Carlos Fuentes

Diana sau zei a solitar a vân torii

Motto

O! swear not by the moon, the inconstant

moon...
SHAKESPEARE, Romeo and Juliet
Fornication? But that was in another
country: and besides, the wench is dead
MARLOWE, The ]ew of Malta
Alma a quien todo un dios prisión ha sido,
venas que humor a tanto fuego han dado,
medulas que han gloriosamente ardido,
su cuerpo dejarán, no su cuidado:
serán ceniza, mas tendri sentido,
polvo serán, mas polvo enamorado
QUEVEDO
In my solitude, you'll haunt me
With memories of days gone by
BILLIE HOLLIDAY, Solitude

1
 I

Nu exist o înrobire mai amar ca speran a

de a fi ferici i. Dumnezeu ne ofer pe p mânt o
vale a plângerii. Dar suferin a asta este, pân la
urm , trec toare. Fericirea ve nic vine în via a
de apoi. i îl întreb m pe Dumnezeu, r zvr ti i,
nemul umi i: Oare nu merit m o parcel de
ve nicie i în trecerea noastr vremelnic pe
mânt? „Mân riile” lui Dumnezeu sunt mai
stra nice decât cele ale unui croupier din Las
Vegas. Ne d fericirea pentru eternitate i
suferin a pe p mânt. Vrem s credem c o
cunoa tere profund a vie ii i tr irea ei din
plin echivaleaz cu sfidarea suprem a lui
Dumnezeu, de aici, din valea plângerii pe care
ne-a destinat-o. Iar dac ne iese, Dumnezeu se
zbun , oricum, pe noi: ne lipse te de
nemurirea al turi de el, ne condamn la
suferin ve nic , îndr znim, contrar oric rei
logici, s conferim logic Divinit ii. Ne
spunem: nu poate fi Dumnezeu creatorul
mizeriei i suferin ei, al cruzimii i blestem iei
omene ti, în orice caz, pe astea nu le-a creat un
Dumnezeu bun, ci un Dumnezeu r u,
Dumnezeul fals, un Dumnezeu deghizat, pe
care îl putem învinge doar lichidând
instrumentele r ului pe care chiar El le-a creat.
Sex, crim si, mai ales, întruchiparea r ului.
Nu sunt oare i aceste tenta ii tot ale unui

2
Dumnezeu r u? Ne închipuim c doar
punându-l pe acest Dumnezeu uzurpator
vom ajunge, cura i la trup, elibera i la minte, s
îl vedem la fa pe întâiul Dumnezeu, pe Bunul
Dumnezeu. Dar Marele Crupier are alt as în
mânec . O dat s vâr ite trupurile, iar sufletele
noastre gata s ajung la El, Dumnezeu ne
arat c El nu este altceva decât ceea ce Nu
Este. Despre Dumnezeu putem afla doar ceea
ce Dumnezeu nu este. Cine este Dumnezeu nu
au reu it s afle nici Sfin ii, nici Misticii, nici
rin ii Bisericii; nu tie nici m car Dumnezeu,
ci ar c dea str fulgerat de propria în elegere
dac ar afla. Iluminat, Sân Juan de la Cruz1
este cel care s-a apropiat cel mai mult de
în elegerea lui Dumnezeu, ca s ne spun în
plus doar atât: „Dumnezeu este Nimic, Neantul
suprem, i pentru a ajunge la El trebuie s
tore ti spre Neantul care nu poate fi pip it
sau v zut sau în eles cu mijloacele omene ti”,
iar spre a descuraja orice speran , Sân Juan
nu ne las altceva decât acest teribil pasaj:
„Fiin a tuturor celor z mislite, fa de infinita
fiin a lui Dumnezeu, nimica este... Toat
frumuse ea celor z mislite, comparat cu
nesfâr ita frumuse e a lui Dumnezeu, este
urâ enia întruchipat .” Poate c Pascal, sfânt i
cinic francez, este singurul al c rui pariu
1
Mistic spaniol (numele laic Juan de Yepez y Alvarez), poet i prozator, c lug r carmelit (1542-1591).
Fervoarea contemplativ , gândirea speculativ , preferin a pentru antitez i metafor , simbol i alegorie
transpar în poemele sale i în proza alc tuit din comentarii la propria crea ie liric , o culegere de sentin e
Avisos y sentencias espirituales — Sfaturi i sentin e spirituale. (N.t.)

3
salveaz atât con tiin a, cât i concupiscen a
noastr . Dac pariezi pe existen a lui
Dumnezeu, iar Dumnezeu nu exist , nu pierzi
nimic; îns dac Dumnezeu exist , ie i
câ tig tor în toate.
Între Sân Juan i Pascal, îi acord lui
Dumnezeu o valoare nominal , adic de
substantiv: Dumnezeu este tahigrafia comod
care adun la un loc, dintr-o singur
îmbr are, începutul i sfâr itul. Împ carea
lor reprezint str dania nesfâr it a rasei. Dac
alegi doar începutul, sim i mai întâi o nostalgie
liric , apoi, curând, totul devine cople itor.
Când te dedici exclusiv finalit ii, ajungi doar la
o alt form de predestinare sau de
chiroman ie. Punctul de plecare i destina ia
trebuie s fie nedesp ite: amintirea i dorin a,
pasul vioi prin prezent, viitorul aici i acum...
Cam acolo a vrea s o plasez pe Diana Soren,
o femeie statornic atins de divinitate, între
Pascal i Sân Juan de la Cruz, a vrea s creez
pentru ea o lume mitic , verbal , care s fie
mai aproape de întrebarea imploratoare ce st
cu mâna întins între p mânt i cer: Dac
iubim pe p mânt mai putem s ajungem apoi
în rai? Nu tr ind ca ni te peniten i, flagela i,
pustnici sau famelici ai vie ii, ci bucurându-ne
de ea din plin, dobândind i binemeritând
roadele sale p mânte ti, f a anula astfel
viata ve nic ; f a cere iertare pentru c am

4
iubit „not wisely but too well”?2
Mitologia cre tin , care contrapune mila
condamn rii implacabile din Vechiul
Testament, nu atinge frumoasa ambiguitate a
mitologiei p gâne. Marile figuri ale
cre tinismului r mân egale cu sine, nu se
schimb . Pretind un act de credin , iar
credin a, spunea Tertulian, este absurdul:
„Este indiscutabil tocmai pentru c este de
necrezut.” Dar absurdul nu înseamn
ambiguitate. M ria este fecioar , de i na te.
Cristos reînvie, de i moare. Dar cine este
Prometeu, cel care fur focul sacru? De ce î i
folose te libertatea doar pentru a o pierde? Ar fi
fost oare mai liber dac nu o folosea sau nu o
pierdea, de i nici nu a dobândit-o? Poate fi
întrecut libertatea de o alt valoare care s nu
fie chiar libertatea? Aici, pe p mânt, nu putem
iubim decât dac ne sacrific m iubirea, dac
pierdem fiin a iubit ca urmare a ceea ce facem
ori a ceea ce omitem?
Este de preferat ceva în loc de tot sau de ni-
mic? Asta m-am întrebat când s-a sfâr it
iubirea despre care voi povesti aici. Ea mi-a dat
tot i mi-a luat tot. Ei i-am cerut s îmi dea
ceva mai bun decât totul sau nimic. I-am cerut
îmi dea ceva. Acel „ceva” putea fi doar
momentul în care am fost sau am crezut c
suntem ferici i. De câte ori nu mi-am spus: voi
2
„nechibzuit, îns atât de bine” (în englez , în text).

5
fi întotdeauna cel de acum? Rememorez i scriu
pentru a redobândi momentul în care ea va fi,
pentru totdeauna, a a cum a fost în acea
noapte, cu mine. Dar orice am nunt, erotic sau
literar, amintire sau dorin , este repede anulat
de valul uria care ne înconjoar permanent ca
un incendiu uscat, ca un potop arz tor. Este de
ajuns s ie im un minut din pielea noastr ca
afl m c ne înconjoar un palpit
omnipotent, care fiin eaz dinaintea noastr i
va continua dup noi, f s ia în seam via a
mea sau a ei: existen ele noastre.
Iubesc i scriu ca s ob in o izbând
trec toare asupra nem suratei i atotputernicei
reticen e despre ceea ce se afl acolo, dar nu se
manifest ... tiu c triumful este vremelnic, în
schimb, îmi las nealterat propria reticen ,
cea de a întreprinde ceva — în acest moment —
care s nu semene cu restul vie ilor noastre.
Imagina ia i cuvântul îmi arat c , pentru ca
imagina ia s vorbeasc i cuvântul s pl smu-
iasc , romanul nu trebuie s fie citit a a cum a
fost scris. Aceast condi ie se v de te extrem de
hazardat în cazul unei cronici autobiografice.
Autorul trebuie s combine varia ii pe tema
aleas , s multiplice op iunile cititorului i s
ocoleasc stilul prin stil, prin schimb ri
constante de gen i distan are.
Asta devine o cerin major atunci când
protagonista este o actri de cinema. Diana

6
Soren.
Se spune c Luchino Visconti, pentru a
induce amestecul de uimire i încântare din
privirea lui Burt Lancaster în timpul film rii
unei scene din Ghepardul, a umplut cu ciorapi
de m tase o pung ce ar fi trebuit s fie plin
cu aur. A a era Diana: o surpriz pentru to i
datorit incomparabilei sale pieli delicate, dar,
mai ales, o surpriz chiar pentru ea, pielea
surprins de propria pl cere, uimit c este
atr toare, neted , parfumat . Nu se pl cea,
nu se merita pe sine, voia s fie alta, altcineva,
nu se sim ea bine în pielea ei? De ce?
Eu, care am tr it cu ea nici dou luni, a
vrea s alerg acum s o îmbr ez din nou, s
o simt înc o dat i s o asigur c putea fi
iubit , cu pasiune, dar pentru ea îns i; c
pasiunea dup care umbla nu o excludea pe
ea... îns ocaziile trec. P sim o amant . Ne
întoarcem la o necunoscut . Erotismul
reprezent rii plastice const chiar în iluzia
persisten ei carnale. Ca mai toate din vremea
noastr , erotismul plastic s-a accelerat. Un
medalion, un tablou erau menite s
înlocuiasc , de-a lungul multor secole, absen a
iubitei. Fotografia a accelerat iluzia prezen ei,
îns doar imaginea cinematografic ne d , în
acela i timp, evocare i prezen instantanee.
Aceasta este ea, a a cum era atunci, dar i cum
este acum, pentru totdeauna...

7
 Este imaginea ei, dar i vocea ei, mi carea,
frumuse ea i tinere ea ei nepieritoare.
Moartea, marea ma ter a lui Eros, este învins
i justificat în acela i timp de reg sirea cu
iubita care nu mai este al turi de noi, rupând
marele pact al pasiunii: mereu uni i, pân la
moarte, tu i cu mine, nedesp i...
Cinematograful ne d doar imaginea real a
persoanei: a a era ea. i, chiar dac o inter-
preteaz pe Regina Cristina, r mâne Greta
Garbo. Chiar dac sus ine c este Katerina a
Rusiei, r mâne Marlene Dietrich. C lug ri a
Alferez? Nu, este M ria Felix. Literatura, în
schimb, ne elibereaz imagina ia vizual ; în
romanul lui Thomas Mann, Aschenbach moare
la Vene ia având oricare dintre cele o mie de
chipuri pe care imagina ia noastr le poate
forma; în filmul lui Visconti nu are decât un
singur chip, irevocabil, de neschimbat, fix, cel
al actorului Dirk Bogarde.
Diana, Diana Soren. Numele ei invoca acea
ambiguitate str veche. Zei nocturn , luna
care înseamn metamorfoz , plin la un mo-
ment dat, iute ajuns la jum tate, apoi ca o se-
cer de argint pe cer, acoperit i moart în nu-
mai câteva s pt mâni... Diana la vân toare,
fiica lui Zeus i sora geam a lui Apollo,
fecioar cu alai de nimfe, dar i mam cu o mie
de e în templul din Efes. Diana alerg toare,
care se d doar b rbatului care alearg mai

8
repede ca ea. Diana/Eva oprit din necontenita
ei fug doar de ispita celor trei mere c zute.
Diana de la încruci area drumurilor, numit de
aceea i Trivia: Diana adorat la r spântiile din
Times Square, Piccadilly, Champs-Elysees...
Pân la urm , jocul crea iei se învinge pe
sine însu i. Mai întâi pentru c are loc în timp,
iar timpul este un nemernic. Ac iunea
romanului se petrece în 1970, când iluziile
anilor aizeci înc refuzau s piar , ucise de
sângele v rsat, dar reînviate tot de el. Prima
revolt împotriva a ceea ce ar însemna teribila
noastr societate de sfâr it de secol, a a de
scurt , a a de iluzorie, de resping toare, anii
aizeci i-au lichidat eroii; saturnalia
american si-a mâncat copiii — Martin Luther
King, fra ii Kennedy, Jimi Hendrix, Janis
Joplin, Malcolm X — i i-a însc unat pe cruzii
lor p rin i, Nixon i Reagan. Jucam cu Diana
jocul lui Rip Van Winkle: ce ar spune el dac s-
ar trezi dup o sut de ani i ar da cu ochii de
Statele Unite din 1970, cu un picior pe lun i
cel lalt în jungla din Vietnam? S rmana Diana.
A sc pat de trezirea în zilele noastre ca s vad
o ar care i-a pierdut sufletul în doisprezece
ani de iluzii contraf cute, cu banalit i
idiotizante i meschin rie consfin it , cu
Reagan i cu Bush. A sc pat s mai vad
violen a pe care patria ei a dus-o în Vietnam i
Nicaragua cu efect de bumerang, pe str zile

9
sacrosancte ale suburbiilor profanate de crim .
A sc pat de vederea colilor primare sufocate
de droguri, a celor secundare transformate în
terenuri de lupt ira ional i gratuit ; a sc pat
de vederea mor ii zilnice, aleatorii, a copiilor
asasina i din pur întâmplare doar pentru c se
uitau pe fereastr , a clien ilor din restaurante
ciurui i cu hamburgerul în gur , de criminalii
în serie, de jafurile nepedepsite, de corup ia
sacralizat , fiindc furtul, în el toria, omorul
pentru a pune mâna pe putere i pe glorie
ceau parte, de asemenea, cum s nu, din
Visul American. Ce ar fi zis Diana, ce ar fi
sim it arca a solitar v zând copiii din
Nicaragua mutila i de armele Statelor Unite,
negrii b tu i i schingiui i de poli ia din Los
Angeles, parada marilor mincino i ai
conspira iei Iran-Contra jurând c spun
adev rul i autoproclamându-se eroi ai liber-
ii? Ce ar spune, ea care i-a pierdut copilul,
despre o ar unde se discut serios în leg tur
cu introducerea condamn rii la moarte a unor
copii criminali? Ar spune c anii aizeci au
ajuns s fie cur i, albi i la fel ca Michael
Jackson pentru a-i pedepsi mai bine pe to i cei
care îndr znesc s aib culoare. Scriu în 1993.
Înainte s se termine secolul, gropile arzând,
râurile secate, ghetourile pline de noroaie se vor
umple de culoarea imigrantului mexican,
african, algerian, a celui musulman i a celui

10
evreu, iar i i iar i...
Diana, arca a solitar . Aceast povestire în-
rcat de pasiunile timpului se înfrânge pe
sine pentru c niciodat nu atinge perfec iunea
ideal a ceea ce se poate imagina. Nici nu î i
propune asta, deoarece dac vorbele i
realit ile s-ar suprapune, lumea s-ar ispr vi,
universul nu ar mai fi perfectibil, pur i simplu
pentru c ar fi perfect. Literatura este o ran
prin care apare necesarul divor dintre cuvinte
i lucruri. i tot sângele ni se poate scurge prin
acea fisur .
Singuri la sfâr it, la fel de singuri ca la în-
ceput, ne amintim de clipele fericite pe care le-
am smuls din laten a misterioas a lumii,
cerem robia fericirii i ascult m doar glasul
reticen ei t inuite, palpitul nev zut care apare
la final pentru a anun a adev rul cel mai de
temut, iremediabila s vâr ire a timpului pe
mânt.
Nu am tiut s iubesc. Am fost incapabil s
iubesc.
Spun acum aceast poveste pentru a-i da
dreptate groaznicului oracol al adev rului. Nu
am tiut s iubesc. Am fost incapabil s iubesc.

II

Am cunoscut-o pe Diana Soren într-o noapte

de Revelion. Prietenul meu, arhitectul Eduardo

11
Terrazas, a organizat o petrecere în casa lui
unde, trebuie spus i asta, era s rb torit îm-
carea cu so ia mea, Luisa Guzmán. Eduardo
i cu mine împ iser m o c su în
Cuernavaca de-a lungul întregului an 1969. Eu
scriam de luni pân vineri, când el i logodnica
lui veneau din Ciudad de Mexico s petreac
sfâr itul de s pt mân , zile consacrate
prietenilor, meselor i alcoolului. Veneau multe
fete. Împlinisem patruzeci de ani în '68 i
intrasem într-o criz a vârstei mijlocii care a
durat tot anul acela i a culminat cu o
petrecere pe care a dat-o prietenul meu,
romancierul american William Styron, în barul
„Opera” de pe bulevardul Cinco de Mayo, o
reconstituire oribil a perioadei de belle epoque
mexican (dac într-adev r a existat a a ceva
vreodat ). La „Opera” nu prea mai venea mult
lume, din cauza prea multelor partide de
domino i a flegmelor trimise pe lâng
scuip tori.
I-am invitat pe to i prietenii mei s îl s rb -
torim pe Styron, care tocmai î i publicase, cu
mare succes i scandal, Confesiunile lui Nat
Turner. Scandalul i l-au adus multe grup ri de
negri care i-au interzis autorului s vorbeasc
la persoana întâi prin gura unui personaj de
culoare, sclavul rebel Nat Turner, care a
condus în 1931 r scoala celor aizeci de Ho i,
dând foc i omorând în numele libert ii pân

12
când, încol it într-o p dure unde supravie uise
de unul singur vreo dou luni, a fost si el
asasinat. Ca urmare, legile sclaviei au devenit
i mai severe. Dar devenind mai aspre, au
declan at si mai multe r scoale. Styron
poveste te istoria unuia dintre e ecurile — din
cele peste treisprezece — ale calvarului
american reprezentat de rasism.
Când Bill se simte prea ap sat de propria lui
patrie, m sun c vrea s vin în Mexic, iar eu
fac acela i lucru când Mexicul m sufoc i tiu
pot s m refugiez pe insula prietenului meu
din zona nord-atlantic , Martha's Vineyard.
Acum, amândoi locuiam într-o c su pe care
mi-o luasem dup desp irea de Luisa
Guzmán. Era situat în cartierul San Angel,
pân nu demult un or el separat, unde fami-
liile din capital mergeau în vacan prin se-
colul al XDC-lea i care acum supravie uie te
sub o aparen monahal în mijlocul g giei i
fumului produs de zona periferic i de
bulevardul Revolu iei. Casa mea de burlac era
construit cu materiale luate de la demol ri.
Autorul ei era un alt arhitect mexican, Caco
Parra, specialist în a aduna por i de pe la
fermele expropriate, stâlpi de la bisericile
na ionalizate, obloane vechi din epoca
viceregatului disp rut, coloane cu iz de
blasfemie i altare profanate: toat istoria
eliber rii i transfer rii l ca urilor privilegiate

13
ale trecutului spre refugiile civile, tranzitorii,
ale prezentului. Din toate aceste elemente,
Parra construia case ciudate si atractive, atât
de misterioase încât locatarii se puteau pierde
prin labirintul lor f s mai fie v zu i vreo-
dat .
Martha's Vineyard, în schimb, este un loc
deschis spre cele patru z ri, ars de soare trei
luni pe an i apoi m turat de r bufnirile
înghe ate ale uria ei balene albe care este
Atlanticul de Nord. Îmi amintesc de Styron
refugiat pe insula lui i mi-l imaginez pe
pitanul Ahab al lui Melville care s-a dus s
omoare nu balena, ci oceanul, chiar pe Neptun,
a cum imperiali tii belgieni din Inimi de cea
de Conrad nu trag în du manul negru, ci în tot
continentul: Africa. Pe insula lui Styron totu i,
chiar în lunile de c ldur mare, cea a se
întinde, în fiecare sear , dinspre larg, de parc
i-ar aminti verii c este doar un v l trec tor
zgând rit pe margine de vasta mantie cenu ie a
unei lungi ierni. Cea a avanseaz , dinspre larg,
peste plaje, peste falezele de la Grey Head,
peste debarcaderele de la Vineyard Haven,
peste paji ti i case, pân ajunge în mijlocul
insulei, la melancolicele lagune interioare unde
se te iar ap i moare sufocat .
Iarna, oceanul muge te în jurul insulei, dar
nu la fel de tare ca invita ii mei de la barul
„Opera”, unde am f cut gre eala s le invit, f

14
discriminare, pe toate iubitele mele din acea pe-
rioad , f când-o pe fiecare s cread c ea este
favorita, îmi pl cea la nebunie s pun la cale
astfel de situa ii, în care pasiunea ascuns ,
ranchiuna gata s sporeasc patima i gelozia,
gala s se reverse, deschizându-se ca o ran
care ne p teaz bluzele, c ile, ca i cum am
sângera prin sfârcuri — toate acestea îmi
deau ocazia s observ mai clar sl biciunile
sexului si s m bucur, în schimb, de vigoarea
literaturii. i nu mi-am invitat doar amantele la
petrecerea de la „Opera”, ci i pe ultimii scriitori
ai noului val, La Onda — Jose Agustan,
Parmenides Garcia Saldana, Gustavo S inz —
care erau cu cincisprezece ani mai tineri decât
mine i meritau laurii cam usca i de pe capetele
mai vârstnice, ca al meu. Libertini, proaspe i,
cu sim ul umorului, du mani de moarte ai
scor eniei, scriau în ritm de rock i erau
vedetele fire ti ale unei petreceri care, în plus,
voia s îi transmit guvernului autoritar i
criminal de la 2 octombrie 1968: voi dura i doar
ase ani. Noi dur m toat via a. Saturnalia
voastr este sângeroas i opresiv . A noastr
este senzual si eliberatoare. Astfel de
justific ri nu m scuteau de frivolitate mai mult
decât de cruzime, de jocurile mele erotice, în
ciuda tuturor, pe atunci, credeam c literatura,
evanghelia mea, putea s scuze orice. Al ii, în
numele ei, c deau prad drogurilor, alcoolului,

15
politicii, ba chiar polemicilor ca sport literar.
Eu, i nu eram singurul, m-am dedat amorului,
dar îmi arogam dreptul deta rii, al
manipul rii, al cruzimii, îmi asumam de
bun voie rolul de Prin al întunericului, de
Lucifer care îmbr ca str lucitoarea armur mo-
ral a eroului de romane cavalere ti, Amadis de
Gaula. Cum î i pierde eroismul i cade prad
pasiunii, Amadis se transform în fratele s u
vr jma , Frumosul Tenebros: Don Juan. Iar is-
pita donjuanist este o tenta ie erotic , chiar
dac este i literar . Don Juan este etern pen-
tru c nimic nu îl poate satisface (sau cum ar
cânta cea mai fidel încarnare contemporan a
lui Don Juan combinat cu Lucifer, you can't get
no satisfaction3. Este insatisfac ia în el torului
sevilian cea care deschide drumul metamorfozei
perpetue. Mereu dornic, mereu avid, niciodat
nu termin , niciodat nu moare: se transform .
Se na te tân r i, dup câteva iubiri (dou sau
trei la Tirso4), îmb trâne te într-o clip , s tul
dar nesatisf cut, cavaler r u i crud (la
Moliere). Heruvimul pervers i tân r al lui Tirso
se transform în masca mortuar a lui Louis
Jouvet, o vân galic ra ionalist care nu mai
crede în r gazul nesfâr it al vie ii adolescentine

3
Aluzie la melodia grupului britanic Rolling Stones „I can't get no satisfaction” („Nu reu esc s ob in sa-
tisfac ie”) interpretat vocal de Mick Jagger, considerat de narator „cea mai fidel încarnare contemporan
a...” (N.t.).
4
Tirso de Molina, pseudonimul lui Fray Gabriel Tellez (1584-1648), dramaturg spaniol, cunoscut pentru
comediile sale de moravuri, dar mai ales pentru prima dramatizare a motivului Don Juan - El Burlador de
Sevilla o el convidado de piedra (1630, în el torul din Sevilla sau oaspetele de piatr ), preluat ulterior de
multe ori în literatura universal . (N.t.)

16
(„m -ncredin i c -i a a lung ”), ci este, chiar
el, cel care poart masca agoniei. Pentru a evita
concuren a, Byron îl îmblânze te pe Don Juan
si îl pune s stea la ceai cu familia într-o iarn
englezeasc din acelea care „se termin în iulie
i reîncep în august”. Doar c face mai vibrant
aceast metamorfoz domestic . Don Juan
descoper c nu este îndr gostit de iubire, ci de
el însu i. Iubirea lui Don Juan pentru Don
Juan reprezint o capcan necesar — nu mai
pu in decât cea a iubirii.
fii toate acestea, ce vis, ce elixir, Don
Juan-ul lui Gautier. Adam alungat din Paradis
s piard îns amintirea Evei, amintirea
captiv care îl sile te la o c utare ve nic a
iubitei i mamei pierdute; Don Juan de Musset,
dec zut într-o lume a crâ melor i bordelurilor,
unde sper s o g seasc pe „femeia
necunoscut ”. Se în al : îl caut de fapt pe
Don Juan si chiar dac toate femeile seam
cu el, nici una nu este el. Dar probabil
adev ratul Don Juan, cel mai vizibil tocmai
pentru c este cel mai ascuns, este cel al lui
Lenau, cel care recunoa te c vrea s posede în
acela i timp toate femeile. Acesta este triumful
final al lui Don Juan, pl cerea sa total . S le
aib pe toate în acela i timp: „În noaptea asta
trebuie s le am. Pe toate.”
Dincolo de ubicuitate, pl cerea lui Donjuan
se leag totu i de masc i de mi care. Este ca

17
un rechin: trebuie s se mi te tot timpul, ca s
nu se duc la fund i s moar . Se mi , iar în
mi care este mereu deghizat, masca îi acoper
starea larvar , mutant , metamorfic . Se mi
i se transform atât de rapid încât propriile
sale înf ri nu reu esc s îl ajung din urm .
Nici Ahile, nici broasc estoas , Don Juan
reprezint parabola omului deghizat ale c rui
ti alearg ve nic în urma lui. E gol.
Juiseaz gol. Dar ca s se mi te trebuie s se
îmbrace, s se deghizeze i, fire te, s
abandoneze masca folosit , cunoscut , ghicit
deja, înainte de a i-o pune pe cea nou . În
cirea de moment, în goliciunea de la
Duchamp care îl înf eaz c rându-se pe
balcoane i coborând pe sc ri, Don Juan este
Don Juan numai pentru a l sa în urm propria
lui imagine. Alearg , de neajuns pentru oricare
dintre înf rile care ar vrea s îl in în loc,
experimentând viteza pl cerii prin viteza
schimb rii, dep ind toate grani ele. Don Juan
este întemeietorul Pie ei Comune Europene, are
iubite în Germania, Turcia, iar în Spania, ne
spune Mozart, sunt deja o mie trei. Un
Machiavelli al sexului, deghizat ca s scape de
zbunarea ta ilor i so ilor, dar mai ales ca s
scape de plictis... Astfel, ne tiut, ridicol i
dureros, voiam i eu s fiu...
Un mic Don Juan trecut de patruzeci de ani
în noaptea mexican , aspiram ca b rbat la

18
aceast putere de metamorfozare si de mi care,
dar cel mai mult o doream ca scriitor. S
iube ti i s scrii, nimic nu este mai excitant
sau mai frumos decât s descoperi împotrivirea
reciproc ivit între puterea pe care o exercit m
asupra unui semen i puterea pe care cel lalt
— b rbat sau femeie — o exercit asupra
noastr . Restul se pierde în viitoarea nev zut
a atrac iei reciproce, a rezistentei pe care, din
dorin de putere ori de supravie uire pur i
simplu sau, poate, din perversitate, o opunem
atrac iei str ine. Pl cerea în aceast lupt este,
fire te, faptul c îi c dem prad . Cum? Cu
cine? Când? Pentru cât timp? Acesta este
terenul comun al sexului i al literaturii. Trece
un înger cu aripi de cenu .
Don Juan este îngerul acesta negru, Eros
ultragiat, Cupidon în fl ri, care î i depune în
auzul, genele, orificiile nazale, urechile, gura,
fundul, fundurile, dac e nevoie, ca i în ceafa
fiin ei iubite semin ele unui zâmbet, unui glas,
unei priviri. Ale unei dorin e. Prin ul
întunericului, melancolicul, îmi susur în auz
i îmi spune: „Nimic nu va fi mai trist decât
gustul femeilor pe care niciodat nu le vei avea,
al b rba ilor pe care i-ai ocolit de fric , din
convingere, de teama de a face ceva interzis,
din lips de imagina ie, din incapacitatea de a
te transforma, ca Don Juan, în altcineva.”
Vreau s fiu foarte sincer în aceast

19
povestire i s nu in nimic ascuns doar pentru
mine. Pe mine pot s m r nesc oricât vreau.
Nu am, în schimb, dreptul s r nesc pe nimeni
altcineva în afar de mine, doar dac , mai întâi
nu îmi înfig, oricum, eu primul pumnalul pe
care, plin de iubire, am încetat s îl mai împart
cu altcineva. i spun, de la început, c temerile
îmi dau târcoale. Încerc s justific sexul prin
literatur i literatura prin sex. Dar scriitorul —
iubit sau autor — dispare la sfâr it. Dac
strig , se dezintegreaz . Dac suspin , se
tope te. Trebuie s fii con tient de asta înainte
de a afirma c , mai presus de orice, via a nu
este niciodat generoas de dou ori.
În noaptea aceea de la „Oper ”, într-un ca-
dru viscontian, adic de oper , am sim it c eu
însumi îmi împlântam pumnalul mult prea des,
nindu-m pe mine mai mult decât pe femeile
pe care încercam s le manipulez i care, o
tiam prea bine, puteau s îmi r spund cu
aceea i moned . Am ales-o pe una dintre ele,
atr gându-mi ura celorlalte i, împreun cu
Styron i Terrazas, am plecat a doua zi la
Guadalajara i pe coasta Pacificului, unde avea
loc inaugurarea hotelului Camino Real din
Puerto Vallarta, opera prietenului meu arhitect.
i chiar acolo am primit lec ia de rigoare.
Fata cu care eram a l sat într-o dup -amiaz ,
ca din gre eal , o scrisoare pe patul nostru de
la hotel. Era adresat unui alt iubit de-al ei,

20
 ruia îi d dea întâlnire la Revelionul pe care,
în orice caz, nu dorea s îl petreac împreun
cu mine. „Scriitorii sunt buni doar câte un pic,
fiindc îmi dau elan s te iubesc mai bine pe
tine, dragule. Pe deasupra, pr di ii tia mai
au i ni te gusturi de-ale lor... cum ar fi s bei
ampanie în fiecare zi. Mie asta îmi d arsuri.
Preg te te-mi r coritoarele. Nu uita c eu f
destul coca-cola n-am nici o satisfac ie...”
M-am f cut c nu pricep, dar, o dat întors
în capital , am c utat-o pe so ia mea, i-am ce-
rut s petrecem Revelionul împreun i s pu-
nem cap t unei desp iri de aproape un an. Ea
ar reprezenta, înc o dat , izbânda mea de
net duit asupra iubirilor trec toare.

III

Luisa Guzmán fusese — i continua s fie —

o femeie de o frumuse e deosebit . Brunet , cu
o culoare palid , crepuscular i aprins , pielea
ei mai mult str lucea decât s se sting , în
lumina ochilor s i mari, negri, migdala i,
aproape orientali, a eza i deasupra continen-
telor gemene ale pome ilor ei ridica i, asiatici,
vibran i. Avea o privire vis toare, lasciv i în
utare de sine, dar str tut de o triste e re-
semnat i vinovat . i ea era actri si î i do-
rea mai mult decât îi putea oferi mediul mexi-
can. Fusese lansat de la vârsta de 15 ani, ca

21
aspirant la panteonul zei elor cinematografiei
mexicane, brunete ca i ea, înalte, cu ochii
vis tor-aten i i pome i de craniu nemuritor.
Nu au reu it s o ating nici rolurile, nici
scenariile, nici regizorii necesari realiz rii acelui
miracol neînsemnat numit vedet . A c utat cu
pasiune ce era mai bun, în cinema, în teatru;
i iubea atât de mult profesiunea, încât,
paradoxal, aceasta a devorat-o. La fel ca Diana
Soren, nu a f cut decât dou sau trei filme
bune. Apoi, doar ca s lucreze, accepta ce se
nimerea. Timpul, irosirea au l sat-o f glas, i-
au f cut uitate primele roluri, i-au gr bit o
maturitate c reia nu îi venise înc vremea; ea
uta rolurile de „caracter”, ocaziile de a se
afirma pe care nimeni nu le-a în eles,
considerându-le excentrice. Când ne-am
cunoscut, Luisa era c torit , iar eu ie eam
dintr-o tentativ frustrat de c snicie
„decent ”. Una dup alta, fetele potrivite, de
care situa ia mea familial m apropia, ter-
minau prin a m p si, ascultând de precep-
tele înghe ate ale ta ilor lor: eu nu eram bogat
i, chiar dac eram de condi ie bun , nu apar-
ineam unei mari familii financiare sau politice,
iar talentul meu trebuia mai întâi s se afirme;
în cel mai bun caz, scrisul este o profesiune
riscant , mai ales în America Latin : cine tr -
ie te din c ile sale în rile noastre? Din
tinere ea mea amoroas , p strez doar gustul

22
multor buze tinere si fragede, ca i întrebarea
pus de-a lungul anilor — ce vor avea de oferit,
atunci când î i vor pierde fr gezimea, când vor
fi ni te dungi în loc de buze? Pe nici una nu am
iubit-o mai mult ca pe o logodnic moart ,
transformat în cenu într-un accident de
avion; nu a existat în via a mea o fat cu buze
mai proaspete. Dar cenu a ei era proprie si bu-
zelor altei femei cu care am fost pe punctul de a
c tori. M-a respins pentru c nu eram
destul de catolic; eram, spuneau p rin ii ei,
„ateu” i comunist. S-a c torit cu un
american cu labe enorme, burt umflat de
prea mult bere i o concesiune a benzin riilor
Texaco în Orientul Mijlociu. Dar ele,
logodnicele, f ceau de asemenea parte dintr-un
simbol necunoscut, din acea groaz despre care
am vorbit la începutul povestirii mele, care
consta din întrez rirea puternicei re ineri fa
de ceea ce înc nu se manifestase. Nu exist
triste e mai mare decât asta: s nu reu ti s
cuno ti toate fiin ele pe care ai putea s le
iube ti, s mori înainte de a le cunoa te.
Logodnicele mele, s rutate, mângâiate, dorite,
doar uneori posedate, apar ineau, pân la
urm , acestei magme a necunoscutului sau a
nerostitului; reveneau toate în domeniul vast al
posibilit ilor mele, al ignoran ei mele.
Am cunoscut-o pe Luisa Guzmán înainte de
succesul primului meu roman. Cred c m-a iu-

23
bit pentru mine însumi, a a cum eu am iubit-o
pe ea pentru frumuse ea si simplitatea ei, pri-
ma s rind în ochi, a doua fiind ascuns de tu-
multul pielii, sunetelor, imaginilor. Mai curând
decât în filme, am v zut-o prin ziare, urcând i
coborând sc rile avioanelor, mereu inând în
bra e un enorm urs panda de juc rie. Era
marca ei înregistrat . O imagine infantil , dar
mai sigur decât orice publicitate.
Luisa avusese o copil rie nefericit , un tat
care lipsise ori, mai degrab , fusese exilat de
orgoliul aristocratic al mamei, scriitoare rebel ,
„lume bun ” din Puebla, care a pus mereu pe
primul plan egoismul ei sexual i literar fa de
orice fel de îndatorire familial . Tat l, înalt,
indian, frust, s-a trezit cu u a c minului unde
se aflau so ia i fiica lui trântit în nas i a dis-
rut pentru totdeauna în ce urile alpine si
mirosul picant al mun ilor no tri. De copil ,
Luisa a fost trimis la un internat, de unde a
ie it, adolescent , atunci când frumuse ea ei i
profesiunea mamei s-au îmbinat avantajos în
mintea acesteia.
Afectat , Luisa a ajuns la mine ca o pas re
nit zburând de pe scena unui teatru din
strada Sullivan în bra ele mele, care o a teptau,
tânjeau dup ea pentru a umple o singur tate
pe cât de creativ , pe atât de tâmp . Lunile de
supunere i nep sare în care m îndep rtam
definitiv de cadrul social al familiei mele si m

24
luptam s îmi termin cartea m l saser cu
bra ele goale. Ea a venit s le umple cu
pasiunea i blânde ea ei, dar i cu triste ea din
privirea-i interiorizat . Acea triste e era ca o
nelini te timpurie pentru propria mea bucurie.
Am terminat o carte; am iubit o femeie.
Am în eles târziu c melancolia din ochii
Luisei nu era trec toare, ci îi era proprie, îi
venea, poate, dinspre acei mun i înce i i
cu arome iu i ai tat lui ei, de la triste ea
muceg it a a ez rilor uitate i a locuitorilor de
acolo cel mai adesea ire i i ipocri i din fire,
a cum trebuie s fii într-o regiune de unde
apar adesea micii dictatori i c lug ri ele,
rba i de o ambi ie crud i femei violent
austere. Dar dincolo de orice, în frumuse ea de
metis a so iei mele recuno team mun ii cu
ce uri i arome iu i ai tat lui ei, acolo unde se
adunau la un loc r bdarea i bun tatea cu
pizma i r zbunarea.

IV

Acum ne aflam împreun ca s petrecem Re-

velionul în locuin a lui Eduardo Terrazas, iar
Luisa ar ta mai frumoas ca oricând, brun ,
înalt , decoltat , cu o rochie neagr care îi re-
flecta str lucirea p rului adunat în coc înalt, a
sprâncenelor i genelor, chiar i a pielii sale
mate care totu i str lucea ca o lun indigen ,

25
sculptat , luptând s confere vizibilitate pro-
priei i secretei sale lumini interioare, care nu
avea culoare; ori, poate, definea o palet în-
treag de emo ii, împrejur ri i accidente care
aduceau laolalt , în acela i timp, profunda fer-
mitate i teribila nesiguran a acestei femei:
între cele dou calit i se întrez rea predes-
tinarea ei.
Se sim ea etern i chiar era. Îmi trecea cu
vederea orice; eu m întorsesem întotdeauna.
Ea era refugiul, laguna lini tit unde eu
puteam s scriu, îmi tia secretul. Literatura
este adev rata mea iubit , iar toate celelalte,
sexul, politica, religia dac o aveam, moartea
când avea s vin , treceau prin experien a
literar , care este filtrul tuturor celorlalte
experien e ale vie ii mele. Ea tia asta. Preg tea
i inea cald, ca un foc permanent, c minul
scrisului meu, a teptându-m întotdeauna,
orice s-ar fi întâmplat. Prietenii mei tiau si ei
toate astea i, dac erau prieteni cu iubitele
mele, le preveneau: „Niciodat nu o s-o lase pe
Luisa. E mai bine s tii asta. În schimb, eu o
i fiu întotdeauna prieten.”
Adic regula de baz a donjuanilor din toate
timpurile, care este ceea ce în mexican sun
cam a a: „S vedem dac e gum de mestecat
i se lipe te.” Cazul meu nu era extraordinar.
To i foloseau guma i încercau s-o lipeasc ,
uneori cu succes, alteori f . Erau so ii care

26
nu tolerau asta, altele se f ceau c nu v d.
Luisa i cu mine aveam un pact anume. Chiar
dac guma mea se lipea, eu trebuia s revin.
Reveneam întotdeauna. Era cel mai prost
antaj al meu. Mereu am fost expus posibilit ii
ca ea s îmi r spund cu aceea i moned .
Poate a i f cut-o. Femeile — cele mai bune
dintre ele — tiu s i p streze secretele, nu
sunt supuse stereotipului. Femeile cele mai
interesante pe care le-am cunoscut nu vorbeau
nim nui despre via a lor sexual . Nici
prietenele lor cele mai intime nu tiau nimic. i
nimic altceva nu îl intrig i excit mai tare pe
un b rbat ca o femeie care î i p streaz
secretele mai bine decât el. Dar donjuanul, prin
defini ie, î i proclam victoriile, vrea s îi fie
aflate, vrea s fie invidiat. Luisa era secret .
Eu, un biet am rât, un vagabond al sexului
care nu merita loialitatea, statornicia,
încrederea mereu reînnoit a unei femei ca Lui-
sa. Asta era for a ei. De aia îmi r bda orice. De
aia, înc o dat , eram cu ea în acea noapte. Era
mai puternic decât mine.
În casa lui Eduardo Terrazas se aflau i
mul i prieteni în acea noapte de 31 decembrie
1969. Jose Luis Cuevas, artistul extraordinar a
rui îmbr are dureroas încearc s
cuprind toate viziunile marginale, excluse ale
dorin ei, împreun cu Berta, so ia lui.
Fernando Benitez, prietenul meu vechi i de

27
 dejde, marele promotor al culturii în presa
mexican , romancierul, exploratorul Mexicului
nev zut împreun cu Georgina, so ia lui. La cei
35 de ani ai s i, Cuevas era o adev rat fiar ,
simula maniere urbane care abia reu eau s îi
ascund adev rata fire s lbatic , agitat , gata
sar asupra unei pr zi cu sânge cald ca al
lui, ca s o sfâ ie, s o devoreze i astfel s
mân cu senzualitatea de a i-o putea
imagina. Exista oare în el un asasin sublimat
prin art ? Mereu am crezut asta, tot a a cum în
Benitez, un b rbat senzual, dac a a ceva chiar
exist , sexist, care adora femeile, dar era i
misogin, i pustnic, se afla în profunzime un
lug r franciscan, un fel de Bartolome de las
Casas, mântuitor al indienilor, unul dintre acei
fra i care a ajuns s salveze suflete i s apere
trupuri imediat ce s-a încheiat cucerirea
Mexicului. i-l puteai imagina conducând un
BMW decapotabil, în mare vitez spre Acapulco
i spre un sfâr it de s pt mân orgiastic, dar
puteai s -l vezi i urcând pe un m gar un
munte agrest unde îl a teapt nu doar triburile
pierdute, ci i bacilii care i-au m cinat
stomacul, pancreasul, intestinele...
Anul nou, cel de trecere de la 1969 la 1970,
era demn de s rb torire pentru c marca
finalul unui deceniu i începutul altuia. De i
adev rul este c nimeni nu a c zut de acord
asupra a ceea ce înseamn acel zero de la

28
sfâr itul unui an. Am terminat cu anii aizeci,
au început anii aptezeci, sau deceniul ase
cerea un an în plus, o prelungire agonic a
rb torii i crimei, a rebeliunii i mor ii din
ace ti zece ani plini de evenimente, tangibile i
intangibile, ma e i visuri, pietre i amintiri,
sânge si dorin e, deceniul Vietnamului i al lui
Martin Luther King, al fra ilor Kennedy
asasina i i al acelui mai parizian, Chicago i
Tlatelolco, al lui Marilyn moart ...? Un deceniu
care p rea s fi fost programat pentru
televiziune, pentru a umple programele goale
ale micilor ecrane, l sându-le f suflu,
banalizând miracolul, transformând mica am-
prent electronic în pâinea noastr cea de
toate zilele, a teptarea nea teptatului,
facsimilul realit ii care avea s culmineze,
când nici nu începuser anii aptezeci, cu
primul pas al omului pe lun . B nuiala
imediat : fusese c toria pe lun filmat într-
un studio de televiziune? Dezam gire
instantanee: mai putea luna s o reprezinte pe
romantica Diana dup ce un gringo i-a l sat
rahatul pe acolo?
Sosir i al i invita i. China Mendoza, zia-
rist i scriitoare, avea un spectaculos sim de
autoafirmare în anii aizeci, în acel deceniu cu
mode îndr zne e, ea purta haine care p reau
inventate de ea, iar nu copiate de prin reviste,
în acea noapte îmi aduc aminte c purta ni te

29
ochelari argintii în form de fluture i o fust
mini care, de fapt, era o pijama, o p pu roz
plin de vol na e cu pantaloni scur i asorta i.
Rosa, preafrumoasa v duv a artistului
Covarrubias, a venit înso it de un traficant de
art newyorkez identic cu actorul Sydney
Greenstreet, adic enorm de gras i foarte
trân, chel, cu smocuri albe, sprâncene
zburlite i buze de culoarea ficatului. Ro a
purta una dintre crea iile vestimentare aurite
produse de Fortuny, care se înf oar ca un
prosop i se desf oar ca un steag, strigând:
„Patria mea este corpul meu.” Aproape pe
moarte, Ro a Covarrubias nu î i ar ta vârsta.
Apar inea i ea panteonului frumuse ilor
mexicane, acelor „cranii nemuritoare”, cum le-a
numit Diego Rivera când a pictat-o pe Dolores
del Rio. Fire te. Oasele fe ei nu îmb trânesc
niciodat , ele reprezint paradoxul unei mor i
care prin defini ie nu are vârsta, purtat ca o
marc secret a frumuse ii i a pre ului ei.
Luisa Guzmán — am z rit-o îndep rtându-se i
urcând sc rile — apar inea acestei rase. Cu cât
e mai aproape osul de piele, cu atât mai
frumoas e fa a. Dar i mai vizibil devine
moartea. Frumuse ea se hr ne te din agonia ce
urmeaz .
Împreun cu Ro a i Greenstreet au sosit si
trei marchands de tableaux care se uitau cu
uimire i dezgust la mexicanii care se

30
îmbr au, b tându-se pe spate i tr gându-se
unii pe al ii de br cinar. Englezilor nu le place
deloc atingerea i tresar la cel mai neînsemnat
contact de o piele str in . Ideile lor despre
clim si temperatur sunt de asemenea
neobi nuite, iar unul dintre ei, foarte
asem tor cu primul-ministru Harold Wilson,
a declamat acelea i cuvinte ale lui Byron de
care eu tocmai îmi adusesem aminte.
— Iarna englezeasc se termin în iulie i re-
începe în august.
Apoi spuse c era foarte cald i deschise o
fereastr .
Terrazas î i împodobise casa cu multe ba-
loane care atârnau, ag ate de tavan, în a tep-
tarea momentului care marca trecerea de la un
an la altul. Baloanele aveau întip rit emblema
Olimpiadei din 1968, conceput chiar de
Eduardo Terrazas. Aproape de miezul nop ii,
Berta Cuevas, ca s vesteasc noul an, î i
apropie igara aprins de m nunchiul de
baloane care imita, în concep ia artistic a lui
Terrazas, cele 12 boabe de strugure
tradi ionale5 f s tie c sunt umflate cu gaz.
Explozia a r sunat ca un cutremur scurt i ne-
a aruncat pe to i la podea, ne-a izbit de pere i,
turând tot ce era pe mese, r sturnând
scaune, strâmbând tablourile. Lui Greenstreet
i-a c zut stufatul în cap, iar noi, to i ceilal i,
5
De anul nou, hispanicii au un ciorchine de strugure din care rup si înghit câte o boab la fiecare b taie a
ceasului, punându- i repede câte o dorin pentru fiecare dintre cele 12 luni ale anului care începe. (N.t.)

31
Ro a, so ii Benitez, Cuevas i Berta, China i
cu mine, nu ne mai vedeam unii pe al ii, abia
mai tiam de noi în ine, de posibila noastr
moarte, de surpriza brusc a accidentului, de
orice întrebare în afar de una: sunt în via ?
Imediat au ap rut i strig tele, agita ia,
ic relile, în acel moment eram to i în stare de
oc. Cu gurile c scate; i am început s râdem
când cei trei englezi, acum f urm din morga
lor ini ial , s-au privit în oglind ca s se
asigure c sunt întregi i au constatat c pe
fe e aveau lipite buc ele din baloanele cu
emblema Olimpiadei Mexico '68. P reau trei
exploratori brusc transforma i, ca prin vraja
unui sacrificiu tribal, în preo i tatua i pentru
ritualuri pe care veniser s le eradicheze. Unul
dintre ei — acum îmi veneam în fire — ne
salvase, de fapt, via a deschizând fereastra ca
intre un val de aer venit, cel mai probabil, de
pe meleagurile îndep rtate ale Sco iei.
Luisa a sc pat i i-a p strat înf area im-
pecabil . Urcase pân la baie i acum cobora,
alarmat , în acel moment, u a de la intrare s-a
deschis i Eduardo Terrazas a intrat împreun
cu Diana Soren, pe care plecase s o ia de la o
alt petrecere.
— Am ajuns la timp? întreb gazda, v zând
cum ne adunam de pe jos, n uci i.
Po i s te desprinzi dintr-o situa ie amoroas
si s începi o alta f s faci r u nim nui?

32
Spun asta doar ca un exemplu ales dintre
numeroasele întreb ri care te n desc atunci
când, brusc, î i dai seama c ceva e pe cale s
înceap , îns c se repercuteaz asupra a ceea
ce e pe cale s se termine. Era scund , blond ,
cu o tunsoare b ie easc , alb , palid , cu ochi
alba tri ori, poate, cenu ii, foarte zglobii, la fel
ca i zâmbetul i gropi ele din obraji. Nu era
îmbr cat prea grozav; un taior californian,
lung, care nu îi venea bine pentru c o f cea s
par i mai scund decât era, oarecum
leamp . Eu — ca toat lumea — mi-o
aminteam din cele dou filme mai importante
în care jucase, în ambele, Diana Soren î i
punea în eviden fizicul de adolescent
îmbr cat b rb te te. Primul a fost Ioana d'Arc
i armura îi permitea s se mi te energic i
mobil, sim indu-se bine în scene de lupt , a a
cum nu ar fi reu it în cele de saloane cu rochii
i peruci pudrate; înarmat pentru lupt ca un
soldat, îmbr cat milit re te. Avea s pl teasc
scump, pe rug, acuzat de vr jitorie, dar, pe la
col uri, i de lesbianism, de androginie. În
schimb, în singurul film pe care l-a f cut dup
aceea, în Fran a, ap rea ca o fat îmbr cat
doar în bluz i jeans, umblând pe Champs-
Elysees fluturând un num r din ziarul Herald
Tribune... Sprinten , liber , r zboinica din
Orleans sau vestala din Cartierul Latin,
adorabil de feminin deoarece ca s ajungi la ea

33
trebuia s treci hotarele androginiei i ale
homoerotismului, eu mereu am întrev zut la
Diana Soren, cea de pe ecran, un fel de
subtitrare nescris : iubirea care nu îndr zne te
î i spun numele, dar i ceva înc mai r u,
adic iubirea f nume. Ce nume s dai oare
posibilei iubiri impregnate de cea mai pur
poten ialitate care, f cându- i intrarea la
petrecerea de Revelion din 1970, dup explozia
baloanelor cu gaz, se numea „Diana Soren”?
Am privit-o. M-a privit. Luisa ne-a privit
privindu-ne. So ia mea s-a apropiat i mi-a
spus cu r ceal :
— Cred c ar trebui s plec m.
— Dar petrecerea abia a început, am protes-
tat.
— Pentru mine s-a terminat.
— Din cauza exploziei? Nu s-a întâmplat
nimic. Uite.
I-am ar tat mâinile care nu tremurau.
— Mi-ai promis noaptea asta.
— Nu fi egoist . Uite cine a sosit. Doar o
admir m a a de mult.
— Nu vorbi la plural, te rog.
— A vrea s stau pu in de vorb cu ea.
— S nu te întorci prea târziu, i-a arcuit ea
o sprincean , un reflex aproape inevitabil,
pavlovian, genetic al actri elor mexicane.
Nu m-am întors deloc. A ezat lâng Diana
Soren, vorbind despre cinema, despre via a de

34
la Paris, descoperind prieteni comuni, m-am
sim it un tr tor i, ca întotdeauna, mi-am
spus c dac nu tr dam literatura, nu m tr -
dam nici pe mine; de ceilal i nu îmi p sa. Dar
atingând cu vârful degetelor mâna Dianei Soren
am avut senza ia c tr darea, dac avea s fie
comis , trebuia s fie dubl . La urma urmei,
Diana era so ia unui scriitor francez foarte
popular i premiat, Ivan Gravet, care scrisese
dou c i minunate despre tinere ea lui ca re-
fugiat din Europa de Est, iar mai târziu ca lup-
tor în r zboi. Romanele sale mai noi p reau
scrise pentru cinematograf i au fost produse la
Hollywood, dar în tot ceea ce scria exista mereu
ceva inteligent al turi de o deziluzie tot mai
mare. Mi-l închipuiam în stare de o glum ulti-
, enorm , dar f iluzii. Era colegul meu.
Puteam s îl tr dez? Chiar el, mi se p rea,
dea mai mult importan c ilor lui decât
femeilor avute... Am început s o doresc pe
Diana.
Întâlnirile dintre un b rbat i o femeie au loc
la dou niveluri. Unul extern, filmabil, ca s zi-
cem a a, este nivelul gestului, atitudinii, pri-
virii, mi rii. Mai interesant este nivelul intern
în care încep s apar , s se ciocneasc
senza ii, întreb ri, îndoieli, elucubra ii, fantezii,
mai ales închipuiri despre ea; ea oare ce crede,
cum o fi, ce î i închipuie despre mine? In fa a
încânt rii produse de acest c or blond tuns

35
de parc ar fi avut o casc de lupt medieval
ori pentru luptele de strad din anii aizeci (ani
sa i în urm în acea noapte, anii aizeci
deodat atât de îndep rta i precum R zboiul de
o Sut de Ani), îmi imaginam o invita ie
tulbur toare, carnal , capul Dianei Soren
spunându-mi: imagineaz i corpul meu, î i
poruncesc, fiecare detaliu al capului meu, al
fe ei mele are un echivalent în corpul meu,
caut în corpul meu surâsul gurii mele vizibile,
cerceteaz gropi ele din obrajii mei, examineaz
respira ia n sucului meu cârn, caut perechea
tactil i excitabil a privirii mele, caut
echivalen a geam a p rului meu blond,
moale, sp lat, scurt, uneori piept nat, alteori
liber ca vântul, îns apropiat, foarte apropiat de
modelul s u mai intim, nev zut, nesigur —
carnea mea.
Acela era un nivel al dorin ei care se n tea
în mine pe când sporov iam afabil pe sofaua
din casa lui Eduardo Terrazas. Nu ar fi trebuit
îl dezv lui pentru c un alt articol al Consti-
tu iei Întâlnirilor ne impune s nu îi oferim
niciodat unei femei muni iile pe care le-ar
putea aduna ca s trag împotriva noastr
atunci când va trebui (iar într-o zi va trebui) s
ne atace. Asta este ceva tipic la ele: s ne adune
catele i s le reverse asupra noastr atunci
când au ele nevoie i când noi ne a tept m mai
pu in. Autoap rare? Nu. Femeile sunt maestre

36
în arta de a ne face s ne sim im vinova i.
Pentru a-mi ascunde dorin a stringent , am
recurs, a adar, la ideea antiafrodisiac a femeii
ca generatoare de culpabilitate, femeia ca o
adev rat Rezerv federal sau Fort Knox a
Vinov iei, care le strânge ca s evite infla ia i
apoi începe s dea drumul unor lingouri ale
repro ului pu in câte pu in, distilate, iritante,
înveninate, pân la urm victorioase, pentru c
noi, b rba ii, minunate paradigme ale
generozit ii, n-am face a a ceva niciodat ... .
M-am gândit la tr darea care, în cazul meu,
avusese deja loc, de i nu se întâmplase nimic
cu Diana Soren — Luisa era singur si în drum
spre San Angel — si tr darea pe care ea putea
o comit dac eu reu eam în acea noapte
ceea ce îmi propusesem; mai mult ca oricând,
am hot rât c trebuia s fie vorba despre o tr -
dare dubl , împ rt it , care s ne uneasc i
ne excite...
Luisa i Ivan, martorii no tri absen i, plutind
ca doi arhangheli exterminatori deasupra tru-
purilor noastre, dar respectând integritatea
noastr tr toare fiindc , de fapt, ne iubeau,
i aminteau cu drag de noi i nu pierdeau
speran a de a fi iar împreun cu noi. Oare i
noi împreun cu ei?
Am vorbit despre alte locuri, al i prieteni
spândi i prin lume i sim eam c începea s
ne lege nu doar acea fraternitate cosmopolit ,

37
 citoare, ci pre ul acesteia. S fii de oriunde,
ne-am spus, înseamn s fii de niciunde...
Unde se sim ea ea bine? La Paris, în Mallorca,
mi-a zis. Dar Los Angeles? A râs. Locul acela
nu p rea groaznic doar sub aspect fizic,
exterior. Era oribil pe din untru, f leac.
— Cum se spune în francez , în spaniol ?
Exist un cuvânt englezesc perfect pentru Hol-
lywood, smugness.
— Autosuficien , mul umire de sine?
— Da, râse ea, vanitatea asta universal ,
tii... Buricul lumii. Ce se întâmpl acolo este
cel mai important de pe lume. To i ceilal i sunt
ni te hicks...
— Ni te primitivi...
— Doar Hollywood este interna ional, cos-
mopolit. Bay, când le demonstrezi c nu este
a, te detest , te fac s pl te ti scump, te
ur sc.
— De unde tii? To i se ascund sub masca
fe elor bronzate.
— Ca si tine! râse ea, f când ni te ochi mari
de uimire ironic , uitându-se la bronzul cu care
întorsesem din Puerto Vallarta.
M-a f cut s îmi aduc aminte c revenisem
ars în mai multe sensuri.
Zâmbetul acela m-a fermecat. Ar putea s -l
mai repete, mi-am spus, de câte ori ar dori,
timp de secole, i nu a putea s m satur
vreodat de el. Zâmbetul i râsul cristalin ale

38
Dianei Soren, atât de vesele, atât de vii în
noaptea anului nou din Mexic. Cum s nu o
adori pe loc? Mi-am mu cat buza. Adoram o
imagine v zut , urm rit , comp timit chiar,
de-a lungul a 15 ani... Orgoliul era cel care m
cea s ac ionez. Voiam s m culc cu o femeie
dorit de mii de b rba i. Voiam s sar pe ea cu
respira ia gâfâit a altor o sut de mii de
rba i în ceafa mea, dorind s fie ca mine, s
fie în locul meu. M-am oprit brusc. Cum ar
împ rt i ea, vreodat , atâta orgoliu i vanitate
cu mine?
Subestimam, de-a lungul acelei nop i, capa-
citatea feminin de cucerire, donjuanismul
sexului opus. Nu ne place s accept m perse-
veren a la o femeie, nici destinul, pe care le ad-
mir m atâta în cazul nostru. Mândria noastr
(sau orbirea noastr ) este extrem de mare. Ori,
poate, d m la iveal o modestie ascuns care ar
putea fi cel mai mare punct de atrac ie al unui
individ, sl biciunea lui secret , irezistibil ,
chemând incon tient îmbr area amantei
mame, protectoare, descoperitoarea enigmei
vulnerabilit ii, atât de grijuliu mascat ,
ascuns , negat ... Diana a revenit de mai multe
ori la tema c minului i a exilului. M-a întrebat
dac îl cuno team pe James Baldwin, scriitorul
negru exilat în Fran a. Nu, era bun prieten cu
Bill Styron, dar eu nu-l cuno team, doar îl
citisem.

39
 — Spune într-un loc... Ochii Dianei privir
candelabrul colonial de care atârnau baloanele
arse de anul nou ca ni te jalnice planete moar-
te. Un negru i o alb , tocmai pentru c sunt
americani, tiu mai multe despre ei în i i
despre cel lalt, decât orice european despre
orice american, fie el alb sau negru.
— Crezi c nu e posibil întoarcerea acas ?
am întrebat-o.
i-a agitat de mai multe ori capul, ridicând
picioarele i apropiindu-le pentru a- i sprijini
fruntea de genunchi.
— Nu. Nu e posibil .
— Tu nu te întorci niciodat în ora ul t u
natal?
— Ba da. De aia tiu c nu e posibil întoar-
cerea.
— Nu te în eleg.
— E o fars . Trebuie s m prefac c -i
iubesc.
i-a ridicat ochii. S-a uitat la privirea mea
întreb toare i mi-a spus repede, ca si cum ar fi
vrut s scape de stânjeneal :
— P rin ii mei. Prietenii mei de coal . Iu-
bi ii mei. Îi detest.
— Pentru c au r mas acolo, în fund tura
aia?
— Da. Îns i pentru c acolo s-au salvat.
Nu au fost nevoi i s joace roluri, ca mine.
Probabil c îi ur sc pentru c îi invidiez.

40
 — E ti actri . Ce-i a a de neobi nuit în
asta?
— Iowa, Iowa, râse ea cu un accent de dis-
perare. Nu tiu dac noi, americanii, ar trebui
ne exil m cu to ii, a a ca Baldwin i ca
mine, sau s r mânem to i acas , ca p rin ii i
iubi ii mei. Poate c gre eala noastr , gre eala
Statelor Unite, este plecarea asta în lume.
Niciodat nu în elegem ce se întâmpl departe
de cas . Sân-tem ni te primitivi cum spui tu,
ni te hicks. Hollywood! Imagineaz i, dac nu
tii ultima bâr-f , cine cu cine se culc , ce
salariu i se pl te te fiec ruia, cred despre tine
e ti un tarat, un analfabet. Toate glumele au
subiecte provinciale, locale. Glume de familie,
tii i tu. Nu în eleg pe cineva ca mine care
niciodat nu le face pl cerea de a le povesti
bârfe i nu le dest inuie nimic despre ultimele
sale iubiri.
— i Baldwin spune c Europa are ceea ce
vou v lipse te, un sim al tragediei, al limi-
telor, în schimb, voi ave i ceea ce le lipse te eu-
ropenilor, un sim al posibilit ilor nelimitate
ale vie ii... O energie care...
— Îmi place. Asta îmi place, îmi place.
Mâna fierbinte a Dianei în mâna mea, dup
ce petrecerea s-a terminat i când am r mas
doar ea, Terrazas i cu mine. Diana ne-a invitat
la un ultim pahar în apartamentul ei de la
hotel, iar Eduardo a spus c ne las acolo cât

41
 dea o fug s ia o prieten de la Anderson's,
din Paseo de la Reforma, si revin amândoi la
Hilton, care nici nu este departe.
Nu s-a mai întors. Diana i cu mine ne-am
distrat scriind telegrame comune tuturor prie-
tenilor no tri parizieni. Am vorbit în continuare
despre Hollywood, ea, despre Mexic, eu, bând
ampanie i începând s ne juc m unul cu
altul, în timp ce eu îmi juram c nu am s o
iubesc niciodat , c domeniul iubirii era prea
vast pentru a-l sacrifica iubirii, c în chiar acea
noapte putea s fie alta în locul ei, multe altele,
totu i era o tenta ie excitant s o iubesc i
nu voiam s m întreb vreodat , mai târziu,
dac m-as fi putut lipsi de ea... In acea noapte,
da, a fi putut s o las, sub orice pretext, i s
plec din acel apartament care p rea un studio
de filmare al MGM dintr-un hotel ce ar fi urmat
se pr bu easc la viitorul mare cutremur
din Ciudad de Mexico.
În timp ce ea se dezbr ca, eu priveam de la
fereastra hotelului statuia regelui aztec
Cuauhtemoc, veghind, cu lancea în vânt,
asupra pl cerilor din ora ul s u pierdut.

VI

În lunga i minunata zi de 1 ianuarie 1970

petrecut în apartamentul de la Hilton nu ne-
am mai îmbr cat, am folosit prosoape când

42
veneau cei de la room service, am descoperit
mii de am nunte care ne uneau, amândoi eram
scu i în noiembrie, scorpionii se ghicesc, nu
îi pl cea s îi spun gamine, pu toaic , a a cum
începusem s fac, nu i-am mai spus a a, în
schimb amândurora ne pl cea cuvântul francez
desole, dezolat, îmi pare r u, a a c am început
îl repet m frecvent, desole de una, desole de
alta, mai ales când ne ceream unul altuia un
pic de amor fizic, ne declaram desoles, îmi pare
tare r u, dar a vrea s te s rut, îmi pare i mai
u, dar po i s vii mai aproape... Dezola i.
m apropii. De câte ori o f ceam, totul în-
cepea s r mân în urm , se risipea a a cum
pierea chiar acea noapte la ivirea zorilor primei
zile a anului la intersec ia bulevardului
Reforma cu Insurgentes. Frumosul i sinistrul
meu ora , nucleu al tuturor minun iilor i al
tuturor ororilor posibile, Mexico D. F.
Departamente Federal, întâlnirile din ora ul
meu erau prilejuite mult prea des doar de
singur tate sau de nevoia de ga , de grup, de
apartenen . Via a sexual în Ciudad de
Mexico, începând de la un anumit nivel de
venituri (totul aici a ajuns s fie determinat de
brutalele diferen e de clas ), este ca o
alunecare, ca un tobogan de pl ceri nesigure,
par iale, imediate, niciodat amâna-te, care se
încheie doar o dat cu moartea. Iar atunci,
când murim, ne d m seama c am fost mor i

43
tot timpul.
Nu i Diana. La fel cum le înfuria pe ele
din Beverly Hills pentru c nimeni nu tia nici-
odat cu cine se culca ea într-un ora unde
toat lumea trâmbi a asta, ceea ce f cea acum,
îmi d deam seama, era un act pe deplin
asumat, dorit, neîntâmpl tor i totu i nu tiu
de ce l-am resim it astfel, periculos. Când
începuse s se lase seara i s -mi amintesc
pl cerea de a face amor cu Diana, mi-am dat
seama c nu ne f ceam nici un fel de iluzii, nici
ea, nici eu. Leg tura noastr era trec toare. Ea
se afla aici pentru o filmare, eu eram favoritul
unei petreceri de anul nou. Trec toare, dar nu
gratuit , nu un pis aller, un în loc de altceva
mai bun sau, a a cum se zice atât de expresiv
în Mexic, la plesneal . La plesneal , Neic
Nimeni, Pierde-Var . Nou , mexicani i
spanioli, ne place s neg m sau s minimali-
m existen a altora. Americanii, anglo-saxonii
în general sunt mai buni decât noi cel pu in în
privin a asta. Le pas mai mult de cel de al -
turi, se preocup mai mult decât noi. Poate i
de aia sunt cei mai buni filantropi. Cruzimea
noastr cavalereasc , îmbr ca i în negru i cu
mâna la piept, este mai estetic , dar mai
steril . Ardeam de ner bdare s descop r la
Diana mai ales capacitatea interioar a
cruzimii, a distrugerii, la o femeie care, o tiam
cu to ii, era atât de solidar , atât de dedicat

44
 elurilor liberale, nobile, pline de comp timire.
Numele ei ap rea în toate protestele ini iate
contra rasismului, în favoarea drepturilor civile,
contra OA i a generalilor fasci ti din Algeria,
pentru protec ia animalelor... Avea chiar un
tricou cu efigia acelei icoane supreme a anilor
aizeci, Che Gue-vara, transformat, dup
moartea sa brutal din 1967, în Chic Guevara,
salvatorul tuturor con tiin elor de bine ale a a-
numitului Radical Chic european i american,
cu acea capacitate occidental de a descoperi
paradisuri revolu ionare prin lumea a treia i
de a-si sp la, în apele acelea purificatoare,
catele egoismului mic-burghez... Fire te.
Ernesto Guevara6, mort, întins ca un Crist
pictat de Mantegna, era cel mai frumos cadavru
al perioadei de care am avut parte. Che Gue-
vara era Sfântul Thomas Morus al celei de a
Doua (sau a ,,N”-a) Descoperiri europene a
Lumii Noi. Din secolul al XVI-lea, suntem
Utopia în care Europa î i poate sp la p catele
de sânge, l comie i moarte. Hollywood era So-
doma american care arbora steaguri revolu io-
nare ca s i ascund viciile, ipocrizia, setea de
profit pur i simplu. Era, oare, diferit Diana
sau nu reprezenta decât înc unul dintre
numero ii utopi ti californieni, trecut , în plus,
6
Revolu ionar cubanez, participant la schimbarea de regim din Cuba al turi de Fidel Castro, supranumit
Che — apelativ de familiaritate i alint folosit de sud-americani si echivalent aproximativ al lui „m i,
drag ”. Che Guevara a p sit Cuba în 1965 ca s dirijeze o campanie paramilitar de r spândire a
comunismului în America Latin . Grup rile sale de gheril au încercat s r stoarne guvernul Boliviei, dar
trupele acestuia l-au înconjurat si l-au ucis pe Che la 9 octombrie 1967, transformându-l în martir i
simbol al luptei pentru libertate, de i nu promovase decât un export violent de comunism.

45
datorit so ului ei, i prin alambicul
sentimentalismului revolu ionar francez?
Nu am încetat nici o clip s m gândesc la
lucrurile astea. Dar vraja, seduc ia, infinita ca-
pacitate sexual a Dianei m ame eau, m in-
trigau, îmi anulau puterea de judecat . La ur-
ma urmei, îmi spuneam, ce a putea critica la
ea, f s g sesc, mai întâi, de criticat la
mine? Ipocrit actri , deopotriv cu mine, sora
mea, Diana Soren.
Aveam un gust de piersic în gur . Recunosc
pân în acea noapte habar nu aveam despre
unguentele vaginale cu gust de fructe. Aveam
descop r, în nop ile urm toare, gusturi de
une, ananas, portocal , care îmi aminteau
de înghe atele pe care, copil fiind, îmi pl cea s
le ling într-o cofet rie minunat din ora ul
numit La Salamanca, unde fructele mexicane,
atât de deosebite, erau transformate în
înghe ate subtile, vaporoase, aduse la
perfec iune în momentul contactului cu limba
i cerul gurii noastre, rev rsându- i
des vâr irea în clipa în care se evaporau. Mi-o
închipuiam pe Diana cu gusturile copil riei
mele în vagin — mamey, guayaba, zapote,
guan bana, mango... Ea tia s se foloseasc
admirabil, iar pentru mine, din acel moment,
imaginabil de un produs comercial excentric,
crema vaginal cu gust de fructe... în schimb,
imagina ia mea r mânea neputincioas când

46
era vorba despre lenjeria intim pe care o avea
în dulapurile de la hotel. Nici nu încerc s o
descriu. Era de nedescris. Era o incitare, un
prinos, o nebunie. Calitatea dantelelor i a
surilor, felul în care se combinau, se des-
chideau i se închideau, ar tau i ascundeau,
imitau i transformau, ap reau i disp reau,
contrastau de minune cu acea simplitate r z-
boinic , androgin , pe care o tiam: Diana,
sfânta lupt toare, Diana, gamine parizian . M-
am autocenzurat. Ea ura acel cuvânt. Desole.
Doar o privire aruncat asupra acelor
sertare (fiindc ceva m oprea s le ating
con inutul, s m delectez cu textura lor) te
sa s întrevezi, i s atingi, i s te bucuri pe
din untru cu ceea ce se putea ascunde dincolo
de astfel de frenezii. Ce miracol: o fat
îmbr cat cu bluz i pantaloni alba tri; iar
sub aceast înf are popular , intimit ile
unei zei e. Care?
Chiar ea mi-a dat cheia în a doua noapte a
iubirii noastre, în prima, m condusese discret
spre lenjeria ei intim , a ezându-mi-se pe ge-
nunchi i schimbându-si vocea, spunându-mi
la ureche, cu un gl scior de copil, ridic -mi fus-
ti a, nu-i a a c o s -mi ridici fusti a, nu vrei
-mi atingi chilo eii, hai, pip ie-mi chilo eii,
dragule, te rog, ce mai a tep i, ridic -mi fusti a
i d -mi jos chilo eii, nu- i fie fric , am zece
ani, dar n-o s spun nim nui, vorbe te-mi

47
despre ce atingi, dragule, spune-mi ce sim i
când îmi ridici fusti a i îmi atingi p ric i
apoi îmi sco i chilo eii.
În a doua noapte, goal , întins pe pat, a
evocat alte locuri, alte întâmpl ri. Se afla în
amfiteatrul liceului ei din Iowa, la High School.
Se l sase seara. Afar , ninsese. Toat ziua
repetaser colindele pentru serbarea de
Cr ciun. Ea mai r sese împreun cu el s
mai repete înc pu in, în decembrie noaptea
vine mai repede, se face întuneric imediat,
albastru si alb. Amfiteatrul avea un luminator
de sticl , întin i, cei doi priveau în sus, vedeau
trecând norii. Apoi, n-au mai fost nori. Doar
luna. Luna i-a luminat. Ea avea paisprezece
ani. A fost prima dat când a f cut amor cu
totul, virginal, cu un b rbat...
i atunci am în eles ce zei era sau, mai
bine zis, ce zei e, pentru c includea mai multe.
Era Artemis, sora lui Apollo, zei a fecioar a
vân torii ale c rei s ge i gr beau moartea celor
necredincio i; zei a lunii. Era Cibeles, patroana
destr la ilor care, în cinstea ei, se castrau la
lumina lunii, înconjurând-o pe zei a flancat de
lei, care astfel domnea asupra naturii. Purta o
coroan înalt . Era Astartea, zei a nocturn a
Siriei care, având luna sub ascultare,
dezl uia for ele na terii, fertilit ii, dec derii
i mor ii. Era, pân la urm , mai ales Diana,
numele ei, o zei care nu accepta ca oglind

48
decât un lac în care s se reflecte, identice, ea
i luna, globul, tutelar. Diana i ecranul ei.
Diana i camera ei de filmat. Diana i sacrificiul
ei, celebritatea ei, s ge ile urcând si coborând
pe graficul implacabil al încas rilor.
Era Diana Soren, o actri american care
venise în Mexic s joace într-un film cu cow-
boys, în mun ii spectaculo i din apropierea
ora ului Santiago, care începea s se toarne
chiar de mâi-ne, din 2 ianuarie, în loca ia 6 de
la Studiourile Churubusco din Ciudad de
Mexico.
În studiouri înceta s -mi mai apar in . Pu-
neau st pânire pe ea coafezele, cei de la
machiaj, costumierele. Ins Diana îi încredin a
aranjamentele cosmetice de baz doar
Azucenei, secretara ei, înso itoarea,
buc reasa i maseza ei catalan , în acea
prim zi pe platou, marginalizat, m-am distrat
copios cercetând unguentele folosite de
Azucena pentru a o face frumoas pe Diana. În
gur aveam acela i gust de piersic . Ioana d'Arc
a mea avea creme cu formule ce le-ar fi dus
direct la rug pe vr jitoarele medievale care ar fi
îndr znit s le furnizeze, pe ascuns, femeilor
ner bd toare, nesatisf cute, din toate a ez rile
de prin Brabant, Saxonia i Picardia. O gelatin
concentrat , anti-nu- tiu-ce si pentru sl bire,
care se aplica zilnic pe abdomen, olduri i
coapse pân p trundeau complet

49
biomicrosferele sale; un transdifuzor de sl bire
bazat pe sisteme osmo-active de r spândire
continu ; o crem restructurant i
liporeductoare pentru combaterea gr simii
pielii; o mousse exfoliant , translucid , rozalie,
pentru înl turarea celulelor moarte; un
unguent de aguacate i g lbenele pentru
catifelarea picioarelor; o masc pentru ten din
duv de bou... Dumnezeule! Oare ajutau la
ceva toate cosmeticalele astea? Ajungeau
pentru o noapte de iubire, o chermez , o be ie,
un discurs politic al PRI, partidul care a stat
zeci de ani la putere în Mexic? Sau amânau
doar ceea ce vedeam pân la urm cu to ii, o
lume plin de femei grase, zbârcite, cu celulita?
Unguentele ascundeau oare chiar moartea? i
doar atunci, dup ce se preg tise cu toate
vr jitoriile astea, aflându-ne amân-doi în
mijlocul ebuli iei unui platou cinematografic,
izola i în intimitatea cabinei pe ro i, ne dedam
lacomi amorului imperios, f limite al Dianei
acoperite de creme, dar cerând s fie folosit ,
folose te-m , îmi spunea, consum -m , vreau
m uzezi tu; aveam sim ul m surii suficient
de rafinat ca s nu trec de la uz la abuz? Ea nu
l sa s îmi dau seama. Nu cunoscusem o
femeie care s cear a a mult ca ea, dar care s
se i d ruie atâta, îmbibat de unsori eterice,
parfumate, gustoase, o femeie, Diana, f de
care eu nu a mai putea s tr iesc.

50
 Iubirea înseamn s nu mai faci nimic alt-
ceva. Iubirea înseamn s ui i de so i, p rin i,
copii, prieteni, du mani. Iubirea elimin orice
fel de calcule, orice preocup ri, orice cânt rire
a lucrurilor pro sau contra.
Începea cu scena de pe genunchi si cu chi-
lo eii.
Termina cu amintirea din amfiteatru, împre-
jurimile ninse i luna traversând fereastra
luminatorului.
O apuca mereu.
— Într-o zi, i râdea din toat inima, am s
trezesc într-o stare de subiectivitate total .
Adic , moart . Iube te-m acum.
— Sau pân arunci...
M-a invitat s o urmez pe platourile de fil-
mare din Santiago. Dou luni. Studioul îi în-
chinase o locuin . Nu o v zuse, dar dac eu a
merge cu ea, am fi ferici i.
Ne-am desp it. Ea a plecat mai devreme.
Eu m-am decis s o urmez, întrebându-m
dac literatura, sexul i mult entuziasm ar fi de
ajuns. Luisei i-am l sat un bilet în care îi
ceream iertare.

VII

— E ti un nebun bine f cut, râse Diana

când am ajuns la casa din Santiago, apoi m-a
apucat de mâini si, întoars spre mine, a

51
început s alerge cu spatele, f s se loveasc
de nimic, sprinten si descul , spre dormitor.
Azucena, adu valizele domnului, îi strig
înso itoarei, iar c tre mine, vezi, tiu casa i pe
fa i pe dos, pot s merg prin ea cu ochii
închi i, nu e greu, nu e mare, dar e urât ...
A râs i i-am dat dreptate, în taxiul care m
adusese de la aeroport am v zut cu coada
ochiului catedrala din centrul ora ului, dou
turnuri elegante i avântate, cu balcoane la
fiecare dintre cele trei niveluri de urcare, i m-
am întrebat înc o dat de ce spaniolii au
construit pentru eternitate i noi, mexicanii
moderni, ca pentru un cincinal... Santiago nu a
fost niciodat un mare ora , ci doar un simplu
punct de frontier pentru aventurierii
îndr zne i în c utare de aur i argint; au g sit
mai ales fier i ca s -l ia au fost nevoi i s se
bat cu ni te indieni, pu ini la num r i mai
interesa i s practice trasul cu arcul decât s
omoare coloni ti. Am c utat degeaba o alt
etap a arhitecturii noastre urbane care mi se
pare elegant , neoclasicul, inclusiv cel de
influen decorativ parizian , dar nici vorb de
a ceva... Cimentul brut, sticla jivrat , in-
stantaneitatea dezagregându-se instantaneu,
un modernism mort din fa , o arhitectur
nescafe, care se întindea din centru pân la
casa pe care i-o d duser Dianei, un fel de
bârlog modernist cu un etaj, indescriptibil, cu

52
intrarea prin garaj, o curte interioar cu
mobilier din fier, un salon amplu cu canapele la
fel de indescriptibile acoperite cu huse,
dormitoarele, i nu mai tiu ce altceva, am uitat
torul, era o cas de trecere, nu merita s fie
inut minte de nimeni.
Îi d dea via entuziasmul Dianei. Acesta era
luxul i distinc ia ei. M-a încântat starea ei
bun de spirit. C ci ne aflam într-un loc pur i
simplu uitat de Dumnezeu, de parc Dumnezeu
ar fi vrut s se r zbune pe oamenii care îi
în elaser atât de tare a tept rile, trimi ându-i
i duc zilele pe aceast întindere uscat ,
pietroas , ce fierbea ziua i înghe a noaptea, cu
o cunun de roc vulcanic dur i inutil ce
înconjura depresiunea, izolat de lume prin
crestele ei, ca i cum chiar Dumnezeu ar fi vrut
nu vin nimeni pe aici, decât ca s
isp easc , dup o condamnare.
— Toat lumea zice c aici e cel mai plicticos
loc din lume, spuse Diana în timp ce se
apucase s îmi aranjeze hainele în dulap. Cine
tie câte westernuri s-au filmat aici. Se pare c
peisajul e spectaculos i salariile locale sunt
mici. O combina ie irezistibil pentru
Hollywood.
a era. Chiar la sfâr itul acelei s pt mâni,
am descoperit c aici nu existau restaurante,
dar în schimb erau o gr mad de drugstores,
un fel de farmacii cu de toate; publica iile

53
str ine nu ajungeau, cu excep ia nelipsitelor
reviste Time i Newsweek, dar i astea cu o
pt mân întârziere, când tirile erau
strecute. Cabarete — nici m car tentative
amuzante de a inventa tropice imposibile prin
mun ii mexicani, ci doar tejghele pu ind a bere
i rachiu, unde oficial nu aveau voie militarii,
preo ii, minorii i femeile. Si un singur
cinematograf, specializat în comediile lui
Clavillazo i colec iile de purici. Televiziunea
înc nu î i întinsese parabolicele spre univers
i nimeni din aceast echip nu ar fi pierdut
nici m car un minut s vad o telenovel
mexican în alb i negru. Americanii se puteau
extazia, nostalgic, privind reclame pentru
produsele yankee. i atât.
Coafeza Dianei s-a oferit s m tund ca s
scape de tunsoarea sold easc ce p rea s
constituie o mod la b rba ii din Santiago, de-
terminat de metoda ultramodern de a le pune
domnilor o oal pe cap, t ind f mil tot ceea
ce ie ea de sub acea caschet . Toate cefele
masculine aveau acea t ietur abrupt ,
asem toare surplombelor de prin partea
locului. Betty coafeza a g sit cu cale, cum
spuneam, s m scape de acea oroare.
— Ce bine c ai venit, îmi spuse în timp ce
îmi uda p rul. Ai salvat-o pe Diana de
stuntman.
Am privit-o întreb tor. i-a scos foarfecele i

54
mi-a cerut s nu-mi mai mi c capul.
— Nu tiu dac ai apucat s -l vezi. E un tip
foarte bun în meserie, foarte priceput în ce face,
îl folosesc des în filmele western, pentru felul în
care c re te i mai ales pentru felul în care
cade de pe cal. Umbl dup Diana de la filmul
trecut, pe care l-am f cut în Oregon. Dar acolo
concuren a era foarte mare.
i Betty s-a apucat s râd a a de tare c n-
a lipsit mult s m lase ca pe Van Gogh.
— Aten ie.
— A zis c în Mexic sigur o cucere te. i uite
apari tu.
A suspinat.
— Locurile astea de filmare sunt foarte plic-
ticoase. Ce s fac o fat f un iubit? Ne-am
pierde min ile. Ne mul umim cu ce se g se te.
— Mul umesc.
— Nu, de tine le-a spus c e ti blând, pasio-
nal i cult. De fapt, se mândre te cu tine.
— i-am mai spus o dat mul umesc, Betty.
— Dac o s mergi pe platou, o s -l vezi. E o
figur , scund dar vânjos, îmbr cat tot în piele,
parc e o a de c rie, blond, cu ochi obraz-
nici...
— De ce nu te încurci tu cu el?
Betty a izbucnit în râs cu mult poft , dar
pofta era mai intens decât râsul.
Povestea coafezei despre anteriorul loc de
filmare din Oregon mi-a pus imagina ia în mi -

55
care. Am vrut s m conving, în mod pervers,
singura form de a iubi o femeie este aceea
de a ti cum au iubit-o, ce spun despre ea i
cum sunt to i b rba ii care au avut-o înaintea
mea. Nu i-am spus nimic Dianei despre asta,
era prea devreme. M-am p strat pentru o alt
ocazie, pe care o întrez ream ca inevitabil , în
schimb, puteam s îi spun c dac acum f cea
amor, îl f cea doar cu mine, îns dac ar muri
acum, ar muri i pentru to i ceilal i care, la fel
de îndrept i ca i mine, s-ar gândi to i cum
ceau amor cu ea.
I-am spus asta într-o noapte rece, când
cear afurile proasp t sp late erau înc umede
i nu ne l sau s dormim, irita i, con tien i de
disconfortul care ne înconjura în acest col de
lume, dar dispu i s -l dep im, începând cu
cear afurile reci, pe care ne-am apucat s le
înc lzim. Iubirea noastr devenea de nebiruit.
— Doar cu tine sunt singur, atâta timp cât
ti vie, Diana. Nu pot s fiu singur cu tine
dac mori. Ne-ar înso i toate fantomele iubirilor
tale. Pe bun dreptate, nu crezi?!
— Vai, iubitul meu, singurul lucru care m
sperie e s m gândesc c tu sau eu o s
murim unul înaintea altuia, c unul o s
mân singur, asta m umple de durere...
— Jur -mi c dac se întâmpl a a ceva o s
ne gândim foarte tare, Diana, foarte tare tu la
mine sau eu la tine...

56
 — Foarte tare, î i jur...
— Foarte tare, foarte tare...
Apoi spunea c singurul culcu al mor ii
este atunci când dormim singuri. Eu îi spuse-
sem c moartea reprezint supremul adulter,
fiindc nu mai avem ce face pentru ca ceilal i
nu posede fiin a iubit , în schimb, în via ,
eu evitam, din proprie experien , s am cea
mai mic str lucire de posesiune în priviri, în
ciuda vorbelor noastre pline de patim , nu
doream s pierd din vedere cât de trec toare
era leg tura noastr , m temeam s m
îndr gostesc, s îi dau cu adev rat Dianei
inima mea. Dar, în ciuda voin ei mele, vedeam
cum se apropie aceast posibilitate. Mi-am
risipit temerile din prima noapte a convie uirii
noastre în aceast pustietate mexican la
altitudine, rezumându-mi fantezia pervers
printr-o idee aproape tiin ific .
— To i form m triunghiuri, i-am zis. O pe-
reche e doar un triunghi incomplet, un unghi
solitar, o figur trunchiat .
— Norman Mailer a scris c perechea mo-
dern e format dintr-un b rbat, o femeie i un
psihiatru.
— i în Rusia lui Stalin literatura realist so-
cialist era definit ca un triunghi etern între
doi stahanovi ti i un tractor. Nu glumi, Diana.
Spune-mi ce crezi despre ideea mea: to i for-
m triunghiuri. Ne r mâne doar s descope-

57
rim care sunt. Care?
— Ei bine, tu i cu mine i cu so ia ta
suntem unul. So ul meu, tu i cu mine suntem
altul.
— Asta e prea evident. Trebuie s fie altceva
mai excitant, mai secret...
M-a privit ca i cum s-ar fi st pânit, ca i
cum i-ar fi pl cut ideea mea, dar în acela i timp
ar fi respins-o deocamdat ... i am sim it (ori
a am vrut s -mi închipui) c lucrurile nu se
muriser cu totul, c era ceva excitant în
ideea de a avea, fiecare, amantul s u, dar c
era ceva mult mai ispititor în a împ i chiar
acela i a ternut cu o a treia persoan , b rbat
sau femeie, nu conta. Sau alternând, o femeie
pentru ea i pentru mine într-o noapte, un
rbat pentru amândoi, înalta...
Ne aflam în etapa romantic . Am revenit ra-
pid la plenitudinea perechii pe care o formam
nevoia de complet ri. i ne-am întors, mai
departe, dar în urm , la un sentiment adorabil
pe care ea l-a exprimat.
— M întristeaz ideea perechilor care se
pierd.
— Nu te în eleg.
— Cum nu, perechile care ar fi putut s fie,
dar nu au reu it, Ies couples qui se ratent,
cuplurile care se rateaz , în elegi, cei care trec
unul pe lâng altul ca ni te vapoare în noapte.
Asta m mâhne te tare mult. Î i dai seama cât

58
de des se întâmpl a a ceva, cu ce frecven ?
— Tot timpul, i-am spus, mângâind-o pe
cre tetul capului sprijinit de pieptul meu. E
foarte normal.
— Ce ferici i suntem, iubitul meu, ce noro-
co i. ..
— Desole, dar suntem destul de normali.
— Desole.

VIII

Am descoperit c farmacia-magazin din pia a

central , la fel ca în romanele provinciale ale lui
Flaubert, era centrul vie ii sociale din Santiago
i ne amuzam s constat m ce fel de lucruri se
vindeau aici pe care nu le g seai în alte p i
sau ce lucruri obi nuite în Europa ori în Statele
Unite nu se g seau aici. Sectorul de par-fumuri
era cumplit, cel mai tipic produs local cu iz de
cabaret ieftin. I i venea s te duci la biseric s
miro i t mâia i s te purifici. Pasta de din i
McLean, preferata Dianei? Nici gând. Bermuda
Royal Lyme, lo iunea mea preferat ? Eram
condamna i doar la Forhans si Myrurgia. Am
râs uni i în mod tacit de cet enia
consumismului interna ional. O, Mexic, ara
taxelor mari i a întreprinderilor protejate de
concuren a extern !
La intrarea în farmacie se întâlneau tinerii
universitari din Santiago i unul dintre ei s-a

59
apropiat de mine într-o diminea , când m-am
dus doar ca s -mi cump r lame de ras si su-
pozitoare cu glicerina pentru constipa ia mea
cronic , iar el mi-a spus c mi-a citit câteva
i, m-a recunoscut i voia s -mi spun c în
Santiago guvernatorul i autorit ile în general
nu au fost alese în mod democratic, ci impuse
de la centru de c tre PRI, nu erau oameni care
puteau s în eleag problemele locale, cu atât
mai pu in pe cele ale studen ilor.
— Ei cred c noi suntem to i ni te robi i c
tr im si acum ca pe timpuri, zise. Nu i-au dat
seama de schimbare.
— În ciuda a ceea ce s-a petrecut în '68? l-
am întrebat.
— Ei, asta-i grav. Ca i cum nu s-ar fi
întâmplat nimic. P rin ii no tri sunt în
majoritate rani, muncitori, vânz tori i
mul umit trudei lor noi mergem la universitate
i înv m tot felul de lucruri. Le spunem
rin ilor no tri c avem mai multe drepturi
decât î i închipuie ei. Un ran poate organiza o
cooperativ i-l poate l sa pe st pânul morii s
o macine pe maic -sa...
— Care macin si a a destul, i-am replicat
s -i smulg îns studentului nici m car o
urm de zâmbet.
A continuat i eu am renun at s mai a tept
vreo urm de sim al umorului din partea lui.
— ... sau s -i trimit la plimbare pe patronii

60
camioanelor care sunt cei mai crun i exploata-
tori. Ei hot sc dac , i când, i cu cât iau re-
colta s-o duc la pia , n-ai ce-i face. Recoltele
putrezesc. Un muncitor are dreptul s se aso-
cieze, nu e obligat s se supun liderilor sin-
dicali marionet ai CTM.
— Voi le spune i toate astea oamenilor care
lucreaz aici?
spunse c da.
— Cineva trebuie s -i informeze. Cineva tre-
buie s le creeze o con tiin . Ce bine c dum-
neavoastr , care sunte i acum aici...
— Scriu o carte. i, în plus, nu pot s îi an-
grenez în a a ceva pe prietenii mei americani.
Ei lucreaz si nu se pot b ga în politic . I-ar
costa scump. Eu sunt oaspetele lor. Trebuie s -
i respect.
— Foarte bine. O l m pe alt dat . I-am
întins mâna i l-am rugat s nu se supere. Am
putea s ne întâlnim i s bem o cafea într-o zi.
A zâmbit. Avea o denti ie îngrozitoare. Era
totu i înalt, zvelt, cu o privire melancolic i
avea o musta zapatist , cam pleo tit i cam
rar , la fel ca barba, imatur , firav , aproape
pubian .
— Numele meu e Carlos Ortiz.
— Ia te uit , suntem tizi.
I-a pl cut. Mi-a mul umit c i-am spus asta
i chiar mi-a zâmbit.
Noaptea, Diana i cu mine ne construiam în

61
continuare pasiunea. Nu îndr zneam s o în-
treb ceva despre iubirile ei trecute, nici ea nu
întreba despre ale mele. Avansasem doar
dou idei: tov ia mor ii, tendin a natural
spre rela ia în triunghi. De fapt, ceea ce doream
amândoi în aceast etap a leg turii noastre
era s ne tim unici, f precedente i
irepetabili. Primele nop i s-au derulat cu vorbe
i fapte, fapte i vorbe, câteodat unele înaintea
altora, alt dat invers, rareori în acela i timp,
pentru c vorbele coitului sunt irepetabile,
destul de grote ti, infantile, adesea murdare,
s intereseze sau s excite pe altcineva în
afara celor doi iubi i.
În schimb, cuvintele de dinainte i de dup
tindeau întotdeauna, de-a lungul acelei prime
perioade petrecute în Santiago, s exalte bucu-
ria i unicitatea a ceea ce ni se întâmpla. Cu
Diana Soren în bra e, mi-am dat seama c
nimic nu era prestabilit. Iubirea înseamn un
nou început. Ea alimenta i înt rea aceast
idee, ajun-gând s îmi spun c ne cuno team
din vremuri imemoriale, cele ale crea iei,
spunea, mult înainte de Iowa, de fusti i de
lun . Transfera totul, pân la urm (iar eu îi
eram recunosc tor pentru asta), într-o viziune
fantastic a bucuriei ca simultaneitate. Uneori
striga în timpul orgasmului — de ce nu se
întâmpla totul dintr-o dat ? Dar nu era o
întrebare; era o dorin . O dorin fierbinte

62
 reia m-am al turat, înregimentat în carnea si
cuvintele ei. Da, te rog, totul s se petreac în
acela i timp...
Eram unici. Totul începea cu noi. i atunci
se amesteca literatura, îmi aminteam de
Proust: „s o cunosc din nou pe Gilberte la fel
ca în perioada crea iunii, ca i cum trecutul nu
ar fi existat înc ”. Iar de acolo nu mai era decât
un pas pân la bolero, care se auzea uneori
prin fereastra deschis cu glasul lui Lucho
Gatica, dinspre camerele personalului de
serviciu: „Nu m întreba nimic,/ Las -m s -mi
închipui/ c trecutul nu exist / i c ne-am
scut/ chiar în clipa când ne-am cunoscut...”
înc nu citisem, e adev rat, pasajul dintr-un
roman scris de so ul ei, Ivan Gravet, în care
spune, cu alte cuvinte, c un cuplu dureaz
atâta timp cât este în stare s se inventeze sau
pentru c mizeria este preferabil singur ii.
Problem cuplului apare când acesta nu se mai
poate descoperi pe sine.
Preferam s m gândesc c ajunsesem
captiv în corpul acestei femei, ca un fetus care
cre te i care se teme, o dat adus pe lume, s
nu î i piard sursa matern de hran , Diana,
Artemis, Cibeles, Astartea, Zei a originar ...
— Îmi place mult fruntea ta îngândurat , îmi
spunea Diana atunci când eu m gândeam la
toate astea.
— Tu, în schimb, ai fruntea mereu senin ...

63
 — Ah, exclam ea, p i dac vreodat o s
vezi c suf r, o s ai de pl tit scump.

IX

Abia ajuns în casa luat de Diana, am i ce-

rut, la fel ca exploratorii spanioli din secolul al
XVI-lea, un spa iu pentru mine i acolo mi-am
instalat ma ina de scris portabil , hârtia i c r-
ile mele. Diana m-a privit cu o surprindere
zâmbitoare.
— Nu vii pe platou cu mine?
— Dup cum vezi, nu. Obi nuiesc s scriu
de la opt la unu.
— Vreau s te ar t celor de pe platou, vreau
m vad cu tine.
— Îmi pare r u. O s ne vedem în fiecare
dup -amiaz , dup ce se termin film rile.
— B rba ii mei m înso esc întotdeauna pe
platou, zise ea ap sat i surâz tor.
— Eu nu pot, Diana. Rela ia noastr s-ar
duce de râp în dou zeci i patru de ore. Te
iubesc noaptea. Las -m s scriu ziua. Dac
nu, n-o s ne mai în elegem, crede-m .
Adev rul este c m aflam în plin criz de
crea ie, de ale c rei dimensiuni nici eu nu îmi
deam înc seama. Primele mele romane au
avut succes pentru c un public cititor nou în
Mexic s-a recunoscut (sau, mai bine zis, nu s-a
mai recunoscut) în ele, a spus a a suntem sau

64
 a nu suntem, dar a avut în orice caz o reac ie
interesat i adesea chiar pasional fat de trei
sau patru c i de-ale mele, care erau privite ca
o punte între o ar convulsionat , muceg it ,
rural , închis si o nou societate urban , des-
chis i, poate, prea abulic , prea comod i in-
con tient . Un spectru al realit ii mexicane
disp rea, doar pentru ca un altul s îi ia locul.
Care era mai bun? Ce sacrificam într-un caz i
în cel lalt? „O s i fiu ve nic recunosc toare”
— mi-a spus o coleg de la Ministerul de Exter-
ne atunci când a ap rut primul meu roman i
eu aveam nevoie de un salariu bugetar — „c ai
men ionat numele str zii unde stau eu. Nu îl
mai v zusem niciodat cu litere de tipar, într-
un roman. Mul umesc!”
Adev rul este c tema social a acestor c i
nu avea pentru mine o valoare autentic decât
dac era înso it i de o reînnoire formal a ge-
nului romanesc. Felul în care o spuneam era
pentru mine la fel sau mai important decât a
ceea ce spuneam. Dar orice scriitor are o
leg tur de baz cu temele ap rute din untrul
mediului în care tr ie te, precum i o leg tur
mult mai sofisticat cu formele pe care le
inventeaz , mo tene te, copiaz sau parodiaz
— orice roman con ine aceste laturi, se
alimenteaz de la aceste surse, romanul i
impuritatea sunt fra i; romanul i
originalitatea, cumetre. Nu am vrut s repet

65
succesul primelor romane. Poate m-am în elat
utându-mi noua rud doar în aspectul
formal, lep dându-m de substan a de fond.
Fapt este c într-o zi am ajuns la epuizarea
palpabil manifestat între fondul vital i expre-
sia literar .
Am tr it mai mul i ani la Paris, Londra i Ve-
ne ia, c utând noua alian a propriei mele vo-
ca ii. Am g sit-o, întâmpl tor i trec tor, într-
un cântec funebru al modernit ii pe care o
pierdeam în egal m sur , fie c eram europeni
ori americani, începeam s ne schimb m, de
voie sau de nevoie, pielea. Fr mânt rile anilor
aizeci din toat lumea nu mi-au fost de folos;
nu f ceau decât s marcheze faptul c tineretul
se afla în alt parte, nu într-un scriitor mexican
care în 1968, anul crucial, împlinea patruzeci
de ani. Dar chiar în acel an a avut loc m celul
din Piaza de las Tres Culturas din Ciudad de
Mexico i noaptea de la Tlatelolco. Asasinarea
arbitrar a sute de tineri studen i de c tre
for ele armate i agen ii guvernamentali ne-a
înfr it pe to i mexicanii, dincolo de diferen ele
biologice sau de genera ie dintre noi. Ne-a
înfr it, vreau s spun, nu doar ca frac iuni, ci
în suferin ; dar ne-a i divizat prin pozi iile
adoptate contra sau în favoarea
comportamentului oficial. Jose Revueltas a fost
închis pentru c a participat la mi carea de
reînnoire; Martin Luis Guzmán l-a l udat la un

66
dineu cu prilejul Zilei Libert ii Presei pe
pre edintele Gustavo Diaz Ordaz, responsabil
de m cel. Octavio Paz a renun at la postul s u
de ambasador în India; Salvador Novo a intonat
o arie de mul umire pentru Diaz Ordaz i
pentru institu iile statului. Eu, de la Paris, am
organizat cereri de libertate a Revoltelor i
condamn ri ale violen ei cu care guvernul, în
lipsa unor solu ii politice, d dea un r spuns
sângeros protestului studen ilor. Ace tia nu
erau, nici mai mult nici mai pu in, decât copiii
revolu iei mexicane pe care eu o explorasem în
primele mele c i. Erau tinerii educa i de re-
volu ia care i-a înv at s cread în democra ie,
justi ie i libertate. Acum ei cereau doar aceste
lucruri, iar guvernul care se pretindea o ema-
na ie a revolu iei le r spundea cu moarte. Ar-
gumentul oficial, pân în acel moment, fusese:
vom pacifica i vom stabiliza o ar dezmem-
brat de dou zeci de ani de confruntare mili-
tar i de un secol de anarhie i dictatur . Vom
oferi educa ie, comunica ii, s tate, prospe-
ritate economic . Dumneavoastr , în schimb, o
ne da i voie ca pentru a realiza toate acestea
amân m democra ia. Progres acum, de-
mocra ie mâine. V promitem. Acesta este
pactul.
Tinerii din '68 au cerut democra ie azi i
aceast cerere i-a costat via a pe ei, îns i-au
redat-o Mexicului.

67
 a teptam ca noii scriitori s transfere
toate acestea în literatur , dar nu m scuteam
nici pe mine de o examinare aspr , acuzându-
singur de complicit i i de orbiri care m
împiedicaser s particip mai bine, mai direct,
la aceast desp ire a apelor din via a
modern a Mexicului reprezentat de momentul
'68. Co marul meu repetat era un spital unde
autorit ile interziceau intrarea rudelor i
cunoscu ilor studen ilor, unde nimeni nu
ag ase o pl cu de identitate pe degetul
piciorului gol al vreunui cadavru... „Aici nu o s
se desf oare mâine cinci sute de alaiuri
funebre” — a spus un general mexican — „Dac
o s îng duim a a ceva, guvernul nostru
cade...”
Si nu au fost cortegii funerare. A fost o groa-
comun . Din Mexic, so ia mea, Luisa
Guzm n, îmi trimitea scrisori senine, dar în
subtext pline de durere: „... repetam la teatrul
Comonfort în sediul de la Belle Arte vizavi de
Tlatelolco, când au început s se aud
împu turi multe i am v zut elicopterele
guvernului mitraliind studen i i trec tori la
gr mad . Asta a durat mai mult de o or i la
plecarea din teatru s-au n pustit studen ii la
mine i la ceilal i actori, strigându-ne: V
omoar copiii! Nu mai auzisem niciodat atâtea
strig te de groaz i de disperare. A fost cea
mai grea noapte a vie ii mele. În ziua urm toare

68
ziarele nu spuneau nimic despre elicoptere i
anun au treizeci de mor i. Nimeni nu tie cum
s-au declan at împu turile. Tinerii afirmau
printre manifestan i se aflau indivizi care au
tras probabil primele focuri. Apoi, cineva i-a
zut schimbând ordine i arme cu solda ii.
Fiecare persoan ofer o versiune diferit a
celor întâmplate. Tuturor le este în fiecare zi si
mai fric , nu doar de violen , ci i de ce se afl
dincolo de ea i pentru a nu servi interese
obscure, nu mai servesc nici unul...”
I-am r spuns c voiam s m întorc în Me-
xic, angajându-m mai mult. Tocmai vizitasem
Fraga. Lumea î i schimba pielea, trebuia s fac
ceva.
„Mexicul nu e Fraga” — îmi r spundea la
scrisoare Luisa Guzmán — „iar tu tii, clasa de
mijloc e speriat i se înregimenteaz în spatele
autorit ilor i ordinii. Am vorbit cu oferi i cu
persoane simple. Ignoran a i indiferen a
mân la fel de neclintite, înghit toate minciu-
nile date la televiziune i în pres i continu
cread în sperietoarea comunismului ame-
nin tor. tiu c în ciuda tuturor acestor
lucruri ori exact din cauza asta trebuie
continuat lupta i c dac cineva cade pe
drum, ghinionul lui. Dar ca s vii s te arunci
în gura lupului i s afli dup aia c era pus
capcana tocmai ca s se prind în ea ideali ti,
mi se pare absurd, trist i chiar ridicol. Liderii

69
studen ilor dispar în mod misterios, f urm .
Pe al ii i-au omorât pe jum tate în cazne.
Singura ta posibilitate de a participa ar fi din
clandestinitate. Tr darea i corup ia sunt mult
prea înr cinate printre noi. Poate c vreo
jum tate de duzin de tineri ar fi în stare s
reziste asaltului tenta iei de jum tate de milion
de pesos, dar marea majoritate va ceda pân la
urm . lart -mi pesimismul, nu vreau s scap
de responsabilit i, ci doar s î i mai temperez
entuziasmul pe care i l-a aprins c toria din
Cehoslovacia. Aici nu trece zi în care, fie rostit,
fie scris s nu se sus in c e ti un tr tor al
rii. Nu trebuie s vii. E ti la fel de erou, pe cât
ti de tr tor, iar eu nu mai vreau s stau de
vorb cu nimeni, am obosit s tot aud p reri
superficiale...”
M-am întors în februarie 1969. Am str tut
plin de furie i lacrimi, dus de mân de Luisa
Guzmán, pia a Tlatelolco într-o diminea . Nu
am g sit în mine mai mult imagina ie literar
decât s m apuc de preg tirea unui oratoriu
teatral despre cucerirea Mexicului, o alt ran
deschis , l sat pe ceea ce numim, f mult
vorb , patrie, ar , na iune... Mereu un p mânt
trecut prin sabie, inventat ca mijloc de supra-
vie uire. Elena Poniatowska i Luis Gonz lez de
Alba au scris marile opere despre tragedia lui
Tlatelolco, iar eu a trebuit s m mul umesc s
îi admir i s regret c vorbeau i în numele

70
meu. Acum, întâlnirea întâmpl toare cu
studentul Carlos Ortiz în pia a din Santiago
reînvia în mine toate aceste sentimente. Nu
cedaser to i, a a cum prev zuse Luisa
Guzmán. Cel care a cedat am fost eu. Nu am
putut s dau m sura cuvenit loialit ii i
bd rii dovedite de so ia mea. Am revenit în
Mexic i am vrut s compensez amestecul meu
de oroare politic i sec tuire literar cu
noutatea iubirilor, renun ând — poate pentru
totdeauna — s m cufund în iubirea Luisei,
doar în ea, s plonjez în femeia care în acele
momente mi-ar fi permis s m adâncesc si în
politic , i în literatur . Am rupt firul Ariadnei.
Frivolitatea mea este de neiertat. Aveam s
pl tesc îndep rtarea mea de Luisa, de multe
ori, de repetate ori, de-a lungul a ceea ce îmi
mai r sese din via . Nu am tiut s îi dau,
cum se spune, un imbold. Trebuia, poate, s
refac iubirea noastr . Putea fi recl dit sau
devenise deja un mare gol, o minciun , o repe-
tare? Am str tut condus de ea pia a
Tlatelolco. Mila si groaza mi se amestecau în
suflet; s fi fost pentru mine respingerea
acestui ceremonial al mor ii doar un pretext
pentru afirmarea unei capacit i abstracte,
generale de iubire, f con inut concret? Eram
eu incapabil s iubesc cu adev rat? Nu eram în
stare decât s m am gesc prin multiplicarea
aventurilor pentru a m convinge, în mod fals,

71
 într-adev r puteam s iubesc? De ce nu mi-
am dat seama atunci de iubirea pe care ea mi-o
oferea, una simpl , cunoscut , poate chiar
rutinat , dar sigur ?
Tlatelolco a reprezentat pentru mine un
semn cumplit — propria mea ran de scriitor i
de iubit — al separ rii dintre fondul vital al
lucrurilor i expresia lor literar în opera mea.
Acum, în Santiago, aveam s îmi dovedesc mie
însumi c eram în stare s m smulg din
groapa s pat chiar de mine. i a a, fr mântat,
sim eam fericit. Iubirea aprins cu Diana
putea s însemne un nou punct de plecare
pentru mine. Dar dac a sec tuit filonul de
baz al literaturii mele, care urma s fie cel
nou? Avea s mi-l dezv luie iubirea? R spunsul
urma s depind de intensitatea acestui
sentiment. Pentru asta mi-am p sit casa, mi-
am tr dat so ia, m-am l sat prad unei alte
deziluzii posibile, ca ea s -mi cear acum s -mi
petrec ziua uitându-m cum o machiau si o
piept nau pe platou? Nu exist ceva mai
monoton decât turnarea unui film. Nu, n-am s
pierd vremea. Nici în ce m prive te, nici de
dragul ei.
— Tu i cu mine avem ceva în comun, i-am
spus într-o noapte rece i plictisitoare Dianei.
Am pierdut momentul începutului, al debutu-
lui. Po i s -l pierzi i în cinema, în literatur
sau în dragoste, nu-i a a?

72
 — Îi spui asta unei femei care era de pe la
dou zeci de ani o fost i care a i încetat de pe
atunci s mai fie, r spunse Diana. I was a has-
been at twenty.
I-am spus c întotdeauna m-a surprins acea
expresie a limbii engleze, acel sens de „a i fost”
sau de „fost fiind”, care presupune un destin
încheiat, consumat. Eu eram prea optimist ca
gândesc astfel; cred c suntem fiin e incom-
plete, ne-ispr vite, c nu ne-am spus ultimul
cuvânt. Citez iar i iar un vers faimos al poe-
tului meu preferat, Quevedo (Diana nu a auzit
niciodat de el, în schimb Azucena, secretara
ei, da, i st ruie s îl repet, iar apoi s îl
traduc, în timp ce st m to i trei seara, la masa
ticsit de mileurile albe, insipide, ale casei
închiriate din Santiago).
„Ieri s-a dus. Mâine n-a venit,
azi se duce f s adaste;
sunt un Fost i un Fi-va i un Este obosit...”
Poate c ceea ce le lipse te yankeilor, am zis
bine dispus, este sentimentul grav al mor ii, în
locul sentimentului tragic al gloriei. Nu e alt
ar care s îi confere faimei atâta importan
ca SUA. Reprezint culmea imensei agita ii a
timpurilor mai apropiate, a salvei de trompete
care de vreo jum tate de mileniu încoace tot
trâmbi eaz c Noz nu este suficient, nici
car Eu, c mai trebuie în afar de nume i
re-numele, Faima. La vremea aceea, Andy

73
Warhol o i spusese clar: „o s fim to i faimo i
timp de cincisprezece minute”. Am întrebat-o
pe Diana dac într-adev r credea c gloria ei se
terminase la dou zeci de ani. i-a sprijinit
capul blond i tuns pe um rul meu i mâna pe
inima mea.
— Pentru mine, ca actri , da...
— Te în eli, am consolat-o. Vrei s i spun
ce mi se întâmpl mie ca scriitor? î i garantez
nu suntem prea diferi i.
— Putem s o lu m de la cap t, dac ne iu-
bim mult?
— Eu cred c da, Diana, i-am r spuns
efectiv emo ionat.
Momentele acelea nu dureaz . Poate rezista
voin a pasiunii, iar eu o exersam cu Diana con-
tra Dianei, din toate puterile. Eram încredin at
ea îmi r spundea în felul ei. Pentru
amândoi, dragostea era întotdeauna o ocazie de
a începe din nou, de i pentru ea tr irea
însemna tr irea a ceea ce înc nu se
manifestase, în timp ce pentru mine era tiin a
de a tr i înc o dat ceea ce fusese tr it. Mai
bine sau mai r u; nu vreau s -mi abandonez
propriul trecut ca pe un orfan hoinar. Pentru
Diana, triumful debutului în cinema i imediat
mediocritatea filmelor sale mai recente
însemnau închiderea por ilor profesiunii sale de
actri , îns asta era profesiunea pentru care
ea se trezea în fiecare diminea ca s o

74
exercite. O priveam din pat cum oprea soneria
de tept torului, cum î i bea cafeaua pe care
Azucena i-o aducea pe o tav foarte bine
aranjat (Azucena este o angajat din Spania; îi
place ce face, se mândre te cu ceea ce face i
face totul ca la carte); cum se îmbr ca într-o
bluz si ni te blugi, la fel ca personajul ei
faimos, Fecioara din Orleans, care descoperise
moda cea mai comod pentru o femeie
zboinic : s se îmbrace b rb te te; cum î i
lega pe cap o basma i cum ie ea dându-mi un
rut scurt, în timp ce eu mai furam o or de
somn, m trezeam amintindu-mi cu o pl cere
intens noaptea cu Diana, f ceam du i m
rbieream gândindu-m la ce urma s scriu
(du ul i lama sunt cele mai bune resorturi ale
mele pentru crea ie: ap i o el, pesemne c
sunt foarte arab, foarte castilian). O priveam pe
iubita mea cum se sacrifica i se autodisciplina
pentru o profesie în care nici ea nu mai credea
i nu vedea, nu î i întrez rea viitorul, a a c
plonjam pentru tot restul zilei în acest mister,
mare i mic totodat : ce îi place Dianei Soren
cu adev rat, dac ceea ce face nu este ceea ce
vrea s fac ?

Mole eala din Santiago a devenit tema cea

mai mole it din conversa ia noastr ; p rea un

75
acord de nezdruncinat, prin care to i, ea i cu
mine, secretara i ceilal i membri ai echipei,
conveniser m asupra faptului c Santiago era
cel mai plictisitor loc din lume.
Dup telegramele cu ur ri transmise prie-
tenilor no tri comuni în prima zi a noului an,
acum ea a trimis dou sau trei depe e dezolate,
toate având acela i mesaj, un singur cuvânt:
HELP!
Grupurile s-au împ it. In casa cea mai
mare si mai elegant de la marginea ora ului
Santiago s-au instalat actorul principal, care
era un faimos protagonist al unor seriale de
televiziune, împreun cu înso itoarea lui i cu
regizorul filmului, un b rbat taciturn, dar
promi tor care, de asemenea, se formase la
coala televiziunii, în hotelul deprimant din
centrul ora ului au r mas operatorul, un
englez care i se închina pe fa lui Onan, i un
actor care se bucurase de mult glorie în
teatrul muncitoresc din anii treizeci. Dar în
centrul aten iei film rilor r mâneau
protagonistul masculin, amanta lui i regizorul.
— Sunt foarte simpatici i m în eleg bine cu
ei, spunea Diana. Îns regula este traiul
separat i întâlnirile rare. Ei prefer berea i
pokerul ca s i petreac seara.
Noi nu am fi f cut asta niciodat . M-am în-
trebat, în afar de a ne iubi mult, cu ce ne vom
umple serile. Diana mi-a spus c îl invitase pe

76
„greul” filmului, actorul american Lew Cooper,
stea cu noi.
— Nu te teme. Are aptezeci de ani i este
foarte inteligent. O s i plac .
Eu tiam foarte bine cine era. Mai întâi, pen-
tru c fusese marele actor al operelor lui
Clifford Odets în anii treizeci i al lui Arthur
Miller în anii patruzeci. Apoi, pentru c fusese
una dintre victimele vân torii de vr jitoare
maccartist 7 din deceniile trecute. Mie îmi
displ ceau profund toate persoanele care î i
turnaser colegii, condamnându-i la înfometare
i, uneori, la sinucidere, în schimb, deveniser
eroii mei to i cei care, a a cum a spus Lillian
Hellman, au refuzat s i adapteze con tiin ele
la moda politic a momentului, în mod straniu,
Cooper pica la mijloc între cele dou categorii.
Unii spuneau c este un om complet apolitic si
declara iile sale date în fa a Comitetului
pentru Activit i Antiamericane erau inofensive.
Furnizase numele celor care deja fuseser
numi i sau care, deschis, se declaraser ei
în i comuni ti. Nu a ad ugat niciodat , ca s
zicem a a, un nume inedit la lista
inchizitorului, îns , de i nu a comis dela iuni,
în sensul strict al cuvântului, despre nimeni,
fapta moral r mâne aceea c a dat totu i
7
De la Joseph McCarthy, politicianul american senator de Wisconsin, care ini iase, la începutul
zboiului Rece, Comitetul pentru Activit i Antiamericane, o subcomisie permanent de anchete a
Senatului, i care în anii 1953 i 1954 se ocupa de epur ri masive, mai ales în rândul activi tilor sau doar
al celor b nui i de simpatii comuniste, aproape la fel cum în aceea i perioad securitatea român îi epura
drastic pe reprezentan ii sau doar pe simpatizan ii regimului anterior sau ai democra iei. (N.t.)

77
nume sau cel pu in le-a repetat. Cum s judeci
acest act? Cooper a continuat s lucreze. Al ii,
care au refuzat s vorbeasc , nu au mai pus
piciorul pe platouri. Eu, care nu f ceam parte
din lumea politic american , îns apar ineam
unei lumi morale care o îngloba, m zb team
între convingerile mele de stânga i etica mea
personal contrar oric rui maniheism facil i,
mai ales, celei mai mici b nuieli de fariseism.
Se punea, oare, problema distingerii anevoioa-
se, dar riguroase între cazurile de dela iune
activ , setoas de sânge, r zbun toare,
invidioas , oportunist i cele legate de
sl biciunile sau alunec rile la care to i,
probabil, suntem expu i? Ambiguitatea moral
a atitudinii lui Cooper îl f cea mai degrab
interesant decât vinovat. Unul, între atâ ia,
trebuia s fie semenul meu. Cine m putea
asigura c , în anumite circumstan e, eu însumi
nu a proceda la fel ca el? Toat fiin a mea
intelectual i moral se r scula împotriva
acestui lucru. Dar fiin a mea sentimental ,
uman , cordial , cum vre i s -i spune i, m
îndemna s îl iert pe Cooper, a a cum,
vreodat , poate, altcineva ar urma s îmi ierte
mie ceva. Exist fiin e care se înfr esc astfel cu
sl biciunea noastr , pentru c noi în ine ne
recunoa tem, cu o tres rire de inim , în ei.
Cooper nu merita o respingere din partea mea,
ci mai degrab comp timire.

78
 Eram curios, în orice caz, s aflu mai multe
în leg tur cu persoanele care formau echipa,
îns Diana se enerv de întreb rile mele.
— Hollywood ador biografiile concentrate.
Economisesc timp i, mai ales, ne scutesc s
gândim. Ne permit s pretindem plini de
vanitate c am fi obiectivi, dar în realitate ceea
ce primim sunt bârfe în consome. Marilyn
Monroe: feti a trist i singuratic . Tat
iresponsabil. Mam nebun . A umblat din
orfelinat în orfelinat. N-ar fi trebuit s renun e
niciodat s mai fie Norma Jean Baker. Nu a
cut fa formulei Marilyn Monroe: pastile,
alcool, moarte. Rock Hudson: un camionagiu
texan frumu el. Obi nuit s umble noaptea pe
osele, liber, culegând b ie i i f când amor cu
ei. E descoperit. E f cut vedet . Trebuie s î i
ascund homosexualitatea, îl pun într-un
studio plin de aparate de filmat i de
reflectoare. To i tiu c e o regin . Lumea
trebuie s cread c este cel mai viril dintre
to ii junii primi. Cine i-ar permite s deza-
geasc o lume întreag ? Moartea, moartea...
A râs si i-a turnat un pahar de whisky, f
-mi mai cear mie s fac asta pentru ea.
— S nu crezi nimic din biografia mea. S
nu crezi când o s i se spun : Diana Soren.
Provincial . Prototipul fetei de cartier. Câ tig
un concurs pentru interpretarea Sfintei Ioana a
lui Shaw într-un film. II câ tig dintre 18 000

79
de concurente. De la anonimat la glorie într-o
clip . O regizeaz un adev rat sadic. O
umile te, prin cruzimea lui vrea s ob in o
mare interpretare, nu face decât s o conving
nu va fi niciodat o mare actri . i a a este.
Diana Soren nu este o mare actri . Diana
Soren accept orice rahat pe care i-l ofer
studiourile ca s se ascund în spatele m tii,
pentru ca lumea s cread c Diana Soren este
doar atât: o actri mediocr . Atunci, Diana
poate s ajung s fie ceea ce vrea s fie, f
-i mai cear nimeni socoteal ...
Am ciocnit cu ea.
— Ce vrei s fii?
— Film rile vor dura dou luni — ochii ei gri
(sau erau alba tri?) au disp rut în spatele unui
l de sticl alb struie — s îmi spui chiar tu
ce, atunci când se termin .

XI

Doar de câteva ori ne-am dus s cin m

acas la actorul principal, care locuia cu
amanta lui i cu regizorul. Dianei îi displ cea
tipul acesta de falanster care încerca s
reproduc via a de la Hollywood departe de
Hollywood — o versiune sublimat , mai
arogant i mai pe fa , insolent i ivorld-
weary, acrit , a ceea ce americanii caut atunci
când pleac din SUA, c minul departe de

80
 min, hotelurile Holiday Inn identice unele cu
altele, acelea i prosoape i acelea i s punuri în
locurile tiute, aceea i informa ie, reviste, filtre
de siguran mental ... Diferen a dintre turistul
obi nuit i actorul hollywoodian este c primul,
speriat cât cuprinde, are mereu pe buze
cuvântul wonderful; la sfâr it, lumea i se pare
fascinant , incredibil , exotic ... a a c se
poate întoarce la c minul departe de c min, la
Holiday Inn, la acela i meniu, în fiecare sear .
Artistul de cinema, în schimb, le-a v zut
demult pe toate, este obosit, nu îl
impresioneaz nimic, loca ia de filmare este un
u necesar, care trece repede, a a c hai s
sc m de plictiseal cu sex, alcool, bârfe i
nemurire. Nu m surprindea combina ia asta.
Sexul ne f cea s sim im c suntem vii, de i
ne aflam într-un loc mort. Alcoolul suplinea
natura excep ional , prin for i prin fizic , a
sexului, cu o stare vag vis toare i plutitoare
care, a a cum zicea actorul principal, f cea ca
totul s devin actual — v-a i dat seama? — e
destul s bei vreo dou martini pentru ca tot ce
ni s-a întâmplat s redevin actual...
— Ce vrei s zici, pi i? Nu te în eleg, îi spu-
nea amanta lui.
— i-ar pl cea s fii mereu fericit ? o întreba
actorul, apucând-o de b rbie i privind-o fix în
ochi.
— Ei, cine n-ar vrea?!

81
 — Dar nu e ti, nu-i a a?
— P i, cine e?
— Dar când bei, e ti fericit ...
— Da, chiar dac îmi iese pe nas în dimi-
nea a urm toare..., râdea ea ca proasta.
— Nu despre asta e vorba. Bei i nu e ti
doar fericit .
— Nu?
— Contope ti toate momentele tale de feri-
cire, e ca i cum le-ai tr i pe toate împreun , în
acela i timp, aici, acum. În elegi?
— Da, în eleg, vezi de ce-mi placi a a de
mult, nimeni altcineva nu m mai face a a de
bine s pricep i eu cum stau lucrurile...
Actorul râdea gutural i lipea capul ro cat al
amantei sale de pieptul lui p ros i scos la
iveal prin c ma a ro ie ca o cap de toreador,
îns ea se plângea de lan ul de la gâtul
actorului, care îi cobora i pe piept, auuu, m
love ti, îmi zgârii sprâncenele...
Junele prim avea ochii taxidermici i când o
privea, ea se muia toat , spunându-i c a mai
zut asemenea ochi doar la trofeele de
vân toare a ezate decorativ pe pere ii cluburilor
selecte...
Sexul, alcoolul i bârfa. Fiindc dac
alcoolul ne f cea ferici i, ne i dezlega limba,
cine cu cine se culca, pentru cât, pentru ce, ce
rol i-au dat lui Lilly, cui i l-au luat, cine mai
dispare de pe firmament, cine urc la fel ca

82
spuma. Nemurirea.
— Crezi c Lilly o s reziste?
— Nu tiu. Totul e prin compara ie. S re-
ziste mai mult decât ce?
— Eh, mai pu in decât portretele în stânc
de pe Muntele Rushmore, fire te.
— Sau mai mult decât cine, atunci?
— Garbo a rezistat mult i s-a retras la timp.
Anna Sten nu a rezistat deloc, au retras-o la
timp. Lupe Velez a rezistat mult, dar n-a tiut
se retrag la timp. Pe Valentino l-a retras
moartea când avea treizeci de ani...
— Aten ie, important nu e ce loc ocupi, ci cât
loc. Spa iul e cel care conteaz , nu timpul.
Pu in timp, îns mult spa iu, i te-ai scos.
Pu in spa iu, dar mult timp, i nu e ti decât un
pr dit.
— Depinde de publicitate. i de talent, fi-
re te.
Iar la rostirea cuvântului „talent”, ochii tu-
turor deveneau sticlo i, se priveau unii pe al ii
de parc nu s-ar fi aflat acolo ori de parc ar fi
fost de sticl , ca personajul lui Cervantes, iar în
acele momente trebuia s te gânde ti din nou la
sex, ca s exi ti, s tii c sunt, s tiu c e ti,
i s reînceap ciclul, alcool, bârfe, nemurire,
cine va supravie ui, cine va r mâne, o s mai
sim ceva, o s mai bem, o s mai bârfim. O
mai rezist m?
În oapt , i-am spus Dianei c toate astea

83
îmi aminteau de una dintre cele mai respin-
toare formule din lume, acele cocktail-parties
americane unde nimeni nu se învrednice te s
îi acorde cuiva mai mult de dou -trei minute,
nici necunoscutului celui mai fascinant, nici
celui mai pl cut i mai vechi dintre prieteni.
Da, e ti de sticl , se uit prin tine pentru a
vedea cine este urm torul favorit c ruia îi vor
rui câteva minute înainte de a-i afi a o figur
înghe at i nep toare pentru c deja îi vine
rândul urm torului, care etc. Toate astea,
inând un pahar într-o mân i un cârnat
învelit cu unc gras în cealalt . Adic salut
doar cu dou degete i cu gura mai umflat
decât obrajii lui Dizzie Gillespie cântând la
trompet .
— Cum ai ajuns tu la Hollywood? mi-am în-
trerupt singur comentariul.
În noaptea aceea, Diana nu mirosea a creme
parfumate. Mirosea a s pun i purta ni te co-
lan i si o bluz alb . Numai eu tiam câte ade-
meniri excitante se aflau în spatele acestei sim-
plit i.
A povestit multe lucruri pe care le tiam de-
ja, altele pe care nu le aflasem.
Au ales-o dintre 18 000 de aspirante s
joace rolul Sfintei Ioana a lui Bernard Shaw. A
fost un concurs eliminatoriu — totul în Statele
Unite pare s fie o curs cu obstacole —, una
dup alta, fetele erau respinse pentru c nu

84
intrau în standarde. Unele aveau nasul lung
sau prea scurt, altele gâtul, tot a a, ori prea
scurt, ori prea lung, altele ar tau prea mari pe
ecran...
— Ecranul te face mai mare. Ideal e s fii
mic i slab , sau dac e ti înalt , trebuie s fii
zvelt i gra ioas în mi ri, a a ca Ava
Gardner, sau misterioas precum Garbo, ori
credibil ca Ingrid Bergman. Unele aveau cei
mai frumo i ochi din lume, îns Dumnezeu le
duse ni te gâturi în epenite, în fine, altele
aveau un trup de Venus, dar fe e de lun
plin ...
— Tu e ti Diana, vân tori a lunii... Arâs.
— Am auzit asta din prima zi petrecut pe
platouri. O fat prea mic pentru un rol prea
mare, murmurau. Un mare actor englez m-a
comp timit. O s fii vedet înainte s devii ac-
tri , mi-a spus. Asta m speria cel mai tare,
bunele inten ii, compasiunea, nu exigen ele
tiranice ale regizorului. De fapt, el credea c are
o idee limpede despre ceea ce urm rise Shaw.
Nu îmi cerea decât s fiu la în imea autorului,
fiu Sfânta Ioana, f s -i pese dac eram
actri sau vedet , ori dac eram mic sau
mare pentru acel rol. Î i aminte ti ce spune
Shaw despre Sfânta lui?
I-am r spuns c da, era o oper care îmi pl -
cea mult.
— Shaw vede Evul Mediu ca un bazin plin de

85
excentrici i pe Sfânta Ioana ca pe unul dintre
pe tii cei mai ciuda i de acolo. Care i-a iritat pe
to i. O femeie care umbla îmbr cat b r-
te te: irita machismul feudal. Spunea c e
trimis de Dumnezeu: îi irita pe episcopi, pe cei
fa de care ea se sim ea superioar , îi d dea
ordine regelui Fran ei si a vrut s umileasc
Anglia, îi trimitea pe generali în prima linie i le
demonstra c tie mai mult strategie decât ei.
Cum s nu fi ars ei pe rug o astfel de femeie?
Diana î i l privirea în jos.
— Regizorul mi-a spus a a: dac s-ar fi pur-
tat cum se cuvine cu to i, cu regii, generalii,
episcopii i seniorii feudali, ar fi tr it mai mult
timp. Era o femeie incapabil s cedeze. Nu tia
fac nici un compromis. Era o masochist .
Voia s sufere ca s ajung în Rai.
i-a petrecut bra ele pe dup gâtul meu,
emo ionat , aproape suspinând: ce trebuie s
faci, s cedezi sau s r mâi integr , s tr ie ti
mai mult sau s mori tân pe rug, spune-mi,
iubirea mea, ce?
Am vrut s r spund cu umor, fiindc emo ia
se aduna i în mine. Dar nu mi-a ie it nimic;
duhul sfânt nu se pogorâse peste mine în noap-
tea aceea. Am f cut cu degetul un apel la dis-
cre ie, ca s în eleag toat lumea. Fiindc ne
priveau mira i. Am condus-o pe terasa de lemn
construit deasupra unei pr stii largi ample
i adânci. Aerul rece al de ertului nocturn ne-a

86
trezit.
— Ce bine ar fi fost dac m-ai fi regizat tu,
îmi d rui Diana surâsul ei cu gropi e în obraji.
— Shaw spune c Ioana a fost în situa ia lui
Socrate i Cristos. Au omorât-o f ca nimeni
ridice un deget m car în ap rarea ei.
— Am cerut s v d filmul lui Dreyer, Pasiu-
nea Ioanei d'Arc. Ei — studioul — nu voiau.
Pentru c m-ar fi influen at. Pentru c m-ar fi
strivit compara ia. Falconetti era o Ioan teribil
de trist , eu nu aveam acea triste e, nu aveam
de unde s o scot...
— i te-ai hot rât s fii Sfânta Ioana în via a
de toate zilele.
M-a privit cercet tor.
— Nu. Am hot rât c Ioana era nebun i
merita s moar pe rug.
Am privit-o întreb tor, surprins.
— Da. Oricine lupt pentru dreptate e ne-
bun. Cre tinismul e o nebunie, libertatea,
socialismul, eradicarea rasismului i a s ciei,
toate sunt nebunii. Dac aperi toate astea, e ti
nebun, e ti o vr jitoare i vor sfâr i prin a te
arde...
Mi-a aruncat o privire mai plin de melan-
colie ca oricând, ca i cum prin privirea ei nop-
tatic , dar atât de limpede, ar fi trecut imaginile
în clarobscur ale lui Dreyer, Falconetti cu p rul
scurt i ochii de struguri sângerii, zidurile albe,
straiele negre ale episcopilor, buzele livide ale

87
lui Antonin Artaud, promi ând alte Raiuri...
— O filozoaf andaluz foarte b trân , M ria
Zambrano, spune c Revolu ia este ca Buna-
vestire. Iar vigoarea ei trebuie m surat în
func ie de eclipsele sau c derile prin care trece.
Ioana era o revolu ionar . Era o cre tin .
— Partea proast , spuse ea cu o am ciune
brusc , este c regizorul nu în elegea asta...
Imbecilul de el credea c Ioana era Sfânta pen-
tru c suferea, nu pentru c îi pl cea s fie ne-
suferit fa de to i.
— Trebuiau s-o ard , am spus ca o conclu-
zie, f s m gândesc mult.
— Chiar a a, chiar a a. Regizorul m-a legat
de un stâlp, i-a dat foc i nici m car nu a filmat
scena. Am v zut cum se apropiau fl rile de
mine. Voia s m vad înfrico at ca s m
transforme în Sfânta Ioana aia a lui. M-ar fi
sat s ard acolo, porcul dracului. Tehnicienii
m-au salvat atunci când fl rile au ajuns la
podiumul pe care st team. Regizorul era fericit,
eu ajunsesem s suf r: eram sfânt . Nu m-a
sat s fiu o rebel . Am e uat amândoi.
Constatarea asta i-a redat Dianei
senin tatea.
— Ca s scap de tirania regizorului, m-am
torit cu un scriitor celebru, care putea s
se impun chiar în fa a regizorului i a tuturor
studiourilor de la Hollywood.
— i te-a satisf cut i pe tine?

88
 M-a privit de parc a fi fost un str in, de
sticl , un alt personaj de sticl .
— Niciodat s nu-l vorbe ti de r u pe Ivan.
— Îl admir mult, am spus râzând cordial.
— S nu râzi niciodat când vorbe ti despre
el. Mi-a întors spatele i a revenit în salon. Am
urmat-o. Actorul, foarte beat, repeta neîncetat,
str in pe p mânt mexican, „I'm very cross in
Vera Cruz, I'm very cross in Vera Cruz”, iubita
lui se întreba dac Lilly, vedeta în ascensiune, o
reziste sau nu, iar operatorul spuse c el
avea solu ia portabil pentru toate problemele
legate de singur tatea sexual ap rut în
timpul film rilor în locuri izolate, tr gându- i
fermoarul i ar tându-ne sexul lui ca o par
scofâlcit , în timp ce striga „Tr iasc amorul
propriu!” i actorul se declara very cross in
Vera Cruz, iar iubita lui îl ruga, s nu ajungi
niciodat un fost, un has been, te-as p si, î i
jur c te-a l sa pentru altul, succesul e
afrodisiacul meu...
— Te-ai convins acum, suspin Diana în
timp ce camioneta ne ducea spre centrul
ora ului Santiago. Hollywood e o serie de
capsule biografice, vitamine sau otrav , pe care
le po i cump ra de la farmacie.

XII

Cea care nu avea nevoie de concentrate bio-

89
grafice era Azucena. La început, mi s-a p rut c
totul este incert în privin a ei. Vârsta ei, în orice
caz. Era mic de statur , foarte slab , cu o
conforma ie aproape masculin , dar care se
datora f îndoial uneia sau mai multor vie i
de munc intens . Specificul acestei munci,
al turi de Diana Soren, nu era incert. Azucena
era prezent , discret, în toate. Ea preg tea va-
lizele pentru c torii, le desf cea la sosire, pu-
nea toate lucrurile la locul lor. Ea avea grij ca
lenjeria s fie curat , c lcat . Ea avea grij s o
trezeasc pe Diana, s îi aduc micul dejun i
preg teasc mesele pentru noi to i. Ea d dea
telefoanele necesare, scotea biletele de avion,
rezerva camere la hotel, r spundea la te-
legrame, trimitea fotografii semnate dinainte de
vedet (oare câte i se cereau, în medie, lunar?),
filtra apelurile telefonice, cererile pertinente i
impertinente. Cum s îi spui? Secretar , dam
de companie, servitoare de lux, complice,
bodyguard?
Azucena. Nu era frumoas . Avea una dintre
acele figuri catalane tipice, care par s fie t iate
cu barda sau ie ite dintr-un munte: dure, îm-
pietrite, col uroase. Buzele desc rnate i
sub iri, nasul prelung cu vârful tremurat,
privirea ascuns de gene i de pungi groase,
ochii abia marca i, totu i vii, cu o str lucire
inteligent . De sprâncene i de piept tur
depindea totul. Arcuirea, grosimea sprâncenei.

90
Forma i culoarea p rului. Azucena alesese o
piept tur neutr , aten , care îi eviden ia
mesajul: voi îmb trâni cu aceast culoare si cu
aceast form de aranjare a p rului. Voi
îmb trâni f ca nimeni s î i dea seama,
pân acolo încât to i vor crede c întotdeauna
am avut aceea i vârst ca cea din clipa mor ii.
Nu reu eam s îmi scot din minte faptul c ,
în aceast loca ie de filmare, doar ea si cu mine
tiam cine a fost Quevedo. „Ieri s-a dus. Mâine
n-a venit...” Eram curios, în schimb, s aflu
care era forma real a sprâncenelor ei. Forma
artificial era ca un semn de întrebare, nu ca o
declara ie neutr , a a cum era p rul, ci o
provocare interogativ , sprâncene arcuite din
care era exclus mirarea i r mânea,
permanent, doar întrebarea.
Era din Spania, a a încât ne era u or s co-
munic m. Nu doar prin limb , ci printr-o cali-
tate pe care la început doar am ghicit-o i apoi
am consta ta t-o la ea. V zând-o cum se mi ,
agil i nervos, îmbr cat mereu în fust , bluz
i cardigan, care era uniforma profesional ci-
tadin a epocii, pe ni te picioare iberice mus-
culoase, puternice, cu glezna groas , am ghicit
în dosul severei figuri afi ate de Azucena se
aflau multe genera ii de rani; se mai afla îns ,
mai ales, o tradi ie a muncii nu doar onorabile,
ci i mândre de ea. În tot ce f cea femeia asta,
se vedea mândria pentru ce f cea femeia asta.

91
Mi-a povestit într-o zi c cei din neamul ei erau
rani din bazinul inferior al râului Ebro, c
erau din Poblet, i asta de secole. P rin ii ei au
plecat la Barcelona i au pus pe picioare o mic
pr lie de alimente, pe ea au trimis-o s înve e
stenografia, îns timpurile erau grele în Spania,
tinerii trebuiau s munceasc i s î i între in
rin ii i fra ii, ea a ajuns picoli , apoi a fost
angajat când a început turnarea unor filme
americane în Spania, l-a cunoscut pe so ul
doamnei, a ajuns aici...
Avea, revin, acea demnitate a muncii pe care
o asociem, de i nu ne convine, cu sistemul în-
chis al claselor europene. Se datora, poate, i
acelei vechi demnit i medievale acordate
meseriei, slujbei. Când se tie c secole de-a
rândul, timp de genera ii nenum rate am fost
i vom r mâne c ru i, fierari, zidari,
argintari, hangii, ajungem s conferim o
demnitate spontan locului pe care îl de inem,
muncii noastre. Siguran a aceasta - - fatalitate,
orgoliu? -contrasta cu modernul cult al
mobilit ii sociale, cu upward mobility care ne
face s fim ve nic nemul umi i de locul pe care
îl avem, ve nic invidio i pe cei care au ajuns
într-un loc superior celui de inut de noi, ei
uzurpând, în mod sigur, locul care ni se
cuvenea... Azucena nu aducea vorba despre a a
ceva, dar era evident c avusese de-a face cu
zboiul i cu dictatura, c d duse cu ochii de

92
închisoare si de moarte, c tia ce înseamn
lu ul i c o îngrozea Garda Civil 8. Dar
ocupa ia de baz continua: arat, sem nat,
vânzarea legumelor sau servitul pe la mese.
Dac ea nu conferea demnitate muncii sale,
nimeni nu ar fi f cut-o. Perspectiva acestei
munci inea de continuitate, de permanen . Se
afla acolo unde se afla, cu pl cere, nu cu nepl -
cere, iar eu prin asta constatam diferen a
atunci când vizitam uneori platoul de filmare
pentru a m întâlni cu Diana, cu coafeza i cu
stuntman, cascadorul. Ei, ca i ceilal i, actori,
tehnicieni, produc tori, regizorul, erau cu to ii
îngrozitor de agita i, ascunzându- i starea de
nelini te în dosul m tii de bun dispozi ie.
Bancul, joke, glumele permanente sunt o
caracteristic atroce a americanilor, acel
wisecrack, poanta spontan , r spunsul ironic
sau în b lie, reprezint o masc extins , dar
cam sub ire care acoper teritoriul vast al
Statelor Unite i mascheaz angoasa
locuitorilor s i; o stare de nelini te care îi face
se mi te, s nu stea o clip locului, s
ajung în alt parte, s fac , s se fac , s fac
ceva, make ii. Nu le place ceea ce fac pentru c
to i, f excep ie, ar vrea s fac altceva, ca s
fie altceva. Statele Unite nu au avut Ev Mediu.
Asta este marea lor diferen fa de europeni,
8
Guardia Civil, o combina ie între jandarmerie i poli ie care, în perioada dictaturii franchiste dintr-o
Spanie ultrana ionalist , controla mai degrab prin teroare popula ia civil , dar mai ales pe cei de stânga
i pe cei care nu erau spanioli: catalanii, bascii. (N.t.)

93
 îndoial , dar i fa de noi, mexicanii, care
ne tragem din azteci, dar i dinspre Mediterana,
din fenicieni, greci i romani, ca si din evrei i
arabi i, împreun cu to i ace tia, din Spania
medieval , în Mexic se ajunge i pe Drumul lui
Santiago — nu cel al film rilor, ci acela al C ii
Lactee c tre Santiago de Compostela, din Spa-
nia. Mai târziu, atunci când studen ii mei de la
Harvard începeau s se plâng de îndep rtatele
tradi ii pe care eu le evocam pentru a le explica
America Latin contemporan , îi întrebam:
— i, pentru voi, când începe istoria?
Întotdeauna îmi r spundeau: în 1776, o
dat cu na terea na iunii americane.
SUA, n scute ca Minerva din capul lui
Jupiter, înarmate, integre, instruite, libere,
invidiate... i dotate cu mobilitate social ,
mereu în sus, mereu spre altceva, altcineva,
mai mult decât vecinul. ara f limite. Asta e
re ia ei. Ca i povara ei.
Azucena era dama de companie, slujnica in-
vizibil , demn , mul umit cu senin tate. Une-
ori era imposibil s î i dai seama dac era sau
nu era. Umbla cu pas de pisic prin casa din
Santiago, într-o diminea a intrat cu o tav pe
care se afla micul dejun ca s o trezeasc pe
Diana i ne-a descoperit în plin ac iune
evident : într-o pozi ie aizeci i nou
somptuoas care nu putea fi disimulat . A
sc pat tava din mân . La auzul zgomotului,

94
Diana i cu mine ne-am desprins alene unul de
cel lalt. Pozi ia în care am ajuns apoi,
întâmpl tor, sau poate lumina, a f cut ca
privirea mea s se încruci eze cu cea a
Azucenei. Am v zut în ochii ei senza ia ame-
itoare de a se imagina iubit .

XIII

În momentele mele de maxim tandre e, ex-

trem de vulnerabile, pe care îmi închipuiam c
le împ rt esc cu Diana, punând i pe seama ei
acelea i calit i, dac asta erau, ori puncte
slabe, a a cum s-au dovedit pân la urm , îi
propuneam s lase totul i s vin cu mine la
unul dintre posturile universitare americane ce
îmi erau din când în când oferite. Nu mai
predasem niciodat într-o universitate yankee.
Îmi imaginam ceva asem tor unui refugiu
bucolic înconjurat de lacuri, cl diri ale
bibliotecilor acoperite de ieder , precum i cele
mai bune rechizite de birou, care constituie
pentru mine atrac ia maxim fa de lumea
anglo-saxon . M simt deprimat profesional în
rile latine; calitatea inferioar a hârtiei, care
constituie instrumentul meu de lucru, îmi
provoac o frustrare comparabil cu cea a unui
pictor c ruia îi lipsesc culorile sau care, având
inclusiv pensule, constat c nu mai are pânze.
Cerneala se îmbib pe un caiet f cut în Mexic;

95
hârtia spaniol e tipic atmosferei mercantile i
contabile ilustrate de romanele lui Perez
Galdos, veri oar cu abacul i sor a
pergamentului, iar în Fran a vânz toarele prost
dispuse nu îl las pe scriitorul curios s
miroas , s ating , s simt intimitatea hârtiei.
In schimb, în lumea anglo-saxon hârtia este
moale ca m tasea, felul rechizitelor variat, vast,
bine clasificat. S intri într-o papet rie din Lon-
dra sau New York echivaleaz cu intrarea într-
un paradis plin de fructe ale îndeletnicirii
scrisului, stilouri care se avânt ca ni te p ri
de prad , plan ete care sus in cu maleabilitatea
unei mâini îndr gostite, agrafe ca ni te bro e
de argint, dosare ca de protocol, etichete care
par c i de credit, caiete care sunt adev rate
deuteronoame... Ani de zile, am revenit în Mexic
înc rcat de caiete cu hârtie velin pentru ca
prietenul meu Fernando Benitez s î i poat
scrie comod marile sale c i despre
supravie uirea indigenilor din Mexic, s le scrie
confortabil i cu senzualitate. Legea excluderii
ideologice a maccarthismului nu îi permitea lui
Benitez s intre în Statele Unite, nici m car ca
cumpere caiete bune pentru lucru. Dar asta
este o alt poveste. Jose Emilio Pacheco, poetul
mexican, spune c primul lucru pe care îl face
înainte de a cump ra o carte este s o deschid
la întâmplare i s î i bage nasul între paginile
sale. Mirosul acela magnific, comparabil cu cel

96
pe care îl po i sim i între sânii sau între
picioarele unei femei, se multiplic de o mie de
ori în rafturile marilor biblioteci universitare
din Statele Unite. Acum, eu o invitam pe Diana,
nu din cale afar de serios, recunosc, cu un fel
de entuziasm anemic, o repet, dac vrei putem
tr im împreun într-o universitate, tu po i
te duci la film ri...
Ea m întrerupea:
— Ar fi mai bine decât în Santiago.
Îi eram recunosc tor pentru bile elele pe
care mi le trimitea de la loca ia de filmare din
mun i, în fiecare zi, în timp ce eu îmi scriam
oratoriul. În cel mai bun dintre ele (pe care o s
îl p strez în continuare), zicea: „Iubitule, dac
reu im s supravie uim în acest loc, suntem
invincibili. Ce ar mai putea s ne despart ? Te
iubesc.” Iar acum spusese c da, traiul într-un
campus universitar american ar putea s fie
frumos. În fiecare an, se întorcea în or elul ei
natal din Iowa ca s s rb toreasc Ziua
Recuno tin ei, acel Thanksgiving pe care numai
americanii îl s rb toresc. Le aduce aminte de
candoarea lor de alt dat , de fapt asta i
rb toresc. Evoc anul petrecut de fondatorii
puritani ai coloniei din Massachusetts, dup
debarcarea pe stânca de la Plymouth în 1620,
în fuga lor de intoleran a religioas din Anglia.
Eu îi numesc, spre amuzamentul unor prieteni,
primele „spin ri ude” ale Statelor Unite. Unde le

97
erau vizele i permisele de edere? Puritanii
aceia erau muncitori imigran i, exact la fel ca i
mexicanii care traverseaz în zilele noastre
frontiera de sud a Statelor Unite în c utare de
lucru i care sunt primi i adesea cu bâte i cu
gloan e. De ce? Pentru c invadeaz cu limba
lor, cu mâncarea, religia, bra ele i sexul lor un
spa iu rezervat civiliza iei albe. Sunt s lbaticii
care se întorc. Puritanii se bucur , în schimb,
de statutul pozitiv de civilizatori. Fur
mânturi, omoar indieni, decreteaz
separarea sexual , împiedic metisajul, impun
un spirit de intoleran mai r u decât cel de
care au fugit, vâneaz vr jitoare imaginare i
mân, cu toate acestea, simboluri ale
nevinov iei i abunden ei. Un curcan mare
umplut cu mere, nuci, mirodenii i sc ldat în
sos gros confirm Statelor Unite, în fiecare lun
a lui noiembrie, siguran a destinului lor dublu:
Inocen a i Abunden a.
— La a a ceva te întorci în fiecare an? Mi-a
spus c acela chiar c era cel mai bun rol al ei.
pretind c este în continuare aceea i fat
simpl de provincie. Nu îi venea greu s mimeze
valorile clasei de mijloc. A fost al ptat cu ele, a
crescut cu ele.
— E rolul pe care-l a teapt p rin ii mei. Nu
mi-e greu. Te asigur c e cel mai bun rol al
meu. A merita un Oscar pentru cât de bine
tiu s -l interpretez. O s fiu iar fata din

98
cartier. Vecina. Ai dreptate.
Ochii i-au devenit nostalgici.
— Oriunde m-a afla, în ultima joi din no-
iembrie m întorc în or elul meu natal i s r-
toresc Ziua Recuno tin ei.
— i ei ce fac? P rin ii t i.
— Beau vin. Este singura ocazie când fac
asta. Cred c dac beau vin, voi fi mul umit ,
nu mi se va mai p rea departe Parisul. M
privesc ca pe o femeie stranie, sofisticat . Eu îi
fac s cread c sunt aceea i fat bun
dintotdeauna. Pun pe mas vinuri fran uze ti.
sta e modul lor de a-mi spune c ei tiu c eu
sunt diferit i c ei, în schimb, r mân mereu
aceia i.
— Dar ei te cred? Tu crezi c te cred?
— Eiii, hai s juc m scrabble. E abia opt
seara. Invent m diverse jocuri de interior ca s
ne petrecem serile. Cel mai des juc m jocul
adev rului. Recompensa minciunii devine o
pl cere: s îl s ru i pe mincinos. Era mai bine
spui adev rul i s p strezi s rut rile pentru
noapte. Dar Cooper, b trânul actor, de i era
singur, nu dorea s s rute ori s fie s rutat.
Întrebarea din acea sear era una propus
de mine. De ce ne înfrân m marile pasiuni?
— Ce vrei s spui, întreb actorul, c dac
nu ni le-am înfrâna ne-am reîntoarce la legea
junglei? Asta o tim de mult, zise strâmbând
acru din nas i strângându- i buzele, cu un

99
gest foarte caracteristic rolurilor sale din filme.
— Nu, am explicat eu, v cer s m rturisi i
într-un mod foarte personal de ce, în majorita-
tea cazurilor, când apare ocazia de a tr i o
mare pasiune personal , o l m s treac ,
facem pe pro tii, p rem, uneori, orbi cu privire
la cea mai bun ocazie de a ne dedica unui
lucru care ne-ar oferi o satisfac ie superioar ,
o...
— Sau o insatisfac ie profund , zise Diana.
— i asta-i adev rat, am zis. Dar hai s-o lu-
m pe rând. Lew.
— OK, n-o s spun c orice mare pasiune ne
red starea animalic i întrerupe legile ci-
viliza iei. Dar a a se întâmpl la tot pasul, de la
sexul cu femeia noastr pân la politic . Poate
temerea mai ascuns este c o pasiune
oarb , necânt rit cum se cuvine, ne-ar elimina
din grupul c ruia îi apar inem, ne-ar face
vinova i de tr dare...
trânul vorbea cu obid . L-am întrerupt
s -mi dau seama c înc lc m astfel
propria mea premis . Nu-i îng duiam s se lase
prad propriei sale pasiuni fiindc sim eam c
o personaliza, identificând-o prea mult cu
propria lui experien ... Diana m privi
intrigat , cânt rind aceast înclinare a mea
spre bunele maniere, pentru evitarea
fric iunilor...
— Vorbe ti despre sex, te referi la pasiunea

100
sexual ?
Nu, îmi transmise Cooper din priviri.
— Da, asta e. Pasiunea ne scoate din grupul
cunoscut. Poate viola endogamia. Endogamia i
exogamia. Astea sunt cele dou legi funda-
mentale ale vie ii. Iubirea în cadrul grupului
sau în afara lui. Sexul în untru sau afar . S
te hot ti în privin a asta, s tii dac
sângele r mâne acas ori pleac de nebun,
citor, este ceea ce ne împiedic s ne l m
prad marii pasiuni. Sau ne trimite cu capul
înainte în h ul necunoscutului. Avem nevoie de
reguli. Nu conteaz c sunt implicite. Trebuie
fie sigure, clare pentru spiritul nostru. Te
tore ti în cadrul clanului. Sau te
tore ti în afara lui. Copiii t i vor face parte
din familia noastr sau vor fi str ini. Vei
mâne aici, lâng vatra str bunilor t i. Sau vei
pleca în lume.
— Voi a i plecat în lume, le-am spus celor
doi americani. Noi, mexicanii, am r mas în -
untru. Ba chiar v-am dat vou jum tate din
ar fiindc nu am populat-o la timp.
— Nu- i face griji, râse Diana. În curând Ca-
lifornia o s redevin a voastr . Toat lumea
vorbe te spaniol .
— Nu, i-am zis. R spunde la întrebarea jo-
cului.
— Tu mai întâi. Doamnele la sfâr it, se
strânse în sine ca o pisic de Angora; niciodat

101
nu fuseser mai adânci, mai promi toare
gropi ele din obrajii ei.
— Eu m rturisesc c m tem c o pasiune
ar putea s îmi r peasc timpul necesar pentru
scris. Am l sat s treac multe ocazii de pl cere
pentru c am prev zut consecin ele negative
asupra literaturii mele.
— Spune-le, gropi e mai adânci ca oricând,
aproape impudice.
— Gelozii. Îndoieli. Timp. Întoarceri i r su-
ciri. Locuri de întâlnire. Confuzii. În elegere gre-
it . Minciuni.
— Tot ce poate s -i r peasc pasiunii pasiu-
nea, î i agit caraghios Diana capul blond.
— Nu exist femeie pe care s n-o po i cuceri
dac îi dedici destul timp i aten ie. Astea
conteaz mai mult decât banii sau frumuse ea.
Timp, timp, femeia este o devoratoare a timpu-
lui b rbatului, asta e tot. S le dedici mult
timp.
— Noi n-am pierdut timpul. Ne-am v zut i
gata, f cu Diana ca i cum ar fi b ut dintr-un
pahar invizibil. Tu i cu mine.
— Mi-e groaz s nu r mân f timp pentru
scris, am continuat. Scrisul e pasiunea mea.
Orice scriitor se na te cu timpul num rat. Din
momentul în care se pune pe scris, începe o
lupt contra mor ii. În fiecare zi, moartea se
apropie de urechea mea i îmi spune: o zi mai
pu in, n-o s ai timp.

102
 — Exist ceva mai r u, zise Cooper. Un prie-
ten, cercet tor la UCLA, mi-a spus c va veni o
zi în care la na tere î i vor putea spune, mai
întâi, de ce o s mori i, în al doilea rând, cum
o s mori. Merit s tr ie ti a a?
— sta e alt joc, Lew. Întrebarea asta o s-o
punem mâine, am râs eu. Ne r mân multe
nop i lungi în Santiago, f cinematograf, f
televizor, f restaurante decente...
Am privit în ochii Dianei, implorând, nu
afirmând, multe nop i de acum încolo, dar ochii
mei nu au topit expresia de dezn dejde din ai
ei. Spusesem adev rul. Meritam un s rut în
seara asta? M-ar s ruta Diana ca s -mi spun :
ai min it? M preferi pe mine. La i totul pentru
mine. Dimine ile tale de scriitor sunt doar o
leal . Tr ie ti ca s m iube ti noaptea.
tiu asta. O simt. Tot ce scrii aici o s fie un
rahat, pentru c pasiunea ta nu se va reg si
acolo, va fi între a ternuturile mele, nu între
paginile tale.
— Ar trebui s-o facem, zise Diana.
Lew i cu mine am privit-o f s în elegem.
A priceput.
— Nimic nu trebuie s împiedice o pasiune.
Absolut nimic. D -mi ceva de b ut.
I-am dat, în vreme ce ea spunea c via a nu
este niciodat generoas de dou ori. Exist
for e care apar doar o dat , niciodat de mai
multe ori. For e, repet , dând din cap de câteva

103
ori, privindu- i unghiile vopsite de la picioarele
descul e, cu b rbia sprijinit pe genunchi. For-
e, nu ocazii. For e pentru iubire, politic , crea-
ie artistic , sport, orice. Trec o singur dat . E
inutil s -ncerci s le recuperezi. S-au i dus,
sup rate pe noi pentru c nu le-am b gat în
seam . N-am vrut pasiunea. i-atunci nici
pasiunea nu ne-a mai vrut.
A izbucnit în plâns i am luat-o în bra e,
ducând-o pân în pat. Era de m rimea unei
feti e.

XIV

Am culcat-o, docil i învins , plâns ,

obi nuindu-m cu grija pe care ea p rea s o
pretind i pe care eu, cu o imens pl cere, i-o
acordam. P rea o feti , culcat pe o parte,
plângând încet, abia mi cându-se cât era de
mic , cerând protec ie i blânde e. Pe care eu
doream s i le dau — am a ezat-o mai bine în
pat, am învelit-o ca s-o feresc de frigul nop ii
din de ert, am mângâiat-o pe cre tet, obi nuit
de mult cu tunsoarea ei scurt ca a Sfintei
Ioana, gata mereu de r zboi i de rug. Nu l sa
fire de p r pe pern , ca alte femei. De fapt, nu
sa nici o urm , asemenea neprih nirii ei
sudeze, luterane, proaspete ca o p dure,
albastre ca un fiord, ag at cu disperare de
orele lungi de var , de parc iarna cu lumina ei

104
împu inat ar fi fost o oglind întunecat a
mor ii, spirit pur, imaterial. Am v zut, am
sim it toate astea, pe când o înveleam cât mai
cu grij în acea noapte în care ea plângea
gândindu-se (mi-am închipuit) la toate ocaziile
pierdute pentru o pasiune, momentele care au
ap rut, ne-au atras aten ia, noi nu le-am b gat
în seam i ele au disp rut pentru totdeauna.
Inutil s încerci s le mai recuperezi. S-au dus
pentru vecie. Nu s-au transformat într-o obi -
nuin .
În schimb, mi-am spus, mângâind-o pe cap
în timp ce ea se scufunda în vise nev zute, tot
ceea ce accept m devine obi nuin , inclusiv
pasiunea. Zâmbeam mângâindu-i c orul
blond cu p rul atât de scurt; rolul de Sfânt
Ioana devenise pentru ea o obi nuin , Diana
mânea pentru totdeauna o femeie scund ,
pas rea, pucelle, fecioara, domni a din Orleans,
sfânta lupt toare, mic , blond , cu p rul tuns
milit re te, ca nimeni s nu pun la îndoial
voin a ei r zboinic , ca s îi stea bine coiful de
lupt : p rul t iat foarte scurt, ca s ard mai
pu in pe rug. I-am spus în lini te c aureola
avea s o primeasc de la Dumnezeu. O mare
coam aprins în noapte, târât de-a lungul
nop ii, ar fi luat drept o stea a diavolului.
Sfânta Ioana... Pân i sfin enia devine
obi nuin , ca i pasiunea, iubirea, totul. În
pu inele s pt mâni de când eram în Santiago,

105
dormitorul acesta devenise un loc familiar,
obi nuit. tiam unde se afl toate cele. Hainele
mele, aici. Ale ei, acolo. Spa iul limitat al b ii
împ it echitabil. Adic : optzeci la sut pentru
ea, care c torea cu o varietate luxoas i
deconcertant de creme, creioane dermatografe,
oje, unguente, lo iuni, parfumuri, fixative... Eu,
pe de alt parte, nu aveam nevoie de spa iu
decât pentru aparatul i crema de ras, pentru
pieptene i periu a de din i. M-am plâns de
pasta Colgate pe care trebuia s o cump r în
Mexic, unde tarifele de import ridicate nu ne
ofereau prea mult de ales.
— De ce? Care î i place? m întreb Diana.
Mai în glum , mai în serios, i-am spus c pasta
Capitano, un tub de past de din i pe care îl
foloseam la Vene ia i care îmi aducea aminte
de cea f cut în cas de bunica mea în Jalapa.
Bunica mea nu avea încredere în produsele f -
cute cine tie pe unde, cine tie de cine, i pe
care cineva mai ajunge s i le pun i în gur .
Ea încerca s fac totul în cas , cele necesare
pentru buc rie, pentru mobilier, pentru
croitorie sau broderie... Pasta Capitano îmi
amintea de bunica mea pentru c era roz pe
din untru i alb pe dinafar , cu desenul unui
celebru domn must cios de pe la începutul
secolului, se presupune chiar C pitanul în
persoan , conferind produsului o chez ie de
tradi ie i de siguran . Bunicul meu, mi-am

106
spus, sem na f îndoial cu acest C pitan
din secolul al XIX-lea. Bunica s-ar fi îndr gostit
de un b rbat care ar ta a a, must cios, cu
gulerul înalt i cu cravat la plastron.
— Pasta C pitanului, am râs.
Trei zile mai târziu, Diana îmi d dea un pa-
chet cu zece tuburi din faimoasa past de din i.
Le comandase tocmai din Italia. A a, pur i
simplu, pocnind din degete, de la Roma la Los
Angeles, de acolo la Ciudad de Mexico i în
or elul provincial Santiago. În trei zile, iubita
mea îmi satisf cea un capriciu exagerat, nea -
teptat, în acela i timp, ceea ce mi se p rea o
simpl boutade din partea mea, nici m car o
pasiune, devenea o obi nuin în baia noastr .
Eu nu mai trebuia s îmi doresc pasta mea de
din i italian . Se i afla acolo, ca i cum mi-ar fi
trimis-o din ceruri Sfânta Apolonia, sfânta
patroan a denti tilor i a durerilor de din i.
Am privit-o pe Diana adormit . Tr ia în lu-
mea satisfac iei instantanee. tiam c lumea
aceea exista. Tinerii de la Paris, în mai 1968, se
revoltaser , oarecum, contra a ceea ce numeau
tirania consumului, societatea care f cea trocul
dintre fiin i aparen , dobândirea ca prob a
existen ei. Un mexican, oricât ar umbla prin
lume, r mâne mereu ancorat în societatea
necesit ii, ne întoarcem la nevoile care ne
înconjoar peste tot în Mexic, iar dac avem un
pic de con tiin , ne vine greu s ne imagin m

107
o lume în care tot ce î i dore ti se ob ine
imediat, chiar dac este vorba despre o past
de din i de culoare roz. Întotdeauna mi-am
repetat c vigoarea artei în America Latin vine
din acel risc enorm de a plonja în abisul
nevoilor, cu speran a de a c dea în picioare pe
cealalt parte, cea a satisfac iei. Asta ne cost
scump, dac nu în privin a noastr , sigur în
numele celor care ne înconjoar .
O past de din i din Italia în trei zile. O obi -
nuin , care nu mai este o dorin , nici m car
un capriciu. Am scuturat din cap, de parc
voiam s ies sau s revin din visul Dianei. Totul
devine obi nuin . Diana doarme pe partea
dreapt a patului, aproape de telefon. Eu dorm
pe partea sting , aproape de câteva c i, o
agend i dou pixuri. Dar în noaptea asta,
culcându-m , întind mâna s iau o carte, ridic
privirea i dau de privirea lui Clint Eastwood.
Las cartea s cad , mirat. Obi nuin a se
stricase. Diana plasase pe partea mea de pat o
fotografie de-a lui Clint Eastwood, dedicat , cu
dragoste, Dianei. Acea inconfundabil privire
laconic , albastr i înghe at , la fel de intens
ca un glon . Vorbirea lent i parcimonioas , ca
i cum parcimonia dialogului ar fi fost un
lubrifiant al vitezei împu turii. Un ciot de
igar stins între din ii strân i. Era fotografia
unui r zboinic ce fusese pe la Troia, un Ahile
din piele i piatr , str mutat acum departe de

108
marea iabra a lui Homer, în mijlocul unei
epopei f ap , f rmuri, f vele, o
epopee a setei, a de ertului, i f poe ii care
cânte ispr vile glorioase ale eroului. Asta îl
mâhnea: nimeni nu îl evoca. Clint Eastwood.
Un erou amar m privea printre gene blonde i
de sub sprâncene de nisip. Obi nuin a
înr cinat se stricase. Trebuia s îmi
închipui. Trebuia s fi tiut dinainte c nici o
obi nuin nu ar fi rezistat mult vreme al turi
de Diana. Plânsul ei, în noaptea asta, era doar
amintirea da ilor în care ar fi trebuit s plâng
i nu o f cuse.
Mi-am propus s o întreb cu prima ocazie:
„Ascult , tu plângi doar pentru c n-ai f cut
asta atunci când se cuvenea?”
Privirea lui Clint Eastwood m-a oprit s o
trezesc în acea clip i s o întreb ceea ce tiam
deja. Ea plângea azi fiindc nu plânsese mai
demult, atunci când ar fi trebuit. Terminase
recent o filmare în Oregon cu Clint Eastwood.
Fusese o filmare lung . Durase luni de zile. Au
fost aman i. Dar eu nu puteam s întreb nimic,
aflu nimic. Nici ea. Asta era într-adev r legea
nescris , acordul tacit între aman i. Aman ii
moderni, adic liberi. Nu încerci s afli ce s-a
întâmplat înainte, cu cine, când, cât a durat.
Regula civilizat era s nu întrebi nimic. Dac
ea dorea s -mi povesteasc ceva, cu atât mai
bine. Eu nu aveam de ce s afi ez curiozitate,

109
gelozie, nici m car bun voin . Eu aveam de
strat doar o lini te total uitându-m zi i
noapte la privirea r zboinicului lui Oreste,
plasat pe partea mea a a cum ai pune icoana
lui Cristos la c tâi ca s te binecuvânteze i
te apere. Nu aveam s -i ofer satisfac ia de a
o întreba ceva. Dac ea avea de gând s spun
oare ice despre Clint Eastwood i despre
imaginea lui brusc ap rut ca un omagiu la
tâiul culcu ului nostru erotic, era treaba
ei. Pasiunea, gelozia îmi spuneau: protesteaz ,
o scen , trimite-o la naiba pe curva asta
yankee. Ra iunea îmi spunea, nu îi da
satisfac ia asta. A a ceva ar umple-o de
încântare. i ce? i ce dac se sup pe mine,
o rupe cu mine i eu m car, i ce? i celelalte,
toate. Asta era problema, c adev rata pasiune,
cea pe care o sim eam atunci pentru ea, nu m
sa s fac nimic din ce ar fi pus în pericol
faptul de a fi al turi de ea, nimic mai mult. Nu
am geam. În toate astea era mult
neru inare, aproape instinctual . Îmi trântea
poza fostului ei amant sub nas i eu trebuia s
înghit. R bdam pentru c nu doream s m
despart de ea. Nu voiam s fac nimic în stare s
rup vraja iubirii noastre. Ea îns , da.
Fotografia aia era o provocare. Ori, cumva, era
forma prin care chiar ea îmi spunea c
amândoi o s mai avem parte de alte iubiri,
înainte sau dup a noastr ? Nu am vrut s

110
întrev d anticiparea unei rupturi în toate astea.
Nu puteam s o admit. A fi negat intensitatea
propriei mele pasiuni, aceea de a fi cu ea, de a
culca cu ea, mereu, mereu...
Între gelozie i desp ire, exista calea seni-
ii, a sofistic rii, a reac iei civilizate. S nu
ar i c te-ai prins. S o iei cu destul
sansfagon. Voia s atârne pozele lui Clint
Eastwood prin toat casa? N-avea decât. Eu a
lua-o ca pe un fel de provocare pu teasc ,
glumea , zgând ritoare, al c rei clocot ar fi
potolit de maturitatea mea r bd toare,
civilizat . Eram mai în vârst cu zece ani.
Diana voia s scoat limba la mine? I-a fi
supt-o.
Dar nu am reu it s dorm lini tit, propria
mea explica ie nu reu ea s m mul umeasc .
Totul era prea simplu. Probabil c era ceva în
plus i, în acea diminea , când ea s-a trezit la
cinci i s-a lipit de mine dând i oferind amorul
ei cotidian, reac ia mea a fost aproape meca-
nic , iar la sfâr it, ridicându-se din pat, înf u-
rat în cear af, de parc privirile lui Clint East-
wood i ale mele ar fi fost, al turate, cam prea
mult, mi-a spus a a:
— Domnule, a i adunat dou s pt mâni de
pl ceri. Când crede i c o s mi le oferi i i mie?

XV

111
 De prisos s mai spun c în diminea a aia
nu am scris nici un rând. Cum s m dedic iu-
birii lui Hern n Cortes i ale Malinchei, când a
mea se complica într-un mod atât de misterios?
Ce î i oferiser , ce î i puteau da un biet soldat
din Extremadura i o prin es captiv i, pe
deasupra, din Tabasco? Ceva mai mult decât
alian a politic prin intermediul sexului? Altce-
va decât uniunea, verbal i carnal , a
limbilor? în schimb, Diana s-a dus s filmeze
un western ridicol în Sierra Madre, iar eu am
mas s rumeg asupra pl cerii care, dup
cum se v dea, eu nu i-a fi oferit-o ei,
strând-o numai pentru mine.
Pe moment, am fost aproape convins c i eu
eram asemenea tuturor b rba ilor, mai ales
asemenea tuturor celor latino-americani, care
caut satisfac ia lor imediat i nu îi
intereseaz nici cât negru sub unghie de cea a
femeii. Am fost cel mai bun avocat al meu; m-
am convins îndat c nu era i cazul meu, eu îi
acordasem c ldur i aten ie Dianei Soren,
bdarea mea nu putea fi pus la îndoial , nici
pasiunea. Ea era pe atât de lacom pe cât eram
eu de dornic s o satisfac. Dac pl cerea
masculin la care se referise în acea diminea
era doar simplul, directul s rit pe ea i
terminat, niciodat nu o f cusem f toate
preludiile, joreplay, pe care urbanitatea sexual
le prevede pentru satisfacerea femeii i

112
aducerea ei pân în preajma punctului
culminant care s o conduc apoi, cu bine,
spre orgasmul împ rt it, spre coitul
emo ional, compus din p i egale de carne i
de spirit: terminarea împreun , ajungerea în al
nou lea cer... S fi dat gre la alt capitol? Le-
am trecut pe toate în revist . I-am cerut fela ii
când am intuit c î i dorea s sug , când
apucarea ei de ceaf i aducerea c tre penisul
meu sculat, ca pe o sclav docil , era pl cerea
pe care ne-o doream amândoi. Dar am în eles i
când ceea ce î i dorea ea era un cunilingus lent
i fascinant, prin care limba mea descoperea
sexul invizibil al Dianei, f cându-m s m
jenez de irumperea brutal a formei mele
masculine, umflate, evidente ca un furtun uitat
într-o gr din cu gazon blond; la ea, la Diana,
sexul era un lux ascuns, dincolo de v lul de
r, printre pliurile pe care limba mea le
explora pân ajungea la zvâcnirea u oar ,
nervoas , tremur toare i incert a clitorisului
ei de mercur din cel mai pur. Pozi iile de aizeci
i nou nu au lipsit, iar ea avea acea tiin
nelimitat a amantelor autentice care tiu unde
se afl r cina sexului b rbatului, nodul de
nervi dintre picioare, distan a egal dintre
testicule i anus, unde se adun orice tremur
viril atunci când o mân de femeie ne mângâie
acolo, amenin ând, promi ând, insinuând spre
una dintre cele dou c i, cea heterosexual a

113
testiculelor sau cea homosexual a fundului.
Mâna aceea ne ine suspenda i între înclina iile
noastre tiute i cele ascunse, poten ialul
nostru de iubire cu sexul opus sau cu acela i
sex. O adev rat iubit tie s ne dea ambele
pl ceri, s ni le mai dea i ca pe o proiec ie,
adic având acea intensitate maxim a lucrului
doar dorit, a celui neîmplinit. Amorul total este
întotdeauna androgin.
Avea chef s o sodomizez? O f ceam în am-
bele feluri, fie a ezând-o în patru labe ca s
intru în vaginul ei pe la spate, fie din fa
ungând-o ca s u urez p trunderea, cotropind-
o, pân în cele mai profunde intimit i. Am
uns-o, am stropit-o cu ampanie într-o noapte,
udându-ne amân-doi în hohote de râs; despre
minunata ei arom vaginal de fructe coapte
am mai spus; am dat-o cu lo iunea mea
masculin sub bra i între picioare; ea mi-a
pus parfum de-al ei dup ureche, ca s r mân
ve nic acolo, zicea; eu am împodobit-o ca pe o
domestic Venus cu spuma mea de ras
(Noxzema) i într-o dup -amiaz monoton de
duminic i-am ras subsuorile i pubisul,
strând totul într-un borcan de gem golit,
pân când ar fi înflorit ori s-ar fi stricat de tot,
nu mai tiu ce voiam...
Am sfâr it prin a râde cu poft de toate
fleacurile astea, reamintindu-mi ca s închei
(a a credeam în acel moment) minunata replic

114
a milionarului Volpone muribund i hâtru din
comedia lui Ben Jonson: „Mie îmi plac femeile
i b rba ii, de orice sex ar fi...”
Asta s fi fost ceea ce ne lipsea: s împ rt -
im sexul cu al ii, aceea s fie pl cerea la care
se referea Diana? Ce dorea? Un menage trois?
Cu cine? Cu acel stuntman neutralizat de apa-
ri ia mea? i atunci, de ce ar trebui s fie
inclus într-o triad ? Ar r mâne doar cu el; nu
rata o întors tur de situa ie ca asta: a
sa-o singur cu b rbatul pe care l-a
îndep rtat folosindu-se de mine, singur cu el
if menage trois... Nici o partouze, orgia
francez , nu mi se p rea foarte interesant sau
fezabil cu un actor b trân, cu o coafez care
mesteca gum , cu o auster asistent spaniol ,
cu un regizor fle it, obez i b rbos i cu un
operator care î i trâmbi a adeziunea la cultul
lui Onan ca pl cere salvatoare i sigur a
prelungitelor loca ii cinematografice...
Cu animale?
Feti ism?
Oglinda. Poate nu ne-am jucat destul cu
oglinzile.
N-am reu it s dezvolt fantezia asta, fiindc
uitându-m în oglinda care acoperea u ile
dulapului, am v zut reflectat privirea acelui
Cow-boy Metafizic, Clint Eastwood, i am
priceput. tiam acum ce dorea Diana.
Goi în pat, am sim it-o rece în noaptea aia i

115
am întrebat-o dac avea chef s facem amor.
— De ce nu m întrebi mai bine dac îmi
place s fac amor cu tine? zise f cându-se
ghem în a ternut.
— Bine. Te întreb.
— Ce?
— Î i place s faci amor cu mine?
— Prostule, îmi spuse cu zâmbetul ei cel mai
str lucitor, cel mai plin de gropi e.
— Mie mi-ar pl cea s fac amor cu tine în
numele tuturor b rba ilor care au f cut amor
cu tine, i-am spus apropiindu-m brusc de ure-
chea ei.
— Nu spune asta, tremur ea abia vizibil.
Am prins-o de mijloc.
— Nu tiu dac e bine s i spun asta.
— Suntem liberi. Noi doi nu ne ascundem
nimic.
— E ceva care îmi place la tine. Pretinzi c
suntem singuri când facem sex.
— i nu suntem?
— Nu. Când ne întindem, eu v d cum trec
prin pielea ta o gr mad de b rba i, de la pri-
mul t u iubit pân la aman ii t i absen i, dar
înc în vigoare...
Am privit cu coada ochiului fotografia ve-
detei din Pentru un pumn de dolari i am sim it
un fior.
— Continu , continu ...
Nu mai tiam ce f ceam cu mâinile. Nu îmi

116
auzeam decât cuvintele.
— Poate s existe sex doar în doi?
— Nu, nu...
— Î i place s tii ce gândesc eu despre to i
rba ii care te-au avut înainte, chiar în timp
ce te posed eu?
— Te încume i s -mi spui?
— Tu nu tii, Diana? Nu- i place i ie?
— Nu-mi spune asta, te rog.
— Nu te dezam gesc dac i spun?
— Nu, aproape c strig , îmi place...
— Am crezut c n-o s i plac ...
— Nu spune nimic. Simte ce simt...
— De ce nu ne încumet m s sim im pl -
cerea asta, dac ne încânt atâta?
— Ce pl cere? Ce spui?
— Pl cerea asta. Cea pe care i-o dau
gândindu-m c sunt altul, cel pe care tu-l
sim i, închipuindu- i c i eu devin altul,
recunoa te...
— Da, îmi place, m scoate din min i, nu te
opri...
— A vrea ca to i s fie aici, privindu-ne cum
ne mângâiem, pe tine, pe mine...
— Da, i eu, nu te opri, continu ...
— Nu- i da drumul înc ...
— Azi îmi dai multe penisuri, a a c ...
— Rezist , Diana, se uit to i la noi, din
oglinda asta ne privesc i ne pizmuiesc...
— Spune-mi c i ie î i place c ei se uit la

117
noi...
— Îmi place c pretinzi c o facem singuri,
îmi place s tiu c i place...
— Îmi place, îmi place, îmi place... Dup ce
am terminat, ea s-a întors spre mine, a mijit
ochii gri (alba tri?) ca o cea uitat i mi-a
spus:
— Cât de pu in imagina ie ai.

XVI

Pe bun dreptate sau nu, am tr it pentru

scris. Literatura, aproape înc din copil rie, a
însemnat pentru mine filtrul experien ei, de la
teama fa de pedeapsa patern , pân la
nop ile de iubire cele mai recente. Sex, politic ,
suflet, totul trece la mine prin experien a
literar . Perspectiva c ii rafineaz i
consolideaz datele vie ii tr ite. Poate c nimic
din toate astea nu este sigur sau, în realitate,
lucrurile stau exact pe dos: imagina ia literar
este cea care determin , care provoac celelalte
situa ii „reale” din via a mea. Dar dac este a a,
eu nu-mi dau seama. Îns a vrea s am
con tiin a faptului c pentru mine realitatea nu
este ceva simplu sau care se define te doar prin
una dintre dimensiunile sale. Exist oameni
pentru care realitatea înseamn doar lumea
obiectiv , concret : scaunul este scaun,
muntele s-a aflat mereu acolo, norul trece, dar

118
ascult de legile fizicii; toate astea sunt reale.
Pentru alte persoane, nu exist alt realitate în
afar de cea interioar , realitatea subiectiv .
Mintea este o sal vast , nemobilat care se
umple pu in câte pu in, de-a lungul vie ii, cu
mobilierul percep iilor. Lumea obiectiv exist ,
dar nu are sens dac nu trece prin filtrul min ii
mele. Subiectivitatea îi confer realitate unei
lumi de obiecte mute, nemi cate, îns exist o a
treia dimensiune care este cea în care
individualitatea mea intr în contact cu ceilal i,
cu societatea mea, cu cultura c reia îi apar in.
Adic , exist ceva care nu este nici paradox,
nici imposibilitate i care se nume te
individualitatea colectiv . Acolo m simt mai
împlinit, mai mul umit, în consonan mai bu-
cu lumea. În acea individualitate împ rt -
it , unde g sesc familia, femeile i sexul, prie-
tenii... Astfel, pentru mine realitatea este ca o
stea în trei col uri: materia, psihicul i cultura.
Realitatea material , realitatea subiectiv i
realitatea întâlnirii eului meu cu lumea. Nu îmi
place s o sacrific pe nici una dintre ele. Numai
atunci când cele trei se manifest , pot s spun
m simt fericit.
Jocurile noastre de salon nocturne au con-
tinuat i unul dintre ele era scrabble, jocul de
cuvinte formate din jetoane a ezate pe un ca-
dru. Câ tig cel care formeaz mai multe cuvin-
te cu literele care îi vin la întâmplare. Combi-

119
na ia alfabetic se schimb în func ie de limb ,
pentru c spaniola abund în vocale, iar en-
gleza, în schimb, este plin de consoane. Litera
„W”, grupul „SH” i dublele „TT”, „MM” sau „SS”
formeaz în englez leg turi de neconceput în
spaniol . Noi, pe de alt parte, avem acel
clitoris al limbii, „N”, care îi înnebune te pe
str ini pentru c li se pare c este o extra-
vagan hispanic , medieval , comparabil cu
Sfânta Inchizi ie, când ea de fapt este o liter
futurist , care cuprinde i suprim coiturile di-
ficile ale lui „GN” din francez , ale lui „NH” din
portughez sau impronun abilul grup „NY” din
englez .
Jucam ca într-o familie plictisit i bine con-
solidat to i trei, Diana, Lew i cu mine, folo-
sind alfabetul englez. De i tiu destul de bine
limba englez , nu îi apar in i nu îmi este pro-
prie. Niciodat nu am visat în englez . Mental,
o vorbesc traducând rapid din spaniol . Asta se
vede pentru c engleza mea este plin de
paronimii spaniole, locu iuni de origine latin i
arab , mai mult decât de extrac ie saxon i
germanic . Gre eala mea, în noaptea aia, a fost
-mi a ez dinainte, pe tabl , cuvântul wheel
(roat ) format perfect i cu cinci spa ii în con-
tinuare pentru a-l completa i câ tiga puncte
formidabile. Nu îmi venea în minte decât wheel-
barrow (c ru ), fiindc adesea fredonam o me-
lodie irlandez simpatic , Molly Malone, care

120
str tea str zile lungi i înguste cu harabaua
ei (she plowed her wheelbarrow through the
streets long and narrow), numai c pentru acel
cuvânt era nevoie de ase spa ii, iar eu, pe de
alt parte, nici nu aveam literele necesare. A
trebuit s las s -mi treac rândul i Lew, în
schimb, a i umplut spa iul acela al jocului
râvnit de mine cu cele cinci litere ale sale,
house, pentru a forma cuvântul compus saxon
wheelhouse, cabina timonei. Am spus c nu
cunosc acel cuvânt. Diana m-a privit prelung. A
întors violent literele care se aflau pe t bli a
mea i mi-a demonstrat c a fi putut s umplu
spa iul liber de dinainte cu chair, formând
wheelchair, care înseamn , pur i simplu,
scaun cu rotile.
— i zici c vrei s predai la o universitate
din Statele Unite? îmi spuse pe un ton de o iro-
nie insuportabil . Ai grij . Studen ii vor ajunge
te înve e ei pe tine.
— tiu totul sau î i închipuie asta?
— tiu mai mult decât tine, de asta po i s
fii sigur, zise Diana i Lew coborî privirea i ce-
ru s continu m jocul.
Ba chiar Lew Cooper a fost cel care a sugerat
un alt joc pentru serile noastre de monotonie
local . S ne imagin m, spuse el, c suntem
Rip Van Winkle i c dormim timp de dou zeci
de ani. Peste ce fel de ar d m când ne trezim?
— Mexic sau Statele Unite? am întrebat,

121
pentru a fi clar c exist mai mult de o ar pe
lumea asta.
S-au uitat la mine de parc a fi fost chiar
un înapoiat mental.
Cooper a trecut imediat, inevitabil, la tema
pierderii inocen ei care îi obsedeaz a a de mult
pe yankei. M-am întrebat mereu când au fost
inocen i, atunci când i-au omorât pe indieni,
când s-au l sat prad destinului neexprimat i
au dat frâu liber ambi iilor continentale, de la
Atlantic la Pacific, când anume? în Mexic îi
admir m pe cade ii care s-au aruncat de pe
în imile fortului de la Chapultepec ca s nu
se predea trupelor invadatoare ale generalului
Winfield Scott. S fi fost doar ni te adolescen i
perver i care au refuzat s î i predea steagul
inocen ei invadatoare? Când au fost inocente
Statele Unite? Atunci când exploatau munca
negrului în sclavie, când se masacrau între ei
în timpul R zboiului de Secesiune, când
exploatau munca unor copii i emigran i i
adunau averi colosale ob inute, f îndoial , în
mod inocent? Când au c lcat în picioare ri
ap rare ca Nicaragua, Honduras,
Guatemala? Când au aruncat bomba peste
Hiroshima? Când McCarthy i comisiile lui au
distrus vie i i cariere pe baza unei simple
insinu ri, b nuieli, paranoia? Când au desfoliat
jungla din Indochina cu otrav ? Am râs în
sinea mea, p strând un posibil r spuns pentru

122
întrebarea jocului lui Rip Van Winkle. Da, poate
SUA au fost inocente doar în Vietnam,
pentru prima i unica dat , crezând c , a a
cum a spus generalul Curtis Le May, eful
For elor Aeriene ale Statelor Unite,
„bombardarea Vietnamului e ca o întoarcere la
perioada cavernelor”. Ce uimitor trebuie s fi
fost pentru o ar care nu pierduse niciodat
un r zboi s piard unul chiar în fa a unui
popor s rac, asiatic, galben, inferior etnic în
mintea rasist care, exprimat sau reprimat ,
ru inat sau comb tut , persist în orice
american ca o cruce intuit în frunte. Cei doi
americani vorbeau, iar eu, poate pentru c
ambii erau actori, mi-am imaginat c faimoasa
inocen era doar o imagine de auto-consolare,
promovat cu prec dere de cinematografie, în
literatur , de la începuturi, de la chinuitul
puritanism al lui Hawthorne, pân la co marele
nocturne ale lui Poe i cele diurne ale lui
James, nu a existat inocen , ci team de
for ele întunecate pe care fiecare fiin uman
le poart în sine; eul potrivnic este protago-
nistul din Moby Dick, de exemplu, nu o balen .
De acord, asta aproape c este o defini ie a lite-
raturii bune, a epicii despre eul potrivnic... Nu
tiu dac Tom Sawyer i Huck Finn sunt într-a-
dev r inocen i sau reprezint doar o aspira ie
bucolic în care leg tura cu familia (Tom) sau
cu râul (Huck) îi distrage momentan de la da-

123
toriile curente de a câ tiga bani, de a-i sprijini
pe cei n stui i i de a practica arogan a ca pe
un drept divin. În orice caz, Mark Twain nu era
inocent, era ironic, iar ironia, potrivit inventa-
torului ei modern, Kierkegaard, este negativ ,
„o dezvoltare anormal care... la fel ca ficatul de
gâsc de Strasbourg ajunge s provoace
moartea individului”. Dar, în acela i timp, re-
prezint o modalitate de a ajunge la adev r,
deoarece limiteaz , define te, încheie, abrog i
penalizeaz ceea ce noi credem c ar fi o certi-
tudine.
Dar în cinematograful american chiar este
creat mitul inocen ei, f nici o umbr de iro-
nie. Ochii mei de copil sunt plini de acele per-
sonaje de provincie, care ajung în ora e i se
expun celor mai mari pericole, luptând contra
sexului (Lilian Gish), locomotivelor (Buster
Keaton), zgârie-norilor (Harold Lloyd). Cum mai
savuram, de mic, filmele sentimental inocente
ale lui Frank Capra, în care viteazul Quijote
provincial, Mr. Deeds sau Mr. Smith, învinge cu
inocen a sa for ele corup iei i ale minciunii.
Era un mit frumos, în acord cu politica
umanist a lui Franklin Roosevelt. Pentru c
doctrinei New Deal propuse de el i-a urmat al
doilea r zboi mondial cu lupta contra
fascismului, care nu numai c nu era inocent,
ci era diabolic de-a dreptul, americanii ( i noi
împreun cu ei) au crezut cu totul în mitul

124
inocen ei. Gra ie onestit ii lor, au salvat lumea
de dou ori, învingând for ele r ului, i-au ar tat
cu degetul i anihilat pe reprezentan ii supremi
ai axei r ului, Kaiserul i Hitler. De câte ori nu
am auzit americani de toate felurile spunând:
„De dou ori ne-am dus s salv m Europa în
secolul sta. Trebuie s ne fie mai mult decât
recunosc tori.” Pentru ei, ca în „romanele
interna ionale” ale lui Henry James, Europa
este corupt , Statele Unite sunt inocente. Nu
cred s existe o alt ar , mai ales una cu atâta
putere care s se simt a a de inocent sau s
fac parad de asta. Englezii ipocri i, francezii
cinici, germanii mândri (inculpa ii i
autoflagelan ii germani, a a de lipsi i de ironie),
violen ii (sau plâng re ii) ru i, nici unii nu î i
închipuie c na iunea lor ar fi fost vreodat
inocent . Statele Unite, în consecin , declar
politica lor extern este total dezinteresat ,
aproape un gest filantropic. Cum asta nu este
i nici nu a fost vreodat a a pentru nici o mare
putere, inclusiv pentru Statele Unite, nimeni nu
îi crede, îns autoam girea american îi arunc
pe to i într-un fel de z ceal comun . To i
tiu ce fel de interese se afl în joc, dar nimeni
nu trebuie s recunoasc asta. Ceea ce se
urm re te, dezinteresat, sunt libertatea,
democra ia, salvarea celorlal i de ei în i.
Mi-am închipuit-o pe Diana în copil rie,
ascultând predici luterane într-o biseric din

125
Iowa. Ce putea s în eleag o minte de copil
când un pastor îi spunea c to i oamenii sunt
vinova i, nedemni, condamna i i totu i Cristos
îi accept , de i nu merit , pentru c moartea
lui Cristos a sp lat cu prisosin p catele
noastre? O doctrin de dimensiunile astea ne
osânde te, a adar, s tr im încercând s
justific m credin a lui Cristos în noi? Sau ne
condamn s fim complet iresponsabili,
deoarece p catele noastre au fost mântuite pe
Golgota?
Cuvintele b trânului actor mergeau mai de-
parte decât cuget rile mele. Rip Van Winkle al
u se trezea i nu mai recuno tea ara înteme-
iat de Washington i Jefferson. Lew Cooper ve-
dea ceea ce tr ise chiar el cu ochii larg deschi i.
Vedea nevoia puritan teribil de a avea un
du man vizibil, identificabil, incontestabil.
Viciul american era obsesia aceasta maniheist
în stare s priceap lumea doar împ it în
buni i r i, f nici o alt posibilitate. Cooper
spunea c nici un american nu poate s
tr iasc lini tit dac nu tie contra cui lupt .
Ascunde acest lucru în spatele ideii c trebuie
recunoasc r ul ca s îi poat ap ra pe cei
buni. Dar când Rip Van Winkle se treze te,
iar i i iar i, descoper c cei buni, ca s se
apere, au împrumutat felul de a fi al celor r i.
McCarthy nu i-a urm rit pe comuni tii pe care
îi vedea ascun i pe sub paturi. I-a prigonit i i-a

126
umilit i i-a divizat pe democra i cu acelea i
metode pe care comunistul Vâ inski le folosise
în Uniunea Sovietic pentru a-i combate de fapt
tot pe comuni ti. Victimele maccarthismului,
ale Comitetului pentru Activit i Antiamericane,
ale Comitetului Dies, ale tuturor acelor
tribunale ale Inchizi iei aduse la zi au fost
Washington, Jefferson, Lincoln, spunea cu
amar triste e Lew. Ne-am condamnat pe noi
în ine. Rip Van Winkle prefer s intre înapoi
într-o scorbur de copac i s mai doarm
dou zeci de ani. tie c la trezire o s dea peste
aceea i situa ie.
— O ar care, în ciuda a ceea ce i-a
propus, nu a reu it s ajung la în imea
idealurilor sale? i-am întrebat pe colegii mei de
joc.
— Da, zise Cooper. Nici o ar nu a reu it
asta. Îns celelalte sunt mai cinice. Noi suntem
ideali ti, nu tiai? Ne situ m întotdeauna de
partea binelui. Unde ne afl m noi, acolo se afl
i binele. Când nu mai credem asta,
înnebunim.
— Nu ar fi trebuit s plec m niciodat , zise
mult mai simplu Diana.
Mi-o aduc aminte în acel moment a ezat pe
covora , cu picioarele încruci ate i cu mâinile
unite în poal .
— Romanul lui Thomas Wolfe care se in-
tituleaz „You Can't Go Home Again”'... „Nu te

127
mai po i întoarce acas ”... sta e titlul cel mai
adev rat din toat literatura american ... Pleci
de acas i nu te mai po i întoarce, oricât ai
dori..., ad ug Diana cu privirea obosit .
Am întrebat-o din priviri dac era i cazul ei.
A dat din cap c da.
A povestit c , atunci când s-a întors dup ce
tr ise în Fran a, a dat peste o întreag nou ge-
nera ie în California, în Vestul Mijlociu, pe
Coasta de Est, care voia s dea ce avea mai bun
i nu era l sat . Era atât de mare contrastul
dintre idealurile tinerilor în deceniul care
tocmai trecuse, anii aizeci, i corup ia,
minciuna enorm a guvernan ilor, violen a care
izbucnea prin to i porii societ ii... în noaptea
aia, Diana a povestit ceea ce era în mintea
întregii lumi, dar a povestit a a cum era ea, o
fat din Vestul Mijlociu care se dusese s
doarm la Paris i apoi, la fel ca Rip Van
Winkle, revenise în anii aizeci în plin viitoare
a asasin rii fra ilor Kennedy i a lui Martin
Luther King, a pieirii unor zeci de mii de fl i
du i de prin a ez rile rurale în junglele asiatice,
mor ii din Vietnam, solda ii droga i, mor ii
inutili, carnea de tun, iar în ar un cor de
mincino i spunând c inem piept expansiunii
Chinei prin salvarea democra iei vietnameze,
împiedicând c derea pieselor de domino...
Johnson, Nixon, marile voci ale ipocriziei,
ignoran ei, prostiei. Cum s nu devin

128
dezam git o genera ie întreag , cum s nu se
ajung la mitralierea studen ilor în Kent State,
la b taia cu bastoane a manifestan ilor din Chi-
cago, la aruncarea în închisori a Panterelor Ne-
gre? i pentru ce? — ridic tonul Diana, p rând
se treze te chiar ea dintr-un somn prelung
din spatele unui ecran argintat care era propria
ei perspectiv asupra lumii — dac nu ca s fa-
averi, ca s se corup în mod vulgar, cu cât
îmbog eau mai tare vreo sut de contractan i
i o duzin de mari companii care lucrau pen-
tru ap rare, e în regul , asta în eleg, dar m
scoate din min i capacitatea acestor canalii de a
se îndr gosti de propria putere, de a crede în
puterea lor ca în ceva nu doar ve nic, ci i im-
portant, Doamne sfinte, ultracretinii tia cred
puterea lor conteaz , nu tiu c singurul lu-
cru care conteaz e via a unui tân r pe care l-
au trimis s moar degeaba într-o jungl
asiatic , un b iat z cit de cap care pentru a-
i justifica prezen a acolo a dat foc unui sat i i-
a omorât pe to i locuitorii, altfel, de ce s-ar mai
afla acolo, la ce-ar mai fi bun mitraliera asta a
rei fabricare a dat de lucru unor mii de
muncitori i familiilor lor, o simpl mitralier îi
dea atâta putere lui Lyndon Johnson, lui
Richard Nixon, Zei ei Minciuna, Curvei
Puterea? Diana Soren î i pierdea suflul, vocea îi
aluneca într-un abis straniu, gol, avea s se
întoarc la somnul de înc dou zeci de ani,

129
doar ca s nu afle ce se mai întâmpl acolo,
acas , unde nu te mai puteai întoarce
niciodat ... America era ceea ce se în-tâmpla în
afara somnului.
Ap pe butonul casetofonului i se auzi
vocea lui Jose Feliciano cântând Baby Light My
Fire. Cooper se ridic indignat i închise apa-
ratul. Parodie vocea lui Feliciano. La asta am
ajuns. Asta era muzica de azi, muzic s lbatic
de cretini, baby light my fire, se strâmb hidos
i ceru permisiunea s plece la culcare.

XVII

Dup ce devenise clar prerogativa mea de a

mâne acas i de a scrie toat ziua, într-o
diminea , pe nea teptate, m-am dus pe platoul
de filmare. Diana nu s-a sup rat c nu am
anun at-o, m-a primit cu mari gesturi de
bucurie, m-a dus i m-a prezentat tuturor i m-
a invitat s beau o cafea în rulota ei. Era
aceea i pe care o folosiser m în studiourile
Churubusco din Ciudad de Mexico. Acum, zise
ea cu o privire ugubea , nu mai trebuie s o
folosim ca atunci. De ce nu? i-am r spuns.
Când am ie it din rulot , fata de la machiaj
i coafeza o a teptau ner bd toare. Regizorul
era nelini tit. Ziua înnorat începea s se
însenineze. El privea c tre cer printr-un aparat
mic, foarte delicat i misterios, închizând un

130
ochi, încre indu- i toat fa a, de parc ar fi
teptat instruc iuni de sus pentru a continua
film rile i a mai economisi banii unei companii
care f îndoial lucra în preajma lui
Dumnezeu, având binecuvântarea i mandatul
acestuia.
Peisajul mun ilor din Santiago se stric i se
reface dup capriciile luminii. Am mers pe po-
di pân la în imile care adunau toat umbra
zilei, leg nându-se ca ni te copaci sub mirajul
firmamentului. Ni te copii jucau fotbal pe un
teren improvizat. Spectacolul era comic, fiindc
nici o capr dintre cele cu care veniser nu res-
pecta zona demarcat pentru joc i intrau în ea
tot timpul; atunci, b ie ii încetau s mai fac
pe micii campioni de fotbal i reveneau la con-
di ia lor de îngrijitori de turme. Un grup de oi
placide, cu lâna r sucit asemenea unei peruci
murdare de magistrat englez, ajunse deodat
pe teren i pu tiul care le avea în grij începu
fie fluierat i înjurat de c tre juc tori. Unul
dintre ace tia s ri pe el, îi lu b ul de p stor i
începu s -l bat . Am alergat s -l opresc, i-am
desp it, l-am certat pe agresor, care era mai
înalt decât cel agresat, i i-am oc rât pe
ii echipelor care erau gata s se r zbune
pe mioarele care le stricau marginile terenului
sportiv, marcându-le cu c reze.
— Ia mai l sa i-l, m i b ilor. Nu-i vina
lui.

131
 — Ba-i vina lui, zise cel mai mare. Cine se
crede. N-o fi Benito Juârez.
Aluzia asta mi s-a p rut atât de insolit c la
început am izbucnit în râs, apoi am devenit cu-
rios. L-am privit cu aten ie pe b iatul agresat.
N-avea mai mult de treisprezece ani, înf area
lui era foarte indigen , obrajii îi erau ca dou
vase de lut ars, ochii aveau o triste e mo tenit ,
trecut din secol în secol. Era îmbr cat cu o c -
ma , ni te izmene mulate, p rie de paie,
sandale i avea, pe deasupra, o turm în grij .
Era într-adev r o copie a lui Benito Juârez, care
pân pe la doisprezece ani nu a vorbit în
spaniol , a fost un p stor analfabet, iar apoi,
dup cum se tie, a devenit pre edinte,
înving tor al împ ratului Maximilian i al
francezilor, eroul Americilor i specialist în
zicale celebre. Silueta lui impasibil se afl în
mii de pie e din sute de ora e mexicane. Juârez
s-a n scut ca s devin statuie. B iatul sta
era originalul.
I-am oferit o coca-cola i ne-am îndreptat
agale spre platoul de filmare.
— De ce te atac ?
— S-au ofticat r u c eu am f cut pe Juârez.
— Poveste te-mi cum s-a întâmplat. Mi-a
spus c în urm cu un an, o companie de
televiziune englez fusese pe acolo s borneze
un film i c i-au oferit s joace rolul lui Juârez
copil p zindu- i turma. Tot ce avea de f cut era

132
 treac prin fa a camerelor cu oile. I-au dat
zece dolari. Ceilal i b ie i l-au privit cu dispre ,
dar el a cheltuit o parte din bani f cându-le
cinste tuturor cu coca-cola, îns cea mai mare
parte din bani i-a dat-o tat lui s u. B ie ii nu
s-au lini tit. I-au purtat pic , l-au izolat. El i-a
întrebat pe englezi când se va da filmul, când
va putea s -l vad . Ei i-au spus c peste un an.
se va anun a desigur prin ziare i în pro-
gramele de televiziune. Le-a spus asta b ie ilor,
dar ei n-au f cut decât ca s -l insulte i mai
tare. Când o s te vedem la televizor, Benito?
Ce, or s te fac vedet de cinema, Benito? i
dac n-au fost decât ni te gogo i, Benito?
M-a întrebat dac tiam c s-ar fi difuzat fil-
mul i când ar putea fi v zut i aici, în
Santiago, pentru a le astupa gura tuturor boilor
stora.
Nu, i-am spus, nu tiu nimic, nu am auzit
niciodat despre filmul sta...
Pu tiul strânse buzele i l coca-cola pe
jum tate b ut . Îmi ceru voie s plece s i va-
de turm .
M-am întors pe platou. Stuntman, cascado-
rul, tocmai realiza o scen de îmblânzire a unui
mânz s lbatic în fa a camerelor. Era îmbr cat
cu vestimenta ia actorului principal, care îl
privea din scaunul s u pliant, sorbind dintr-un
pahar cu bloody-mary. Regizorul mai cerea câte
o împu tur , ca s -l agite pe mânz, i atunci

133
stuntman intra în arc s -l mai dreseze. O
uta din priviri pe Diana, a ezat al turi de
actor, iar regizorul începea s -l certe, nu avea
de ce s se uite spre actori, nu avea de ob inut
încuraj rile nim nui. Nu î i d dea seama c
era singur în mun ii mexicani îmblânzind un
mânz s lbatic, nu aflase înc despre iluzia
scenic prin care este anulat cel de-al patrulea
perete al scenei, cel care se deschide c tre
public, c tre ora , c tre lume, c tre magie,
devenea tot mai elocvent regizorul, în cuvintele
ruia recuno team adeptul artelor lui
Stanislavski i Lee Strasberg, redus (sau m rit,
dup cum priveai) la acest post de creator al
unei arte unde arta nu trebuie niciodat s se
fac sim it . Era în regul , mi-am spus. Era un
compromis satisf tor. În mâinile unui
Bunuel, Ford sau Hitchcock era cel mai bun
compromis: s spui totul cu o art care fiind
atât de înalt i de intens nu se mai f cea
sim it , topindu-se în claritatea execu iei
tehnice. O art identic privirii.
Stuntman o lu în glum , râse i spuse tare:
— S vin încoace scriitorul mexican s -l do-
mesticesc eu. Se zice c sunt mari c re i
mexicanii tia.
— Nu, i-am strigat din mers, eu nu tiu s
resc. Dar nici tu nu tii s scrii o carte.
Nu m-a auzit, sau era prea m rginit, fiindc
tot restul zilei nu f cuse altceva decât o succe-

134
siune de activit i manuale, mutase rulote,
prinsese cabluri, ridicase ma ini, stârnise cai,
încercase pu ti i num rase în gura mare
cartu ele trase, de parc voia s m
impresioneze cu îndemânarea lui mecanic , pe
mine care nu tiu s conduc nici m car un
automobil sau s schimb o roat .
Exhibi ionismul s u fizic m lini tea, totu i.
Mai demult, când coafeza îmi povestise c înc
din Oregon stuntman umbla dup Diana, mi l-
am imaginat într-o rulot cu ea în timp ce eu
mâneam în Santiago s îmi scriu cu deza-
gire crescând strofele chinuite. Iar acum,
zându-i fanfaronadele machiste, m-am
convins c nu o atinsese niciodat . Se afi a
prea mult, insista, nu era sigur pe el, nu era un
rival...
Pe drumul de întoarcere la Santiago, Diana
s-a sprijinit de um rul meu i a început s se
joace cu unghiile mele, excitându-m . Am tre-
cut cu ma ina pe lâng pu tiul care îl jucase pe
Juârez i i-am relatat Dianei toat povestea.
— Ce i-ai spus?
— Adev rul. C nu tiam nimic.
Ea a scos un zgomot gutural pe care i l-a
reprimat imediat, ducându- i mâna la gur ,
dând drumul unghiilor mele.
— Ce r u ai f cut.
— Nu te-n eleg.
— Cum s -n elegi? Tu e ti un om care g -

135
se te mereu masa pus , tu nu tii ce înseamn
lup i, s te smulgi din mizerie...
— Diana...
— Trebuia s -i spui c da, nu- i dai seama,
trebuia s -i spui c l-ai v zut, c a fost grozav,
filmul e un succes peste tot, c în curând va
rula i aici, la Santiago i c asta o s le
închid gura prietenilor s i...
— Dar asta e o iluzie...
— Cinematograful e o iluzie! ochii ei strigau
mai tare decât glasul.
— Refuz s le dau speran e false oamenilor
stora. E mai r u. Te asigur c mai târziu se
de te c e mai r u. Pr bu irea e dezas-
truoas .
— Ei bine, eu cred c trebuie s -i întinzi o
mân celui care are nevoie, to i avem nevoie s
ni se-ntind o mân ...
— O poman , vrei s spui...
— OK, a a, o poman ...
— Ca s nu mai ias niciodat din starea de
pomanagii. Nu pot s suf r caritatea, filantro-
pia...
Se îndep rt de mine de parc a fi ars-o,
înghe ând la rândul ei.
— Chiar mâine o s -l caut pe b iatul acela.
— Î i repet c o s -l faci i mai nefericit.
— O s caut filmul la, o s -l aduc aici, o s
i-l ar t copilului, familiei, prietenilor...
— Or s -l urasc i mai tare, or s -l invidie-

136
ze, Diana, i n-or s fie urm ri, nu va exista un
alt film...
— Ce pu in imagina ie ai, te asigur c e ti
lipsit total de imagina ie, ca i de mil ...
— Pentru tine, toate sunt ca pastele de din i
italiene...
Ne-am întors spatele, privind cu mare aten-
ie un peisaj neinteresant, plat, ters.

XVIII

— Ai l sat u a deschis .
— i se pare. Uite. E bine-nchis .
— M refeream la u a de la baie.
— Da. E deschis . i ce dac ?
— i-am cerut s o ii mereu închis .
— Numai c acum tot intru i tot ies prin ea.
— De ce?
— De aia. Fiindc m-a lovit dintr-o dat r z-
bunarea lui Moctezuma, pentru c ...
— Min i. Asta nu vi se-ntâmpl vou . E re-
zervat pentru noi.
— Diareea nu ine seam nici de frontiere,
nici de culturi, dac vrei s tii!
— E ti de o vulgaritate îngrozitoare.
— Ce- i pas dac u a de la baie e deschis
sau închis ?
— E doar o favoare pe care i-o cer.
— Ce dr gu . Bine c nu-mi dai ordine. Doar
aflu în casa ta.

137
 — Nu am spus asta. Te rog doar s
respec i...
— Fixurile tale?
— Nesiguran a mea, prostule. Sunt foarte
sensibil la ceea ce e deschis sau închis, mi-e
fric , ajut -m , respect -m ...
— Rela ia noastr o s atârne de faptul c
eu închid sau las deschis u a de la baie?
— E un lucru m runt. i, da, te afli la mine
acas ...
— Iar tu în ara mea.
— Mâncând rahat, e adev rat.
— Am putea s ne întoarcem în Iowa ca s
mânc m gogo i în celofan, hamburgeri din car-
ne de câine, când vrei...
— Dac nu-mi respec i sl biciunea, n-ai de-
cât s iei pentru tine baia cealalt i s mi-o
la i pe asta doar pentru mine...
— A putea s m i duc s dorm în alt ca-
mer .
— Î i cer doar o favoare neînsemnat . ine
a de la baie închis . Mi-e fric de u ile de la
baie deschise, clar?!
— Dar nu te deranjeaz s dormi cu drape-
riile de la fereastr desf cute.
— Asta îmi place.
— Ei bine, mie nu. Intr soarele de la prima
or a dimine ii i nu mai pot s dorm.
— Î i împrumut o masc de ochi de la Ame-
rican Airlines.

138
 — Tu te treze ti în zori, e-n regul . Dar eu
mân cu o nevralgie cumplit .
— Du-te la farmacie i cump i aspirin .
— Pentru c ii tu neap rat s dormi cu dra-
periile deschise?
— A tept.
— Pe cine? Pe Dracula?
— Nop ile frumoase în care luna umple o
înc pere, o transform i te transport în alt
moment al vie ii tale. Poate asta se va-ntâmpla
vreodat .
— Vreodat ?
— Da. Lumina lunii într-o înc pere, într-un
amfiteatru, asta transform lumea, în a a ceva
po i s crezi.
— Mi-ai spus s nu cred în biografia ta.
— Doar în imaginile pe care ti le ofer eu trep-
tat.
— Iart -m . O s in u a închis . Ca s nu
scape nici o raz de lun .
— Mul umesc.
— Dac o s intre vreodat , în vreo noapte.
— O s intre. Via a mea depinde de asta.
— Cred c vrei s spui: memoria mea.
— Tu nu- i aminte ti de nici o noapte pe
care ai vrea s-o recuperezi?
— De multe.
— Nu, nu se poate s fie „multe”. Una sin-
gur sau nimic.
— Trebuie s m gândesc la asta.

139
 — Nu. S i imaginezi.
— Spune-mi de ce instrumente am nevoie,
Duse.
— Nu- i bate joc.
— Duse meduse.
— E nevoie de z pad .
— Aici?
—Z pad tot timpul. Z pad în toate cele
patru anotimpuri ale anului. Nu-mi pot imagina
a ceva f z pad . Z pad afar . Un cerc.
Un teatru circular. Un amfiteatru. Un lumina-
tor. Noaptea. Eu întins pe scen . Numai noi
doi. El deasupra mea. C utând cu mâna.
Ridicându-mi fusti a.
— A a?
—F grab , explorând, ridicându-mi fus-
ti a, b gându-mi mâna prin chilo i, c utând în-
tunericul...
— A a.
— Pân când trece luna i lumina ne
acoper , lumina lunii lumineaz prima noapte
de iubire, iubirea mea...
— A a, a a...
— A a. Te rog, acum.
— Dar nu e lun . Îmi pare r u.
— Ce?
— Luna nu e aici. Va trebui s a tept m.
Sau dac vrei cump r una de hârtie i i-o
atârn deasupra patului.
— Nu ai imagina ie, i-am mai spus.

140
 — Hai, nu plânge, nu merit .
— Aproape. Aproape c î i reu ise. Ce p cat.
— Uite.
— Ce faci? Ce-i asta?
— Un cadou. În schimbul pastei de din i.
— Mi-ai omorât imagina ia. Nu ai dreptul s
faci asta.
— E deja trei diminea a. Trebuie s te scoli
foarte devreme. Mai dore ti ceva?
— Ridic -te i închide u a de la baie, te rog.
— Noapte bun .

XIX

Autorit ile din Santiago au oferit o cin

echipei de filmare. O curte interioar a
Prim riei coloniale a fost amenajat cu mese,
scaune i decorat cu hârtie creponat i cu
felinare chineze ti. Func ionarii s-au distribuit
echitabil: domnul guvernator cu regizorul,
pre edintele comitetului municipal cu actorul i
cu iubita lui. Diana i cu mine al turi de
comandantul zonei militare, un general cu o
înf are deosebit de oriental . Se spune c
generalul francez Maxime Weygand era fiul
natural al împ tesei Carlota f cut cu un
oarecare colonel Lopez, un apropiat al
împ ratului Maximilian, care l-a tr dat de dou
ori: mai întâi cu împ teasa, apoi în tab ra
republican de la Queretaro, unde Lopez le-a

141
deschis calea juarezi tilor ca s -l captureze pe
împ ratul austriac. În acel moment, Carlota era
de mult plecat în Europa, ca s -i cear
ajutorul lui Napoleon al III-lea, alt tr tor,
precum i Papei Pius al IX-lea. i-a pierdut
min ile la Vatican i a fost prima care a
petrecut (oficial) o noapte în înc perile
pontificale.
A înnebunit sau sta s fii fost pretextul
pentru a- i ascunde sarcina i na terea? Nu a
mai ie it dintre zidurile castelului ei i
tân rului cadet „Weygand”, n scut în 1867 la
Bruxelles, i-a pl tit guvernul regal belgian
studiile de la St. Cyr i a a a ajuns eful
statului major din Foch în Primul R zboi
Mondial i comandant aliat suprem la
începutul celui de al Doilea. Probabil c a atras
aten ia multora în Fran a acest general
mândrii, cu pome i ridica i, nas maya , buze
sub iri ca o lam i încununate de o musta
rar , tuns scurt, abia vizibil . Scund, cu oase
fine i destul de îndesat, cu p rul negru ras pe
tâmple, descrierea mea f cut generalului Wey-
gand nu are ca scop decât s îl descrie pe gene-
ralul Agustin Cedillo, comandantul zonei mi-
litare Santiago. Îl asociez cu imperiul impus de
Napoleon al III-lea în Mexic pentru c , în plus,
pe unul dintre balcoanele cur ii interioare se
mai aflau i acum, dintr-o neglijen
republican f îndoial , însemnele

142
imperiului: acvila cu arpele, îns cu coroan ,
iar la baza scutului deviza: EGALITATE PRIN
JUSTI IE.
ezat în fa a mea i al turi de Diana, ne
privea curios pe amândoi, cu coada ochiului, de
parc privirea direct ar fi inut-o doar pentru
marile ocazii. Mi-am imaginat c acestea ar pu-
tea s fie doar cele ale înfrângerii i ale mor ii.
Nu m-am mai îndoit deloc: omul acesta ar fi
privit int la un pluton de execu ie, ca s dea
i ordinul de tragere sau ca s -l primeasc , în
aceea i stare egal de spirit. S-ar fi ferit, în
schimb, s priveasc direct pe cineva în via a
obi nuit , fiindc la noi în ar i între b rba i
o privire direct echivaleaz cu o privire de
înfruntare i provoac dou reac ii posibile. Cea
a la ului este s î i coboare privirea,
strângându-se i dându-se deoparte, a a cum
spune i o melodie. Cea a viteazului este de
sus inere a privirii celuilalt pentru a vedea cine
o coboar primul pe a sa. Situa ia se precipit
când unul dintre cei doi viteji pronun
cuvintele rituale: „De ce v uita i la mine?”
Violen a cre te dac se folose te formula
familiar a tutuitului: „Ce te ui i la mine?”, iar
dac se mai i adaug o insult direct : „Ce te
ui i la mine, boule, cârp , tic losule?”, explo-
deaz .
Cunosc tor al protocolului privirii în Mexic,
l-am privit i eu dintr-o parte pe generalul

143
Cedillo, observând cum ne privea i el pe Diana
i pe mine i, trecându-mi privirea mai departe
peste curte, am v zut c atitudinea asta se
repeta de la o mas la alta. To i evitau s se
priveasc direct în ochi, mai pu in inocen ii
americani din echip . Guvernatorul îl privea cu
coada ochiului pe comandant i la fel acesta pe
guvernator; primarul încerca s evite privirile
amândurora, iar eu am z rit, într-un col al
cur ii, un grup de tineri în picioare, printre ei
aflându-se i cel care se apropiase de mine în
pia a mare ca s st m de vorb , tipul cu
must i zapatiste i ochi languro i pe nume
Carlos Or tiz, tizul meu.
Comandantul i-a dat seama unde îmi era
intit privirea i, f s i-o mi te pe a sa,
mi-a spus:
— Îi cunoa te i pe studen ii de pe aici? I-am
spuns c nu, doar din întâmplare, pe unul
care îmi citise c ile.
— Aici nu sunt libr rii.
— Ce p cat. i ce ru ine.
— A a zic i eu. C ile trebuie aduse de la
Ciudad de Mexico.
— Aha, sunt importuri exotice, am spus cu
cel mai amabil surâs de care eram în stare, dar
alunecând pe latura umoristic i ugubea
spre care m simt atras de obicei când stau de
vorb cu autorit ile. Probabil, subversive.
— Nu. Aici ceea ce tim afl m de prin gazete.

144
 — P i atunci afla i cam pu in, fiindc gaze-
tele sunt tare proaste.
— M refer la oamenii simpli.
Aceast formul arhaic mi-a provocat râsul
i m-a f cut s m gândesc care ar fi putut s
fie originea social a comandantului. Partea
asta a lui r mânea o enigm , m-am v zut
obligat s admit în sinea mea. Diferen ele de
clas în Mexic sunt atât de brutale, încât este
foarte u or s pui fiecare persoan la rubric
lui prestabilit : indian, ran, muncitor, clas
mijlocie inferioar etc. Interesan i sunt oamenii
care nu pot fi clasifica i cu u urin , cei care
nu numai c urc pe scara social , ori devin
mai rafina i, ci oamenii care o dat cu
ascensiunea lor aduc cu ei i alt rafinament,
secret, foarte vechi, mo tenit de la cine tie câ i
str mo i pierdu i care au fost, poate, principi,
amani sau r zboinici în cadrul uneia dintre
miile de na iuni foarte vechi din Mexicul antic.
De unde, altfel, ar scoate aceste rezerve de
bdare, stoicism, demnitate, discre ie, care
contrasteaz evident cu plutocra ia g gioas ,
superficial , pompoas i crud din ara mea?
în realitate, cele dou clase sociale din Mexic
sunt formate de c tre cei care se las sedu i de
modelele occidentale, care îns nu le sunt
proprii, fiindc le lipse te cultul mor ii i al
sacrului, iar asta îi transform într-o clas
mijlocie comun i cam toant ; precum i de

145
 tre cei care conserv mo tenirea spaniol i
indigen a rezervei aristocratice. Nimic nu este
mai jalnic în Mexic decât cel din clasa mijlocie
comun plasat între aristocra ia indian i
burghezia occidental , cel care se scarpin pe
burt când te salut sau care trece în grab ,
s te priveasc i î i strig ceva, gen „ la cu
cr ic , la cu epcu , la cu
must cioar ...”
Generalul Cedillo p rea ( i prin asem narea
izbitoare cu Maxime Weygand) c provine din
chiar acele vremi apuse ce l-au v zut
scându-se pe generalul Joaquin Amaro,
ap rut din inutul muntos yaqui de prin Sonora
pentru a se al tura Corpului de Nord-Est al lui
Alvaro Obregon (un tân r blond i cu ochi
alba tri, care copil fiind îi aducea laptele
bunicii mele materne în Alamos), cu o e arf
ro ie legat pe cap i ale c rei capete îi c deau
pe o ureche, pentru a se transforma, datorit
frumoasei sale so ii creole, într-un juc tor de
polo pe iarb cu o înf are mar ial atât de
elegant i, gra ie propriei sale inteligen e, în
creatorul armatei moderne a Mexicului,
ap rut din revolu ie.
Cam din acela i aluat provenea, cred, i ge-
neralul Cedillo. Îi lipseau tr turile expresive
ale generalului Amaro, care era impulsiv i vor-
bea o francez impecabil . Dar, în 1970, nu era
greu s î i închipui prezen a generalului Cedillo

146
în cadrul revolu iei, destul de crud când i s-a
al turat, îns i foarte b trân deoarece
mo tenea acele secole de rafinat mu enie
neasc . Diana îl privea cu mare curiozitate,
admi ând, f s -mi spun asta, c nu îl
în elegea. Eu, care credeam c îl în eleg, nu m
încumetam decât s îl înv lui pe general într-o
aur de mister impenetrabil, dar l sându-m
cuprins de inevitabila a are proprie
scriitorului: luarea peste picior a autorit ii.
— A i avut greut i cu studen ii în 1968? l-
am întrebat brusc, încercând s îl provoc.
— La fel ca peste tot. A fost o mi care de ne-
mul umire care le face cinste b ie ilor, îmi r s-
punse el surprinz tor.
M-am sim it cam pus la punct de c tre ge-
neral i nu mi-a pl cut deloc.
— Au fost rebeli, i-am spus, la fel ca i dum-
neavoastr în tinere e, domnule general.
— Nu vor mai fi a a cu vremea, prelua el din
mers ideea pe care i-o pasasem f s vreau.
Cel care nu se revolt la tinere e o face la
trâne e. Iar un rebel în vârst e ridicol.
A fost tentat s spun alt cuvânt, mai dur,
dar s-a uitat într-o parte spre Diana i a f cut
doar o reveren u oar din cap, ca un
mandarin care intr într-o pagod .
— A fost nevoie s curg sânge? l-am între-
bat direct.
S-a uitat spre masa guvernatorului cu o li-

147
 rire plin de tâlc în privire.
— La prima manifesta ie, au fost voci care
mi-au cerut s ies cu trupele ca s o reprim. i
eu le-am spus doar atât: Domnilor, asta se las
cu sânge, dar înc nu curge. Mai a tepta i un
pic.
— Trebuie s tii s apreciezi momentul tre-
cerii la represiune?
— Trebuie s tii când ceea ce vrea lumea
înseamn ordine i siguran , prietene. Oame-
nii se cam satur pân la urm de agita ie. Par-
tidul stabilit ii este majoritar.
Acea aluzie amical era deja o provocare prin
care se încerca punerea mea într-o situa ie de
inferioritate fa de omul care avea putere. Iar
acea putere era cea a cunoa terii, informa ia.
M-am amuzat în sinea mea: vorbise la început
despre c i i gazete, doar ca s îmi dea de în-
eles c adev rata informa ie, cea care conteaz
pentru a trece la ac iune politic , nu se ob ine
din ceea ce spaniolii numesc „negreal ”, adic
tip rituri.
Ni s-au servit câteva feluri copioase tipic lo-
cale, care au întrerupt dialogul. Erau
mânc ruri pe baz de carne de porc cu diverse
garnituri i am renun at la satisfac ia
previzibil de a privi expresiile — uimire,
scârb , groaz , neîncredere — de pe fe ele
americanilor. S m nânce sau s nu m nânce?
Asta era dilema îndrept it a yankeilor afla i în

148
Mexic. M-am uitat insistent la Diana,
îndemnând-o s guste din mâncarea picant ,
cerându-i s nu se lase prad reac iei comune.
Îi i spusesem asta: „Eu m nânc ce mi se d , la
tine sau la mine în ar , i m descurc în caz
de boal i acolo, i aici. Voi da i o senza ie
lamentabil c v fuge p mântul de sub
picioare în fa a mânc rii mexicane. De ce noi
putem s tr im cu dou culturi, iar voi doar cu
una, pe care spera i s-o reg si i la tot pasul
oriunde v-a i duce?”
Diana a gustat din garnitura picant , iar de
al turi guvernatorul a început s râd de parc
ar fi l trat, v zând cum vedeta de cinema
ciugule te din bucatele care erau mândria
local .
— Exist oameni cu prea pu in vân poli-
tic i care anticipeaz evenimentele, stricând
astfel totul, spuse, cu mai pu in rezerv , dar
cu o insinuare sporit , generalul, evitând s
priveasc , îns obligat s asculte straniile
zgomote scoase de guvernator. Acestea se
puteau datora euforiei culinare sau doar
faptului c în acel moment î i f cuser apari ia
inevitabilii maria-chis, cântând inevitabilul lor
imn, melodia La Negra. „Negru a iubirilor mele,
ochi de hârtie în zbor”, fredona simpaticul
guvernator.
— S-ar fi putut evita aceste gre eli preluând
puterea, am aruncat cu inten ie provocatoare.

149
 — Cine?
— Dumneavoastr . Militarii.
Pentru prima oar , generalul Cedillo f cu
ochii mari i ridic acele pliuri de pe fruntea sa
unde ar fi trebuit s se afle ni te sprâncene
inexistente.
— , nici vorb , don Benito Juârez s-ar fi
sucit de dou ori acolo, la el în mormânt.
Mi-am reamintit de copilul p stor care ap -
ruse în filmul englezesc.
— Vre i s spune i c armata mexican nu
este armata argentinian , c dumneavoastr
respecta i cu orice pre institu iile republicane?
— Vreau s spun c suntem o armat ema-
nat din revolu ie, o armat popular ...
— Care totu i trage împotriva poporului, da-
e nevoie.
— Dac asta ne ordon autoritatea constitu-
it , civilii, spuse f s clipeasc , dar am
sim it c îl r nisem, c atinsesem o plag
deschis , c amintirea momentului de la
Tlatelolco era ru inoas pentru armat , care
dorea s uite acest episod, c despre asta nu se
vorbea, dar c se în elegea ceea ce îmi spusese
Cedillo: noi doar ne supunem ordinelor,
onoarea noastr e salvat .
— Nu trebuia s fac treaba poli iei sau a
vulturilor, i-am spus i mi-a p rut r u c am
cut-o, nu pentru mine, ci pentru prietenii mei
americani, pentru Diana; înc lc m propria mea

150
regul , cea pe care i-o explicasem studentului
Carlos Ortiz: nu am dreptul s îi implic la nivel
politic.
Mi-a p rut r u i pentru c prin compararea
lor cu poli tii i cu mercenarii, îi insultam pe
militari, în mod inutil, mi-am spus, din joac ,
doar ca s provoc. Dar a a cum p esc întot-
deauna, cu cât m juram mai tare c nu m
bag în politic , cu atât se b ga politica mai
mult în mine.
— Dumneavoastr a i fost foarte critic în le-
tur cu ceea ce s-a întâmplat în '68, tiu
asta, îmi spuse tergându- i buzele de sosul
mânc rii de porc.
— Am r mas interzis, i-am r spuns,
nest pânit, înfuriat.
— Spune i-i prietenei dumneavoastr s
aib grij , zise atunci samuraiul mexican,
brusc transformat într-un adev rat r zboinic
ef, st pân pe vie ile adunate în acea sear sub
voin a lui, la cheremul lui, în misterul lui.
Nu-mi venea s -mi cred urechilor. Spune i-i
prietenei dumneavoastr s aib grij , asta a
spus generalul? De parc ar fi vrut s
risipeasc orice îndoial , Cedillo a f cut atunci
ceea ce m temeam. A privit-o pe Diana. A
privit-o direct, f ocoli uri, f pudoare, cu o
str lucire s lbatic în care am distins, cu
groaz , poft i moarte, o natur îmblânzit
secole de-a rândul doar ca s poat s ri mai

151
bine asupra pr zii, învins dinainte, pentru
acel moment oportun la care se referise
generalul. O dorea, o amenin a, m detesta i,
amândurora, Dianei i mie, privirea
comandantului ne comunica în acel moment o
ur social intens , o implacabil opozi ie de
clas , un resentiment care m izbea în valuri,
transmis de intensitatea privirii, de obicei
ascuns , a militarului, fa de ceilal i comeseni,
de primar, guvernator, societatea local , de
bodyguarzi; ace tia v zându-l pe Cedillo, ca
unii care primesc împ rt ania i se simt
trun i de fiin a i de spiritul lui Dumnezeu,
începur s se mi te, s se rea eze, s se
adune, s înainteze pu in, ducând mâinile la
locurile ascunse unde î i ineau armele, pân
când l sarea genelor, ordinul de lini tire le-a
venit chiar de la acei ochi obi nui i s comande
i s fie asculta i f cea mai mic ov ial , de
la distan , orbe te dac trebuia.
A fost un reflux instantaneu; mareea s-a re-
tras, clipa de tensiune nu a fost dus mai
departe, b ie ii au reînceput s fumeze i s
formeze cercuri masonice, guvernatorul, cel
atât de idiot, se agita nervos, primarul ordona
fie aduse cafele, îns eu am continuat s
percep în interior alarma provocat de general;
amenin area lui nu se disipa, tiam c o s
mân în mine, orice a fi f cut, tot timpul pe
care aveam s -l mai petrec în Santiago,

152
afectându-mi iubirea, scrisul, lini tea...
— În Mexic s nu te bagi în încurc turi, i-am
spus Dianei, dup ce am cerut scuze în numele
ei, pentru c ea trebuia s se trezeasc la cinci
diminea a, ne-am ridicat, am mers foarte încet
pân afar din curte. Niciodat n-o s mai ie i
din încurc turi, dac te bagi în ele.
Ea m-a privit impasibil , de parc a fi in-
sultat-o recomandându-i s fie atent .
M-am bucurat totu i, când, privind spre un
col al cur ii, am v zut grupul de studen i i am
realizat c reu eam s îi diferen iez clar de
bodyguarzi. Nu puteau fi confunda i. Carlos
Ortiz era foarte diferit de general i de b ie ii
lui. M-a mai lini tit faptul c erau a a de
diferi i, a a de proaspe i, poate chiar se
mântuiser singuri... Pân la urm îns ,
nelini tea fa de Diana, din cauza celor spuse
de general, a reu it s precump neasc asupra
oric ror alte motive de satisfac ie. Ce a vrut s
spun ? Cu ce putea o actri de la Hollywood
deranjeze, s afecteze, s provoace un
general al armatei mexicane?
— Ai sim it cât de ap toare era atmosfera?
am întrebat-o pe Diana.
— Da, îns n-am în eles de ce. Tu ai în eles?
— Nu. Nici eu.
— Ne invidiaz pentru c ne iubim, izbucni
într-un râs adorabil femeia.
— Da. Asta e. F îndoial .

153
 În mintea mea r sunau spusele generalului
Agustin Cedillo. „Spune i-i prietenei dumnea-
voastr s aib grij . Când dore te, s treac
pe la dou dup -amiaz s ia masa cu mine la
Club. Chiar aici, în Pia a Armelor.”

XX

Ca s m revan ez pentru pasta de din i ita-

lieneasc f cut cadou i ca s îmi fac iertat
atitudinea fa de copilul p stor, am ie it într-o
dup -amiaz monoton i ap toare s caut
ceva pentru Diana. Str zile din Santiago, în
timpul dup -amiezei, sunt teribil de pustii;
peste b nci se revars un soare de plumb i în
ora ul sta nu prea abund nici copacii, nici
umbrarele, ca s te mai r core ti. M sim eam
obosit i ame it dup ce abia parcursesem un
kilometru. M-am sprijinit de o u cu batan i
din lemn de ocote i, în acel moment, am avut
viziunea unei pe teri a comorilor. Era un anti-
cariat care, din motive tipic provinciale greu de
descifrat pentru mine, nu avea firm . Mai v -
zusem, la fel, cârciumi prin Oaxaca, libr rii în
Guadalajara, baruri la Guanajuato, care nu
anun au prin nimic ceea ce se afl în untru.
Convingerea lor, b nuiesc, este c adev ra ii
clien i nu au nevoie de publicitate ca s
nimereasc acolo. Cei care in aceste locuri
ascunse din Mexic au darul de a presim i c

154
afluen a adus de reclam nu ar face decât s
scad calitatea celor oferite, coborându-le la cel
mai de jos numitor. Adev rul este c în Mexic
exist o lume secret , care nu se face
cunoscut , pe care doar tradi ia o cunoa te i o
recunoa te. În ea sunt preparate i continuate
gastronomia, legendele, amintirile,
conversa iile, care ar disp rea, evaporându-se,
în clipa în care ar fi dezv luite de lumina neo-
nului.
Se afla acolo mult mobilier de la cump na
dintre secole. Familiile, pe m sur ce s-au mo-
dernizat, emigrând din provincie spre capital ,
au abandonat aceste minun ii din alte vre-
muri, fotoliile de r chit , oglinzile în care po i
te vezi întreg, comodele cu blat de marmur ,
carafele, picturile de gen — de vân toare, de
tavern ... Patronul pr liei s-a apropiat de
mine. Era un metis cu ochii oblici i o c ma
în dungi, f guler, nici cravat , dar care avea
la jiletc un pre ios lan de aur. I-am zâmbit i
l-am întrebat dac pr lia mergea bine. „Am
grij de lucruri”, mi-a spus el. „Nu las obiectele
se fac praf.” „Pot s arunc o privire?” „Fi-
re te, v rog.”
Am g sit un rastel plin de afi e i gravuri
deteriorate. Nu îmi dau seama cum de ajunse-
ser pân aici afi e despre transatlanticul fran-
cez Normandie, cu minunatele sale linii art
deco, dar îmi erau clare cele de la filmele

155
produse de MGM pe care le v zusem copil fiind
la cinematograful Iris din Ciudad de Mexico,
Revolt la bord, Mama P mânt, M ria
Antoaneta... Degetele mele au pip it o hârtie
aspr , rezistent , care suferise mai pu in decât
afi ele. Am mirosit-o, am sim it ceva la
atingerea sa i am extras-o cu mare grij din
acel cuib de culori uitate. Era un Posada. O
gravur de Jose Guadalupe Posada, r cit
prin pr lia asta, bine conservat , cu marca
de tip rire a lui Antonio Vanegas Arroyo, Strada
Santa Teresa num rul 1, anul 1906. Am
extras-o de parc a fi fost în Albertina din
Viena i a fi atins o gravur de Lucas Cranach.
Nu m în el f când aceast compara ie. Exist
o înrudire, evident îndep rtat , între pictorul
german din secolul al XVI-lea i acest artist
provincial mexican, mort abia prin 1913. Îi
une te un prelung dans al mor ii, doamna cu
coasa care, implacabil, reteaz trupuri,
ad ugind zi de zi alte comori la patrimoniul cel
mai abundent al umanit ii, moartea.
Curat, direct, barbar, rafinat, Posada ilustra
un incident. O doamn îmbr cat în negru i
cu tren , având un pistol în mân , tocmai a
împu cat o alt doamn tot îmbr cat în negru
i cu tren , i ea cu un pistol în mân . Evident,
prima doamn a luat-o înaintea celei de a doua.
Dar asasina st tea cu spatele la un balcon des-
chis i în plin lumin , de parc rezultatul cri-

156
mei ar fi fost, în ciuda celor întâmplate, via a.
In schimb, femeia ucis era prins de un arpe
care o încol cea strâns, punând sub semnul în-
treb rii dac în realitate o asasinase presupusa
ei rival ori dac Posada, a a cum mai pro-
cedase, reprezenta, prin arpele strâns încol cit
în jurul trupului femeii, amestecându-se cu ea,
imaginea unei epileptice. În orice caz, în spatele
ei se deschideau i f lcile unui monstru de-
vorator, cu col i mari, care de fapt era poarta de
intrare într-un circ. Din acel bot larg deschis
ie eau zburând lilieci i demoni, suflete
pierdute, ar ri i fantasme. Un întreg alai de
carnaval de vise rele, un co mar ce transforma
asasinarea unei elegante doamne în negru de
tre alta, care putea foarte bine s fie un alter
ego al ei, într-un bâlci sinistru al bolii, al
mor ii, al râsului, al întâmpl rilor, toate
înv lm ite...
Omule ul cu jiletc i lan de aur mi-a cerut
atât de pu ini bani, încât am fost gata s -i dau
dublu, ca prinos. Nu am f cut-o, pentru c l-a
fi jignit. Am a teptat pân dup cin ca s îi
dau cadoul Dianei. În seara aia era obosit i a
adormit imediat. Am citit pu in i am imitat-o.
O s -i dau mâine cadoul. Apoi m-am trezit
brusc i am v zut-o în capul oaselor,
tremurând, al turi de mine.
— Ce-i, Diana?
— Am visat.

157
 Am întrebat-o ce, din priviri. Ea mi-a poves-
tit urm toarele. O femeie îmbr cat în negru o
omora cu un foc de pistol. Diana, i ea îmbr -
cat în negru, c dea lovit de moarte, dar
moartea presupus instantanee se consuma în
convulsii nesfâr ite.
— Altceva mai era?
— Asta-i tot.
— Nu te înl uia un arpe?
— Ce tot spui? Cel mai important, vreau s -
i spun, era cerul, un petic de cer care se vedea
prin fereastr .
— Uciga a st tea cu spatele la un balcon
deschis.
— De unde tii?
Visul Dianei m-a îngrijorat atât de mult,
încât am f cut gre eala s insist, întrebând-o
dac în somn vedea deschizându-se în spatele
ei o gur groaznic plin de vampiri.
— Nu. i nici vreo târâtoare care s m în-
uie. Scute te-m de Freud pentru înce-
tori, dac e ti dr gu ! i-am mai spus c nu
vreau o por ie de biografie cu garnitur
freudian . i-am mai spus s nu iei în seam ,
când le auzi, vorbele despre s rmana fat de
provincie devorat de succesul ei fulminant. Nu
crede pove tile despre inocenta maltratat de
regizorul tiranic i teuton. Nu trebuie s crezi
decât în imaginile despre mine pe care le des-
coperi chiar tu în rela ia noastr .

158
 — Pe multe dintre ele mi le dai tu, nu tre-
buie s le inventez.
— Atunci s nu crezi nimic despre mine.

XXI

Am hot rât s nu-i dau satisfac ie în

privin a obsesiilor ei ira ionale, u a de la baie
mereu închis , draperiile mereu larg desf cute,
teptând s intre lumina lunii peste un peisaj
nins. Acuza ia ei m deranja: „Nu ai
imagina ie.” A fi preferat, mai degrab , ca ea i
cu mine s împ rt im imaginea viitorului, iar
nu închipuirea asta morbid a unui trecut din
care eu nu f ceam parte. Era un dram de
mândrie în asta, dar i teama ca amintirea
Dianei s nu m supun i s ne pierdem
amândoi într-o reconstruire funebr a
momentelor irecuperabile. Mi se p rea ciudat
m aflu în situa ia asta, eu, mexicanul, care
se presupunea c este covâr it de prea mult
trecut, ea, americanca din Vestul Mijlociu, care
nu avea de unde s reînvie amintiri. Oare, toc-
mai de aceea, dorea s î i inventeze o cât mai
verosimil comoar mnemotehnic , un cuf r
plin de amintiri, pe care m invita s le creez
împreun cu ea? F îndoial . Dar eu
sim eam, în acel moment, un fel de ambi ie de
dominare a femeilor, neîmplinit din vanitate i
capriciu. Excludeam vanitatea i capriciul

159
femeii, d deam deoparte toate astea i, uneori,
le eliminam i pe ele dac nu se supuneau
voin ei mele de suprimare a capriciilor pe care
le mai aveau. M aflam odat la Taxco cu o
mexicanc înst rit , care s-a plâns de camera
de la hotel. I se p rea c nu este de nasul ei. O
tratam ca pe o pu toaic insuportabil ,
inadaptabil , f imagina ie i spirit de
aventur , dar pe fa îi spuneam: mul ume te
cerului c te-am luat cu mine în acest week-
end. Hot râsem ca nici o mexicanc s nu
pun st pânire pe mine folosindu-se de
capricii, trufie, orgoliu. Le-o luam înainte, le
serveam o por ie din propriile lor apuc turi. M
afectaser destul când eram tân r, erau slabe
de înger, vanitoase, u or de convins atunci
când p rin ii lor m tergeau de pe lista so ilor
poten iali doar pentru c eu nu aveam bani i
rivalii mei aveau. Acum, când ele umblau dup
mine, le pl team cu aceea i moned , de i tiam
mie îmi f ceam mai mult r u decât lor.
Refuzându-i Dianei acea parcel de imagina ie
pe care ea o pretindea, nu f ceam decât s m
las prad iner iei amorurilor mele de dinainte.
Ea nu era deloc o mexicanc alintat , iar eu
comiteam o gre eal grav cu o femeie
excep ional . Am încercat s remediez situa ia
asta cât mai curând, s o fac s în eleag c
deranja cu dorin a ei de a închide u a i de
a- i închipui o noapte cu lun i z pad . Ea se

160
mira de atitudinea mea, uneori se enerva. M
implora s închid u a. Dar îmi arunca în fa ,
cu ironie violent , c nu o ajutam s î i
recupereze imaginea pierdut . Cea de a doua
atitudine a sa m înt rea în elementara
convingere hispano-arab c în harem nu
comand eunucul, ci sultanul. În schimb,
Diana devenea tare ginga i dulce când m
implora, închide u a de la baie, te rog, iar
atunci eu m sim eam vinovat c nu îi fac pe
plac. Nu îmi dau seama dac în acea rug minte
ajungeam s v d ceva care întotdeauna m
scosese din fire: cineva care s îmi dea ordine,
mai ales ordine legate de ordine. Cu tat l meu
am avut o rela ie bun , foarte bun , mai pu in
în privin a asta. Îmi pl cea s îl tulbur cu
dezordinea mea. El era copilul unei nem oaice
i se mândrea cu punctualitatea lui, cu aten ia
special pe care o d dea ordinii. Dulapurile lui,
hârtiile, programul pe care îl urma constituiau
un exemplu de via ordonat . Eu
îngr deam hâr oagele în biroul meu, l sam
ile murdare aruncate pe jos, iar într-o zi,
de fa cu el, mi-am pus mai întâi pantofii i
apoi, cu greu, pantalonii. Asta l-a îngrozit, l-a
dezgustat i i-a provocat totu i o reac ie de
îng duin la care nu m a teptasem. Mi-a
zut sl biciunea. A acceptat-o. Nu mi-a mai
dat niciodat un ordin. Iar eu nu aveam s mai
accept vreunul de la nimeni. Mi-am organizat

161
via a inând seam de activitatea mea sau, în
orice caz, alegându-mi obliga iile cu un anume
grad de libertate. Iar dezordinea mea fizic a
devenit un motiv de ordine mental . În vrai tea
hârtiilor mele de lucru, a c ilor i scrisorilor,
eu tiu întotdeauna — i doar eu tiu — unde
se afl fiecare lucru. Ca i cum a avea un ra-
dar în cap, mâna mea se îndreapt cu
siguran spre turnul din Pisa format de
hâr oagele mele i g se te imediat exact ceea ce
caut . Uneori vraful se d râm , dar modul de
orientare nu se pierde niciodat . Emo iile, în
schimb, nu se las catalogate în ordine sau în
dezordine. Ne sfideaz g sindu- i o anume
înf are a lor, doar pentru a se risipi imediat,
ca parfumul unor flori care ni se pare tot ce
poate fi mai sigur, mai real de pe lume, îns
care nu are alt form decât cea a trandafirului
sau a tuberozei de la care provine. tim, pe de
alt parte, c forma trandafirului nu este tot
una cu parfumul lui; acesta, de fapt, este ca un
spectru similar celui al emo iilor, care sunt tot
ce poate s fie mai real, dar i mai pu in
palpabil pe lume. M penalizam mental pentru
atâtea gre eli comise prin atitudinea mea fa
de o femeie ca Diana Soren, l sându-m s alu-
nec pe micul tobogan al iubirilor mele mexi-
cane. M-am convins de faptul c ea îmi oferea
pasiune i tandre e, iar eu eram prea norocos
ca s îmi dau seama ce ans aveam s o

162
iubesc pe ea, f când haz, cu orice prilej, de
toanele i de imagina ia ei.
Într-o noapte s-a trezit tulburat . Mi-a po-
vestit c se visase intrând într-un salon pe care
se a tepta s îl g seasc plin de lume. De de-
parte se auzeau conversa ii, râsete, muzic , ba
chiar i clinchetul paharelor. Dar când a intrat
în salon, nu a dat de nimeni. Se auzea numai
fo netul unei rochii lungi. Ca de tafta. A în-
ceput s strige ca s o aud cineva de afar . S-
a trezit, iar eu m-am gândit la gravura pe care
i-o luasem.

XXII

Toanele i spaimele nocturne îmi anestezia-

ser aten ia. Dac o auzeam mi cându-se în to-
iul nop ii, nu o mai b m în seam . Dac se
ridica din pat, mi-o i închipuiam, ca prin vis,
deschizând draperiile i închizând u ile. Când
îmi ap rea în co mare, era îmbr cat în negru,
st tea cu fa a spre u a unui balcon i o alt fe-
meie, îmbr cat identic, tr gea în ea.
Muzica îns nu figura în acest inventar de
toane. Totul se petrecea într-o lini te nesfâr it ,
punctat de împu turi. M-a trezit într-o
noapte vocea Dianei, îndep rtat dar
neobi nuit , fredonând ceva cu un glas care nu
era al ei, ca i cum un alt glas, îndep rtat,
parc mort, l-ar fi luat în st pânire pe al ei,

163
profitând de tenebrele nop ii ca s
redobândeasc o prezen pierdut în uitare, în
moarte, în trecerea timpului.
Senza ia era atât de neobi nuit i atât de
alarmant , încât am devenit foarte atent la ea,
scuturându-mi cea a din minte ca s o aud i
o v d, foarte clar, în acea noapte în care
luna plin intra ca o vast îmbr are alb
prin fereastra deschis . Diana st tea lâng
fereastr , îmbr cat în babydoll-lul ei alb,
fredonând o melodie pe care am i recunoscut-o
pe loc. Era un succes al tinerei Tina Turner i
se intitula Remake Me sau Make Me Over,
adic Schimb -m , F -m la loc.
Diana inea ceva în mâini, îi cânta unui
obiect, da, telefonului, dup cum am constatat
cu durere i cu o gelozie spontan , risipind
imaginea femeii tulburate de luna plin , a unei
lupoaice r cite care urla c tre zei a nop ii,
Artemis, Nemesis, Diana, tiza ei.
De i la început, cu un oc dureros, mi-am
spus c era nebun , imediat o împuns tur de
gelozie m-a avertizat c îi cânta cuiva... Era ca-
zul s întrerup melodrama printr-o alt scen
plin de gelozie, furibund , f cut de mine?
Grija a fost mai puternic decât onoarea, iar
curiozitatea mai mare decât amândou . Nu am
fost nici Hamlet, nici Othello, ci în acea noapte
am fost un Epimeteu oarecare, mai interesat s
afle ce se întâmpla, decât s împiedice acest

164
lucru sau s treac peste el. Dac nu m
agitam, nici nu aflam ce se întâmpla... Am
deschis cutia Pandorei.
M-am pref cut c dorm. Nu am mai ascul-
tat-o. Dup o vreme, i-am sim it trupul cald
al turi de al meu, îns neobi nuit de
îndep rtat, f s i mai lipeasc , a a cum se
întâmpla adesea, picioarele de ale mele...
Cât vreme aveam s -mi mai înfrânez cu-
riozitatea de a afla cu cine vorbea Diana la trei
diminea a, cui îi cânta melodii de Tina Turner
la telefon? Fiindc , începând din acea noapte,
ea a vorbit în fiecare noapte la telefon, stând în
baia de lumin a lunii pline, folosind o voce
necunoscut i de neîn eles la început (o alt
voce, imitativ i posesiv , Diana st pân a
unei voci mimetice ori vocea luând-o în
st pânire pe Diana, nu tiu), dar care cu fiecare
noapte, pe m sur ce luna descre tea, devenea
mai puternic , mai clar , trecând de la textul
cântecului, Remake Me, la o exprimare
necântat , ci rostit cu acela i glas profund,
catifelat, care nu era cel al Dianei. Vocea ei
obi nuit venea din partea superioar , din
privirea limpede sau cel mult dintre minuna ii
ei sâni ginga i i albi. Vocea asta nocturn
provenea din burt , din ovare, în cel mai bun
caz din plex i spunea lucruri pe care eu nu le
puteam în elege f s tiu întrebarea sau
spunsul de la cel lalt cap t al firului, oriunde

165
s-ar fi aflatei...
Mi-am adus aminte de pasta de din i a C -
pitanului adus din Italia i m-am gândit c era
o convorbire interna ional cu cine tie ce loc
de pe P mânt. Imposibil de ghicit. Eu doar as-
cultam, cu o nelini te crescând , vocea str in
a Dianei, cuvintele bizare:
— Who takes care of me? Cine se ocup de
mine?
Mi-am dat seama c nu era vorba despre
mine. Mie nu îmi cerea a a ceva: Ocup -te de
mine. Cerea asta celuilalt, celorlal i. Unui
amant, p rin ilor, so ului ei cu care p stra o
leg tur afectiv i intim (trei diminea a în
Mexic, orele prânzului la Paris)? Pe de alt
parte, mi-am dat seama c cea care vorbea nu
era ea. A i spus asta clar. Într-o noapte
spunea: sunt Tina, în alta: sunt Aretha, apoi:
sunt Billie... Retrospectiv, am în eles aluzia.
Billie Holiday era cea mai sfâ ietoare dintre
toate cânt re ele de jazz, vocea tuturor
suferin elor noastre, vocea pe care nu ne
încumetam s o ascult m în untrul nostru, dar
pe care ea o exprima, în numele nostru, ca un
Crist negru, feminin, un Crist crucificat care î i
asum toate p catele noastre:
„got the moon above me
but no one to love me
lover man, where can you be?”9
9
„am luna deasupra mea / dar pe nimeni s m iubeasc / iubitule, pe unde-oi fi.”

166
 Aretha Franklin reprezenta vocea vesel a
sufletului, marea ceremonie colectiv de
eliberare, un nou botez purificator, care ne
desprindea de numele uzat, consumat, i ne
dea un altul, nou, curat i str lucitor.
„A woman's only human you've got to
understand.” 10
Iar Tina Turner era femeia r nit ,
stuit , victim a societ ii, prejudec ii,
misoginismului, femeia tân care îns
presim ea în aceast subjugare existen a
viitoare a unei maturit i libere, curate, care va
umple lumea de bucurie tocmai pentru c ,
odat , ea trecuse prin mari suferin e.
„You might as well face it: you are addicted
to love.”11
Între dou cântece, ascultam frazele care nu
aveau nici un în eles pentru mine, fiindc nu
ceau parte dintr-o melodie cunoscut , înre-
gistrat i repetat de atâ ia, ci constituiau
doar strofe mutilate ale unui dialog care pentru
mine era doar monologul Dianei în lumina
lunii.
— Poftim? Sunt alb .
Oare ce i-o fi spus? Ce r spundea, cine o în-
treba? Ce voia s spun Diana când rostea în
telefon: F -m s m v d diferit ? Aceste
întreb ri au început s m chinuie, din cauza
misterului lor intrinsec, a îndep rt rii pe care o
10
„Femeia tot om este, pricepe asta bine.”
11
„Ar trebui s recuno ti: / e ti dependent de iubire.”

167
crea între iubita mea i mine, pentru c obsesia
de a afla ce se întâmpla, cu cine vorbea Diana,
îmi bloca dimine ile, m împiedica s lucrez,
arunca în abisul literar. Treceam în revist ,
chef, textele lucrate de mine i le g seam
banale, mecanice, lipsite de pasiunea i
misterul întâmpl rilor vie ii mele de fiecare zi:
Diana era enigma mea, dar m transforma i pe
mine în propria mea arad . Eram, amândoi,
doar ni te întâmpl ri.
teptam cu ner bdare noaptea i misterul.
Nu îndr zneam, din pat, s întrerup dialogul
secret al Dianei. Nu a fi provocat decât o
scen , poate o ruptur . Recuno team c sunt
la , înc o dat , în fa a perspectivei de a o
pierde pe scumpa mea iubit . Nu a fi avut
nimic de câ tigat dac m-a fi ridicat din pat,
m-a fi îndreptat spre ea, i-a fi smuls
receptorul, întrebând-o, ca un so din
melodrame: „Cu cine vorbe ti, cu cine m
în eli?”
M-am înjosit scotocind prin lucrurile Dianei,
ca s v d dac nu reu eam s descop r un
nume notat întâmpl tor, un num r de telefon,
o scrisoare, orice fel de indiciu despre
misteriosul ei interlocutor nocturn. M-am sim it
murdar, meschin, demn de dispre , deschizând
sertare, gen i, valize, fermoare, b gându-mi
degetele ca ni te viermi tainici printre chilo ii,
ciorapii, sutienele i toat lenjeria aia intim

168
cople itoare, care alt dat m fascina i pe care
acum o scormoneam de parc ar fi fost ni te
zdren e, ni te klinex folosite sau kotex
murdare...
Dezlegarea nu putea s vin decât din
partea ei. i mi-a oferit-o într-o noapte. M-a
invitat, sunt convins, s îi împ rt esc
misterul.

XXIII

trânul actor era deprimat în seara aceea,

dep nând amintiri i deplângând totu i un tre-
cut de care se lep dase pân la urm . Se
sim ea tr dat de vremurile lui. Mai sim ea c i
el tr dase ceva, f duin ele, optimismul anilor
treizeci. Din evocarea numelor, faptelor,
organiza iilor din perioada New Deal, r zb tea
în acela i timp o und de nostalgie i dispre ,
chiar a a, o nostalgie dispre uitoare. Î i spunea
i ne spunea: au fost atâtea promisiuni care nu
s-au împlinit, î i spunea i ne spunea: nu
meritam s se împlineasc .
În noaptea aceea, el ar fi vrut s canalizeze
acea stare spre unul dintre jocurile de salon
prin care încercam s alung m plictisul din
Santiago. Cum nu a ob inut o reac ie, nici din
partea Dianei, nici din partea mea (amândoi
prin i — cert ea tiind de acum ce-i cu mine,
a cum eu tiam despre ea — în enigma acelor

169
convorbiri telefonice nocturne, t inuite,
niciodat pomenite la lumina zilei), Lew Cooper
s-a apucat s dea explica ia necerut a
motivelor care îl îndemnaser s dea nume
Comitetului pentru Activit i Antiamericane al
Camerei Reprezentan ilor. A fost concis i ferm:
— Nimeni nu era demn de respect. Nici
membrii Comitetului, nici membrii Partidului
Comunist. Ambele p i mi se p reau josnice.
Ambele se foloseau de minciun . De ce s m fi
sacrificat eu pentru unii sau pentru al ii? Ca
-mi salvez onoarea? Murind de foame? N-am
fost un cinic, nici s nu v închipui i a a ceva.
M-am purtat la fel ca ei, fasci tii de dreapta
care m interogau sau fasci tii de stânga care
niciodat nu au ridicat m car un deget pentru
mine. Am fost selectiv, asta da. Niciodat n-am
dat numele cuiva slab, al cuiva care putea s-o
easc . Am fost selectiv. Am dat doar numele
acelora care, la Moscova, s-ar fi purtat cu mine
la fel cum o f ceau tia de la Washington. Se
meritau unii pe al ii. De ce a fi devenit eu
apul isp itor al tic lo iilor pe care i le
serveau reciproc?
— Po i s cânt re ti r ul pe care ai fi putut
-l faci celor pe care n-ai vrut s -i afectezi? l-
am întrebat.
— Eu nu i-am pomenit. Au f cut-o al ii.
Dac au fost distruse vie i, n-am fost eu cel
care le-a distrus. Tot ce-am f cut a fost s nu

170
 distrug pe mine. Asta recunosc.
— Partea proast în Statele Unite e c dac
ti denun at ca antipatriot, toat lumea crede
-i a a. În URSS, în schimb, nimeni nu
credea. Vâ inski nu se bucura de nici un fel
credit. McCarthy, în schimb, avea destul.
Asta i-am spus eu, îns Diana s-a gr bit s
adauge:
— So ul meu spune mereu c dilema libe-
ralilor americani vine din faptul c au un sim
extraordinar al nedrept ii, dar nici un fel de
sim al drept ii. Denun , dar nu ac ioneaz .
— L-am citit, am zis. Adaug c refuz s se
confrunte cu urm rile faptelor lor.
Era, oare, momentul s o întreb, lini tit, da-
persoana cu care vorbea noaptea era chiar
so ul ei? i dac nu era a a? Ce cutie plin de
erpi i balauri — can ofworms — eram pe cale
deschid? înc o dat , mi-am inut gura. Ac-
torul perora despre emo ia extraordinar a ex-
perimentelor scenice f cute de Group Theatre
din New York, despre comuniunea dintre public
i actori, în anii treizeci, vremurile i scenele
din tinere ea mea...
Grani ele disp reau între scen i sal . Per-
soanele a ezate în fotolii erau i ele actori i se
sim eau exaltate de acele interpret ri extraor-
dinare, f s î i dea seama de iluzia teribil
pe care o împ rt eau, actori i spectatori. Tra-
gediile interpretate în teatru de c tre ei aveau

171
 se preschimbe, trist i dureros, în tragedii
tr ite tot de ei. Iar actorii, ca parte a societ ii,
nu aveau s scape de destinul pe care, ini ial,
doar îl jucaser . Frances Farmer, blond ca un
lan de grâu, a ajuns s cad prad alcoolului,
prostitu iei, nebuniei i focului. John Garfield,
cople it de toat sminteala urban acumulat ,
a murit f când amor...
— Nu-l invidiezi? l-a întrerupt Diana.
— J. Edgar Bromberg, Clifford Odets, Gale
Sondergaard, to i urm ri i, mutila i, ar i de vâ-
torii de vr jitoare...
— Odets a fost c torit cu o femeie de o fru-
muse e sublim , mi-am reamintit, Luise
Rainer. O vienez anun at ca o „Duse a
timpurilor noastre”. De ce Duse? De ce nu ea
îns i, Luise Rainer, incomparabila, delicata,
vl guita, exaltata Luise Rainer, r nit de lume
pentru c voia s fie...?
— ... Alta, zise Diana. Nu în elegi? Voia s fie
o alta, Duse, Bernhardt, nu ea îns i...
— Vorbe ti chiar despre tine, m-am hazar-
dat.
— Despre orice actri , zise Diana plin de
vehemen i ciud .
— Fire te, orice actri vrea s fie o alta sau
nu fie actri , spuse Lew.
— Nu, s ri cu ochi speria i Diana. E mai
mult decât atât. A refuza s i asumi rolurile
care i se dau, a le respinge, a accepta în

172
schimb doar personajele despre care cineva a
auzit...
Inten ionat, i-am repetat chiar atunci cuvin-
tele, personalizându-le, punându-le în gura ei,
eliminând impersonalul englez al verbelor la
infinitiv („a fi sau a nu fi”) sau forma de polite e
colectiv („one — cineva”): Tu refuzi s i asumi
rolurile care i se dau. Tu interpretezi doar
personajele despre care ai auzit vorbindu-se...
A spus toate astea ca s nu pomeneasc de-
spre ceea ce voia cu adev rat: cu cine vorbe ti
la telefon la trei diminea a? O lua pur i simplu
pe c i ocolite. Actorul a sim it tensiunea dintre
ea i mine crescând peste cea pe care o
resim ea el i a continuat s povesteasc :
— Am auzit-o pe Luise Rainer spunându-i
ceva foarte frumos lui Clifford Odets. I-a spus
era în luna a aptea i c abia a teapt s
treac cele dou luni care-i mai lipseau. I-a
spus: o s am parte de ele al turi de tine. Dar
el era foarte de stânga i a scris într-o lucrare
de-a lui: greva general mi-a dat cele dou luni
care îmi lipseau. Nu iubirea, ci greva. Adev rul
e c to i umbl m dup lunile care ne lipsesc.
Dou . Sau nou . Totuna e. Vrem mai mult.
Vrem s fim al ii. Diana are dreptate... Odets
i-a sacrificat so ia pentru a face un slogan
politic.
— Diana vrea s se deghizeze i s ne de-
ghizeze, am râs eu sarcastic, incisiv. Pe tine te-

173
a invitat ca s mascheze concubinajul nostru.
De i e limpede i toat lumea tie de el, ea tre-
buie s -l mascheze, tii, ca s joace, ca s fie
alta, ca s interpreteze bine în via pentru c
nu tie s interpreteze bine pe ecran... M scot
din s rite curvele care vor s fie privite ca ni te
gospodine din clasa mijlocie...
— Noapte bun , zise Lew, ridicându-se
brusc i privindu-m cu dispre .
— Nu, nu pleca. Nu tiai c tr im cu Diana
într-o mân stire, tu stare ul, eu novicele? Sau o
fi un falanster artistic, cu tine pe post de bard,
cu mine pe cel de scrib, cu Azucena pe cel de
matroan . Iar aici nimeni nu se las prad sim-
urilor, nici vorb . Nu s-a auzit de a a ceva, aici
toat lumea vine s se reculeag , nu s se
reguleze. Mizerabil mân stire, a tor
falanster...
— Prefer s ascult rock and roll, de i îl de-
test, decât s ascult prostiile astea. Noapte
bun , Diana.
— Noapte bun , Lew, spuse ea, cu ochii în-
grijora i, dar resemna i.
Eu am imitat-o cu glas plâng re :
— Vai, pe cine am invitat s stea cu mine în
cas !?
— Du-te s te culci, dragule. Ai b ut mult
azi.

XXIV

174
 Era clar i mi-a fost greu s pun gean pe
gean . Am în eles totul. In acea noapte, ea s-a
ridicat din pat. Ostentativ, nu s-a mai uitat s
vad dac dorm. A ie it din dormitor. Draperiile
erau deschise. Lumina lunii c dea direct pe
telefonul negru. Am auzit un click u or. M-am
sculat, m-am îndreptat spre baia de lumin
selenar . Am întins mâna s ridic receptorul.
M-am oprit plin de temeri. Oare î i va da seama
tiu? Vorbea sau nu la telefon în acel
moment de undeva din alt col al casei? Aveam
dreptul s ascult o convorbire personal ?
Scotocisem prin gen i, prin sertare, prin lenjeria
intim ... Ce mai conta înc o necuviin .
Am ridicat receptorul i, prin deriva ia tele-
fonic , am auzit dou voci. A ei era acea voce
necunoscut pe care o descoperisem noaptea,
pe ascuns. O voce venit din alte spa ii geogra-
fice, din alte timpuri, ca s pun st pânire pe a
ei... A a îmi închipuiam. Nu era, de fapt, altce-
va decât vocea actri ei Diana Soren
interpretând un rol pe care nu i l-ar fi dat
rumeni pentru ecran. Vocea unei negrese.
Vorbea cu un negru. Asta era evident. Cu toate
s-ar fi putut s fie un alb care imita un
negru, a a cum ea imita o negres , era vocea
unui negru. Vreau s spun c era vocea cuiva
care voia s fie negru, nimic altceva decât
negru. Asta m-a tulburat, risipind aburii etilici

175
de pe am ciunea mea tot mai mare (tangou,
bolero...). Acum am în eles ceea ce auzisem în
nop ile anterioare din dormitor, când ea spunea
lucruri de felul: „F -m s m v d alta” sau
„Cum? Sunt alb ”.
— F -te negres .
— Cum? Sunt alb .
— O s vezi c se poate.
— Ar trebui s fac ceva imposibil.
— Nu, Aretha. Nu fi absurd . Nu- i cer s i
schimbi culoarea pielii. Ai priceput ce vreau s
zic.
— A vrea s fiu cu tine, spuse Diana trans-
format în Aretha. A da orice ca s fiu cu tine,
în patul t u...
— Nu po i, baby, e ti închis în cu . Eu
tocmai am ie it din cu ...
— Nu vorbesc de cu , vorbesc de pat, tu i
cu mine...
— Elibereaz -ne, Aretha. Desc tu eaz -l pe
negrul care nu vrea femeia alb pentru c i-ar
tr da mama. Desc tu eaz -l pe albul care nu
vrea o negres ca s nu- i încalce prejudec ile.
Desc tu eaz -l pe negrul care vrea o alb ca
-l r zbune pe tat l lui. Desc tu eaz -l pe
albul care vrea o negres ca s o umileasc , s
o abandoneze, s o fac sclav pân i în
pl ceri. F toate astea, baby, i o s fiu al t u...
— Încerc s -mi schimb sufletul, dac asta
dore ti, iubirea mea.

176
 — Nu po i.
— De ce? Nu m ...
Negrul închise, dar Diana r mase pe fir
ascultând lini tea telefonului. Eu am închis în
grab i m-am dus spre pat cu un sentiment
groaznic de vinov ie. Îns în noaptea
urm toare nu am rezistat tenta iei de a asculta
în continuare conversa ia întrerupt , dar
perpetu , noapte de noapte...
Îi spunea c va încerca s i schimbe sufle-
tul, iar el îi r spundea c nu poate. Ea îi cerea
nu o condamne f drept de apel, s nu fie
nedrept, dar el st ruia, nu po i, în sinea ta crezi
noi, negrii, vrem s fim albi, de aia tu n-o s
po i vreodat s fii negres . Diana Soren
spunea c ea ar vrea dreptate pentru to i, îi
amintea negrului c ea era contra rasismului,
participase la mar uri de protest, c
manifestase, el tia asta... De ce nu o accepta
ca pe o egal ? El izbucnea într-un hohot de râs
care probabil trezea toate p rile adormite
dintre Los Angeles i Santiago. Vrei s fim
primi i în cluburile selecte, îi spunea Dianei, în
hotelurile de lux, la McDonald's, dar noi nu
vrem s ne ducem acolo, vrem s ne exclud ,
chiar vrem s ne fac hatârul de a ne spune:
nu intra i, sunte i diferi i, v dispre uim,
mirosi i urât, sunte i urâ i, parc a i fi ni te
maimu e, sunte i ni te pro ti, sunte i altfel.
Gâfâia puternic i spunea c de fiecare dat

177
când un alb liberal i filantrop deschidea gura
contra rasismului, lui îi venea s -l castreze i
-l pun s î i m nânce testiculele.
— Nu vreau s fiu ca voi, nu vreau s fiu ca
tine!
... În noaptea urm toare i-a spus c ea dorea
devin o alta doar ca s vad cum este cu
adev rat, fiecare avea un el, el pe al lui, ea pe
al ei...
— Respect -m . La urma urmei, sunt
actri , nu politician...
rbatul izbucni într-un hohot de râs.
— Atunci vezi- i de treaba ta i nu te juca cu
focul, toanto. În elege o dat pentru totdeauna.
Nimeni nu se poate vedea a a cum e, decât
dac se vede din afar , rupt de specia uman ,
complet înstr inat, stigmatizat, singur, între ai
i...
Ea îi spuse, aproape plângând, c nu putea,
a a ceva era imposibil i el o insult ca pe
maidan, îi spuse you cunt, you fucking white
cunt, iar ea îi r spunse cu un suspin de
bucurie...
— Nici dac ai fi negru pur, negru din Africa,
de dinainte de a fi adus aici, înainte s te
amesteci, i nici atunci n-ai putea s tr ie ti
izolat...
— Taci, Aretha, taci, curvo... Triumf toare,
Diana îi spuse c nu existau negri puri în
America, c to i se tr geau i din albi...

178
 — Nu- i spun asta ca s te jignesc, i-o spun
ca s vezi c ceva tot ai în comun cu mine...
— Taci, curvo, tu nu ai nici o pic tur de
sânge negru, tu nu ai un copil mulatru...
Ea spuse c i-ar pl cea s cad în p catul
sta, dar de bun voie, nu ca s încerce s
demonstreze ceva.
— Nu vreau s -mi folosesc sexul doar ca s
am dreptate.
— Curvo. Pizd alb ce e ti...
În noaptea urm toare a sunat-o ca s -i
cear iertare. A încercat s se explice cu o
umilin care mi s-a p rut suspect . I-a spus
ceea ce dorea ea era s schimbe sistemul.
Apoi a ad ugat, cu duplicitate smerit , cu
glasul unui Mic Sambo, ce bun e ti, cât de
milostiv i cât de ipocrit . Nu po i s în elegi
sistemul nu se schimb , îi spunea,
recuperând pu in câte pu in tonul s u obi nuit,
agresiv; sistemul se distruge. Ea r mânea
neclintit , nu înghi ea ironia, spunea cu
sinceritate i emo ie c dorea s îi ajute...
— Dar cred c nu tiu cum...
— Începe prin a uita c sunt mulatru...
— Dar e ti, îmi placi a a, a a te iubesc. Nu-
i pas de asta?
Mai bine s -i spun c i el avea s cad în
cat, ca str mo ii lui, c i el avea s cedeze
unei fufe albe, c i el o s aib un copil mu-
latru, cu ea. Cum i se p rea chestia asta? Ar

179
putea s o accepte în mod onest? N-ar începe
ipe prin lume c nu, ea nu e o promiscu ,
e o calomnie, ea n-ar face niciodat copii
care s nu fie puri, arieni, albi, nordici...?
— i eu o s încep s -i insult pe to i negrii,
zicea acum mulatrul, absent, cu un glas ca de
mare z zuit , pe to i negrii care ar fi trebuit
r mân doar africani i care i-au tr dat
descenden a c zând în p catul de a- i trage o
femeie alb i de a avea copii cafea cu lapte,
spune asta, curvo, gânde te asta, d -mi i
palma asta, oricât ai fi de departe, Aretha, î i
garantez c o s simt lovitura ta, cu atât mai
tare cu cât e ti mai departe, tr gându- i-o cu
un alb, te v d de aici, nu e destul distan
între California i Mexic ca s nu- i v d i s
nu- i adulmec p ric blond i s scuip pe
ea...
— Nu pronun a nume, nu spune locuri...
— Nu fi proast . Se tie tot. Se înregistreaz
tot. Stai în lumina lunii?
— Sunt Aretha. M cheam Aretha.
— F -te negres .
— Cum? Sunt alb .
— Te descurci tu. Nu te pot primi dac n-o
faci.
— Te sun mâine.
— E-n regul . Fuck off, bitch...
... În noaptea urm toare a avut loc ultima
lor convorbire. El vorbea foarte calm i spunea

180
 gre eala Dianei era s cread c toat lumea
e vinovat , inclusiv ea, inclusiv opresorii. Dar,
atunci, to i ar deveni nevinova i. Nu, erau asu-
pri i doar copiii care nu ie eau din ghetou, ma-
mele dependente de droguri, ta ii constrân i s
fure, b rba ii castra i de Ku Klux Klan, tia
erau cei oprima i, iar nu s rmanii opresori.
— tii cum po i s devii negres , Aretha? i-
ai dat seama c în ara asta crimele se
consider blamabile doar dac sunt comise de
negri? i-ai dat seama c victimele negrilor nu
mi pe nimeni, numai cele albe? Ei, asta- i
cer, Aretha, s devii o victim neagr i-ai s
vezi cum te trag spre marginea drumului, ca pe
o c ea, ca s treac peste tine camioanele i s
te transforme într-un cadavru însângerat.
Comite o crim de negres i isp te-o ca o
negres . Fii victim ca o negres , pentru ca
nim nui s nu-i pese de tine.
Negrul a început s râd i s plâng în ace-
la i timp. Mâna îmi tremura, dar am închis cu
aten ie i m-am întors în pat, ca în fiecare
noapte, înaintea ei. M-am pref cut c dorm.
Diana miza pe somnul meu greu i pe letargia
trezirii mele a doua zi, de diminea . S-a întors
în lini te i s-a culcat. Am sim it cum a adormit
imediat, satisf cut , u urat , de parc nimic
nu ar fi împlinit-o mai bine decât acest troc
nocturn de insulte, pasiuni i învinov iri. Eu,
cu ochii deschi i, prizonier sub cerul neted al

181
acestui dormitor brusc înghe at, pâng rit,
decolorat, îmi repetam iar i iar, de parc
num ram oi, c pasiunea mea nu avea nici o
valoare în compara ie cu ceea ce abia auzisem,
ascultând patima Dianei i a negrului ei,
trebuia s fiu de acord c a mea era trec toare
i c , probabil, cel mai onorabil ar fi s renun
la aceast situa ie, s îi întorc spatele Dianei i
revin la via a mea din Capital . Dar în
timpul st rii de veghe din acea noapte, care a
diminuat considerabil propria mea patim , se
afirma treptat, involuntar, o alt certitudine,
care venea din fiin a mea, de i nu apucasem s
o formulez clar. Am sim it, mi-am spus. Am
sat s se afirme în mine, dar i în afara mea,
ideea c via a civilizat respect legile i via a
lbatic le nesocote te. Nu voiam s-o spun,
nici m car s o gândesc, pentru c ar fi
contrazis sau minimalizat, la rândul ei, durerea
pe care am putut s o simt în mânia amantului
negru al Dianei. Dar, cu toate astea, îmi
repugna ideea unei suprema ii a negrilor, în
egal m sur cu cea a unei suprema ii a albi-
lor. Nu m puteam pune în pielea acelui
interlocutor necunoscut. Nu aveam de ce s îi
spun Dianei c eu nu eram genul give mefive,
nu b team palma, c nu reac ionam la
ritmurile negre ale str zii... Am încercat, în
schimb, s fiu sincer i s m transpun în
tren ele acelui pu ti care interpretase rolul lui

182
Juârez. I-a fi întins, oare, o mân copilului
Juârez, l-a fi ajutat s devin ceea ce a ajuns:
un indian alb, un zapatist cu Codul lui
Napoleon la c tâi, un avocat cartezian, un
jurist bun de gur în loc de un aman, un
con opist în loc de un vr jitor în contact cu
natura i moartea, însufle itor al celor
neînsufle ite, st pân al lucrurilor care nu pot fi
luate în st pânire: milionarul mizeriei? Ce a
face eu pentru copilul Juârez? Nimic. Negrul
Dianei — Pantera ei, cum m-am decis s îi
spun — m cuno tea mai bine decât eu pe el i
poate mai bine decât m cuno team pe mine
însumi. tia c îi puteam lua totul lui oricând
doream. Totul. Negri castra i, spânzura i,
lin i, ca ni te jaloane mizere ale istoriei
Statelor Unite; dar i un sfânt pomelnic al
negrilor nevinova i. Pantera a decis s nu mai
fie victim . Dumnezeu nu a oprit deloc bra ul
criminal al albului Abraham atunci când acesta
i-a împlântat pumnalul în pântecele fiului s u,
Isaac cel negru.

XXV

Am avut parte de o diminea proast , dar

spre prânz m-am hot rât s dau o rait pe la
Club, ca s v d dac se afla acolo, ca în fiecare
zi, generalul Agustin Cedillo. Bea, conform
tradi iei pierdute, un pahar cu coniac înainte

183
de dejun i m-a invitat s iau loc. Am preferat o
bere, pentru c pe lume nu exist o alta mai
bun decât cea mexican . Asta m-a f cut s m
simt pe jum tate ovin, dar am fost mul umit
de senza ie. Mi-am amintit ce îmi spusese
Diana despre James Baldwin: un negru i un
alb, pentru c amândoi sunt americani, tiu
mai multe despre ei în i, ca i unul despre
cel lalt, decât oricare european despre fiecare
dintre ei. Tot a a se întâmpl i cu mexicanii.
Deun zi, sim isem ura de clas explodând între
mine i general. În aceast dup -amiaz , în
schimb, berea mi-a ridicat starea de spirit i m-
a f cut s m recunosc în el. Amândoi am
comandat într-un glas „dou tehuacanes”',
tocmai pentru c , nic ieri în lume, nimeni nu
tia ce înseamn apele acelea minerale. M-a
invitat la mas i la ritualul acesteia. De la
comandarea pl cintelor de huitlaco-che, tiut
fiind c numai nou mexicanilor ne place i ne
pricepem s mânc m cancerul negru al
porumbului, pân la aducerea unui chiqui-
huite cu turtite calde pe care le apucam delicat,
le întindeam în palm , le ungeam cu
guacamole, ad ugam un ardeia iute, i f ceam
totul v tuc. De la referin a în diminutive i
posesive asupra mânc rii (fasolica lui, ardeia ii
i, turti ele lor), pân la expresiile firesc
însu ite, familiare, blajine despre s tate,
vreme, vârst (îi e cam r u, se mai spal cerul,

184
acu-i cam în etate. ..), toate astea au creat
ambian a propice ca s abordez cu el subiectul
care m preocupa i ca s m îndep rtez, într-o
complicitate despre care generalul nu avea
habar, de voluptatea extrem a cuplului, Diana
i Pantera ei, care înc îmi mai zumz ia în
urechi. Ei erau al ii. Generalul meu, generalul
meu, ah, asta era: al meu.
— A i spus mai deun zi c iubita mea ar tre-
bui s aib grij . De ce?
— Uite ce-i, prietene, eu nu sunt un
paranoic patentat i nici nu v d peste tot
terori ti înarma i. Dar adev rul este c exist
destui zurbagii pe ici, pe colo, m în elegi, i n-
am vrea ca domni oara Soren s ajung într-o
situa ie delicat dintr-o nes buin .
— V referi i la Panterele Negre de pe la ei i
la gherilele Ligii de pe la noi?
— Nu neap rat. Vreau s spun c FBI-ul e
peste tot, asta vreau s spun. A a c , mult
grij .
— Ce-mi recomanda i?
— Sunte i prieten cu îns rcinatul cu afaceri
al Guvernului.
— E vorba de Mario Moya Palencia, am fost
colegi de coal . Mi-e un vechi i drag prieten.
— Merge i s v vede i cu el la Ciudad de
Mexico. Ave i grij . Veghea i asupra iubitei
dumneavoastr . E p cat.
Când Diana s-a reîntors pe sear , i-am spus

185
 plec la Mexico în ziua urm toare. Aveam de
pus la punct ni te afaceri scadente. Pentru ea
sasem totul în aer, ca s o urmez la Santiago.
Peste câteva zile, cel mai târziu o s pt mân ,
voi fi înapoi. Ea m-a privit cu melancolie,
încercând s ghiceasc adev rul, închipuindu-
i c poate o deslu isem eu pe ea, dar
deschizând un evantai întreg de posibilit i. Ce
tiam eu? sta era sfâr itul? Plecam de tot? Era
finalul rela iei noastre? M atr geau mai tare
so ia mea, fiica mea, treburile mele în Capital ?
— Las totul aici, c ile mele, hârtiile mele,
ma ina de scris...
— Ia- i pastele de din i.
Nimic nu potolea triste ea din ochii ei.
— Una singur . Tot restul r mâne în gaj.
— În gaj? îmi place asta. Poate c to i ne
afl m aici în gaj.
— Nu i—1 imagina pe Dumnezeu ca pe un
misit evreu.
— Nu. Eu cred în Dumnezeu. A a de mult,
nu-mi pot închipui c ne-a l sat pe p mânt
ca s fim un nimic.
— Te iubesc, Diana, i-am spus i am
rutat-o.

XXVI

Primul lucru pe care l-am f cut, dup ce am

ajuns la Mexico, a fost s îl sun pe prietenul

186
meu Luis Bunuel i s îi cer s ne vedem. O
dat sau de dou ori pe lun , obi nuiam s îl
vizitez între orele patru i ase dup -amiaz .
Conversa ia cu el era instructiv i deosebit de
stimulativ pentru mine. Bunuel nu fusese
doar un martor al secolului (mergea în pas cu
el: se n scuse în 1900), ci i unul dintre marii
i creatori. Este semnificativ faptul c
teoreticienii francezi ai suprarealismului
saser eseuri frumoase i alte texte scrise
într-o limb de o claritate cartezian , chiar
atunci când pretindeau dicteul automat i
„be ia sim urilor”. Suprareali tii francezi,
dincolo de provocare, nu par s î i discrediteze
cultura lor ra ionalist i s îi redea suflul de
nebunie care pesemne c i-a însufle it pe
Rabelais sau pe Villon. Suprareali tii f
program, intuitivi, precum Bunuel în Spania i
Max Ernst în Germania, sunt cei care izbutesc
i înglobeze cultura în arta lor, conferind o
actualitate critic trecutului, precum i limite
pervers istorice preten iilor de noutate
modern . Totul este ancorat în amintiri
îndep rtate i în locuri vechi. Prin stârnirea lor,
apare modernitatea autentic : prezen a
trecutului, avertismentul fa de orgoliul
progresului. Misticii spanioli, proza picaresc ,
Cervantes i Goya au fost p rin ii
suprarealismului lui Bunuel, a a cum imagina-
ia nocturn , crud i nem surat din basmele

187
cu zâne germanice a fost mama lui Ernst.
Casa lui Bunuel din Colonia del Valle nu
avea personalitate. Asta era, de fapt, persona-
litatea sa: lipsa ei. Din c mid ro ie i cu
dou etaje, era asemenea oric rei locuin e a
clasei mijlocii din întreaga lume. Salonul avea
aspectul unei s li de a teptare de la un cabinet
stomatologic i, cu toate c nu am v zut
niciodat dormitoarele artistului, tiu c îi
pl cea s aib pere ii goi i s doarm pe jos, în
cel mai bun caz pe un pat de lemn f saltea
sau arcuri. Peniten ele astea se potriveau de
minune cu morala lui strict , opresiv de
burghez i de puritan pentru unii, ascetic
monahal pentru al ii. Casa lui era aproape
lipsit de elemente decorative, mai pu in un
portret al lui Bunuel tân r, f cut de Dali în anii
dou zeci. Acum — de la al Doilea R zboi
Mondial încoace — erau du mani, dar Luis
stra acel portret în vestibul ca pe un omagiu
vibrant fa de propria sa tinere e i de
prietenia pierdut , pe de alt parte...
Primea într-un b rule unde era montat o
tejghea cump rat de prin portul din Liverpool,
dar la fel de bine aprovizionat ca aceea a
barului Oak de la Piaza din New York, locul
unde lui Bunuel îi pl cea s bea „cel mai bun
martini din lume”, dup spusele lui. Acum,
preg tea pentru mine un bunueloni, delicios
dar ame itor, i m rturisea:

188
 — Beau un litru de alcool în fiecare zi. O s
omoare alcoolul.
— Ar ta i foarte bine, i-am spus,
admirându-i robuste ea de care d dea dovad
la aptezeci de ani, spatele zdrav n, pieptul lat
i bra ele puternice de i usc ive.
— Tocmai am fost la medic. A a, pe buc i,
am emfizem, diverticul intestinal, colesterol ri-
dicat i o prostat uria . Luat separat, merge
perfect. Dar dac mi se adun toate la un loc,
pot s cad str fulgerat.
De obicei, purta o c ma sport f mâneci,
iar asta îi accentua goliciunea capului s u de
ran i de filozof. Capul chel i fa a br zdat
de timp îl f ceau s semene cu Picasso, cu De
Falia, cu Ortega y Gasset. Spaniolii vesti i
ajung s semene cu picadorii pensionari.
Bunuel împ ea p mântul natal, Aragon, cu
Goya, to i cu reputa ie solar de înd tnici.
Adev rul este c nimeni nu viseaz mai mult
decât cei proveni i de pe meleagurile alea. Vise
extreme, despre adun ri de vr jitoare i
leg turi între oameni, animale i insecte. Se tie
bine c furnicile sunt fiin ele care comunic cel
mai bine între ele, telepatic, la distan e mari,
iar eu cred c Luis Bunuel era un pasionat al
entomologiei, pentru c aragonezii, la fel ca
furnicile, comunic între ei de departe, în
spa iu, ca i în timp. R mân în contact prin
co maruri, vr jitoare, tobe.

189
 Era cam sup rat pe mine în acea dup -
amiaz când m-am dus s -l vizitez. Sus inea
aderarea f rezerve la fidelitatea matrimonial
i la statornicia cuplurilor. I se p rea intolerabil
ca un b rbat i o femeie, dup ce încheiaser
pactul de a tr i împreun , s îl încalce. Mie îmi
repro a pe fa p sirea Luisei Guzmán, la
care el inea mult i pe care o indusese în unul
sau dou dintre filmele sale, îns al turi de
aceast exaltare a leg turii matrimoniale,
Bunuel nu î i ascundea repulsia fa de actul
sexual. Nu prea puteai, în filmele sale, s vezi
pe cineva dezbr cat, poate doar ca un
contrapunct necesar al nara iunii; niciodat un
rut: i se p rea o „indecen ”; iar de acte
desfrânate, nici vorb : numai dorin a,
zbuciumându-se în gr dinile vâr-stei de aur,
dorin a ve nic neîmplinit pentru a men ine
mereu vie flac ra pasiunii.
uitam la ochii lui verzi, la fel de îndep r-
ta i ca o mare pe care eu nu navigasem nicio-
dat , iar prin ei se vedea trecând nava lui
Tristan, eroul secret al lui Bunuel pentru c era
eroul iubirii caste, niciodat împlinite. Evul
Mediu era adev rata epoc a lui Bunuel, timpul
u firesc, într-acolo plutea privirea sa,
ancorat întâmpl tor în acest „timp
resping tor”, i trebuia s îl vezi i s îl în elegi
ca pe un exilat din acel timp trecut, un str in
venit de prin secolul al XIII-lea, aproape gol,

190
printre noi, adaptat la o c ma sport f
mâneci, ca un c lug r pustnic care nu poart
decât ni te izmene pentru a- i acoperi p ile
ru inoase.
Din acea epoc apus , Luis Bunuel aducea
ideea sexului — mi-o repeta acum — v zut ca
un obicei al animalelor, more bestiarum potrivit
cuvintelor Sfântului Augustin. „Sexul”, spunea
el mai departe, „e un p ianjen p ros, o
tarantul care devor tot, un h u negru din
care nu mai iese niciodat cel care se afund
acolo.” Era surd (din nou la fel ca Goya) i nu
mai folosea muzica în filmele lui, cu excep ia
apari iei fire ti a acesteia: de la un aparat de
radio, o fla net de pe strad , o orchestr dintr-
o sta iune de schi. Mai demult, abundau în
filmele sale acorduri nesfâr it de pasionale,
dulci i furtunoase din Wagner. Muzica din
Tristan i holda era cantata închinat iubirii
caste, din care fuseser înl turate tarantulele
sexului.
— Dar Sfântul Ioan Hrisostomul (Gur de
Aur) a interzis iubirile caste, spunând c nu fac
decât s sporeasc patima, aducând i mai
mult înfocare dorin ei...
— Acum pricepi de ce e lucrul cel mai exci-
tant de pe lume? Sexul f p cat e ca oul f
sare.
deam mereu în capcana lui. Bunuel
exalta castitatea ca s sporeasc pl cerea,

191
dorin a, foamea de trupul iubit. Îl citea pe
Sfântul Augustin i în elegea c o c dere
însemna doar c legea iubirii a fost înc lcat .
Iubirea are o lege, aceea de a-l iubi pe
Dumnezeu. Dac ne iubim pe noi în ine,
înc lc m legea lui Dumnezeu i apuc m pe
calea pierzaniei, mereu mai afund, prin h ul
negru al sexului, pân la abisul final al mor ii.
Reîntoarcerea la iubire presupune trecerea prin
castitate, dar pentru asta avem nevoie de
ajutor. Nu o putem face singuri. Întoarcerea la
Dumnezeu din infernul c rnii i din
complacerea noastr acolo ar fi ca o înc lcare a
legii gravita iei, înc lcare i zbor.
— Cine ne întinde o mân ? l-am întrebat pe
Buftuel.
— Niciodat puterea, spunea el cu ardoare.
Niciodat cei puternici, fie mireni sau oameni ai
bisericii. Doar cei smeri i, rebelii, marginaliza ii,
copiii, îndr gosti ii... Doar ei ne întind o mân .
Spunea asta cu o enorm c ldur i prin
memorie mi se perindau copiii abandona i din
filmele lui, cuplurile înfl rate, cer etorii
nenoroci i, preo ii smeri i prin d ruirea lor
cre tin , to i cei care renun au la de ert ciunea
lumii i nu a teptau decât îmbr area unui
semen.
— i r zvr ti ii, l-am întrebat pe Bunuel, i
zvr ti ii ne ajut ?
— Dac nu ascult de nici o putere, îmi r s-

192
pundea Luis la întrebare. Dac sunt pe deplin
zi i.
Bunuel punea la cale în acele zile un scena-
riu pentru un film pe care nu a mai apucat s îl
fac , dup povestea anarhistului francez Ra-
vachol, care fusese ini ial ho i uciga .
Omorâse, prin ora ele de provincie franceze, un
trân negustor de vechituri i un pustnic uitat
de lume, violase mormântul unei contese i
cuise dou fete b trâne care ineau o
pr lie de unelte. Totul în mod gratuit. Dar
într-o bun zi s-a apucat s spun c
pustnicului îi furase banii, la fel ca i celor
dou nec jite de la pr lie, precum i
bijuteriile cu care contesa fusese în-
mormântat , ca s fac rost de bani pentru
cauza anarhist .
Îns anarhi tii nu i-au dat binecuvântarea
lor, pân când Ravachol nu s-a mutat la Paris,
unde, împreun cu un ajutor de-al s u, pe
nume Simon Cozonac, a început s fac bombe
pe care s le plaseze pe la u ile caselor unor
judec tori. Din nefericire, Cozonac a gre it u ile
i astfel nu au murit judec tori, ci doar oameni
obi nui i. Iar asta, în sine — comenta Bunuel
—, conferea faptei o gratuitate fantastic .
Numai dup ce Ravachol a fost executat pe
11 iulie 1892, anarhi tii l-au acceptat ca fiind
de al lor, l-au canonizat a posteriori i au
inventat chiar i un verb, a ravacholiza, care

193
înseamn s faci ceva s sar în buc i i care
a inspirat o melodie haioas , Dansons la
ravachole, vive le son de l'explosion!
— Când s-a urcat pe e afod, a strigat
tr iasc anarhia. Era un fiu nelegitim i î i
duse cu farduri ca s i ascund paloarea
obrajilor.
— Dumneata e ti de acord cu el, Luis?
— Teoretic, da.
— Cum adic ?
— Adic anarhia este o idee grozav despre
libertate, s nu mai fie nimeni deasupra nim -
nui. Nici o putere suprem , nici un fel de lan-
uri. Nu exist o idee mai minunat . Dup cum
nu exist o idee la fel de imposibil de pus în
practic . Dar trebuie s între inem utopia idei-
lor, în caz contrar, ne transform m în animale.
Via a concret este o gaur neagr care ne con-
duce spre moarte. Revolu ia, anarhia, libertatea
sunt recompensele gândirii. Nu au decât un
tron, capul nostru.
Mai spunea c nu exist o idee mai frumoa-
decât s arunci în aer palatul Luvru i s dai
la naiba întreaga umanitate i toate operele ei.
Dar numai dac asta r mânea în planul
ideii, dac nu era pus în practic . De ce nu
facem diferen a dintre idei i punerea lor în
practic ? Ce ne face s transpunem ideea în
practic ? i s ne scufund m în e ec i
disperare? Visele nu î i sunt suficiente lor

194
în ile? Am fi nebuni dac i-am pretinde fiec rui
vis pe care îl avem noaptea s se i transforme
în realitate a doua zi, fiindc în caz contrar l-
am pedepsi. A reu it, oare, cineva s împu te
un vis?
— Da, i-am spus, de i nu cu pu tile, cu l n-
cile, împ ratul aztec Moctezuma i-a adunat pe
to i cei care visaser despre c derea imperiului
i sosirea conchistadorilor, i i-a trimis la
moarte...
S-a uitat la ceas. Era ora apte. Trebuia s
retrag. Nu îl interesau aztecii, i Mexicul i
se p rea un fel de zid de ap rare, cu corni e pe
care era pres rat sticl spart .

XXVII

Stau, a ezat, în fa a so iei mele, Luisa

Guzmân, în salonul mare din locuin a pe care o
avem amândoi de zece ani în cartierul din San
Angel. Fiecare cu un pahar de whisky în mân ,
fiecare îl prive te pe cel lalt i se gânde te la
ceva, la acela i lucru ori la ceva diferit decât se
gânde te cel lalt. Paharele sunt grele, largi, cu
fundul gros i mi tor ca ochiul unei
caracati e de pe fundul M rii Sargaselor. În
plus, ea strânge în bra e ursule ul ei panda de
plu .
O privesc, m gândesc i îmi spun c trebuie
cut ceva care s nu semene cu tot restul vie ii

195
noastre. În asta const imagina ia. Dar privind-
o cum st în fa a mea, imaginându-mi-o cum
se gânde te la mine, prefer s fiu clar i concis,
în acei ani, Luisa Guzmán nu se ocupa de via a
mea social — era nesociabil — i nici de via a
financiar — era complet indiferent fa de
bani. Îmi sprijinea via a literar ; avea r bdare
cu timpul meu de scriitor i cititor. Îmi
administra, mai ales, via a sexual . Adic , nu îi
punea piedici, credea c abnega ia ei asigura
viitoarea mea întoarcere. A a fusese mereu.
În orice caz, stând acolo i privind-o cum m
privea, cu toat povara amintirilor pe umerii
no tri, am în eles c , de fiecare dat , ea se în-
dep rtase i mai mult de mine. Nu a putut s
conceap nici ea o fidelitate pe m sura succe-
sului pe care l-a avut prima mea carte. La
dou zeci i nou de ani am dobândit o
celebritate de care nici eu nu m-am bucurat
prea tare, fiindc dac am fost convins vreodat
de ceva, aceasta a fost faptul c literatura nu
este altceva decât o lung ucenicie, expus , în
orice clip , imperfec iunii dac ne merge bine,
perfec iunii dac ne merge r u, precum i,
mereu, riscului, dac vrem s avem parte de
ceea ce scriem. Nu am luat în seam elogiile ce
mi-au fost aduse, c ci m tiam foarte departe
de atingerea scopurilor propuse, dar nici
atacurile de care am avut parte. Am ascultat ce
îmi spuneau prietenii, iar ei, cu to ii, m

196
încurajau. Mi-am ascultat propriul glas i am
auzit doar atât: „Nu te mul umi cu succesul.
Nu îl repeta cu u urin . Impune- i proiecte
imposibile. Mai bine s ratezi de sus, decât s
ai parte de un triumf de jos. Fugi de siguran .
Asum i riscuri.”
Nu tiu în ce moment al rela iei noastre,
Luisa a sim it c aveam nevoie de mai mult, de
ceva în plus, dar al turi de ea, care s
reprezinte echivalentul erotic al riscului literar.
Sau al ambi iei. Am râs cu poft când, la o
pt mân dup ce ne îndr gostiser m unul de
altul, un prea faimos scriitor mexican a venit s
o caute ca s îi repro eze c m preferase pe
mine în locul lui.
— Eu, i-a spus, sunt mai celebru, mai
dr gu i mai bun scriitor decât logodnicul t u.
Uimirea Luisei i a mea s-a datorat, în pri-
mul rând, imperturbabilei continuit i a priete-
niei de care a dat dovad marele autor fa de
ea i de mine. A e uat deliranta cerere a mâinii
(sau a schimbului de mân ), dar nu s-a schim-
bat nici o clip zâmbetul s u amabil i nici,
asta am tiut-o mereu, ambi ia lui f limite,
atât de simpatic i de bine fundamentat , de i
el i-o imagina cam sumbr , îns sigur , cea de
a ob ine putere i glorie prin scris. Luisa m-a
ini iat (sau mi-a confirmat) în certitudinea c e
mai bine s fii o persoan uman decât un
scriitor glorios. Dar, uneori, s r mâi o simpl

197
persoan presupune o cruzime mai mare decât
nevinovata perspectiv a faimei literare.
Stând acum a eza i unul în fa a celuilalt,
s fie nevoie ca eu s îi spun c nu m
puteam lipsi de Diana Soren, ea f s îmi
spun nici un cuvânt, cu un panda de plu
strâns în bra e i cu paharul de whisky în
mân , îmi repro a toat cruzimea acumulat
de rela ia noastr i îmi arunca în fa toat
urin a cu care ascundeam cruzimea în
spatele crea iei literare. Ochii ei îmi spuneau:
„Nu mai e ti o persoan . Cât ai fost a a, i-am
respectat aventurile. Am ajuns s în eleg c nu
te mai respec i pe tine însu i. Nu respec i
femeile cu care te culci. Le folose ti ca pretext
literar. Iar eu refuz s mai fiu a a ceva.”
— E vina ta. Trebuia s pui piciorul în prag,
de prima oar când m-am culcat cu alta.
— Delicat i r u. Cum vrei...?
— De ani de zile îmi accep i infidelit ile...
— Iart -m . Nu mai pot s concurez cu
atâtea str danii ale imagina iei i fanteziei
întregului gen feminin...
— Ca s ne p str m iubirea, am ajuns s o
ucidem, ai dreptate...
Mi-a aruncat cu putere paharul, greu ca o
scrumier , lovindu-m la buza de jos. Am privit
cu emo ie melancolicul panda, m-am ridicat
mângâindu-mi buza dureroas i am plecat
pentru totdeauna.

198
 XXVIII

Nu l-am g sit pe Mario Moya. Era la o con-

ferin despre popula ie tocmai la Bucure ti i
nu urma s revin mai devreme de dou s p-
mâni. Am dat din umeri i mi-am zis c trea-
ba asta putea s sufere amânare. Era vorba,
mai mult sau mai pu in, de perioada în care
avea s se termine i turnarea filmului la
Santiago i to i ne vom întoarce la... Unde se va
duce Diana, unde m voi duce eu? Vom r mâne
împreun ? M îndoiam. La Paris o a tepta
so ul. La Los Angeles, o panter neagr pe care
o suna la telefon i vorbeau la trei diminea a. În
Jeffersontown, un logodnic idealizat, pierdut,
un Tristan din Vestul Mijlociu care devenise,
probabil, un tejghetar burtos, umflat de bere
Miller Light i fanatic sus in tor al echipei
Chicago Cubs.
Nu îmi f ceam iluzii. Nu avea s mearg cu
mine într-un campus universitar idilic
american acoperit de ieder . Ceea ce a fi vrut
era ca nimic s nu întrerup perioada de acum,
timpul care ne mai r mânea împreun la
Santiago, iar apoi, cu pu in noroc, vreo câteva
zile în Mexico, o întâlnire la Paris... îmi f ceam
iluzii despre o var cu ea pe insula care îi
pl cea atât de mult, Mallorca, pe care eu
tocmai o explorasem cu o prieten minunat ,

199
scriitoarea Helene Cixous, i unde Diana i Ivan
aveau o cas ... Orice, îmi spuneam eu în timpul
zborului de întoarcere la Durango, orice numai
nu o pierd în aceste dou s pt mâni care
mai r mâneau. F încetare, îmi revenea în
minte o posibilitate, excluzând-o pe oricare alta.
Eu eram amantul ei pentru c nu îi d deau
voie s intre în Mexic adev ratului ei lover,
liderul Panterelor Negre. Era cazul s comit eu
primul o mojicie, s anticipez desp irea, s
fiu eu cel care lua ini iativa de a o rupe cu ea,
înainte ca ea, mai mult decât s o rup cu
mine, s abandoneze, s se lepede, s uite de
povestea noastr ?
Am sunat-o de vreo dou ori din Mexico. Îmi
este greu s spun prin telefon ce am de spus.
Faptul c nu îl v d pe interlocutor îmi d o sta-
re de încordare i de nelini te. Nu reu esc s
îmbin cuvintele cu expresia facial . Nu pot s
îmi dau seama dac persoana care îmi vorbe te
este singur sau cu altcineva al turi, dac este
îmbr cat sau dezbr cat , machiat sau nu.
Minciuna este pre ul progresului. Cu cât
suntem mai dep i de progresele tehnologice,
cu atât încerc m s recuper m r mânerea
noastr în urm moral sau imaginativ cu arma
aflat la îndemân : minciuna. Abia am ie it de
sub du . Sunt goal . Tocmai plecam. Iart -m .
Sunt singur . Sunt singur . Sunt singur .
— Te iubesc, Diana.

200
 — Cuvintele sunt foarte frumoase i nu
cost mult.
— Mi-e dor de tine.
— i totu i nu e ti aici. Hei, hei.
— M -ntorc vineri. Petrecem împreun
sfâr itul de s pt mân .
— Ard de ner bdare. Pa.
Nu am avut timp s îi spun c m temeam
pentru ea, s aib grij , c de aia venisem la
Ciudad de Mexico, ca s încerc s aflu câte
ceva i s o protejez. Îns rela iile mele cu
guvernul lui Diaz Orgaz erau dintre cele mai
proaste, nu aveam acolo decât un prieten,
fostul meu coleg de coal , Mario Moya,
subsecretar de stat, iar acesta nu se afla în
ar .
„Am venit pentru tine, Diana, m aflu aici
pentru tine”, a fi vrut s îi strig, dar nu eram
st pân pe situa ie, i nu ardea, mi-am zis. Deo-
camdat , m preocupa mai mult s tiu ce ex-
presie avea ea când îmi vorbea cu atâta
asprime. Oare saltul tehnologic urm tor va fi
telefonul cu ecran, ca s vedem fa a celui care
ne vorbe te? Ce violare cumplit a intimit ii,
mi-am spus, ce complica ie nesfâr it : s fii
mereu gata, piept nat , machiat , îmbr cat
(sau dezbr cat , dup caz). Sau s te ciufule ti
iute ca s î i justifici starea de moment: „M-ai
trezit, iubitule, dormeam, singur .” i al turi
un burtos cu musta i în ort, uitându-se la

201
un meci la televizor i sorbind dintr-o bere la
cutie.
Începuse s m bântuie ideea despre Diana
ca obiect de art , pe care trebuia s îl distrugi
ca s îl ai. În sex, ca i în art , pl cerea între-
rupt este otrav curat , dar asigur i un soi
de ambiguitate care constituie lichidul amniotic
al pasiunii i al artei. Puteam eu s ies din
starea de extaz, cu pre ul distrugerii obiectului
care îl genera, Diana? Trebuia, cu alte cuvinte,
i-o iau înainte? Trebuia s preîntâmpin
continuarea posibil a pl cerii în atmosfera sa
unic , cea a ambiguit ii, cea a unui ar fi putut
fie sau s nu fie, nimic nu s-a tran at, totul
a r mas în minunatul t râm al ipoteticului,
unde alternativele unei pove ti sau ale unei
pasiuni se multiplic i se deschid în evantai,
discreditând, dar i îmbog ind, libertatea
noastr ?
Am aterizat la Santiago pe la cinci dup -
amiaz f s reu esc s g sesc un r spuns
propriilor mele întreb ri.
Drumul de la aeroport pân la casa Dianei
mi s-a p rut, de data asta, deosebit de lung.
Lâncezeala ora ului, pe m sur ce se închideau
magazinele i obloanele c deau r sun toare ca
ni te torente de metal, mai era curmat doar de
fo netul prelung al copacilor i de umbra tot
mai ampl a mun ilor care punea st pânire pe
ora . Am z rit guajolotes tremur tori i grupuri

202
de cactu i împ ienjeni i, plini de scrijeliturile
îndr gosti ilor, de nume — Agapito loves Cor-
delia — inimi înl uite, r ni mortale care
sau în seva verde o cicatrice întunecat .
— Ce se întâmpl , l-am întrebat pe taxime-
trist, de ce mergem a a de încet?
— E o manifesta ie, zise oferul. Înc un pro-
test al studen ilor. Oare de ce nu s-or pune cu
burta pe carte, mai degrab ? O gr mad de ne-
ispr vi i.
Pia a central mirosea a mu tar. St ruiau
dârele unui abur greu. Lumea ie ea în fug pe
la r spântii, tu ind, acoperindu- i nasul cu
batiste, jersee, ziare. Mi l-am i închipuit pe gu-
vernator l trând din spatele unei ferestre. L-am
rit i pe tân rul lider Carlos Ortiz, trecând în
goan , plin de sânge la cap.
— Ridica i geamurile din spate, domnule, i
ine i-v bine.
A f cut o întoarcere pe loc i a demarat spre
cartierul unde se afla locuin a mea provizorie,
cu însemn rile i c ile mele. Am avut senza ia
peisajul din Santiago se dezintegra, c , acce-
lerat, locuitorii s i î i pierdeau tr turile...

XXIX

M-au trecut fiori pe ira spin rii când am v -

zut expresia fe ei pe care o avea Azucena. Ea
nu afi a niciodat nimic. St rile ei emo ionale

203
îmi erau complet necunoscute. St team uneori
de vorb cu mult afabilitate, a a cum am
spus. Limba era cea care ne unea. Ca i unele
versuri pe care le tiam to i cei care urmaser m
cursurile colilor de limb spaniol . „Ieri s-a
dus. Mâine înc n-a venit.”
O respectam, am mai spus i asta, pentru
demnitatea ei, orgoliul ei de a face bine tot ceea
ce avea de f cut, a a cum se cuvine pe lumea
asta. Iar în lumea hollywoodian transferat la
Santiago, ea era singura, pân la urm , care nu
i plângea de mil i nici nu era ve nic roas
de ambi ia succesului. Era mai presus decât
st pâna ei. Nu voia s fie altcineva. Era
altcineva. Era ea.
De data asta, m-a întâmpinat, în casa vag
luminat , ciudat de t cut , cu o expresie
neobi nuit , în care abia mai târziu am
descoperit o und de simpatie, de afec iune, de
solidaritate cu mine, cealalt persoan
hispanic din cas . În primul moment m-am
sim it perfect melodramatic, ca poetul Rodolfo
care î i întreba tovar ii de via boem de ce
trec a a, încolo i încoace, f o vorb . Mimi a
murit. Azucena masca, în mod sigur f s
vrea, ceva asem tor unui anun funebru.
— Diana? am întrebat, cu un glas care s-ar
fi vrut normal, dar care a sunat doar ca o oap-
, de parc m-a fi ferit s nu întrerup o rug -
ciune.

204
 — A teapt-o aici. Vine imediat, spuse Azu-
cena i m invit s a tept în salon.
Se însera. Lew Cooper nu era, ca de obicei,
instalat la bar preg tindu- i un cocteil, ca s î i
mai spele frecu ul orelor de pe platou. U a de
la dormitor era închis . Îns lucrurile mele se
aflau acolo, iar în baie pastele mele de din i ita-
liene ti. M-am dus ner bd tor, agitat, spre ve-
randa unde l sasem ma ina mea de scris,
hârtiile i c ile mele. Cineva f cuse ordine în
ele. Totul era a ezat în teancuri perfect egale.
M-am întors s dau de Azucena, ca s îi cer
socoteal pentru aceast violare a creativit ii
mele. În locul ei, acolo se afla, par ial în lumina
înser rii care venea de pe verand , jum tate
lumin , jum tate umbr , perfect pe din dou ,
ca un tablou feminin de Ingres, iubita mea,
Diana Soren. A venit spre mine, segmentat ea
îns i prin lumin , f s cedeze un dram din
silueta ei luminoas celei aflate în umbr , dar
nici invers. Contrastul era atât de net, încât pâ-
i p rul ei blond, scurt p rea alb în partea
orientat spre verand i negru în cea dinspre
perete. Vraja era rupt de ceea ce avea pe ea. In
halat de cas matlasat, de culoare roz, închis la
to i nasturii, cu un aer domestic, i într-o pe-
reche de papuci v tui i, Diana Soren p rea o
ciuperc transfigurat , o paparud
ambulant ... Dar nu asta — nici vraja apari iei
sale între lumin i umbr , nici modul hilar în

205
care, instinctiv, i-am perceput apari ia — a fost
ceea ce m-a oprit s m apropii i s o iau în
bra e, s o strâng la piept i s o s rut ca de
obicei. Nici nu a ajuns pân la mine. S-a oprit
i s-a a ezat într-un fotoliu din ratan, obiectul
cel mai impun tor din aceast cas lipsit de
orice preten ii, i m-a privit îndelung. Eu m-am
ezat pe un scaun de paie din fa a mesei de
lucru i mi-am încruci at bra ele. Poate Diana
îmi citise gândurile. Probabil c î i închipuia,
ca i mine, felul în care avea s ia sfâr it
iubirea noastr i ce avea s urmeze. M
gândeam s îi spun, mai înainte de orice,
despre inutilitatea c toriei mele la Ciudad de
Mexico. C nu am aflat nimic despre presupusa
amenin are a FBI-ului pe care mi-o strecurase
insinuant generalul Cedillo. M preg team s îi
spun toate astea, îns ea mi-a luat-o înainte,
precipitat, brutal.
— Iart -m . Am alt amant.
Mi-am st pânit tulburarea, mi-am inut în
frâu mânia, mi-am învins curiozitatea...
— În Statele Unite? am întrebat f s în-
dr znesc s pomenesc ceva despre indiscre iile
mele telefonice.
— Un alt b rbat care tr ie te aici.
— Cine? am întrebat-o, de data asta f s
încumet s m gândesc la întoarcerea lui
Clint Eastwood i spunându-mi c , în orice caz,
pe unul ca Pantera Neagr nu l-ar l sa s

206
treac grani a. Stuntman? Am râs de mine c
putea s îmi treac a a ceva prin minte. M-am
amuzat i mai tare de posibilitatea extrem ca
trânul Lew Cooper s doarm în patul meu,
pe latura Dianei.
— Carlos Ortiz.
— Carlos Ortiz?
— Studentul. L-ai v zut aici, în ora . Zice c
te cunoa te, c te admir i c a stat de vorb
cu tine.
— i dac m-ar urî i nici nu ar vrea s m
asculte, am încercat s zâmbesc.
— Iart -m .
— Nu e vorba de iertare. Trebuie s vorbim.
— Nu-mi place s dau explica ii. M-am
ridicat, plin de furie.
— Trebuie s vorbim.
— Dac vrei neap rat.
— De ce, Diana? Am crezut c eram foarte
ferici i.
— tiam i c o s se termine.
— Dar nu a a, brusc, înainte de termen, îna-
inte s se termine film rile i cu un tip...
— Mai tân r decât mine?
— Nu, asta nu conteaz .
— Atunci ce conteaz ? C te r nesc pe tine,
te umilesc, crezi c asta îmi place?
— C nu ne-am împlinit iubirea, n-am con-
sumat-o, asta e...
— Nu cred c ne mai lipse te ceva.

207
 — Diana, eu i-am oferit tot ce am putut, s
fi continuat împreun dac ai fi vrut, s
mergem împreun la o universitate, am spus
tâng, ofuscat de o senza ie vag de orbire
sentimental instantanee.
Pe bun dreptate mi-a i r spuns brutal,
sentimentalisme:
— Nu fi naiv. Eu s -mi petrec via a într-un
or el de rahat, acoperit de ieder , dar alc tuit
din nimic? E ti nebun.
— De ce, fiindc fugi de alt or el, fiindc nu
vrei s i acorzi niciodat ansa, the chance, de
a te întoarce acas i de a pleca de acolo din
nou, schimbat ?
— Dragule, delirezi. Sim eam c m sufoc în
or elul acela. A fi plecat de acolo oricum.
Am privit-o întreb tor, cu blânde e. Cred c
a sim it asta pentru c a ad ugat ceva ce mi-a
pl cut; mi-a spus s nu o în eleg gre it, în
Jeffersontown sim ea c se sufoc nu doar
pentru c or elul era mic, ci i din cauza
imensit ii naturii care o înconjura. Era un
univers impenetrabil.
— i în lumea pe care ai ales-o — am între-
bat-o — te sim i protejat ? Nu vrei s afli nici-
odat cine e ti, Diana? Trebuie s fii protejat
de al ii, de o sect , de lume dr gu , de jet set,
pantere negre, revolu ionari/de oricine, numai
fie mult zgomot, lament ri, bucurie, agita ie
i s depinzi de ceva, asta vrei, asta e ceea ce

208
eu nu- i ofer, cum stau a ezat într-un col i
scriind ore întregi?
Deveneam ridicol. Nu m controlam. Ajun-
geam exact în postura pe care o detestam. Me-
ritam r spunsul Dianei.
— Eu tiu cine sunt.
— Nu tii! i-am strigat. Asta-i problema ta.
Te-am auzit vorbind la telefon cu negrul la.
Vrei s fii alta, vrei s preiei suferin ele
celorlal i ca s fii altcineva. Crezi c nimeni nu
sufer mai mult decât un negru. Când ai de
gând s descoperi, nenorocito, c suferin a e
universal , inclusiv alb ?
— Carlos m înva asta.
— Carlos? am repetat ca un ecou nu doar al
propriei mele voci, ci i al propriului meu suflet,
incapabil s îi spun Dianei c tocmai îl v -
zusem, r nit, la o manifesta ie din centrul ora-
ului.
— Ai fost citit, spuse cu r ceal Diana.
— De el? Ai mai spus-o.
— Nu, de mine. Am crezut c e ti un revo-
lu ionar adev rat. Unul care face ceea ce scrie.
Nu-i adev rat. Scrii, dar nu faci. E ti la fel ca
liberalii americani.
— E ti nebun . Nu în elegi nimic. Crea ia
este un act, singurul act. Nu trebuie s mori ca
i imaginezi moartea. Nu trebuie s fii închis
ca s faci descrierea unei închisori. i nu ajut
la nimic dac e ti împu cat, ucis. Nu mai scrii

209
alte c i i gata.
— Pe Che l-au omorât.
— Era un martir, un erou. Un scriitor repre-
zint ceva mult mai anodin, Diana, i-am spus,
ajuns la exasperare, dar oarecum ceva mai
st pân pe mine.
— Carlos e în stare s urce pe un munte ca
lupte. Tu, nu.
— i ce leg tur are asta cu tine? Ai de gând
-l urmezi? Vrei s te faci soldatul lui?
— Nu. R cinile lui sunt aici. Aici lupt .
Niciodat n-o s m urmeze.
— Iar asta î i convine de minune, nu-i a a?
tii c s racul b iat n-o s vin dup tine.
Decât dac se las de gheril i se transform
într-un gigolo. S rman Diana. Vrei s fii o
alta? Vrei s fii pantera revolu iei universale?
Vrei rolul Ioanei d'Arc c torit cu Malcolm X?
-mi voie s i spun ceva. Încearc s fii o
actri bun . Asta-i problema ta, draga mea.
ti o actri mediocr , pleo tit i vrei s i
compensezi mediocritatea cu toate furiile
existen ei tale obi nuite. De ce nu iei în serios
rolurile care î i sunt distribuite în film? De ce le
respingi i î i asumi doar personajele de care ai
auzit tu?
— Nu în elegi nimic. Pe tine te-am i avut.
— O lun , trei s pt mâni i patru zile...
— Nu, am ajuns s te cunosc, acum tiu
cine e ti, trebuia s -mi dau seama din primul

210
moment, m-am l sat dus de iluzia c e ti
diferit, în ac iune i gândire, ca Malraux...
— Pentru numele lui Dumnezeu, scute te-
de compara ii odioase...
— Candid. Nu-mi oferi decât decen . Can-
did. Decent. i cult!
— Numai defecte, dup cum vezi...
— Nu, î i admir cultura. Pe bune. O baz so-
lid , nu-ncape îndoial . Foarte solid . Clasic ,
profesore, clasic .
— Mul umesc.
— În schimb, b iatul sta... zise cu o fero-
citate pe care nu i-o cuno team, cu o s lb ticie
halucinant , de parc în sfâr it mi-ar fi ar tat
i partea nev zut a lunii. B iatul sta le are pe
toate anapoda, miroase r u, are din ii strica i,
trebuie s mearg la dentist, nu tie s
nânce, nu are nici un pic de rafinament, e
dintr-o bucat , mi-e fric s nu m loveasc i,
cu toate astea, îmi place, cu toate astea mi se
pare irezistibil, acum am nevoie de un b rbat
care s nu-mi plac , un b rbat care s m
arunce la gutter, la canal, la dejec ii, care s
fac s m simt o nimeni, s m oblige s
lupt din nou, s-o iau de jos, s simt c n-am
nimic, c trebuie s m lupt s ob in totul, care
-mi stimuleze adrenalina...
M-am repezit s o iau în bra e. Nu am mai
rezistat. Plângea i s-a ag at cu putere de
mine, dar nu a încetat s vorbeasc , printre

211
suspine, e ti nebun, nu umblu dup un negru
sau dup un guerrillero, caut pe cineva care s
nu fie ca tine, nu pot s suf r oamenii ca tine,
decen i i cul i, nu vreau un autor faimos,
decent, rafinat, occidental, oricât de mexican s-
ar crede, european ca so ul meu, e ti la fel ca
so ul meu, repetarea lui Ivan Gravet, înc o
dat acela i, m plictise te, m plictise te, m
plictise te, cel pu in so ul meu chiar a luptat
într-un r zboi, chiar a fugit din Rusia
persecutat c -i evreu, copil, s rac. Tu de ce ai
fugit? Ce te-a amenin at? Ai avut mereu masa
pus , dar mereu ai fugit dup mine, încercând
m ajungi, încercând s -mi ajungi din urm
imagina ia... E ti la fel ca so ul meu, numai c
Ivan Gravet e mai faimos, mai european, mai
cult, mai rafinat, un scriitor mai bun decât tine!
A tras aer în piept, i-a înghi it lacrimile.
— Nu suport un b rbat ca tine.
S-a desprins. Mi-a întors spatele. S-a dus
pân la bar. Am urmat-o. i-a preg tit un high-
ball cu mâini tremur toare. Mi-a vorbit stând
cu spatele.
— Iart -m . Nu am vrut s te r nesc.
— Mai bine bea. Nu- i face griji, i-am zis
punându-i mâna pe um r; gre eal .
— Nu. Nu m-atinge.
— N-o s i vin s crezi. O s plâng dup
tine.
— Eu, nu, i-mi arunc o ultim privire, o

212
sum a tuturor privirilor ei, ochii veseli, obosi i,
aprin i, goi, vioi, orfani, melancolici, altrui ti,
monahali, destr la i, noroco i, neferici i,
mor i.
A clipit de mai multe ori, într-un fel ciudat,
oniric, aproape ca o nebun i mi-a spus a a:
— Nu plânge dup mine. Peste vreo zece ani,
gamine asta a ta o s fie o bab de peste pa-
truzeci de ani. Ce-o s te faci cu o g in cu fun-
dul mare i cu picioare scurte? Mul ume te-i
lui Dumnezeu c scapi la timp. Num i
binecuvânt rile i taie de la pierderi. Adio.
Desolé.
— Desolé.
Azucena m-a ajutat s îmi strâng lucrurile.
Mi-a scos hainele din dormitor. Am întrebat-o
din priviri dac studentul era acolo. Ne în e-
legeam f s vorbim. A dat din cap c nu. Nu
era nevoie s m ajute. O f cea de bun voie, ca
nu m simt singur, sau alungat, sau în elat,
sau, în cel mai r u caz, privit cu ochi r i de ea.
Era con tient c nu aveam nevoie de ajutorul
ei; am f cut-o s simt c îi eram recunosc tor.
Am schimbat pu ine cuvinte, în timp ce a ezam
în cele dou valize ale mele de documente
ile, hârtiile, rechizitele i închideam cu grij
ma ina de scris.
— A fost i ea debutant . Îi place s -i ajute
pe cei care sunt la început.
Am râs.

213
 — Matroana revolu iei, i-am i spus a a.
— E foarte agitat . Ia-o în serios. Se simte
urm rit .
— Cred c pe bun dreptate. Uneori cre-
deam c e curat paranoia. Acum, încep s
cred c are dreptate. B iatul la o s -i complice
existen a.
— Dianei îi place riscul. Tu nu-i ofereai a a
ceva.
— Mi-a spus. Transmite-i s aib grij . N-am
putut s fac nimic pentru ea la Ciudad de
Mexico. Sper s -i plac mult noua ei iubire.
Azucena suspin .
— O femeie frumoas nu umbl dup fru-
muse e la cel cu care se-ncurc .
Mi s-a p rut un comentariu aspru în gura ei.
M-am gândit cum ar fi cu rolurile schimbate.
Azucena i un b rbat atr tor. Ecua ia era ne-
dreapt . O dat în plus, cel care avea de
câ tigat era b rbatul. Niciodat femeia.
Pe hol, m-am întâlnit cu Lew Cooper. Nu mi-
a spus nimic. Doar a mârâit.
Azucena a ie it în fug pe strad dup mine
i mi-a dat ceva.
— Uitai asta.
Era un borcan de gem plin cu p r.

XXX

Geloziile distrug iubirea, nu dorin a. Asta

214
este adev rata pedeaps a unei pasiuni tr date.
O ur ti pe femeia care a rupt pactul de amor,
dar o dore ti în continuare pentru c tr darea a
reprezentat proba propriei sale pasiuni. În mod
sigur a a s-a întâmplat cu Diana. Nu am
încheiat cu indiferen . A avut dib cia s m
insulte, s m bagatelizeze, s m atace
lbatic, ca s nu o uit resemnat; ca s o
doresc în continuare cu acel înlocuitor pervertit
al poftei erotice care poart numele de gelozie.
Am v zut pentru ultima oar casa din San-
tiago în penumbra asfin itului lunii februarie,
transformat într-o fort rea inexpugnabil .
Casa aia în care eu intram i din care ie eam
când aveam chef, unde scrisesem în fiecare zi,
îmi devenise acum str in , resping toare. Îmi
venea s o asediez, cum au f cut romanii cu
Numancia iberic , s o trec prin foc i sabie
precum legiunile cu Massadah evreiasc . Cu
imboldul sta i-am aruncat o privire de
desp ire, i-am dat ocol cu ultimii mei pa i, ca
i cum, în loc s o str pung pe Diana, a fi
putut str punge casa pe care o împ iser m.
Destinul mi-o d duse pe femeia asta. Nu mi-
o putea lua alt b rbat. Cu atât mai pu in unul
pe care îl consideram de-al meu, un student de
stânga, un tr tor... Aerul fetid al gazelor
lacrimogene ajungea pân acolo tocmai dinspre
centru, iar eu ajungeam s doresc, în clipa
aceea, ca armata s îl prind pe rivalul meu, ca

215
generalul Cedillo personal s îi reteze boa ele
i, dac sc pa, s ajung eu s dau de el,
vreodat , i s am curajul s îl omor cu mâna
mea. Totu i, reflectând la toate astea, un gând
ironic m f cu s zâmbesc pe m sur ce punea
st pânire pe mine: „Nu r pi pl cerea asta gu-
vernului.”
Norman Mailer spune c gelozia este ca o
galerie plin de portrete în care gelosul este
custodele muzeului. Am reluat imaginea tu-
turor i a fiec ruia dintre momentele petrecute
cu Diana, îns a ezându-l pe tân rul student
în locul meu, în ac iunile mele, bucurându-se
de ceea ce fusese al meu, umplându- i gura de
gustul de piersic , savurând capacitatea
nelimitat a mângâierilor Dianei, transformat în
spectatorul unic al lacului unde Zei a vân torii
se oglindea...
Gelozia este ca o via din untrul vie ii noas-
tre. Po i s iei avionul, s te întorci în Capital ,
i suni prietenii, s începi s scrii din nou,
dar simultan s tr ie ti o alt via , separat ,
de i aflat în tine, cu propriile sale legi. Acea
via din untrul vie ii noastre se manifest în
mod concret. Cum spune o expresie popular ,
ne face circ în burt . Ne trezim cu Aghiu dez-
uit în foaie, la propriu. O maree aprig ,
amar , cu gust de bil se agit , urc i coboar
din inim spre ma e i de acolo spre sexul
tuflit, inutil, ajuns r nit de r zboi. Î i vine s -i

216
dai o medalie s rmanului penis. Iar apoi o
coroan funebr . Îns mareea nu st s
savureze nimic i nici nu se opre te pentru
prea mult vreme în vreo parte a corpului. Îl
str bate ca un lichid veninos i scopul s u nu
este s distrug trupul, ci s îl asedieze i s îl
stoarc pentru ca i cele mai rele seve ale sale
ajung pân la cap, s se fixeze verzi i dure
ca ni te solzi de arpe pe limb , pe r suflare, în
priviri...
Pentru o clip , desp irea m-a f cut s m
simt alungat din via . A a cum percepi moar-
tea unei fiin e iubite. Numai c durerea aceea o
putem exterioriza. Durerea geloziei trebuie s o
ascundem, întunecat i înveninat , ca s ne
ferim de comp timire sau de ridicol. Gelozia
dat pe fa ne expune intruziunii zeflemitoare.
Este ca i cum te-ai întoarce în adolescen ,
vâr-sta aceea sinistr în care tot ce faci la
vedere — mergi, vorbe ti, prive ti — poate
stârni râsul cuiva. Adolescen a i gelozia ne
despart de via , nu ne las s o tr im. Ciudat
la aceast experien a mea era c m sim eam
desp it de via , îns nu cu temerea
adolescentin de ridicol, ci cu triste ea fatal a
trâne ii. Diana m f cuse s m simt, pentru
prima oar , b trân. Trecusem de patruzeci de
ani. Rivalul meu nu avea mai mult de dou zeci
i patru. Diana, treizeci i doi. Am râs. Odat ,
când am vrut s intru cu o pu toaic

217
american de optsprezece ani într-o discotec
din Italia, portarul nu m-a l sat s trec,
spunându-mi „E doar pentru tineri”. La care i-
am r spuns netulburat „Sunt tat l ei”.
Pe atunci aveam treizeci i cinci de ani.
Acum, oare câte u i mi se vor închide, una
dup alta? Ea îmi spusese c o f cea spre
binele meu. C peste zece ani va fi o femeie cu
fundul mare i plin de celulita. Mi-a p rut r u
nu i-am spus c nu, c putea s fie alta, a a
cum î i dorea, dac se dedica profesiunii ei,
dac renun a s mai caute dincolo de
interpretarea rolurilor care d deau un sens
vie ii ei... Gândindu-m la asta, am vrut s m
conving de propria mea superioritate, îmi era de
ajuns s lucrez cu seriozitatea la ceea ce aveam
de f cut, ca s nu îmb trânesc nici peste zece
ani, nici peste o sut . Asta era puterea
literaturii. Dar condi ia este s împ i puterea
aia cu al ii. Iar eu, cum spuneam i cu alte
prilejuri, sim eam o pierdere a avântului
aceluia de început, prin asta m asem m cu
Diana. Fervoarea mea literar , la fel ca aceea a
Sfintei Ioana, se consumase. Aura începutului
se risipea, iremediabil. Cum s revigorezi fla-
ra?
De la Santiago am revenit cu un vraf de
hârtii f nici o valoare. Mi-a fost de ajuns s
le citesc la rece, ca un contrapunct al
spasmului meu interior, dogoritor, ca s îmi

218
dau seama c nu erau bune de nimic. Oricum,
aveam de gând s le public. Aveau o finalitate
politic . De i, dac nimeni nu avea s le
citeasc , ce scop politic ar mai fi servit? M
în elam singur cu bun tiin . Trebuia s m
mint ca creator pentru a supravie ui ca b rbat.
Dar în str fundurile dorin ei mele neogoite, o
convingere lic rea tot mai puternic cu fiecare zi.
Alter ego-ul scriitorului nu se afl acolo, în
toat puterea cuvântului, gata pentru orice ar
urma s primeasc . Cititorul trebuie s fie
inventat de c tre autor, n scocit pentru ca s
citeasc ceea ce autorul ine s scrie, nu ceea
ce se a teapt de la el. Unde este cititorul?
Ascuns? Trebuie c utat. Este nen scut?
Trebuie s a tept m cu r bdare s se nasc .
Scriitorule, arunc sticla în mare, ai încredere,
nu î i tr da propriile cuvinte, chiar dac azi nu
le cite te nimeni, a teapt , sper , dore te, do-
re te chiar dac nu te vor ei...
În veci nu a putea s îi spun asta Dianei
So-ren: „Exist roluri mari pentru actri ele
mature”, ar ie i ceva melodramatic, inutil.
Ar fi inutil, pentru c Diana Soren, în
aceast etap a vie ii ei, nu ar ti cum s
procedeze cu succesul ei.
Mi-am dat seama de asta i am iubit-o mai
tare ca oricând. Am reînceput s o iubesc.
Gândul sta m-a sc pat de gelozie, de traiul
meu discontinuu, de ruptura i excluderea mea

219
din via , de via a aceea din untrul vie ii mele,
dar separat de via a mea: adic de gelozie. Am
zut-o, cu distan area minim dobândit , ca
pe o femeie care tia, în fine, cine era. O str in
oriunde s-ar fi aflat, condamnat la singur tate
i la exil. O activist politic, condamnat , în ca-
zul sta, la pierderea speran ei, la irelevan i,
pân la urm , iar i, la singur tate. O actri
matur , condamnat la dec dere, uitare i, pe
vecie, din nou, la singur tate. Povestea Dianei
Soren era povestea însingur rilor ei. Diana era
o zei solitar a vân torii.
Împ rt eam toate astea ea i cu mine? Nu
puteam s dau decât un r spuns. Eu a fi dat
totul pentru ea, doar pentru c ea nu ar fi sa-
crificat nimic pentru mine.
Acceptarea acestui adev r însemna s m
îndep rtez pentru totdeauna de Diana, s re-
nun la orice iluzie romantic de a ne mai re-
vedea sau de a mai petrece împreun o alt pe-
rioad de timp... Probabil nu ne mai lega decât
un singur lucru. Puteam s le povestim un în-
treg roman tuturor celor care au dorit s scape
de o leg tur de iubire f s provoace vreun
u altcuiva. Este imposibil.
M-am gândit la Luisa. M devora gelozia
pentru Diana, în timp ce iubirea mea pentru
Diana murea. Iubirea aceea am vrut s i-o dau
Luisei. Cu ea nu sim eam nici o umbr de ge-
lozie, putea s fie cea care primea o iubire pe

220
care eu nu mai doream s o risipesc în jocul
meu de oglinzi, nelini tea mea combinatorie...
înc o dat , m am geam singur.
Fire te c ea a acceptat, înc o dat , regulile
pactului nostru. Nu era în asta sl biciune sau
supunere, ci o fermitate activ . Conven ia noas-
tr supravie uia oric ror accidente trec toare.
Aveam o cas , o fiic , un cerc de prieteni, tot ce
face posibil via a obi nuit care era imposibil
cu Diana.
Spun c m am geam singur. Vor ap rea
alte tenta ii irezistibile. Actri ele str ine se
plictisesc în timpul film rilor. Vor o companie,
dar nu riscuri. Î i comunic între ele nume: în
India, Cutare; în Japonia, Cut rescu; în Mexic,
Cu-t reanu. B rba i care te scot la plimbare,
sunt corec i, dr gu i, inteligen i, str lucitori,
buni aman i, discre i... Cum s rezi ti paradei
de frumuse i care fac parte din acest circuit
interna ional din care, spre bucuria mea
etern , am f cut parte pân la vârsta de
patruzeci de ani? Cum s m in departe de
jocul de oglinzi, în care se tot reflectau, imagine
în imagine, i iar în imagine, pasiunea i
geloziile, dorin a i iubirea, tinere ea i
trâne ea, pactul iubirii i pactul diabolic: mai
amân -mi ziua judec ii, mai las -m s m
bucur înc o zi de tinere ea mea, de sexul meu,
de geloziile mele, de dorin ele mele... dar i de
pactul cu Luisa. Chiar de atâta încredere s m

221
bucur?
Ea nu se am gea. „Mereu se va întoarce la
mine”, le spunea prietenilor no tri. tia c din-
colo de mi carea asta nest vilit se sedimenta
totu i o necesar stabilitate, în care iubirea i
dorin a se uneau f violen , eliminând ne-
cesitatea geloziei pentru a spori dorin a, sau
trebuin a vinov iei pentru a fi recunosc tor
iubirii. Luisa a tepta r bd toare, în spatele
preafrumoasei sale m ti de metis , ziua
inevitabil în care o singur femeie avea s îmi
dea tot ceea ce îmi era necesar. Una singur .
Nu era ea aceea.
A plecat Diana. A plecat când începeau ploile
în Mexic i aerul a redevenit de cristal i de aur
doar pentru o zi.

XXXI

O parte din drama final a Dianei Soren am

citit-o în ziare.
Diana a plecat din Mexic îns rcinat . Eu nu
tiam nimic. FBI-ul, da. Cu informa ia asta la
mân , au hot rât s o distrug pe Diana. De
ce? Pentru c era o figur emblematic a
grupului radical chic hollywoodian, celebritatea
care î i împrumut faima i î i ofer banii
pentru cauze radicale. Când am cunoscut-o,
Diana era simpatizant a Panterelor Negre. Am
povestit mai înainte care era rela ia de care

222
aflasem, noaptea, prin telefon. Eu în elegeam
nuan ele sprijinului pe care îl acorda ea. Dar
FBI-ul nu ine cont de subtilit i. Vreau s cred
„marele public” american f cea o diferen ,
de exemplu, între politica integra ionist a unui
Martin Luther King i politica separatist a
unui Malcolm X. Cred c de-a lungul anilor
despre care povestesc, mul i americani albi
(mul i prieteni de-ai mei) au sprijinit protestul
civil al lui King, în elegându-l ca pe un ideal
progresist: integrarea treptat a negrilor în
societatea alb a SUA, cucerirea de c tre negri
a privilegiilor albilor. În schimb, Malcolm X
pleda pentru o na iune neagr separat , opus
lumii albe, întrucât cea din urm cuno tea i
accepta doar nedreptatea. Dac lumea alb era
nedreapt cu sine îns i, cum s nu fie cu
lumea neagr ? Pân la urm , amândou ar fi
tr it în dou ghetouri separate prin culoare,
dar unite prin durere, violen , droguri i
mizerie.
Confruntarea asta avea nevoie de o punte.
Diana îl cunoscuse la Paris pe James Baldwin,
scriitorul cu care împ rt ea cel pu in dou lu-
cruri: exilul ca form de singur tate i c utarea
altui american în chip de fraternitate. Între cele
dou extreme, Baldwin strecura îndoiala perpe-
tu , agita inten ionat apele pentru ca nimeni s
nu cread — dou fe e ale aceleia i monede —
în neseriozitatea justi iei sau în fatalitatea ne-

223
drept ii rasiale. Baldwin nu voia o integrare
umilit , acordat de mil . Nu voia nici ca ali-
an a negrilor între ei s constituie un lan de
ur contra albilor. Albilor i negrilor, sudi tilor
i nordi tilor, Baldwin le cerea tot ce putea s
fie mai simplu i mai greu în acela i timp:
Trata i-ne ca pe ni te fiin e umane. Nimic mai
mult.
„Prive te-m ”, îi cerea Baldwin Dianei,
„prive te-m i reflecteaz la via a, aspira iile i
umanitatea universal ascunse sub pielea mea
întunecat ...”
Din convorbirile nocturne ale Dianei, am de-
dus c a a gândea ea. Voia s fie necru toare
cu rasismul i cu ipocrizia albilor, dar voia s
fie necru toare i fa de ideea f uririi unei
lumi negre desp it în mod radical de cea
alb . Cunoscând-o, explica ia mi se pare destul
de clar . Diana Soren voia s se închipuie o
alta, ca s se vad a a cum era. A riscat s
vad doar negrul pe care dorea s -l vad i a
pl tit scump pentru asta. FBI, precum KGB,
CIA, GESTAPO sau DINA lui Pinochet, trebuie
simplifice lumea ca s poat ar ta clar cu
degetul spre du man i s îl anihileze f
arriere-pensees. Organiza iile politico-
poli iene ti, care sunt paznicii lumii moderne i
ai bun st rii sale, au nevoie de du mani de
dejde ca s î i justifice slujba, bugetul,
pâinea pe care le-o asigur copiilor lor.

224
 Au decis la Washington c Diana Soren aco-
perea perfect acest rol. Faimoas , frumoas ,
alb , Sfânta Ioana a cauzelor radicale (eu o
numisem matroana revolu ionarilor, f s îmi
închipui c metafora mea avea s devin , în
modul cel mai crud, o realitate). Diana a fost
observat i încol it pe nev zute i în t cere de
tre FBI. Agen ia poli ieneasc a tepta
momentul prielnic s o distrug . Era doar o
problem de ocazie prielnic . Diana Soren
putea fi distrus . Mai mult decât oricine
altcineva. Credea c nedreptatea poate fi
comb tut nu doar prin politic , ci i prin sex,
prin iubire i prin abisul romantic. Iar asta o
cea perfect vulnerabil . Când Biroul a aflat
despre sarcina Dianei, în Mexic sau la pu in
timp dup aceea, a g sit cu cale s se pun în
mi care, în fine, împotriva ei, profitând de
starea de sl biciune în care se afla.
Abia atunci am în eles avertismentele gene-
ralului Agustin Cedillo i m-am blestemat c nu
am reu it s m întâlnesc atunci cu Mario
Moya în Ciudad de Mexico, dar i c m-am l -
sat convins de imaginea Dianei, c am tratat-o
superficial („e ti o paranoic ”) sau c m-am
izolat, apoi, în temni a geloziilor mele. De fapt,
ce a fi putut s fac eu? Am aflat despre toate
astea foarte târziu. Eram eu tat l? Nu cred.
surile noastre de prevedere au func ionat
gre . S fie, atunci, tân rul Carlos Ortiz,

225
urma ul meu la favorurile Dianei? Asta era
mult mai probabil? Ea vedea în el un erou
revolu ionar; în mine doar o anost repetare a
propriului ei so .
Cu toate astea, un revolu ionar mexican nu
are destul for simbolic pentru a determina
o reac ie a marelui public alb, puritan i demo-
cratic din SUA. Ar fi ca i cum ar avea un copil
cu Marlon Brando — Viva Zapata! —, o expe-
rien exotic , digerabil . Dar ca vedeta alb ,
blond , cu ochi alba tri (sau erau gri?), descen-
dent a unor emigran i suedezi, n scut într-
un or el din Vestul Mijlociu, crescut cu
coritoare i filme cu Mickey Rooney, luteran ,
absolvent a singurului High School local,
iubita simbolic a echipei de fotbal i, concret,
a unui singur b iat s tos i puternic,
privilegiat de zei, aleas dintre atâtea mii de
aspirante ca s interpreteze rolul unei sfinte;
bogat , liber , c torit cu un b rbat faimos,
alintat de jet set; ca aceast favorit a Zeului
Alb s coboare în hrubele amestecului de rase,
ale tulburei i sumbrei ced ri a feminit ii rasei
caucaziene în fa a unei brutale r ngi negre, a a
ceva putea s dea peste cap sufletul american,
reînvie fantasmele sângeroase ale castr rii,
ale negrilor spânzura i cu boa ele îndesate în
gur , ale crucilor în fl ri, ale cavalcadelor Ku
Klux Klanului... Un mulatru putea s fie
acceptabil, imaginabil, doar ca fiu al unui

226
 rbat alb cu o negres , fructul unui capriciu
sau al unei st ri de disperare a st pânului de
pe planta ie, st pânul alb, excesiv de prevenitor
cu so ia lui alb , st pânul alb cu drept de rapt
feudal, st pânul alb iritat de sarcina prea lung
a so iei sale, tat l mulatrilor: un patriarh alb...
Dar ca o femeie alb s devin matroana
matriarhal a lumii de scor oar , care
populeaz crângurile cu copii bastarzi, meti i,
degenera i, ai Lumii Noi, ai Visului American,
asta nu, asta îi repugna celei mai liberale
con tiin e, asta ajungea pân în inima
american , r scolea ma ele i boa ele decen ei
americane. Trebuia s fie un copil negru, fiul
unui revolu ionar negru i al unei actri e albe
frivole, smintite. Altfel se ajungea la groz via
total . Femeia alb devenea sclava b rbatului
negru.
FBI-ul are r bdare. A a teptat pân când
sarcina Dianei a devenit vizibil . Aprobarea pla-
nului de calomniere a ei era f cut în ace ti ter-
meni: „Diana Soren a sprijinit financiar Partidul
Panterelor Negre i trebuie s fie neutralizat .
Faptul c a ajuns gravid cu (nume ters) ne
ofer prilejul de a face acest lucru.”
i au procedat în felul urm tor.
Agen ii FBI din Los Angeles au r spândit
zvonul printre reporterii de bârfe cinemato-
grafice. Au pus în circula ie o scrisoare
semnat de o persoan inventat cu un text

227
care spunea urm toarele: „M gândeam la tine
i mi-am amintit c i-am r mas dator cu o
favoare. Închipuie- i c am fost pe la Paris
pt mâna trecut i întâmpl tor am dat peste
Diana Soren gravid în toat puterea
cuvântului... La început am crezut c i-a
reluat leg tura cu Ivan, dar ea mi-a m rturisit
tat l era (nume t iat) de la Panterele Negre.
Fata se mi i circul , dup cum vezi. În
orice caz, am vrut s ai exclusivitate...”
Rubricile cu bârfe hollywoodiene au început
repete zvonul: „ tirea zilei este c Miss D
cunoscuta actri , a teapt un copil. Se spune
tat l este o figur proeminent a Panterelor
Negre”. tirea s-a r spândit, a escaladat în i-
mile credibilit ii, a câ tigat mai mult respec-
tabilitate decât Biblia i a fost consacrat
printr-o scurt pastil informativ ap rut într-
un s pt mânal american de circula ie
interna ional — atât de mare, încât era una
dintre cele dou reviste care se g seau de
vânzare i în farmacia-magazin situat în pia a
mare din Santiago, unde eu c utasem past de
din i i un tân r student m abordase
invitându-m s stau de vorb cu grupul s u...
„Scuz -m — îi spusesem atunci, m amuzam
acum — nu a vrea s îi implic pe prietenii mei
americani. M aflu aici în calitate de oaspete al
lor...”
Aceast publica ie a divulgat pentru prima

228
oar clar numele Dianei. Ea i Ivan au dat re-
vista în judecat pentru calomnie i au
câ tigat, parc vreo zece mii de dolari.
Ceea ce am aflat apoi a fost c Diana a n s-
cut prematur prin cezarian i c bebelu ul a
murit dup trei zile.
La o s pt mân dup na tere, Diana a
zburat de la Paris la Jeffersontown pentru
înmormântarea bebelu ului. A expus trupul
neînsufle it în capela funerar . Tot or elul a
defilat pe lâng co ciug, dornic s verifice
culoarea pielii.
— Alb nu e.
— Dar nici negru. Nu are tr turi de negru.
— Nu se tie niciodat cu mulatrii tia.
Sunt în el tori.
— De unde tii c sta e bebelu ul adev rat
al Dianei? Un f t negru e u or de aruncat la
gunoi.
— Vrei s zici c a cump rat un cadavru de
copil alb numai ca s -l expun aici?
— Cât cost a a ceva?
— E legal?
— Dac te ui i mai bine, e un copil alb.
— Dar are i o tent închis , nu te l sa dus
de nas.
— Atunci, cine e tat l?
— So ul ei zice c el...
Ultima replic a provocat un val de râs de-a
lungul întregului rând de curio i.

229
 Diana Soren nu le-a dat nici o aten ie. Era
prea preocupat s îi fac poze micului cadavru
din co ciugul alb. I-a f cut o sut optzeci de
fotografii copilului mort.

XXXII

La sfâr itul anilor aptezeci, l-am cunoscut

pe Ivan Gravet. Ne-am nimerit într-un sfâr it de
pt mân prelungit la castelul unei prietene
comune, Gabriella van Zuylen, situat în câmpia
olandez . Gabriella este o femeie încânt toare
i foarte frumoas , c reia îi plac mult gr dinile
i este prieten cu Russel Paige, marele creator
britanic de parcuri, despre care ea scrisese o
carte monografic .
Castelul are o siluet impun toare, mai ales
în mijlocul peisajului plat din Olanda. Iese, a a-
dar, în eviden ca un munte, îns Gabriella s-a
ocupat intens de extinderea, completarea i în-
frumuse area peisajului olandez, atât de patri-
arhal i de plin de vaci, cu misterul naturii in-
ventate, variate, circulare, al imagina iei
baroce.
Printre curiozit ile gr dinii, se distingea un
labirint cu îngr diturile foarte înalte, a c rui
form perfect geometric , regulat a unei cochi-
lii de melc vegetal se putea vedea deslu it nu-
mai de la în imea castelului. Dar în untrul
labirintului, percep ia formei se pierdea imediat

230
 i, inevitabil, i sim ul de orientare. To i cei
treizeci de invita i ai Gabriellei ajungeam, mai
devreme sau mai târziu, în labirint i acolo ne
pierdeam, pân când ea, cu bucuria inteligent
care o caracterizeaz , venea, râzând, s ne sal-
veze.
So ia mea, care se teme de spa iile închise,
nu a vrut s participe la explorarea labirintului
i a preferat s o înso easc pe Gabriella într-o
vizit la Muzeul Frans Hals din Haarlem. Eu m-
am aventurat cu dorin a con tient de a m
ci. În primul rând pentru c voiam s fiu
consecvent cu scopul de baz al labirintului.
Apoi, pentru c eram convins c intrarea acolo
cu inten ia de a ie i reprezenta forma cea mai
sigur de a deveni prizonierul taurului mitic
aflat în untru. În schimb, s te pierzi, s pierzi
voin a de a te salva, însemna s îi faci pe plac
minotaurului, transformându-l într-un aliat,
ador-mindu-i suspiciunile. A a trebuie s fi
procedat Tezeu.
Eu nu aveam firul din ghemul Ariadnei. Dar
nimerindu-se s m întâlnesc, fa în fa , cu
Ivan Gravet în labirint, m-am gândit c Diana
Soren era firul c ruia, într-un anume fel,
amândoi ne încredin am destinul în acea clip ,
doar atunci. Eu îl v zusem, desigur, chiar de
vineri în timpul cinelor i dineurilor fastuoase
ale Gabriellei. Seara, ni se cerea s venim în
smoking i doar Ivan, dintre to i b rba ii, f cea

231
excep ie de la aceast regul . Purta o hain pe
care o pot compara doar cu cele v zute în
fotografiile cu Sta-lin sau cu Mao: o tunic gri,
închis pân la ultimul nasture de la gât, f
cravat , cu mâneci lungi, prea lungi. Nu era
ceea ce în anii aptezeci era numit, ca un atac
contra modei lumii a treia, un Mao sau un
Nehru. Jacheta lui Ivan Gravet p rea într-
adev r cump rat de la GUM, supermagazinul
din Pia a Ro ie, ori mo tenit de la vreun
membru al Biroului politic. Ultima oar când
zusem a a ceva fusese într-o fotografie a
deloc regretatului Malenkov. Hru ciov nu a mai
purtat decât sacou i cravat . În straiele lui
Ivan Gravet — din care nu a ie it în toate cele
trei nop i petrecute la castel — se reg sea
nostalgia dup o lume ruseasc pierdut ; era
ironie, dar era i doliu...
Am râs când am dat unul de altul. Nu am fi
putut sta de vorb altfel, zise Ivan, ne-am dat
întâlnire în labirint. De ce? l-am întrebat, eu n-
am spus niciodat nimic, nimeni nu ar face
vreo leg tur între noi; în plus, ne afl m într-o
ar str in , iar curva a murit, am spus cu
brutalitate, curios s aflu mai multe, dar
dorind, de asemenea, s gr besc reac ia lui
Ivan în scurtul r gaz pe care ni-l oferea
labirintul. Ce curios: am sim it c amândoi
acordam mai pu in importan i mai pu in
timp unui labirint creat s te in ve nic

232
prizonier dac te aventurai în el, decât unei
treceri printr-o vam dintr-un aeroport.
— Tu nu ai avut parte de greutatea de a iubi
o femeie pe care nici n-o puteai ajuta, nici
schimba, nici p si, îmi spuse el.
Am încuviin at. Diana f cea parte dintr-un
trecut care nu m mai interesa. De opt ani tr -
iam cu noua mea so ie, o fat s toas , mo-
dern , activ , foarte frumoas i independent ,
cu care aveam doi fii i o rela ie sexual , amo-
roas , personal în care amândoi ne pre uiam
s ne subordon m unul celuilalt,
con tien i c o continuitate a rela iei noastre
presupunea c nici unul dintre noi nu ar fi
trebuit s o considere, vreodat , ca pe ceva
sigur, obi nuit, d ruit f nici un efort din
partea noastr . Departe de Diana, departe de
trecutul meu, m sim eam i mai aproape de
bucuria mea literar redobândit . Nu am ars
foile scrise în Santiago, al turi de Diana, îns
din ele am smuls, cu mai mult for i
convingere ca oricând, opera care m a tepta,
chema i care mi-a dat cea mai mare
bucurie a vie ii mele. Nu voiam s termin de
scris la ea. Nici un roman nu mi-a adus atâ ia
cititori inteligen i, apropia i, permanen i, de
care s îmi pese... Prin acel roman mi-am g sit
adev ra ii cititori, cei pe care voiam s îi creez,
îi descop r, s îi am. Cei care, împreun cu
mine, voiau s descopere imaginea unei maxi-

233
me nesiguran e constitutive, nu psihologii
suflate, ci figuri neajutorate, care ap reau la
alt nivel al comunic rii i al discursului: limba,
istoria, epocile, absen ele, inexistentele ca per-
sonaje i romanul ca loc de întâlnire a
timpurilor i fiin elor care, în alte condi ii, nu
i-ar da mâna niciodat .
Mi-o d dea, afectuos, Ivan Gravet. Nu îl jig-
nea o amuzant întâlnire literar a Evreului din
Malta de Marlowe. Eram scriitori i oameni de
lume, a a c a ad ugat: eu trebuia s în eleg
dou lucruri despre destinul Dianei. Nici ea i
nici el, nici împreun , nu au protestat
împotriva calomniei FBI-ului legate de acel
rasism brusc încol it din genele lor caucaziene.
FBI-ul, evident, a jucat acea carte. Protestul
împotriva calomniei ar fi putut s fie perceput
ca lehamite, repudiere a unui bebelu negru. Ei
— Diana i Ivan — au întrez rit aceast
capcan . Dar mânia Dianei era îndreptat
împotriva manipul rii politice a sexului ei. FBI-
ul o reducea la un obiect sexual. O prezenta ca
pe o femeie alb , fl mând dup un b rbat
negru. În plus, i pân la urm , nici nu era
a. Tat l nu era negru — tu i cu mine tim
asta — i nici copilul.
— Chiar trebuia s îl expun în Jefferson-
town? Am crezut c nu-i p sa de ce ar fi spus
lumea de acolo.
— Ba da. Niciodat n-a vrut s fie conside-

234
rat o personalitate schizoid , fata de provincie
scindat între c min, familie, pacea spiritual ,
stabilitatea clasei de mijloc, Cr ciunul i Ziua
Recuno tin ei, i toate celelalte pe de alt
parte...
— Trebuia s fotografieze cadavrul copilului?
Mi se pare o...
— Sim ea nevoia s fie martorul propriei sale
mor i. Asta-i tot. A vrut s vad cum ar fi
privit dac chiar ea ar fi revenit moart în
or el, voia s vad fe ele, s aud
comentariile, când înc mai putea s fac asta.
Copilul a fost un înlocuitor al Dianei, o feti
inocent , Diana pur i reîntoars la na tere.
În elegi, curva a murit în ar la ea. i moare
tot timpul.
— Îmi pare r u. Je suis desolé, am spus i
mi-am amintit-o pe Diana.
Mi-a strâns bra ul.
— Voia s r spund la asuprire cu ceva mai
mult decât politica, pe care n-o în elegea.
Credea c sexualitatea i via a romantic ar fi
constituit obolul ei într-o lume în care chiar
asta g seai cu prisosin . Nu i-a dat seama c
un lucru te conduce c tre cel lalt. R zvr tirea
la exces sexual, iar sta la alcool i la consumul
de droguri, i drogurile la teroare, la violen , la
nebunie...
— Arunci ar trebui judecat a a cum nu
voia, ca pe o fat de provincie care nu a f cut

235
fa r ului unei lumi pentru care nu era
preg tit ...
— Nu. Eu am iubit-o. Pardon: o iubesc.
— Eu, acum, nu.
— Era o naiv la nivel politic. Am prevenit-o
de multe ori c guvernele democratice tiu c
cea mai bun form de controlare a unei mi -
ri revolu ionare const în crearea acesteia. În
loc s o lichideze, a a cum fac regimurile to-
talitare, o inventeaz , o controleaz i au de a
face cu un du man pe care te po i baza. Ea n-a
în eles niciodat asta. A c zut în capcan de
fiecare dat . FBI-ul a decis s i-o coac râzând
în hohote.
— Credeam c o s-o aperi.
— Fire te c da. Diana Soren, drag priete-
ne, a fost o fiin ideal . A condensat idealismul
genera iei sale, dar nu a fost în stare s înving
o societate corupt i un guvern imoral. Asta-i
tot. Gânde te-te a a la ea.
Am auzit vocea vesel a Gabriellei care ne
uta prin labirint, chemându-ne s venim la
mas ...

XXXIII

Versiunea mai groaznic a sfâr itului Dianei

am aflat-o de la Azucena, secretara catalan .
Am întâlnit-o întâmpl tor pe un mare bulevard
din Barcelona, pe la jum tatea anilor optzeci.

236
Eu fusesem s o vizitez pe prietena i agenta
mea literar , Carmen Balcells, în scop de bine-
facere. Voiam s îi cer sprijin pentru romanci-
erul ecuadorian Marcelo Chiriboga, pe nedrept
uitat de toat lumea, mai pu in de Jose Donoso
i de mine. Avea un post m runt prin Minis-
terul de Externe din Quito, unde altitudinea îl
sufoca i activitatea profesional îl împiedica s
scrie. Ce se putea face pentru el?
Azucena mi-a readus în minte zilele petre-
cute în Mexic i senza ia agreabil a prezen ei
sale mereu atât de demne. In timp ce mergeam
spre Paseo de Gracia, unde locuiam eu, ea a
vorbit cu capul plecat i a f cut o expunere
sever , obiectiv , a faptelor pe care, din respect
pentru Diana i pentru ea, Azucena nu voia s
le coboare în sentimentalism.
Ea a înso it-o în Statele Unite la
înmormântarea bebelu ului în Jeffersontown.
În timpul zborului de la Paris la New York i
apoi în Iowa, Diana a fost lini tit , cu un
zâmbet pierdut pe fa , gândindu-se la
cadavrul din co ciugul alb care o înso ea în
aceast c torie, pe care o mai f cuse de zeci
de ori. Dar în timpul zborului de întoarcere, de
la JFK la De Gaulle, s-a petrecut ceva
îngrozitor. Diana a spus c se duce la toalet .
Trei minute mai târziu, a ie it de acolo goal ,
strigând i alergând pe culoarul dintre scaune.
Nimeni nu a îndr znit s o ating , s o

237
opreasc , pân când un negru bine legat a
cut asta, a înf urat-o într-un pled i a
depus-o, brusc lini tit , dar privind intens în
ochii pasagerului negru, la locul ei, al turi de
Azucena, la clasa întâi. Catalana i-a dat ni te
somnifere i le-a asigurat pe stewardese c din
acel moment Diana va dormi lini tit .
A fost lini tit la Paris o bucat de vreme,
împ ind apartamentul din Boulevard Raspail
cu Ivan, cu care nu mai avea nici un fel de re-
la ii. C uta, în schimb, b ie i tineri prin
barurile i hotelurile din Paris, mai ales dac
erau i tineri i hippy, cu un aer spiritual i cu
un cult pentru droguri, pe care atunci a
început s îl ia în serios, evident ca pe un pas
urm tor în maturizarea sa spiritual i în
zvr tirea sa. Dar inea, în acela i timp, i de
cultura alcoolului, iar Diana nu era o femeie
care s abandoneze o etap anterioar a vie ii
sale atunci când se arunca într-una nou .
Am în eles, din cuvintele spuse de Azucena,
un mare adev r despre vechea i vremelnica
mea amant . Voia totul, dar nu într-o manier
avar sau egoist , ci dimpotriv , ca o form de
generozitate fa de ea, dar i fa de lume, de
lumile pe care le tr ia pe rând. Regiunea Vestu-
lui Mijlociu american, Hollywood, lumea inte-
lectual pe care so ul ei i-a oferit-o la Paris,
revolta anilor aizeci, elurile liberale, Panterele
Negre, revolu ionarul mexican, pe toate acestea

238
le acumula pentru ca toate aceste lumi s con-
tinue s îi apar in , dar, mai ales, pentru ca
nici una dintre ele s nu o considere ingrat ori
incapabil s dea socoteal de propriul ei
trecut. Trecutul era o responsabilitate
neterminat , pe care trebuia s o completeze
ea, chiar dac ar fi dat gre .
— De asta nu sacrifica nimic? De asta s-a
întors cu un copil mort în Iowa?
— Nu tiu, mi-a r spuns simplu Azucena.
Adev rul e c Diana a suferit mult. Se b ga în-
tr-o încurc tur i nu mai ie ea niciodat din
ea, decât ca s intre în alt belea.
Voia s r mân slab ca s reînceap s fil-
meze. Dietele rapide o vl guiau i o enervau, î i
sporea doza de alcool pentru a- i potoli te-
merile. Alcoolul o umfla. Lua mai multe droguri
ca s sl beasc i s nu mai bea. A fost in-
ternat în mai multe clinici. Acolo nu f cea
decât s repete, iar i iar, ni te gesturi i
ac iuni dintre cele mai simple. Azucena o vizita
zilnic i o vedea cum se ridic , se duce la baie,
urineaz , defecheaz , ia micul dejun, î i spal
hainele în chiuvet , m tur , î i aerise te patul
i se culc din nou. Îns fiecare dintre aceste
activit i, fiecare în parte, îi lua între dou i
trei ore, epuizând-o. Dup ce f cea curat prin
camer , se culca i nu se mai ridica pân a
doua zi, când se ridica i se ducea la baie, iar
ciclul era reluat.

239
 Se uita cu acest prilej, de fiecare dat , la
Azucena cu un amestec de atitudini i st ri. O
privea cu coada ochiului, ca s fie sigur c i
catalana se uita la ea, observând ce f cea i,
asta conta mai ales, aprobându-i efortul i
importan a fiec reia dintre ac iunile sale.
O bun bucat de vreme a stat la un azil de
lâng Paris, pe malul râului, de unde se puteau
vedea doar co urile unor fabrici printre z bre-
lele de la fereastr . Acolo, Diana a început s se
dedice redescoperirii propriului s u chip cu
ajutorul mâinii în fa a unei oglinzi, de parc ar
fi încercat s i aduc aminte de ea îns i.
Treaba asta s-a transformat într-un ritual
zilnic. Persisten a tr turilor sale p rea s
depind de el. F acest ritual, Diana i-ar fi
pierdut fa a.
Cu toate acestea, într-o zi, Azucena a obser-
vat c degetele Dianei nu mai urm reau con-
tururile fe ei. Mai degrab — i-a dat seama
apropiindu-se de ea — desenau altceva pe dea-
supra. Nu a vrut s o sperie. A observat-o timp
de mai multe zile, curioas , preocupat ,
încercând s în eleag . A urm rit privirea
Dianei din oglind spre fereastr . Femeia
desena cu degetul pe propria ei fa peisajul
exterior cu furnale, î i dorea lumea. Voia s o
creeze. Nu reu ea decât s o reproduc ,
precum un tatuaj invizibil pe chipul ei dintr-o
oglind p tat .

240
 Era moart pe din untru. Moartea ei inte-
rioar a precedat-o pe cea exterioar . B rba ii
care o înconjurau erau, în cel mai bun caz, paz-
nicii ei, gardienii ei. O înso eau în timp ce se
droga. Îi percepea ca pe ni te prieteni într-o zi,
ca pe ni te du mani a doua zi. Fugea de ei ca
g seasc al i necunoscu i prin holurile de
hoteluri de pe ling marile g ri, Gare de Lyon,
Austerlitz, Gare du Nord. G rile cu c tori ne-
însemna i, anonimi, comerciali. Cine erau?
Chiar asta era miza: Nimeni. Sexul f bagaje,
nimeni care s intre cu adev rat în via a ei,
pentru c ea nu se ag a de nimic i excesul de
bagaje devenise prea greu, prea scump...
— A vrut s i simplifice în a a hal via a c a
ajuns s m nânce numai hran pentru câini.
Nimeni nu îi mai d dea de lucru. Î i imagina
un film straniu — mi-a povestit Azucena în
acea dup -amiaz la Barcelona, a eza i pe
latura unei cafenele de pe Ramblas — în care
nu se întâmpla nimic, dar în care totul se
petrecea în acela i timp. Erau patru scene
simultane, f personaje, doar locuri, culoare
pur , senza ie pur . Unul dintre locuri era un
de ert. Era în Mexic. Altul era doar din piatr .
Era Parisul. Un alt loc era plin de lumini, foarte
multe lumini. Era Los Angeles. Un alt loc era cu
pad i noapte. Era Iowa. Voia s le uneasc
pe toate într-un film i doar atunci, dup ce
toate ar fi fost adunate la un loc, ea ar fi intrat

241
în film.
— Vrei s i spun ceva, Azucena? Acum o s
învârtesc, ca s v d pentru ultima oar
fiecare dintre locurile în care am tr it.
A fost ultimul lucru pe care l-a spus.

XXXIV

M-am nimerit, într-o sear , cu ea în acela i

restaurant din Paris spre sfâr itul anilor apte-
zeci. Mi-a zâmbit fix f s m recunoasc .
Era ca o moart c reia nu îi fuseser închi i
ochii. Un zâmbet f adres . Privirea defazat .
Un zombi de carne umflat . O carne jalnic . O
frumuse e prost conservat . Nu am reu it s
îmi reprim o senza ie de inutilitate. A fi putut
o ajut? Eram cu ceva vinovat pentru ceea ce
vedeam, pentru cea care se uita la mine f s
recunoasc ? Un b iat din Vestul Mijlociu
american ar fi putut s o fac fericit pentru
totdeauna? Exist o latur a vie ii care nu se
las purificat ? Nu g sesc o explica ie pentru
ceva inexplicabil. Dar nic ieri în lume nu po i
g se ti a a ceva.

XXXV

Câ iva ani mai târziu, am mers cu avionul de

la Los Angeles la New York, f escal . inu-
sem o serie de prelegeri la ni te universit i din

242
California i m-am decis s îmi acord luxul de a
merge cu clasa întâi într-un jumbo jet ca s îmi
întind în voie picioarele în timpul drumului
lung de ase ore i jum tate. Era foarte pu in
lume la clasa întâi. Dup ce ne-am a ezat cu
to ii, un angajat de la Pan American Airways
(care pe atunci asigura aceste zboruri directe de
pe o coast pe alta) a condus în mod special
pân la primul rând o femeie splendid care a
trecut r spândind un parfum cu miresme între
olimpian i s lbatic, o negres cu fust scurt
i picioare lungi, o carna ie perfect i sâni
minuna i, cu un pântec de mam , de zei din
inuturile subjugate ale Africii i Americii. Gâtul
ferm aduna i dezv luia toate fr mânt rile,
temerile i timidit ile acestei leoaice, care era,
încoronat cu o coam ca de animal, în jocuri
de culori cu nuan e de ar miu, ro u, ro cat,
negru, pubian. Fire te c am recunoscut-o. Era
Tina Turner i mi-au atras aten ia melancolia
ei, modestia ei care anula orice aere de vedet ,
orice urm de arogan nemeritat . Ochii
catifela i spuneau totul despre ea: nu mi se
cuvin toate astea, îns le merit. Nu î i cerea
iertare pentru faima dobândit , dar prefera s
împart cu noi, cel pu in în privin a statutului
de c tor anonim, sensul uman al cântecelor
sale. S-a ghemuit lâng fereastr , pe primul
rând, i-a scos pantofii, i-a pus ochelarii negri
i o stewardes , grijulie, a învelit-o cu o

243
cuvertur de lân , moale, care parc o ocrotea,
matern, protejând-o pe cânt rea de zgomot i
de furie, mângâind-o cu dulcea a ipeal a
istovirii.
Nu am vrut s o privesc prea mult, nu am
vrut s fiu nici curios, nici nedelicat. M-am
gândit la melodia pe care o asculta mereu
Diana Soren, Who Takes Care Of Me?, Cine are
grij de mine?, i privind leoaica adormit ,
învelit în blana ei, am admirat cu o duio ie
amar for a acestei femei umilite, lovite, luate
în râs, care a tiut s treac peste resentimente
s se r zbune pe c ii ei. F s cear
capul sau deten ia cuiva, câ tigându- i doar
dreptul de a fi ea îns i i de a schimba lumea
cu vocea ei, cu trupul ei, cu sufletul ei, f s
le sacrifice pe nici unul. Arta ei, rasa ei, spiritul
ei... S rmana Diana, atât de puternic , dar care
nu s-a putut ap ra de sl biciunile lumii.
Admirabila Tina, atât de vulnerabil , dar care a
înv at s se apere de toate for ele acestei
lumi...

XXXVI

În Iowa am ajuns doar mul i ani mai târziu,

în cadrul unui turneu de prelegeri prin Vestul
Mijlociu american. Când ea m ruga „ajut -m
îmi recreez or elul”, eu îi spuneam c nu,
„eu nu am nimic de-a face cu asta”. „L-ai v zut

244
în mii de filme”, râdea ea, cunoscându-mi
pasiunea erudit pentru cinema. Tocmai de aia
tiam — i-am spus — c mica a ezare pe care o
vedem în filme este mereu aceea i, se afl
mereu în studiourile MGM i acolo Mickey
Rooney s-a îndr gostit de toate fetele de la High
School i a montat piese de teatru în hambar.
Strada principal i însemnele sale: frizeria,
automatul de r coritoare, Woolworth's, ziarul
local, biserica i prim ria, care luaser locul
închisorii, saloon-ului i bordelului din epoca
eroic a westernului. I-am spus c toate astea,
pe care ea i cu mine le credeam adev rate
pentru c le v zuser m cu ochii no tri pe
ecran, nu erau decât un mit inventat de
imigran ii evrei din Europa Central care voiau
propun , cu recuno tin , imaginea ideal a
unor State Unite ve nic bucolice, pa nice,
inocente, unde copiii mergeau cu bicicleta pe
str zi împ ind ziare, îndr gosti ii se ineau de
mân a eza i pe balansoarul din pridvor i
universul era un gazon tuns perfect, deschis
spre toate z rile ori doar, eventual, îngr dit de
acela i g rdule alb pe care odat îl vopsise
Tom Sawyer.
Când prietenii mei de la Universitatea din
Madison m-au dus în Iowa, în 1985, am
descoperit c mitul era adev rat, de i nu mai
puteai s î i dai seama dac lumea imitase
Hollywoodul sau dac Hollywoodul era mai

245
realist decât puteai s crezi. Tribunalul domnea
peste via a din Jeffersontown: o cl dire
neoelenistic cu corni e i statui oarbe
sus inând balan a justi iei. Strada Principal
era cât se poate de perfect , cu cl diri joase de
ambele p i ale arterei, cizm rii, farmacii-
magazin, un Kentucky Fried cu omniprezentul
Colonel Sanders, un McDonald's i un bar.
— Liceul. Nu uita s -mi poveste ti despre
liceu, spunea ea.
— Dar dac n-am fost niciodat pe-acolo, n-
am nici o leg tur cu asta. Cum vrei s ...?
ie ii continu s se adune la bar ca s bea
bere. Sunt b ie i înal i i solizi. Povestesc
despre ce au f cut în sâmb ta aia când m
aflam i eu în or elul natal al Dianei. Se
duseser s vâneze ur i-sp tori. Era sportul
favorit al tinerilor din localitate. Animalul
acesta carnivor, de origine american , poart
un nume greu de pronun at în limba indienilor
algonquin, „arouchgun”, i desf oar o
activitate nocturn prodigioas . Are o blan gri-
lbuie, o coad inelat cu negru, urechi mici i
drepte i labele din fa aproape umane, sub iri
ca ale unui pianist. Fa a lui e o masc neagr ,
vene ian , ascunzându-l ca s se ca re mai
or prin copaci, el m nânc tot ce g se te, î i
spal mâncarea înainte de a o consuma i,
masc peste masc , î i face culcu ul prin
scorburile de copaci. Ursul-sp tor mascat:

246
doarme iarna, dar nu hiberneaz . Aduce pe
lume pân la o jum tate de duzin de pui în
doar aizeci de zile. La tinere e este simpatic i
juc ; la b trâne e, irascibil ca un bunic
însingurat. M nânc de toate: ou , porumb,
pepeni. Este pacostea fermierilor, care îl
vâneaz . B trânii ur i-sp tori învechi i în
ut i tiu cum s scape. Mai u or de prins
sunt cei tineri. Dar, tineri sau b trâni, devin r i
când ajung s fie încol i. Sunt de temut în
ap , unde î i pot îneca adversarul.
Ursul-sp tor mi un pe dealurile, mun ii
i luncile din Iowa, unde p mântul este negru,
fertil, de la imensele p uni care au tot putrezit
de-a lungul a milioane de ani. B ie ii i-au pe-
trecut s pt mâna f când lucruri uneori
pl cute, alteori dezagreabile. Matematica este
prea abstract , geografia prea concret de i
str in : cui îi pas unde se afl Mexic, Senegal,
Manciuria? Cine tr ie te pe acolo? Oare tr ie te
cineva pe acolo? Dagos, chinks, kykes, niggers,
spiks. Tu ai v zut vreodat pe cineva s vin pe
aici? în schimb, la drugstore era locul de
întâlnire, iubirile începeau cu împ irea unei
coritoare de cire e i a vreo dou acadele, ca
în filmele lui Andy Hardy, i continuau în sala
de cinematograf în serile de sâmb , mâinile
transpirate unite în iubirea i înghi itul de
floricele de porumb, pe ecrane ei v zându-se
tr ind la fel ca în fotoliile din sal , privind la

247
Mickey Rooney i Ann Rutheford care se in de
mân i v d doi tineri imaginari care se in de
mân i care v d...
— Jucau baschet în liceu. i se mai duc i
acum. E u or s i-i închipui. Nu se schimb
deloc.
Ora de istorie era cea mai plicticoas . Mereu
se întâmpla „odinioar ”, e ca într-un muzeu
ve nic, unde totul e mort, unde nu exista o
lume ca a lor, doar când se mutau pe ecrane i
se preschimbau în Clark Gable i Vivian Leigh,
aia da istorie, chiar dac era o n scocire.
Realitatea putea s fie o iluzie, s bei o
ciocolat cu prietena, s mergi la cinema i s
vezi alte iluzii în fiecare s pt mâna. To i tiau
or s se c toreasc chiar acolo, c acolo
vor tr i i cum aproape to i erau b ie i buni,
vor deveni so i buni, ta i buni i se vor împ ca
i cu îmb trânirea fostelor iubite, cu carnea lor
în exces ori flasc , cu moartea sexului, moartea
dragostei, a dragostei, a dragostei, care era ca
i cum luna s-ar fi stins pentru vecie.
În schimb, un grup de b rba i tineri la o
vân toare de ur i-sp tori vibrau la unison cu
o emo ie care nu se compara cu nimic altceva.
Pu tile erau ni te evidente prelungiri ale b r-
iei lor, i le ar tau unii altora, le cur au, le
înc rcau, de parc i-ar fi ar tat între ei falu-
surile, de parc gesturile, abia insinuate prin
vestiarele terenurilor de fotbal, ar fi fost per-

248
mise la vân toarea de urs-sp tor cu acele
pu ti a a de u or de ob inut, într-o ar unde
dreptul de a cump ra i de a purta arme era
sfânt, era înscris în Constitu ie...
— Întoarce-te pu in la cl direa liceului, te
rog...
Câinii parc erau orbi, cu urechi mari
zute, preocupa i cu totul de un singur sim ,
cel al mirosului. Orbi, surzi, plini de c pu e
albastre pe care b ie ii, dup vân toare, la o
bere în jurul focului, se amuzau s le arunce pe
ei.
— E o cl dire din anii cincizeci, modern ,
joas ...
Uneori, lipsi i de sim ul olfactiv, câinii se
pierdeau, orbi, surzi. i atunci era destul s
la i o trean de-a st pânului într-un loc de pe
câmp, pentru ca orice câine, f gre , s se
întoarc . Asta era lumea real . Asta era o lume
admirabil , sigur , concret , inteligibil . În
care un câine revenea la locul în care se afla o
zdrean de-a st pânului s u. Se îmbr au
între ei, râzând i bând, dându- i coate în
coaste, a a cum se pocneau cu prosoapele la
du uri i evitau, scrupulos, s priveasc prea
în jos. Erau suficiente pu tile. Pu tile puteau fi
privite f perdea. Puteai s atingi pu ca
prietenului. Împreun puteau beli ur ii-
sp tori în jurul focului i se puteau întoarce
în or el cu trofeele sângerânde i cu câinii

249
surzi.
— Exist un amfiteatru într-o arip a cl di-
rii... Nu uita s o vizitezi...
Câte unul dintre ei era diferit. Nu i se p rea
este mare lucru s vânezi ur i-sp tori i s
le iei blana. Alt dat , se mergea la meciurile de
fotbal cu hain din blan de urs-sp tor.
Acum, nu. Odinioar , vân torii din Vestul
lbatic î i f ceau c ciuli din blan de urs-
sp tor. Acum, nu. Demult, pe aici erau
rba i, b rba i adev ra i. Trebuia s fii un
rbat adev rat ca s vânezi ce se afla înainte
pe aici, prin Iowa. Bizoni, nici mai mult, nici
mai pu in. Acum, gata.
— Mi-a d ruit o moned de cinci cen i, cu
un bizon pe o parte i un indian pe cealalt . O
mai am i acum. Mi-a zis s-o p strez, era
ciudat. Disp ruser mai întâi bizonii i indienii,
apoi i monedele care îi reprezentau. Acum, pe
o parte se vedea un domn distins cu peruc ,
care era intangibilul, sfântul american Thomas
Jefferson, iar pe cealalt , minunata lui cas ,
Monticello, construit cu mâna lui. Era un
reprezentant al Iluminismului.
Cine a omorât ultimul bizon? o întreba b ia-
tul acela pe Diana. T râmul sta era plin de bi-
zoni. Cine, cine l-o fi ucis pe ultimul...?
Pe tot cuprinsul Statelor Unite, stâlpii de
telefon sunt f cu i din metal. Aici, înc îi mai
fac din lemn. De parc firele nu ar putea s

250
vorbeasc f vocile din p dure. Noaptea pe
care am petrecut-o în or elul Dianei,
gândindu-m la ea, a fost o noapte întunecat
i eu, în camera mea de la hotel, cu fereastra
deschis , m-am sim it la fel ca acei dini de
vân toare orbi i orbi i de întuneric, îns eu i
miros, de i aveam urechile bine ciulite,
încercând s aud dincolo de întuneric ce
spunea lini tea. Avea s vorbeasc despre ea?
i vor aminti cum a dus-o într-o zi tat l ei ca
ia avionul spre Los Angeles, o pu toaic de
aptesprezece ani cu p rul lung i castaniu,
cum s-a întors ea într-o alt zi, într-un Cadillac
decapotabil, înf urat într-o blan de nurc ,
dar cu p rul tuns scurt ca un recrut, blond ca
o... vedet ? A a au plimbat-o, a a au ar tat-o
la lume pe strada principal , între drugstore i
pr lia de înc minte, tribunal i liceu.
— Vino în amfiteatru. A teapt s ias luna.
Vom a tepta pu in. O s -mi ridici fusta. O s
mângâi pe pubis. O s -mi sco i chilo eii.
Când o s ias luna, o s -mi iei fecioria.
Era fata din vecini, la fel ca toate celelalte,
mai pu in ochii ia gri unici, incomparabili (sau
erau alba tri?). Nu tiu dac ochii ia ai Dianei
puteau s tr iasc mereu privind în ochii
rin ilor, i ai rudelor, i ai prietenilor. Eu am
privit ochii b trânilor din Iowa i m-au
surprins, o dat în plus, simplitatea,
bun tatea, copil ria recuperat i etern a

251
acelor priviri, de i p rul devenise alb ca al unui
Mo Cr ciun i tr turile mai br zdate decât
harta rutier pe unde alt dat alergaser
bizonii. B rba ii aceia albi i i ginga i ca ni te
nalbe fuseser oare ni te b ie i cruzi i
nesim itori, care plecau sâmb ta s vâ-neze
ur i-sp tori? Erau aceia i care odat , se-to i
de sânge i de violen neîmplinit , plecau s
omoare ultimul bizon?
— Acum, da, ia-m , când lumina lunii intr
prin tavanul de sticl al amfiteatrului, ia-m ,
Luke, ia-m ca prima oar , d -mi aceea i pl -
cere, f -m iar s tremur, iubitule, iubitule...
Când a ap rut luna în acea noapte în Iowa i
eu am v zut-o de la fereastra hotelului
Howards Johnson's, am r mas convins c
Luke, oriunde s-ar fi aflat i oricine ar fi fost
acum, o t iase i o pusese s atârne pe cer. În
onoarea ei. Era luna ei de hârtie.
S-a luminat de ziu în duminica în care ur-
ma s plec i mi-am reamintit c ea îmi ceruse
i altceva, nu uita s vizitezi biserica i s as-
cul i slujba.
Intru întotdeauna pu in tulburat în bisericile
protestante, care nu sunt ca ale mele, deoarece
lipsa oric ror podoabe m face s m tem c
este vorba despre o ipocrizie fundamental ,
care îl lipse te pe Dumnezeu de gloria sa
baroc i pe credincio i de posibilitatea de a o
împ rt i, în schimbul unui puritanism alb,

252
care vopse te doar în alb, a a cum sunt
mormintele fariseilor, pentru a arunca mai
lesne p catele acestei lumi asupra celorlal i, cei
diferi i, restul.
Pastorul a urcat în amvon i eu m-am
gândit, proste te, s îi confer acest rol unui
actor cunoscut, Orson Welles din Moby Dick,
Spencer Tracy din San Francisco, Bing Crosby
din Clopotele Sfintei Maria, Frank Sinatra din
Miracolul clopotelor. M-am surprins râzând
înceti or, în vreme ce îmi reaminteam de
imagina ia extravagant a celor de la
Hollywood, care inventau preo i boxeri,
cânt re i sau având dimensiuni falstaffiene...
Nu. Omule ul acela cu p rul alb i fa din
topor era aproape o cuminec tur uman , f
culoare, alb ca f ina celest . Am descoperit cu
greu ochii s i de culoarea c rbunelui, ca ni te
bile negre. Iar vocea nu p rea s ias din el;
fascinat, am început s îmi închipui c vocea
lui nu era decât un canal pentru o alt voce,
îndep rtat , etern , care descria credin a
luteran , s avem o încredere total în
Dumnezeu, fiindc Dumnezeu îl justific pe
om, Dumnezeu îl accept pe om deoarece omul
accept c este acceptat în ciuda inacceptabi-
lit ii sale. Cum poate omul s aib încredere
Dumnezeu ar accepta toate p catele pe care
orice semen, chiar i cel mai pur, le ascunde în
forul s u interior i le exal în Lumea materia-

253
 ? Omul, în credin a lui, î i închipuie c este
primit în mila Domnului i c p catele sale îi
sunt iertate în numele lui Cristos, care prin
moartea lui a adus lini te tuturor p catelor
noastre. Pre ul pe care biserica îl pune pe o
asemenea credin este acela de a asculta pe
din untru i pe dinafar de voin a divin . Asta
cere credin a, iar nu ra iunea, c ci ra iunea
duce la disperare. Este greu s concepi ra ional
Dumnezeu justific ce este nedrept.
Credinciosul îmbr eaz Evanghelia pentru a
în elege c Evanghelia înseamn : Dumnezeu îi
dezvinov te pe credincio i în numele lui
Cristos, iar nu pentru meritele lor. Asta este
ceea ce trebuie s în elege i a a cum se cuvine
în aceast duminic . Crede i c Dumnezeu
iart pentru c El este drept, nu pentru c voi
i fi a a. Nu ve i putea niciodat s aduna i
destule merite pentru a vi se ierta nici c a i
chinuit o musc , nici c a i c lcat cu nep sare
peste o furnic . Crede i în mod gre it c
Dumnezeu este drept. Nu, dreptatea nu re-
prezint ceea ce este Dumnezeu, ci ceea ce d
Dumnezeu. Ceea ce acord Dumnezeu. Ceea ce
nu v pute i da niciodat sau nu pute i da
altora. De i sunte i drep i, nu ve i putea
împ i dreptate nim nui decât prin
Dumnezeu. Blasfematorilor: v imagina i un
Dumnezeu a a de nedrept cum sunte i cu to ii,
ori a a de drept precum a i vrea s deveni i. Nu

254
conteaz , nu conteaz nimic, nimic, nimic.
Doar Dumnezeu poate face dreptate, chiar dac
El însu i se v de te nedrept. Numai Dumnezeu
poate împ i dreptatea, chiar dac El însu i o
încalc creându-v . Tr i cu asta, încerca i s
tr i cu aceast convingere, ave i curajul, dar
i teama de a cunoa te adev rul despre
Dumnezeu: dreptatea se prime te, dreptatea n-
o ai, dreptatea nu o dai, dreptatea nu o meri i,
dreptatea este ceva ce Dumnezeu ne d când
hot te El, pentru c nici Dumnezeu nu este
drept, Dumnezeu are doar putere, puterea de a
ierta, de i El însu i nu merit nici o iertare. i
cum ar merita-o, de vreme ce a comis gre eala
de a crea aceste fiin e lacome, p toase,
ingrate, proaste, autodistru-g toare, care
suntem noi, cu to ii, f pturile unui Dumnezeu
vinovat? împ ca i-v cu asta. Fra ii mei, ave i
ria de a tr i cu credin a noastr imposibil i
strict , gândi i-v la un Dumnezeu care nu
merit iertare, dar care are puterea s ne ierte
pe noi, nu aluneca i în disperare, a tepta i i
ave i încredere.
A terminat. A zâmbit. A lansat un hohot de
râs; l-a st vilit cu o mân pe gur .
Dup slujb , am str tut str zile din
Jeffersontown unde s-a n scut i a crescut
Diana So-ren. În pridvoare se iveau b trâni cu
rul alb i privirea albastr , nevinovat ,
mereu aceea i inocen , atât de îndep rtat de

255
geografie i de istorie, a a de inocen i c nu
voiau s tie ce f ceau propriii lor guvernan i în
acele locuri necunoscute pline de spiks, i
dagos, i niggers, i, mai ales, de comuni ti.
Ochii inocen ei, când se l sa noaptea, privesc o
lun de hârtie de pe cerul unui or el din Iowa
i îi dau mân liber lui Thomas Jefferson
pentru c este alb i este elegant, chiar dac
are sclavi, este mai inteligent decât ei to i la un
loc, nu degeaba a fost ales, nu avem decât un
pre edinte, trebuie s crezi în el, s -i pui
profilul pe monede, s arunci în aer monedele
cu indieni i cu bizoni, s vezi unde cad,
mântul este imens, negru ca un sclav, putred
ca un comunist, moale ca un mexican, p -
mântul continu s creasc , dând roade, putre-
zind, pentru c p mântul a tot putrezit
milioane de ani.
Era luna ei de hârtie, aceea i pe care ea o
zuse în acea zi mitic pentru feminitatea ei,
mai înainte de a ie i în lume doar cu o s geat
i un arc, Diana, zei a solitar a vân torii pe
mântul negru i putrezit din Iowa. Era luna
ei de hârtie, aceea i care a luminat ultima
noapte a bizonilor, în timp ce b ie ii îi vânau
lare, noaptea, tr gând cu pu tile pân au
stins i luna. Aceea i care i-a ajutat pe ur ii-
sp tori s se orienteze, irita i, spre
culcu urile lor din scorburile copacilor,
urm ri i de b ie ii care omo-râser ultimul

256
bizon din prerie. Dar ei vâneaz în hait , to i la
un loc, strigând, ridicându- i victorios pu tile
falice în lumina lunii. Doar ea vâneaz în
singur tate, a teptând s o ating , deopotriv ,
razele lunii i mila Dumnezeului capricios i
vinovat care a creat-o.
Sunt sigur c , gândindu-se la toate astea,
pastorul a zâmbit i ar fi dorit s râd în gura
mare, ca s se amuze, ca s îi priasc , ca s se
exonereze de nelini tea propriei sale cuvânt ri.
Dar nimic din toate astea nu a contat. În
noaptea aceea, au crescut apele fluviului
Mississippi spre Est i ale lui Missouri spre
Vest, dând pe dinafar peste toate p mânturile
din jur, înecând toate terenurile din Iowa, de la
Osceola la Pot-tamottomie, de la Winnebago la
Appanoose, luând cu torentele lor miloase case
i acareturi, stâlpi de lemn i coloane
neoelenistice, turle ascu ite de biserici, recolte
de grâu i porumb, cartofi cu ochi de ciclop i
coco i cu creste în vânt, tergând urmele
bizonilor i înecând ur i-sp -l tori dispera i,
adormind preria inundat ca s o întoarc la
numele inutului indian, Iowa: ara adormit ,
îns vegheat de antonimul rii albe, Iowa:
ochi de oim. inut somnolent uneori, în alert
alteori, p mântul se scufund , dispare i
nimeni, în scurgerea timpului, nu se mai poate
întoarce acolo.

257
 XXXVII

Diana Soren a murit. Au g sit-o putrezind

într-un Renault pe o str du din Paris. Se afla
de dou s pt mâni acolo. Era înf urat într-
un capot de Saltillo. Oare acela i pe care îl
cump rase cu mine din Santiago? tirea de
pres preciza c al turi de ea se aflau o sticl
goal de ap mineral i un bilet despre
sinucidere. Poli ia din Paris a trebuit s cheme
brigada sanitar pentru a dezinfecta fund tura
unde g siser corpul ei închis în compania
mor ii timp de dou s pt mâni. Ceea ce mai
sese din ea era acoperit de arsuri de
igar . M-am întrebat, totu i, dac la final, în
moarte, ea s-a sim it bine în pielea ei.

XXXVIII

FBI-ul i-a adus un omagiu postum Dianei. A

recunoscut c o calomniase în 1970 ca parte a
unui program de contrainforma ii denumit
COINTELPRO. Directorul din acea vreme al
agen iei, J. Edgar Hoover, aprobase ac iunea:
Diana Soren a fost distrus pentru c era des-
tructibil . Directorul aflat în post în 1980,
William H. Webster, a declarat c disp ruser
pentru totdeauna zilele acelea în care FBI
folosea informa iile trunchiate pentru a-i
combate pe simpatizan ii „cauzelor

258
nepopulare”. Calomnia, spunea el, nu mai face
parte din instrumentele noastre de lucru. Ne
ocup m exclusiv de comportamentul
delincven ional.

259