de al i muncitori. Purta amprenta unei
ciudate simplit i i siguran e. A a cum se
întâmplase i în alte d i, generalul, cu toat
autoritatea lui intelectual , se plec în fa a
lui.
— Deci pleca i în Anglia, Sanctitatea
Voastr ?
— La Canterbury, drag prietene, acolo
unde a murit pentru Dumnezeu preasfântul
Thomas Beckett.
Generalul se apropie i s rut inelul de
pe mâna pe care i-o întinse Papa.
— Atunci, Sanctitatea Voastr , v rog s
scuza i. Am multe de f cut.
Ie i i Ioan Paul r mase un timp la
fereastr , apoi travers înc perea, deschise
413
o u i intr în capela sa privat .

Îngenunche în fa a altarului, cu mâinile
împreunate i cu o oarecare team în suflet,
amintindu- i glontele asasinului, care
fusese cât pe-aci s -i pun cap t vie ii, i
lunile acelea de dureri. Dar alung acest
gând i se concentr asupra lucrurilor
importante. Se rug pentru nemurirea
sufletului p rintelui Harry Cussane i
pentru to i p to ii de pretutindeni, ale
ror fapte le închideau calea spre ne-
rginita binecuvântare a iubirii lui
Dumnezeu.
Ferguson puse jos receptorul i se

întoarse spre Devlin i Fox.
— Era directorul general. Sanctitatea Sa
a fost informat în detaliu asupra lui Cussane
i a amenin rii pe care o reprezint . Nu se
schimb nimic.
— Era de a teptat, spuse Devlin.
Actualul Pap a luptat ani de zile în
414
rezisten a polonez împotriva nazi tilor.

— Bine, ai dreptate, spuse Ferguson. În
orice caz, e timpul s pleci. Du-l la direc ie,
Harry. Cu permis de securitate de grad 0.
Nu e doar o bucat de plastic cu fotografia
ta pe ea, îi spuse el lui Devlin. Foarte pu ini
oameni au un asemenea permis. Cu el intri
oriunde.
Se duse la biroul lui i Devlin spuse:
— Îmi d dreptul i la o arm ? Nu mi-ar
prinde r u un Walther. tii c sunt cam
pesimist din fire.
— E o arm care nu mai e agreat de
majoritatea oamenilor no tri, de când
idiotul la a încercat s-o împu te pe prin esa
Anne i Wallherul g rzii ei de corp s-a
blocat. Ascult -m pe mine, revolverele nu-
s bune la nimic.
Lu ni te hârtii de pe masa de lucru, apoi
se duse în birou s le aduc pardesiele.
— Eu continui totu i s prefer un
Walther, spuse Fox.
415
— Un lucru e sigur, spuse Devlin, orice

arm iei, ai grij s nu se blocheze când ai
de-a face cu Harry Cussane. Deschise u a i
ie ir împreun , îndreptându-se spre lift.
Harry Cussane avea el un fel de pian.

tia caro e inta final , sâmb , la
Canterbury, dar pân atunci mai avea trei
zile i trei nop i bune în care trebuia s stea
ascuns. Danny Malone îi indicase mai mul i
indivizi clin lumea interlop , care pentru
bani ar fi dispu i s -l ajute. Erau desigur o
mul ime la Londra, Leeds sau Manchester,
dar pe el îl interesau îndeosebi fra ii Mungo
i ferma lor din Galloway. Îl atr gea tocmai
pentru faptul c era un loc izolat. Sco ia va
fi ultimul loc unde s -l caute i totu i
avionul companiei British Airways f cea
doar o or i jum tate de la Glasgow la
Londra.
Problema era s i umple timpul. În
Canterbury nu trebuia s ajung decât în
416
ultimul moment. N-avea ce s organizeze.

Asta-l amuza, în timp ce edea în autobuzul
care se îndrepta în vitez spre Carlisle. Î i
imagina ce preg tiri se f ceau la catedrala
din Canterbury, cum era p zit fiecare punct
posibil de intrare, cum erau planta i peste
tot tr torii poli iei, probabil chiar i
oameni de la SAS în haine civile, dispersa i
prin mul ime. i totul în zadar. Era ca o
partid de ah, dup cum îi spunea el lui
Devlin. cel mai prost juc tor din lume. Nu
conta mi carea de acum. Ultima mi care
era hot râtoare. Asemeni unui scamator
aflat pe scen , care ia ochii cu ceea ce face
mâna dreapt . dar important este ceea ce
face mâna sting .
Dormi o bun bucat de timp i când se
trezi, v zu. În stânga lui, marea, lic rind în
lumina dup -amiezii. Se aplec , pentru a se
adresa b trânei din fa a lui.
— Unde suntem?
— Am trecut de Annan. Avea un
417
pronun at accent de Glasgow. Urmeaz

Dumfries. Sunte i catolic?
— M tem c da, spuse el precaut, c ci
cei din sudul Sco iei fuseser dintotdeauna
protestan i prin tradi ie.
— M bucur. i eu sunt catolic . Sunt
irlandez din Glasgow, p rinte. Îi lu mâna
i i-o s rut . Binecuvânta i-m , p rinte.
Dumneavoastr sunte i din vechea patrie.
— Într-adev r.
Se gândi c s-ar putea s -l bat la cap,
dar, ciudat, ea î i întoarse pur i simplu
capul i se l din nou pe speteaza
scaunului. Afar cerul se întunecase i
începuse s plou , tunetele bubuiau
amenin tor i în curând ploaia se înte i,
tând amploarea unui mu-son i r ind
zgomotos pe capota autobuzului. Se oprir
la Dumfries, pentru a l sa doi pasageri, apoi
str tur str zile pustii i ie ir din nou pe
osea.
Nu mai era mult. Doar înc vreo
418
dou zeci i doi de kilometri pân la locul

unde va coborî, la Dunhill. De acolo, mai
avea de mers câ iva kilometri pe un drum
secundar, pân la un c tun numit Larwik i
apoi pân la ferma fra ilor Mungo, aflat la
vreo doi, trei kilometri între dealuri.
oferul vorbise ceva în microfonul
radioului ma inii i acum comut pe
difuzorul din autocar. — Aten iune,
doamnelor i domnilor. M tem c vom
avea probleme în fa a noastr , înainte de
intrarea în Dunhill. oseaua este inundat .
O mul ime de vehicule sunt deja blocate.
trâna din fa a lui Cussane strig :
— i ce-o s facem? O s st m toat
noaptea în autobuz?
— Peste câteva minute ajungem în
Corbridge. Nu-i mare lucru de capul lui, dar
are o halt feroviar pentru colectarea
laptelui. Se fac demersuri pentru oprirea
primului tren spre Glasgow.
— Cu trenul cost de trei ori mai mult,
419
strig b trâna.
— Pl te te compania, îi spuse vesel
oferul. Nu- i face griji, m tu ica.
— Trenul opre te la Dunhill? întreb
Cussane.
— Poate. Nu tiu precis. O s vedem.
Baft de ocna , a a-i spuneau pu ria ii,
li spusese asta Danny Malone. Oricât de
bine ai pune ceva la cale, întotdeauna se
ive te ceva total neprev zut care- i d de
furc . N-avea rost s i iroseasc energia
gândindu-se la asta. Mai bine s studieze
alternativele pe care le avea.
Pe partea sting ap ru un indicator alb,
pe care era scris cu litere negre Corbridge,
apoi ie ir la iveal , prin ploaia deas ,
primele case, un magazin universal i un
chio c de ziare. Pe partea opus , minuscula
gar , în fa a c reia oferul opri autocarul.
— A tepta i aici pân m duc s v d cum
stau lucrurile. S ri din autocar i intr în
gar .
420
Ploaia c dea f încetare. Între circium

i magazinul universal era o groap mare,
acoperit cu câteva bârne pentru a asigura
trecerea. Era clar c acolo fusese o cl dire,
abia demolat , i în jur se strânsese o mic
mul ime. Cussane privi indiferent, b
mâna în buzunar dup pachetul de ig ri i
descoperi c era gol. Ezit o clip , apoi î i
lu geanta de voiaj, coborî din autocar i
alerg pân vizavi, la chio cul de ziare. Îi
ceru tinerei care st tea în pragul u ii dou
pachete de ig ri i, dac avea, o hart a
regiunii. Se dovedi c avea.
— Ce se întâmpl ? întreb Cussane.
— Au dat jos de o s pt mân vechiul
hambar de grâne. Totul a fost bine, pân a
început ploaia. Au necazuri cu pivni ele. S-
a pr bu it un plafon sau cam a a ceva.
Ie ir amândoi în u s priveasc . În
clipa aceea, o ma in de poli ie ap ru din
cel lalt cap t al satului i opri. Din ea
coborî singurul ocupant, un b rbat solid, cu
421
o constitu ie masiv , care purta o scurt

bleumarin cu epole i de sergent. Î i croi
drum prin mul ime i disp ru.
Tân ra femeie spuse:
— A sosit cavaleria.
— Nu-i de pe aici? întreb Cussane.
— În Corbridge nu exist comisariat de
poli ie, E din Dunhill. Sergentul Brodie,
Lachlan Brodie. Tonul vocii ei era gr itor.
— Nu-i prea iubit? întreb Cussane.
— Lachland e genul pentru care cea mai
mare pl cere a vie ii este s g seasc trei
be ivi laolalt sâmb seara, ca s le trag
o b taie. Are o for de taur i-i place s i-
o arate. Nu cumva sunte i catolic?
— M tem c da.
— Pentru Lachlan asta înseamn
Antihrist. E genul de baptist care socote te
muzica e un p cat. E i predicator laic.
Din mul ime ie i un muncitor cu vest de
protec ie portocalie i casc de protec ie. Pe
422
fa îi i-roiau ap i noroi. Se rezem de

zid.
— E cumplit acolo jos.
— E chiar a a de r u? întreb femeia.
— Unul din oamenii mei a r mas blocat
acolo. S-a pr bu it un zid. Încerc m s
facem tot ce se poate, dar nu prea avem loc
lucr m i apa urc . Se încrunt i se
adres lui Cussane. Nu cumva sunte i
catolic?
— Ba da.
Omul îl în de bra .
— Numele meu este Hardy. Sunt
maistrul lor. Omul de acolo, de jos, este tot
din Glasgow, ca i mine, dar e italian. Îl
cheam Gino Tisini. Crede c o s moar i
m-a implorat s -i aduc un preot. Veni i cu
mine, p rinte?
— Desigur, spuse Cussane f nici o
ezitare i-i întinse femeii geanta de voiaj.
Vre i s-ave i grij de ea, v rog?
423
— Desigur, p rinte. Îl urm pe Hardy

prin mul ime, i coborâr apoi în groap . Pe
fundul ei se c sca o gaur , în care se
vedeau trepte coborând spre pivni .
Brodie, sergentul de poli ie, nu l sa lumea
se apropie. Hardy începu s coboare i
când veni i Cussane dup el, Brodie îl
apuc de bra .
— Ce-i asta?
— Las -l, strig Hardy. E preot.
În ochii lui Brodie se ivi o privire ostil ,
ar tându- i clar antipatia. Pentru Cussane
asta era povestea veche pe care o tia bine
de la Belfast.
— Nu te cunosc, spuse Brodie.
— M numesc Fallon. Sunt în drum spre
Glasgow cu autobuzul, îi spuse calm
Cussane.
Îl apuc pe poli ist de încheietura mâinii,
sl bind strânsoarea acestuia asupra bra ului
lui i Brodie se crisp , sim ind for a lui
Cussane, când acesta îl d du la o parte i
424
începu s coboare scara. Intr imediat în

ap pân la genunchi. Se ghemuia ca s
mearg pe sub tavanul scund, urmându-l pe
Hardy de-a lungul unui fel de tunel îngust.
În lumina firav a unui bec cu prelungitor,
se z rea un haos de c mizi i scânduri
înv lm ite. Printre ele exista o mic bre
i când ajunser la ea, doi b rba i ie ir
împleticindu-se, amândoi uzi pân la piele
i vizibil epuiza i.
— E în zadar, spuse unul din ei. În câteva
minute, apa îi trece peste cap.
Hardy trecu pe lâng ei i Cussane îi
urm . Fa a palid a lui Gino Tisini se ivi
din întuneric, când se ghemuir ca s
înainteze. Cussane întinse o mân ca s se
echilibreze. C zur o scândur i câteva
mizi.
— Aten ie! spuse Hardy, totul se poate
pr bu i ca o cas din c i de joc.
Se auzea gâlgâitul permanent al apei care
lea în untru. Tisini izbuti s schi eze
425
un zâmbet sinistru.
— Nu mai avem timp pentru o
confesiune, p rinte.
— Dureaz prea mult. Hai s te scoatem
de aici, spuse Cussane.
Deodat n li brusc un nou uvoi de
ap , care-i trecu lui Tisini peste fa i el
intr în panic . Cussane se duse în spatele
lui, sus inându-i capul deasupra apei,
ghemuindu-se ocrotitor deasupra lui.
Hardy bâjbâi cu mâna pe sub ap .
— S-au deplasat multe aici, spuse el.
Acum, n vala apei ne ajut . O singur
grind îl mai intuie te acolo, dar grinda e
prins în zid. Dac o for ez, s-ar putea s se
ruie totul peste noi.
— Dac n-o for ezi, în urm toarele dou
minute o s se înece, spuse Cussane.
— S-ar putea s-o p i i dumneavoastr ,
rinte.
— i dumneata, spuse Cussane. A a c
426
hai, s -i d m drumul!
— P rinte, strig Tisini. Pentru numele
lui Dumnezeu, ierta i-mi p catele!
Cussane rosti cu glas limpede, r spicat.
— Fie ca Domnul Dumnezeul nostru,
Isus Hristos, s te ierte iar eu, prin
împuternicirea Lui, te iert de toate p catele
în numele Tat lui, al Fiului i al Sfântului
Duh. Îi f cu lui Hardy semn din cap.
Acum!
Maistrul trase aer în piept i se cufund
sub ap , inându-se cu mâinile de marginea
grinzii. Umerii p rur s i se umfle i ie i
din ap cu grinda iar Tisini url , plutind
liber în mâinile lui Cussane. Zidul începu
se deformeze. Hardy îl trase în sus pe
Tisini i-l târî spre intrare, Cussane
împingea din spate, în timp ce zidurile
începeau s se pr bu easc în jurul lor.
Ridic un bra s se fereasc , sim i c
ajunseser la scar , încerc s se ajute cu
mâinile i deodat o c mid îl izbi
427
fulger tor în cap. Încerc s urce treptele,

dar c zu în genunchi i se f cu bezn .
428
12
Când se trezi încet, încet, o z ri pe tân ra

de la magazin aplecat deasupra lui. Era
întins pe un pre în fa a unui foc de c rbuni
i ea îl tergea pe fa .
— U urel, spuse ea. N-a i p it nimic. V
mai aminti i de mine? Sunt Moira
McGregor. Sunte i în magazinul meu.
— Ce-i cu italianul i cu cel lalt tip,
Hardy?
— Sunt sus. Am trimis dup doctor.
— Unde mi-e geanta?
— Am pus-o bine, în cealalt odaie,
spuse ea.
Poli istul cel solid, Brodie, se ivi
deasupra lor.
— Ne-am întors printre vii, ai? Se sim ea
429
o oarecare iritare în glasul lui. O antipatie.

Cred c merit s aprinzi vreo dou duzini
de lumin ri la Sfânta Fecioar .
Ie i. Moira McGregor îi zâmbi lui
Cussane.
— Nu-l b ga i în seam . Dumneavoastr
i cu Hardy i-a i salvat via a omului
aceluia. M duc s v-aduc o cea de ceai.
Se duse în buc rie, unde-l g si pe
Brodie stând lâng mas .
— Mi-ar prinde i mie bine o t rie, spuse
el.
Femeia scoase o sticl de whisky i un
pahar din bufet i le puse pe mas , f s
scoat o vorb . El întinse mâna dup un
scaun i-l trase f s observe geanta lui
Cussane, care c zu pe podea. Nefiind în-
chis cu fermoarul, din ea se rostogolir
mai multe obiecte, printre care dou c i
i patrafirul violei.
— Asta-i geanta lui? întreb Brodie.
Femeia se întoarse de la plit cu ibricul
430
în mân .
— Da.
Poli istul se l pe un genunchi, vârând
obiectele la loc în geant i deodat se
încrunt .
— Ce-i asta?
inea în mân un pa aport britanic.
Brody îl deschise.
— Mi-a spus c -l cheam Fallon.
— i? spuse Moira.
— Atunci cum de are un pa aport pe
numele p rintele Sean Daly? i fotografia
seam bine cu el. Scotoci mai adânc cu
mâna. Fundul dublu al gen ii se desprinsese
când geanta c zuse de pe scaun. Dum-
nezeule! spuse Brodie i î i scoase mâna
inând Stecikinul.
Moira McGregor sim i c i se taie
picioarele.
— Ce-nseamn asta?
— Vom afla curând.
431
Brodie se întoarse în cealalt camer i

puse geanta pe un scaun. Cussane z cea
lini tit, cu ochii închi i. Brodie se aplec
lâng el, scoase o pereche de c tu e i trecu
foarte încet una din br ri peste încheietura
mâinii stingi a lui Cussane. Cussane
deschise ochii i Brodie îl în fac i de
cealalt încheietur i închise c tu ele. Îl
trase pe preot în sus i îl împinse pe un
scaun.
— Ce faci? întreb Cussane.
Brodie spuse:
— Ce-i cu toate astea? Ridic de jos
fundul dublu i scotoci prin con inutul lui.
Trei arme, mai multe pa apoarte i o sum
considerabil de bani ghea . Halal preot!
Ce-nseamn toate astea?
— Dumneata e ti poli ist, nu eu, spuse
Cussane.
Brodie îi d du o palm .
— Vezi cum vorbe ti, mititelule. Bag
seam c va trebui s i mai aplic o
432
pedeaps corporal .
Privind din u , Moira McGregor spuse:
— S nu face i asta.
Brodie zâmbi dispre uitor.
— Toate muierile-s la fel. Te-a dat gata,
nu, fiindc a f cut pe eroul cu italianul?
Poli istul ie i. Femeia îi spuse disperat
lui Cussane:
— Cine sunte i, de fapt?
El zâmbi.
— N-are rost s i încarc memoria, dar
mi-ar prinde bine o igar , pân se-ntoarce
bruta.
Brodie era poli ist de dou zeci de ani,
dup cinci ani de poli ie militar . Dou zeci
de ani, to i la fel, Era un om ursuz i crud,
care- i impunea autoritatea doar prin
uniforma pe care o purta. Iar credin a lui
religioas avea acela i scop ca uniforma;
-i dea o fals autoritate. Ar fi putut s
sune la comisariatul de poli ie din
433
Dumfries, dar sim ea c era un caz special,

a c prefer s sune la comisariatul de
poli ie din Glasgow.
La Glasgow primiser fotografia i toate

detaliile asupra lui Harry Cussane, doar cu
o or înainte, Cazul era categorisit maxim
prioritate, orice element nou trebuind s fie
comunicat imediat la Grupul 4, la Londra.
Apelul telefonic al lui Brodie a fost îndat
transmis Sec iei Speciale. Dup numai dou
minute, se pomeni vorbind cu inspectorul
ef Trent.
— Mai poveste te-mi o dat , îi spuse
Trent. Brodie se conform . Dup ce
termin , Trent spuse:
— Nu tiu de cât timp e ti în poli ie, dar
de data asta ai dat cea mai mare lovitur din
cariera dumitale, Omul acesta se nume te
Cussane. Un tip tare în IRA. Ziceai c
pasagerii din autobuzul în care era vor fi
transfera i în tren?
434
— Da, sir. oseaua a fost inundat . Aici

e doar o halt , dar vor opri pentru ei
expresul de Glasgow.
— Când sose te?
— Peste vreo zece minute, sir.
— Urc -te în el, Brodie, i ia-l cu tine pe
amicul t u. Ne vedem la Glasgow.
Brodie puse jos receptorul, sufocându-se
de emo ie, apoi se duse în camera de zi.
Brodie îl mân pe Cussane pe peron, cu o

mân pe bra ul lui i cu cealalt inând
strâns geanta acestuia. Oamenii întorceau
curio i capetele la vederea preotului eu
încheieturile mâinilor prinse în c tu e în
fa . Ajunser la vagonul de bagaje de la
coada trenului. Paznicul st tea pe peron,
lâng u a deschis .
— Ce-i asta?
— Un prizonier special pentru Glasgow.
Brodie îl împinse pe Cussane în untru,
435
ezându-l pe un mald r de saci de po

îngr di i într-un col .
— Acum stai lini tit, ca un b iat cuminte.
Se auzi o oarecare agita ie i în u ap ru
Hardy cu Moira McGregor în spatele lor.
— Am venit cât de repede am putut,
spuse maistrul. Adineauri am aflat.
— N-ai voie s intri aici, îi spuse Brodie.
Hardy nu-l b în seam .
— Asculta i, nu tiu ce înseamn toate
astea, dar vreau s tiu dac pot face ceva.
Pe peron, feroviarul fluier din ignal.
— Nu poate face nimeni nimic. Cum se
simte Tisini?
— Se pare c are un picior rupt.
— Spune-i c a avut noroc.
Trenul se urni cu o smucitur .
— Îmi dau seama c dac nu v duceam
în untru ca s ne ajuta i, n-a i fi acum aici,
spuse Hardy.
Coborî i se duse lâng Moira pe peron,
436
în timp ce feroviarul s rea în untru.

— Fiecare cu norocul lui, strig Cussane.
Nu- i face probleme.
Dup care, Hardy i femeia devenir
dou figuri care apar ineau deja trecutului,
în timp ce feroviarul închise u a glisant i
trenul ni înainte.
... Trent nu putu rezista tenta iei de a-l

suna pe Ferguson la Londra i de la direc ia
general se f cu leg tura cu telefonul din
Cavendish Square. Fox i Devlin erau
pleca i i r spunse chiar Ferguson.
— La telefon Trent, sir, inspector- ef,
Sec ia Special , Glasgow. Credem c l-am
prins pe omul dumneavoastr , Cussane.
— Dumnezeule! Adev rat? spuse
Ferguson. În ce stare e?
— P i de fapt nu l-am v zut, sir. A fost
prins într-un sat la câ iva kilometri înspre
sud de aici. Sose te la Glasgow cu trenul,
peste o or . Îl voi prelua personal.
437
— P cat c viermele la n-a cr pat, spuse

Ferguson. Dar nu le po i avea pe toate.
Vreau s -l am aici cu primul avion mâine
diminea , inspectore. Adu-l chiar
dumneata. E un personaj prea important ca
ne scape.
— Am în eles, sir, spuse Trent cu mult
zel.
Ferguson puse jos receptorul, întinse
mâna s ia telefonul ro u, dar pruden a lui
înn scut îl f cu s se opreasc . Era mult
mai bine s -l sune pe ministrul de Interne
când pe tele va fi efectiv în plas .
Brodie edea pe un taburet, sprijinit de

perete în col ul compartimentului, fumând
o igar i urm rindu-l din ochi pe Cussane.
Feroviarul verifica o list la biroul lui. F cu
totalul i puse jos stiloul.
— M duc s fac controlul. Ne vedem
mai târziu.
Ie i. Brodie î i trase taburetul pân foarte
438
aproape de Cussane.
— N-am în eles niciodat chestia asta.
rba i cu fust . N-o s prind niciodat .
Se aplec în fa . Ia spune-mi, voi preo ii,
cum face i?
— Ce s facem? spuse Cussane.
— tii tu, cu b ie ii din cor? E adev rat
ce se spune?
Pe fruntea uria ului ap rur broboane de
sudoare. — Ai o musta al naibii de mare,
spuse Cussane. De ce oare? Ai gura
fle it ?
Brodie se înfurie.
— Lep tur obraznic , î i ar t eu ie!
Întinse mâna i puse igara aprins pe
dosul palmei lui Cussane. Cussane url i
zu cu spatele pe sacii de po . Brodie
izbucni în râs i se aplec deasupra lui.
— Am crezut c o s i plac , spuse el i
întinse mâna ca s -i ating iar dosul palmei.
Cussane îl lovi cu piciorul în testicole.
439
Brodie se d du înapoi cl tinându-se i

inându-se cu mâna de locul lovit. Cussane
ri în picioare, li pocni cu dexteritate, în
genunchiul drept, i, în clipa când Brodie se
pr li înainte, îl izbi cu genunchiul în fa .
În timp ce sergentul de poli ie z cea pe
spate i gemea, Cussane îl scotoci în
buzunare, g si cheia i î i desf cu c tu ele.
i lu geanta, verific dac totul era
în untru i î i vârî Stecikinul în buzunar.
Trase u a glisant i ploaia n li în utru.
Când intr în vagonul de bagaje o clip
mai târziu, feroviarul apuc s -l z reasc
aterizând în b riile de la marginea c ii
ferate i rostogolindu-se în jos pe taluz.
Apoi, în fa a ochilor v zu doar ploaie i
cea .
Când trenul trase în gara central din

Glasgow, Trent i o jum tate de duzin de
poli ti în uniform a teptau pe peronul
num rul unu. U a de la vagonul de bagaje
440
se deschise i ap ru feroviarul.
— Aici.
Trent se opri în u . În untru nu se afla
decât Lachlan Brodie, care edea pe
taburetul feroviarului, inându-se de fa a
umflat i plin de sânge. Lui Trent i se
înmuiar picioarele.
— Ia poveste te-mi, spuse el scârbit.
Brodie î i d du toat silin a. Dup ce
termin , Trent spuse:
— Deci zici c avea c tu e la mâini i
totu i te-a atacat?
— N-a fost atât de simplu pe cât pare, sir,
spuse Brodie pierit.
— Neghiobule, neghiobule! spuse Trent.
Dup ce o s termin cu tine, s fii fericit
dac te pun s p ze ti un closet public.
Îi întoarse spatele dezgustat i o lu
înapoi pe peron s -l sune pe Ferguson.
Chiar în acel moment, Cussane poposise

441
la ad postul unor stânci pe vârful unui deal,

la nord de Dunhill. În fa a lui era deschis
harta pe care o cump rase ele la Moira
McGregor. G si f nici o dificultate lo-
calitatea Larwich. Ferma fra ilor Mungo se
sea chiar lâng ea. Erau vreo dou zeci de
kilometri pân acolo i mai mult peste
dealuri. Totu i porni la drum bine dispus.
Cea a care se l sa pe ambele versante i
ploaia deas îi d deau un sentiment de
siguran i de izolare, departe de lumea
exterioar — era un fel de libertate, înainta
prin mesteceni i ferigi ude care-i f ceau
flea pantalonii. Din când în când, din
se ridicau potârnichi i fluiera i
deranja i de trecerea lui. Continu s
mearg , c ci impermeabilul îi era deja ud
leoarc i avea destul experien ca s tie
pericolul de a umbla în zone deluroase
pe o asemenea vreme este îmbr mintea
neadecvat .
Ajunse la marginea unui povârni , cam la
442
o or dup ce s rise din tren, i privi în jos,

în valea îngust dedesubt. Se l sa
întunericul, dar se z rea clar, la câ iva
kilometri, o potec f cut de om, care se
sfâr ea la o movil de bolovani, alc tuind o
piatr de hotar. Îi era de-ajuns. Se zori într-
acolo cu o energie reînn scut i coborî
coasta dealului.
Ferguson se uita pe o hart mare a

sudului Sco iei.
— Se pare c a luat autocarul din
Morecambe. spuse el. Am stabilit acest
lucru.
— Un mod simplu de a ajunge la
Glasgow, sir, spuse Fox.
— Nu, spuse Ferguson. i-a luat bilet
pân la localitatea numit Dunhill. Ce naiba
caute acolo?
— Cuno ti zona? întreb Devlin.
— Am fost acolo la o partid de
vân toare pe domeniul unui amic, în urm
443
cu vreo dou zeci de ani, Ciudate locuri,

dealurile Galloway. P duri înalte, creste de
dealuri i pretutindeni mici lacuri tainice.
— Galloway a spus? Devlin privi mai
atent harta Deci aici e Galloway?
Ferguson se încrunt .
— i ce-i cu asta?
— Cred c acolo s-a dus, spuse Devlin.
Cred c acolo a avut de gând s-ajung de la
început.
Fox întreb :
— Ce te face s crezi asta?
Le povesti de Danny Malone i dup ce
termin , Ferguson spuse:
— S-ar putea s ai dreptate.
Devlin confirm din cap.
— Danny a men ionat câteva case sigure
folosite de lumea interlop în diverse zone
ale rii, dar f ptui c se afl în zona
Galloway are o anumit semnifica ie, c ci
acolo sunt st pâni fra ii Mungo.
444
— Ce facem acum, sir? îl întreb Fox pe

Ferguson. Lu m leg tura cu Sec ia Special
din Glasgow ca s organizeze ei un raid la
ferma fra ilor Mungo.
— Nu. d -i naibii, spuse Ferguson. Am
avut deja o mostr clasic a eficien ei
poli iei locale. L-au avut în mân i le-a
sc pat printre degete. Arunc o privire pe
fereastr , spre bezna de afar . E târziu ca s
mai facem ceva ast -sear . i pentru el e
prea târziu. Probabil c umbl înc pe
dealuri.
— În mod sigur, spune Devlin.
— Deci tu i cu Harry lua i mâine
avionul spre Glasgow. V duce i personal
la aceast ferm a fra ilor Mungo. V dau
împuterniciri speciale. În cazul de fa .
Sec ia Special va face ce vre i voi.
Ie i. Fox îi întinse lui Devlin o igar .
— Ce p rere ai?
— Au pus mâna pe el, Harry, i i-au pus
tu e, spuse Devlin. i el a sc pat. La asta
445
gândesc. Acum d -mi un foc.
Cussane coborî printre mesteceni,

urmând cursul unui pârâu pl cut, care
bolborosea printr-o înv lm eal de
bolovani de granit. Acum începea s simt
oboseala, în ciuda faptului c avea doar de
coborât.
Pârâul disp ru peste marginea unei
stânci, rev rsându-se în cascad într-un iaz
adânc, a a cum se rev rsase de atâtea ori
pân atunci. Se l s alunece printre
mesteceni în amurgul care se l sa, ceva mai
rapid decât dorise i ateriza ghemuit, dar
inând înc geanta de voiaj în mân .
Se auzi o r suflare speriat i ridicându-
se pe un genunchi, Cussane v zu doi copii
stând pe vine la marginea iazului. Uitându-
se mai bine observ c fata era mai mare
decât crezuse, avea probabil vreo aispre-
zece ani; purta cizme înalte peste genunchi
i blue jeans i o hain marin reasc din
446
pânz care-i era prea mare. Avea o fa

ascu it , ochii mari, c prui închis i, o claie
de p r negru i se rev rsa de sub o beret
sco ian tricotat .
iatul era mai mic, n-avea mai mult de
zece ani. Era îmbr cat cu un pulover
jerpelit, pantaloni de tweed f man ete i
ni te teni i care cunoscuser i zile mai
bune. Tocmai scotea din ap o cange în
vârful c reia era înfipt un somon.
Cussane zâmbi.
— În locurile de unde m trag eu, sta nu
e socotit un gest prea sportiv.
— Fugi, Morag! strig b iatul i se
repezi cu cangea de care se b nea înc
somonul.
O bucat din mal se pr li sub piciorul
lui, i c zu pe spate în iaz. Ie i la suprafa
înc inând cangea în mân , dar într-o
clipit torentul rapid, umflat de aversele de
ploaie, îl prinse, luându-l cu el.
— Donai! strig fata i alerg spre
447
margine.
Cussane îi puse mâna pe um r i o trase
înapoi chiar în clipa când o alt bucat de
mal se surp .
— Nu face prostii! O s te ia i pe tine
apa.
Ea se lupt s se smulg din strânsoare.
Cussane î i arunc geanta, o d du pe fat la
o parte i o lu la fug de-a lungul malului,
croindu- i drum printre mesteceni. În
punctul acela, apa n lea cu mare for ,
printr-o cr tur îngust dintre stânci,
ducând b iatul cu ea.
Cussane se avânt mai departe, sim ind
fata vine dup el. Î i scoase
impermeabilul i îl arunc . O lu peste
stânci, încercând s-ajung la cr tur
înaintea b iatului i întinse mâna ca s
apuce cap tul cangei, pe care b iatul o inea
strâns, dar acum f somon.
Reu i, sim i uria a for a torentului, apoi
se cufund cu capul înainte, ceea ce era
448
imposibil de evitat. Ie i la suprafa în iazul

de mai jos, b iatul era la un metru i ceva
de el i întinse mâna, asigurându-se c l-a
apucat bine de pulover. Peste o clip ,
torentul îi duse spre o fâ ie uscat de
prundi . În timp ce fata alerga de-a lungul
malului, b iatul se ridic , scuturându-se ca
un terrier i se c pe mal s-o întâmpine.
Un vârtej brusc aduse p ria neagr a lui
Cussane plutind pe ap . O ridic , o examin
i izbucni în râs.
— Acum, categoric, nu va mai fi
niciodat la fel, spuse el i-o arunc în iaz.
Se întoarse cu inten ia de a se c ra pe
mal i se trezi privind în eava unei pu ti
retezate cu fer str ul, inut de un b trân de
cel pu in aptezeci de ani, care st tea
nemi cat în fa a pilcului de mesteceni. Fata
Morag i tân rul Donai erau lâng el.
trânul era îmbr cat cu un costum jerpelit
de tweed i o beret sco ian aidoma celei
pe care o purta fata i era neb rbierit.
449
— Cine e omul sta, bunicule? întreb

fata. Nu cumva e cel de la prim rie care se
ocup de ape?
— Nu prea cred, judecind dup gulerul
preo esc. În graiul b trânului se sim ea
accentul moale al sco ienilor din nord.
Sunte i preot?
— M numesc Fallon. Îi spuse Cussane.
rintele Michael Fallon. Î i aminti de
numele unui sat, pe care-l remarcase
studiind harta regiunii. Am plecat spre
Whitechapel, dar am pierdut autobuzul i
m-am gândit s -ncerc s-o iau pe scurt tur
peste dealuri.
Fata f cuse cale-ntoars ca s -i ia
impermeabilul. Veni înapoi i b trânul i-l
lu .
— Hai, Donal, du-te i ia geanta
domnului.
Deci probabil c v zuse totul de la
început. B iatul o tuli de acolo i b trânul
cânt ri în mân impermeabilul. Scotoci
450
într-unui din buzunare i scoase Stecikinul.

— Ia uite-te aici. Morag! Nu-i de la
prim rie, asta-i sigur, i e un preot al naibii
de ciudat.
— L-a salvat pe Donai, bunicule. Fata îl
trase de mânec .
Se uit în jos spre ea i pe fa a lui se ivi
încet un zâmbet.
— A a este. Atunci fugi repede la tab ,
anun c avem musafiri, i pune ceainicul
pe foc.
Stecikinul înapoi în impermeabil i
i-l întinse lui Cussane. Fata se întoarse i o
lu la fug printre copaci iar b iatul veni
înapoi cu geanta.
— Numele meu este Hamish Finlay i
simt îndatorat. Îi ciufuli p rul b iatului.
Sunte i binevenit s împ i tot ce avem.
Cine poate oferi mai mult de-atât?
Pornir în sus printre copaci, intrând apoi
în planta ie, Cussane spuse:
451
— E un inut ciudat.
trânul scoase o pip i o umplu cu
tutun dintr-un s cule jerpelit, inând pu ca
sub bra .
— Da, Galloway e un inut ciudat. Aici
un om se poate pierde de al i oameni, dac
în elege i ce vreau s spun.
— O, da, spuse Cussane. Uneori avem
nevoie de a a ceva.
În fa a lor, se auzi un strig t de spaim :
ip tul ascu it al fetei. Într-o clip , Finlay
era cu pu ca în mân i când înaintar , o
zur zb tându-se în bra ele unui b rbat
înalt i solid. Asemenea lui Finlay. avea o
pu i era îmbr cat într-un costum de
tweed vechi i peticit. Avea o figur
incontestabil agresiv , era neb rbierit i de
sub beret îi ie eau uvi e galbene de p r.
Se uita în jos spre fat de parc -i f cea
pl cere spaima ei, cu o umbr de zâmbet pe
fa . Cussane sim i c îl cuprinde cu
adev rat furia, dar situa ia o rezolv Finlay.
452
— Las-o, Murray!
Cel lalt b rbat îi arunc o privire crunt ,
inând înc fata, apoi o împinse deoparte cu
un zâmbet crispat.
— M-am jucat i eu pu in.
Fata se întoarse i fugi prin spatele lui.
— Cine-i sta?
— Murray, oi fi tu copilul r posatului
meu frate i r spund de tine, dar i-am spus
vreodat c duhne ti ca o bucat de carne
stricat într-o zi de var ?
Pu ca se mi u or în mâna lui Murray
i în priviri îi clocotea furia. Cussane î i
vârî mâna în buzunarul impermeabilului i
si Stecikinul. Calm. aproape dispre uitor,
trânul î i aprinse pipa i Murray se
domoli. Se r suci pe c lcâie i se îndep rt .
— Propriul meu nepot. Finlay cl tin din
cap. tii vorba aia: Prietenii ni-i alegem
noi, dar rudele ne sunt date de Dumnezeu.
— E adev rat, spuse Cussane în timp ce
453
pornir din nou.

— Da, i pute i s v lua i mâna de pe
tr gaciul pistolului. Acum nu mai e nevoie
de el, p rinte sau ce o- i fi.
Tab ra din poian era jalnic . Cele trei

ru e erau vechi, coviltirele peticite i
unicul vehicul cu motor care se vedea era
un jeep de pe vremea celui de-al doilea
zboi mondial, vopsit în verde kaki. Peste
toate plutea un aer de s cie deprimant ,
începând de la zdren ele celor trei femei,
care g teau pe focul în aer liber, i pân la
copiii în picioarele goale, care jucau leap a
printre cei ase cai ce p teau lâng râu.
Cussane se cufund într-un somn adânc,
vise, care-i ref cu total for ele i când
se trezi, o z ri pe fat , Morag, ezând pe
priciul din fa a lui i privindu-l.
Cussane zâmbi.
— Salut.
— Ce ciudat! spuse ea. Acum un minut
454
adormea i iar în minutul urm tor avea i

ochii larg deschi i i era i treaz de-a
binelea. Cum a i înv at s face i asta?
— Un obicei de-o via . Se uit la ceas. E
abia ase i jum tate.
— Ne scul m devreme. F cu semn cu
capul spre afar . Se auzeau glasuri i venea
miros de costi pr jit .
— V-am uscat hainele, spuse ea. Vre i
ni te ceai?
Avea în ea un fel de ner bdare, de parc
dorea neap rat s -i fie pe plac, ceva teribil
de înduio tor. El întinse mâna i-i trase
bereta sco ian peste o ureche.
— Îmi place asta.
— Mama mi-a tricotat-o. i-o scoase i
se uit la ea cu triste e.
— Foarte frumoas . Mama ta e aici?
— Nu. Morag î i puse bereta la loc, pe
cap. A fugit anul trecut cu un b rbat, unul
McTavish. Au plecat în Australia.
455
— i tat l t u?
— A p sit-o când eram eu mic . D du
din umeri. Dar pu in îmi pas .
— Tân rul Donal e fratele t u?
— Nu. Tat l lui e v rul meu, Murray. L-
i v zut mai devreme.
— A, da. Am impresia c nu prea-l placi.
Pe fat o trecur fiorii.
— M face s m simt ciudat.
Cussane sim i din nou c îl cuprinde
furia, dar se st pâni.
— Ar fi bine s -mi aduci ceaiul la i pe
lâng asta. a vrea s m îmbrac.
spunsul ei cinic i mult prea matur
pentru vârsta ei îl ului cu totul.
— V e team c v-a putea corupe,
rinte? Rânji. M duc s v aduc ceaiul. i
o zbughi afar .
Costumul lui fusese periat i uscat cu
grij . Se îmbr repede, omi ând vesta i
gulerul preo esc i în locul lor î i trase peste
456
cap un pulover negru pe gât. Î i puse pe el

impermeabilul, pentru c înc ploua, i ie i.
Murray Finlay st tea rezemat de o c ru
i puf ia dintr-o pip de lut iar Donai st tea
ghemuit la picioarele lui.
Cussane spuse:
— Bun diminea a, dar Murray îi
spunse cu o încrunt tur .
Morag se întoarse de la foc oferindu-i lui
Cussane ceaiul într-o can ciobit din tabl
emailat i Murray strig :
— Mie nu-mi dai?
Ea nu-l b în seam i Cussane spuse:
— Unde-i bunicul t u?
— Pescuie te în lac. Veni i s v ar t.
Lua i-v ceaiul.
Fata avea în ea ceva extrem de
înduio tor, de trengar, impresie
accentuat cumva i de bereta sco ian pe
care o purta. Parc scotea limba la lumea
întreag , în ciuda hainelor ei ponosite. Nu
457
era pl cut s i imaginezi o asemenea fat ,

brutalizat în contactul cu indivizi de teapa
lui Murray, i anii de mizerie care o
teptau.
Trecur peste colin i ajunser la un mic
lac, un loc pl cut, unde h ul de buruieni
se rev rsa pân la Spital. B trânul Harmsh
Finlay st tea în apa care-i ajungea pân la
coapse, cu undi a în mân , aruncând-o tot
mereu în ap cu dexteritate. O pal de vânt
unduie apa, se ivir la suprafa ni te
aripioare negre i, deodat din adâncuri,
dincolo de fâ ia de nisip, un p str v, care
ni în aer, apoi disp ru.
trânul îi arunc o privire lui Cussane i
chicoti.
— Ia uita i-v ce chestie! A i observat c
tot ce-i bun în via apare acolo unde nu
trebuie?
— Deseori.
Finlay îi d du undi a lui Morag.
— Ai s g se ti trei p str vi gra i în co .
458
terge-o de aici i du-te i preg te te micul

dejun.
Fata se întoarse la tab i Cussane îi
oferi b trânului o igar .
— Dr gu copil !
— Da, a a s-ar zice.
Cussane îi oferi foc.
— Duce i o via ciudat i totu i nu
sunte i igani, nu?
— Oameni pribegi. Tinichigii. Oamenii
ne numesc în toate felurile i de multe ori
cu nume nu prea frumoase. Suntem
ultimele r e ale unui clan mândru,
înfrânt la Culloden. Dar avem leg turi cu
al i pribegi, din când în când. Mama lui
Morag era iganc englezoaic .
— i n-ave i un loc de popas? întreb
Cussane.
— Nici unul. Nimeni nu vrea s ne
zduiasc prea mult. La Whitechapel e un
poli ist al satului, care, cel târziu mâine, î i
459
va face apari ia aici. Trei zile, atât ni se d

i pe urm ne mân mai departe. Dumnea-
voastr ce ave i de gând?
— Eu pornesc la drum în diminea a asta,
imediat dup ce m nânc.
trânul d du din cap.
— N-o s v -ntreb ce e cu gulerul
preo esc pe care-l purta i ieri sear . V
prive te personal. Pot face ceva pentru
dumneavoastr ?
— E mult mai bine s nu faci nimic, îi
spuse Cussane.
— A a, deci. Finlay oft adânc i de
undeva se auzi ip tul lui Morag.
Cussane ie i în goan dintre copaci i îi

si într-o poian printre mesteceni. Fata
era întins pe spate iar Murray st tea
ghemuit asupra ei cu fa a aprins de patim .
Întinse mâna s-o apuce de sâni, fata scoase
din nou un strig t de repulsie i în
momentul acela ap ru Cussane. Î i înfipse
460
mâna în p rul lung i galben al lui Murray.

sucindu-l cu brutalitate, pân ce uria ul
începu la rândul lui s urle. Se ridic i
Cussane îl r suci, îl inu o clip , apoi îi
du drumul.
— S nu te mai atingi de ea!
În acel moment, ap ru b trânul Hamish
Finlay cu pu ca preg tit .
— Te-am prevenit, Murray!
Dar Murray nu-l b în seam i înainta
spre Cussane, cu o privire crunt .
— O s te strivesc, vierme!
Se n pusti rapid cu bra ele ridicate, cu
inten ii uciga e. Cussane pivot într-o parte
i administr o sting în rinichii lui Murray,
care se împletici pe lâng el, se pr li pe
un genunchi, r mase a a o clip , apoi se
ridic i se repezi s lbatic cu pumnul.
Cussane îi arse o sting sub coaste, urmat
de un cro eu de dreapta în obraz,
despicându-i carnea.
— Murray, Dumnezeul la care m închin
461
eu e un Dumnezeu al mâniei, atunci când se

ive te un prilej care o îndrept te.
Ascult -m bine! îi mai d du uria ului un
pumn în fa . Te omor dac te mai atingi de
fata asta, ai în eles?
Cussane îl lovi pe Murray cu piciorul sub
rotul . Uria ul se pr li în genunchi i
mase a a. B trânul Finlay se apropie.
— Te-am prevenit pentru ultima oar ,
nemernicule. Îl înghionti pe Murray cu
pu ca. P se ti chiar azi tab ra mea i te
duci în ale tale.
Murray se ridic cu greu, împleticindu-
se, se întoarse i porni cl tinându-se spre
tab . Finlay spuse:
— Dar, z u, omule, c nu faci lucrurile
pe jum tate.
— Nu v d ce rost ar avea, îi spuse
Cussane.
Morag ridicase de jos undi a i co ul cu
po te. Se uita la el, cu o privire mirat .
Apoi se d du câ iva pa i înapoi.
462
— M duc s preg tesc de mâncare,

spuse ea cu glas optit, se întoarse i o lu
la fug spre tab .
Se auzi uruind motorul jeepului, apoi se
îndep rt .
— N-a pierdut vremea, spuse Cussane.
Finlay spuse:
— Bine c am sc pat de el. Acum haide i
mânc m.
Murray Finlay opri jeepul în fa a
chio cului de ziare din Whitechapel i st tu
se gândeasc . Lâng el edea tremurând
tân rul Donal. Îl ura i se temea de tat l lui.
Nu voise s plece cu el, dar Murray nu-l
sase s aleag .
— Stai aici, îi spuse Murray. M duc s -
mi cump r tutun.
Se duse la u a chio cului, care se
înc ân s r mân închis când încerc
s-o deschid . Înjur i d du s plece, apoi
se opri în loc. În u era un teanc cu ziarele
de diminea i o fotografie de pe prima
463
pagin a unuia din ele îi atrase aten ia.

Scoase un cu it, t ie sfoara cu care era legat
teancul i lu ziarul de deasupra.
— la uite-te! E ti în mâna mea,
lep tur ! Se întoarse, se repezi vizavi la
casa în care î i avea sediul poli ia i
deschise poarta de la gr din .
Tân rul Donal coborî uimit din jeep i
lu ziarul urm tor. Se pomeni privind o
fotografie destul de bun a lui Cussane.
mase o clip cu ochii pironi i pe fo-
tografia omului care-i salvase via a, apoi
se-ntoarse i o lu la fug , în sus, pe drum,
cât putea de repede.
Morag stivuia farfuriile de tabl dup

micul dejun, când Donai sosi în goan .
— Ce este? strig ea, c ci se vedea
limpede c e disperat.
— Unde-i p rintele?
— Se plimb prin p dure cu bunicul. Ce
s-a întâmplat.
464
Se auzi apropiindu-se uruitul jeepului.

Donai îi arunc fetei ziarul cu brutalitate.
— Uite-te! E el.
Ceea ce f îndoial era adev rat.
Descrierea lui Cussane, f cut la indica ia
lui Ferguson, spunea despre el c numai se
drept preot i c pe lâng c era membru
al IRA, era i un om deosebit de periculos.
Jeepul d du buzna în tab i Murray
ri din el cu pu ca în mân , urmat de
poli istul satului. Acesta era în uniform ,
dar se vedea c n-avusese timp s se
rbiereasc .
— Unde e? întreb Murray, în cându-l
pe b iat de p r i scuturându-l, spune,
lighioan !
Donai url de durere.
— În p dure.
Murray îl îmbrânci i-i f cu semn din cap
poli istului.
465
— Hai s punem mâna pe el, spuse el,

apoi se întoarse i se repezi spre p dure.
Morag nu mai st tu pe gânduri, ci
ac ion . Se strecur în c ru , g si geanta
lui Cussane i-o arunc în jeep. Apoi se
urc la volan i ap pe starter. Mai
condusese de multe ori i tia ce face.
Jeepul o lu din loc i ro ile lui se învârtir
peste terenul gloduros. Se apropie de
Murray i de jandarm. Murray se r suci i
fata v zu furia din privirile lui i auzi
nitul sec al pu tii. R suci volanul. Îl
cu s sar într-o parte i intr cu jeepul
drept în p duricea de mesteceni tineri.
Cussane i Finlay, speria i de zgomot,
veneau în fug spre tab , când jeepul
ap ru scrâ nind printre copaci i apoi se
opri.
— Ce este, f tuco? strig Finlay.
— Murray a adus poli ia. Urca i-v !
Urca i-v ! Îi spuse ea lui Cussane.
El nu coment , ci s ri lâng ea iar ea
466
întoarse jeepul în cerc, scrâ nind printre

copaci. Murray venea chiop tând spre ei,
cu poli istul al turi i cei doi plonjar într-o
parte. Jeepul ni dintre copaci,
hurduc indu-se pe terenul gloduros, trecu
de tab i intr pe osea.
Fata frân i opri ma ina.
— La Whitechapel nu e bine. Dar nu vor
bloca oseaua?
— Vor bloca toate drumurile, lua-i-ar
naiba, spuse el.
— i atunci unde mergem?
— Mergem? spuse Cussane.
— L sa i discu iile, domnule Cussane.
Dac r mân, m vor aresta pentru c v-am
ajutat.
Fata îi întinse ziarul pe care i-l d duse
Donai. El se uit la fotografia lui i
parcurse repede datele în iruite. Zâmbi cam
piezi . Cineva îi d duse de urm al naibii
de repede, mult mai repede decât i-ar fi
închipuit vreodat .
467
— Deci încotro? întreb ea ner bd toare.

Cussane se hot rî pe loc.
— Ia-o la sting i continu s urci.
Încerc m s ajungem la o ferm din
apropierea unui sat numit Larwick, de
cealalt parte a dealurilor. Am auzit c
ma inile astea merg pe orice fel de teren,
deci n-avem nevoie de drumuri. tii s-o
conduci?
— N-ave i decât s v convinge i, spuse
ea i porni.
468
13
Valea f cea parte din p durea na ional .

sir oseaua i o luar pe un drum
printre pini, urcând tot mai sus de-a lungul
unui pârâu umflat de aversele de ploaie. În
cele din urm , ie ir dintre copaci, în capul
ii, i ajunser pe un mic platou.
Cussane o atinse pe bra .
— Ajunge strig el ca s-acopere uruitul
motorului.
Fata frân i opri motorul. De ambele
i, se întindeau dealuri dup dealuri,
estompate de cea i de averse de ploaie.
Cussane scoase harta i înaint ca s
studieze terenul. Harta era extrem de
precis , cum numai o hart a Societ ii
cartografice poate fi. G si Larwick f nici
469
o dificultate. La Glendhu, acolo spusese

Danny Malone c se afla ferma fra ilor
Mungo, la trei kilometri de sat. În gaelic
însemna Valea Neagr i o singur ferm
era marcat pe hart . Asta trebuia s fie.
Mai r mase câteva minute s studieze
întinderea de p mânt de dedesubt,
comparând cu harta, apoi se întoarse la
jeep.
Morag î i ridic privirea din ziar.
— Este adev rat tot ce scrie aici despre
dumneavoastr i IRA?
Cussane se urc în ma in ca s se ud
posteasc de ploaie.
— Tu ce p rere ai?
— Aici scrie c deseori v da i drept
preot. Deci nu sunte i preot?
Era o întrebare ca oricare alta i el zâmbi.
— tii cum se spune: dac scrie în ziar,
trebuie s fie adev rat. Dar de ce? Te
îngrijoreaz c e ti în compania unui
personaj atât de periculos?
470
Ea cl tin din cap.

— L-a i salvat pe Donal la pârâu, de i n-
avea i nici o obliga ie. M-a i ajutat i pe
mine — m-a i salvat da Murray. Împ turi
ziarul i îl arunc pe bancheta din spate a
jeepului. Încruntându-se u or, mirat . Omul
din ziar i dumneavoastr , parc a i fi doi
oameni diferi i.
— Cei mai mul i dintre noi suntem cel
pu in trei oameni, spuse el. Persoana care
cred eu c sunt i mai e persoana care crezi
tu c sunt.
— Deci mai r mâne persoana care
sunte i cu adev rat, interveni ea.
— Adev rat, numai c anumi i oameni
nu pot supravie ui decât dac se adapteaz
permanent. Ace tia devin mai mul i
oameni, dar ca s func ioneze acest
mecanism, ei trebuie s i tr iasc fiecare
rol.
— Ca un actor? întreb ea.
— Exact, numai c asemenea oric rui
471
bun actor, ei trebuie s cread în rolul pe

care-l joac în acel moment.
Fata se l pe speteaza scaunului, pe
jum tate întoars spre el, cu bra ele
încruci ate, ascultând cu aten ie. i atunci
el î i d du seama c , în ciuda originii ei
sociale i a pu inei educa ii pe care o
primise în via , fata era evident extrem de
inteligent .
— În eleg, spuse ea. Deci atunci când
poza i în preot, deveni i cu adev rat preot.
Franche ea ei era tulbur toare.
— Cam a a ceva. ezur acolo în t cere
câteva clipe, apoi el spuse cu blânde e: Mi-
ai salvat via a acolo, în p dure. Dac nu
erai tu, eram din nou în c tu e.
— Din nou? spuse ea.
— Ieri am fost arestat de poli ie. M
duceau cu trenul la Glasgow, dar am reu it
sar din tren. Din locul unde am c zut, am
trecut dealurile i apoi te-am întâlnit pe
tine.
472
— Norocul lui Donai, spuse ea. i dac e

spun adev rul, norocul meu.
— Te referi la Murray? Te sâcâie de
mult?
— De când aveam vreo treisprezece ani,
spuse ea calm . Când mama mai era cu noi,
nu era chiar a a de r u. Ea îl inea în frâu,
dar dup ce a plecat ea... D du din umeri.
Niciodat n-a izbutit s i impun voin a cu
mine, dar în ultimul timp, lucrurile au mers
tot mai r u. M-am gândit de mai multe ori
plec.
— S fugi? i unde te-ai fi dus?
— La bunica. Mama mamei. E o iganc
adev rat . O cheam Brana. Brana Smith,
dar ea î i zice Gypsy Rose.
— Parc am mai auzit de numele sta,
spuse Cussane zâmbind.
— Are darul de a prezice, îi spuse Morag
serioas . tie s ghiceasc în orice. În
palm , în glob de cristal sau în c i de
tarot. Are o cas pe cheiul Wapping, la
473
Londra, unde st când nu lucreaz în circuri

ambulante.
— i ai vrea s te duci la ea?
— Bunica apunea întotdeauna c o s m
pot duce la ea când o s m fac mare. Se
ridic . Dar dumneavoastr ? Ave i de gând
v duce i la Londra?
— Poate, spuse el încet.
— Atunci am putea merge împreun , îi
spuse ea calm i f emo ie, de parc ar fi
fost cel mai firesc lucru din lume.
— Nu, spuse el sec. Nu cred. În primul
rând, pentru c ai da de i mai mult bucluc.
În al doilea rând, pentru c trebuie s
toresc cu bagaje pu ine. Nimic în plus.
Dac e nevoie s fug, trebuie s pot fugi
repede. Nu mai am timp s m gândesc
decât la mine.
În ochii ei se ivi un fel de durere, dar nu-
i ar sentimentele. Coborî pur i simplu
din jeep i r mase la marginea drumului, cu
mâinile în buzunare.
474
— În eleg. Dumneavoastr pleca i mai

departe iar eu o s o iau înapoi, prin vale.
i imagin o clip tab ra mizer i anii
de lent i inevitabil abrutizare care o
teptau. i fata merita mai mult de atât.
Mult mai mult.
— Nu fi proast , spuse el. Urc !
— Pentru ce?
— Doar am nevoie de tine s conduci
jeepul, în timp ce eu urm resc harta, nu?
Pân jos, în valea de dedesubt, i peste
dealul din mijloc. E o ferm acolo, într-un
loc numit Glendhu, lâng Larwick.
Fata se urc repede la volan, zâmbind.
— Ave i prieteni acolo?
— Nu tocmai. Întinse mâna dup geant ,
o deschise, trase în sus fundul dublu i
scoase teancul de bancnote. Asta e ceea ce
le place. La drept vorbind, celor mai mul i
oameni le place. Trase dou bancnote, le
împ turi i le vârî în buzunarul de la piept
al vechii ei haine marin re ti. Ca s ai de
475
cheltuial pân i g se ti bunica.

Fata f cu ochii mari, mirat .
— Nu pot primi.
— O, ba da. Hai porne te dr cia asta ca
s-ajungem acolo cât mai repede.
într-o treapt de vitez inferioar i
începu s coboare cu mare grij .
— i ce se întâmpl dup ce ajungem
acolo? Cu mine, vreau s spun.
— O s vedem. Poate prinzi un tren.
Singur , ai s te descurci probabil foarte
bine. De fapt, pe mine m urm resc, a a c
tu nu e ti în pericol decât dac e ti cu mine.
Ea nu replic nimic i el începu s
studieze harta pe îndelete. În cele din urm
fata vorbi din nou.
— Treaba asta cu mine i Murray. V
scârbe te? Cit tic lo ie!
— Tic lo ie? Râse u or. Drag fat , tu n-
ai idee ce înseamn adev rata tic lo ie, ce
este r ul adev rat, de i Murray este destul
476
de animal ca s se apropie de aceast

no iune. Un preot afl într-o s pt mân mai
multe p cate decât tr iesc mai to i oamenii
într-o via .
Fata îi arunc o privire scurt .
— Dar parc zicea i c doar face i pe
preotul.
— Oare? Cussane î i mai aprinse o
igar , se l pe speteaza scaunului i
închise ochii.
În timp ce ma ina de poli ie ie ea din
parcarea aeroportului clin Glasgow,
inspectorul ef Trent îi spuse oferului:
— tii unde mergem Avem la dispozi ie
doar treizeci i cinci de minute, a a c d -i
taie, Devlin i Fox edeau pe bancheta
din spate i Trent se întoarse spre ei. A i
avut un zbor pl cut?
— Principalul a fost c a fost rapid, spuse
Fox. Care-i situa ia actual ?
— Cussane a reap rut la o tab de
igani, pe dealurile Galloway. Am primit
477
vestea prin radioul ma inii, chiar înainte de

a sosi voi.
— i îmi închipui c a sc pat din nou,
spuse Devlin.
— Ca s fiu sincer, da.
— Frumos.
— Oricum, a i spus c vre i s-ajunge i în
zona Dunhill. Acum mergem direct la gara
central din Glasgow. oseaua principal
este înc inundat , dar am rezervat locuri la
expresul Glasgow-Londra. O s ne lase la
Dunhill. Îl vom mai avea cu noi pe
neghiobul care l-a prins de prima oar pe
Cussane i l-a sc pat, sergentul Brodie.
car cunoa te zona.
— E-n regul , spuse Devlin. Deci se pare
totul e pus la punct. Sper c e ti înarmat.
— Da. Îmi este îng duit s tiu unde
mergem?
Fox spuse:
— Într-un sat numit Larwick, nu departe
478
de acest Dunhill. În apropiere se afl o

ferm , care potrivit informa iilor noastre
serve te de ascunz toare pentru criminali
urm ri i. B nuim c omul nostru ar putea fi
acolo.
— Dar în acest caz ar trebui s m l sa i
chem înt riri.
— Nu, îi spuse Devlin. Am în eles c
ferma în chestiune este într-o zon izolat .
Orice deplasare de oameni, indiferent de
num rul lor, i cu atât mai mult a unor
oameni în uniform , va fi în mod sigur
remarcat . Dac omul nostru e acolo, o va
zbughi din nou.
— i o s -l prindem, spuse Trent.
Devlin îi arunc o privire lui Fox, care
du din cap i irlandezul se întoarse din
nou spre Trent.
— Alalt ieri noapte, trei pu ca i din
Aripa Provizorie a IRA au încercat s -l
duc de cealalt parte a apei. I-a lichidat pe
to i.
479
— Dumnezeule!
— A a cum zici. Ar lichida i vreo câ iva
dintre b ie ii vo tri, înainte de a ajunge la
el. Mai bine s -ncerc m dup metoda
noastr , inspectori, spuse Harry Fox.
Crede-m c e mai bine.
Pe creasta dealului de deasupra satului

Glendhu, Cussane i Morag edeau piti i în
ferigile ude i se uitau în jur. Drumul se
pierdea din acel punct, dar oricum, lui
Cussane i se p ruse strategic s lase jeepul
sus, ascuns privirilor. Nimic nu se poate
compara cu un avantaj ascuns, în caz c dai
de bucluc. Mai bine s nu tie fra ii Mungo
despre asta.
— N-arat prea grozav, spuse Morag.
Ceea ce era prea pu in spus, c ci ferma se
înf a jalnic. Un hambar f acoperi ,
igle lips pe acoperi ul cl dirii principale.
În curte erau gropi pline cu ap , un camion
ro i, un tractor rablagit, ro u de rugin .
480
Pe fat o trecur brusc fiori.

— Presimt c se va-ntâmpla ceva r u,
rosti ea cu r suflarea t iat . Nu-mi place
locul sta.
El se ridic . Î i lu geanta i scoase
Stecikinul din buzunar.
— Am pistolul. Nu- i face griji. Ai
încredere în mine.
— Bine, spuse ea i glasul ei sun
tima . Am încredere în dumneavoastr .
Îl lu de bra i începur împreun s
coboare, printre ferigi, spre ferm .
Hector Mungo plecase dis-de-diminea
cu ma ina la Larwick, în primul rând pentru
nu mai avea ig ri. Adev rul era c nu
prea mai aveau nimic. Cump costi ,
ou , diverse conserve, un cartu de ig ri i
o sticl de whisky, spunându-i b trânei
doamne care inea magazinul universal “s
le treac în cont”, ceea ce ea i f cu, pentru
se temea de Mungo i de fratele lui. To i
se temeau de ei. În drum spre u , Hector se
481
gândi s se serveasc i cu un ziar de

diminea , apoi se urc în vechea furgonet
i o lu din loc.
Era un b rbat de aizeci i doi de ani cu o
fa dur , urâcios i posac, îmbr cat cu o
hain veche de pilot i o apc de tweed, iar
rbia îi era acoperit de epi c run i. Intr
cu furgonet în curte, opri i ie i inând în
mâini cutia de carton plin cu târguieli.
Alerg prin ploaie pân la u , pe care o
deschise cu piciorul.
În buc ria în care intr era o mizerie de
nedescris i chiuveta veche de piatr era
plin ochi cu oale murdare. Fratele lui,
Angus, edea la mas , cu capul în mâini,
privind în gol. Era mai tân r decât el, având
patruzeci i cinci de ani, p rul tuns scurt, i
o fa aspr i brutal , urâ it i mai mult de
vechea cicatrice care-i intersecta ochiul
drept, de un alb l ptos.
— Credeam c n-o s mai vii. B mâna
în cutie, dup ce fratele lui o puse jos, g si
482
sticla de whisky, o desf cu i trase o du

zdrav . Apoi g si ig rile.
— Putoare ce e ti, îi spuse Hector. Puteai
faci m car focul.
Angus nu-l b în seam . Mai trase în
schimb o du , î i aprinse o igar i
desf cu ziarul. Hector se duse la chiuvet ,
lu un chibrit ca s aprind soba Calor cu
gaz, care se afla lâng ea. Se opri s se uite
în curte, exact în clipa când ap rur
Cussane i Morag, îndreptându-se spre
cas .
— Avem musafiri, spuse el.
Angus se ridic i veni lâng el. În epeni.
— O clip . Întinse ziarul pe usc torul de
vase. Asta seam al naibii de bine cu
tipul de pe prima pagin .
Hector examina repede articolul din ziar.
— Doamne, Angus, am dat de belea de
data asta!
— Aiurea! înc un pr dit de irlandez
483
ie it acum din mla tinile lui, spuse Angus

dispre uitor. E loc destul pentru el pe
fundul pu ului, al turi de ilal i.
— Asta-i adev rat, spuse Hector, dând
din cap ceremonios.
— Dar nu i fata. Angus î i terse gura
cu dosul palmei. Îmi place cum arat . Fata-i
a mea. bo orog nenorocit. Nu uita asta!
Acum, hai, d -le drumul, ad ug el, c ci se
auzir b i în u .
— Deci îi cuno ti, sergent, pe fra ii

Mungo? îl întreb Fox pe Brodie.
Se aflau to i patru — Devlin, Fox, Trent
i sergentul uria — în vagonul feroviarilor
din coada trenului care gonea.
— Sunt ni te animale, spuse Brodie. Au
gat spaima în tot inutul. Nu tiu din ce
tr iesc acolo, sus, Amândoi au f cut
pu rie. Hector, pentru c avea o distilerie
clandestin de whisky. De trei ori a fost la
zdup pentru asta. Angus are la activ un ir
484
de infrac iuni minore i cu câtva timp în

urm a omorât un om într-o b taie cu
pumnii. A fost condamnat la cinci ani, dar
i-au dat drumul dup trei. A fost acuzat de
viol de dou ori, dar ulterior femeile
respective i-au retras acuza iile. Nu m
surprinde b nuiala c ar avea o
ascunz toare pentru criminali, dar eu nu
tiu de a a ceva i în mod sigur nu este
men ionat în cazierele lor.
— Cât de mult ne putem apropia de
ferma lor f s fim observa i? întreb
Trent.
— Cam pân la o jum tate de kilometru.
Drumul spre Glendhu nu duce decât la ei.
— Nu exist o alt ie ire? întreb Fox.
— Probabil doar cu piciorul, în susul
ii, peste deal.
Devlin spuse:
— S inem seama de un lucru foarte
important: Dac Harry Cussane a avut într-
adev r de gând s se ascund la fra ii
485
Mungo, planurile lui au fost date peste cap.

Pe agenda lui nu figura prinderea lui de
tre sergentul nostru, s ritul din tren,
tab ra iganilor. Toate astea s-ar putea s -l
fi f cut s i schimbe planul.
— Adev rat, spuse Harry Fox, i mai e
i fata cu el. Trent spuse:
— Poate c mai sunt înc pe dealuri. Pe
de alt parte, dac sunt cu jeepul, trebuiau
treac prin Larwick ca s-ajung la ferm .
Într-un sat atât de mic, trebuie s -i fi v zut
cineva.
— S sper m, spuse Devlin i expresul
începu s încetineasc , întrucât intrau în
Dunhill.
— Danny Malone... Hector Mungo turn
ceai tare în c nile murdare i ad ug lapte.
Danny n-a mai stat de mult la noi, nu,
Angus?
— A a e, Angus edea cu un pahar în
mân . ignorându-i pe ceilal i i holbându-se
la Morag, care se str duia s -i ocoleasc
486
privirea.
Cussane era deja con tient c f cuse o
mare gre eal . Serviciul pe care fra ii
Mungo îl f cuser unor oameni ca Danny,
cu mul i ani în urm , fusese probabil foarte
diferit de ceea ce puteau oferi acum. Nu lu
în seam ceaiul i edea acolo, cu mâna pe
crosa Stecikinului. Nu tia precis care va fi
urm toarea mi care. De data asta, scenariul
rea c se scrie singur.
— S tii c tocmai citeam despre tine
când ai sosit. Hector Mungo îi azvârli ziarul
peste mas . Vezi c de fat nu scrie nimic.
Cussane nu se uit la ziar.
— N-avea cum s scrie.
— Deci ce putem face pentru voi? Vre i
v aciui i aici un timp?
— Doar ast zi, spuse Cussane. Apoi
disear , dup ce se întunec , unul din voi
ne poate duce înspre sud cu vechitura aia de
furgonet . O umple i cu lucruri de pe la
ferm i ne ascunde i în spate.
487
Hector d du grav din cap.

— Nu v d de ce nu. Încotro? La
Dumfries?
— Cât e pân la Carlisle, unde începe
autostrada?
— Nou zeci de kilometri. Dar te cost .
— Cât?
Hector îi arunc o privire lui Angus i î i
umezi nervos buzele uscate.
— O mie. E ti la mare ananghie, amice,
la mare ananghie.
Cussane deschise geanta, scoase teancul
de bancnote i extrase din el zece buc i, pe
care le puse pe mas .
— Cinci sute.
— tiu eu...? începu Hector.
— Nu fi prost, spuse Angus. Asta
înseamn la un loc mai mul i bani decât ai
zut tu în ultimele ase luni. Se întoarse
spre Cussane. Te duc eu pân la Carlisle.
— Deci s-a f cut. Cussane se ridic .
488
Presupun c ave i o camer pentru noi.

— Nici o problem . Hector era plin de
bun voin , i chiar o camer separat
pentru domni oara.
— Una ne ajunge, spuse Cussane în timp
ce îl urmar afar din înc pere, de-a lungul
coridorului cu pardoseal de piatr i apoi
în sus, pe scara ubred .
Hector deschise prima u de pe palier,
intrând înaintea lor într-un dormitor mare.
Mirosea urât, a îmbâcseal , i tapetul cu
flori era p tat de igrasie, în untru se afla un
pat vechi, dublu, din alam , cu o saltea care
cunoscuse i zile mai bune, pe care erau
stivuite p turi cazone.
— Al turi e un closet, spuse Hector. Deci
las aici.
Ie i, închizând u a. II auzir coborând
scara. La u era un z vor vechi, ruginit.
Cussane îl trase. În partea opus a camerei
mai era o u cu o cheie în broasc . O
deschise i, privind afar , v zu c d dea
489
spre o scar de piatr , lipit de una din

laturile casei, care cobora în curte. Închise
a i o încuie din nou.
Se întoarse spre fat .
— E totul în regul ?
— la cu ochiul scos... O trecu un fior. E
mai r u decât Murray. Ezit o clip . Pot s -
i spun Harry?
— De ce nu?
Cussane desf cu repede p turile i le
întinse pe saltea.
— Ce facem acum? întreb ea.
— Ne odihnim, spuse el. Tragem un pui
de somn. Deocamdat n-o s vin nimeni.
— Crezi c ne vor duce la Carlisle?
— Nu, dar nu cred c vor ac iona înainte
de a se întuneca i de a fi noi gata de
plecare.
— De ce e ti a a de sigur c nu vor
ac iona?
— Pentru c a a sunt tipii de soiul lor.
490
Acum, hai, întinde-te i încearc s dormi.

El se urc în pat f s i scoat
impermeabilul, cu Stecikinul în mâna
dreapt . Fata se întinse pe cealalt parte a
patului. St tu un timp a a, apoi se r suci i
se ghemui lâng el.
— Mi-e fric .
— Sst! O cuprinse cu bra ul. Lini te te-
te. Sunt cu tine. Aici nu te poate atinge
nimic.
suflarea fetei deveni tot mai rar i
mai grea. El st tea întins, inând-o în bra e
i gândindu-se la tot felul de lucruri. Morag
devenise deja o responsabilitate pentru el i
nu tia precis cât timp va putea s -i fac
fa . Pe de alt parte, îi era îndatorat. Avea,
desigur, o datorie moral fa de ea. Privi în
jos la puritatea acelei fe e tinere, înc
neîntinat de via . Ceva bun într-o lume
rea. Închise ochii gândindu-se la asta i în
cele din urm adormi.
— Ai v zut ce de b net era acolo?
491
întreb Hector.
— Da, spuse Angus. Am v zut.
— A încuiat u a. L-am auzit.
— Bineîn eles c a încuiat-o. Nu-i un
tâmpit. De i nu conteaz . Tot va trebui s
ias de acolo, mai curând sau mai târziu. Îl
lichid m atunci.
— E-n regul , spuse Hector.
Fratele lui î i mai turn un whisky.
— i nu uita. Fata o iau eu.
Devlin, Fox, Trent i Brodie parcurser

drumul de la Dunhill la Larwick într-un
vechi microbuz Ford albastru, pe care
sergentul de poli ie îl luase cu împrumut de
la un garaj local. Îl parc în fa a
magazinului universal din sat i intr .
Ceilal i r maser în ma in . Se întoarse
dup cinci minute i se urc la volan.
— Hector Mungo a trecut mai devreme
fac cump turi. B trâna de aici se
492
ocup seara de barul de la circium . Zice c

amândoi sunt pe aici, dar n-a v zut str ini,
care într-un loc ca sta ar bate la ochi
imediat.
Devlin se uita afar printr-unul din
geamurile de la u ile din spate ale
microbuzului. Într-adev r, nu exista decât o
singur strad , un ir de case din granit, o
circium , magazinul i dealurile care se
în au abrupt deasupra lor.
— În eleg ce vrei s spui.
Brodie porni motorul i demar , luând-o
pe un drum îngust, printre zidurile cenu ii
de piatr .
— E singurul drum i la cap tul lui e
ferma. Peste câteva minute spuse: gata, cam
pân aici putem merge f s fim v zu i.
Opri sub ni te copaci i to i coborâr .
— Cât mai e? întreb Trent.
— Mai pu in de o jum tate de kilometru.
conduc.
493
O lu înainte, în sus, printre copacii de la

marginea drumului, c rându-se printre
ferigi i se opri prudent la marginea
povârni ului.
— Privi i.
Ferma se afla dedesubt, în vale. la câteva
sute de metri.
— O cutie de conserve, murmur Devlin.
— Da, cam a a arat , replic Fox. Nici o
urm de via .
— i ceea ce e mai important, nici urm
de jeep, spuse Devlin. Poate c totu i m-am
în elat.
În clipa aceea, amândoi fra ii Mungo
ie ir prin u a de la buc rie i traversar
curtea.
— Probabil c ei sunt. Fox scoase din
buzunar un binoclu Zeiss i-l fix asupra
lor. Fioroas pereche, ad ug el, în timp ce
cei doi intrar în hambar.
O clip mai târziu, Morag Finlay î i f cu
494
apari ia dinspre cealalt parte a casei, ezit

o clip , apoi travers curtea spre hambar.
Trent spuse agitat:
— Asta-i fata! Ea trebuie s fie. Scurt
marin reasc de pânz , beret sco ian . Se
potrive te exact descrierii.
— Iisuse Hristoase i Sfânt Fecioar !
spuse Devlin în oapt . Am avut dreptate.
Harry trebuie s fie în cas .
Trent întreb :
— Cum proced m?
— Ave i amândoi radiouri?
— Desigur.
— E-n regul . Da i-mi unul din ele.
Devlin i cu mine vom p trunde prin
spatele fermei. Dac avem pu in noroc, îi
vom lua prin surprindere. Voi duce i-v
înapoi la microbuz i a tepta i. În clipa
când v dau semnalul, da i buzna pe drum
cu viteza expresului.
— E-n ordine.
495
Trent i Brodie o luar înapoi spre drum.

Devlin scoase din buzunar un Walther PPK
i îl înc rca. Fox f cu acela i lucru.
Irlandezul zâmbi.
— ine minte un lucru. Harry Cussane
nu este omul c ruia îi po i l sa vreo ans
de sc pare.
— N-ai nici o grij , spuse Fox cu un glas
grav. N-o s -i dau nici o ans . Începu s
coboare povârni ul, printre ferigile ude, i
Devlin îl urm .
Morag se trezi i r mase cu privirea
intit în gol. spre tavan, apoi î i aminti
unde era i se întoarse s se uite la Cussane,
întins lâng ea. Dormea lini tit, respirând
or, cu fa a relaxat , foarte pa nic. inea
înc Stecikinul strâns în mâna dreapt . Fata
il u urel picioarele pe podea, se ridic
i se întinse, apoi se duse la fereastr . În
timp ce privea afar , Hector i Angus
traversar curtea i intrar în hambarul aflat
vizavi. Morag deschise u a i r mase în
496
capul sc rii de piatr , auzind un motor

pornind. Se încrunt , ciuli urechile, apoi
coborî repede treptele i travers curtea.
În dormitor, Cussane tres ri, se întinse,
apoi deschise ochii, trezindu-se pe loc, ca
întotdeauna. Sim i imediat absen a fetei,
într-o secund era în picioare i atunci
observ u a deschis .
În hambar se sim ea miros dulce-acru de

borhot, c ci aici î i instalaser fra ii Mungo
distileria. Hector d du drumul la vechiul
motor cu gaz i la pompa care le furniza
curent electric, apoi verific vana.
— Ne mai trebuie ni te zah r, spuse el.
Angus d du din cap.
— M duc s aduc.
Deschise o u care ducea într-un opron
lipit de o latur a cl dirii. În untru se aflau
diversele ingrediente necesare pentru
opera iunea lor clandestin , incluzând i
câ iva saci cu zah r. Tocmai se preg tea s
497
ridice unul din ei, când o v zu prin

cr tura unei scânduri pe Morag Finlay
afar , privind pe fereastr la ceea ce se
petrecea în hambar. Zâmbi încântat, puse
sacul jos i se strecur afar .
Morag nici nu-l sim i apropiindu-se. O
mân îi astup gura, în bu indu-i ip tul i
ni te bra e puternice o ridicar i o duser
în hambar, în timp ce ea se zb tea, dând din
picioare.
Hector, care învârtea în van , se întoarse
spre ei.
— Ce este?
— O b rea care- i vâr nasul unde
nu trebuie i care trebuie înv at minte,
spuse Angus.
O puse jos i ea îl lovi cu s lb ticie.
Angus ii arse un dos de palm , apoi înc
unul, cu atâta for , încât o azvârli pe o
gr mad de saci.
Aplecându-se deasupra ei, începu s i
descheie cureaua.
498
— Te-nv eu cum trebuie s te por i,

spuse el.
— Angus! strig Harry Cussane din
pragul u ii. E ti din fire un tic los sau
trebuie s te str duie ti ca s fii?
St tea acolo, cu mâinile vârâte neglijent
în buzunarele impermeabilului i Angus se
întoarse cu fa a spre el. Se aplec i lu de
jos o lopat .
— Vierme ce e ti, î i cr p capul!
— Am înv at ceva de la IRA, spuse
Cussane. O pedeaps special pentru
tic lo i de teapa ta.
Stecikinul ie i la iveal din buzunar, se
auzi o pocnitur surd i un glonte îi
despic lui Angus rotula genunchiului
drept. Acesta scoase un urlet, c zu cu
spatele peste motorul cu gaz, apoi se rosto-
goli, inându-se de genunchi cu ambele
mâini, în timp ce sângele îi iroia printre
degete. Hector Mungo scoase un urlet
îngrozitor, de spaim , se întoarse i o
499
zbughi spre u a lateral , cu bra ele ridicate,

într-un gest inutil de ap rare. ni afar i
disp ru.
Cussane nu-l b în seam pe Angus i
o ridic pe Morag.
— E ti teaf ?
Ea se întoarse i se uit în jos la Angus,
cu o privire care exprima furie i umilin .
— Da, dar nu datorit lui.
El o lu de bra , ie ir de acolo i
traversar curtea, spre u a de la buc rie.
În clipa când fata o deschise, Harry Fox
strig :
— Stai pe loc, Cussane! i ap ru din
spatele furgonetei parcate acolo.
Cussane recunoscu imediat glasul, o
împinse în untru pe fat , apoi se întoarse i
trase, totul dintr-o singur mi care legat .
Fox se pr bu i cu spatele lipit de furgonet
i pistolul îi s ri din mân . În acela i
moment, Devlin ap ru dup col i trase de
dou ori. Primul glonte îi sfâ ie lui Cussane
500
mâneca sting iar al doilea îl nimeri în

um r, r sucindu-l. Intr cu capul înainte în
a de la buc rie, o trânti în urma lui cu
piciorul i trase z vorul.
— E ti r nit! strig Morag.
El o împinse în a lui.
— Las asta! Hai s ie im de-aici! O
împinse în sus pe scar , spre dormitor. Ia tu
geanta, o îndemn el i travers camera
spre u a deschis , ca s se uite afar .
Furgoneta lâng care erau Fox i Devlin
era chiar dup col . Puse un deget la buze,
cându-i semn din cap lui Murag i o lu
în jos, încet, pe scara de piatr , tu fata dup
el. O dat ajun i jos. el o lu înainte, ocoli
casa i se îndrept spre gr dina din spate,
mergând pe vine prin spatele zidului, apoi
porni pe c rarea dintre ferigi care ducea în
capul v ii Glendhu.
***
501
Devlin îi descheie c ma a lui Fox i

examina rana care era chiar sub piept, pe
partea sting . Fox respira greu i în ochi i
se citea suferin a.
— Ai avut dreptate, opti el, omul sta e
iadul întruchipat.
— Stai lini tit, spuse Devlin l-am chemat
pe Trent i Brodie.
Se auzea deja Fordul apropiindu-se Fox
spuse:
— Mai e înc în cas ?
— M -ndoiesc.
Fox scoase un oftat.
— Am zbârcit-o, Liam, Va fi al naibii de
greu s-o dregem. L-am avut în mân i ne-a
sc pat.
— sta-i prostul lui obicei, spuse Devlin,
tocmai când Fordul intr în curtea fermei i
se opri, frânând brusc.
Cussane edea într-o parte pe scaunul din

502
dreapta al jeepului, cu picioarele pe

mânt. Era gol pân la brâu. Nu-i curgea
mult sânge, dar rana se c sca urât, cu
marginile umflate. tia c asta nu era bine,
dar n-avea rost s -i spun fetei. Morag
turn cu grij praf de sulfamid pe ran , din
mica lui trus medical , apoi aplic unul
din pansamentele de armat , urmându-i
indica iile.
— Cum te sim i? întreb ea îngrijorat .
— Bine. Ceea ce era o minciun , c ci
acum, dup ce efectul ocului ini ial
începea s dispar , avea dureri mari. Scoase
o fiol de morfin . Erau fiole care se folo-
sesc pe câmpul de lupt . Î i f cu singur o
injec ie i durerea începu s -l lase destul de
repede.
— E-n regul , spuse el. Acum d -mi o
ma curat . Trebuie s mai fie una pe
acolo.
Ea îl ajut s-o îmbrace, apoi îl ajut s i
pun sacoul i impermeabilul.
503
— O s trebuiasc s te vad un medic.

— Da, sigur, spuse el. O s m duc la el
i-o s -i spus “V rog, ajuta i-m , ti i, am
un glonte în um r”. Primul lucru dup care
ar întinde mâna ar fi telefonul.
— Atunci, ce facem? Acum vor începe
de-a binelea s te h ituiasc . Toate
drumurile vor fi supravegheate.
— tiu, spuse el. Hai s ne uit m pu in
pe hart . Dup câtva timp, spuse:
— Între noi i Anglia se afl estuarul
Solway. Exist o singur osea principal
care duce direct la Carlisle, via Dumfries i
Annan. N-au prea multe drumuri de
scormonit.
— Deci suntem prin i în capcan ?
— Nu neap rat. Mai exist calea ferat .
Trebuie s existe o ans acolo. Hai s-o
lu m din loc, ca s afl m.
Ferguson spuse:
504
— E o porc rie. Mai r u nici c se putea.

Cum se simte Harry Fox?
— A sc pat cu zile, cum se spune. Cel
pu in asta este p rerea medicului local. L-
au adus aici, în Dumfries, la spitalul
central.
— S aranjez s -l expedieze la noi, la
Londra, cât mai curând posibil. Vreau s
beneficieze de cea mai bun îngrijire. De
unde suni?
— De la sediul poli iei din Dumfries.
Trent e aici, cu mine. Mobilizeaz to i
oamenii pe care-i po i g si. Blocheaz
drumurile i a a mai departe. Vremea nu ne
ajut deloc, înc plou pe rupte.
— Tu ce p rere ai, Liam?
— Cred c a ters-o.
— Nu crezi c îl vor încol i acolo?
— Nu exist nici cea mai mic ans .
Ferguson oft .
— Da, ca s fiu sincer, i eu presimt
505
acela i lucru. Mai stai pu in cu Harry, ca s

fii sigur c e bine, apoi întoarce-te.
— Acum, în seara asta?
— Ia trenul de noapte spre Londra. Papa
aterizeaz la aeroportul Gatwick mâine
diminea , la opt. Vreau s fii cu mine.
Cussane i Morag l sar jeepul într-o

mic carier de piatr dintr-o p dure aflat
deasupra Dunhillului i coborâr spre calea
ferat . La marginea or elului, str zile erau
pustii sub ploaia toren ial i traversar
drumul, trecur pe lâng un depozit cu
ferestrele b tute în scânduri i se strecurar
printr-o gaur din gardul de lâng calea
ferat . Pe o linie secundar era tras un
rfar. Cussane se l pe vine i v zu cum
un mecanic în salopet se apropia de-a
lungul inelor i se urc în locomotiv .
— Dar nu tim încotro merge, spuse
Morag.
Cussane zâmbi.
506
— E orientat spre sud, nu? O apuc de

bra . Hai!
Coborâr terasamentul în amurgul care se
sa i traversar inele, în timp ce trenul se
puse în mi care. Cussane o lu la picior,
întinse mâna, i trase de o u glisant .
Azvârli geanta în untru, s ri i el, se
Întoarse i întinse mâna dup mâna fetei.
Peste o clip , era lâng el. Vagonul era
aproape plin eu l zi, unele având scrise pe
ele adresa unei fabrici din Penrith.
— Unde-i asta? întreb Morag.
— La sud de Carlisle. Chiar dac n-
ajungem mai departe de atât. suntem în
direc ia cea bun .
Se a ez , destul de satisf cut, i î i
aprinse o igar . Putea s mi te bra ul sting,
dar parc nu-i apar inea. Totu i morfina îi
luase durerea. Morag se cuib ri lâng el, i
el o cuprinse cu bra ul. De mult timp nu
mai ocrotise pe cineva. Mai exact, de mult
timp nu-i mai pasase de cineva.
507
Fata închisese ochii i p rea c doarme.

Datorit morfinei, durerea nu revenise i
când o s reapar va putea s -i fac fa .
Avea mai multe fiole în trus , destule ca s -
l in pe picioare. Cu glontele din el i în
lipsa unor îngrijiri medicale adecvate,
instalarea septicemiei era doar o chestiune
de timp, dar lui nu-i trebuiau acum decât
treizeci i ase de ore. Sanctitatea Sa ateriza
la Gatwick a doua zi diminea a. Iar în ziua
urm toare, va fi la Canterbury.
Trenul porni la drum întins i Cussane se
pe spate, cu bra ul s tos dup umerii
fetei i se cufund în somn.
508
14
Morag se trezi sim ind o smucitur .

Trenul p rea c frâneaz . Treceau pe un fel
de linie secundar i din când în când
lumina unei l mpi se cernea printre
scândurile vagonului, sco ând la iveal din
întuneric fa a lui Cussane. Dormea i de pe
fa a lui se tersese orice expresie. Când fata
îi atinse u or fruntea, v zu c era ud de
transpira ie. Cussane gemu, se întoarse pe o
parte i bra ul i se balans de-a curmezi ul
corpului; observ c tot mai inea
Stecikinul.
Îi era frig. Î i ridic gulerul scurtei
marin re ti i î i b mâinile în buzunare,
continuând s se uite la el. Era o fat
simpl , deloc complicat , în ciuda vie ii pe
care o dusese, dar era dotat cu o minte
509
ascu it i cu un fond de bun sim s tos.

Nu mai cunoscuse pe nimeni ca acest
Cussane. Nu era vorba doar de pistolul din
mâna lui. de violen a rece, rapid a acestui
om. Nu se temea de el. Oricum ar fi fost, nu
era nemilos. i lucrul cel mai important. o
ajutase i ea nu era obi nuit cu a a ceva.
Nici m car bunicul ei nu reu ise
întotdeauna s-o ocroteasc de brutalitatea
lui Murray. Cussane o sc pase de aceast
brutalitate i era destul de femeie ca s i
dea seama c o sc pase de ceva mult mai
u. Dar nu-i trecea prin cap c i ea îl
ajutase. Pentru prima oar în via a ei, avea
sentimentul libert ii.
Trenul se zgâl âi din nou. Cussane
deschise ochii i se întoarse repede, se
ridic pe un genunchi i se uit la ceas.
— Unu i jum tate. Se vede c am
dormit mult.
— Într-adev r.
Se uit afar printre scânduri i d du din
510
cap.
— Cred c intr m în triajul de la Penrith.
Unde mi-e geanta?
Fata o împinse spre el. Scotoci prin ea,
si trusa medical i î i mai f cu o injec ie
cu morfin .
— E-n regul , spuse el. Nici o problem .
Vreau doar s fiu sigur.
Mintea, c ci la trezire, durerea fusese
foarte real . Trase u a i arunc o privire
afar . În întuneric, se întrez rea un
indicator pe care scria Penrith.
— Am avut dreptate, spuse el.
— Coborâm aici?
— N-avem nici o garan ie c trenul
merge mai departe i n-avem mult de mers
pe jos pân la autostrad .
— i pe urm ?
— O s întâlnim un centru comercial, un
local, magazine, ma ini parcate, camioane.
Cine tie? Durerea disp ruse din nou i
511
izbuti s zâmbeasc . Exist posibilit i

infinite. Acum d -mi mâna, a teapt pân
ce trenul încetine te i s ri.
Au avut de mers mai mult decât se

teptase Cussane, a a c se f cuse ora trei
când intrar în parcarea celui mai apropiat
centru de servicii publice de pe oseaua M-
6 i se apropiar de local. Dinspre auto-
strad intrar în parcare dou autoturisme i
apoi un camion, un transportor de
containere atât de masiv, încât Cussane nu
zu ma ina poli iei decât în ultima clip .
O trase pe Morag în jos, în spatele unui
microbuz i ma ina poli iei se opri, în timp
ce giroscopul de pe capot înc se mai rotea
alene.
— Ce facem?
— A tept m s vedem ce se-ntâmpl .
oferul r mase la volan iar cel lalt
poli ist coborî i intr în local. Îl vedeau
clar prin ferestrele localului, în untru erau
512
poate vreo dou zeci, treizeci de oameni,

spândi i pe la mese. Poli istul se uit cu
aten ie de jur împrejur, apoi ie i. Se urc
înapoi, în ma in , i în timp ce ma ina
pornea, vorbi prin sta ia radio.
— Ne c utau pe noi, spuse Morag.
— Bineîn eles, ce altceva? Îi lu bereta
sco ian de pe cap i o înfund bine într-o
pubel de lâng ei. E mai bine a a. Bate
prea mult la ochi. Se c ut în buzunar i
si o bancnot de cinci lire, pe care i-o
du fetei. În localurile astea, au produse pe
care le po i lua cu tine. Ia ni te ceai
fierbinte i ni te sandvi uri. Eu a tept aici.
E mai prudent.
Morag urc rampa i apoi intr în local.
Cussane o v zu cum ezit la cap tul
tejghelei, apoi cum î i ia o tav . Observ o
banc lipit de un zid scund, aproape de el,
pe jum tate ascuns de un camion. Se
ez , î i aprinse o igar i a tept ,
gândindu-se la Morag Finlay.
513
Ciudat, cât de bine-i f cea s se

gândeasc la Morag i se crisp , dându- i
seama, din cauza obiceiului prostesc de a se
îndoi de sine, c nu trebuie s fac asta. Era
doar o copil . El era celibatar de mai bine
de dou zeci de ani i nu i se p ruse
niciodat câtu i de pu in dificil s se
descurce f femei. Ce absurd ar fi s se
îndr gosteasc la sfâr itul vie ii de o
ig ncu de aisprezece ani!
Fata ap ru de dup camion cu o tav de
plastic, pe care o puse pe banc .
— Ceai i sandvi uri cu unc . i ce
rere ai de asta? Ne-au dat la ziar. Era o
tarab cu ziare lâng u .
Cussane b u încet ceaiul fierbinte, dintr-
una din ce tile de plastic i desp turi ziarul
pe genunchi, citindu-l la lumina slab de la
local, care b tea pân dincolo de parcare.
Era un ziar local, tip rit în Carlisle în seara
precedent . Cussane era pe prima pagin , i
al turi era o fotografie separat a lui
514
Morag.
— Pari mai tân , spuse el.
— E o poz pe care mi-a f cut-o mama
anul trecui. Bunicul a pus-o pe coviltirul
ru ei lui. Probabil c i-au luat-o. El nu le-
ar fi dat-o niciodat .
— Dac un ziar local a tip rit-o noaptea
trecut , cred c în cursul acestei dimine i va
ap rea în prima edi ie a tuturor ziarelor
na ionale, spuse el.
Se las o t cere grea. El î i mai aprinse o
igar i ezu acolo, fumând, f s
rosteasc o vorb .
— O s ne desp im, nu-i a a? spuse ea.
El zâmbi cu blânde e.
— Dumnezeule, dar e ti atât de
în eleapt , de parc ai avea o mie de ani!
Da, o s ne desp im. N-avem încotro.
— Nu-i nevoie s -mi dai explica ii.
Dar îi d du.
— Fotografiile din ziar nu le spun nimic
515
celor mai mul i oameni. Ceea ce sare în

ochi este o situa ie neobi nuit , cum ar fi
asocierea dintre mine i tine. Dac e ti
singur , ai o ans foarte mare de a te putea
duce unde vrei. Mai ai banii pe care i i-am
dat?
— Da.
— Atunci du-te în local, a eaz -te acolo,
la c ldur , i a teapt . Autobuzele rapide au
sta ie aici. tiu, pentru c am venit eu cu
unul alalt ieri, din direc ie opus . Te urci
într-un autobuz de Birmingham i de acolo
te duci mai departe la Londra, f nici o
problem .
— i tu?
— Nu te preocupa de mine. Dac totu i
pun mâna pe tine, spune-le c te-am silit s
aju i. O s par verosimil, fiindc se vor
si destui care s cread asta. Î i lu
geanta i îi atinse fa a cu mâna. E ti o fiin
deosebit . S nu mai la i pe nimeni s te
încovoaie vreodat . Îmi promi i?
516
— Da. Sim i c se sufoc , se ridic pe

vârfuri i îl s rut pe obraz, apoi se întoarse
i o lu la fug .
Morag înv ase, la o coal grea, s nu
plâng , dar când intr în local, sim i o
usturime fierbinte în dosul pleoapelor.
Trecând pe lâng o mas , o mân o apuc
de mânec . Se r suci i privirea îi c zu pe
doi tineri în costume din piele neagr de
motocicli ti — b ie i duri, cu p rul tuns
runt, p rând a avea gânduri rele. Cel
care o tr sese de mânec era blond i avea
pe piept o Cruce de Fier nazist . Acesta i se
adres .
— Ce probleme ai, dr gu o? O plimbare
pe aua motocicletei mele te face s ui i
orice problem .
Ea se desprinse din mâna lui, f m car
se înfurie, se duse i î i lu o cea de
ceai i se a ez la o mas , cuprinzând-o cu
mâinile, ca s -i simt c ldura pl cut .
Cussane p trunsese în via a ei, disp ruse
517
din ea i nimic nu va mai fi vreodat la fel.

Începu s plâng încet, cu lacrimi amare,
primele lacrimi dup ani de zile.
Pentru Cussane existau dou posibilit i.

ri te f când autostopul sau s fure o
ma in . A doua posibilitate îi oferea mai
mult libertate de mi care, mai mult
siguran personal , dar nu va fi eficient
decât dac vehiculului respectiv nu i se va
sim i lipsa o perioad de timp. De cealalt
parte a autostr zii era un motel. Orice
vehicul parcat în fa a lui apar inea probabil
unor oameni care înnoptau acolo. Va dura
trei, patru ore, cel pu in, pân ce i se va
observa lipsa i pân atunci el va fi de mult
plecat.
Urc scara pasajului suspendat,
gândindu-se la Morag Finlay, întrebându-se
ce se va întâmpla cu ea, dar nu asta îl
preocupa. Ceea ce îi spusese el era foarte
în elept. Împreun b teau la ochi. Se opri
518
pe pod, mai aprinse o igar , în timp ce pe

sub el treceau vâjâind pe autostrad
camioane. Totul era cât se poate de în elept
i de logic, dar atunci de ce se sim ea atât
de nenorocit din cauza asta?
— Doamne Dumnezeule, Harry, spuse el
încet, încep s te corup cinstea, bun tatea
i inocen a. Fata asta nu poate fi întinat .
N-o va atinge niciodat putregaiul vie ii.
i totu i...
Cineva ap ru lâng ea i o voce blând

spuse:
— Ai p it ceva, pu toaico? Pot s te
ajut?
i d du seama c era un indian
american, avea p rul negru, ondulat, pu in
runt la tâmple. Avea probabil vreo
patruzeci i cinci de ani i era îmbr cat cu o
scurt groas de ofer, cu guler de blan ,
tat toat cu unsoare i inea în mân o
cutie de plastic pentru sandvi uri i un
519
termos. Zâmbi. cu un zâmbet care îi spuse

pe loc c era un om cumsecade, i se a ez .
— Care-i necazul?
— Via a, spuse ea.
— Ei, roste ti vorbe prea adânci pentru o
puicu de vârsta ta. Pot s te ajut cu ceva?
— A tept autobuzul.
— Încotro?
— Spre Londra.
Indianul cl tin din cap.
— Voi, pu tii, v duce i întotdeauna la
Londra când fugi i de-acas .
— Bunica mea locuie te la Londra, spuse
ea într-o doar . Pe cheiul Tamisei.
El d du din cap i se încrunt , ca i cum
ar fi cugetat la aceast chestiune, apoi se
ridic .
— Bine, î i stau la dispozi ie.
— Ce vre i s spune i?
— Sunt ofer pe un transportor de marf
i Londra este punctul meu terminus. S tii
520
îns c mergem pe ocolite, fiindc de la

Manchester trebuie s-o iau pe autostrada
spre Leeds ca s las ceva acolo, dar vom
ajunge la Londra la începutul dup -amiezii.
— tiu eu? Fata ezita.
— Autobuzul trece pe aici abia peste
cinci ore, a a c n-ai nimic de pierdut. Dac
asta te convinge cu ceva, afl c am i eu
trei fete, toate mai mari ca tine. Numele
meu este Earl Jackson.
— Bine, merg, spuse ea, hot rându-se, i
ie i al turi de el.
Coborâr rampa i se îndreptar spre
parcare. Transportorul remorca i un trailer
uria .
— sta e, spuse el. Ai tot confortul, ca
acas .
Se auzir pa i i în clipa când se
întoarser , din spatele unui alt camion se ivi
motociclistul blond din local. Înaint i
mase pe loc, cu mâinile în olduri.
— E ti o fat rea, spuse el. i-am spus c
521
i-ar fi mai bine la spatele meu, pe aua

motocicletei, i acum ce v d? Te tope ti în
noapte cu un John oarecare. A a ceva,
categoric, nu e-n regul .
— Vai, vai! spuse Earl Jackson. Are i
gur , are de toate. Probabil c se i
umeze te dac -i pui ap .
Se aplec s i lase jos cutia cu
sandvi uri i termosul i cel lalt motociclist
se ivi de sub camion i-i d du un ut care-l
cu pe Earl s se clatine, pierzându- i
echilibrul, iar blondul îi împinse un
genunchi în fa . Cel care era în spate îl
ridic pe Jackson în picioare, cuprinzându-i
gâtul cu bra ul iar cel lalt î i flex degetele,
tr gându- i mai bine m nu ile pe mâini.
— ine-l, Sammy. E al meu acum.
Sammy url , primind un pumn în rinichi.
Trupul lui zvâcni, sfâ iat de durere, îi d du
drumul lui Jackson i Cussane îl lovi din
nou, f cându-l s cad în genunchi.
Se strecur pe lâng Jackson, ca s -l
522
înfrunte pe cel lalt motociclist.

— Trebuia s fi stat la locul t u.
Tân rul scoase mâna din buzunar i în
clipa când Morag scoase un strig t de
avertisment, se auzi un nit i se v zu
sclipind în lumina palid lama unui .
Cussane î i arunc geanta, se r suci într-o
parte îl în de încheietura mâinii cu
amândou mâinile, o r suci i i-o trase în
sus, blocându-i bra ul, apoi îl izbi cu capul
înainte de o latur a camionului. Tân rul
zu în genunchi, cu fa a plin de sânge i
Cussane îl ridic , întinzând mâna dup
cel lalt, care era acum în picioare. Îi trase
unul lâng cel lalt.
— A putea s v pun în cârje pe un an,
dar poate c totu i prefera i s-o-ntinde i.
Se d dur îngrozi i înapoi i o luar din
loc împleticindu-se. Pe Cussane îl s get în
clipa aceea atât de tare durerea, încât sim i
le in . Se r suci, apucându-se de prelata
trailerului i Morag alerg spre el i îl lu
523
de dup umeri.
— Harry, nu te sim i bine?
— Ba da, nu te speria. Earl Jackson
spuse:
— Mi-ai salvat via a, b trâne. Î i r mân
dator. Se întoarse spre Morag. Nu prea
în eleg toat povestea asta.
— Am fost împreun i pe urm ne-am
desp it. Îi arunc o privire lui Cussane.
Acum suntem iar i împreun .
Jackson spuse:
— Destina ia lui e tot Londra?
Fata d du din cap.
— V mai men ine i oferta?
El zâmbi.
— De ce nu? Urca i-v în ma in . În
spatele scaunului din dreapta e un panou
glisant. E o îmbun ire f cut de mine.
si i acolo un pat, p turi i tot ce trebuie.
Le-am pus ca s pot dormi în parc ri, s nu
dau banii pe motel.
524
Morag se urc . Când Cussane d du s-o

urmeze, Jackson îl apuc de mânec .
— Ascult , nu tiu care-i treaba, dar e o
fat bun .
— N-ai nici o grij , îi spuse Cussane.
Asta-i i p rerea mea. i se urc în ma in .
Era opt i ceva i o diminea frumoas i

senin , când avionul companiei aeriene
Alitalia care-l aducea pe papa Ioan Paul de
la Roma, ateriza pe aeroportul Gatwick.
Suveranul pontif coborî scara, salutând
mul imea entuziast i primul s u gest a
fost s îngenuncheze, s rutând p mântul
englez.
Devlin i Ferguson st teau pe balcon i
priveau în jos. Brigadierul spuse:
— În asemenea momente a fi fericit s
fiu pensionar.
— Prive te realitatea în fa , spuse
Devlin. Dac un asasin, cu adev rat hot rât,
de teapa celor care sunt în stare s se
525
sinucid , î i pune în minte s -l lichideze pe

Pap sau pe regina Angliei sau pe cine vrei
tu, are toate ansele s-o fac .
Dedesubt, Papa era întâmpinat de
cardinalul Basil Hume i de ducele de
Norfolk. În numele reginei. Cardinalul inu
un discurs de bunvenit i Papa r spunse.
Apoi se îndreptar spre ma inile care-i
teptau.
Devlin spuse:
— Acum ce se întâmpl ?
— Urmeaz slujba de la catedrala
Westminster. Dup o gustare, o vizit la
palatul Buckingham, la Majestatea Sa. Apoi
se duce la catedrala St. George din
Southwark s -i miruiasc pe cei bolnavi.
Îmi dau seama c vom fi mereu pe drumuri.
Se vedea c Ferguson era nemul umit.
Unde naiba o fi, Liam? Unde e nemernicul
la de Cussane?
— Pe aici, pe undeva, spuse Devlin. Mai
aproape decât ne închipuim, probabil.
526
Singurul lucru sigur este c va ie i la iveal

în decursul urm toarelor dou zeci i patru
de ore.
— i atunci o s -l înh m, spuse
Ferguson în timp ce o luar din loc. Trebuie
-l înh m.
— Dac spui tu, coment sec Liam
Devlin.
Curtea depozitului din Hunslet, Leeds.

aflat chiar lâng autostrad , era în esat de
camioane. Cussane tr sese panoul glisant i
Jackson spuse:
— Nu te ar ta, b trâne. E strict verboten
iau pasageri. Risc s -mi pierd carnetul.
Coborî din camion ca s se ocupe de
decuplarea trailerului, apoi intr în biroul
dispeceratului ca s primeasc semn tura
pentru el.
Func ionarul de la birou î i ridic
privirea.
527
— Salut, Earl, cum a fost drumul?

— Nu prea r u.
— Am auzit c a fost distrac ie pe
autostrada M-6. A sunat unul din b ie i din
apropiere de Manchester. A avut o pan .
Zicea c mi una poli ia pe acolo.
— N-am observat nimic, spuse Jackson.
Despre ce era vorba?
— Îl caut pe un tip care-i amestecat în
IRA. E i o fat cu el.
Jackson izbuti s r mân calm i semn
hârtiile.
— Altceva?
— Nimic, totul e-n regul , Earl. Ne
vedem la urm torul transport.
Jackson ie i. Ezit o clip lâng camion,
apoi d du curs inten iei ini iale: ie i din
curte i travers drumul, îndreptându-se
spre localul oferilor. Îi d du fetei din
spatele tejghelei termosul ca s -l umple,
comand ni te sandvi uri cu costi i
528
cump un ziar, pe care îl citi pe îndelete

întorcându-se la camion.
Se urc la volan i le întinse celor din
spate termosul i sandvi urile.
— Micul dejun i ceva de citit în timp ce
mânca i.
Fotografiile erau cele care ap ruser în
ziarul din Carlisle i relatarea era în linii
mari identic . Despre fat nu se spunea mai
nimic. Se men iona doar c îl înso ea.
În timp ce p trundeau pe drumul îngust
care ie ea în autostrad , Cussane spuse:
— Ei bine?
Jackson se concentra asupra drumului.
— E o treab încurcat , b trâne. tiu c -
i sunt îndatorat, dar nu chiar în halul sta.
Dac te înha ...
— Nu i-ar prinde bine.
— Nu-mi pot permite, îi spuse Jackson,
Am cazier. Am fost de dou ori la zdup.
Pân m-am mai de teptat, terpeleam
529
ma ini. N-am chef s dau de bucluc i nu-

mi doresc deloc s mai v d o dat cum
arat închisoarea Pentonville pe din untru.
— Atunci cel mai simplu lucru pe care-l
ai de f cut este s mergi mai departe, îi
spuse Cussane. O dat ajun i la Londra, noi
coborâm i ne ducem la treburile noastre.
Nimeni n-o s tie niciodat nimic.
Era singura solu ie i Jackson tia asta.
— Bine, oft el. Cred c asta-i situa ia i
gata.
— Îmi pare r u, domnule Jackson, îi
spuse Morag.
El îi zâmbi prin oglind .
— Nu face nimic, feti o. Trebuia s fiu
mai atent. Sta i acolo i trage i panoul,
spuse el i intr cu transportorul pe
autostrad .
Devlin vorbea la telefon cu spitalul din
Dumfries, când Ferguson ie i din birou.
În timp ce irlandezul punea receptorul în
530
furc , brigadierul spuse:

— Tare a dori s mai am i ve ti bune.
Colonelul Jones a fost ucis în timp ce ataca
Goose Green din insulele Falkland. Se pare
au fost acolo de trei ori mai multe trupe
argentiniene decât se anticipase.
— Au ie it înving tori, dar, din
nefericire, Jones a murit.
— Am ve ti îmbucur toare despre Harry
Fox, spuse Devlin. Îl aduc în seara asta cu
avionul de la Glasgow. Dar e în form
bun .
— Slav Domnului! spuse Ferguson.
— Am vorbit cu Trent. N-au putut s
scoat nimic de la tinichigii ia. Sau în
orice caz nimic util. B trânul Sus ine c
habar n-are unde s-ar fi putut duce fata.
Maic -sa e în Noua Zeeland .
— Tinichigii sunt mai r u ca iganii,
spuse Ferguson. tiu, fiindc nu uita c sunt
din Angus. Sunt oameni ciuda i. Chiar dac
531
se ur sc între ei, ur sc i mai mult poli ia.

Nu i-ar spune nici m car cum s-ajungi la
un closet public.
— i ce facem acum?
— Plec m la catedrala St. George s
vedem ce are de gând Sanctitatea Sa, apoi
cred c ai putea da o fug pân la
Canterbury. Apropo, î i pun la dispozi ie o
ma in de poli ie cu ofer. O s te ajute s
ai de acum încolo un aer cât mai oficial.
Morag edea în col ul patului, cu spatele

sprijinit de perete.
— De ce te-ai întors, la Penrith? Nu mi-
ai spus.
Cussane d du din umeri.
— Cred c mi-am dat seama c nu
trebuie s fii l sat s umbli singur sau
cam a a ceva.
Ea cl tin din cap.
— De ce te temi atât de mult s ar i c
532
ti bun?
— Sunt oare? î i aprinse o igar i se
uit la ea cum î i scoate din buzunar o
pereche veche de c i i le amestec . Erau
i de tarot.
— tii s ghice ti cu ele?
— Mi-a ar tat bunica demult de tot. când
eram mic . Nu sunt sigur c am darul de a
ghici. E greu de spus.
Amestec din nou c ile. Cussane spuse:
— S-ar putea ca poli ia s a tepte la ea
acas . Fata se opri, mirat .
— Ce s caute acolo? Nici nu tiu c
exist .
— Probabil c s-au interesat la tab i
cineva le-o fi spus câte ceva. Dac nu
bunicul, nu uita c mai e i Murray.
— Niciodat , spuse ea. Nici chiar
Murray n-ar face una ca asta. Cu tine a fost
altceva, erai un str in, nu-i deloc acela i
lucru.
533
Întoarse prima carte. Era Turnul, lovit de

tr znet i din el se pr bu eau dou trupuri.
— Omul sufer din cauza for elor
destinului care ac ioneaz în lume, coment
Morag.
— De mine e vorba. O, da, categoric, de
mine e vorba, îi spuse Harry Cussane i
izbucni într-un râs pe care nu i-l putea
st pâni.
Susan Calder era o fat scund de

dou zeci i trei de ani. incontestabil
atr toare în cocheta uniform bleumarin
de poli ie, cu p ria cu band în p trate
albe i negre în jurul borului. Se preg tise
pentru o carier didactic , dar trei trimestre
îi fuseser mai mult decât de-ajuns. F cuse
cerere s intre în Poli ia Metropolitan i
fusese acceptat . Lucra în poli ie doar de un
an i ceva. Prezenta o imagine pl cut
lâng ma ina de poli ie parcat în
Cavendish Square i lui Devlin îi tresalt
534
inima. Când coborî scara, fata tergea

parbrizul ma inii.
— Bun s i fie ziua, colleen. i
Dumnezeu s i binecuvânteze h rnicia.
Fata remarc trenciul negru de Burberry,
ria de fetru a ezat pe o parte i era cât
pe-aci s -i dea o replic în doi peri, dar se
ab inu.
— Sunte i cumva profesorul Devlin?
— Mai mult ca niciodat . Dar tu cine
ti?
— Agent de poli ie Susan Calder,
domnule.
— i s-a spus c e ti la dispozi ia mea
pân mâine?
— Da, domnule. E rezervat hotelul la
Canterbury.
— O s ne ias vorbe la comisariatul de
poli ie. Atunci, hai s-o lu m din loc, spuse
el, deschise portiera din spate i se urc în
ma in . Ea se strecur la volan i porni iar
535
Devlin se l pe speteaza banchetei, urm -

rind-o cu privirea. i s-a spus despre ce e
vorba?
— Nu tiu decât c lucra i cu Grupul 4.
— Adic ...?
— Antiterorism — partea de informa ii,
aparte de deta amentul antiterorist al
Scotland Yard-ului.
— Într-adev r, Grupul 4 poate folosi
oameni ca mine f s p easc nimic. Se
încrunt . În urm toarele aisprezece ore se
va decide aceast treab , alb sau neagr , i
dumneata m vei seconda pas cu pas.
— Dac spune i dumneavoastr ,
domnule...
— Deci consider c meri i s tii despre
ce e vorba.
— Chiar trebuie s -mi spune i, domnule?
întreb ea calma.
— Nu, dar eu tot o s i spun, spuse el i
începu s vorbeasc , spunându-i tot ce era
536
de spus despre toat afacerea, de la început,

i mai ales despre Harry Cussane. În felul
acesta, î i limpezi i el lucrurile în minte.
Dup ce termin , fata spuse:
— Teribil poveste!
— Prea pu in spus.
— Un singur lucru v-a spune, domnule.
— Ce anume?
— Fratele meu mai mare a fost ucis în
Belfast acum trei ani, fiind locotenent în
infanteria marin . Un franctiror a tras în el
dintr-un loc numit blocul Divis.
— Asta înseamn c î i creez probleme?
o întreb Devlin.
— Nicidecum, domnule. Voiam doar s
ti i, spuse ea vioaie i intr pe oseaua
principal , îndreptându-se spre râu.
Cussane i Morag st teau pe str du a

lini tit de la marginea cartierului
Wapping, privind dup transportorul de
537
marf , care d du col ul i disp ru din

vedere.
— S racul Earl Jackson, spuse Cussane.
Pun pariu c abia a teapt s fie cât mai
departe. Care-i adresa bunicii tale?
— Cork Street Wharf. N-am mai fost
acolo de vreo cinci, ase ani. Nu cred c
mai tiu cum se ajunge.
— O s -l descoperim noi.
O luar în jos, spre râu, ceea ce p rea
lucrul cel mai logic de f cut. Îl durea din
nou bra ul i avea migren , dar n-o l pe
fat s vad nimic din toate astea. Ajunser
la o b nie în col ul str zii i fata intr s
se intereseze de adres .
Ie i imediat.
— Nu-i departe. Doar la dou str zi de-
aici.
Merser pân la col i z rir râul. La o
sut de metri, pe un zid era un indicator,
“Cork Street Wharf”, Cussane spuse:
538
— Du-te tu. Eu nu m-ar t deocamdat , în

eventualitatea c are musafiri.
— M -ntorc imediat.
Morag porni gr bit pe strad i Cussane
se retrase printr-o u spart , într-o curte pe
jum tate plin cu moloz, i a tept . Sim ea
mirosul râului. Dar nu erau prea multe
ambarca iuni. Aici fusese odinioar cel mai
important port din lume iar acum era un
cimitir de macarale ruginite care se în au
spre cer ca ni te mon tri primitivi. Se
sim ea îngrozitor de r u i când î i aprinse
o igar , mâna îi tremura. Se auzi zgomot
de pa i în fug i Morag ap ru.
— Nu-i aici. Am vorbit cu vecina de
al turi.
— Unde e?
— E în turneu cu un circ ambulant.
pt mâna asta e la Maidstone.
Maidstone era la numai dou zeci i patru,
dou zeci i cinci de kilometri de
Canterbury. Exista o fatalitate. Cussane
539
spuse:
— Atunci hai s-o lu m din loc.
— M duci pân acolo?
— De ce nu? spuse el i se întoarse,
luând-o înainte pe strad .
Peste dou zeci de minute g si ceea ce
uta, o parcare cu plat i chitan a de plat
la vedere.
— De ce e asta atât de important? întreb
ea.
— Pentru c oamenii pl tesc dinainte
pentru num rul de ore de parcare i î i
lipesc chitan a pe parbriz. Ceea ce le e de
mare ajutor ho ilor de ma ini, care afl în
felul acesta cât timp au la dispozi ie pân ce
se va observa lipsa ma inii.
Fata se uit în jurul ei.
— Uite aici una, pe care scrie ase ore.
— i la ce or a fost înregistrat ?
Verific , apoi î i scoase briceagul. E bun .
Mai avem patru ore. Apoi oricum se
540
întunec .
Umbl cu briceagul la broasc , o for i
descuie portiera, apoi b mâna sub bord
i trase firele în jos.
— Nu-i prima oar când faci asta, spuse
ea.
— A a este. Motorul porni. E-n regul ,
spuse el. Hai s-o-ntindem. i dup ce fata
se urc pe locul din dreapta, Cussane
demar .
541
15
— Nu este deloc surprinz tor c Papa

dore te s vin aici, domnule, îi spuse
Susan Calder lui Devlin. Catedrala a fost
întemeiat de Sfântul Augustin. Pe vremea
saxonilor. Acesta este locul de na tere al
cre tin ii engleze.
— Z u?
Se aflau în magnificul naos perpendicular
al catedralei, ale c rui coloane se ridicau
spre tavanul bol ii, sus deasupra lor. Peste
tot mi unau muncitori prin i într-o
activitate febril .
— Este într-adev r spectaculoas , spuse
Devlin.
— A fost bombardat în 1942, în timpul
blitzkrieg-ului lansat asupra
542
Canterburyului. Biblioteca a fost distrus ,

dar a fost reconstruit recent. Aici. În tran-
septul dinspre nord-vest, a fost ucis Sfântul
Thomas Beckeit de c tre trei cavaleri, în
urm cu opt sute de ani.
— Din câte tiu Papa are o afinitate
deosebit fa de el, spuse Devlin. Hai s
arunc m o privire.
Str tur naosul catedralei pân la locul
martiriului lui Beckett. Locul exact, unde se
considera conform tradi iei c murise
Beckett, era marcat cu o lespede p trat .
Era o atmosfer stranie. Pe Devlin îl trecur
fiorii, sim ind brusc c i se face frig.
— Vârful Spadei, spuse fata simplu. A a
i se spune.
— Mi se pare firesc. Hai s ie im de aici.
fuma o igar i pe lâng asta, cred c
am v zut destul.
Ie ir prin portalul dinspre sud, trecând
de poli tii afla i de gard .
Afar se desf ura de asemenea o
543
activitate intens , cu oameni lucrând pe

schele, în prezen a unui num r considerabil
de poli ti, Devlin î i aprinse o igar i
coborî împreun cu Susan Calder pe
trotuar.
— Ce p rere ave i? spuse ea. Vreau s
spun c nici m car Cussane nu poate trage
dejde s p trund mâine aici. A i v zut
ce bine e p zit .
Devlin î i scoase portofelul i extrase din
el permisul de liber trecere pe care i-l
duse Ferguson.
— Ai mai v zut a a ceva?
— Nu cred.
— E un permis foarte special. Î i
garanteaz deschiderea tuturor u ilor.
— i?
— Nimeni nu mi l-a cerut. Am fost
accepta i f rezerve din clipa în care am
intrat. De ce? Pentru c por i uniforma de
poli ist. i s nu-mi r spunzi c asta i e ti.
Nu asta e problema.
544
— În eleg ce vre i s spune i. Se vedea c

e tulburat .
— Un copac este cel mai bine ascuns
într-o p dure, spuse el. Mâine va fi aici plin
de poli ti i de prela i, a a c n-o s mai
conteze un poli ist sau un prelat în plus.
În clipa aceea, se auzi strigat pe nume i
când se întoarser , îl v zur pe Ferguson
venind spre ei împreun cu un b rbat într-
un impermeabil negru. Ferguson purta
mantaua ofi erilor din Gard i inea în
mân o umbrel strâns cu grij .
— Brigadierul Ferguson, îi spuse Devlin
fetei în fug .
— Deci aici erai, spuse brigadierul.
Acesta este oferul t u?
— Vi-l prezint pe comisarul Foster de la
brigada antiterorist a Scotland Yard-ului,
spuse Ferguson. Am trecut în revist
situa ia împreun , Mi se pare inut bine
sub control.
— Chiar dac omul vostru va ajunge
545
pân la Canterbury, n-are cum s p trund

mâine în catedral , spuse simplu Ferguson.
Sunt gata s pariez pe reputa ia mea.
— S sper m c nu va fi nevoie, îi spuse
Devlin.
Ferguson îl trase de mânec ner bd tor
pe Foster.
— Bine, hai s intr m cât mai e lumin .
Devlin, înnoptez i eu aici. Te sun la hotel
mai târziu.
Cei doi b rba i se îndreptar spre u a cea
mare, un poli ist le-o deschise i p ir
în untru.
— Crezi c îl cunoa te? o întreb Devlin
pe fat încet.
— Habar n-am. M-a i f cut s devin
nuitoare, domnule.
Îi deschise portiera ma inii i el se urc ,
în timp ce fata se strecur la volan i porni
motorul.
— Mai e ceva.
546
— Ce anume?
— Chiar dac ar p trunde în untru i ar
reu i s fac ceva. n-ar mai putea s ias .
— Tocmai asta e, spuse Devlin. Nu-i
pas ce se întâmpl cu el dup aceea.
— Alunei s ne ajute Dumnezeu.
— Eu nu m-a baza pe asta. Acum nu
putem tace nimic, fat drag . Jocul nu mai
e în mâinile noastre, acum ne joac el pe
noi, a a c hai s mergem la hotelul unde
stau eu i te invit la cea mai bun mas pe
care o poate oferi restaurantul. Apropo, i-
am spus c simt o atrac ie teribil fa de
femeile în uniform ?
Fata izbucni în râs, în timp ce p trundeau
în traficul de pe bulevard.
Rulota era mare, spa ioas i extrem de

bine utilat . Partea în care se afla
dormitorul era desp it di? rest. alc tuind
un mic compartiment independent. cu dou
paturi identice. Când Cussane deschise u a
547
i arunc o plivire în untru, Morag p rea c

doarme.
du s -nchid u a, când ea îl strig .
— Harry?
— Da. Cussane se întoarse. Ce este?
— Bunica mai lucreaz înc ?
— Da.
El se a ez pe marginea patului. Începuse
aib dureri cumplite. Îl durea i când
respira. tia c era ceva foarte grav. Fata
întinse mâna ca s -i ating fa a i el se d du
pu in înapoi.
Morag spuse:
— ii minte prima zi în c ru a bunicului,
când te-am întrebat dac nu i-e team c
te-a putea corupe?
— Mai exact. Îi spuse el, cuvintele tale
au fost urm toarele: V e team , p rinte, c
am s v corup?
Ea înlemni.
— Deci e ti preot? E ti cu adev rat
548
preot? Cred c am tiut asta dintotdeauna.

— Dormi, spuse el.
Ea întinse mâna dup mâna lui.
— N-ai s pleci f s -mi spui, nu?
Glasul ei tr da o team autentic . El îi
spuse cu blânde e:
— Cum o s i fac una ca asta? Se ridic
i deschise u a. i-am spus s te culci. Ne
vedem mâine diminea .
i aprinse o igar , deschise u a i ie i.
Bâlciul Maidstone era o afacere de mic
anvergur — câteva estrade, diverse
dughene, jocuri de noroc, mai multe ca-
ruseluri. Mai era înc destul lume, to i
zgomoto i i bine dispu i, în ciuda orei
târzii, i muzica r suna tare în noapte. La
unul din capetele rulotei se afla Land
Roverul care o tr gea, la cel lalt, cortul
ro u cu o firm luminoas , pe care scria
Gypsy Rose. În timp ce Cussane privea
într-acolo, o tân pereche ie i din cort
râzând. Cussane ezit o clip , apoi intr .
549
Brana Smith avea pe pu in aptezeci de

ani, i avea pe cap o basma viu colorat
care-i inea p rul legat, dezvelindu-i fa a
slinie, ca de pergament. Purta un al
peste umeri i o salb de bani de aur la gât.
Pe masa la care era a ezat se afla un glob
de cristal.
— Î i joci bine rolul, spuse el.
— Asta i vreau. Publicul dore te ca o
iganc s arate într-adev r ca o iganc .
Pune pl cu a cu închis i d -mi o igar . El
se conform , se întoarse i se a ez în fa a
ei ca orice client, cu globul de cristal între
ei. Morag doarme?
— Da. Respir adânc, ca s i
st pâneasc durerea. Nu trebuie s-o mai la i
se întoarc vreodat la tab ra aceea,
în elegi?
— Fii f grij . Glasul ei era sec i
foarte calm. Noi, iganii, suntem uni i i ne
pl tim datoriile. Voi da de veste i într-o
bun zi, cât de curând, Murray va pl ti
550
pentru ce-a f cut, crede-m .

El d du din cap.
— Probabil c ai fost îngrijorat când i-ai
zut fotografia în ziarul de azi i ai citi i ce
s-a întâmplat. De ce n-ai luat leg tura cu
poli ia?
— Cu poli ia? Cred c glume ti. D du
din umeri. Oricum tiam c o s vin i
tiam c nu va p i nimic.
— tiai? spuse Cussane.
Ea î i a ez u or mâna pe globul de
cristal.
— Astea reprezint doar decorul,
prietene. Eu am darul de a prevesti, a a
cum l-a avut mama înaintea mea i mama ei
înaintea ei.
Cussane d du din cap.
— Mi-ar spus Morag. Mi-a ghicit în
ile de tarot, dar ea nu e sigur pe
puterile ei.
— O, are acest dar. B trâna. d du din
551
cap. De i nu e înc format. Împinse spre el

un pachet de c i. Taie-le, apoi d -mi-le
înapoi cu mâna sting .
El se conform i ea le mai t ie o dat .
— C ile nu spun nimic dac nu ai darul
ghicitului, în elegi?
Se sim ea ciudat de ame it.
— Da.
— Trei c i care vor spune totul. O
întoarse pe prima. Era Turnul. A suferit din
cauza for elor destinului, spuse ea. Al ii i-
au dirijat via a.
— i Morag a tras aceea i carte. Pe ea
era reprezentat un tân r ag at de glezna
dreapt , cu capul în jos, de o spânzur toare
de lemn.
— Spânzuratul. Când se lupt mai
înver unat, se lupt cu propria lui umbr . În
el sunt doi oameni. Este el însu i i totu i
nu este el însu i. Acum este imposibil s fie
din nou unul singur, ca în tinere e.
552
— E prea târziu, spuse el. Mult prea

târziu.
Cea de a treia carte reprezenta Moartea,
sub forma ei tradi ional , cu coasa în mân ,
secerând o recolt de cadavre umane.
— Dar a cui? Cussane râse un pic cam
strident. A cui moarte? A mea sau poate a
altcuiva?
— Cartea semnific mult mai mult decât
arat imaginea ei superficial . Ea vine ca o
izb vire. Moartea acestui om con ine în ea
germenele rena terii.
— Da, dar pentru cine? întreab Cussane,
aplecându-se în fa i lumina reflectat de
globul de cristal deveni foarte puternic .
Ea îi atinse fruntea, umed de
transpira ie.
— E ti bolnav.
— O s -mi treac . Trebuie s m -ntind
pu in, utila tot. Se ridic . O s dorm pu in,
dac nu te deranjeaz , apoi o s plec înainte
de a se trezi Morag. Asta e foarte
553
important. M în elegi?
— O, da. D du din cap. Te în eleg foarte
bine.
Ie i în noaptea r coroas . Majoritatea
oamenilor plecaser acas , dughenele i
caruselurile se închideau, îi ardea fruntea.
Urc sc rile, intr în rulot i se întinse pe
banc , cu ochii inti i spre tavan. Mai bine
i fac morfina acum decât mâine
diminea . Se ridic , scotoci în geant i
si fiola. Injec ia î i f cu repede efectul i
dup un timp, adormi.
Se trezi brusc, cu mintea foarte limpede.

Era diminea , lumina p trundea prin
fereastr i b trâna edea la mas , fumând o
igar i privindu-l. Când se ridic în capul
oaselor, sim i durerea ca pe o fiin vie.
Pre de o clip , crezu c i se va opri
respira ia.
trâna împinse spre el o cea .
— Ceai fierbinte. Bea pu in.
554
Era bun la gust, mai bun decât tot ce

gustase vreodat i zâmbi, servindu-se cu o
igar din pachetul ei, cu mâna tremurând.
— Cât e ceasul?
— apte.
— Morag înc doarme?
— Da.
— E-n regul . O iau din loc.
trâna spuse cu un glas grav:
— E ti bolnav, p rinte Cussane. Foarte
bolnav.
El zâmbi cu blânde e.
— E firesc s tii, fiindc ai acel dar.
Trase aer în piept. Mai am de pus la punct
ni te lucruri înainte de a pleca. Situa ia lui
Morag în toat povestea asta. Ai un creion?
— Da.
— Bun, Noteaz num rul sta. B trâna
cu ce spuse. Cel care va r spunde la acest
num r se nume te Ferguson. Brigadierul
Ferguson.
555
— E poli ist?
— Într-un fel. I-ar fi foarte drag s pun
mâna pe mine. Dac nu e acolo, se tie cum
se poate lua leg tura cu el, oriunde s-ar
afla, ceea ce înseamn probabil la
Canterbury.
— De ce s se duc acolo?
— Pentru c eu o s m duc la
Canterbury s -l ucid pe Pap . Scoase
Stecikinul din buzunar. Cu sta.
trâna p ru c se face mai mic ,
retr gându-se parc în ea îns i, î i d du
seama c îl credea categoric.
— Dar de ce? opti ea. E un om bun.
— To i suntem, spuse el, sau cel pu in
am fost, într-o perioad sau alta a vie ii
noastre. Important este urm torul lucru:
dup ce plec, îl suni pe Ferguson i-i spui
am plecat la catedrala din Canterbury. Îi
mai spui c am silit-o pe Morag s m
ajute, c i-a fost team pentru via a ei. Po i
-i spui orice. Râse. Luat în ansamblu,
556
cred c povestea asta o s in .

i lu geanta i se îndrept spre u .
trâna spuse:
— E ti pe moarte. tii asta?
— Sigur c tiu. Reu i s zâmbeasc . Ai
spus c Moartea din c ile de tarot
înseamn izb vire. Moartea mea con ine
germenele rena terii. Un singur lucru
conteaz : copila aceea este acolo. Î i
deschise geanta, scoase teancul de bancnote
de cincizeci de lire i îl arunc pe mas .
Banii sunt pentru ea. Acum nu mai am
nevoie de ei.
Ie i. U a se trânti în urma lui. B trâna
mase cu urechile ciulite, auzi ma ina
pornind i îndep rtându-se. St tu foarte
mult timp, gândindu-se la Harry Cussane. Îi
pl cuse mai mult decât aproape to i b rba ii
pe care-i cunoscuse, dar în privin a lui se
citea moartea, v zuse asta din prima clip
când d duse ochii cu el, i trebuia s se
gândeasc i la Morag.
557
Se auzi mi care în înc perea de al turi, în

care dormea fata. O tres rire u oar .
trâna Brana se uit la ceas, Era opt i
jum tate. Se hot rî i se ridic , se strecur
încet afar din rulot i travers repede
terenul pe care se afla bâlciul, intr în
cabina telefonic i form num rul lui
Ferguson. .
Devlin lua micul dejun la hotelul din

Canterbury, cu Susan Calder, când a fost
chemat la telefon. Se întoarse foarte repede.
— Era Ferguson. A ap rut Cussane. Sau
mai exact, prietena lui. Cuno ti localitatea
Maidstone?
— Da, domnule. E la vreo dou zeci i
patru, dou zeci i cinci de kilometri de aici.
Cel mult treizeci.
— Atunci hai s-o lu m din loc, spuse el.
Nu mai avem prea mult timp la dispozi ie.
La Londra, Papa plecase foarte devreme
de la re edin a nun iului papal, pentru a se
558
întâlni cu peste patru mii de reprezentan i ai

clerului, c lug ri e i c lug ri, preo i
catolici i anglicani, la Digby Stuart
Training Col-lege din Londra. Mul i din ei
apar ineau unor ordine c lug re ti care
tr iau în recluziune. Pentru ei aceasta era
prima oar când ie eau în lumea din afar ,
dup mul i ani de zile. A fost extrem de
emo ionant momentul în care i-au reînnoit
jur mântul de credin . În prezen a
Sanctit ii Sale. Dup ceremonie, a plecat
spre Canterbury într-un elicopter pus la
dispozi ie de compania Caledonian
Airways.
Conacul Stokely era înconjurat de un zid

înalt din c mid ro ie, ad ugat
domeniului în epoca victorian , când
familia mai avea înc bani. C su a
paznicului de lâng marile por i de fier era
tot în stil victorian, de i arhitectul se
str duise s-o fac s semene cu stilul
559
cl dirii principale, Tudor timpuriu. Când

Cussane trecu pe drumul principal cu
ma ina, în fa a por ilor erau dou ma ini de
poli ie iar motociclistul care se inuse în
urma lui pe ultimul kilometru tocmai intra
pe poart .
Cussane continu s mearg pe drumul
rginit de copaci având zidul în stânga.
Dup ce poarta se pierdu 258
din vedere, cercet cu privirea partea
opus a drumului, observând în cele din
urm o poart cu cinci bare i un drumeag
care ducea în p dure. Travers repede,
coborând din ma in , deschise poarta, apoi
mai înainta pu in printre copaci. Se duse
înapoi la poart , o închise i se întoarse la
ma in .
i scoase impermeabilul, sacoul i
ma a cu efort, din cauza bra ului r nit.
Sim i imediat mirosul p trunz tor de
putreziciune. Râse proste te i spuse în
oapt :
560
— Doamne, Harry începi s te

descompui.
i scoase din geant vesta neagr i
gulerul preo esc i le puse pe el. În fine,
sutana. Parc trecuser o mie de ani, de
când o împ turise i o vârâse pe fundul
gen ii la Kilrea. Î i reînc rc Stecikinul i-l
într-unui din buzunare, iar în cel lalt
un înc rc tor de rezerv i se urc în
ma in , c ci începuse s burni eze. Nu
trebuia s mai ia morfin . Durerea îi va ine
sim urile treze. Închise ochii i f cu
jur mânt s i p streze st pânirea de sine.
Brana Smith edea la mas în rulot , cu

un bra umerii lui Morag, care plângea
neîntrerupt.
— Spune-mi exact ce-a spus, o îndemn
Liam Devlin.
— Bunico... Începu fata.
trâna cl tin din cap.
— Taci, feti o. Se întoarse spre Devlin.
561
Mi-a spus c are de gând s -l împu te pe

Pap . Mi-a ar tat arma. Apoi mi-a dat un
num r de telefon, la care s sun la Londra.
La omul acela, Ferguson.
— i ce v-a pus s spune i?
— C se duce la catedrala din
Canterbury.
— sta a fost tot?
— Nu e destul?
Devlin se întoarse spre Susan Calder,
care st tea u .
— Bun, e cazul s ne ducem înapoi.
Susan deschise u a. Brana Smith spuse:
— Cu Morag cum r mâne?
— Asta hot te Ferguson, spuse
Devlin, dând din umeri. O s v d ce pot
face.
du s ias , când b trâna spuse:
— Domnule Devlin...
Acesta se întoarse.
— E pe moarte.
562
— Pe moarte? spuse Devlin.

— Da. De la o ran de glonte.
Devlin ie i, ignorând mul imea curioas
a lucr torilor de la bâlci i se urc în
ma in , pe scaunul din dreapta, lâng
Susan. În timp ce ea porni, el chem prin
sta ie comisariatul de poli ie din Canterbury
i ceru s i se fac leg tura cu Ferguson.
— Nimic nou aici, îi spuse el
brigadierului. Mesajul era pentru tine i era
foarte clar. Inten ioneaz s fie prezent la
catedrala din Canterbury.
— Ce tupeu are tic losul! spuse
Ferguson.
— i înc ceva. E pe moarte. Se pare c
se instaleaz o septicemie de la glontele pe
care l-a încasat la ferma fra ilor Mungo.
— Glontele t u?
— Exact.
Ferguson trase aer în piept.
— Bine, întoarce-te repede aici. Papa
563
trebuie s pice în curând.
Papa î i exprimase dorin a de a se ruga la

conacul Stokely. Era unul dintre cele mai
frumoase conace în stil Tudor din Anglia i
familia Stokely fusese una din pu inele
familii aristocratice engleze care
seser catolice dup domnia lui Henric
al VIII-lea i dup Reform . Atrac ia
principal a domeniului Stokely era capela
familiei, o capel aflat în p dure, la care se
ajungea prin tunelul ce pornea de la
cl direa principal . Majoritatea
speciali tilor considerau c era efectiv cea
mai veche biseric catolic din Anglia.
Cussane se l pe speteaza scaunului din
dreapta oferului, chibzuind. Sim ea
durerea sfâ iindu-l ca o fiin vie. Fa a îi
era rece ca ghea a i în acela i timp
acoperit cu broboane de sudoare. Izbuti s
seasc o igar i d du s-o aprind , când
auzi în dep rtare uruit de motoare pe
564
deasupra. Coborî din ma in i st tu s

asculte. Peste o clip , elicopterul vopsit în
albastru i alb trecu pe deasupra capului lui.
***
Susan Calder spuse:

— Nu p re i prea încântat, domnule.
— Asear mi-ai spus pe nume, Liam. i
sigur c nu sunt încântat. Comportarea lui
Cussane n-are nici o noim .
— Asta a fost atunci, eu vorbesc de clipa
asta. Ce v fr mânt ?
— Harry Cussane. bunul meu prieten de
mai bine de dou zeci de ani. Cel mai bun
ahist pe care l-am cunoscut.
— i ce v frapa cel mai mult la el?
— Faptul c întotdeauna anticipa trei
mi ri. Faptul c avea capacitatea de a te
face s te concentrezi asupra mâinii drepte,
când de fapt, important era ceea ce f cea cu
565
stânga. În condi iile de fa , ce- i sugereaz

asta?
— C n-are de gând s se duc la
catedrala din Canterbury. Acolo se petrece
ac iunea. Acolo îl a teapt toat lumea.
— i el apare în alt parte. Dar cum?
Unde e programul?
— Pe bancheta din spate, domnule.
Îl g si i citi cu glas tare.
— Porne te de la Digby Stuart din
Londra, de unde este dus cu elicopterul la
Canterbury. Se încrunt . Ia stai pu in! Se
opre te i într-un loc numit conacul
Stokely, pentru a vizita o capel catolic .
— Am trecut pe lâng ea în drum spre
Maidstone, spuse ea. E cam la vreo patru
kilometri de aici. Dar vizita nu e trecut în
program. N-a fost men ionat în nici un ziar
i am v zut c toate celelalte sunt men io-
nate, De unde s tie Cussane?
— A fost eful biroului de pres al
secretariatului catolic din Dublin, Devlin se
566
lovi cu pumnul la coaps . Asta e! Asta

trebuie s fie! Apas piciorul pe accelera ie
i nu te opri cu nici un pre .
— i ce facem cu Ferguson?
Întinse mâna dup microfon.
— O s -ncerc s iau leg tura cu el, dar e
prea târziu ca s mai poat face ceva.
Ajungem acolo în câteva minute. Acum
totul depinde de noi.
i scoase Waltherul din buzunar, îl arm
apoi îi puse piedica, în timp ce ma ina ni
înainte.
Drumul era liber, când Cussane îl

travers i sa strecur pe sub copaci,
mergând pe lâng zid. Ajunse la o veche
poart de fier, îngust i ruginit , fixat
bine în zid. Când o încerc , auzi glasuri de
cealalt parte. Se retrase în spatele unui
copac i a tept . Vedea prin barele por ii o
potec i tufe de rododendroni. Peste o
clip , dou c lug ri e trecur pe potec .
567
Le l r gaz s treac , apoi se întoarse

sub copaci, unde terenul se în a cu câteva
zeci de centimetri, aducându-l aproape la
nivelul zidului. Întinse mâna dup o
creang care trecea peste zid. Ar fi fost
ridicol de u or dac ar fi avut um rul i
bra ul zdravene. Durerea era cumplit , dar
i ridic poalele sutanei pentru a avea
libertate de mi care i trecu dincolo
balansându-se, oprindu-se doar o clip pe
muchea zidului, înainte de a- i da drumul
jos.
mase pe un genunchi, luptându-se s -
i recapete r suflarea, apoi se ridic i î i
trecu o mân prin p r. Apoi o lu repede pe
potec , auzind în fa a lui glasurile
lug ri elor, d du col ul pe lâng o veche
fântân de piatr i le ajunse din urm . Ele
se întoarser spre el, surprinse. Una din ele
era foarte b trân , cealalt mai tân .
— Bun diminea a, m icu elor, le spuse
el vioi. Nu-i a a c e frumos aici? N-am
568
rezistat tenta iei de a face o mic plimbare.

— Nici noi, p rinte, spuse cea mai
vârstnic .
Merser al turi i ie ir dintre tufe pe o
peluz întins . Elicopterul era parcat la o
sut de metri spre dreapta, echipajul se
odihnea lâng el. În fata casei, erau mai
multe limuzine i dou ma ini de poli ie.
Doi poli ti traversar peluza inând de les
un câine lup alsacian. Trecur f o vorb
pe lâng Cussane i cele dou c lug ri e i
i continuar drumul spre tufi uri.
— Sunte i din Canterbury, p rinte? se
interes c lug ri a b trân .
— Nu m icu ... Se opri.
— Maica Agatha... i ea e maica Anne.
— Eu sunt de la secretariatul din Dublin.
E minunat s fii invitat la o întâlnire cu
Sanctitatea Sa. N-am reu it s -l v d când a
fost în Irlanda.
569
Susan Calder vir din osea spre poarta

din fa i Devlin î i ar permisul de
liber trecere, când doi poli ti înaintar
spre ei.
— A trecut cineva pe aici în ultimele
minute?
— Nu, domnule, spuse un ofi er. Dar au
sosit o groaz de oaspe i înainte de a ateriza
elicopterul.
— D -i drumul! spuse Devlin.
Susan str tu aleea în vitez .
— Ce p rere ave i?
— E aici! spuse Devlin. Bag mâna în
foc!
— V-a i întâlnit deja cu Sanctitatea Sa,
rinte? se interes maica Anne.
— Nu. Abia am sosit de la Canterbury cu
un mesaj pentru el.
În clipa aceea, traversau aleea cu pietri ,
trecând pe lâng cei doi poli ti posta i
lâng ma ini, apoi urcar scara i trecur pe
570
lâng cei doi gardieni în uniform i

trunser prin marea u de stejar. Holul
era spa ios i o scar principal ducea sus,
pe un palier. În dreapta, erau deschise ni te
i duble, l sând s se vad o mare sal de
recep ie plin de vizitatori, dintre care mul i
erau demnitari ai bisericii.
Cussane i cele dou c lug ri e se
îndreptar spre ea.
— i unde e celebra capel Stokely?
întreb el. N-am v zut-o niciodat .
— O, e atât de frumoas ! spuse maica
Agatha. Gândi i-v , câte rug ciuni s-au
rostit acolo atâta amar de ani!... Intrarea
este chiar la cap tul holului, acolo unde e
monseniorul, vede i?
Se oprir în u a s lii de recep ie i
Cussane spuse:
— Scuza i-m o clip . Poate c reu esc
-l transmit Sanctit ii Sale mesajul,
înainte de a veni la recep ie.
— V a tept m, p rinte, spuse maica
571
Agatha. E mai bine s intr m o dat cu

dumneavoastr .
— Desigur. M întorc repede.
Cussane trecu de cap tul sc rii i se
strecur în col ul s lii în care se afla
monseniorul, magnific înve mântat în
purpuriu i negru. Era un b trân cu p r ar-
gintiu, care vorbea cu accent italian.
— Ce c uta i, p rinte?
— Pe Sanctitatea Sa.
— Nu se poate s -l vede i, Se roag .
Cussane îi astup fa a b trânului cu o
mân , r suci minerul de la u i-l împinse
prin deschiz tura ei, închise apoi u a în
urma lui cu piciorul.
— Îmi pare sincer r u, p rinte. Îl lovi pe
trân cu latul palmei într-o parte a gâtului,
apoi îl l u or pe pardoseal .
În fa a lui se a ternea un tunel lung i
îngust, slab luminat, cu o scar la al c rei
cap t se afla o u de stejar. Durerea
572
devenise cumplit , sfâ ietoare. Dar acum

nu mai conta asta. Se lupt o clip s i
recapete respira ia, apoi î i scoase
Stecikinul din buzunar i pomi înainte.
Susan Calder opri ma ina la piciorul

sc rii i când Devlin coborî, ea îl urm
imediat. Avea deja permisul de liber
trecere în mân , când un sergent de poli ie
înaint spre ei.
— S-a întâmplat ceva neobi nuit? A
truns vreo persoan suspect ?
— Nu, domnule. Au sosit o mul ime de
vizitatori înainte de a veni Papa. Adineauri
au intrat dou c lug ri e i un preot.
Devlin urc scara în fug , trecând pe
lâng gardieni, eu Susan Calder dup el. Se
opri o clip , înregistra scena din fa a
ochilor lui, în dreapta sala de recep ie, cu
cele dou c lug ri e a teptând lâng u .
Un preot; spusese sergentul.
Se apropie de maicile Agatha i Arme.
573
— A i sosit adineauri, m icu elor?

În spatele lor, oaspe ii purtau discu ii
animate, în timp ce printre ei umblau
chelnerii.
— Da, spuse maica Agatha.
— Nu era i un preot cu dumneavoastr ?
— O, ba da, bunul p rinte din Dublin.
Devlin sim i un gol în stomac.
— i unde e?
— Avea un mesaj pentru Sanctitatea Sa,
un mesaj de la Canterbury, dar i-am spus c
suveranul pontif este în capel i s-a dus s
discute cu monseniorul de lâng u . Maica
Agatha o lu înainte traversând holul, apoi
se opri. O, se pare c monseniorul nu mai e
acolo.
Devlin o lu la fug i avea deja
Waltherul în mân , când deschise brusc u a
i se împiedic de monseniorul care z cea
pe pardoseal . O auzi pe Susan Calder în
spatele lui i îl auzi i mai bine pe preotul
574
în sutan neagr care urca scara din cap tul

tunelului i care tocmai întindea mâna spre
minerul u ii de stejar.
— Harry! strig Devlin.
Cussane se întoarse i trase f cea mai
mic ezitare, glontele nimerindu-l pe
Devlin în antebra ul drept, izbindu-l de zid.
Devlin sc Waltherul din mân , în. clipa
când se pr bu ea, iar Susan ip i se lipi de
zid.
Cussane r sese pe loc, cu Stecikinul
întins spre ei, în mâna dreapt , dar nu trase,
ci zâmbi cu un zâmbet cumplit.
— Nu te b ga, Liam, striga el. E ultimul
act! i se întoarse i deschise u a capelei.
Devlin se sim ea r u, ame it din cauza
ocului. Întinse mâna stâng dup Walther,
bâjbâi i îl sc , în-cercând s se ridice. O
get pe fat cu privirea.
— Ia-l! Opre te-l! Totul e în mâna ta!
Susan Calder nu tia prea multe despre
arme. Avea doar câteva no iuni elementare
575
despre mânuirea lor, însu ite în vreo dou

ore, în cadrul cursurilor de instruire.
Tr sese de câteva ori cu un revolver, la
poligon, i atât. Acum lu Waltherul f s
ezite i o rupse la fug de-a lungul
tunelului. Devlin se ridic i se duse dup
ea.
Capela era un loc sfin it de umbre
seculare, candela din sanctuar fiind singura
surs de lumin i Sanctitatea Sa, papa Ioan
Paul al II-lea era îngenunchiat în
ve mintele sale albe. În fa a altarului auster.
Zgomotul produs de Stecikinul cu surdin ,
în bu it de u , nu-l alertase, în schimb îl
alertaser glasurile ridicate. Era deja în
picioare i se întoarse când u a se deschise
trosnind i Cussane î i f cu apari ia.
St tea nemi cat, cu fa a sc ldat în
sudoare, ciudat de medieval în sutana lui
neagr , cu Stecikinul lipit de coaps .
Ioan Paul spuse calm:
— E ti p rintele Cussane.
576
— V în ela i. Sunt Kelly. Cussane

izbucni într-un râs s lbatic. Un fel de actor
ambulant.
— E ti p rintele Harry Cussane, spuse
Ioan Paul neab tut. Ai fost, e ti i vei fi
ve nic preot. Pe Dumnezeu nu-l po i p si.
— Nu! scoase Cussane un strig t ca de
muribund. Refuz!
Stecikinul se ridic i în acea clip Susan
Calder d du buzna pe u , c zu în
genunchi, fusta ridicându-i-se. inea
Waltherul cu ambele mâini. Îl împu de
dou ori în spate, zdrobindu-i ira spin rii.
Cussane scoase un urlet de agonie i c zu
în genunchi în fa a Papei. R mase a a o
clip , apoi se rostogoli pe spate, cu mâinile
înc încle tate pe pistol.
Susan r mase în genunchi. L
Waltherul pe pardoseal , privind cum
suveranul pontif ia încet Slecikinul din
mâna lui Cussane.
Îl auzi pe Pap rostind în englez :
577
— Vreau s te c ie ti. Repet dup mine:

Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care e ti
nem rginit de bun...
— Doamne, Dumnezeul meu... rosti
Cussane i muri.
Papa îngenunche i începu s se roage,
cu mâinile împreunate.
În spatele lui Susan, Devlin intr târându-
se i se a ez cu spatele rezemat de zid,
inându-se de ran , cu degetele pline de
sânge. Fata arunc pistolul i se ghemui
lâng el, ca i cum ar fi vrut s se
înc lzeasc .
— A a te sim i întotdeauna? îl întreb cu
o voce aspr . Murdar i acoperit de ru ine?
— E ti binevenit în clubul nostru, feti o
drag , spuse Liam Devlin i o lu de dup
umeri cu bra ul s tos.
578
Epilog
Era ora ase, într-o diminea cenu ie cu

cerul înc rcat de ploaie, când Susan Calder
intr cu mini-automobilul ei prin poarta
cimitirului catolic St. Joseph din Highgate.
Era un cimitir s cios cu o mul ime de
monumente gotice, în ate într-un trecut
evident mai prosper, îns acum totul era
acoperit de b rii, totul era în paragin .
Nu era în uniform . Avea pe cap un batic
negru i era îmbr cat cu un pardesiu
albastru, strâns cu o curea, iar în picioare
avea cizme de piele. Opri în fa a c su ei
administratorului i îl g si pe Devlin stând
lâng un taxi. Era îmbr cat cu ve nicul lui
trenci Burberry de culoare închis , p ria
neagr de fetru, i avea bra ul drept legat cu
o e arf neagr . Coborî din ma in i el îi
579
veni în întâmpinare.
— Iart -m c am întârziat. Din cauza
traficului, spuse ea. Au început?
— Da. Devlin zâmbi ironic. Cred c
Harry ar fi apreciat asta. E ca un decor
prost pentru un film de mâna a doua. Chiar
i ploaia este tot un cli eu, spuse el în timp
ce începur s cad pic turi grele.
Îi spuse oferului de taxi s a tepte i
porni împreun cu fata pe c rarea dintre
mormintele de piatr .
— Nu-i prea grozav cimitirul, spuse ea.
— Trebuiau s -l îngroape undeva. Î i
scoase o igar cu mâna s toas i i-o
aprinse. Ferguson i cei de la Interne sunt
de p rere c ar trebui s prime ti un fel de
medalie pentru vitejie.
— O medalie? Pe fa a ei se citi o repulsie
autentic . Pot s i-o p streze. Trebuia s
fie oprit! Dar asta nu înseamn c mi-a
pl cut s-o fac.
— Oricum au hot rât s nu i-o acorde.
580
Ar fi fost un gest public, care ar fi necesitat

o explica ie. A a ceva nu pot accepta. Spre
ghinionul lui Harry, care ar fi vrut ca vina
cad pe capul KGB-ului.
Ajunser la mormânt i se oprir la
oarecare distan , sub un copac. Erau de
fa doi gropari, un preot, o femeie într-un
pardesiu negru i o fat .
— Femeia e Tania?
— Da, iar fata este Morag Finlay, spuse
Devlin. Cele trei femei din via a lui Harry
Cussane s-au adunat la un loc pentru a-l
conduce la groap . Cea c reia el i-a f cut
atâta r u în copil rie, i copila pe care a
salvat-o. Mi se pare o ironie a soartei.
Harry, izb vitorul.
— i apoi, eu, spuse ea. C ul lui. i eu
nici nu l-am cunoscut.
— O singur dat , spuse Devlin. A fost
de-ajuns. Ciudat! Oamenii cei mai
importan i, care au contat cel mai mult în
581
via a lui, au fost femei i, pân la urm , ele

i-au adus moartea.
Preotul stropi groapa i sicriul cu ap
sfin it i arse t mâie pe deasupra lor.
Morag izbucni în plâns iar Tania
Voroninova o lu de dup umeri, în timp ce
preotul începu rug ciunea.
Doamne Iisuse Cristoase Mântuitorul
nostru, i-l încredin m pe robul T u i ne
rug m pentru el.
— Bietul Harry, spuse Devlin. Iat -ne la
cortina final i tot n-a avut parte de o sal
plin .
O lu de bra i amândoi se întoarser i
se îndep rtar prin ploaie.
582

Confesionalul Higgins, Jack

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Confesionalul Higgins, Jack

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jack Higgins - Confesionalul

Când Land Reverul î i f cu apari ia în

în elese. Zâmbi cu blânde e:

trânul preot i Kelly se oprir , privind

pantofii îi erau scâlcia i. Era palid i pielea

piele din buzunarul din untru, îl deschise i

în care ardea. Într-unui din capete, un foc

cinci de ani cârciumar. Las-o balt . Ce bei?

— i...? întreb Kelly.

Ochii lui aveau o lic rire zeflemitoare,

mul imea, care se împr tie.

Kelly începu s se ridice, inând cu

Ridic Browningul, ochind, i în clipa

urechea sting a lui Murphy se dezintegr .

parte, regulile jocului nu prevedeau c

încheieturi i deodat o p sir puterile,

KGB-ul este cel mai mare i mai

asasinat i sabotaj în ri str ine.

limb englez , într-o replic a unui ora

Înc perea folosit de Maslovski ca birou,

el st tea în fa a lui, bucurându-se de

doi ani la Universitatea din Dresda, într-o

— E un r zvr tit, spuse Maslovski. N-are

niciodat ordinelor. Doar i s-a spus s nu

— A a spun to i, îi spuse Maslovski.

— Las deocamdat . Po i pleca.

— Exact. A luat parte la o ac iune cu

i simplu le prinde din zbor. Cerni arunc

aib ceva de psihopat în el.

— Eu a a cred, tovar e colonel.

— Dac juc m acest joc prea mult timp,

asupra planurilor imediate. Acum po i s

— Într-adev r, a a p rea. N-am avut de-a

— Cuchulain, îi spuse Cerni.

Când maiorul Tony Villiers intr în

turn încet, cu grij . Se duse lâng foc i

— În cinstea ta, Tony, b trâne, spuse el.

Când se trezi, se pomeni exact în locul în

pantalonii kaki, de camuflaj, erau acum

acoperi ul plat, iar mai jos se z rea oaza

Închise o clip ochii, l sându- i capul pe

Salim umplu din nou polonicul i Villiers

lupta împotriva partizanilor marxi ti ai

transpira ie. Cl tin din cap. Avea buzele

— Deci vorbe te cu dumneata în englez .

Levin a fost b gat într-un cadru de lemn

lâng cel lalt, sprijini i de peretele celulei.

pt mâna trecut . N-am copii, a a c nu

cu o delega ie comercial în 1939, chiar

Dup ce b trânul termin de vorbit,

— Nu, pare a fi un individ foarte special.

Se trezi sim indu-se zgâl âit zdrav n de

modificat. Ceea ce ru ii numeau “un

închipuit. Villiers, având o fa neted , f

privindu-i cum se îndep rteaz , numai c

Celula de beton de la cap tul corpului

niate în fa a hangarelor, p rând în lumina

permanent . Când am vizitat Anglia, m-au

nistele, ele sunt altfel.

li din somn, auzind zgomot de pa i. pe

timp ce dormea. Nu-i luaser ceasul i

lemn în mân , con inând dou castroane cu

— Desigur, dar în orice caz, ru ii n-au

de friguroase din de ert, fiecare având o