Frumoasa Din Loui.-Jacqueline MONSIGNY

— Ciclul Floris — Frumoasa din Louisiana —
Jacqueline Monsigny
LA BELLE DE LA LOUISIANE
Editions Grasset & Fasquelle, 1986
În române te de MANUELA CERNAT
-1-
— Jacqueline Monsigny —
Capitolul I
Ce bine c a ie it soarele!
Baptistine se r suci fericit în a ternutul de
tase întinzându-se lene . Dup furtuna care
bântuise zile în ir, cerul se înseninase parc
anume pentru logodna ei. Nici c se putea semn
mai bun.
Tân ra s ri sprinten din pat i se înfior de
coarea dimine ii. În pofida razelor de soare
rev rsate din bel ug în camer , acea diminea
de aprilie a anului 1745 se anun a neobi nuit de
friguroas . Apropiindu-se de fereastr , Baptistine
i lipi buzele de geamul care se aburi într-o
clipit . Chiciura cotropise turlele în stil
renascentist ale castelului, iar brazii seculari din
marginea peluzei centrale îmbr caser tunici
albe de promoroac . Întorcând spatele acestui
peisaj iernatic, Baptistine î i înghesui în grab
sub boneta de noapte cascada buclelor blonde i
grele rev rsate pân mai jos de t liu a fin , tras
-2-
prin inel. Înc o pereche de papuci din m tase

brodat , cu toc jos, î i petrecu peste c a
din pânz alb scrobit , mirosind înc a pension,
un „mantou de noapte” din indian înflorat , ie i
în fug din camer i coborî ca o furtun scara
spre buc ria unde b trâna ei guvernant Elisa,
care veghease educa ia a trei genera ii din spi a
Villeneuve-Caramey, inea un „consiliu de
familie” cu Blaisois, paracliserul parohiei
Mortefontaine, i cu prea-cinstita lui so ie,
doamna Martine.
Ah, Iisuse, Fecioar Marie, Sfinte Iosife! De ce
te-ai dat jos din pat, porumbi a mea? Vrei s
ce ti? Tocmai într-o zi ca asta te-ai g sit s faci
impruden e? Vai de capul meu, ce m fac cu
tine? M i, m i, ce-ar spune viitorul t u mire dac
i s-ar îmboln vi logodnica? începu s se
ic reasc Elisa în vreme ce arunca pe umerii
Baptistinei un al gros de lân .
Ah, bun ziua, prieteni! Dr gu din partea
voastr c v-a i deranjat s veni i s m vede i!
spuse tân ra a ezându-se lâng ei la masa lung
de lemn.
V dorim mult fericire, domni oar
Baptistine, îi urar într-un glas paracliserul i
so ia lui.
Ce m-a face f voi, dragii mei? Norocul
meu c v am! Voi sunte i familia mea! zâmbi
Baptistine.
Iute, p pu a mea, bea supa asta fierbinte. i
voi n-o mai ine i de vorb , l sa i-o s bea pân
-3-
nu se r ce te zeama, morm i Elisa a ezând în

fa a pupilei sale un bol de argint în care aburea
îmbietor o sup de prepeli e i de beca e dreas
cu ierburi aromate.
D -o pe gât i du-te înapoi, în camera ta. Urc
i eu imediat s te piept n i s i strâng iretul
de la corset, în cel mult un ceas trebuie s fii
gata. Domnul Jéodard ne trimite calea ca la ora
zece. El a organizat totul. Din fericire! Altminteri,
u nu tiu cum m-a fi descurcat.
Logodna Baptistinei se datora în parte b trânei
guvernante, care acum se umfla pe drept cuvânt
în pene, privindu-i triumf tor pe paracliser i pe
so ia acestuia. Amândoi intraser în slujba
castelanilor de la Mortefontaine în perioada de
glorie a familiei Villeneuve-Caramey. Dar
vremurile acelea erau demult apuse. Contesa
Maximilienne se pr dise, iar contelui i se
pierduse urma în lumea larg . De pe urma lor
seser trei orfani cu câte o rent de zece mii
de livre care se devalorizau din ce în ce. B ie ii
Adrien i Floris intraser în „Serviciul secret” al
regelui i de mai bine de cinci ani plecaser într-
o misiune extrem de primejdioas pe meleagurile
îndep rtate ale Rusiei. De atunci încoace nimeni
nu mai auzise nimic despre ei. Majestatea Sa
Ludovic al XV-lea scrisese cu mâna lui arinei
Elisabeta pentru a se interesa de soarta
proteja ilor s i i, neprimind nici un r spuns,
organizase o discret anchet pe cont propriu.
Nu izbutise s afle îns nimic, a a c autorit ilor
-4-
franceze nu le r sese decât s conchid c cei

doi tineri se pr diser i s consemneze în
mod oficial decesul lor.
Cumplita veste îi fusese adus Baptistinei la
pension de c tre un mu chetar, negru. Pe copil
o cuprinsese o negr it disperare. Î i adorase
fra ii i moartea lor o l sa singur pe lume la
frageda vârst de aisprezece ani. O alt misiv
regal , adus de ast -dat de un mu chetar
cenu iu1, o în tiin ase c Majestatea Sa promitea
îi poarte ele grij ; avea s o înzestreze cum se
cuvine i s o primeasc la Versailles spre a o
prezenta întregii Cur i.
Cu toate c era atât de tân , Baptistine
devenea r spunz toare pentru propria ei soart .
În consecin hot râse s se retrag de la
pensionul Ursulinelor, unde s-ar fi plictisit
oricum foarte curând, întrucât cea mai bun
prieten a ei, Jeanne-Antoinette Poisson, urma
se m rite cu un burghez înst rit, domnul Le
Normant d’Etioles.
De aproape un an se instalase la Mortefontaine
i, în tov ia bravei Elisa, a tepta s se
împlineasc f duiala Regelui. În totala ei
izolare, avea o singur distrac ie: cât era ziulica
de lung se plimba c lare pe domeniu. Amazoan
des vâr it , s rea ca un cangur peste tufi uri i
pâraie, spre marea admira ie a ranilor.
S’o întors dom’ oara la castiel! Tii, da’fain s
1 Denumirea mu chetarilor „cenu ii” i a mu chetarilor „negri” nu era dat de culoarea

uniformelor acestora, ci de aceea a valtrapului cailor lor.
-5-
mai ine în ea! se minunau ei când le trecea ca o

geat pe dinaintea ochilor.
De la Versailles nu sosea îns nici o veste i
Baptistine se împ case cu gândul c , uitând de
existen a ei, regele Ludovic al XV-lea o p sise
în voia tristului s u destin. La aptesprezece ani
era prea mândr ca s cer easc mila regal ,
prea ne tiutoare ca s înfrunte de una singur
curtea de la Versailles, prea atr toare ca s
treac neobservat i prea inteligent ca s nu se
foloseasc de frumuse ea ei.
Nu departe de Mortefontaine, un burghez
putred de bogat, Jéodard Castillon du Rocher,
pare-se neîntrecut în specula ii financiare, î i
cump rase un fals titlu de noble e i o mo ie pe
care în ase un falnic castel. Pe cât de dubioas
îi era genealogia, pe atât de plin îi era punga.
zând-o pe Baptistine la biseric , duminicile, se
îndr gostise de ea i, spirit practic, se gândise c
nu i-ar fi stricat s î i ia o nevast s rac lipit ,
cum era ea, dar descendent dintr-o familie de
vi veche, recunoscut înc de pe timpul
crucia ilor. Pe scurt, domnul Jéodard jinduia
dup singurul lucru de care nu avea parte: un
pic de sânge albastru.
Întâmplarea f cuse ca Jéodard s o cunoasc
pe Jeanne-Antoinette Poisson i, f s mai stea
pe gânduri, i se dest inuise. Încântat de
perspectiva unui asemenea codo lâc, tân ra
aceasta alergase într-un suflet s o în tiin eze pe
Elisa. B trâna guvernant o luase pe departe pe
-6-
Baptistine care, dup îndelungi ov ieli, sfâr ise

prin a se învoi, ce-i drept f prea mare tragere
de inim . A doua zi, primise un superb co de
logodn plin cu rochii, dantele, aluri, pene
dintre cele mai rare, inele, coliere i cercei din
nestemate, toate dup ultima mod de la
Versailles.
Tân ra fat nu mai v zuse în via a ei asemenea
minun ii. Pocnise fericit din palme spunându-
i c , la urma urmei, c toria se ar ta a fi o
aventur extrem de agreabil .
a se face c în acea diminea de aprilie,
Baptistine se afla pe punctul de a pleca de acas
pentru a se logodi cu domnul Jéodard Castillon
du Rocher, un b rbat chipe de vreo treizeci de
ani, despre a c rui existen , în urm cu o lun ,
nici m car nu avusese habar. Între timp, îl
întrez rise duminicile la slujba de diminea ,
unde Elisa, intransigent în materie de principii
religioase, o înso ise ca totdeauna.
Gr be te-te, comoara mea, urc i eu îndat
te ajut! o îndemn blând Elisa.
Baptistine împinse într-o parte bolul de argint,
trimise celor doi musafiri o s rutare din vârful
degetelor i o zbughi chicotind spre scar .
Mititica de ea, e fericit , se mai distreaz i
ea! oft Martine.
Ce vorb -i asta, femeie? protest indignat
paracliserul. Auzi la ea, „se distreaz ”. Cum
adic ? C toria este o distrac ie? Ui i c este
vorba de un leg mânt sfânt? I-auzi acolo, halal
-7-
nevast de paracliser, n-am ce zice!

D -i pace, Blaisois! morm i Elisa. Eu una
în eleg prea bine ce-a vrut s spun Martine...
Dac vrei s tii, i eu gândesc întocmai ca ea!
Iac-a a!
Va s zic a a st treaba? Atunci, dac -i
vorba c v coaliza i împotriva mea, v las pe
amândou balt i m duc la biseric . Parohul o
fie încântat s -i lustruiesc candelabrele. V
las s bârfi i ca ni te pupeze. Oh, la, la! Nu
degeaba poart femeile vina p catului originar!
Ei, haide, haide, nu te sup ra! i-apoi, cum
pleci de aici, doar mi-ai promis c r mâi s
ze ti castelul pân la întoarcerea noastr !? Mi
se pare mie sau o dat cu vârsta te-ai cam acrit,
de nu mai poate scoate omul o vorb f s i
sar and ra? Parc nu te tiam a a pe vremea
când te aflai în subordinea mea?
Elisa nu rata niciodat ocazia s fac aluzie la
trecuta ei autoritate de pe vremea frumoasei
contese Maximilienne.
Domni oara Baptistine s-a consolat de
moartea domni orilor Adrien i Floris? întreb în
oapt Martine, f s ia în seam cârtelile
caustice ale so ului s u.
Ehei, s cu a de ea, nu scoate o vorb , dar
eu tiu c se gânde te întruna la ei... mai cu
seam la domni orul Floris pe care îl diviniza.
Musafirii î i plecar cu triste e frun ile.
Tare-i greu s fii orfan, of! Dar nici dumitale,
doamn Elisa, nu cred c î i este prea u or!
-8-
trâna guvernant oft din r runchi.

Of, vai i amar de sufletul meu, bunii mei
prieteni! S v d odat încheiat c toria asta i
abia dup aceea o s pot respira în voie!
Ea... înc n-a aflat nimic?... întreb Martine
coborând glasul.
Nu, i nici nu va afla niciodat ! Pe lumea asta
adev rul îl tim doar noi trei. Noi trei i nimeni
altcineva...
Oh, doamn Elisa, din partea noastr fii f
grij ! N-o s spunem nim nui, chiar de-ar fi s
pierim pe rug, ca preafericitul sfânt Lauren iu! se
gr bi s o lini teasc paracliserul.
Ei, i tu acum, nu de voi mi-e mie team , ci
de vreo surpriz nepl cut . Ia gândi i-v ce s-ar
întâmpla dac vreo persoan r u inten ionat ar
afla grozava tain ... Dumnezeule, nici nu cutez
m gândesc... Mititica noastr s-ar trezi
deposedat i de bruma de avere care i-a mai
mas... i în primul rând de numele ei... de...
ah, Cerule, ce co mar!
trâna guvernant î i trecu degetele
tremurânde peste frunte, ca pentru a alunga un
funest presentiment...
***
Domni oar de Villeneuve, ve i avea în
persoana mea cel mai tandru dintre logodnici i,
foarte curând, îndr znesc s n jduiesc c voi
deveni cel mai supus dintre so i, pe vecie robul
frumuse ii voastre! murmur Jéodard luând
-9-
mâna Baptistinei i s rutând-o respectuos.

Tân ra fat se îmbujora ame it . În acele clipe
ar fi avut nevoie de sfaturile i de experien a unei
mame. Masa festiv începuse la ceasurile
unsprezece ale dimine ii i Baptistine b use cam
mult ampanie. Jéodard Castillon î i trase
deoparte logodnica i o conduse spre un mic
budoar bine înc lzit de focul zdrav n încins în
emineu. Râsetele i glasurile vesele ale
numero ilor invita i se auzeau în surdin ,
estompate de es tura groas a unor draperii
brodate.
Vei fi regina castelului du Rocher, continu
Jéodard apucând-o din nou de mân i lipindu-i-
o de pieptul lui lat i puternic.
Baptistine descoperea cu mirat încântare c
logodnicul ei nu era lipsit de farmec. Destul de
înalt i de bine cl dit, î i purta peruca cu cert
distinc ie. Avea o înf are simpatic i ochii
mici, dar cu privire p trunz toare, p reau s
indice o inteligen ie it din comun. Tr tura
lui distinctiv r mânea îns acea siguran de
sine, proprie celor ce au izbândit în via .
Fascinat de frumuse ea i de titlurile de noble e
ale logodnicei sale, Jéodard o cople ise cu aten ii.
a cum fusese stabilit, la ceasurile zece ale
dimine ii, o somptuoas calea tras de patru
i sosise la Mortefontaine. Baptistine i Elisa se
instalaser pe pernele de m tase, în vreme ce
Blaisois i Martine nu mai conteneau cu
exclama iile admirative.
- 10 -
Porumbi a mea, ai s fii cea mai frumoas

dintre logodnice! optea întruna b trâna
guvernant constatând cu uimire c nu- i mai
recuno tea pupila. Crisalida se preschimbase în
flutura .
Cu mijlocelul strâns fest în corsetul înt rit cu
tije de bambus, Baptistine st tea pe marginea
canapelei, dreapt de parc -ar fi înghi it un b ,
cum o desprinser c lug ri ele la pension. De i
era moart de fric , î i ascundea viteje te emo ia,
glumind i râzând cu Elisa de parc nici nu i-ar
fi p sat. Guvernanta o îmbr case cu o cap de
blan i o rochie de crinolin , din aten roz
sidefiu, esut cu fir de aur. Cute dispuse gra ios
„à la francaise” coborau dinspre talie spre
„co ule ele cu t blie”, ample cum nu mai purtase
Baptistine niciodat . Din mânecile „în pagod ”
ie eau trei rânduri de „angajante”2 care î i
meritau mai mult ca oricând numele, acum, când
Jéodard se gr bea s îi s rute bra ul urcând cu
buzele spre încheietura cotului. Baptistine se
ci de tot. I se înmuiaser picioarele; ar fi vrut
fug i s se ascund cu capul în fustele
trânei Elisa. Jéodard o privi i zâmbi, flatat de
tulburarea tinerei fete. Era cu un cap mai înalt
decât ea i se sim ea st pân pe fragila ei
persoan . Î i înfipse autoritar privirea în
minuna ii ochi alba tri pe care Baptistine îi
ridica, total inocent , înspre el.
De când sunt nu mi-a fost dat s v d o
2 Man ete de dantel atârnând pân peste cot.
- 11 -
asemenea nuan de albastru, doar azurul

cerului poate rivaliza cu ochii vo tri, domni oar
de Vill... adic nu, Baptistine... Baptistine... îmi
da i voie, nu-i a a, scump logodnic , s v spun
pe nume când nu mai este nimeni altcineva de
fa ?
Baptistine încuviin în t cere. Oricum nu se
sim ea în stare s îi refuze ceva... Jéodard îi
cuprinse cu delicate e mijlocul. Mâinile lui
experte o tr geau imperceptibil spre el.
Baptistine închise ochii. Cu r suflarea t iat ,
presim ea c urma s i se întâmple un lucru
extraordinar. Jéodard î i aplec înceti or capul
spre ea. Buzele lui se apropiau pe nesim ite de
gura ca un fruct pârguit a tinerei fete. Baptistine
nu opunea rezisten . Jéodard întredeschise cu
blânde e fructul oferit cu o ardoare ce prevestea
un viitor fericit norocosului logodnic.
Desprinzându-se cu greu din prima lor
îmbr are, Jéodard o ridic de mijlocel pe
Baptistine ca un fulg, o a ez pe o m su i îi
mângâie buclele ca mierea.
Ce frumoas e ti, Baptistine! i ce plin de
vitalitate! Nu cred s fi cunoscut o fiin mai
îndr gostit de via ca tine... murmur Jéodard
peste m sur de tulburat, dar nu se cade...
De ce nu se cade, Jéodard? întreb Baptistine
cu un zâmbet nevinovat.
Palid, Jéodard o sorbea din priviri. De afar
cineva cioc ni discret în u a budoarului i un
glas muzical de femeie spuse râzând:
- 12 -
Drag prietene, invita ii încep s i piard

bdarea. Toat lumea vrea s îi vad pe ferici ii
logodnici.
Jéodard tres ri. O apuc de mijloc pe
Baptistine i o d du jos de pe m su .
M-a i f cut s îmi pierd capul, contes mic .
Am crezut totdeauna c numai fetelor din popor
le place dragostea i c aristocratelor cu sânge
albastru, ni te fandosite insensibile, nu le pas
de a a ceva. Sunt cel mai fericit om din lume s
constat c am fost un mare dobitoc. Iertare c m-
am l sat furat de patim . De acum înainte voi ti
v ap r de propria voastr persoan ...
Baptistine zâmbi fericit i duse un deget la
buze ar tând cu capul înspre u a înd tul
reia tân ra doamn Le Normant d’Etioles se
impacienta, tamburinând cu degetele în t blia de
lemn sculptat.
Intr , intr , draga mea, domni oara de
Villeneuve i cu mine tocmai vorbeam despre
toria noastr . De comun acord am hot rât s
devans m data stabilit ini ial, îi declar Jéodard
s clipeasc .
V în eleg prea bine, scumpii mei! pufni în
râs Jeanne-Antoinette, pref cându-se a nu b ga
în seam obrajii în fl ri al Baptistinei.
Spune-mi, Domni oar de Villeneuve, ce-ar fi
ne cunun m de Sfântul Placid, adic peste...
ia s vedem, da, peste exact trei zile? Ce p rere
ave i? Poate c pân atunci se milostive te Cerul
i se mai înc lze te i vremea.
- 13 -
Ha, ha, auzi la el, în trei zile! De Sfântul

Placid spui? Ha, ha, ha! chicotea Jeanne-
Antoinette din ce în ce mai amuzat .
Ei, da, doamn Le Normant d’Etioles, i nu
d ce-i de râs în asta! replic Jéodard, vexat din
cale afar .
Nu te sup ra, prietene, dar gândul c doi
tineri vor s se cunune tocmai de Sfântul Placid
face s mor de râs. Ca s nu mai spun c
sunte i nebuni de legat! P i bine, dragul meu,
cum s v c tori i peste trei zile? Numai unor
îndr gosti i le poate tr sni prin cap asemenea
fermec toare n zbâtie! Cum s face i rost de
toate actele necesare în trei zile?! i cine s
brodeze trusoul miresei în aptezeci i dou de
ore? Sper c glumi i! explic pe ner suflate
Jeanne-Antoinette.
Ame it , Baptistine î i plimba privirile de la
prietena la logodnicul ei, cu sentimentul straniu
se vorbea despre c toria altcuiva. De altfel,
nici unul dintre cei doi interlocutori nu p rea s
realizeze c s-ar fi cuvenit s cear i p rerea ei.
Câtu i de pu in, draga mea! Ne vom c tori
peste trei zile! înc nu tii ce poate Jéodard
Castillon du Rocher. Pentru el totul este cu
putin ! Pentru el cuvântul imposibil nu exist !
Când ai bani, orice obstacole dispar ca prin
farmec! declar cu trufie Jéodard, aranjându- i
dezinvolt jaboul de dantel . Domni oar de
Villeneuve, m gr besc s anun chiar acum...
vestea cea bun invita ilor no tri...
- 14 -
Baptistine deschise gura cu inten ia de a-l ruga

mai chibzuiasc , dar din gâtlej nu-i ie ea nici
un sunet. Disperat , ridic mâna ca s -l
opreasc din drum, numai c Jéodard lu gestul
ei drept o încuviin are tacit .
Domni oar de Villeneuve, îng dui i-mi s
retrag.
Jéodard f cu o plec ciune adânc i ie i,
închizând u a în urma lui.
Vai de mine, Baptistine, ce-i cu mutri a asta
disperat ? Vino aici s i aranjez buclele, pufni în
râs Jeanne-Antoinette.
Reginu , Reginu ! E ti singura mea
prieten ! opti Baptistine care se înc âna s -
i numeasc astfel colega de pension de când, în
urm cu cinci ani, o b trân ghicitoare iganc îi
prezisese acesteia un anume lucru. Spune-mi,
Reginu , asta este dragostea? Sl biciunea asta
care î i mole te trupul, fierbin eala care te
cuprinde, dorin a de a te sim i ap rat de dou
bra e puternice? Tu, care e ti m ritat , trebuie
tii. Rogu-te, spune-mi tu ce sim i când te ia
în bra e b rbatul t u?
De trei ori nimic. Absolut nimic! Adic nu,
mint. Simt o plictiseal de moarte i o infinit
sil pentru bietul om care e ve nic r cit i îi
curge întruna nasul. Chiar i ast zi e bolnav i a
trebuit s -l las în vârful patului... r spunse ea pe
un ton glume , strângând mai fest iretul de la
corsetul Baptistinei.
Tân ra se întoarse întristat spre ea.
- 15 -
Eu te-am întrebat serios i tu î i ba i joc de

mine. Domnul Castillon du Rocher... în sfâr it...
Jéodard m-a s rutat. Dar vreau s tiu, pe urm ,
pe urm când o s dormim în acela i pat, ce se
întâmpl ? ie, ce i s-a întâmplat?
Pfff! Domnul Le Normant d’Etioles a f cut
hapciu, i s-a n scut feti a mea Alexandrina, cât
despre restul... eu nu sunt ca tine.
Cum adic ? se nelini ti Baptistine.
Nu te speria draga mea, tu nu trebuie s te
temi de nimic! I-ai sucit capul bietului Jéodard.
N-ai v zut? A plecat ca din pu . L-ai înnebunit
de tot.
Cum adic ?
E nebun dup tine, prostu ! Ai mare noroc!
i acum nu m mai întreba nimic. Ai s afli
singur totul la timpul potrivit. Cu toat
înf area ta angelic , ai s -i înnebune ti pe
rba i pentru c e ti focoas , pe când eu... eu
am sânge de „pe toaic ” singura mea arm de
vân toare va fi inteligen a... n-am s -i mai pot
stra lâng mine decât prin iretenie...
Baptistine tres ri i începu s se bâlbâie.
Dar de ce vorbe ti despre „b rba i”? pe mine
n-o s m intereseze decât so ul meu. Nimeni
altcineva nu m va putea tulbura vreodat ...
Jeanne-Antoinette îi zâmbi cu blând afec iune.
Nu aduce anul ce aduce ceasul, prostu a
mea. i acum gata cu flec reala, c spunem
numai bazaconii. Vino s ne lu m r mas de la
logodnicul t u i de la invita i. Dac vrei, te duc
- 16 -
cu calea ca mea pân la Mortefontaine. Jéodard

o s fie furios c m substitui lui, dar pu in îmi
pas . Peste trei zile o s te aib numai pentru el!
Baptistine ov i o clip , oscilând între bucuria
de a petrece câteva ceasuri în plus cu prietena ei
i tenta ia de a relua „conversa ia” abia amorsat
cu logodnicul ei.
Invita ii au început s plece, vino, porumbi a
mea, trebuie s plec m chiar acum, tii c mie
mi-e întotdeauna fric în p dure! o chem Elisa
de pe coridor.
Baptistine oft . Chiar dac Jéodard ar fi înso it-
o pân la castelul de la Mortefontaine, cei doi
logodnici ar fi trebuit s stea smirn i s fac o
torie perfect protocolar , veghea i cu ochi de
cerber de b trâna guvernant . Tân ra fat se
hot rî pe dat i, luând-o de bra pe Jeanne-
Antoinette, ie i împreun cu ea din budoar.
Minunat, Reginu , mergem împreun ! Pe
drum o s bârfim i nici n-o s tim c travers m
durea...
Capitolul II
Ah, domnul du Rocher a organizat de minune

totul, n-am ce spune! Ce festin nemaipomenit!
Treizeci de claponi cu trufe! Cincizeci de
porumbei în aluat! i ce de mai fricassé de fazan!
Ei, da, pe cinstea mea, omul sta nu se zgârce te
nici la cantitate i nici la calitate. Pe deasupra, e
- 17 -
i b rbat bine! Tii, i ce manierat se poart , cu

toate c nu-i de neam mare. Iisuse, Fecioar
Preacurat , Sfinte Iosife, lâng el ai s te sim i ca
o regin , porumbi a mea, nu-i a a, doamn Le
Normant?
Jeanne-Antoinette zâmbi din vârful buzelor la
auzul descrierii înfl rate a b trânei guvernante
pe care Jéodard o d duse gata cu
comportamentul lui afabil.
Frumoasa doamn Le Normant d’Etioles,
scut Poisson, o iubea din tot sufletul pe
Baptistine i totu i nu se putea împiedica s nu
îi invidieze ascenden a aristocratic . Ce noroc pe
ea s fie descendenta contelui de Villeneuve-
Caramey! De câte ori nu- i visase i ea un
asemenea titlu!
Nu se mai ispr ve te odat drumul sta? Mai
avem mult? M-am plictisit de atâta mers! se
strâmb enervat doamna Le Normant, f cându-
i vânt cu evantaiul.
Baptistine nu îi replic pentru simplul motiv c
n-o auzise. De cum se instalase în calea ca î i
rezemase capul de speteaza capitonat
închizându-se într-o des vâr it mu enie.
Cufundat într-o dulce reverie, privea absent
cum copacii desfrunzi i defilau prin fa a ochilor ei
alba tri. Doar dou leghe desp eau castelul du
Rocher de domeniul Mortefontaine, dar cea a
ptoas ce cuprinsese p durea Senlis altera
no iunile de timp i spa iu. Calea ca azurie a
Jeanne-Antoinettei înainta ca vântul. Ca o culme
- 18 -
a rafinamentului, tân ra i înst rita burghez î i

comandase o calea ca bleu i una roz,
asortându- i toaletele la culoarea acestora.
Îndatoritor, Jéodard pusese la dispozi ia
logodnicei sale doi vale i c lare, la nevoie s
lumineze drumul cu tor ele, precau ie inutil ,
întrucât la cel târziu ceasurile patru i jum tate
aveau s ajung la Mortefontaine, unde Jeanne-
Antoinette urma s r mân peste noapte ca s
nu î i lase singur prietena. Ultimele raze de
soare filtrate printre crengi argintau covorul de
frunze înghe ate, r sfrângându-se în miriade de
cristale multicolore.
Deodat tufi urile din marginea drumului
trosnir sec.
Ho! Ho! Sta i a a! Ho! r cni surugiul tr gând
cu disperare de h uri, ca s opreasc caii i s
lase s treac ceea ce b nuia el c trebuia s fie
o c prioar sau un cerb.
Mai în elept ar fi fost s îi plesneasc cu biciul
i s -i îndemne înainte, c ci din boschete ni
drept în fa a lor un imens porc mistre , unul din
acei b trâni i primejdio i „solitari”, lungi de
cinci picioare i cânt rind pe pu in patru sute de
livre. În loc s i vad lini tit de drum spre
bârlogul ei, jivina se crezu atacat i, întorcând
râtul spre calea , morm i fioros i se repezi
drept spre calul din fruntea atelajului.
Ho, stai, ho! zbier vizitiul, plesnind din bici
ca s sperie mastodontul.
Era îns prea târziu. R nit la un picior,
- 19 -
tr pa ul se cabr cu un nechezat de durere în

vreme ce, însp imânta i, ceilal i doi cai
încremeneau locului.
Die, die, haide i, curaj... die! î i sp rgea
pieptul vizitiul.
Iisuse, Marie, Iosife! gemu Elisa, l sându-se
în genunchi pe fundul cale tii unde începu s se
roage cu mâinile împreunate la piept.
Zdruncinate de ocul atât de bru tei opriri a
cale tii, Baptistine i Jeanne-Antoinette se
aplecar înspre portier , urm rind cu oarecare
nelini te evolu ia evenimentelor.
trânul solitar p rea s se fi calmat. Groh ind
fioros, întoarse spatele cailor i- i v zu de drum.
L sa i c îl gonim noi, Domni oar ! strigar
în aceea i clip , într-un glas, cei doi vale i,
aprinzându- i tor ele.
Pentru nimic în lume! L sa i-l în pace, doar
vede i c nu ne mai atac ! le strig Baptistine
care în copil ria ei asistase la destule vân tori,
împreun cu fra ii ei, ca s tie c un mistre
furios putea face moarte de om.
Hia, hia! r cnir cei doi vale i i, f s o
asculte, d dur pinteni cailor, pornind pe urmele
fiarei. Îngrozit de lucirea tor elor, acesta f cu
stânga-mprejur cu nea teptat agilitate i se
azvârli ca un berbece asupra primului dintre
re i i, dup ce izbuti s îl trânteasc jos de
pe cal, îl strivi cu furie sub copite împungându-l
cu col ii s i ascu i.
Oh! Doamne, ajutor! S ri i! Ajutor! Bietul
- 20 -
iat! începur s strige cu disperare Baptistine

i Antoinette care asistau îngrozite i
neputincioase la acel groaznic m cel.
Oh, la ul!
În loc s sar în ap rarea camaradului s u,
cel lalt valet î i întoarse calul în loc i o luase la
toasa.
Eu m duc s -l salvez! Nu-l putem l sa s fie
cel rit a a, sub ochii no tri! strig Baptistine
deschizând curajoas portiera.
Mistre ul gâfâia stâlcindu-l sub copite pe
valetul c zut la p mânt. Deodat întoarse capul
spre calea . Din botul rânjit i plin de bale
ie eau trâmbe de abur.
Ave i grij , Domni oar , arjeaz drept spre
dumneavoastr ! r cni însp imântat vizitiul.
Jeanne-Antoinette î i trase înapoi cu for a
prietena i trânti cu putere portiera.
Ajutor! Iisuse! S ri i! Asasinul! Ne omoar !
ri i! urla isteric Elisa, cu mâinile încle tate pe
nii.
Înnebunit de furie, jivina î i izbea din
sputeri trupul de portiera cale tii care se
zgâl âia din âni. Baptistine nu- i pierdu
cump tul, de i i se albiser buzele, i o apuc de
mân pe Jeanne-Antoinette care, pe jum tate
moart de spaim , se l sase moale pe perne
lâng ea.
Curaj, Reginu a mea! Vino- i în fire! i tu,
Elisa, nu mai zbiera, c nu ne-ajut cu nimic.
Duhoarea gre oas de animal începea s
- 21 -
trund în interiorul cale tii. Lemnul portierei

trosnea amenin tor, înc pu in i avea s
cedeze. Baptistine nu îndr znea s se gândeasc
la ce anume le a tepta dup ce t blia sub ire
avea s plesneasc .
Nu v fie team , doamnelor, sosim! se auzi
deodat o voce masculin .
Baptistine se aplec spre portier ca s vad
dincotro le sosea acea nesperat salvare. Din
desi ul p durii un c re în straie pline de praf
ni spre calea . Evit în extremis o groap ,
ridicându- i calul în dou picioare i,
înc rcându- i pu ca în plin galop, strig :
Capul la cutie, doamnelor!
Baptistine i tovar ele ei de drum se l sar pe
fundul cale tii. Un foc de arm trosni la un pas
de ele. Femeile ridicar capul.
R mâne i acolo, înc nu l-am omorât, e doar
nit! strig necunoscutul, dându-le ocol în
galop.
Groh ind fioros, de r suna toat p durea,
mistre ul sângera abundent. Baptistine î i
astup urechile cu palmele. Cavalerul se apropie
de jivin i ridic iar arma la um r. Pricepând c
avea de-a face cu un nou agresor, monstrul se
azvârli asupra lui. Dezechilibrat, c re ul nu mai
avu r gaz s evite impactul. Executând maestru
un „mare pana ”, c zu pe un cot, f s scape
îns pu ca din mân . Baptistine i Jeanne-
Antoinette ipar într-un glas. iroind de sânge,
mistre ul se n pustise asupra b rbatului
- 22 -
pr bu it pe spate.
Cu un calm nemaiv zut, acesta duse arma la
ochi, a tept ca fiara s se apropie pân la zece
pa i de el i abia atunci ap pe tr gaci. Lovit în
plin elan, animalul f cu o tumb i se pr li
greoi pe o parte. În p dure se l o t cere
ap toare. Undeva departe cronc ni un corb.
Impetuoas , ca de obicei, Baptistine s ri din
calea .
Vai, domnule, v mul umesc, ne-a i salvat de
la moarte sigur !
Cu pre ul propriei voastre vie i! se apropie la
rândul ei Jeanne-Antoinette, ceva mai palid i
mai descompus la fa decât prietena ei.
Cavalerul se înclin i le r spunse cu un
zâmbet curtenitor.
Unde s-a mai v zut ca un gentilom s
abandoneze primejdiei dou tinere i atât de
frumoase domni oare!
Necunoscutul avea un glas aparte, u or r gu it.
Baptistine tres ri, c znindu-se s î i aminteasc
unde i când anume îi mai fusese dat s îl aud .
Se întoarse spre prietena sa, ca s vad dac i
pe ea o frapase timbrul neobi nuit al
gentilomului, dar Jeanne-Antoinette era atent la
ce-i spunea vizitiul care se apropia în goan .
Vai, doamn , e nenorocire, ce ne facem?
Valetul domnului Jéodard a mierlit-o i calul din
fruntea atelajului e grav r nit. O rog pe doamna
vin cu mine s constate care e situa ia! î i
frângea îngrozit mâinile vizitiul.
- 23 -
Jeanne-Antoinette î i st pâni cu greu

enervarea. Era deranjat tocmai acum, când
vorbea cu acel seduc tor necunoscut, dar nu
avea încotro. Trebuia s î i urmeze slujitorul.
Ce groz vie! murmur Baptistine ridicându- i
ochii mari i limpezi spre cavaler. Bietul b iat a
pl tit cu via a încercarea de a ne salva pe noi.
Tovar ul lui a fugit engleze te i bine a f cut.
Las’ c dau eu de urma lui i o s primeasc
o b taie de-o s m in minte! mârâi
necunoscutul, tergându- i fruntea cu dosul
palmei.
Nu cumva sunte i r nit i dumneavoastr ,
domnule? Am ni te rachiu în calea . Îng dui i-
mi s m duc s -l iau ca s v dezinfectez r nile,
spuse Baptistine nelini tit , observând abia
acum c necunoscutul avea fa a plin de sânge.
Unde nu d Cerul s fiu r nit, doamn , spre
a avea fericirea de a m vedea îngrijit de mâinile
voastre blânde, din p cate îns sunt doar stropit
de sângele bestiei, ca i „Împ ratul” de altfel!
Împ ratul? î i arcui Baptistine sprâncenele a
mirare.
Da, doamn , viteazul meu arm sar! Ne-am
dep rtat de ceilal i vân tori pentru c Împ ratul,
înc mai împ timit decât mine, s-a înc ânat
se in pe urmele acestui mistre singuratic.
Îmi pare nespus de r u, doamn , pentru spaima
pe care f voie v-am pricinuit-o. Se vede treaba
b trânul pi icher sim ise c îi luasem urma i
de aceea era într-atâta de înt râtat.
- 24 -
Baptistine îl asculta vr jit pe necunoscutul cu

glas straniu i înv luitor, scrutând cu febrilitate
tr turile lui maculate de sânge, f s disting
mare lucru pentru c în p dure începuse s se
însereze.
Ochii b rbatului luceau în întuneric. Baptistine
se înfiora de pl cere sub privirea lui posesiv .
Necunoscutul î i frec ma inal obrazul cu mâna.
Avea degete extrem de fine i nervoase, iar
inelarul îi era împodobit cu un diamant imens,
cu sclipiri de o intensitate rar .
Doamn , ave i cumva la îndemân vreo
bucat de pânz cu care s îmi pot terge
obrazul?
Baptistine scoase din mânec o batist brodat
cu ini ialele ei i i-o întinse în t cere.
V pute i lua adio de la aceast batist ,
doamn , pentru c o voi p stra în amintirea
voastr , murmur cu un surâs galnic b rbatul.
Pentru o tân ra domni oar de pension,
Baptistine înv ase foarte multe lucruri în acea
zi, totu i nu se putu împiedica s nu se
îmbujoreze, tulburat de c ut tura lui
îndr znea .
Ia seama, domnule, aceast tân
domni oar este o fermec toare fecioar pe care
tocmai am logodit-o ast zi! N-o speria! interveni
ut cios Jeanne-Antoinette apropiindu-se de cei
doi.
Mirat de tonul agresiv al prietenei sale,
Baptistine întoarse capul spre ea. Ochii aurii al
- 25 -
doamnei Le Normant aveau o lucire stranie i

pentru prima dat Baptistine intui c Jeanne-
Antoinette putea fi o primejdioas rival .
rbatul î i plimba amuzat privirea de la una la
cealalt , în vreme ce î i tergea obrazul cu
gesturi lene e. Derutat de inuta cavalerului,
Baptistine nu mai tia ce s cread . Ochii negri,
catifela i, u or alungi i spre tâmple, luminau un
ten smead, t cit de traiul în aer liber. Lat în
umeri i sp tos, nu purta nici peruc i nici
tricorn; poate c în goana calului le pierduse. Pe
chipul nespus de frumos, cu tr turi regulate,
era întip rit acea siguran de sine a omului
ruia via a nu i-a refuzat niciodat nimic.
Dintr-o dat pe Baptistine începu s o enerveze
acel necunoscut care o fixa cu aere de proprietar.
Intui ia îi optea s se dep rteze neîntârziat de el,
a c îi întoarse sec spatele.
S-a f cut târziu. Putem pleca spre cas ,
Reginu a mea?
Da, târâ -gr pi , cu numai doi cai. Al treilea
chioap ca vai de el i Eusebiu tocmai l-a
desh mat. Acum urc lâng el, pe capr , trupul
nefericitului valet...
Baptistine î i strânse umerii, cutremurat .
Adio, domnule, fi i binecuvântat pentru
curajul vostru!
Tân ra schi o scurt reveren i porni spre
calea .
Adio, domnule! Ia te uit la ea! Cum se poate
te por i a a urât, Baptistine? exclam Jeanne-
- 26 -
Antoinette, încântat c ea, burgheza, avea

prilejul s dea o lec ie de bun purtare
aristocraticei sale prietene. Eu cred c s-ar
cuveni s îl invit m la castel pe salvatorul
nostru, ca s i vin în fire dup atâtea emo ii.
Baptistine... Trebuia s îmi fi închipuit c ea
este! murmur abia auzit cavalerul privind
batistu a p tat de sânge pe care era brodat o
coroni de flori cu un „B” în mijloc.
Iertare, domnule, n jduiesc c ve i accepta
invita ia noastr ? zâmbi cochet Jeanne-
Antoinette.
V mul umesc, doamn , cum a putea
îndr zni s refuz ceva unor ochi aurii i unui
zâmbet atât de fermec tor, team îmi este îns c
îi aud apropiindu-se pe prietenii care m caut .
Îng duit fie-mi s m retrag, doamnelor...
Necunoscutul întinse curtenitor bra ul celor
dou femei, pentru a le conduce la calea . Le
ajut s se instaleze pe pernele de m tase,
ciulind o clip urechea spre larma ce se apropia.
durea se umpluse brusc de chiote, h ulituri,
trosnete de crengi i nechezat de cai.
Taaaaiaut! strig necunoscutul cu glasul lui
dogit i se arunc dintr-un salt în eaua
Împ ratului care rumega flegmatic ni te
frunzuli e de mesteac n sc pate ca prin minune
de c ma a de chiciur a p durii.
Taiaut!... Taiaut!... îi r spunser mai multe
glasuri deodat .
Din tufi urile de la marginea drumului se ivi ca
- 27 -
o s geat , în galop nebun, un c re

înve mântat în negru din cap pân în picioare.
Zah, Dumnezeule, zâmsfâr it v-am zg sit! Nu
sunte i rezonabil, ce se zântâmpla dac ..
Iar ai întârziat, du Plessis, întotdeauna apari
la spartul târgului! îi t ie vesel vorba
necunoscutul, ducându- i discret degetul la
buze.
Cavalerul în negru trase de dârlogi i î i opri
calul care se cabr cu botul în spume.
Cele dou tinere se aplecar spre portier ,
curioase s afle cine era noul venit. Acesta le
salut distrat, ridicându- i scurt tricornul. Abia
atunci d du cu ochii de trupul înc aburind al
mistre ului întins de-a curmezi ul drumului,
tres ri îngrozit i reîncepu s fac repro uri
amare necunoscutului.
H ita ii zau zîmpânzit p zdurea

câu ându-v de zatâtea ceasuri! V-a i zl sat ârât
la ase leghe de Pierrefond, dzup ce za i zomorât
patru cai i za i l sat în urm i câinii...
Baptistine c scase ochii mari, întrebându-se
dac nu cumva visa. Rostirea cavalerului în
negru era mai mult decât bizar . Tân ra fat î i
amintea vag c fra ii ei îi povestiser c la curtea
regelui era de bonton ca marii seniori s lege
între ele cuvintele astfel decât muritorii de rând...
Judecând dup cât de „zdes” pocea limba noul
venit, era limpede c ocupa un loc foarte sus pus
în ierarhia nobiliar . Baptistine î i privi
- 28 -
salvatorul pe care acel straniu limbaj nu p rea

-l surprinde câtu i de pu in. Calm, cu un
zâmbet în col ul gurii, asculta repro urile lui du
Plessis.
Z ti i c -ntrz-o bun zi, zo s vi se
zîntâmple zo nenorocire i...
Pân atunci, ast zi am avut fericirea s le
întâlnesc pe aceste dou doamne! îl întrerupse în
cele din urm necunoscutul evident agasat.
„Solitarul” nostru le plictisea cu asiduit ile lui.
i când te gânde ti c îi luasem urma înc din
zorii zilei! S nu- i fie niciodat team pentru
mine, la vân toare, dragul meu, pe mine „m
ucide”... altceva... Ah, dar iat -i i pe ceilal i!
exclam necunoscutul la vederea unui grup de
zece c re i care se apropiau ca vântul, urma i
de câ iva ogari slei i de oboseal , cu limbile
atârnându-le de un cot.
Adio, doamnelor! strig necunoscutul
aplecându-se pân mai jos de grumazul calului
u, pe când trecea prin dreptul portierei de la
calea .
Baptistine sim i cum privirea lui o înv luie cu o
mângâiere fierbinte. I se p ruse ei, sau ochii
cavalerului îi f duiau ceva?
La bun vedere, domnule, oft languros,
Jeanne-Antoinette fixându-l par iv pe frumosul
necunoscut, u or jignit de evidenta atrac ie pe
care Baptistine o exercita asupra acestuia.
Cum va vrea Dumnezeu! rosti gentilomul
zâmbind cu ironie abia sim it frumoasei doamne
- 29 -
Le Normant, de parc i-ar fi ghicit gândurile, apoi

du pinteni împ ratului i se dep rta în galop.
rbatul în negru îl urm îndeaproape în vreme
ce noii sosi i se opreau lâng le ul mistre ului.
Ia te zuit .
Pe ciuma ro ie, z sta zera turbat...
Zun pericol public, nu zalta...
Ce curaj pe zel!
Trimite i zslugile s zia bestia!
Ma ele zda i-le la câini, de i pe ziua de zazi
nu- i merit hrana, n-au fost buni zde nimic!
L-a zochit drept între zochi!
Se vede c ze cel mai bun vân tor din tot
zregatul!
Zo s zaib un trofeu de toat zfrumuse ea!
Zunul în plus la zcolec ie!
Din p dure se auzea un vacarm de nedescris.
Surugii vociferau i plesneau din bice, caii
nechezau, ro ile cale tilor huruiau pe drumurile
desfundate, h ita ii sunau din trompete, ogarii,
trau, rânda ii i vale ii pede tri chiuiau. Din loc
în loc lucirea tor elor str pungea întunericul
nop ii proiectând umbre fantasmagorice pe
trunchiul arborilor seculari.
Cavalerii pornir în trap s ltat spre o imens
„gondol ”!3 tras de opt cai, precedat de str jeri
elve ieni i urmat de o companie de cavalerie
oar .
Vân torii desc lecar cu exclama ii vesele i se
dur respectuos la o parte din partea
3 Calea spa ioas , ca un apartament pe ro i, ce putea transporta dou sprezece persoane.
- 30 -
gentilomului necunoscut. Acesta s ri pe scara

gondolei, dar înainte de a se urca în ea, se
întoarse s opteasc un ordin la urechea
rbatului în negru care se inea dup el ca o
umbr .
Prea bine! replic laconic du Plessis, cu o
plec ciune adânc .
i... afl tot ce po i... murmur straniul
cavaler cu glas r gu it.
Am în eles... despre care dintre ele?
Despre... amândou ... zâmbi treng re te
vân torul. i acum da i-i drumul spre
Comipiègne... Sunt frânt de oboseal ...
Capitolul III
Deprinde-te s î i ascunzi sentimentele, draga

mea! Ia- i privirile de la gondola aceea care se
dep rteaz , coboar din nori i catadicse te s te
ui i i la noi, muritoarele de rând, îi spuse
Baptistinei, cu veselie for at , Jeanne-Antoinette,
tând-o cu palma peste genunchi.
Baptistine tres ri. Într-adev r, urm rind
fascinat , ca un copil, fastuoasa cavalcad
desf urat sub ochii ei, pierduse no iunea
timpului.
Dar ce s-a întâmplat, Reginu a mea? se mir
ea.
Cum adic ce s-a întâmplat? În primul rând,
„draga” ta Elisa se simte ceva mai bine, o
- 31 -
în tiin sec Jeanne-Antoinette.

Vai, buna mea Elisa, scumpa mea, sunt de
neiertat, cum de-am putut s uit de tine?!
exclam Baptistine, expansiv i irezistibil ca
întotdeauna, cople indu- i „tutora” cu s rut ri i
mângâieri. Nu fi i sup rate, dar pentru mine
totul este atât de nou i de nemaiv zut! Tu,
Reginu , tr ie ti la Paris, tu e ti o doamn !...
Las-c nu mai e mult i o s te m ri i i tu!
replic Jeanne-Antoinette ceva mai îmbunat .
Baptistine r mase cu gura c scat . Uitase cu
des vâr ire de Jéodard.
Da... da, e adev rat, ah ce zi minunat ! b tu
ea din palme, entuziasmat .
Minunat , zici? Vai de mine, nu te tiam atât
de f inim ! Nu te gânde ti la bietul valet ucis
sub ochii no tri? gemu Elisa.
„Are dreptate, sunt un monstru de egoism”, î i
spuse Baptistine cuprins de amare remu ri.
Jeanne-Antoinette î i privi prietena, ridic
imperceptibil din umeri, se aplec înspre portier
i, sco ând capul afar , întreb :
Ce faci, Eusebiu? De ce nu pornim?
P i s vede i, doamn ...
Ce s v d, d -i bice i gata...
U or de spus...
Te poftesc s nu fii obraznic. Ai desh mat
calul din fruntea atelajului i ai pus lâng tine
mortul, da?
Brr... da, doamn .
Atunci ce mai a tep i, d -i drumul! porunci,
- 32 -
furioas Jeanne-Antoinette.
S -mi fie cu iertare, doamn , dar dac
porneam pân nu se întuneca era una, da’, acu’ e
alta! F „f clier” nu m încumet s pornesc. E
o bezn ca-n inima iadului i c lu ii mei sunt
speria i de toat vânzoleala de pân acum! gemu
nefericitul Eusebiu care înc nu- i venise în fire
dup spaima tras .
Jelania lui fu întrerupt de zgomotul unei
cavalcade. Patru cavaleri ti cu câte o tor
aprins în mân încadrar , de-a stânga i de-a
dreapta, calea ca.
Doamnelor, am primit porunca s v
escort m! spuse unul dintre osta i, salutând
milit re te.
Baptistine b de seam c tân rul avea un
or accent gascon.
Mul umesc, domnule soldat! Eusebiu, putem
porni! strig Jeanne-Antoinette vizitiului i,
rezemându-se de perne, începu s trag de
fundi a de m tase cu ajutorul c reia se ridica
geamul de la portier .
Calea ca se urni greoi din loc, în scâr âit de
osii. La lucirea tor ei lui care lumina par ial i
interiorul cale tii, gasconul le cerceta cu
neascuns curiozitate pe cele dou tinere femei.
În privirea Baptistinei sticli un lic r juc . Î i
apuc prietena de mân i îi opti la ureche:
Reginu , mi-a venit o idee!
Jeanne-Antoinette zâmbi:
A a îmi spuneai la pension, ori de câte ori
- 33 -
puneai la cale o otie!

Cele dou tinere pufnir în râs, sub privirile
reprobatoare ale Elisei. Baptistine f cu semn
soldatului s î i apropie calul de portier .
Aproape de o vârst cu Baptistine, cavaleristul
purta o uniform nou-nou , cu tunic azurie i
pantaloni albi, de care se vedea cât de colo c
este nespus de mândru. Pe um rul stâng
str lucea un epolet cu o stea de aur i franjuri
argintii. Tân rul î i scoase politicos tricornul.
Cu ce v pot fi de folos, doamnelor? întreb el
cu sfial , tulburat de cele dou superbe creaturi
care îl priveau râzând i dându- i coate.
Oh, dar e prea frig ca s stai cu capul
descoperit, domnule, te rog, pune- i tricornul, îi
spuse Jeanne-Antoinette cu un zâmbet
fermec tor.
Mul umesc, doamn , r spunse cavaleristul,
potrivindu- i cu grij peste peruca alb tricornul
brodat cu fir de argint.
Nu-i a a c nu e ti un simplu soldat,
domnule?! îl întreb Baptistine, cu acea total
siguran de sine pe care le-o d foarte tinerelor
fete des vâr ita lor inocen .
Întocmai, doamn ! Am grad de cornet!4
spunse an gasconul, ro ind pân în vârful
urechilor.
Baptistine f cu ochii mari, cuprins de o
sincer admira ie.
Oh, cornet! E grozav, mai ales pentru vârsta
4 Echivalent cu gradul de sublocotenent.
- 34 -
dumitale!
Ai grij , Baptistine, parc v d c o s cad de
pe cal din pricina ta! opti Jeanne-Antoinette.
Baptistine pufni în râs. Sublocotenentul de
cavalerie u oar consider c era mai prudent s
dep rteze tor a de obrazul lui imberb i ro u ca
racul. Ca urmare, interiorul cale tii se lumin
înc mai mult, eviden iind frumuse ea iradiant
a celor dou c toare.
i câ i ani ai, domnule cornet? întreb la
rândul ei Jeanne-Antoinette.
Oh, nu sunt chiar a a de tân r cum crede
doamna, am dou zeci i patru de ani, min i cu
dezinvoltur gasconul, fixând-o cu o îndr zneal
oarecum deplasat pe Baptistine.
Ah, da? Ei bine, eu am dou zeci! replic
aceasta, min ind cu egal deta are.
Oricum, eu de i sunt femeie m ritat ,
rturisesc c n-am avut niciodat prilejul s
stau de vorb cu un cornet! continu Jeanne-
Antoinette, mândr c pozi ia ei de femeie „cu un
trecut” îi oferea un ascendent asupra celor doi
muco i...
Serios, doamn ?
Serios, domnule!
Ba eu am v zut câ iva, ce-i drept de la mare
distan . i nu erau nici pe departe a a de
chipe i ca dumneata! recunoscu spontan
Baptistine.
Adev rat, doamn ? bâigui z cit tân rul.
Adev rat, domnule... Domnule?
- 35 -
Ernaudan de Gastagnac... sluga voastr prea

plecat , doamnelor, spuse cadetul, înclinându-se
ceremonios gata-gata s i piard tricornul din
cap.
Oh, domnul este cu siguran gascon?
exclam admirativ Jeanne-Antoinette.
Da, doamn , gascon din Gasconia! r spunse
an cavaleristul.
i cine v-a dat dispozi ie s ne escorta i,
domnule De Gastagnac? întreb Baptistine,
clipind cu pref cut nevinov ie din genele-i
lungi i m soase.
C pitanul meu, doamn , care a primit ordin
de la domnul du Plessis, care se afl în
subordinea direct a Majest ii Sale...
Cavaleristul î i mu buzele. F lindu-se ca to i
gasconii, îl luase gura pe dinainte. Cele dou
mecherite se privir încântate. Izbutiser s
smulg de la bietul b iat cheia misterului pe care
ardeau de ner bdare s îl dezlege. Jeanne-
Antoinette se afund satisf cut în pernele
matlasate. Ru inat, cavaleristul l sase nasul în
mânt. Ca s îl consoleze, Baptistine îi zâmbi
vesel i într-adev r, nefericitul se lumin la fa .
Începe s îmi fac pl cere s conversez de la
egal la egal cu b rba ii! declar satisf cut
Baptistine, în timp ce ridica geamul portierei.
Se vede cu ochiul liber, r spunse acru
Jeanne-Antoinette.
Ah, Reginu , e ti singura mea prieten i te
iubesc. Mi se pare mie, sau te-am sup rat cu
- 36 -
ceva? exclam Baptistine cu întristare, mirat de

agresivitatea Jeanne-Antoinettei.
Bineîn eles, porumbi a mea, din pricina
tr nc nelii tale doamna Le Normant a înghe at de
tot. Nu vezi ce frig s-a f cut în calea ? interveni
trâna Elisa care nu pricepuse absolut nimic
din dialogul fetelor.
s ia în seam spusele guvernantei,
Jeanne-Antoinette î i studia cu aten ie prietena.
Pentru mine ai fost i r mâi o enigm ,
Baptistine. Cu tine nu se tie niciodat cum vei
reac iona. Nu-mi dau seama dac e ti mereu cu
capul în nori i te la i c uzit doar de instinct
sau dac dimpotriv calculezi totul dinainte...
oricum ar fi, te iubesc... în felul meu... i am s
te ap r de... propria ta persoan ...
Înceteaz , ai început s vorbe ti ca Jéodard!
pufni în râs Baptistine.
Ro ile cale tii scâr âir pe pietri ul unei alei.
Ajunser la Mortefontaine. Jeanne-Antoinette o
apuc strâns de mân pe Baptistine.
Î i voi r mâne întotdeauna prieten ,
Baptistine, i-o jur, chiar dac vei avea temei s
crezi contrariul... murmur tân ra femeie.
Ce- i veni s -mi spui asta, Reginu ? se mir
Baptistine.
Dus pe gânduri, Jeanne-Antoinette nu-i
spunse.
Vizitiul Eusebiu s ri cât ai clipi de pe capr ca
coboare scara cale tii. Pe peron r sunar
glasuri îngrijorate.
- 37 -
Cine-i acolo? Domni oar Baptistine!

Doamn Elisa! Bine c-a dat Dumnezeu s v
vedem întoarse acas . Ne-a i b gat în sperie i,
u a a! spuser într-un glas paracliserul i so ia
lui. Ba chiar am sfeclit-o de tot când ne-am trezit
d târcoale pe aici, prin întuneric, un b rbat.
Ne-a întrebat dac tân ra domni oar de
Villeneuve locuie te aici, în castel, sau se afl
înc la pension, continu s povesteasc
paracliserul. Era curios din cale afar , doamn
Elisa, i nu mi-a pl cut deloc cum ar ta... p rea
cam suspect... N-am putut s -i v d chipul pentru
î i înfundase p ria pân peste ochi, iar
partea de jos a obrazului îi era acoperit de
faldurile unei cape azvârlite peste um r. Asta nu
mi-a pl cut chiar deloc. Eu unul tiu c cine vine
cu sufletul curat nu- i ascunde fa a, nu-i a a
nevast ? Da’ nici noi nu suntem pro ti! N-a scos
nimic de la noi, am t cut ca pe tii, nu-i a a,
nevast ?
Da, da, ne-a fost team s n-avem de-a face
cu vreun tâlhar din ia de drumul mare, sau cu
vreun sp rg tor de castele, fereasc -ne
Dumnezeu! înt ri Martine spusele so ului s u.
Vai de mine, v mul umesc prieteni! Ce de
întâmpl ri. Iisuse, Marie! i noi am avut un
accident groaznic cu un monstru fioros!... Noroc
ne-a salvat un cavaler viteaz! gemu Elisa pe
care vizitiul o extr gea, nu f oarecare
dificult i, din calea .
Baptistine i Jeanne-Antoinette se privir cu
- 38 -
în eles.
Bucur -te, Reginu , opti Baptistine în
culmea agita iei, luându- i de mân prietena ca
o trag jos din calea , pe urmele Elisei.
adar l-am întâlnit, dup cum ne-a prezis
trâna iganc , sper c n-ai uitat?! Oh, e înc
mai chipe decât mi-l aminteam! i... El ne-a
salvat... Este adev rat.
Este adev rat, numai c el n-a avut ochi
decât pentru tine, ipocrit mic ce e ti, ca i
st lalt... murmur Jeanne-Antoinette ar tând
înspre Ernaudan de Gastagnac care desc lecase
i, cu tricornul în mân , a tepta stânjenit lâng
calea porunca celor dou doamne...
Jeanne-Antoinette vorbise atât de încet, încât
Baptistinei i se p ru c nu auzise bine...
Scuturându- i buclele blonde, se rezem cu
gra ia unei lebede de bra ul galantului gascon,
care se repezise s o ajute s coboare.
Mul umesc, domnule de Gastagnac, zâmbi
Baptistine tân rului sublocotenent.
Îng dui i-mi s v duc în bra e, doamn , ca
nu c lca i în noroiul din fa a peronului! se
oferi cavaleristul, ar tând cu capul înspre o
groap imaginar .
„Ia te uit , m ia pe sus, ca Jéodard! o fi vreo
manie de-a b rba ilor!” î i spuse Baptistine
rezemându-se de pieptul b iatului, mai ap sat
decât se c dea s fac o domni oar de neam.
Sub tunica azurie, inima cavaleristului b tea
valnic. Baptistine î i petrecu bra ele pe dup
- 39 -
gâtul lui. F s în eleag prea bine de ce,

sim ea c o cuprinde o dulce tulburare. Tân rul
spândea o mireasm viril de c re deprins
prizeze tutunul. Baptistine î i lipi fruntea de
um rul lui. B iatul începu s tremure i îndr zni
o strâng mai tare decât ar fi fost necesar de
mijlocelul încorsetat în balene de bambus.
Baptistine ridic spre el o privire nevinovat ,
tocmai bun s îi pr bu easc în iad pe to i
preaferici ii Paradisului. Începea s intuiasc vag
efectul pe care azurul ochilor ei îl avea asupra
rba ilor i se deprindea s î i ascut gheru ele
torcând ca o pisicu . Mole it , Baptistine î i
apropie cu bun tiin obrazul de buzele lui
Ernaudan. La ad postul întunericului, acesta
fur un s rut scurt, ca o p rere, pe col ul unei
guri pârguite, care n-ar fi spus nu.
Pot îndr zni... s vin i alt dat s aflu ce
mai face i, doamn ? întreb Ernaudan l sând-o
cu regret din bra e pe ultima treapt a peronului
pe care îl urcase, ca un somnambul.
Desigur, domnule de Gastagnac, pute i veni
oricând dori i la Mortefontaine. Sunte i foarte
simpatic i mi-ar face mare pl cere s ne
revedem...
Cu permisiunea voastr , doamn , voi veni
zilnic...
Prea bine... vino zilnic, adic nu mai po i veni
decât dou zile, pentru c într-a treia m m rit!...
spuse Baptistine cu aerul cel mai firesc din lume.
Ah! exclam n ucit b iatul, începând s se
- 40 -
bâlbâie. Deci... V m rita i... Domni oar ... Eu...

hâm... eu...
Da, dar dup c torie po i veni s m vizitezi
când vrei, la castelul du Rocher. Se afl la numai
dou leghe dep rtare de aici. Logodnicul meu
Jéodard o s i plac , cu siguran .
Nu m îndoiesc, Domni oar , r spunse
politicos Ernaudan de Gastagnac c ruia îi pierise
brusc sângele din obraji.
Nu vrei s r mâi s cinezi cu noi în seara
asta, domnule de Gastagnac? Te putem g zdui
aici la castel, împreun cu solda ii dumitale.
Doar n-o s pleca i acum în toiul nop ii! propuse
Baptistine f s i dea seama c nu prea se
cuvenea s fac o asemenea invita ie.
Crezând c vorbele tinerei fete ascundeau o
promisiune nerostit , b iatul se învior i de-
abia izbuti s i st pâneasc bucuria din glas în
vreme ce r spundea demn:
Spre marele meu regret, suntem obliga i s v
refuz m. Noi, cavaleri tii, ne afl m în serviciu
comandant, pentru noi nu exist devreme sau
târziu... de altfel trebuie s ne gr bim, pentru c
nu avem alte tor e pentru drumul de întoarcere...
mul umesc oricum, Domni oar .
Îmi pare r u, tocmai începeam s ne
împrietenim! oft Baptistine.
Am... am s m întorc... pe cont propriu...
cum mi-a i îng duit s o fac... Sluga voastr ,
Domni oar !
Cavaleristul f cu o plec ciune adânc , de parc
- 41 -
Baptistine ar fi fost regina în persoan .

„E adorabil! i ce accent fermec tor are! De fapt
nu prea tiu dac s-ar în elege cu Jéodard?” se
gândi tân ra fat luând de pe o m su de la
intrare un sfe nic cu lumân ri i urcând sc rile
spre camera ei. Ajuns sus, î i zvârli pelerina pe
patul acoperit cu o plapum groas de puf i se
repezi la oglind ca s î i cerceteze cu aten ie
chipul în cle tarul ei. Ochii îi scânteiau ca
niciodat , i p rul r it treng re te îi încadra
obrazul cu me e gra ios buclate. Baptistine
zâmbi imaginii r sfrânte în oglind i o s rut pe
gur cu un oftat voluptos. Amintindu- i de
cavalerist, ro i i se hot rî s nu-i pomeneasc
nimic despre el lui Jéodard, a doua zi, când
acesta avea s vin „s -i fac curte”. Întorcându-
se cu fa a spre camer , d du cu ochii de pat i î i
spuse c peste trei zile avea s se afle culcat
acolo, în tov ia unui b rbat!
Jéodard... da... te iubesc, Jéodard...
Jéodard... Ernaudan... Ernaudan... repet
Baptistine încântat , modulându- i vocea pe
diferite tonuri.
Nu e ti prea obosit, domnule cavalerist? se
auzi de jos din curte vocea ironic a Jeanne-
Antoinettei.
Nu, doamn , dac ave i nevoie de mine, v
stau la dispozi ie, r spunse sublocotenentul
plesnindu- i c lcâiele.
„Dar ce-i cu ea, de ce-o fi întârziat atâta?” se
întreb Baptistine apropiindu-se de fereastr .
- 42 -
Spre marea sa mirare, prietena ei se suise din

nou în calea , unde aprinsese o lumânare. La
lumina ei tremur toare Baptistine v zu c
Jeanne-Antoinette avea pe genunchi un mic
pupitru portativ. Tocmai l sase din mân pana
de gâsc i pres ra nisip pe o foaie de hârtie, ca
usuce mai repede cerneala; împ turi hârtia în
patru, înc lzi un bo de cear la flac ra
lumân rii i sigil scrisoarea. Profund intrigat ,
Baptistine întredeschise f zgomot fereastra.
Poftim, domnule, fii bun i înmâneaz acest
va gentilomului care ne-a salvat în p dure...
opti Jeanne-Antoinette, dup ce în prealabil
arunc o privire circumspect de jur împrejur,
pentru a se asigura c nu o spioneaz nimeni.
Pentru... gen... genti... hâm... cred c ... v ...
referi i la domnul du Plessis, doamn ?... se
bâlbâi tân rul cavalerist, f când pe prostul.
Câtu i de pu in... m refer la cel lalt... la
gentilomul cu glas r gu it...
Prea... bine... doamn , fi i f grij ... îl va
primi chiar în aceast sear ! r spunse gasconul
într-un suflet.
„Nu în eleg de ce a trebuit s se ascund de
mine dac a vrut s îi scrie!” se mir în sinea ei
Baptistine.
Jeanne-Antoinette urc în grab treptele
peronului i intr în castel. Ernaudan de
Gastagnac oft adânc i ridicându- i ochii spre
cer o z ri pe Baptistine la fereastr . De team ca
nu care cumva s o dea de gol, fata duse un
- 43 -
deget la buze, f cându-i semn s tac .

Cavaleristul îi interpret gre it gestul drept o
dovad de tandre e i r spunse cu o înfocat
bezea. Baptistine pufni în râs i îi întoarse
rutul de la distan . Joaca lor s-ar fi prelungit
la nesfâr it dac un glas dogit de be ivan nu le-ar
fi întrerupt pantomima.
Iertare, Dom’ oar ! i nu v fie cu sup rare,
Dom’le cornet, da’ nou ne’o degerat turu’ de
când v tot a tept m! bodog ni un cavalerist
rotofei, mult mai copt decât imberbul ofi era .
Baptistine nu se putu st pâni i izbucni într-un
hohot de râs cristalin. Furios pe soldatul care îl
ridiculizase în ochii tinerei fete, Ernaudan de
Gastagnac se întoarse pe c lcâie i se strop i la
el:
Taci din gur , La Fortune5! Te-nv eu s
vorbe ti politicos cu mine i am s te-nc lzesc cu
o esal de-o s i mearg fulgii...
Baptistine adres un ultim semn curtezanului
ei.
Ernaudan de Gastagnac s ri în a, salut
respectuos cu tricornul i î i împunse arm sarul
în burt cu pintenii, r cnind:
Solda i, da i-i drumul!...
Tropotul cailor îi acoperi restul cuvintelor.
Stai demult, acolo, la fereastr ?
Baptistine tres ri speriat . Din pragul u ii
Jeanne-Antoinette o privea cu un amestec de
nelini te i curiozitate. Baptistine deschise gura
5 Norocel (n.t.)
- 44 -
cu inten ia de a-i spune adev rul i a o întreba ce

tainic mesaj îi trimise frumosului necunoscut.
Dar ceva din expresia prietenei sale o determin
se r zgândeasc .
Nu, Reginu , tocmai intrasem în camer i
am auzit tropotul cailor.
Jeanne-Antoinette zâmbi u urat .
Bietul sublocotenent, i-ai frânt inima,
tic loas mic !
Cele dou tinere pufnir în râs i coborâr
inându-se de mân în sufragerie unde Elisa
tocmai punea masa pentru cin . Privite de
departe p reau cele mai bune prietene din lume.
Frumoase, proaspete i îmbujorate, erau ca dou
flori de specii diferite, din potirul c rora bondarii
abia a teptau s soarb nectarul.
Cu un gest aparent afectuos, Jeanne-Antoinette
o cuprinse pe dup talie pe Baptistine. Dintr-o
dat acesta se sim i cople it de o imens i
inexplicabil triste e.
În timpul nop ii avea s viseze c se cununase.
Capitolul IV
Scumpa mea... dulcea mea... m topesc dup

dumneata... dup tine... murmur Jéodard
tremurând de emo ie.
Baptistine r spundea cu pasiune mângâierilor
so ului ei, suspinând de pl cere. Jéodard se
aplec asupra ei ca s o s rute, dar chipul lui se
- 45 -
preschimb pe nea teptate în acela al

necunoscutului din p dure, care o ridica în bra e
murmurându-i cuvinte tandre. Baptistine îi
recunoscu straniul glas r gu it. Cavalerul
deschise o u izbind-o cu piciorul. În mijlocul
unei înc peri întunecoase lucea albea a
imaculat a unui imens pat nup ial. Baptistine
ro i i î i ascunse obrazul la pieptul b rbatului.
Oft în somn i se întoarse pe partea cealalt .
Avea s afle în sfâr it tulbur toarea tain .
Întins pe dantela pernelor, îl trase spre ea pe
chipe ul necunoscut, dar acesta se f cu nev zut
într-un nor de cea i în locul lui se ivi
Ernaudan de Gastagnac care o privea int ,
apropiindu- i buzele de ale ei. Deopotriv
ru inat i fericit , Baptistine se l sa în voia lui.
Deodat undeva departe r suna un tropot de cal.
Un al patrulea b rbat, cu chipul ascuns pe dup
faldurile bogate ale unei cape, de nu i se z reau
decât ochii verzi, sc rând amenin tor, o
smulse cu brutalitate din îmbr area lui
Ernaudan i o aburc în spinarea calului.
Zdruncinat de galopul nebunesc i, sufocat
de lacrimile care îi urcau în gât, Baptistine
scoase un urlet disperat. B rbatul râdea...
râdea...
Baptistine se trezi îngrozit , cu obrazul sc ldat
în lacrimi. Î i astup urechile, p rându-i-se c
aude înc acel hohot sardonic.
Se lumin de ziu .
- 46 -
***
Unde este Jeanne-Antoinette? întreb
Baptistine coborând sc rile.
Ehei, s fii tu s toas , porumbi a mea,
doamna Le Normant a luat-o din loc înc din
zori!
Baptistine oft . Va s zic prietena ei plecase
s i ia r mas bun de la ea.
A spus c trebuia s mai treac i pe la
mama ei, doamna Poisson, continu Elisa. Se
reîntoarce poimâine pentru c toria ta, a a c
n-avea nici un rost s te trezeasc i s i strice
somnul de care ai atâta nevoie... Avea dreptate...
Uite la tine ce tras e ti, p rica mea. Ai dormit
u? Ce ai? se nelini ti matern Elisa, s rutându-
i dr stos „pupila”.
N-am nimic, buna mea Elisa... doar c ... am
avut un... co mar, murmur Baptistine, ne tiind
nici ea prea bine cum s califice acel vis.
Oh, porumbi a mea, mi se pare normal: e ti
agitat din pricina m riti ului. Toate fetele p esc
la fel. Parc o v d pe r posata mama ta, biata de
ea, cu dou zile înainte de nunt nu mai avea
astâmp r, întocmai ca tine, oft Elisa.
i tata venea s -i fac curte?
A ... da, da.
Nu pari prea convins de ce spui!
P i, am îmb trânit i a cam început s m
lase inerea de minte. Nu mi-l mai amintesc pe
domnul conte, s-a pr dit de atâta vreme...
morm i Elisa, vizibil interesat s eludeze
- 47 -
chestiunea.
Ochii alba tri ai Baptistinei o intir cu o privire
trunz toare.
Nu pricep de ce nu l-ai iubit niciodat pe tata.
Ori de câte ori aduc vorba despre el, î i iei o
mutr de înmormântare.
Ei, alta acum! De unde ai mai scos-o i pe
asta? Mai bine ascult ce vreau s i spun,
bodog ni Elisa, schimbând repede vorba. De
diminea a trecut pe aici Sfin ia Sa P rintele,
înso it de paracliserul Blaisois. Vor s fac o
slujb de pomin ! He, he, una este Domni oara
de Villeneuve, he, he! Aoleu, da’ proast mai
sunt, uitam tocmai principalul. domnul du
Rocher i-a trimis cu noaptea-n cap, printr-un
valet, un r va i niscaiva daruri. i le-am pus în
salon... dar nu te duce a a dezbr cat , ai s
ce ti.
Ba nu... a venit prim vara... e prim var !
exclam vesel Baptistine, traversând în fug
spa iosul vestibul, cu poalele c ii de noapte
fluturând ca ni te aripioare.
Logodnicul t u o s vin dup -amiaz s te
„curteze”, dup cum se cuvine, dar am aflat c se
de ceasul mor ii din pricina accidentului cu
mistre ul. Nu- i poate ierta c nu ne-a înso it el
însu i! strig Elisa cu pa i m run i pe urmele
sf atei sale protejate.
Dar Baptistine nu mai era atent la spusele ei.
Oh, în via a mea n-am v zut ceva mai
frumos! b tu ea din palme repezindu-se s
- 48 -
deschid pachetele i cutiile cu exclama ii de

copil reasc încântare.
În mâinile ei scânteiau trei coliere de
nestemate. Baptistine ov ia dac s aleag o
parur de rubine, de smaralde sau de diamante.
Într-un târziu se hot rî pentru cea din urm .
Ar t ca o adev rat doamn ! opti ea,
admirându-se într-o oglind .
Nu te intereseaz s afli ce i-a scris domnul
Jéodard? o mustr cu blânde e Elisa întinzându-i
va ul pus la vedere, pe o consol cu instala ii
pre ioase.
Cuprins de remu ri pentru c se repezise la
bijuterii înainte de a fi citit r va ul, Baptistine
rupse cu grij sigiliul.
Oh, Elisa, mi-a scris o poezie!
Mi se pare normal, doar î i este logodnic!
replic peremptoriu Elisa.
i o s -mi trimit r va e în versuri i dup ce
ne c torim?
A ... da... sigur... adic ... poate ceva mai rar
decât acum.
Ah, da? De ce? se bosumfl Baptistine
Pentru c atunci te va vedea zilnic i nu va
mai avea nevoie s i trimit r va e.
Ce p cat... nu, eu vreau s continue s -mi
dedice în fiecare sear un catren pe care s îl
sesc pe pern diminea a, la trezire! declar
Baptistine pe tonul cel mai serios din lume.
Elisa î i ridic ochii în tavan.
Foarte bine, porumbi a mea, n-ai decât s -i
- 49 -
pretinzi asta, vom vedea ce- i va r spunde!

Ce s -mi r spund ? C va face cu mare
pl cere ceea ce îi cer eu!
Sunt convins . Pân atunci îns , fii bun i
cite te-mi i mie ce i-a scris frumos domnul
Jéodard... vreau... vreau s sper c i-a scris ceva
frumos i... decent! se nelini ti brusc Elisa,
luându- i în serios rolul de guvernant .
Baptistine gânguri amuzat , imaginându- i
cum ar fi reac ionat Elisa dac ar fi aflat ce se
petrecuse între ei doi, în urm cu o zi, în budoar.
Desigur, Elisa, este foarte decent i mai ales
nespus de frumos. Oh, ce fericit sunt în
diminea a asta! Ascult :
„Logodnica mea mi-a r pit inima.
Frumuse ea-i str luce pereche nu are,
Iubind-o îmi pare c -i rupt din soare,
i doru-mi n prasnic nu-mi pot alina!”
Execrabil!
Baptistine i Elisa tres rir la auzul vocii
masculine care relu ironic:
Iertare, Domni oar , dar za est catren zeste
literalmente zorribil...
În salon se ivise, un b rbat, înalt, înve mântat
în negru din cap pân în picioare. Rezemat de
canatul u ii, ascultase în voie dialogul celor dou
femei.
Baptistine se înfrunt .
V recunosc, sunte i domnul... ... ah, cum
de-am uitat... în sfâr it, ieri sear era i acolo, în
dure...
- 50 -
Zîntr-adev r, zîng dui i-mi z m zrecomand:

Louis-Armand de Vignerot du Plessis, duce de
Richelieu, Mare al al Fran ei, nepot direct al
marelui Cardinal i zsluga voastr Domni oar .
Iisuse! Marie! Fugi i te-mbrac , porumbi a
mea, exclam Elisa gata-gata s le ine, în vreme
ce Baptistine, câtu i de pu in stânjenit de inuta
în care se afl , f cu o scurt reveren i începu
converseze, cu o prezen de spirit uimitoare
pentru o adolescent care de mai bine de un an
tr ia într-o izolare aproape total .
Domnule Duce, fi i bun i spune i-mi, cum se
face c nici una dintre noi nu a auzit clopo elul
de la intrare...
Ducele de Richelieu se înclin politicos. Versat
în ale polemicii, p rea c apreciaz agresivitatea
acelui început de dialog.
Am g sit u a întredeschis i am zintrat zi
am audzit vo ea voastr zagreabil care m-a
zatras pân zai i unde zam avut zghinionul s v
zsup r zdându-mi cu p rerea zasupra za elui
poem.
A a este, m-a i sup rat, domnule Duce,
întrucât eu îl g sesc foarte reu it! declar sec
Baptistine, pus pe har .
Ducele fot cum ar fi f cut în fa a unui ânc de
patru ani, se apropie de ea, se înclin ceremonios
i îi lu delicat între degete misiva lui Jéodard.
Dac îmi îng dui i, Domni oar ... ia s
vedem... zun, doi, trei, zun, doi, trei, ah, zaici e
un picior zîn plus... hâm... mai curând zasculta i:
- 51 -
Frumoasa mea ze ca un soare

i seam n zea în lume n-are
Când zsufletul, zvai i-l r pe te,
De chinuri zdulci te preg te te.
Baptistine se strâmb .
Ei, bine, zdomni oar , zcum zvi se pare?
Mda, nu e r u... dar... zâmbi Baptistine,
hot rât s -l tachineze pe Duce, ce p cat de
pronun ia asta infam , care omoar orice fior
poetic.
Pronun ie infam ? se sufoc de indignare
Ducele de Richelieu. Ah, Domni oar , cel ucis
sunt eu, de aceast afirma ie, a domniei voastre!
i tocmai zaceast pronun ie zdeosebe te
persoanele de calitate zde restul zlumii! Totul
zst în zfelul cum zlegi zcuvintele, Domni oar .
Leg tura zface frumuse ea zlimbii noastre,
Domni oar !
Nu m -ndoiesc, domnule Duce, replic
Baptistine pufnind în râs, dar pot îndr zni s v
întreb dac a i b tut dis-de-diminea tot drumul
pân aici numai ca s îmi vorbi i despre acest
pasionant subiect?
Ducele se înclin cu mâna pe inim . Pu toaica
era dat naibii. Câ tigase prima man a
duelului.
Nu, Domni oar , de i zîmi fa e znepus
pl cere zs convers m, zam str tut opt leghe
pân zaici ca s v anun c V a tept m cu
legitim ner bdare.
Hei, stai u or, domnule Duce, nu se poate!
- 52 -
Unde vre i s o duce i pe porumbi a mea? se

zburli dintr-odat Elisa pe care controversa lor
lingvistic o l sase rece, în schimb inten iile
necunoscutului o nelini teau brusc.
Fii zbun i îmbrac i degrab st pâna,
femeie! porunci cu trufie Richelieu, sunt znevoit
o zrog pe Domni oara zde Villeneuve-Caramey
zs aib zextrema i surâz toarea zbun voin de
za m înso i la Compiègne zunde CINEVA se
perpele te de dor zdup ea, ca zun muritor de
rând.
Baptistine schi o scurt reveren .
Sunt de-a dreptul dezolat , domnule Duce,
dar a i b tut tot drumul sta de poman .
Ducele tres ri.
Cum a i spus, Domni oar ?
Baptistine r spunse cu un surâs gra ios.
Mi-ar fi f cut nespus pl cere s v înso esc,
m-ar fi amuzat chiar, din p cate nu sunt liber
în aceast dup -amiaz ; tocmai a tept vizita
logodnicului meu.
Louis-Armand de Vignerot du Plessis, duce de
Richelieu i nepot direct al marelui Cardinal,
ridic din sprâncene, adânc mâhnit.
Pare-mi-se, Domni oar , c nu m-a i în eles,
eu v-am transmis un ordin al Majest ii Sale,
spuse calm Richelieu, l sând deoparte jargonul
de la curte i tr gând-o pe Baptistine spre
fereastr . Privi i, Domni oar , ad ug el,
calea ca aceea ultra-rapid se afl aici ca s v
ia, iar cei zece cavaleri ti ca s v escorteze, cu
- 53 -
toate c Majestatea Sa nu s-a îndoit nici o

singur clip de bucuria i docilitatea cu care v
ve i gr bi s îi dovedi i c are în dumneavoastr o
supus mai mult decât credincioas .
Regret, domnule, dar dup câte v d eu,
dumneata nu m în elegi pe mine. Mor de
ner bdare s îl rev d pe Rege, a înnebuni chiar
de fericire, numai c ast zi nu sunt liber ; m-a
putea str dui s îi fac o vizit mâine, de i vezi
dumneata, în ajun de c torie am o mie de
treburi pe cap. Nu, nu... imposibil, cred c cel
mai în elept ar fi s l m totul pe s pt mâna
viitoare, conchise Baptistine pe tonul cel mai
serios din lume, în vreme ce-i f cea cu mâna prin
fereastr sublocotenentului Ernaudan de
Gastagnac, sub comanda c ruia se aflau cei zece
cavaleri ti dimprejurul cale tii. Numitul La
Fortune c sca de-i trosneau f lcile; nu p rea s -
i fi alungat din oase frigul din noaptea trecut .
Auzind r spunsul Baptistinei, Ducele de
Richelieu î i miji ochii i se rezem de emineu
ca s nu cad de-a-npicioarelea.
Mii de draci, Domni oar de Villeneuve, pe
cuvântul meu de Richelieu, de patruzeci i ceva
de ani, de când tr iesc la Curte, nu mi-a fost dat
aud una ca asta! Ha, ha, ha!
Nu v d nimic comic în ceea ce v-am spus,
replic Baptistine str duindu-se s i se adreseze
i ea pe acela i ton dispre uitor.
Ducele î i scoase ceasul din buzunarul de la
piept i îi spuse sec:
- 54 -
Drag Domni oar , întrucât nici o zân bun

nu s-a gândit s îmi picure la n scare un strop
de imagina ie în leag nul cu fundi e albastre, nu
v d de fel înf ându-m dinaintea Majest ii
Sale i comunicând Augustei sale persoane c
„poate” ve i fi liber în cursul s pt mânii viitoare.
i cum nici r bdarea nu se num printre
virtu ile mele, v anun , Domni oar , c sunt
ceasurile nou i jum tate i c dac pân la
zece fix nu sunte i gata de drum, m voi vedea
silit s iau m surile cuvenite i fi i sigur c , în
cazul când va fi nevoie, voi porunci oamenilor
mei s v înf oare într-un al i s v ia pe sus,
a cum v afla i, în c ma de noapte i cu
colier de diamante la gât!
Baptistine îl cercet cu aten ie pe Richelieu.
Acesta nu glumea de loc, ba chiar se vedea de la
o po c i-ar fi împlinit cu mare pl cere
amenin rile.
Mizericordie! Iisuse! Marie! Mi-o r pe te!
începu s urle Elisa.
Potole te-te, femeie, tân ra ta st pân , nu va
lipsi mult i oricum nu va p i nimic... decât
poate, ceva extrem de pl cut.
P catele mele, i eu ce-i spun Domnului
Jéodard, pe unde scot c ma a? gemu b trâna
guvernant .
Ascult , buna mea Elisa, ai s -i spui... hâm...
m-am hot rât s fac ni te cump turi de
ultim or la Compiègne. Haide, vino s -mi
strângi iretul de la corset i nu mai face mutra
- 55 -
asta de înmormântare... O s m întorc cât de

curând... spuse Baptistine îndreptându-se spre
scara ce ducea la dormitorul ei.
Domni oar de Villeneuve, îng dui i-mi s v
felicit pentru promptitudinea acestei decizii,
zâmbi ducele a ezându-se picior peste picior.
Îng dui i-mi s fac acela i lucru, domnule
Duce... îi r spunse cu mali iozitate Baptistine,
din pragul u ii.
Serios? i pentru care motiv anume,
Domni oar ? întreb exasperat ducele.
Pentru c v-a i hot rât, în sfâr it, s nu mai
poci i frumoasa noastr limb francez ! pufni în
râs Baptistine, f cându-se nev zut .
Ce scorpie! bodog ni Richelieu, r nit în
amorul propriu.
***
Galopul celor patru cai înh ma i la calea ,
stârnea nori gro i de praf. Baptistine privea cu
încântare cum prin fa a ei se succed cu
nemaiv zut vitez câmpii, p duri i sate. La
fiece dou leghe, calea ca i escorta ei tr geau la
popasurile regale, ca s schimbe caii.
Hei, da i fuga! în numele Regelui! striga
mândru Ernaudan de Gastagnac.
Baptistine sperase zadarnic s poat profita i
ea de acele opriri pentru a- i dezmor i picioarele
cât timp rânda i destoinici i bine antrena i
înlocuiau la iu eal caii osteni i cu al ii odihni i i
bine hr ni i. La una din halte, Baptistine coborî
- 56 -
geamul portierei i într-un elan de cochet rie

intr în vorb cu Ernaudan.
Bun ziua, domnule de Gastagnac.
Respectele mele, Domni oar , r spunse
cavaleristul, descoperindu-se respectuos.
Mi se pare mie sau n-ai prea dormit azi
noapte, domnule sublocotenent? îl întreb ea
zâmbind mali ios.
A i ghicit, Domni oar , dar ce conteaz , de
vreme ce ast zi am avut norocul s v rev d?! Ce
diminea minunat este aceasta! exclam fericit
gasconul.
Pentru tine o fi, da’ pentru noi nu e sigur,
bodog ni La Fortune care nu vedea nici un motiv
de bucurie în faptul c de aproape o zi i o
noapte o ineau tot într-o goan .
Gata cu zvorb ria, soldat! interveni Richelieu,
ridicând enervat geamul.
Domnule Duce, v rog s nu-l certa i pe
domnul de Gastagnac, este prietenul meu!
protest Baptistine.
Louis de Vignerot du Plessis, duce de Richelieu,
nici m car nu catadicsi s -i r spund .
Baptistine îl privi cu coada ochiului i î i mu
buzele ca s nu pufneasc în râs. Ducele p rea
din ce în ce mai tuflit. Mo ia cu capul rezemat
pe perne, c sca de-i trosneau f lcile î i aranja
peruca alb care-i tot luneca pe ceaf , se foia i
nu- i g sea locul, ba încruci ându- i picioarele,
ba întinzându-le cât erau de lungi. În cele din
urm lu de lâng el un cuf ra de lac, încrustat
- 57 -
cu sidef, din care scosese o caraf i dou pocale

aurite.
Pe zstr mo ii mei, sunt mort de zoboseal .
Domni oar v pot oferi un deget de ratafiá6?
Baptistine nu îndr zni s -i m rturiseasc c nu
use niciodat i c nici m car nu tia ce-i
aceea, pentru c î i propusese s încerce s -l
îmbuneze pe ducele care p rea s aib o fire tare
ciufut .
Oh, desigur, chiar v rog, domnule Duce!
spuse ea, înmuindu- i limba în pocal, ca o
pisicu lacom .
Mmn... aceast ... aceast ratafiá e cea mai
bun pe care am gustat-o vreodat ! declar ea cu
aplomb, de i licoarea i se p ruse din cale afar
de dulceag , dac nu chiar gre oas .
Ducele o privi încântat.
Nu-i a a, Domni oar ? Ratafiá asta „te scoal
din mor i. Zam un v r dze-al meu care mi-o
trimite din „colonie” de câte zori zblestema ii de
zcorsari zenglezi se îndur s zlase cor biile
noastre în pace.
Serios? se pref cu a-l asculta cu interes
Baptistine pe care de fapt o durea în cot i de
uturica lui, i de englezi.
Pe cuvânt de zonoare! Zuite ce e, Domni oar
de Villeneuve, ce-ar fi zs ne zîmprietenim? La
zurma zurmei gânde te-te c zeu am venit s te
caut cu znoaptea în cap, de cad zacuma din
picioare de somn. Zam putea s ne zajut m
6 Licoare creol , la mod , fabricat din rachiu, zah r i suc de fructe exotice, (n.a.)
- 58 -
zunul pe cel lalt, copila mea... zîn elegi ce vreau

spun! opti ducele mângâind u or poala
mantiei de catifea dublat cu bl ni în care era
înf urat Baptistine.
Aceasta tres ri i se trase instinctiv spre cel lalt
col al cale tii, f s r spund la propunerea
ducelui.
Nu cumva am ajuns la Compiègne, domnule?
d solda i care fac manevre.
Zîntr-adev r, am ajuns, Domni oar ! spuse
ducele, mângâind mai ap sat genunchiul tinerei
fete.
Enervat , Baptistine începu s î i fac vânt cu
evantaiul.
Calea ca asta mi se pare îngrozitor de
strâmt . Am impresia c sta i cam înghesuit,
domnule Duce! exclam ea, cu franche ea i lipsa
de tact a fragedei sale vârste.
„Ce ciudat, gândea ea mirat dac Jéodard sau
Ernaudan s-ar fi aflat în locul lui, m-a fi sim it
fericit , pe când el...”
Ducelui nu i se mai întâmplase în via a lui s
fie respins atât de direct. Palid de furie, se retrase
în col ul s u, privind-o pe Baptistine cu un
amestec de nelini te i admira ie.
„Aten ie la scorpia asta mic , poate fi
primejdioas , dac arm sarul7 chiar se
îndr goste te de ea, o s -l aib la degetul ei mic.
Amanta lui oficial trebuie s se afle neap rat
sub controlul meu, iar impertinenta asta mic
7 Regele (n.a)
- 59 -
nici m car nu mi-a mul umit. S-ar fi cuvenit s

îmi cad în genunchi... hâm... sau în bra e... la
urma urmei de ce nu? De ce s nu m înfrupt i
eu din ov zul arm sarului?”
Acesta este regimentul personal al Regelui? se
interes Baptistine privind trupele care
luiau pe str zile ora ului, f s b nuie ce
se petrecea în mintea ducelui.
Zda, este „poligonul” regal, zunde sub
pretextul zinstruirii Prin ului Mo tenitor,
regimentul Majest ii Sale se d zilnic în
spectacol, r spunse posac ducele i, tr gând de
un nur de m tase, coborî brusc m nt lu ele.8
Ce face i, domnule Duce? Nu mai v d nimic!
protest Baptistine furioas .
N-ave i ce vedea i mai ales nimeni nu trebuie
v vad . Regret, Domni oar , am primit ordine
precise în zacest sens. Zar fi trebuit s c torim
de la bun început cu geamurile zacoperite i s
nu v las s schimba i zo vorb cu nimeni! Dar,
zvorb rea cum sunte i, nu m-am zîndurat!
ad ug ducele, cu v dit rea-credin .
Baptistine îl fulger cu ur . Îl g sea
resping tor, r u, nedrept i cu dou fe e i îi
întoarse spatele bosumflat .
Calea ca înainta acum pe un drum pavat cu
dale de piatr . Caii î i încetinir pasul, apoi se
oprir . Portiera se deschise, Ernaudan de
Gastagnac coborî cât ai clipi scara cale tii i
întinse bra ul Baptistinei spre a o ajuta s
8 Jaluzele mici care protejau geamul cale tilor.
- 60 -
coboare. Fericit s scape de tov ia

înfumuratului i în epatului duce, tân ra îi privi
cu recuno tin chipul simpatic i prietenos,
cindu-l cu ame itorii ei ochi alba tri.
M-am gândit într-una la dumneavoastr ;
când ne vom putea revedea? o întreab în oapt
sublocotenentul, profitând de o clip de neaten ie
a lui Richelieu care tocmai cobora prin cealalt
portier .
Încearc s nu m mai înso easc nimeni
altcineva la întoarcere, murmur Baptistine cu
un zâmbet fermec tor.
Ernaudan o strânse de mân i încuviin din
cap în semn c a în eles.
Baptistine privi împrejurul ei. Se aflau într-o
curte interioar , aproape pustie. Câte un slujitor
în livrea albastr cu galoane aurite o traversa
discret, f s „vad ” calea ca, pasagerii i
escorta ei. Baptistine se încrunt . Nici prin cap
nu i-ar fi dat c va avea parte de o primire atât de
discret încât s semene mai curând a
prizonierat. Î i l capul pe spate. Deasupra ei
hornurile înalte ale castelului p reau c se joac
cu norii i deodat sim i c o cuprinde o cumplit
ame eal .
Capitolul V
Pierzându- i r bdarea, Baptistine începu s

bâ âie nervos din picioare. O pendul aurit
- 61 -
deasupra c reia un mic grup statuar simboliza

„sacrificiul dragostei” b tu ora dou i jum tate.
Tân ra a tepta de una singur într-un elegant
budoar octogonal, cu pere ii îmbr ca i în m tase
galben brodat cu floricele albastre. Trecuse o
ve nicie de când Ducele de Richelieu o încuiase
pur i simplu acolo, r sucind de dou ori cheia
în broasc .
În emineul din marmor ro ie, italieneasc ,
ardea un foc zdrav n. Baptistine î i scoase
mantia dublat cu bl ni i se ridic exasperat
de pe canapeaua tapisat cu damasc, pe care
în epenise de atâta a teptare. Piept ra ul
decoltat, îmbr cat cu atâta pl cere de diminea
începea s o strâng , curmându-i suflarea. Se
privi într-o oglind i g si c ar ta groaznic, a a
congestionat la fa i zburlit cum era. Sco ând
limba la propria-i imagine ridic din umeri i, ca
i treac vremea, începu s i plimbe ochii
peste încânt toarele peisaje ag ate pe pere i.
Predominau scenele rustice cu ciob nei i
ciob ni e zbenguindu-se pe paji ti pe lâng
turme de oi.
Baptistine c sc de-i trosnir f lcile.
Încre indu- i n sucul cârn, se ghid dup miros
ca o pisicu i se apropie de o m su rotund
de sequoia înc rcat cu bun i preg tite
probabil, anume pentru îndestularea prizonierei.
De i pe Baptistine o durea stomacul de foame,
refuz cu stoicism s se ating de mâncare în
acel loc inospitalier, exasperat de atâtea mistere
- 62 -
i de tratamentul la care fusese supus .

Palatul sta este mai pustiu i mai antipatic
decât cele din basmele Domnului Perrnault,
bodog ni tân ra fat c rându-se pe un taburet,
în n dejdea c va z ri prin fereastr i altceva
decât ardeziile unui acoperi .
Intra i, domnule conte!
Baptistine tres ri i coborî precipitat de pe
sc unelul unde se coco ase. În camera de al turi
cineva deschisese brusc o u .
Intra i i lua i loc, h ile se afl pe biroul
meu, continu glasul r gu it i înv luitor pe care
tân ra fat l-ar fi recunoscut dintr-o mie.
a se închise la loc. Baptistine încremeni,
ne tiind dac s i fac sim it prezen a de care
era clar c cei de al turi uitaser , sau s trag cu
urechea la conversa ia lor. Dup o scurt ov ire,
opt pentru cea de-a doua solu ie. Travers
salonul în vârful picioarelor, având grij s î i
ridice poalele rochiei ca s nu fâ âie pe parchet.
Vocile p reau s se aud dind tul unei
biblioteci încastrate în zid. Curioas ca o
veveri , frumoasa iscoditoare împinse cu grij în
turi câteva c i legate în piele fin , în c utarea
unei cr turi pe unde s poat z ri ceva.
Biblioteca masca o u secret . Baptistine
zâmbi încântat de perspicacitatea ei i apropie
un ochi de intersti iul din zid, când, deodat , o
scrisoric pus probabil între dou c i alunec
pe parchet. Instinctiv, Baptistine se plec s o
ridice. Pecetea era rupt i, spre stupoarea ei,
- 63 -
Baptistine recunoscu scrisul Jeanne-Antoinettei.

Scrisoarea era adresat „curajosului salvator”.
s i dea seama c era pe cale de a comite
o indiscre ie, desp turi febril hârtia.
„B rbatul cel mai curajos din lume
i devenit. De dragul zeului Amor
Ar vrea ca s v r spl teasc anume,
O fiin ce suspin de al vostru dor.
Ochi de Aur”
Baptistine r mase cu gura c scat de uimire.

adar, prietena ei, ipocrita aceea de Jeanne-
Antoinette, cutezase s trimit pe ascuns o
poezie, de dragoste unui b rbat, i înc ce
rbat! St pânul regatului!
„Bine dar... Jeanne-Antoinette este m ritat ...
n-are dreptul s ...” î i spuse Baptistine ocat i
enervat , f s în eleag nici ea prea bine de
ce.
Poftim, e gata i n-a dat în foc, se auzi din
camera cealalt glasul cel r gu it, rupând
cerea.
Baptistine î i strecur biletul în sân i se repezi
i lipeasc ochiul de cr tur . Din p cate nu
vedea decât spatele celor doi b rba i. Unul st tea
în picioare i mo mondea ceva, aplecat din ale,
pe când cel lalt se afla a ezat la o mas .
Dac nu v face r u, v ofer pu in cafea,
domnule conte, spuse cel dintâi, posesorul
glasului r gu it.
F cut de mâna Majest ii Voastre nu poate
- 64 -
decât s m vindece pe loc, r spunse cel de-a

doilea înclinându-se u or.
Primul b rbat izbucni într-un hohot de râs
tineresc.
S nu exager m, domnule conte, eu nu sunt
Ludovic cel Sfânt! Cafeaua ne va limpezi doar
min ile i, luând seama la graba cu care a i dorit
îmi vorbi i, se pare c avem mare nevoie de
a ceva, r spunse primul b rbat, în vreme ce se
întorcea spre interlocutorul s u inând în mâini o
cea i o cafetier de por elan alb aurit.
Inima Baptistinei începu s bat nebune te,
cum nu s-ar fi cuvenit din partea unei
domni oare educat de c lug ri ele Ursuline. În
fa a ei se afla chiar vân torul cel necunoscut,
numai c acum purta o peruc alb pudrat i o
ma cu jabou de dantel sub un costum de
catifea albastr bro at , cu pasmanterii grena.
rea mai pu in tân r i mai pu in exuberant,
decât în p dure, mai distant i mai inaccesibil.
rbatul din fotoliu, c ruia Baptistine îi vedea
doar umerii i ceafa, d du s se ridice pentru a-i
lua din mân cea ca aburind .
Nu, nu, sta i jos, domnule conte! spuse regele
zâmbind.
Ame it , Baptistine închise o clip ochii. Îi
pl cea nespus acel glas straniu, u or r gu it,
care o tulbura pân în adâncul fiin ei. Când
redeschise ochii, v zu c Ludovic al XV-lea se
ezase în fa a oaspetelui s u, î i turnase i sie i
cafea i mesteca cu o linguri aurit în cea ca
- 65 -
plin cu b utur fierbinte i aromat .

Ei domnule mare al, ce se mai aude cu
cetatea Tournai?
Absolut nimic, Sire, noi o asediem de aproape
un an, iar ea ne prive te!
Cu ochi de femeie cochet i îndr gostit ?
Nu, Sire, ca o tic loas care nu vrea s
cedeze! r spunse „contele-mare al” cu o anume
brusche e ce nu p ru s îl ocheze câtu i de
pu in pe rege.
Fecioara asta belicoas , n-o s cedeze totu i
într-o bun zi?
Nu cred, Sire. Un vechi dicton din rile de
Jos ne înva c un flamand este mai c pos
decât zece bretoni i decât dou zeci de normanzi
la un loc! Las pe Majestatea Voastr s trag
concluziile de rigoare.
i Lowendell ce a teapt ? De ce nu atac ?
A teapt ordinul pe care am venit s îl cer
Majest ii Voastre!
Asta-i bun , domnule mare al! s ri în sus
regele, începând s se plimbe cu pa i mari prin
odaie i ie ind astfel din câmpul vizual al
Baptistinei care î i sucea în fel i chip gâtul, ca
nu piard nimic din palpitanta scen la care
asista. În calitate de comandant suprem al
armatei noastre, r spunderea acestei campanii
revine integral. Doar n-o s s ri i într-o letic
a bolnav cum sunte i, ori de câte ori o s
ajunge i în fa a unui ora care v opune
rezisten ? Important este s lovim simultan
- 66 -
Austria i Anglia. „Noi” trebuie s punem mâna

pe Tournai ca s fim st pânii acelui teritoriu,
pân la Marea Nordului, i s devenim astfel o
amenin are pentru blestematele astea de insule
britanice!
Tonul regelui devenise casant. Baptistine se
înfior i i se rupse inima pentru bietul mare al
al c rui nume continua s îl ignore, dar care
rea atât de bolnav în fotoliul lui.
P i suntem o amenin are, Sire, i... tocmai
asta m încurc ! se scuz mare alul, f s i
piard firea.
Nu în eleg! se enerv regele, întorcându-se
brusc spre el.
Am trecut de citadela de la Tournai, pe care
în clipa de fa o asediaz 35.000 de solda i i
armata voastr , Sire, continu s înainteze ca în
brânz . Teritoriile din Nord sunt în mâna
Majest ii Voastre.
Dar bine, domnule mare al, existen a unei
asemenea amenin ri în spatele liniilor noastre
nu vi se pare riscant ? întreb prevenitor regele,
ezându-se din nou la birou.
Hâm, ba da, Sire, foarte!
Ludovic al XV-lea î i privi stupefiat
interlocutorul.
S fie acesta motivul nea teptatei voastre
vizite?
Întocmai, Sire, am un plan atât de îndr zne ,
încât strategii militari v vor spune c Maurice de
Saxa este nebun de legat, iar Majestatea Voastr
- 67 -
îmi va retrage probabil conducerea armatei.

Baptistine oft u urat . Curiozitatea îi fusese în
sfâr it satisf cut . A adar privea umerii
„celebrului” mare al de Saxa, al c rui nume
lug ri ele Ursuline de la pension refuzau s îl
rosteasc , afirmând despre el c este o f ptur a
iadului i c r suflarea lui împr tie iz de
pucioas .
Maurice de Saxa se sprijini de bra ele fotoliului
i se ridic cu greu în picioare ca s priveasc
ile desf urate pe biroul regelui. Acesta se
repezi s îl ajute.
Dac Majestatea Voastr binevoie te s se
uite aici, va observa c am ocupat partea de nord
ca s degajez anume întreg teritoriul francez de
la r rit la Tournai. A a cum îl cunosc eu pe
Ducele de Cumberland9, la reluarea ostilit ilor
va dori în primul i în primul rând s
despresureze citadela. Nu o va ataca prin nord,
pentru c acolo ne afl m noi cel pu in
deocamdat , i în asta i rezid riscul planului
meu, ci pe la r rit, unde are cale liber ca-n
palm , pe malul drept al râului Escaut... explica
febril mare alul, uitând s mai mul umeasc
regelui pentru c îi oferise bra ul.
Unde anume se afl Cumberland în acest
moment? îl întreb regele privindu-l îngândurat.
La Bruxelles, Sire, la circa 45 de leghe de
Tournai... are nevoie cam de zece zile ca s
9 Cel de-al doilea fiu al regelui George II al Angliei, Generalissim al coali iei armate anglo-
austriece.
- 68 -
ajung la locul unde îi voi t ia calea cu armata

mea, reîntregit cu fulger toare vitez .
Numai c dac sose te pe nea teptate la
Tournai, poate elibera nestingherit citadela,
observ sumbru regele.
Cu neputin , sire, Cumberland este
jum tate englez, jum tate neam , din Hanovra...
În consecin nu-i plac decât apa i berea.
Ludovic al XV-lea ridic mirat din sprâncene.
i ce-i cu asta? Nu v d leg tur !
V explic îndat sire, se gr bi mare alul s i
continue ra ionamentul. Ca orice bun englez, la
ceasurile trei ale fiec rei dup -amiezi, ducele face
o pauz ca s bea un ceai fierbinte, adic ap
cald , i nu se mai clinte te din loc pân a doua
zi de diminea la ceasurile ase, dup ce în
prealabil, ca orice neam care se respect , face o
baie înghe at , adic se scald în ap rece. Masa
de diminea i-o strope te, pe la orele zece, ca
un bun anglo-neam ce se afl , cu o bere c ldu
i o sup rece. Treaba lui, e dreptul lui, îl
prive te, numai c asta îi ine în loc armata,
dependent de tabieturile lui. Din secunda în
care Ducele p se te Bruxelles-ul, o iscoad de-
a mea va omorî i cincisprezece cai într-o singur
noapte, dar îmi va da de tire în mai pu in de
dou sprezece ceasuri despre fiece mi care a lui.
Din cei 80.000 de solda i ai armatei voastre, Sire,
20.000 i-a l sa în împrejurimile Tournai-ului, ca
o rezerv care s poat interveni i schimba
soarta b liei, în caz de înfrângere. Am rechemat
- 69 -
discret în ar al i 45.000, dintre care 12.000 de

cavaleri ti. Aici, Sire, în p durea Barry10, voi
camufla artileria. Dincoace, la Antoine, voi s pa o
tran ee mortal . Va fi un veritabil masacru.
Alia ii vor bate în retragere i vor ataca aici, în
mijloc, unde îi va a tepta o qvadrupl linie de
pu ca i instrui i s nu trag în inamic decât
dup ce acesta va fi deschis cel dintâi focul.
Inamicul va p trunde prin aceast bre i noi îi
vom prinde pe englezi în capcan , Sire, precum,
crabul î i strânge prada în cle ti.
Maurice de Saxa se întoarse spre rege s vad
cum reac iona la planul s u. Pe Baptistine o
impresiona entuziasmul acelui b rbat care p rea
de-abia se ine pe picioare cu toate c , spre
marea ei surpriz descoperea acum c era foarte
chipe , cu tr turi energice i ochii
trunz tori.
Ludovic al XV-lea t cea. Baptistine se str duia
zadarnic s îi ghiceasc gândurile. Pe chipul
enigmatic al regelui nu se putea citi nimic.
Cumberland dispune de o armat mai
numeroas decât a noastr , domnule conte?
întreb într-un târziu suveranul pe un ton
glacial.
Da, Sire, în rile de Jos dispune cam de
55.000 de solda i i de o mare cantitate de
rezervi ti, dar dac Majestatea Voastr m-ar
asigura c va asista în persoan la b lia
decisiv , îmi pun capul c pentru moralul
10 Nici o leg tur cu viitoarea Madame du Barry, concubina Regelui.
- 70 -
trupelor noastre o asemenea prezen valoreaz

cel pu in cât 50.000 de oameni.
! Las lingu elile, domnule mare al, nici
nu te prind i nici nu-mi plac, tii bine c le
detest mai mult decât orice pe lume!
Iertare, Sire. Fie-i totu i îng duit unui b trân
soldat ca mine s spun sincer ce gânde te. La
ora asta o tenii no tri se simt p si i, l sa i în
voia sor ii. Sunt gata s i verse sângele, care nu
este desigur albastru, ci ro u, mândru i
neînfricat, dar nu le convine s o fac pentru
nimic i mai ales pentru nimeni. E cam multi or
de când regii Fran ei n-au mai luat parte la nici o
lie; de parc nu le-ar p sa, de parc n-ar fi
în joc i soarta lor! spuse mare alul pe
ner suflate, oprindu-se o clip s trag aer în
piept.
Nu mai e nevoie s adaugi nimic, domnule
conte, am în eles. tii s inte ti în plin i
ghiulele dumitale fac pr d! replic regele
ridicând frumoasa lui mân cu degete lungi i
nervoase. Acum îns trebuie s primesc pe
altcineva. Pot s te rog s a tep i în salona ul de
al turi hot rârea „noastr ”? Trebuie s
„reflect m” la planul vostru... dac d gre , se va
vorbi despre lamentabilul e ec al unui suveran
nepriceput, pe când dac izbute te, gloria va fi
numai i numai a dumitale... A a e de când
lumea... În ochii popoarelor numai regii poart
vina pentru toate.
Baptistine a ez în grab c ile la locul lor i
- 71 -
abia avu timp s se repead în vârful picioarelor

spre o canapea. U a bibliotecii se deschise
neauzit i în camer î i f cu intrarea, târându- i
anevoie picioarele diforme, Mare alul de Saxa. Cu
ochii în p mânt, înf urat strâns în pelerina ei
îmbl nit i a ezat cuminte pe un col de
canapea, Baptistine p rea întruchiparea vie a
inocen ei. Neîncumetându-se s i ridice privirile,
tân ra izbuti s întrez reasc , printre genele-i
plecate, silueta regelui care închidea u a secret
în urma mare alului.
R mân de o mie de ori recunosc tor
Majest ii Sale pentru delicate ea de a nu l sa un
biet b trân neputincios ca mine s îl a tepte într-
o dureroas singur tate. Sunte i, Domni oar ,
cea mai frumoas raz de soare de la curtea
regal , spuse Maurice de Saxa cu glas sc zut,
înso indu- i vorbele cu o plec ciune adânc ,
înainte de a se trânti greoi pe canapea, al turi de
Baptistine. Cine se afl aici aude i bâzâitul
mu telor de dincolo, dac nu cumva aceast prea
frumoas cochilie este lovit de cine tie ce
bete ug, continu în oapt contele mângâind
abia sim it urechiu a tinerei fete.
Indignat , aceasta întoarse brusc capul i îl
fulger scurt. Ochii lui alba tri-cenu ii sclipeau
pozna .
În schimb, dumneavoastr , domnule, ave i
auzul prea fin. Închipui i-v c eu l-am auzit
doar pe Majestatea Sa dând diferite porunci
supu ilor s i, dac nu cumva bie ii de ei or fi
- 72 -
insectele la care v referea i, replic insolent

Baptistine, tot în oapt .
Ei poftim! Ce salv de artilerie! Asta zic i eu
contraofensiv . N-a fi b nuit niciodat c po i fi
atât de agresiv , Domni oar ! Numai c ,
obr znic tur mic , dumneata ai tras cu urechea
la secrete de stat i voi cere chiar acum
Majest ii Sale s te închid la Bastilia ori în
Micul Châtelet11 pân ce vei fi judecat la Marele
Châtelet i pedepsit cum se cuvine. Pentru o
fapt ca a dumitale Regele nu i-ar ierta nici
chiar propriul frate, în cazul când ar avea unul.
Baptistine îl privi îngrozit . Mare alul nu p rea
de loc c glume te.
Obr znic tura începea s o bage pe mânec .
Bine dar eu n-am comis nici o crim ! protest
Baptistine.
Da? Cine îmi garanteaz mie asta? i în
primul rând ce cau i aici? ridic mare alul
glasul.
Sst!... Vorbi i mai încet, îl implor Baptistine,
privind nelini tit spre bibliotec . Ca i
dumneata, îl a tept pe rege.
Mda? Pentru scopuri evident diferite de ale
mele, rosti cu voce tare Maurice de Saxa.
V implor vorbi i în oapt , de dincolo se
aude totul! se d du de gol f s vrea,
Baptistine.
Aha! Vezi c pân la urm ai m rturisit?
spuse triumf tor mare alul. M duc s
11 Închisoare d râmat în 1782.
- 73 -
poruncesc g rzilor s te aresteze neîntârziat. Nu

mai încape nici o îndoial , e ti o spioan
strecurat cine tie cum pân aici! continu
necru tor mare alul, dând s se ridice de pe
canapea, ceea ce implic un imens i dureros
efort din partea lui.
În ciuda picioarelor lui betege, era un b rbat
foarte atr tor, cu tr turi superbe, umeri la i,
impun tori. Nu i-ai fi dat pentru nimic în lume
cincizeci de ani.
Baptistine arbor o atitudine glacial ,
pref cându-se a nu avea habar de ilustra
identitate a noului venit i, pe deplin satisf cut
de reu ita stratagemei sale, începu s i fac
vânt cu evantaiul.
„Bietul mare al, oare ce-o fi având la picioare?
nui c îl dor cumplit. P cat de el, un b rbat
a frumos!” oft în sinea ei ho oaica.
În salon se l sase o t cere grea de a tept ri.
Deprins s dea gata femeile din prima clip ,
Maurice de Saxa era stupefiat de nep sarea
tinerei fete care nici m car nu catadicsea s
mo ie din cap la me te ugitele lui complimente.
Cu oarecare mirare amuzat , mare alul
contempla marmoreanul profil oferit privirilor
sale.
Poftim în untru, domnule Berryer. Mi te
înf ezi cu ve ti bune din capital ? se auzi de
dincolo de perete vocea r gu it a regelui.
Nu, Sire, proaste, foarte proaste...
Când o s te v d i eu o dat zâmbind i
- 74 -
aducându-mi ve ti bune, domnule Berryer?

Când nu voi mai avea temuta cinste de a fi
locotenent general de poli ie al Majest ii Voastre.
Ai r spuns la toate, Berryer! spuse regele.
Contele de Saxa se aplec u or înspre vecina lui
de canapea, spre a-i observa mai îndeaproape
profilul de o perfec iune aproape ireal .
Domni oar care p re i s nu vede i i s nu
auzi i nimic, pot cuteza s v întreb dac v afla i
de mult timp în acest salon?
Spre furia ei neputincioas , Baptistine sim i c
îi n le te tot sângele în obraji.
Oh, domnule mare al, v conjur s nu face i
asta, v rog, îl implor Baptistine ag ându-se de
bra ul lui. V în ela i cu des vâr ire în privin a
mea. Dac m aflu aici este numai i numai din
pricina Ducelui de Richelieu care a venit azi
diminea la noi la Mortefontaine ca s m ia pe
sus i s m aduc aici, nici eu nu tiu prea bine
de ce. S-ar p rea c Regele dore te s m vad .
S te vad i atâta tot? Haida-de, nu cred o
vorb din povestea asta. La carcer cu
dumneata! Las-c te-nv m noi s i ii limba!
replic glacial mare alul, degajându- i bra ul din
strânsoarea degetelor ei.
Pe Baptistine o trecu un fior pe ira spin rii.
Pentru prima dat a teptarea începea s i se
par insuportabil de lung . Obosit i îngrozit ,
sim ea c o las puterile.
Sunte i r u i nedrept! izbucni ea, cople it
de atâta nedreptate, i dou lacrimi grele nir
- 75 -
din minuna ii ei ochi alba tri.

O clip mai târziu descoperea c plânsul, abil
dozat, avea miraculoasa putere de a muia
sufletul b rba ilor, chiar i pe acela împietrit al
unui b trân soldat trecut prin multe.
Ei, haide, feti o, se poate s dai ap la oareci
pentru o glum ? Gata, gata, lini te te-te! Of, of,
pe to i grenadierii mei, sunt o brut ! Poftim,
terge- i ochi orii tia frumo i cum n-am mai
zut! spuse mare alul sco ând din buzunar o
batist mare, parfumat cu mosc i tamponând
cu ea obrajii catifela i ai Baptistinei.
Eu... eu... nu... nu... sunt... spi... spioan ! se
smiorc i aceasta ca o cocu de cinci ani. Eu...
eu... v admir... grozav... Bu... bunelor
lug ri e... de la pension... le era team ... de
domnia ta... Mie îns ... nu... N-am... n-am s
spun o vorb ... nim nui... despre... planul de
lupt ... spuse ea în oapt , printre sughi uri.
Te cred, sufl i nasul i haide s ne
împ m, zâmbi Maurice de Saxa, punându- i la
loc batista, în buzunar.
Baptistine încuviin din cap. Mare alul îi lu
blând mâna, îi mângâie o clip degetele lungi i
sub iri, apoi i le s rut .
Cum te cheam , feti a mea?
Baptistine de Villeneuve-Caramey, r spunse
tân ra fat , ne tiind prea bine dac trebuia sau
nu s opun rezisten mare alului care î i
petrecuse un bra pe dup talia ei i o tr gea
bini or c tre el
- 76 -
Por i un nume ilustru, murmur Maurice de

Saxa apropiindu- i buzele de obrazul ei de
piersic . Nu te superi dac te s rut, frumoas
Baptistine? opti mieros mare alul.
Câtu i de pu in, r spunse Baptistine
întorcând capul spre el i privindu-l cu inocen
în ochi. Începusem s m plictisesc de una
singur , domnule mare al, i dac acum suntem
prieteni!
Chiar foarte prieteni, Baptistine, a a c nu mi
te mai adresa cu domnule mare al, când suntem
între patru ochi. Î i dau voie s -mi spui pe nume,
feti a mea. Ah, e ti mai frumoas i mai
str lucitoare decât flac ra unei muschete. Pe
când bietul de mine, uite-m , m lupt cu o criz
de hidropic . În fiecare diminea , medicul meu
gole te de aproape cinci litri de zemuial .
Oh, trebuie s fie tare dureros, se îngrozi
Baptistine, sincer impresionat .
Cam da, recunoscu Maurice de Saxa, f s
i dea seama c asemenea detalii morbide nu
aveau ce c uta într-un dialog galant cu o tân ra
domni oar . Dar dac asta m poate vindeca, n-
am încotro, rabd, ca s m pun cât mai iute pe
picioare. Pân atunci, frumoas Baptistine, ca s
fiu sigur c nici pas rea din cer nu va auzi de la
tine ceea ce ai aflat tu despre planurile mele, te
voi lua cu mine în tab ra de la Valenciennes... Î i
voi trimite o berlin care s te conduc pân
acolo...
Oh, cu pl cere Maurice, cu cea mai mare
- 77 -
pl cere, r spunse Baptistine, gândindu-se pe

bun dreptate c n-o va costa nimic s accepte,
de form , invita ia. M-ar amuza grozav s v d i
eu cum e r zboiul, trebuie s fie tare frumos!
Contele de Saxa o privi stupefiat.
E ti nemaipomenit !
Baptistine duse un deget la buze.
În înc perea de al turi regele ridicase glasul.
Nu, nu i nu, Berryer! tuna Ludovic. Î i
interzic s tragi în mul ime! N-ai decât s te
descurci ca poli tii t i s devin simpaticii
poporului! Î i poruncesc s le redai lini tea
locuitorilor din cartierele m rgina e ale Parisului.
Lipe ti pretutindeni pe ziduri în tiin area c
nimeni nu a ridicat de pe str zi copii pentru
popularea Louisianei. Vreau s sper c n-a i
ridicat nici un copil? Da sau nu?
A ... nu... nu... Sire, cel pu in eu unul nu
am cuno tin de a a ceva... N-am expediat peste
ocean decât cer etorii, borfa ii i târfele de
drumul mare, ca s cur m temni ele care
gemeau de pu ria i i str zile r u famate ale
capitalei...
Bine, domnule Berryer, bine. Î i mul umesc
pentru devotamentul ar tat. Te a tept din nou
peste câteva zile, ca s îmi raportezi cum a
evoluat situa ia.
Majestatea Voastr se va afla la Versailles?
Da, sau poate la Choisy, dac nu cumva la
Saint-Denis12 spuse regele care adora glumele
12 Catedrala unde erau înmormânta i regii Fran ei.
- 78 -
macabre. Po i pleca, domnule Berryer.

Sluga prea plecat a Majest ii Voastre!
Maurice de Saxa i Baptistine auzir pa ii
regelui care se plimba nervos prin camer , apoi
un fo net de hârtii.
Va s zic , feti a mea, ne-am în eles, ai
promis c vii la mine în tab ! spuse Maurice de
Saxa, luând mâna Baptistinei i lipindu- i-o de
inim .
Tân ra î i plec ochii.
Oh, n jduiesc din inim c regele va
accepta planul vostru, schimb ea vorba.
E greu de tiut, ce gânduri are regele. Totu i,
când este sup rat mi se adreseaz cu „domnule
mare al”, iar când este bine dispus, cu „domnule
conte”. Pentru tine îns , micu ul i frumosul meu
sold el, sunt i voi r mâne Maurice... murmur
mare alul aplecându-se brusc spre Baptistine ca
-i fure un nou s rut pe obraz.
Baptistine începu s râd i îl pocni u or cu
evantaiul peste nas, obligându-l s bat în
retragere.
Mul umim domnului mare al pentru c în
pofida ubredei sale s i a suportat aceast
lung i nepl cut a teptare! rosti regele din
pragul u ii secrete pe care o deschisese pe
nea teptate.
Expresia lui glacial nu îng duia s îi b nui
sentimentele. Chipul împietrit nu te l sa s
ghice ti dac surprinsese sau nu gestul lui
Maurice de Saxa.
- 79 -
„Ce dobitoc i mare alul sta, ce i-o fi venit s

s rute tocmai acum?” se întreb Baptistine
pe când s rea în sus de pe canapea i se afunda
într-o reveren adânc , dup cum înv ase la
pension.
Ludovic al XV-lea o privi lung, pre de câteva
secunde, apoi îi întoarse spatele f o vorb .
Oh, Majestatea Voastr este prea bun ! oft
mare alul ag ându-se de bra ul întins de
suveranul s u.
Maurice de Saxa o salut gr bit pe Baptistine,
în vreme ce regele aproape c îl târa dup sine
spre biroul lui. U a secret se închise în urma
celor doi b rba i.
„Brr! Da’ antipatic mai este! În p dure p rea
mai dr gu !” î i spuse Baptistine vexat ,
înfiorându-se u or la amintirea ochilor catifela i
dar reci ca dou pumnale de ghea i a glasului
gu it i mângâietor al regelui.
Ridicându-se din reveren , încremeni în
mijlocul salonului, f a cuteza s mai mi te, cu
urechile atent ciulite la dialogul din camera
al turat .
Iat care este decizia „noastr ”, domnule
conte. Faptul c v-am încredin at conducerea
suprem a armatei „noastre” presupune ca toat
lumea s v dea ascultare. Sunt cel dintâi care se
cuvine s dea ast zi exemplu, deci merg pe mâna
voastr ! spuse regele.
S în eleg c Majestatea Voastr este de
acord cu planul meu? întreb Maurice de Saxa
- 80 -
cu glasul tremurând de emo ie.

Întocmai, domnule conte, porni i b lia, vom
asista în persoan la desf urarea ei, dar pân
atunci v poruncesc s v îngriji i cum se cuvine
tatea.
M voi supune întru totul poruncilor
Majest ii Voastre.
N jduiesc c a a va fi, s tatea voastr ne
este mult mai pre ioas ; vi-i vom pune la
dispozi ie pe propriul nostru medic, Sénac i
pentru ca vindecarea s fie mai grabnic , ave i
aici un ordin semnat de mâna mea care v
interzice, domnule mare al, s primi i vizita
oric rei persoane de sex feminin, fie ea prin es
de sânge, fie chiar vorba de un simplu dialog de
polite e, încheie regele cu ironie abia ghicit în
glas.
Cople it de nea teptata interdic ie, mare alul
cu mâlc. Un clopo el abia auzit sfâ ie t cerea
instalat între cei doi. U a de la biroul regelui se
deschise instantaneu de parc cei de afar ar fi
teptat anume acel semnal.
Majestatea Voastr m-a chemat?
Da, bunul meu Lebel, cheam te rog lectica
domnului mare al care nu mai are nevoie s se
oboseasc de fel! porunci regele credinciosului
u valet i, întorcându-se spre Maurice de Saxa,
ad ug pe un ton jovial:
Dac tot nu mai pute i zdrobi inima femeilor,
car s v rev d cât de curând, acoperit de
lauri!
- 81 -
Sper s rev d pana ul alb al regelui Henric pe

tricornul Majest ii Voastre i m voi ruga
Cerului ca nu cumva în timpul b liei vreo
ghiulea de-a lui Cumberland s îl trânteasc sub
un tufi ! replic perfid Maurice de Saxa care î i
târa anevoie picioarele dar î i p stra intact
vioiciunea spiritului i nu se pierdea cu firea în
nici o împrejurare.
Regele prefer s ignore evidenta insolen a
spunsului.
Pentru c veni vorba de b lie, domnule
mare al, în ce loc anume va avea ea loc?
La Fontenoy, Sire!
O clip mai târziu, Baptistine auzi pa ii vale ilor
care se dep rtau cu lectica mare alului.
Lebel, poftesc s nu mai fiu deranjat de
nimeni, sub nici un pretext, porunci t ios regele.
Baptistine î i mu degetul mic de la mâna
dreapt .
Prea bine, Sire, dar cutez s amintesc
Majest ii Voastre c ast zi are o „cin mare”13.
Ah, e ti sigur c ai programat-o pentru
ast zi?
Desigur, Sire, la Compiègne mânca i în public
doar de trei ori pe s pt mân .
Doar de trei ori! oft regele. i-a a e mult. O
dat i înc ar fi fost prea de-ajuns. Bine,
întoarce-te aici la patru i jum tate, ca s m
îmbraci, dar pân atunci nu îng dui nim nui s
mai deranjeze!
13 Cin la care, pe lâng întreaga Curte, aveau, dreptul s asiste i al i supu i ai regelui.
- 82 -
a încastrat în bibliotec se deschise f

zgomot.
Stângace i paralizat de emo ie, Baptistine
ochii în p mânt i se afund din nou într-o
adânc reveren . Inima îi b tea s -i sparg
pieptul. Se afla singur între patru ochi cu
regele...
Capitolul VI
Te pricepi s asezonezi salata?

Baptistine î i ridic nedumerit privirile.
Întrebarea era cel pu in nea teptat .
Ochii catifela i ai Regelui o cercetau cu
pref cut severitate. Baptistine zâmbi gale i
schi o nou reveren .
Sunt înc prea tân , Majestate, i ru inat
din cale-afar de ne tiin a mea într-ale vie ii,
dar... salat ... tiu s fac. Am o re et secret ...
Oho-ho! Domni oara de Villeneuve posed
secrete! Ce scorneli mai sunt i astea? se
încrunt regele încruci ându- i bra ele cu un aer
inchizitor.
Dar e adev rat, Sire, protest Baptistine f
i piard cump tul, o tiu de la Elisa.
Aha, din ce în ce mai interesant! râse Ludovic
al XV-lea, f când un pas spre ea. Va s zic e
vorba de secretul Elisei, i pot îndr zni s v
întreb, domni oar , cine este aceast minunat
Elisa?
- 83 -
Bineîn eles c pute i, Sire, r spunse cu

naivitate Baptistine, este b trâna guvernant
care m-a crescut.
Regele p ru c reflecteaz adânc, apoi î i trecu
ma inal palma peste frunte, cum îi era obiceiul,
i o întreb cu aerul cel mai serios din lume:
i crezi, domni oar de Villeneuve, c aceast
stimabil persoan s-ar învoi s îmi dezv luie i
mie secretul cu pricina?
Baptistine î i încre i fruntea.
Oh, nu, cred c nu, Sire. Elisa este din cale
afar de secretoas i cred c nici chiar luat la
14
întreb ri n-ar scoate o vorb .
Pre ioas persoan ! murmur regele.
În schimb, Sire... cred c ar fi de acord s v
preg teasc sosul i s vi-l ofere din toat inima,
continu Baptistine.
Louis plesni din buze.
Oh, ar fi foarte frumos din partea ei. Dar
dumneata, domni oar , luat la întreb ri ai
vorbi?
Oh, eu, Sire... depinde cum a i fi luat !
spunse Baptistine cu un joc de cuvinte cam
decoltate pentru o tân educat într-o
mân stire de c lug ri e Ursuline. Ochii regelui
sclipir scurt în vreme ce Baptistine ad ug
calm: Oricum, Ursulinele spuneau despre mine
a fi cea mai prost crescut din tot pensionul!
Prost crescut ? se mir regele.
Da, Sire, da, adic mincinoas , hoa ,
14 Torturat .
- 84 -
i...
Ba eu cred c ai doar o imagina ie foarte
bogat ... i î i place s te ponegre ti de una
singur , a a c ispr ve te!
Nu, Majestate, v rog s m crede i, este a a
cum v spun eu, am toate defectele p mântului
i deci v pot oferi cu inima împ cat secretul
salatei!
Ludovic al XV-lea pufni în râs.
Mul umesc, domni oar , mul umesc!
Adineauri aerul dumitale de copil cuminte m
cam nelini tise pentru c amintirea mea p strase
imaginea unei încânt toare zgâtii cu bra e
sl bu e i imen i ochi alba tri pe care mi s-a
rut c o recunosc în p dure... de i între timp
devenise infinit mai interesant , ad ug regele
apropiindu-se de Baptistine ca s -i ia mâna i s
i-o duc galant la buze.
Tân ra zâmbi flatat frumosului cavaler în fa a
ruia, spre propria ei mirare, nu se sim ea de fel
intimidat . Mâna ei r sese prizonier într-a
lui.
Ludovic i-o lipi de inim .
Vei fi crezut c regele t u te-a dat uit rii?
Într-adev r, Sire a a am crezut.
i por i pic ingratului care înc n-a
spl tit-o pe sora prea credincio ilor s i supu i?
murmur Ludovic, neîncumetându-se s
rosteasc numele celor doi, Floris i Adrien,
disp ru i în slujba lui.
Nu, Sire, cinstit-cinstit, nu v-am purtat pic .
- 85 -
s fiu prea umblat prin lume, am în eles c

sunte i foarte prins cu treburile regatului. Doar
nu e floare la ureche s conduci o ar . Buna
mea Elisa spune într-una. „Grijile v carului i ale
satului, nu-s ca ale regelui i ale regatului”.
Ludovic al XV-lea se str duia s ghiceasc ce
anume se petrecea înd tul imen ilor ochi de
peruzea în i, cu naivitate spre el. Înduio at de
aerul copil ros al Baptistinei, îi d du un u or
bobârnac peste n sucul cârnit obraznic în sus.
mecheri ! Afl c Elisa asta a ta este o
mare filozoaf , iar tu e ti amuzant foc! Ceea ce,
pe legea mea, face mâi mult decât tot aurul din
lume mai ales în aceast „trist ar ”15.
V mul umesc, Majestate, dar v asigur c eu
una nu m consider de fel amuzant , zâmbi
Baptistine sincer mirat .
Nu prea în elegea ce-i spunea regele, în schimb
observa c î i petrecuse un bra pe dup mijlocul
ei.
Potole te-te, Messalina! strig deodat Regele,
dep rtându-se brusc de Baptistine.
Aceasta oft u urat , dar i u or decep ionat .
Dind tul bibliotecii se auzea un zgrep nat
furios. Ludovic deschise larg u a prin care n li
în untru, ca o furtun , o superb og ri ro cat-
aurie. C elu a începu s op ie împrejurul
Baptistinei, l trând de zor i tr gând-o de fust
cu l bu ele din fa .
Fii cuminte, Messalina, o plictise ti pe
15 Denumire dat pe vremea aceea Cur ii Regale. A se vedea Floris, dragostea mea.
- 86 -
prietena noastr i, mai ales, ai s -i murd re ti

rochia.
Oh, nu, l sa i-o, Sire, e a a de dr gu i mie
îmi plac grozav animalele, protest Baptistine
aplecându-se s mângâie c elu a.
Înduio at de priveli tea celor dou f pturi,
aidoma de copil roase în purt ri, regele zâmbi cu
îng duitoare blânde e.
Messalina are un instinct infailibil. S tii c
poate fi i feroce, dar v d c pe dumneata,
domni oar , te place... de altfel nu e singura.
Sub privirea insistent a regelui, Baptistine se
îmbujor .
Ludovic pufni din nou în râs.
„Ce nemaipomenit de tân r pare când râde!” î i
spuse Baptistine.
Hai, vino, trebuie s i fie o foame de lup. V d
nu te-ai atins de gustarea preg tit aici, de
ce?
Ca s spun drept, Sire, eram furioas c m
aflu încuiat aici! m rturisi Baptistine, dând
drumul c elu ei.
Aha, te-ai sup rat!
Da, pu in...
De fapt era normal s te superi. Cine i de ce
a îndr znit s încuie u a?
P i... Ducele de Richelieu, Sire.
Oh, oh... du Plessis sta! Mi-a fost de ajuns
le aud pronun ându-i numele, ca s în eleg c
nu-l ai deloc la inim .
Nu, Sire... a i ghicit... m enerveaz rostirea
- 87 -
lui. Când vorbe te, nu pricep o iot .

Louis î i frec încântat mâinile. Jubila de-a
dreptul.
Bine, bine, acuma îns las asta, mergem s
mânc m. Sporov ial ta o s -mi schimbe
gândurile, iar secretul salatei tale m va face s
uit nesuferitele mele secrete de stat! spuse regele
luând-o de bra pe Baptistine i îndreptându-se
spre u a din peretele opus bibliotecii.
Ai dreptate, e încuiat ! Du Plessis sta e un
chi ibu ar nesuferit. De dragul ochilor t i
alba tri, Baptistine, am s -l expediez la Bastilia!
exclam regele.
Mul umesc, Majestate! replic senin
Baptistine, scuturându- i buclele lungi i
soase, de culoarea mierei, în timp ce regele
scotea dintr-un buzunar interior al vestei o
leg tur de chei.
Ia te uit la ea! Nici nu se gânde te s spun
o vorb pentru bietul duce! i eu care credeam c
femeile sunt miloase! zâmbi Ludovic oprindu-se
în prag i l sând-o s treac înaintea lui, cu
polite ea unui gentilom oarecare.
Messalina se strecur ager printre picioarele
lor, fluturând vesel din coad .
Eu sunt sincer , Sire. Chiar v rog s -l
zvârli i într-o temni colc ind de obolani, zasta
o s -l zînve e minte s nu ne mai ztâlceasc
limba! replic râzând Baptistine, întorcându-se
spre suveran...
Acesta tocmai închidea u a în urma lui.
- 88 -
Fiar mic i necru toare, i-e inima de

piatr ! glumi la rândul s u regele, în vreme ce
mâinile lui agere se ridicau spre b rbia fetei i îi
descheia cu îndemânare de seduc tor versat,
deprins cu ve mintele feminine, mantia
îmbl nit .
Luat prin surprindere, Baptistine tres ri i se
îmbujor la fa . Regele se pref cu c nu observ
i luându-i mantia de pe umeri o zvârli non alant
pe t blia de la picioarele patului capitonat cu
tase albastr ce trona în mijlocul înc perii.
„Parc v d c acum m arunc i pe mine în
pat! Ce m fac?” se întreb Baptistine. Cu lipsa
de logic proprie femeilor, era dispus în egal
sur s reziste i s se lase moale în bra ele
puternice ale regelui.
S ne gr bim, inimioar , ne a teapt lucruri
serioase, spuse blând Ludovic i, luând-o ginga
de mân , o trase dup el spre o alt u scund
ce d dea într-o anticamer cu lambriuri verzi...
închise cu grij în urma lor i aceast u ,
inând-o în continuare de mân pe Baptistine,
care î i rotea ochii de jur împrejur, ca o pisicu
curioas . Se aflau într-un mic apartament
mansardat, unde sobe din faian alb i azurie
spândeau o pl cut c ldur .
Oh, Majestate! N-am v zut de când sunt a a
ceva! exclam Baptistine în culmea admira iei,
trecând pragul celei de-a treia camere, care se
dovedi a fi o sal de baie.
Încremenit de încântare, Baptistine nu- i
- 89 -
putea lua ochii de la o ni spa ioas pardosit

cu marmur trandafirie i aurie, în care, suprem
lux, tronau dou imense c zi de baie din faian
alb . Messalina începu s dea din coad
amu inând i c utând peste tot.
Mul umesc, frumoasa mea, spuse regele
aplecându-se s ridice un papuc pe care c elu a
îl g sise înd tul uneia din c zi i i-l adusese
triumf tor în bot.
Ame it de priveli tea acelor obiecte minunate,
Baptistine nu se îndura s î i ia ochii de la ele.
Ei, hai, Baptistine, zâmbi regele, nu te mai
mira atâta, cred c dac te-a l sa de capul t u,
ai începe s cotrob i peste tot, ca Messalina.
Dar, Sire pentru mine totul este atât de
nea teptat i de nemaipomenit... Nu-mi
închipuiam de fel s v v d în asemenea condi ii.
În p dure, da, era altceva, dar ast zi... credeam...
credeam...
C ai s m vezi a ezat pe un tron, cu
coroan pe cap, împ ind dreptate sub ramurile
unui b trân stejar... Hot rât lucru, ast zi toat
lumea m ia drept Ludovic cel Sfânt...
Da... oarecum, Sire... în tot cazul, credeam c
voi g si înconjurat de întreaga curte.
Ei, micu a mea Baptistine, din p cate, cam
a m aflu mai toat vremea... murmur regele,
dar aici, în apartamentele mele secrete, aproape
izbutesc s îmi închipui c sunt un om la fel
cu to i ceilal i.
Baptistine nu protest când regele o cuprinse
- 90 -
blând pe dup mijloc. Supl ca o lian , se lipi de

pieptul lui ridicându- i cu inocen ochii spre
suveranul ei. Tulburat, de acea privire albastr ,
curat i limpede ca adâncul unui lac de munte,
Ludovic se aplec u or spre tân ra fat .
Mul i la num r trebuie s mai fie cei ce ar
dori s se înece în ochii t i, Baptistine oricum eu
sunt de pe acum unul din ei, murmur vocea
gu it a regelui.
Ne tiind ce s r spund , Baptistine oft adânc,
ca o matroan excedat ele omagiile b rba ilor.
Ludovic s rut abia sim it fruntea i pleoapele
acelui chip de o neasemuit frumuse e, rezemat
cast de um rul lui.
Majestate, pot îndr zni s v întreb ceva?
opti Baptistine.
Sigur, inimioar , ce vrei s tii?
Pentru ce ave i dou b i, Sire? V îmb ia i
împreun cu altcineva? întreb cu toat
seriozitatea Baptistine.
Regele izbucni într-un hohot de râs atât de
nest pânit încât c elu a, neobi nuit cu
asemenea manifest ri g gioase din partea
st pânului s u, se ascunse însp imântat sub
una din c zi.
E ti nemaipomenit , vai, caraghioas mai e ti
Baptistine! exclam regele ridicând-o în sus i
rutând-o ap sat pe amândoi obrajii, cum faci
cu un copil. Cinstit-cinstit, cum spui tu, eu nu
râd aproape niciodat ... mai cu seam în
tov ia femeilor, dar tu, pe cinstea mea, ai
- 91 -
darul s m învesele ti ca nimeni altcineva!

Baptistine zâmbea u or stânjenit de reac ia
suveranului, ne tiind dac s se bucure sau,
dimpotriv , s se simt jignit .
Nu, scumpa mea, fac baie de unul singur
numai c , i acum ine-te bine, î i încredin ez un
mare secret: m s punesc într-o cad , iar în
cealalt m cl te te valetul cu ap curat .
Oh! Oh! exclam cople it de atâta lux,
Baptistine, pe care buna Elisa o ajuta s se spele
într-un modest hârd u.
tul de atâta vorb rie, Messalina ie i din
ascunz toarea ei i începu s latre de zor.
Vino, inimioar ... Ah, ce bine c nu s-a ars!
exclam încântat regele pe când intrau într-o
mic sufragerie unde mâna unei invizibile zâne
ternuse o mas îmbietoare.
Vrei s i dau un or , inimioar ? întreb
regele, tr gând-o pe Baptistine spre o minuscul
buc rie cu pere ii ticsi i de tingiri i vase de
aram .
Deasupra unui cuptor de faian d deau în
clocot dou oale de lut ars, pline ochi cu fierturi
pl cut mirositoare.
Mul umesc, Majestate, opti Baptistine
prinzându- i sor ul la brâu, în timp ce regele î i
sufleca pân la coate mânecile cu volane
creponate i î i ag a o cârp de butonierele
vestei.
Baptistine, vrei s fii bun s gu ti i s -mi
spui p rerea ta sincer ? spuse regele în vreme
- 92 -
ce, înarmat cu o lingur lung de lemn, d dea la

o parte capacele. Ei, cum i se pare? întreb
Ludovic, dintr-odat nelini tit.
Cu ochii int la Baptistine, îi prindea reac ia.
Tân ra fat linse cu con tiinciozitate lingura,
chibzui, i-o umplu a doua oar i degust
mâncarea într-o t cere aproape religioas .
Oh, Sire, trebuie s v spun c este cea mai
delicioas sup din câte am gustat vreodat ...
Serios?
Serios, Sire, numai c ... ad ug cu
îndr zneal fata, poate c ar trebui...
Ce ar trebui? Spune odat ...
Ar mai trebui ad ugat...
Ce anume? nu m mai fierbe! se r oi
îngrijorat regele.
A ... ni te cui oar !
Ah, domni oar de Villeneuve, ai dreptate, de
trei ori dreptate... A a este! spuse regele dup ce
gust la rândul lui.
i... i mai cred, Sire, c n-ar strica... un vârf
de busuioc... L mâi ... dou frunze de dafin...
i, la sfâr it, ni ic nuc oar .
Prea-Iubitul o privi extaziat.
Ah, datorit ie, Baptistine, supa mea „de
picior de lemn” va fi mai gustoas ca niciodat .
Oh, Sire, era delicioas i-a a! r spunse
concesiv Baptistine.
Ba nu, tiu eu mai bine ce spun, replic
autoritar Ludovic. Nu sunt decât un biet buc tar
amator, dar poate c amândoi laolalt vom face
- 93 -
minuni.
Am gustat i din toc ni a voastr , Sire, i z u
e grozav , nu-i mai trebuie chiar nimic!
Ludovic zâmbi cu fals modestie.
A adar... iat -m regele toc ni ei!
Baptistine pufni în râs. Ludovic o imit . P rea
un „pu ti de treizeci de ani” pus pe otii, fericit c
are ocazia s se distreze.
V d c i Majestatea Voastr tie s
descre easc frun ile celorlal i!
Mul umesc, inimioar , r spunse regele
dep rtându-se de cuptor.
Baptistine îi întoarse spatele ca s cerceteze
ptucile cam ve tede dintr-un castron. Regele se
apropie de ea cu pa i de lup i cuprinzând-o pe
dup umeri o s rut abia sim it pe gâtul lung, ca
de leb .
Ei, ne apuc m de salat , sufle elule?
murmur el gale .
P i, Sire, opti ea abia auzit, dac m ine i
a de strâns nu pot s ...
Aici i când suntem doar noi doi, inimioar ,
spune-mi Ludovic... oft regele. i acum, ad ug
el, dându-i drumul din bra e cu p rere de r u,
înva -m taina divinei Elisa.
Prea bine, Ludovic, se învoi Baptistine c reia i
se p rea perfect normal s -i spun pe nume
suveranului s u. D -mi te rog castronul acela
mare... mul umesc... i acum fii atent... se pun
trei linguri de untdelemn, sucul de la o l mâie
stoars , sare grunjoas i piper... adu-mi patru
- 94 -
ou ... îmi trebuie numai g lbenu urile, ai grij

cum le separi de albu ... perfect, acum pune-mi-
le în castron i taie în feliu e sub iri dou trufe i
o bucat de sl nin , între timp eu toc trei
âni de arpagic, dou cepe i un c el de
usturoi... mul umesc, Sire... , pardon,
Ludovic, e foarte bine a a, spuse senin tân ra
fat luând trufele rase din mâna regelui.
Buuun... acum am nevoie de un pahar de
hypocras16. Bat cu putere ca s se lege sosul i
se umfle ca o maionez , continu Baptistine
ilustrându- i energic cuvintele sub privirile
admirative ale regelui. Aproape c am terminat...
Ah, Ludovic, te rog pune tu salata în castron i
amestec-o bine cu sosul. Nu mai r mâne decât
ca în clipa când o aducem la mas , s presar m
pe deasupra dou vârfuri de cu it de ofran, unul
de zah r i arpagicul tocat... Poftim, am ispr vit,
încheie Baptistine tergându- i mâinile de or i
sco ându- i-l de la brâu.
Baptistine e ti o mic zân i de dragul t u
sunt gata s o r spl tesc cu un titlu nobiliar pe
semea a i puternica doamn Elisa, de in toarea
mult râvnitului secret! declar solemn regele,
mu când cu deliciu dintr-o inim de l ptuc
muiat în acel sos magic, în vreme ce Baptistine
pufnea în râs gândindu-se ce-ar fi spus b trâna
ei guvernant dac ar fi v zut-o în acea buc rie
i, mai ales, în acea companie.
Minun ia asta nu are nici în clin nici în
16 B utur tonic preparat din vin dulce i scor oar .
- 95 -
mânec cu vulgara cruditate preparat de

buc rii mei, o vom savura împreun ! ad ug
el, punând pe o tav oalele cu „supa de picior de
lemn” i cu toc ni a, în vreme ce Messalina
ia întruna, ner bd toare s participe i ea
la festin.
Baptistine îi urm în sufragerie, aducând
salata. Câteva minute bune, în înc pere nu se
auzi decât zgomotul lingurilor i lip itul prea
pu in elegant al c elu ei c reia st pânul ei îi
oferise un castronel plin cu sup i buc i de
carne.
Ochii Baptistinei str luceau, obrajii i se
îmbujoraser i regele o privea din cale afar de
mândru cum se înfrupt cu foame de lup din
mâncarea g tit de mâna lui. Dup ce î i goli
farfuria, Baptistine i-o umplu din nou cu
dezinvoltur , servindu-l i pe rege, f s -l mai
întrebe, de parc ar fi fost prieteni de o via .
„Pare f cut din alt pl mad decât toate
17
„fo nitoarele” de aici, care se aga de mine, m
în bu i m scârbesc. Mie îmi trebuie s am
lâng mine o femeie adev rat cu purtare simpl ,
fireasc i sincer ca a ei. Fata asta n-a apucat
fie pervertit i alterat . Pare s î i ignore cu
des vâr ire frumuse ea i for a de seduc ie i
sunt sigur c n-a mângâiat-o înc nici un b rbat.
Eu voi fi cel dintâi, î i spuse regele prinzând
picioru ele Baptistinei într-ale lui. Fata nu
încerc s se elibereze din strânsoare. Se
17 Porecl dat doamnelor de la curte, pentru c purtau rochii din taftale fo nitoare.
- 96 -
îmbujor din nou, dar îl privi drept în fa pe

rege, cercetându-i cu aten ie chipul frumos i
aristocratic, ochii catifela i, zâmbetul non alant.
La ce te gânde ti în clipa asta spune-mi
imediat, vreau s tiu! spuse deodat Ludovic cu
glas schimbat, interpretând gre it privirea
insistent a tinerei fete. i te rog s nu care
cumva s -mi mai vorbe ti despre re ete de
buc rie.
Nici prin cap nu- i trece, Ludovic, replic
Baptistine cu un zâmbet larg, m gândeam pur i
simplu c pari nespus de singur, c e ti frumos
ca prin ii din pove tile cu zâne i c mi-ar place
te pot ajuta, chiar dac eu sunt o persoan
neînsemnat , fiindc te simt nefericit... oh, am
spus ceva ce nu trebuia s fi spus i te-ai
sup rat... ad ug precipitat Baptistine, speriat
de nea teptata reac ie a regelui.
Împingându- i scaunul cât colo, acesta s rise
brusc în picioare i o privea cu ochii sc tori.
Capitolul VII
Taci, inimioar , nu mai spune nimic,

murmur Ludovic înf când-o ca pe o prad .
Pân s se dezmeticeasc , Baptistine se trezi
luat pe sus de bra ele puternice i mu chiuloase
ale regelui.
„Ce caraghios, procedeaz întocmai ca Jéodard
i Ernaudan... încep s m obi nuiesc... i e
- 97 -
chiar foarte pl cut”, î i spuse ea rezemându- i

capul de um rul suveranului.
Ame it , i se p rea c plute te pe un nor i
habar nu avea c Ludovic deschidea ca o furtun
dup u , ducând-o înapoi spre camera
albastr . Iubirea înaripeaz . Ajuns în fa a
canapelei pe care Baptistine îl a teptase atâta
amar de vreme, regele l bini or din bra e
pre ioasa lui povar .
Inimioar , inimioar ... opti cu emo ie
incorigibilul seduc tor, credeam c m-am blazat,
port în piept o inim împietrit pentru
totdeauna. Tu e ti atât de plin de via , încât în
preajma ta renasc. Vrei s îmi d ruie ti
neprih nirea ta, trupul acesta intact, sufletul t u
tima ?
Da... da... Ludovic, îngân Baptistine topit ,
îndr gostit , impresionat de interesul pe care
regele i-l acorda ei, o biat feti can oarecare.
Derutat de întors tura cu totul neprev zut a
propriului destin care de câteva zile încoace o
purta în galop nebun din surpriz în surpriz ,
închise ochii i un oftat de fericire îi umfl
pieptul la gândul minunatelor surprize care o
teptau cu siguran de-aici înainte.
Ludovic o privi o clip , Baptistine redeschise
ochii i îi zâmbi. Regele se plec i îi s rut gura
ca fraga. Libertinul c ruia nici o femeie nu îi
refuzase vreodat ceva, sorbea cu nesa , ca dintr-
un izvor de munte, dulcea a acelui s rut curat i
ne tiutor.
- 98 -
„Ce minune... î i spunea Baptistine, îmi place...

îmi place grozav s fiu s rutat ...”
Majestate... Majestate... e timpul s v
preg ti i! murmur cineva cioc nind discret în
a salona ului.
Deja, Lebel? Dar bine, cât este ceasul?
întreb regele cu glas înc mai r gu it decât de
obicei.
Patru i jum tate, Sire, de-abia dac ave i
vreme s v schimba i hainele i peruca pentru
cin .
Regele se ridic oftând.
Bine, Lebel, cobor în apartamentele mele.
Trimite-mi-l pe du Plessis.
Baptistine zâmbi comp timitor.
Cinstit-cinstit, tare multe obliga ii ai...
A a este, sufle elule, murmur Ludovic,
rutând-o pe vârful nasului. Uite, acum, de
pild , trebuie s m rup de lâng tine. O s i
asigur o escort pân acas i ne vedem mâine,
la Versailles. Tocmai bine, pân atunci m
gândesc ce îns rcinare oficial s i g sim pe
lâng palat. Probabil ai s faci parte din suita
reginei. De curând i-am îng duit s ia în slujba ei
dou doamne poloneze de vi veche. Fiind deci
în culmea fericirii, so ia mea nu îmi poate refuza
nimic, încheie Ludovic cu un surâs u or ironic.
Baptistine nu se prea sim ea la largul ei s îl
aud pe rege vorbindu-i cu atâta deta are despre
nevasta lui. Ca i cum i-ar fi ghicit gândurile,
Ludovic î i miji ochii catifela i:
- 99 -
Regina este cea mai minunat fiin de pe

lume, sufle elule, numai c ... cum s te fac s
în elegi... Sunt un om singur... singur... oh, e
prea complicat s î i explic asta acum... du
Plessis î i va c uta o „na ” care s te prezinte la
curte i dup aceea... sufle elule, dup aceea te
voi putea p stra lâng mine, bineîn eles dac , ai
vrei... ad ug Ludovic r sf ându-se ca un
adolescent, ceea ce îl f cea s par efectiv mult
mai tân r decât era.
Cum s nu vreau? se gr bi s r spund
Baptistine. Sigur c mi-ar place grozav s r mân
cu tine, Ludovic, numai c team mi-e c nu ne
vom putea vedea nici mâine i nici poimâine.
Prea-Iubitul se încrunt i o apuc de bra
apropiindu- i amenin tor obrazul de al ei.
Cum vine asta?
P i ce s fac dac poimâine m m rit?!
replic senin Baptistine.
Dar tii dumneata, Domni oar , c potrivit
uzan elor, odraslele nobiliare nu se pot c tori,
decât dac , în prealabil, au cerut autoriza ia
regelui? se burzului suveranul, în vreme ce o
ajuta s î i îmbrace pelerina îmbl nit .
Iertare, Sire, pe mine nu are cine s m
înve e uzan ele de la curte. De când... de când
fra ii mei... s-au pr dit... eu nu o mai am pe
lume decât pe Elisa... opti Baptistine cu un oftat
ce sem na mai curând a hohot de plâns în bu it.
Cuprins de remu ri, regele î i petrecu cu
blânde e bra ul pe dup umerii ei.
- 100 -
Biat orfan p sit , de fapt s-ar cuveni ca

tu s m ier i pe mine. Tu care n-ai scos o vorb
de repro pentru c i-am trimis fra ii la pieire.
Crede-m , i-am c utat pretutindeni, cu toate
mijloacele de care dispune un rege, i-o jur,
Baptistine. Pe vremea când tu nu erai decât o
feti neastâmp rat i pozna , ei mi-au fost
tovar i de tinere e. M încânta impetuozitatea
lui Floris i aveam încredere în în elepciunea lui
Adrien. Din p cate, nimeni nu va ti vreodat ce
dram ascunde dispari ia lor. Tu îns nu e ti
singur pe lume, Baptistine. M ai pe mine. Te
iubesc, sufle elule, i voi avea grij de tine. La
urma urmei, de ochii lumii, poate c este chiar
mai în elept s te m ri i... Da, da, dac m
gândesc bine, c toria asta pic la anc. Cine
este nefericitul pretendent?
Jéodard Castillon du Rocher, surâse
Baptistine, fericit de întors tura evenimentelor.
Ha? Eu nu cunosc nici un du Rocher... e ti
sigur c e de vi nobil ?
A ... nu prea cred...
Din ce în ce mai bine. Dar mo ii are?
Oh, da, foarte mari!
Perfect. O s -i acord m titlurile pe care cu
siguran i le viseaz , po i s i-o i spui, apoi va
mâne acas , „s vad de brazde”, zâmbi
mali ios regele.
Baptistine îi întoarse zâmbetul cu toate c în
sinea ei se întreba nelini tit dac un asemenea
viitor putea fi pe placul lui Jéodard. Cuprins de
- 101 -
un straniu presentiment, se înfior . Sim ea o

ap sare pe inim . Parc se în bu ea.
Oh, pofte te, du Plessis, tocmai i-am promis
Domni oarei de Villeneuve c te voi trimite la
Bastilia... ai mai fost acolo, dac nu m în el,
chiar de dou ori, nu-i a a? îl întâmpin glume
regele pe ducele care b tuse în u .
Majestatea-zvoastr este prea bun i
Domni oara za derea pentru c zv-a i gândit s
îmi zda i zocazia s respir zaerul curat al
zdonjonului, zatât de binef tor pl mânilor
zmei! r spunse ducele cu mult sânge rece.
Ei, haide, dragul meu duce, nu te sup ra
când regele glume te cu dumneata. Ah, era s
uit, ai grij ca Domni oara de Villeneuve s fie
escortat pân la castelul ei... Între timp, îns ,
poate c Domni oara dore te s vad „cina cea
mare”?
Oh, da, Sire, cu pl cere! r spunse Baptistine
cu o reveren cam stângace.
De cum se ivise ducele, vraja se risipise. Regele
redevenise distant i ceremonios, iar privirea
cercet toare i ironic a ducelui o enerva.
Ludovic îl lu totu i mâna i îi s rut u or vârful
degetelor.
Pe foarte curând, Domni oar de Villeneuve,
opti el înainte de a p si înc perea.
ma i singuri, Baptistine i ducele se privir
cu ostilitate. Încruntat , Baptistine î i lu un aer
sfid tor, preg tindu-se s riposteze oric rei
replici sarcastice. Nelini tit, Richelieu cânt rea
- 102 -
ascendentul pe care aceast frumoas gâsculi

îl putea c ta asupra suveranului.
Fi i zbun i zurma i-m , domni oar de
Villeneuve, i zierta i-m dac zam zavut
nefericirea s v sup r mai zadineaori, spuse cu
ipocrizie ducele, preferând s a tepte s i verse
veninul cu alt ocazie.
Baptistinei îi p ru dintr-odat r u de bietul
Richelieu.
ti i, domnule duce, povestea aceea cu
Bastilia... era doar o glum ! se gr bi ea s îl
asigure, sincer întristat c îl nec jise.
Dintre zcele mai zamuzante, domni oar de
Villeneuve... b nui c Majestatea sa za râs cu
lacrimi, rânji Richelieu l sând-o politicos pe
Baptistine s ias prima din înc pere.
Tân ra se c i instantaneu pentru înduio area ei
de-o clip .
Înaintau de-a lungul unui coridor extrem de
întunecos. La cap tul lui se afla o anticamer
luminat de trei f clii. Nemi cat ca o statuie, un
„valet albastru” a tepta lâng o tapiserie. La un
gest al lui Richelieu, valetul se repezi i apuc cu
o singur mân dou din f clii, f s risipeasc
pe jos nici un singur strop de cear , ceea ce
Baptistinei i se p ru o adev rat prob de
jonglerie în vreme ce cu cealalt mân ridica
tapiseria f cându-le loc s treac spre treptele
unei sc ri spiralate, apoi o lu înaintea lor,
luminându-le drumul cu f cliile inute sus,
deasupra capului.
- 103 -
Baptistinei coborârea i se p ru nesfâr it de

lung . Într-un târziu, valetul se opri, deschise o
i p trunser to i trei într-un vestibul placat
cu marmur , care r spundea într-o alt
interminabil galerie. Se aflau pe etajul
apartamentelor regale.
Dup ce traversar o spa ioas sal de muzic
i dou vaste saloane, dintr-o dat tân ra fat
observ c densitatea curtenilor i a vizitatorilor
sporea la fiece pas i c to i acei oameni
întorceau capul dup ea. O priveau cu f
curiozitate i cu incredibil indiscre ie. Mai c n-
o pip iau.
„Cât obr znicie! Bietul Ludovic, îl plâng c
trebuie s î i duc via a printre ei”, î i spuse
Baptistine, sim ind c îi iau foc obrajii.
Cine mai e i asta? cotcod ci ostentativ o
ro cat înalt i planturoas , acoperit de
diamante.
S-ar p rea, doamn duces , c Frérot a fost
vizitat „în tain ” de o superb necunoscut ! opti
un b rbat scund i rotofei, care î i pip ia întruna
coada piept nat engleze te.
Pff! Unde vezi dumneata c e superb ,
baroane? În orice caz, nu ne-a fost prezentat !
rosti dispre uitor ducesa.
Lua i seama, ze înso it de zdu Plessis! rican
un b rbat înalt i slab ca o scobitoare.
Ei i e dac ? întreb cu o inocen o
blondin bondoac i peltic pe care o urâ ea
îngrozitor nasul rotund i borc nat.
- 104 -
„Arm sarul” nu mai are favorit i se

plictise te, draga mea marchiz ! spuse cu glas
tare baronul, punctându- i remarca cu un sonor
hohot de râs.
„Pe cine zcrede Frérot c p le te cu
zsecretomania lui? Poftim, acum za aflat toat
lumea. Ce-i trebuia s zo escorteze pe scorpia
zasta? Hâm... dar zpoate c înadins m-a zobligat
zo înso esc... Hâm... cu zel nu se z tie
niciodat ...” bodog nea ducele în sinea lui,
aruncând priviri asasine Baptistinei. Aceasta
ea foarte dreapt , cu fruntea sus,
împingându- i seme b rbia înainte.
trunser într-un vestibul pardosit cu dale de
marmor alb , dispuse ca pe o tabl de ah.
Richelieu îl b tu pe um r pe valet.
Haide, Domni oar , vino! opti ducele, cu
amabilitate c znit , oferind bra ul Baptistinei.
Aceasta î i rezem degetele de catifeaua mânecii
lui i se l condus , din ce în ce mai uluit de
toate câte vedea i auzea. În ultima înc pere, ce
sem na mai curând cu o imens anticamer , un
foc zdrav n trosnea în emineul de dimensiuni
impresionante. Vreo dou zeci de prin ese în
inut de mare gal st teau pe ni te taburete
orânduite într-un impecabil semicerc, la
dep rtare de vreo dou zeci de picioare de o mas
micu acoperit cu o fa de mas din dantel ,
lung pân în p mânt.
Cu sp tarul întors spre emineu, un fotoliu
tapisat cu catifea verde î i a tepta st pânul, ca
- 105 -
to i cei de fa . Doi paji în costume purpurii, cu

riu e cu pan , puse mechere te pe-o
ureche, trecur pe lâng Baptistine i se postar
de-o parte i de alta a emineului. uvoiul
compact al vizitatorilor îmbr ca i în straie simple
dar str lucind de cur enie se dispers în
mul imea curtenilor r ma i în picioare.
Înghesuiala era cumplit . Baptistine abia dac
mai putea respira. Opt str ji elve ieni pânteco i,
cu tunici multicolore, luar pozi ie de drep i în
fa a u ilor date de perete, izbind în pardosea cu
halebardele lor damaschinate.
Ehei, n’ic nu mai e ca alt’dat’, doamn
Bernachon, îl a tept m de mai bine de juma’ de
ceas, un’ s-ar fi pomenit a a întârziere pe vremea
posatului rege?! bomb ni o voce b rb teasc în
spatele Baptistinei care se întoarse ca ars , spre
deosebire de Richelieu care se pref cea a nu b ga
în seam c se afla înghesui i între „oamenii de
rând”.
P instea mea, ai dreptate, domnule so al
meu, dar e s -i fa i, în ziua d’azi nimic nu mai e
ca în timpurile de an ...
Baptistine zâmbi cu mult simpatie cuplului de
mici burghezi sau comersan i care se plasaser
strategic în spatele ei, în ambrazura unei
ferestre.
Ultima oar când am vin’t aici, regele o fost
punctual i pe mas or pus taman dou zeci i
nou de soiuri de bucate, continu planturoasa
doamn Bernachon.
- 106 -
Brusc înveselit , Baptistine pufni în râs.

Veni i des aici?
Ducele de Richelieu î i ridic excedat privirile în
tavan. Multe îi mai era dat s îndure în acea zi.
Iat c acum „gâsculi a” intra în vorb cu
târgove ii.
Ah, dr gu domni oar , curând se împlinesc
incizeci de ani de când burgheza mea i cu mine
venim s -l v’dem pe regele nost’. A a-i femeie?
spuse b trânul, dezgolindu- i cu un surâs larg
gingiile tirbe.
D’ap i, da, iaca, ‘nainte, dom’ oric , drag ,
avem o dughean la Versailles i’n t te
dumini ile date de la Dumnezeu ne du eam la
Palat s ’l v’dem cum mânc p’r posatul rege. Era
pl erea noastr , a a-i domnule Bernachon?
Hei, d’ap i cum altfel? adeveri Bernachon,
numa’ c acu’ de când om îmb trânit i ne-om
mutat din Versailles, taman ici- a la Compiègne,
la un n pot de-al n st’, nu ni-i dat s -l mai z rim
decât numa când vra bunul Dumn u s -i dea
gându’ l bun s se abat i pi la noi... iaca, amu’
în aiast sar îi aici i tare bini ni pare c i
s’a terne masa sub ochiu’ nost...
Ssst... da mai ta i odat guralivule, îl dojeni
doamna Bernachon tr gându-l de mânec .
Solda ii elve ieni lovir de dou ori pardoseala
cu c lcâiul. Baptistine întoarse capul. Dinspre
saloane se apropia un fastuos cortegiu. La
trecerea lui doamnele f ceau o reveren adânc ,
iar b rba ii se înclinau ceremonios. Spre marea
- 107 -
mirare a Baptistinei, regele nu se z rea îns

nic ieri. Curtenii îl salutau respectuos pe
medelnicerul care ducea pe bra e, cu infinit
respect, „corabia”18.
Baptistine îl deplânse în sinea ei pe bietul om
pentru obliga ia zilnic de a c ra acel obiect
sacrosanct, din aur masiv încrustat cu pietre
scumpe, care p rea din cale afar de greu. Un
majordom cu baston în mân i un ofi er din
garda regal , înarmat pân în din i, p eau
solemn dinaintea pre iosului sipet, deschizându-i
drum prin mul imea curtenilor. În urma
„cor biei” veneau gentilomi apropia i regelui i,
desigur, preotul palatului.
Aha! Uite-l, Augustin, vine... vai s racu’ de el,
da’ tare r u arat ! opti Gertrude Bernachon.
Palpitând de emo ie, Baptistine îl privi pe
Ludovic care înainta cu pas m surat, urmat de
câ iva gentilomi din suita lui. Pe unii dintre ei îi
zuse la vân toare. Cortegiul includea i câ iva
din câinii prefera i ai regelui, inclusiv pe
nebunatica Messalina.
Ludovic p ea înceti or. Obrazul îi era ca de
piatr i î i inea ochii pe jum tate închi i, de
parc n-ar fi v zut i n-ar fi vrut s vad pe
nimeni. Purta un costum din m tase g lbuie,
brodat cu fir de aur i papur , i pantofi cu
catarame mari, b tute cu diamante. Nu mai avea
nici în clin nici în mânec cu b rbatul tiut de
18 Sipet în care se transporta vesela regelui, ervetele de mas , sticlu ele de untdelemn i o et,
flacoanele cu mirodenii etc.
- 108 -
Baptistine. Glacial, dispre uitor i inaccesibil, se

sa privit i adorat ca un idol. O clip tân ra
fat se întreb dac tot ceea ce tr ise între patru
ochi cu el se petrecuse aievea ori în vis. Regele se
ez la mas . Perfect dresa i, câinii se postar
în spatele lui, aproape de c ldura emineului.
Baptistinei i se p ru c Ludovic î i în bu cu
greu un irezistibil c scat. Vale ii începur s
defileze prin fa a Majest ii Sale, oferindu-i
„marile supe”, „marile antreuri” i „micile
antreuri”, fripturile de clapon, fleicile de vi el,
oaie, porc i vac ... O interminabil procesiune
mut trecea pe dinaintea mesei regale.
Tu, Augustin, mi se frânge inima de biata
mila lui! O hi bolând, regi oru’ nost’ de nu
s’atinge de n’ica! opti buna doamn Gertrude.
„Nici nu-i de mirare dup cât s-a ghiftuit cu
sup de „picior de lemn” î i spuse Baptistine,
mu cându- i buzele ca s n-o umfle râsul.
Deodat regele ridic privirile din farfurie.
Domnule Marchiz de Flamorens...
Da, Sire, r spunse pe dat unul din curtenii
din anturajul ducesei, f când un pas hot rât
înainte.
Regele avu aerul c încearc s îl localizeze pe
marchiz. Ochii lui catifela i se plimbar alene
peste chipurile celor prezen i ignorând vizibil, ca
i cum nici nu i-ar fi remarcat, grupul alc tuit
din Baptistine, Richelieu i cei doi târgove i. i
totu i Baptistine avu impresia c o mângâie în
treac t cu o privire nespus de trist ce p rea a-i
- 109 -
spune:
Vezi, inimioar , a vrea s în elegi cât nevoie
am de tine. Sunt prizonierul t u...
În sal se a ternu o t cere de- i iuiau urechile.
Regele catadicsise s se adreseze cuiva! Ducesele
îl fulgerau cu invidie pe marchiz.
Mâine vom vâna în p durea de la Versailles,
domnule marchiz, fii bun i ocup -te de lista
invita ilor!
Stupefia i, curtenii schimbar priviri mirate.
Majestatea sa nu rostea niciodat în public
propozi ii atât de lungi.
Cople it de nea teptata cinste, marchizul se
frânse din ale într-o plec ciune adânc i se
întoarse de-a-nd telea la locul lui. Ducesele
cutezar s opoc ie scurt. Pentru curteni,
spusele suveranului ascundeau porunca de a- i
face bagajele i a se muta la Versailles.
Deodat Baptistine observ cu groaz c to i
curtenii i to i supu ii regelui admi i în acea sal
i întoarser privirile spre ea i o fixau cu
insisten . Plictisit s tot p zeasc focul din
min, Messalina î i recunoscuse prietena i se
repezise glon la ea s îi spun „bun ziua”,
op ind vesel i tr gând-o cu l bu ele de tivul
rochiei. A ezate pe taburetele lor, toate ducesele
i to i curtenii din preajma acestora urm riser
traseul c elu ei.
Baptistine se aplec s mângâie c orul
delicat al og ri ei i îi murmur la ureche:
Fii cuminte, Mesalina, se uit lumea la noi,
- 110 -
întoarce-te la st pânul t u.
elu a se mai gudur de câteva ori în fa a ei
înainte de a-i da ascultare, cu evident p rere de
u. Imperturbabil, regele nici nu clipi. Era
imposibil de tiut dac observase sau nu
incidentul.
Zarurile au fost aruncate, duces !
De-acum tim cine este viitoarea favorit ,
murmurar curtenii.
Vale ii tocmai aduceau „fructul”. Ludovic f cu
semn c ispr vise de mâncat. Un gentilom din
suita lui îi dep rt cu respect fotoliul de mas .
Regele î i chem câinii, se ridic de jos i,
ignorându-i pe to i cei prezen i, p si înc perea
îndreptându-se spre salonul de cavagnol .19
Cuprins de o brusc sfâr eal , Baptistine se
rezem de u orul ferestrei. Sala se golea cu
repeziciune, în vreme ce vale ii strângeau cu
dexteritate resturile cinei, iar medelnicerul se
cea nev zut cu pre iosul s u sipet cu tot.
La bun vedere, micu dom’ oar , bag sama
v plac de adev ratelea c ii, la bun
vedere... i dac’o mai hi s mai v’in i la
Compiègne, tre i p’la noi, st m pi strada
Op relii la num ru’ dou ’ doi... spuser bravii
târgove i, singurii din întreaga asisten în a nu fi
priceput de ce c elu a regelui o cuno tea pe
Baptistine.
Aceasta le mul umi cu un zâmbet larg.
V înso esc pân la calea , Domni oar ! se
19 Joc la mod .
- 111 -
oferi, cu o plec ciune, Richelieu.

Baptistine î i rezem mâna în bra ul lui întins
i se l condus de el ca prin vis, pân la
curtea interioar a palatului.
Dând cu ochii de calea ca str juit de
Ernaudan se Gastagnac i de brigada lui de
cavalerie u oar , respir u urat .
Escorta i-o pe Domni oara de Villeneuve-
Caramey pân la domiciliul ei, porunci Ducele de
Richelieu.
Sluga voastr , Domni oar .
Portiera se închise cu un pocnet sec. Baptistine
i rezem ceafa înfierbântat de pernu ele
matlasate. Se sim ea deopotriv agitat i
ostenit , fericit i disperat .
Ro ile cale tii zuruiau pe pavajul din pietre de
râu. Baptistine î i lipi fruntea de geam ca s
priveasc str zile prost luminate ale Compiègne-
ului. Câ iva trec tori se gr beau spre casele lor.
Tor ele cavaleri tilor le lungeau umbrele. Curând,
caii trecur de la trap la galop întins, semn c
ie iser din ora . Deodat , calea ca se opri în
câmp deschis.
ine h urile calului meu, La Fortune, i
preia conducerea escortei! se auzi glasul
autoritar al lui Ernaudan de Gastagnac.
Gasconul desc lec i se apropie de portiera
cale tii.
Las’ pe mine, c pitane... rânji La Fortune.
A ... îmi permite i Domni oar ... s ... s
... in tov ie... drumul este lung... i... i
- 112 -
voiam s m conving... c ... nu v este team ...

singuric ! se bâlbâi Ernaudan în cadrul portierei
larg deschise.
Baptistine zâmbi i îi întinse mâna. Încurajat de
gestul ei, Ernaudan s ri cât ai clipi în calea ,
rut galant degetele delicate ale tinerei fete i
se instal lâng ea.
D -i drumul, La Fortune! ordon cavaleristul
coborând geamul de la portier .
Die, die... haide i mototolilor c ne deger
fundamentul! r cni La Fortune v dindu- i,
pentru a câta oar , predilec ia pentru acel
cuvânt.
Calea ca porni ca din pu .
Hei, c pitanul meu n-are nevoie de nimic?
Dac are, s -l strige pe La Fortune, care îi st la
dispozi ie! ad ug cu jum tate de glas rotofeiul
cavalerist, galopând pe lâng geamul portierei.
Amuzat i nu prea, Baptistine î i miji ochii.
Enervat de acea obr znicie, Ernaudan î i în
amenin tor pumnul spre La Fortune i trase de
nurul care cobora perdelu ele portierei. Cei doi
tineri t cur pre de mai bine de un sfert de
leghe. În calea nu se auzeau decât harapnicul
vizitiului i galopul cailor. Ernaudan tu i de
dou -trei ori, ca s i fac curaj.
Sunte i confortabil instalat , Domni oar ?
întreb el netam-nesam.
Da, mul umesc, domnule de Gastagnac, oft
Baptistine.
În interiorul cale tii se a ternu din nou o t cere
- 113 -
grea. Ernaudan chicoti încurcat.

Hâm... hâm... sunte i sigur c nu v face
trebuin nimic? Mi-ar... mi-ar face mare pl cere
... v satisfac orice dorin ...
Oh, nu, sunte i prea amabil, domnule de
Gastagnac, dar nu am nevoie de nimic, r spunse
Baptistine, cu glas abia auzit.
Tân rul cavalerist se apropie imperceptibil de
tovar a lui de drum.
Eu... eu... de ieri încoace nu m gândesc
decât la dumneata, Domni oar ... chiar i în
eaua calului tot la dumneata am visat... de altfel
n-am închis ochii toat noaptea i... când azi
diminea Ducele de Richelieu mi-a poruncit s îl
înso esc pân la castelul vostru, ah, Domni oar ,
am s rit în sus de bucurie.
Ernaudan gesticula volubil, dup obiceiul celor
din Sud. Timiditatea i se evaporase ca prin
farmec. În întuneric ochii îi luceau ca doi t ciuni
aprin i. Nu- i mai înc pea în piele de bucurie c
se afl singur cu Baptistine între cei patru pere i
ai cale tii. Baptistine în schimb î i intea cu
înc ânare vârful pantofilor. Încurajat de
cerea ei, tân rul î i petrecu un bra pe dup
mijlocul ei i o strânse n valnic la piept.
Oh, Domni oar ... ... Bapt... m micule...
amintirea ta îmi frige inima... te in iar i în
bra e... sper c te înduri s îmi dai un pupic... te
iubesc, m micule... te iubesc...
Baptistine î i rezem capul de acel um r
puternic b rb tesc, peste care buclele ei blonde
- 114 -
se rev rsau ame itor.

i eu... te... te iubesc... mult.. Ernaudan, oft
Baptistine cu glasul înecat de un uvoi de lacrimi
care se rev rs pe nea teptate într-un torent
disperat, incontrolabil.
iatul r mase ca tr snit.
Dar... dar bine, Domni oar ... ce s-a
întâmplat... Doamne DUMNEZEULE... m-am
purtat necuviincios... i te-ai sup rat pe mine,
nu-i a a?
Ooooh! hohotea Baptistine, prad unei adânci
disper ri care îi pusese un nod în gât,
împiedicând-o s mai poat vorbi... oooh...
sunt... sunt... prea.. nefericit !...
Speriat, Ernaudan se l s cad în genunchi
în fa a f pturii adorate.
Dar de ce, m micule, nu pricep nimic... s-a
întâmplat ceva?... Te-a sup rat cineva... unde...
nu cumva la Compiègne? i cine anume? Spune-
mi, m micule, te implor, spune-mi imediat i oh,
o s -l provoc la duel... o s -l ucid... buc i îl fac...
numai spune-mi numele lui, m micule, te rog,
Baptistine, spune ceva...
Nu... nu... nimeni, ni... nimeni nu mi-a f cut
nimic.
Atunci de ce plângi?
Nu... nu... tiu... nuuu... chiar nu tiu de...
de ce plâng! hohoti jalnic Baptistine.
Ernaudan de Gastagnac se rea ez perplex pe
banchet . Baptistine îl auzi c ofteaz adânc, dar
era prea preocupat de propria nefericire ca s se
- 115 -
mai întrebe de ce era trist înso itorul ei. La

rândul lui, acesta se sim ea dintr-odat prea
lipsit de experien ca s se descurce în
inextricabilul h al sentimentelor feminine i
le deslu easc sensul. Un hop o proiect
brusc pe Baptistine în bra ele c pitanului, ceea
ce avu darul s declan eze o criz i mai grozav
de plâns.
Vreau... vreau... s mor... sau... sau... s
... duc la mân stire! gemu Baptistine între
dou sughi uri.
Um rul lat al lui Ernaudan inspira încredere.
Baptistine se cuib ri ca un copil mic.
Împuns de ghimpele curiozit ii, la primul
popas de po La Fortune întredeschise portiera
cale tii i î i strecur în untru mutra
zâmb rea , pref cut discret .
Sst... pleac de aici! protest Ernaudan.
S vezi i s nu crezi! Unde s-a mai pomenit
asemenea ceva? sta-i b rbat? sta nu e
cavalerist, ci d dac ! se cruci bodog nind La
Fortune de parc în joc ar fi fost îns i onoarea
regimentului.
s aib habar de reac iile declan ate de
comportamentul ei, Baptistine dormea dus pe
um rul lui Ernaudan, zâmbind prin somn unor
priveli ti numai de ea tiute...
Capitolul VIII
- 116 -
Ho! Ho! Am ajuns, c pitane! r cni La Fortune,

convins c folose te un ton suav.
Baptistine tres ri i se trezi, ridicându-se de pe
um rul în epenit de nemi care al lui Ernaudan.
Uitase cu des vâr ire disperarea de mai
adineauri, ba chiar se sim ea cum nu se poate
mai bine dispus . Coborî sprinten din calea ,
tr gându-l pe Ernaudan dup ea.
În salonul cel mare al castelului îi a tepta o
surpriz . Pr bu i fa -n fa , pe câte un fotoliu,
Elisa i Jéodard se întreceau în sfor ituri.
teptându- i pupila i logodnica, Elisa i
Jéodard adormiser în câte un fotoliu din care
acum st teau gata-gata s cad .
Baptistine pufni în râs.
Ah, mi-am f cut griji pentru dumneata,
Domni oar , mi-am trimis oamenii s te caute
prin toate pr liile i b niile din Compiègne.
Zadarnic trud , dup câte v d, de vreme ce îmi
vii acum, în miez de noapte, într-o stranie
tov ie! spuse sec Castillon du Rocher,
scuturându-se cu greu de mole eala somnului,
în vreme ce privirea lui înc înce at de vise î i
intea sever logodnica i pe nepricopsitul de
pit na de cavalerie u oar care se inea ca o
umbr dup ea.
Eu l-am rugat pe domnul Jéodard s te
tepte aici, porumbi a mea, m nelini tea
întârzierea ta la cump turile alea care nu se
mai ispr veau odat , iar gândul c la întoarcere
ai de traversat o p dure colc ind de fiare, de
- 117 -
mistre i i de tâlhari, m b ga în r cori... se

smiorc i Elisa, f când în ascuns semn
Baptistinei c aceasta era versiunea pe care i-o
împ rt ise lui Jéodard.
Oh, Jéodard, dr gu din partea ta c i-ai
trimis oamenii s m caute, dar te asigur c nu
avea nici un rost s o faci... i-l prezint pe
domnul Ernaudan de Gastagnac, care m-a ferit
de orice primejdie i m-a adus teaf pân aici!
spuse Baptistine cu tonul cel mai firesc din lume,
pref cându-se a nu fi observat tonul profund
dezagreabil al logodnicului s u.
Punându- i tricornul la sub ioar , tân rul
cavalerist î i pocni milit re te c lcâiele.
Jéodard se încrunt . O apuc autoritar de bra
pe Baptistine i o trase spre fundul salonului, în
vreme ce Elisa i Ernaudan se m surau din
priviri, str duindu-se totodat s ciuleasc
urechea spre a nu pierde nimic din interesanta
conversa ie a celor doi logodnici.
Trebuie s recunosc, Baptistine, c sunt cum
nu se poate mai surprins, ba chiar ocat, de
atitudinea ta. A a se poart o logodnic ?
Poimâine urmeaz s ne c torim, ori poate ai
uitat? S fi uitat tu dup amiaza noastr de ieri
când m-ai f cut s cred c ii la mine... continu
el, coborând glasul.
Te în eli, Jéodard, n-am uitat nimic! exclam
Baptistine ridicându- i cu un aer nespus de
dr stos neprih ni ii ochi alba tri spre
logodnicul s u.
- 118 -
Ame it de privirea ei, Jéodard se cl tin ca un

om beat i o strânse discret la piept.
A... atunci, scumpa mea, f s m port ca
un logodnic abuziv sau caraghios de gelos, pot s
îmi îng dui s te întreb ce-ai c utat de una
singur la Compiègne i de ce te întorci în miez
de noapte, cu blestematul sta de cavalerist,
antipatic cum n-am mai pomenit, dup tine?
Baptistine î i mu enervat buzele.
„Cinstit-cinstit, complica i mai sunt i b rba ii
tia” gândi ea, luându-l de bra i întorcându-l
cu fa a spre Elisa i Ernaudan.
Dar bine, dragul meu Jéodard, explica ia este
foarte simpl , întreab -l i pe domnul de
Gastagnac, m-am dus la Compiègne ca s -l v d
pe rege! r spunse, cum nu se poate mai firesc,
Baptistine.
Hai? Doamne iart -m ! se înec Castillon du
Rocher.
A a cum î i spun, continu Baptistine.
Majestatea Sa a fost extrem de binevoitoare! Oh,
pentru c ai pomenit de c torie, s tii c
regele a hot rât s î i acorde un titlu nobiliar.
Sper s te bucuri, Jéodard, doar asta î i doreai?
Oh!... A ... ce... ce... se bâlbâi Castillon du
Rocher.
Da, relu imperturbabil Baptistine,
Majestatea Sa î i va trimite o scrisoare cu pecete,
sau a a ceva... Ah, regele este chiar foarte, foarte
dr gu . Buun, acuma tii, da? Asta e! i acum,
drag Jéodard, te rog s nu te superi, începe s
- 119 -
cam ajung oboseala, chiar dac în calea

am dormit, nu-i a a, Ernaudan? Elisa, vino cu
mine s m aju i s m dezbrac. Pe mâine,
Jéodard... conchise tandru Baptistine,
întinzându-i mâna ei micu i delicat .
Jéodard clipea n ucit. Începea s în eleag c
se preg tea s ia de so ie un veritabil fenomen de
care pe zi ce trecea se sim ea tot mai îndr gostit.
Draga mea, hâm... te rog s ier i brutalitatea
întreb rii mele... prostul de mine, de unde s
ghicesc eu c dragostea ce mi-o por i te-a
îndemnat s întreprinzi aceast c torie! Somn
or i vise pl cute scumpa mea, pe mâine, voi
veni negre it s m interesez de tine, murmur el
aplecându-se o clip s s rute galant degetele ce
i se întindeau i îndreptându- i imediat trupul
voinic i an . Baptistine îl privi cu mândrie.
Logodnicul ei avea prestan , nu glum .
La revedere i mul umesc, domnule de
Gastagnac, i se adres tân ra fat cavaleristului,
în timp ce lua de pe o m su un sfe nic.
Ah, se b tu ea cu palma peste frunte, domnul
pitan i cavaleri tii s i sunt de bun seam
osteni i. Buna mea Elisa, ai putea s le g se ti
ni te camere cu paturi confortabile?
P i... ... da, porumbi a mea... desigur...
spuse cam cu jum tate de gur Elisa, c reia
ideea de a se ocupa de atâ ia musafiri
nea tepta i, la acel ceas târziu al nop ii, nu-i
surâdea de fel.
L sa i, doamn Elisa. domnule c pitan,
- 120 -
locuin a mea se afl la numai dou leghe

dep rtare de castelul logodnicei mele. A fi mai
mult decât onorat s v pot g zdui în noaptea
aceasta, dimpreun cu oamenii domniei voastre.
Pentru Ernaudan de Gastagnac, propunerea
Baptistinei avea toate temeiurile s fie mai
atr toare, dar c pitanul era un om cu bun
sim . Duse mâna la inim i se înclin în fa a lui
Jéodard.
V r mânem îndatora i, domnule. S
mergem!
Câteva minute mai târziu, Baptistine adormea
din nou bu tean, sub privirile din ce în ce mai
îngrijorate ale b trânei Elisa care vorbea de una
singur , în timp ce aduna jupoanele, corsetul i
ele trântite neglijent pe parchet de
pupila ei.
Regele... c pitanul... Doamne Dumnezeule,
tiu eu ce tiu, ce i-e i cu ereditatea asta, vai de
mine i de mine, ce pacoste... trebuie s o m rit
degrab ... degrab !
Baptistine avea s î i aminteasc tot restul
vie ii de c toria ei ca de un vis cam tr snit.
Dis-de-diminea , doamna Quentin, „na a”
modei, dac ar fi s d m crezare celor afirmate
lun de lun în paginile „Mercurului galant”20
descinsese din „gondola” ei urmat de lucr toare
care c rau pe bra e mun i de cartoane pline-ochi
cu m suri, dantele, pasmanterii i sumedenie
de rochii gata cusute.
20 Revist parizian la mod .
- 121 -
La scurt timp dup aceea î i f cu apari ia

vestitul peruchier Legros. De prisos s spunem
cele dou celebre personaje, frecventate zilnic
de seniorii de la curte, nu se deplasau decât
pentru sume colosale. Acum se in-vârteau ca doi
titirezi împrejurul Baptistinei ame ind-o i
ucind-o cu o flec real din care ea nu pricepea
mai nimic.
Oh, prive te domnule Legros, ce talie!
Ce gât, doamn Quentin, veritabil alabastru!
Ce minune, e o pl cere s o „balenezi” pe
domni oara!
Nu cumva s pui me e false pe asemenea
bucle de aur!
Ce p rere ave i, domni oar , de materialul
acesta de culoarea nisipului, adic , nu, mai bine
uita i-v la cel perlat! Ah, un moar paietat.
Treisprezece egrete!
Nu, dou bucle erpuite.
Pudreaz , pudreaz , domnule Legros!
Un coc de bucle.
Un puf din pene?
S încerc m boneta fluture.
ase panglici în „trompe l’oeil”!
Mai repejor, feti o, mai repejor, bomb ni
doamna Quentin împingând de la spate pe una
din croitoresele ei, arat -i domni oarei noile
crinoline. Ei, ce spune domni oara? Dore te o
„cupol ”, o „rezem toare”, un „butoi”,
„janseniste”,,moliniste”, „în gondol ”... oricum
rochia de mireas trebuie s aib o amploare de
- 122 -
aproape patru metri.

Baptistine sim ea c se în bu în „corpul”
strâns bestial pe trupul ei. Pe deasupra, fiecare
din cei doi o împungea, o sucea, o tr gea de p r.
Doamna Quentin o în epa cu acele în timp ce,
rat pe o scar , domnul Legros construia pe
capul Baptistinei tot soiul de coafuri fanteziste.
Colac peste pup , din or în or , în acel
furnicar n ucitor d dea buzna un slujitor venit
în goana calului de la castelul du Rocher, de
fiecare dat mai asudat i mai furios pe amorul
st pânului s u. Cu bra ele întinse în l turi, cu
capul strivit de cocurile domnului Legros,
Baptistine se c znea s citeasc tandrele
declara ii de iubire i poeziile închinate ei de
Jéodard.
În sfâr it, pe la ceasurile patru ale dup
amiezii, în parcul castelului p trunse în galop
nebun însu i Jéodard. Avea ochii holba i i un
aer n ucit.
Bap... Domni oar de Villeneuve... ...
unde e logodnica mea? r cni domnul du Rocher.
În apartamentele de sus, domnule Jéodard, e
la prob ! îi r spunse pe acela i ton Elisa pe care
tocmai acea atmosfer agitat începea s o cam
exaspereze.
„Ce t un l-o fi împuns?” se mir ea urm rindu-l
cu privirea cum suia sc rile din patru în patru
trepte, ca fug rit de diavol.
Oh, Baptistine, Baptistine! strig Jéodard i,
uitând de orice convenien , se n pusti în
- 123 -
camera logodnicei sale, d râmându-l pe Legros

din vârful sc rii lui i r sturnând cutiile cu ace
ale croitoreselor.
Doamna Quentin i peruchierul îl privir
reprobator. O fi fost el putred de bogat, în schimb
de bune maniere habar n-avea.
Ei bine, prietene, ce s-a întâmplat? întreb
Baptistine acoperindu- i pudic cu bra ele gâtul
dezgolit pentru prob .
Oh, iertare... ierta i-m ! exclam Jéodard
ro ind ca un colar. Întorcându-se cu spatele la
logodnica lui, îi întinse peste um r un r va
sigilat cu cear ro ie. Baptistine recunoscu
pecetea regelui i desp turi calm hârtia, în
vreme, ce, peste um rul ei, doamna Quentin i
domnul Legros se str duiau din r sputeri s
trag ca ochiul la con inutul misivei.
„Pentru importante servicii aduse coroanei,

acord m cu bun voin titlul de conte domnului
Jéodard Castillon du Rocher, pe tot restul vie ii
sale, precum i pentru fiecare din noii-n scu i ai
descenden ei sale directe, dac va fi s aib .
Contele Jéodard va putea dispune de un blazon
reprezentând dou coarne de cerb pe un fundal
azuriu, sub deviza „Primesc deci dau”
Întocmit la Versailles, ast zi, 30 martie 1745.
Ludovic”
Acuma vezi, drag Jéodard, spuse cu

diabolic senin tate Baptistine, c nu te-am
- 124 -
min it?
Oh, Baptistine, draga mea, te implor, d -mi
un pahar de ap ! M sufoc... gemu Jéodard,
care, cople it de emo ie, se trânti pe o canapea i
i desf cu cu degete nervoase jaboul scrobit al
ii.
Dac a i ispr vit de probat doamn Quentin,
pute i duce s v odihni i; i domnia ta la fel,
domnule Legros.
Baptistine î i încre i amuzant fruntea. Nu i-ar
fi imaginat niciodat c Jéodard ar fi în stare de
asemenea subtilit i. Într-adev r, nici c se putea
formul mai ferm i mai politicoas pentru a se
descotorosi de cei doi „arti ti”.
Desigur, desigur, domnule du Rocher. Am
ispr vit i îndr znesc s n jduiesc c
domni oara este mul umit de toaletele domniei
sale. O s -i las una din croitoresele mele ca
mâine diminea s o ajute s i îmbrace rochia
de mireas , se fandosi doamna Quentin.
Iar eu voi reveni personal ca s o piept n pe
domni oara i s o „pudrez” pentru cea mai
frumoas zi din via a ei! ad ug domnul Legros
sind de-a-nd telea înc perea.
Baptistine îl a tept s trag u a dup el, pufni
în râs i acoperindu- i pudic umerii cu un lung
al de m tase lu o caraf i turn ap din ea
într-un pocal de argint.
Poftim, drag Jéodard, bea. S racul de tine,
ai asudat leoarc . Te por i mai r u ca un copil, ia
te uit în ce hal e ti! În sfâr it, m car acum sper
- 125 -
fii mul umit. Ai titlul pe care i-l promisesem.

Ah, scumpa mea, ce surpriz ! Nu-mi venea s
îmi cred ochilor! Ah! De-aici înainte nu ai a te
mai teme de b nuielile mele, micu a mea
contes . Am deplin încredere în tine. Un singur
lucru nu pricep... Oare ce-o fi vrând s însemne
deviza de pe blazonul meu: „Primesc, deci
dau...”? Poate c este o aluzie la averea mea care
va spori întruna ca s te pot r sf a pe tine,
Baptistine a mea, ca pe o adev rat regin ! Oh,
eu i conte! CONTE! Contele du Rocher... da...
contele Castillon du Rocher, spuse Jéodard i
ridicându-se de pe canapea, o trase de mân pe
Baptistine în fa a unei oglinzi i se privir în
luciul ei.
Baptistine contempla cu înduio are imaginea
logodnicului s u. Jéodard degaja un aer de
reconfortant robuste e fizic i moral . Deodat
i se strânse inima. Bucuria lui copil reasc îi
umplea sufletul de amare remu ri.
„Poate ar trebui s îl avertizez c regele vrea s
ia la curtea lui numai pe mine!” î i spuse ea
cu oarecare regret, pentru c se sim ea legat
suflete te de Jéodard. „Nu. Mai bine nu îi spun
nimic acum. O s -l înduplec pe Ludovic data
viitoare, când o s g tim din nou împreun . O s
în eleag c fiind m ritat cu Jéodard, e foarte
firesc s locuiasc i el cu mine la Versailles.”
Tot f când i desf când planuri în mintea ei,
Baptistine nu observ c Jéodard încetase s mai
admire în oglind reflexul logodnicei sale,
- 126 -
preferind originalul. Chipul îi devenise grav. Se

aplec încet spre ea i tr gând ca din gre eal
alul în jos îi descoperi un um r i î i lipi buzele
de el. Baptistine se înfior i gândul îi zbur într-
o clip la rege i la Ernaudan. Intui ia îi optea
nu era frumos ce f cea, f s i dea prea
bine seama fa de cine era în fond mai vinovat .
A, nu, domnule Jéodard! V rog s respecta i
uzan ele! De-abia mâine ve i avea depline
drepturi asupra ei! se r oi cu indignare Elisa
care tocmai intrase în camer .
O, doamn Elisa... nu mi-o lua i în nume de
u.. dar... ti i... eu... începu s se scuze
Jéodard, adânc ru inat
În eleg, în eleg... am trecut i eu prin multe în
via , domnule Jéodard, a a c te iert... dar
mâine e mâine... asta e! i tu, porumbi o, f bine
i strânge- i alul pe piept, ai s r ce ti, i se
adres sever Baptistinei b trâna guvernant .
Gata, gata... am plecat... hâm, sunte i sigur
nu mai ave i nevoie de nimic, doamn Elisa, i
dumneata, domni oar Baptistine? întreb
ceremonios Jéodard sub privirile glaciale ale
Elisei. Atunci ne revedem mâine. Voi fi aici cu
pu in înainte de miezul zilei, ca s semn m
hârtiile. Pe urm vom pleca spre biseric ,
separat, fiecare în câte o calea , pentru slujba
de la ceasurile dou ale dup amiezii.
Domni oar Baptistine, ve i fi condus spre altar
de v rul meu, domnul Papoule de Grandchamp,
o persoan foarte respectabil , care va fi nespus
- 127 -
de bucuros s împlineasc aceast pl cut

misiune. Dup ceremonie, ve i fi gazda unui
fastuos supeu care ne va reuni pe to i la castelul
du Rocher i... i dup aceea... ei bine, vom
mâne în sfâr it... hâm... singuri... asta e...
doamnelor, am f cut tot ce mi-a stat în puteri ca
fiu pe plac... a adar, pe mâine... pe mâine...
încheie Jéodard luându- i tricornul i
îndreptându-se spre u .
Î i mul umesc, Jéodard, pentru tot... pe
mâine, strig dup el din prag, Baptistine,
trimi ând bezele din vârful degetelor, în urma
logodnicului care cobora sc rile cu vizibil regret.
O, la, la, bietul domn, mi se pare mie sau i-a
pierdut de tot capul dup tine, tic loas mic ! o
cert în glum Elisa, pufnind în râs, nu f
anume satisfac ie.
Ei, da, oft Baptistine pe un ton mai mult
decât filozofic, vezi tu, Elisa, am impresia c de
fapt e foarte simplu s le suce ti b rba ilor
min ile! To i spun i fac acelea i lucruri... i... e
foarte agreabil!
Ce... ce vrei s spui, porumbi a mea?! se
bâlbâi Elisa.
Oh, nimic... nimic... decât c tiu c ... o s -
mi plac foarte mult via a... lâng un b rbat...
Ah, bine... bine... îi mai veni inima la loc,
chiar dac nu de tot, prea bunei Elisa. Hai,
porumbi a mea, îmbrac -te, vino s cin m
împreun , numai noi dou , pentru cea din urm
oar , ad ug cu triste e guvernanta pornind spre
- 128 -
scar .
Da, iubita mea, sosesc îndat , numai c nu e
pentru ultima oar . Noi dou n-o s ne
desp im niciodat . Doar vei locui cu mine i cu
Jéodard! îi strig Baptistine strecurându- i
mutri a pozna prin u a întredeschis , în vreme
ce î i tr gea peste cap o cazac verde.
Da, sigur, dar nu va mai fi la fel! murmur
Elisa, ad ugând ca pentru sine, în timp ce
cobora sc rile: „Copila asta m dep te i
pace!”
Ajuns în vestibulul de la parter, aprinse o tor
i se îndrept spre buc rie.
Ei, ho! Am auzit! Cine Dumnezeu o mai fi?
strig ea auzind c de afar cineva cioc nea
discret în a a cea maro de la intrare.
Aduc un mesaj urgent! r sun o voce cu
accent gascon.
Ah, dumneata erai! Ce mai dore ti, b iete?
deschise u a Elisa, din ce în ce mai agasat de
toate acele vizite intempestive.
Plin de colb din cap, pân în picioare,
Ernaudan de Gastagnac venise înso it doar de La
Fortune, care îl a tepta în fa a peronului, f s
se mai osteneasc s descalece.
Porunca regelui! Trebuie s predau personal
un mesaj domni oarei Baptistine de Villeneuve-
Caramey, spuse politicos Ernaudan, salutând-o
pe b trâna guvernant .
Da, doamn , îi înt ri spusele cu un rânjet La
Fortune. Chiar a a a spus Majestatea Sa, dup
- 129 -
care a ad ugat: „Du-te i tu, bunul meu La

Fortune, ca s i aju i c pit na ul în aceast
dificil misiune!”
Ernaudan de Gastagnac se mul umi s arunce
o privire asasin ordonan ei sale, în vreme ce
Elisa ridica disperat bra ele spre cer.
Bine, bine, suie la primul etaj, c pitane, i
bate la a doua u pe stânga, acolo ai s-o g se ti
pe domni oara Baptistine, iar dumneata, omule,
desc lec i vino s bei ceva cald în buc rie.
Oh, sunte i prea bun , doamn , mai ales c ,
nu-mi spune i pe nume dac v mint, dar pe
cinstea mea, ierta i-m c m încumet, s v-o
spun, mi-au cam degerat nucu oarele.
Regele... din nou Regele... murmur Elisa
îndreptându-se cu pa i gr bi i spre buc rie,
s mai stea s asculte, din fericire, limbajul
cam verde al cavaleristului care i-ar fi înro it
obrajii zbârci i. Hâm... Regele.... toat vânzoleala
asta nu-mi miroase deloc a bine...
„Inimioar ,
De când ai plecat m gândesc numai la tine. Mi-e
sete de râsul t u. i-am preg tit pentru mâine o
surpriz . Un cuvin el din partea ta, trimis prin
acest mesager de toat încrederea, va umple de
bucurie sufletul unui biet ocna , care tânje te
dup ochii t i.
Prizonierul”
Baptistine se apropie de fereastr ca s citeasc

- 130 -
înc o dat biletul de o r itoare tandre e. I se

rea c binecunoscutul glas r gu it îi opte te
la ureche cuvintele dr stoase ale acelui scurt
mesaj. Ridicându- i privirile de pe bucata de
hârtie se întoarse spre Ernaudan care a tepta
trist lâng u . Str lucitori de bucurie, ochii
Baptistinei p reau mai alba tri i mai imen i ca
niciodat .
Las , am în eles, asta e, n-am cum s lupt!
murmur Ernaudan, zdrobit de gelozie.
Oh, prietene! Drag i bunule prieten care ai
tiut s m consolezi cu atâta generozitate ieri.
Nu fi sup rat pe mine. Nici m car nu i-am dat
bun ziua, egoist ce sunt! exclam Baptistine,
ru inat de a se fi repezit s îi smulg
ner bd toare plicul din mân , f când apoi
abstrac ie de prezen a lui. Ca s îl îmbuneze, se
apropie de el i, în ându-se pe vârfuri, îl s rut
pe obraz.
Interzis, b iatul se c zni s î i p streze sângele
rece.
Domni oar , mi s-a cerut s aduc înapoi un
spuns din partea dumneavoastr ! spuse el pe
un ton voit glacial.
Imediat, imediat, într-o secund e gata, se
precipit Baptistine spre o m su de scris.
Înmuie pana de gâsc într-o c limar , r mase
cu ea suspendat în aer i cu capul dat pe spate
ca o col ri în c utare de inspira ie, i de-abia
dup aceea se a ez pe scaun, se ridic , se
rea ez i, în sfâr it, caligrafie în grab câteva
- 131 -
rânduri.
„Drag Prizonierule,
De-abia a tept s fiu iar i singur cu dumneata
i mai ales s g tim din nou împreun . Am furat o
nou re et de la guvernanta mea. E vorba de
secretul unei unci...
Îmi vorbe ti de o surpriz ... m faci
ner bd toare s o aflu.
Sunt foarte ocupat cu c toria mea dar m
gândesc mult la dumneata.
Baptistine
P.S. Cum pentru dumneata nimic nu e greu, fii

bun i acord -i cornetului care î i va aduce acest
bilet gradul de c pitan. Este foarte dr gu i mi-ar
face o mare bucurie. Ah, uitam s î i mul umesc
pentru titlul de conte acordat domnului du Rocher.
Nu- i mai înc pea în piele de bucurie, dar n-a prea
în eles deviza. Ca s i spun drept, nici eu... Nu
face nimic, o s -mi explici când vom fi singuri.”
Baptistine î i reciti cu aten ie textul. ov i

asupra ortografiei a dou sau trei cuvinte,
corect sco ând limba, unul din acele blestemate
participii trecute i, în fine, împ turi satisf cut
hârtia.
Poftim, Ernaudan, po i s duci acest mesaj,
dar stai, mi-a venit o idee... ce-ar fi s cinezi mai
întâi cu Elisa i cu mine? îl întreb Baptistine
întinzând plicul pe care, între timp îl sigilase cu
- 132 -
cear albastr .
V mul umesc pentru invita ie, domni oar ,
dar... nu mi-e foame. i apoi am ordin s m
întorc în galop la Versailles... Suntem gr bi i,
domni oar ! r spunse sec Ernaudan pe când
strecura pre iosul r va într-unu din buzunarele
tunicii sale.
Oh, ce urât te por i, ce r u e ti cu mine! Nu
mai în eleg nimic. i eu care m bucuram atâta
te v d! Hai, spune, ce trebuie s fac pentru a
te vedea din nou zâmbitor i bine dispus?
Ernaudan o apuc de mân .
Baptistine... m micule... ce frumoas e ti...
ce t liu sub ire i ml die i... sunt r u cu tine
din gelozie... gelozia m în bu , mi-a pus aici în
gât un nod amar. Nu m pot împ ca cu gândul
te tiu a altuia, fie el oricât de sus pus,
în elegi? Cât despre logodnicul t u, îmi vine s îl
strâng de gât la ideea c mâine... mâine... va
avea toate drepturile... Oh, m faci s uit de
toate, Baptistine, din pricina ta sunt gata s -mi
uit i de datorie, i de misiunea primit .
Ernaudan o apucase de bra e pe Baptistine i
aproape c o zgâl âia la fiece fraz .
„Ce tot îndrug b iatul sta? se întreba
Baptistine. La ce drepturi se refer ... i de ce e
gelos? Nu pricep. Poate c n-ar trebui s -l las s
in de bra e! Vai de mine, dac ar intra
acum Jéodard, ce i-ar închipui? i... i...
Ludovic ce-ar spune?”
M micule, mi-ai frânt inima, continu
- 133 -
Ernaudan, cum s uit c ai dormit în bra ele

mele...
Un strig t disperat le înghe inima în piept.
Buna Elisa care intrase pe nesim ite în camer ,
se l sase moale pe un scaun de lâng u .
Dumnezeule, ce mi-au auzit urechile? gemu
îngrozit buna guvernant .
Nimic, draga mea te asigur c nu e cazul s
te agi i. Mai bine vino s ne dai de mâncare,
domnul de Gastagnac se gr be te s se întoarc
la Versailles! zâmbi Baptistine s rutând-o
afectuos pe amândoi obrajii ca s-o împace, tiind
b trâna doic nu rezista la gesturile ei de
tandre e.
Bine porumbi a mea dar s tii c nu te mai
scap o clip din ochi, declar ferm Elisa,
aruncându-i lui Ernaudan o privire de smoal .
Baptistine pufni în râs. Îi întinse mâna lui
Ernaudan i îl trase spre buc rie unde La
Fortune înfuleca de-acuma de zor.
Trebuie s fiu cu ochii în patru... pân mâine,
oft b trâna guvernant privind în urma tinerilor
care coborau vesel scara. Dup aceea...
Dumnezeu cu mila!
Capitolul IX
Tr iasc mireasa!
Tr iasc dom’ oara!
Oh, privi i ce frumoas e!
- 134 -
Un înger nu alta!
Tr iasc mireasa!
Tr iasc domnu’ conte!
Baptistine le f cea vesel cu mâna ranilor
buluci i de-a lungul drumului.
Tare mi-ar place s m m rit în fiecare zi! î i
spuse ea, fericit s vad c pentru locuitorii din
Mortefontaine nunta ei se dovedea evenimentul
anului.
tencele î i îmbr caser stradele de
rb toare i î i purtau an ilicele v rgate, de
„siamez ”, i bonetele din muselin plisat . La
rândul lor, b rba ii î i lep daser degrab sabo ii
i ve mintele de zi cu zi i îmbr caser tunici din
postav negru peste c ile din pânz alb pe
care le puneau numai când mergeau la biseric .
Baptistine era ferm hot rât s li se al ture,
dup supeul de la castelul du Rocher, ca s
danseze cu ei un „rigaudon”21. Un hambar aflat
la hotarul dintre domeniile Baptistinei i ale lui
Jéodard fusese amenajat anume în acest scop.
Jéodard avea s le ofere s tenilor un osp pe
cinste, dup care mirii i invita ii domnului du
Rocher urmau s se reîntoarc la castel pentru
supeul de la ceasurile patru ale dimine ii.
Hei, dom’ oara Baptistine, n’o s’te cul i cu
rbatu’ f r’jo i cu noi o âr , hai? strig o
namil de fl u cu o fa simpatic i o claie de
r ro u i cre .
tenii pufnir într-un râs cu subîn eles.
21 Dans popular.
- 135 -
Da’ mai ta i, tu, Albin, nu i’i ru ini?

Nu-l asculta i dom’ oara, pi prostu’aist’.
Baptistine ro i. Îi cuno tea pe to i acei bravi
rani i Albin îi ie ise deseori în cale pe când se
plimba c lare. B iatul nu î i îng duise niciodat
vreo necuviin , de i Baptistine sim ise deseori
ochii lui o frigeau. În orice caz, acum fl ul
rostise în gura mare exact ce gândea ea.
Baptistine întoarse capul spre un grup de femei,
ceva mai placide.
Mai da i-ne, dom’le, conte, mai da i! strigau
copiii alergând în întâmpinarea cale tii lui
Jéodard.
Baptistine î i scoase capul prin portier s
priveasc spre atelajul logodnicului ei. Aceasta
zvârlea cu generozitate poporului adunat s -i
vad trecând pe miri, pumni întregi de b nu i, de
un sol.
Mul umim, Monsignore!
i mie, i mie, Excelen !
Jéodard se umfla în pene. Ziua acea marca
apoteoza succesului s u. Portiera cale tii lui
mirosea pl cut a vopsea proasp , de la noul
blazon zugr vit în culori str lucitoare; Jéodard
privi în urm i cu vârful degetelor trimise o
tandr s rutare Baptistinei.
Ce noroc pe tine, scumpa mea, ai un so
frumos, bogat i nebune te îndr gostit de tine!
uitam la el adineauri pe când semna
contractul de c torie. Mi-a pune capul c n-a
auzit nici o iot din discursul domnului Baton i
- 136 -
din enumerarea somptuoasei dona ii pe care i-a

cut-o. Oricum, iat -te îmbr cat în aur, din cap
pân în picioare! spuse zâmbind doamna Le
Normant d’Etioles care o înso ea pe mireas
împreun cu domnul Papoule de Grandchamp.
Baptistine nu-i r spunse. Înc de diminea ,
zeflemelele Jeanne-Antoinettei o agasau i
începuser s o calce pe nervi. Oft , hot rât s
nu- i strice dispozi ia în acea zi senin i cald ,
prima de acest fel din acel an.
Nunta mea a adus prim vara! opti ea
observând c peste noapte mugurii începuser s
plesneasc i c ciripitul vesel al p relelor
înso ea ur rile ranilor.
Ha, ha, Baptistine a devenit poet ! Ce
nostim e ti, scumpa mea... haide, spune-ne,
ti fericit ? întreb doamna Le Normant
d’Etioles aranjând, cu un gest în aparen
afectuos, unul din cele trei buche ele ale miresei.
Bineîn eles c este fericit , drag doamn Le
Normant numai c pentru ea aceasta este o zi cu
totul special i este emo ionat , ca noi to i de
altfel! Eu unul m simt de parc mi-a cununa
propria odrasl ! remarc cu blânde e bunul
domn Papoule de Grandchamp, mângâind
afectuos mâna Baptistinei. Aceasta îl privi cu
recuno tin . Ziua începuse a a de bine... de ce
trebuia s se enerveze tocmai acum?
Simpaticul t u so te-a l sat iar i singur ,
Jeanne-Antoinette? întreb pe nepus mas
Baptistine.
- 137 -
Doamna Le Normant tres ri în epat .

Nu, draga mea, bietul...
... i dragul de el este mereu r cit! îi lu
Baptistine vorba din gur , râzând în hohote.
Domnul Papoule le privea fermecat, pe cele
dou tinere i frumoase femei, care, i se p rea
lui, erau cele mai bune prietene din lume. Ce-i
drept, acum Baptistine zâmbea cum nu se putea
mai dr la Jeanne-Antoinettei. De fapt, nici nu
se deslu ea prea bine ce se petrecea în sufletul
u. La rândul ei, cuprins poate de remu ri,
doamna Le Normant îi lu afectuos mâinile într-
ale ei.
Tr iasc mireasa!
Tr iasc mirii!
Cele dou cale ti d dur ocol pia etei din fa a
bisericii, în uralele mul imii adunate acolo înc
de diminea . Jéodard coborî sprinten din
atelajul lui, f cu un semn dr stos logodnicei
sale i punându- i tricornul sub bra , se îndrept
cu pa i mari spre biseric , urmat, de Elisa care
cea pe „soacra”.
„Îl iubesc... da, îl iubesc,” î i spuse Baptistine,
cu inima b tând de ner bdare, „ i voi fi so ia
lui...”
Fi i bun i coborâ i, frumoas domni oar !
Baptistine tres ri, smuls din visare de glasul
domnului Papoule care îi întindea amabil bra ul.
Dinaintea portalului bisericii, cu o halebard în
mân , îi a tepta an Blaisois. În interiorul
sfântului l ca , o prea cucernic fat b trân din
- 138 -
parohie, domni oara Barbe Dondaine, atac la

orga cu pedale primele m suri ale unui mar
nup ial. Baptistine se preg ti s descind la
rândul ei din calea .
Nu mi-ai r spuns, Baptistine, e ti sau nu pe
deplin fericit ? opti Jeanne-Antoinette apucând-
o de cot.
Of, pis loag mai e ti, Reginu !... se
impacient Baptistine.
Un nea teptat tropot de cai tulbur lini tea
pie ii. Ernaudan i cavaleri tii lui escortau un
somptuos cupeu în care nu se afla nimeni.
Transpirat i plin de praf, Ernaudan desc lec
lâng calea ca miresei, arunc Baptistinei o
privire grea de repro uri i, cu aerul sumbru i
disperat al cuiva c ruia i-a pierit bucuria de a
mai tr i, intr gr bit în biseric .
Baptistine ro i i încerc s i elibereze cotul
din încle tarea prietenei sale. Nemiloas , aceasta
o strânse i mai ferm.
Tic loas mic ! Te m ri i cu un b rbat care te
ador , dar tu, tu pe cine iube ti cu adev rat?
murmur Jeanne-Antoinette în vreme ce afar , în
fa a bisericii, domnul Papoule a tepta ner bd tor
le vad ispr vindu- i otelile. Bravul b rbat
nu se putea împiedica s nu- i spun c nu prea
era nici momentul i nici locul potrivit pentru a
oferi un ultim „sfat” unei tinere mirese.
Ascult , Jeanne-Antoinette, ai început s m
plictise ti cu interogatoriul sta. Dac n-ai ce
face, ocup -te de b rbatul t u. De altfel nu
- 139 -
în eleg de loc unde ba i, r spunse agresiv

Baptistine.
Serios? Atunci f bine i spune-mi cum de ai
izbutit s ob ii un blazon pentru Jéodard...
replic perfid Jeanne-Antoinette.
Po i fi sigur s nu scriind poezii de trei
parale în care pl cere rimeaz cu durere i nici
semnându-le „Ochi de aur”! izbucni Baptistine.
Doamna Le Normant p li.
„Tic loasa mic ! Va s zic a citit biletul trimis
de mine regelui. Dar oare cum i unde? S i-l fi
ar tat el? Ah, o s mi-o pl teasc !” î i spuse în
sinea ei Jeanne-Antoinette, livid de furie.
Încântat s constate c o l sase f replic ,
Baptistine îi întoarse spatele i coborând din
calea , u oar ca un fulg, îl lu gra ios de bra
pe domnul Papoule.
Vai, da’ frumoas mai este!
i înduio tor de nevinovat !
Al naibii Jéodard!
Cu ochii pleca i, Baptistine p ea spre altar
întov it de murmurele admirative ale celor
prezen i, în timp ce domni oara Barbe Dondaine
cl mp nea tot mai energic la instrumentul ei cu
foale. Mireasa plutea ca într-un vis pe dalele
neregulate i tocite de vreme ale b trânei biserici.
Porumbi a mea, porumbi a mea, hohoti Elisa,
s î i poat st pâni lacrimile de fericire, în
timp ce se precipita s o conduc pe Baptistine
lâng Jéodard.
Tân ra fat sim i c logodnicul ei o prive te
- 140 -
cald i admirativ. Ce-i drept, era superb în

rochia ei, „à la française”, din satin brodat de
culoarea paiului, brodat cu fire multicolore de
tase. În partea din spate, faldurile rochiei se
rev rsau somptuos într-o tren princiar , iar în
fa se mulau strâns pe bust, volanul corsajului
sând s se întrevad un decolteu ame itor.
Baptistine ridic ochii spre Jéodard, încântat de
cât de bine îl prindea costumul lui de catifea
vi inie.
Tare frumo i mai sunt împreun , ca ni te
turturei!
Domni oara Barbe ispr vise de chinuit urechile
enoria ilor. În a teptarea parohului, toat lumea
schimba impresii despre miri.
Baptistine întoarse capul i îl z ri pe Ernaudan
care, rezemat de confesional, o privea int , în
vreme ce înd tul lui, La Fortune c sca de-i
trosneau f lcile.
„M întreb de ce o fi venit cu o calea ca goal ?
îl fi trimis regele dup mine... Asta s fie
surpriza?... Ah, nu, nici nu m gândesc s îl
sesc pe Jéodard într-o zi ca asta!” î i spuse
Baptistine zâmbind amabil ofi era ului.
Jéodard o smulse din gândurile ei, luând-o de
cot i ridicând-o în picioare. Întreaga asisten îi
imit într-un adev rat concert de scâr âieli de
scaune.
Baptistine î i aranja faldurile fustei peste
enorma crinolin . Clopotele r sunau vesel.
Emo ionat din cale afar , p rintele Hyacynthe î i
- 141 -
cu intrarea în biseric precedat de Blaisois i

de doi cori ti i se îndrept spre altarul unde îl
teptau mirii.
Baptistine zâmbi preotului.
Acesta tu i ca s î i dreag glasul:
Dragi fra i, ne preg tim a adar s celebr m
cu bucurie cununia religioas a domni oarei
Baptistine de Villeneuve-Caramey care a crescut
aici, sub ochii no tri, ai tuturor, la Mortefontaine,
apoi a plecat la pensionul doamnelor Ursuline, de
unde s-a reîntors orfan ...
Întristat de acea rememorare, Baptistine î i
plec fruntea.
... cu atât mai mult ne bucur m s tim c
i-a g sit o nou familie alegându- i un so al
rui renume i ale c rui înalte virtu i morale i-
au câ tigat pe drept titlul de noble e acordat de
Majestatea Sa Regele Ludovic al
cincisprezecelea...
rintele Hyacynthe î i plimb satisf cut
privirea pe deasupra capetelor asisten ei. G sise
tonul potrivit i sim ea c enoria ii îl ascult cu
aten ie!
„Inimioar ... inimioar ... mi-e dor de tine...” i se
ru Baptistinei c opte te cineva.
Amintirea glasului r gu it al regelui o f cu s
suspine în bu it. B nuind c triste ea ei se
datora cu totul altor motive, Jéodard o lu
tandru de mân , sub privirile comp timitoare ale
preotului.
„Cred c totu i a fi preferat ca în locul lui s se
- 142 -
afle Ludovic”, î i spuse Baptistine privindu- i

logodnicul. O clip i se p ru c acesta avea
tr turile regulate i ochii catifela i i expresivi
al regelui i îi zâmbi dr stos. Jéodard îi strânse
degetele. Baptistine se trezi din visare. P rintele
Hyacynthe î i îndrept ochelarii pe nas i lu din
mâinile lui Blaisois care i-l întinse cu mult
respect, ceaslovul de c torii.
Domni oara Barbe chinui din nou orga ei cu
pedale. Baptistine pricepu c urma cununia
propriu-zis . O spaim incontrolabil îi cuprinse
inima, care începu s -i bat nebune te. Se
întoarse s vad dac cei din biseric îi observase
panica i d du cu ochii de Ernaudan care îi f cu
un semn discret cu mâna, numai c ea nu
în elese ce anume inten iona s îi comunice
cavaleristul.
„În numele Tat lui, al Fiului i al Sfântului
Duh, Amin...”
Baptistine se uit din nou la p rintele
Hyacynthe i î i f cu gr bit semnul crucii, cu o
întârziere de câteva secunde fa de restul
asisten ei. Lacrimi de enervare îi înecau frumo ii
ochi alba tri. Jéodard privi i el crunt în direc ia
lui Ernaudan.
Hâm, ce caut aici sold elul sta nenorocit?!
mârâi el.
Sst! sst! îl potoli p rintele Hyacynthe, c ruia
acei logodnici începeau s i se par din cale afar
de agita i.
Baptistine î i l b rbia în piept. P rea o
- 143 -
sfânt din c ile de rug ciuni. Str tând

vitraliile bisericii, razele soarelui îi nimbau p rul
în mii de culori. Fascinat, Jéodard nu- i putea
lua ochii de la logodnica lui.
Turn capit operiat et spunsus alloquens cos
interrogat ut sepuitus... relu p rintele
Hyacynthe, înainte de a trece la clasica formul
ritual .
V afla i aici ca s v uni i vie ile în fa a
sfântului altar?
Da, domnule! r spunse limpede Jéodard,
având grij s evite vulgara formul „domnule
preot”, folosit de oamenii de rând.
„Dup cin ne vom duce s dans m i... dup
aceea m voi reîntoarce la castel, rezemat de
um rul lui, ca în calea , cu Ernaudan.
Slujitorii vor stinge f cliile i... va începe noaptea
nun ii noastre... dar, dar dac în locul lui ar fi
fost Ludovic sau Ernaudan? Oh, Ludovic... de ce
nu pot s m m rit cu el... i dac el vrea s
locuiesc în preajma lui... Dumnezeule, ce va
spune Jéodard...” se gândi Baptistine, sim ind c
i se usuc gâtul. Îngrozit , î i împreun mâinile.
Copila mea, în eleg, c te rogi i faci foarte
bine, totu i trebuie s îmi r spunzi la întrebare,
rosti cu blânde e p rintele Hyacynthe.
Baptistine ridic ochii. Jéodard o privea
nelini tit.
Poftim? Iertare... m-a i întrebat ceva, p rinte?
Da, copila mea, te întreb pentru a treia oar :
afla i aici ca s v uni i vie ile în fa a sfântului
- 144 -
Altar?
Da, da, domnule! se gr bi s r spund
Baptistine.
Jéodard r sufl u urat. Copili a acea îl f cea s
i piard min ile. Î i lipi cotul de al ei. Baptistine
în capul spre el. Contactul cu bra ul cald al
logodnicului s u o readuse la realitate i,
schimb toare cum îi era felul, îi zâmbi
încrez toare: îl iubea pe Jéodard i nu mai dorea
se m rite decât cu el.
V m rturisi i credin a i apartenen a la
religia catolic , apostolic i roman ? continu
rintele Hyacynthe.
Da, domnule, r spunse Baptistine, la unison
cu Jéodard.
Tân ra fat începea s î i piard r bdarea.
rintele Hyacynthe era de-a dreptul pis log.
Prea lungea slujba.
V afla i aici de bun voie i nesili i de
nimeni?
Da, domnule, repetar Baptistine i Jéodard.
Mireasa era din ce în ce mai absent , aten ia
fiindu-i ab tut de gândurile ce nu-i d deau
pace, bântuind-o ca un uragan.
„În curând voi fi singur cu Jéodard... dar
singur am fost i cu Ludovic... ce... ce s-ar fi
întâmplat dac nu trebuia s cineze în public?”
Baptistine î i pip i gâtul... îi era cald i se
întreba dac nu are febr .
N-ai nimic draga mea, mai e pu in i plec m
acas la noi, murmur dr stos Jéodard
- 145 -
aplecându-se spre ea.

Baptistine îi zâmbi tandru.
Cre tini aici de fa ... afla i c nu s-a publicat
nic ieri vestea c toriei Domni oarei Baptistine
de Villeneuve-Caramey cu domnul conte Jéodard
Castillon du Rocher, deoarece am ob inut de la
Monseniorul arhiepiscop dispensa celor trei
anun uri, dat fiind notorietatea mirilor. V
comunic m a adar hot rârea lor de a se uni sub
auspiciile prin sfânta leg tur a cununiei, i v
cerem tuturor s declara i acum i aici dac ave i
cuno tin de vreo piedic ce ar face cu
neputin celebrarea legitim a acestei c torii,
amintindu-v c pe acela care are cuno tin de
a ceva i nu ne-o va dezv lui îl pa te
excomunicarea.
Baptistine începu s i scuture picioarele
amor ite. Cinstit-cinstit, p rintele Hyacynthe o
lungea peste m sur .
„Asta nu mai e o cununie, ci slujba cea mare de
duminic !” î i spuse ea.
Dup ce rosti cu glas monocord acea obligatorie
formul sacramenal , p rintele Hyacynthe zâmbi
i plimb o privire satisf cut pe deasupra
elegantei asisten e. În biseric domnea o t cere
cu adev rat religioas . Blaisois se apropie
respectuos cu pernu a de catifea pe care se aflau
verighetele. Preotul le f cu celor doi logodnici
semn s îngenuncheze. Baptistine î i lipi fruntea
de rezem toarea de lemn.
Jéodard îi lu cu emo ie mâna alb i delicat
- 146 -
pe care ea i-o încredin a pentru tot restul vie ii.

Baptistine îi privi pielea bronzat i degetele
puternice, b rb te ti.
„Cu mâna asta o s m mângâie... Dar dac era
mâna lui Ludovic? Oh, Jeanne-Antoinette avea
dreptate, sunt un monstru... ar trebui s m
rog... da, s m rog... iart -m Doamne... e cea
mai frumoas zi din via a mea...”
Sp it , c indu-se pentru gândurile p toase
care o tulburau în acele clipe sfinte, Baptistine î i
înfipse mai tare b rbia în piept.
Întrucât nu exist nici o piedic în calea
celebr rii acestei ceremonii... relu p rintele
Hyacynthe, ridicând bra ul ca s îi binecuvânteze
pe cei doi miri...
Ba da, opri i cununia! tun un glas de
rbat.
To i cei prezen i în biseric încremenir .
Capitolul X
Opri i aceast cununie... ea nu poate fi

binecuvântat ! repet necunoscutul pe un ton i
mai autoritar.
Întreaga asisten îi privea cu gura c scat pe
intru ii care d duser buzna în biseric i se
opriser sub o arcad lateral .
Baptistine p rea preschimbat în statuie.
Jéodard o apuc protector de bra .
Pf! Cineva vrea s ne fac o glum proast ! îi
- 147 -
opti el mai mult ca s i dea singur curaj.

Tân ra fat nici nu-l auzi. Încordat ca un arc,
privea spre intrare, încercând s descopere „cine
anume” întrerupsese ceremonia.
„Inimioar , i-am preg tit o surpriz pentru
mâine...”, glasul regelui îi r sun obsedant în
urechi.
„S fie porunca regelui?... Oh! S se fi r zgândit
Ludovic? Dar de ce?” se întreba Baptistine cu
inima b tând s -i sparg pieptul. Oricât i-ar fi
dorit s descopere identitatea intru ilor, îi era cu
neputin s o fac . Str inii se înc ânaser s
mân în penumbr .
Cu ce drept tulbura i pacea acestui sfânt
ca i sfânta tain a cununiei!? exclam cu
indignare p rintele Hyacynthe c ruia îi
trebuiser câteva secunde ca s i revin din
stupoare i s î i recapete glasul.
Cu dreptul, domnule... c este dreptul nostru
o facem! relu acela i glas trufa în care
zb tea i o und de imperceptibil emo ie, ce
nu sc urechilor atente ale celor din biseric .
Baptistine p li. B rbatul care vorbise cu acea
calm insolen se desprinse lent din grupul
tovar ilor s i. Mai înalt cu un cap decât to i cei
din biseric , î i inea cu obstina ie chipul în
umbra coloanelor.
Ierta i-ne, domnule dar fi i încredin at c
numai con tiin a ne-a îndemnat la acest suprem
demers! rosti cu glas blând i conving tor un
personaj aflat în spatele cavalerului cel înalt.
- 148 -
Ei bine, atunci apropia i-v i spune i ce ave i

de spus, dar oricine a i fi, v amenin m cu
excomunicarea dac din r utate i f temei
dori i s împiedica i aceast c torie! r cni
rintele Hyacynthe care î i venise în fire i
intea amenin tor bra ul în direc ia
necunoscu ilor.
„Porumbi a mea... Dumnezeule... ah!” gemu
trâna Elisa ag ându-se cu atâta disperare de
bra ul domnului Papoule încât îi smulse
broderiile de pe mânec . Cu excep ia Elisei,
nimeni altcineva nu se clinti, de parc o plas de
plumb ar fi c zut peste întreaga asisten ,
paralizând-o.
Cei doi necunoscu i ie ir de dup coloana
masiv de piatr desprinzându-se de grupul altor
trei b rba i care p reau s îi înso easc i care î i
încruci ar bra ele i se postar în fa a portalului
principal, cu inten ia evident de a bloca ie irea.
Un fream t str tu mul imea invita ilor. Nu
cumva era o capcan ? Dac aveau de-a face cu
tâlhari i uciga i de drumul mare?
Baptistine î i duse instinctiv mâna la gât.
Jéodard o cuprinse de îndat pe dup umeri cu
un gest deopotriv posesiv i protector.
Cu tricornul pus sub bra , cei doi b rba i
înaintau, cu pas mar ial spre altar. Cizmele lor
sunau energic pe dalele de piatr . Toat lumea
i inea respira ia. Hainele pr fuite ale
necunoscu ilor dovedeau c b tuser cale lung .
Baptistine gemu stins. O raz de soare îi izbise în
- 149 -
plin chip pe cei doi cavaleri. Iri ii verzi ai celui

mai înalt o str fulgerau imperios. În urma lui,
cel lalt necunoscut îi zâmbea cu blânde e i
afec iune.
Ajutor... S ri i... Ajutor... Fantome! începu s
urle Elisa cuprins de o spaim nebun .
Baptistine voi la rândul ei s spun ceva, s
strige. Se cl tin sub privirea autoritar a
cavalerului cel înalt i în ându- i bra ele b tu
cu ele aerul, ca o p pu dezarticulat . Absida
bisericii prinse a se roti nebune te împrejurul ei.
Jéodard întinse bra ele s o sus in , dar
cavalerul cu ochi verzi se i repezise s o prind .
Îmbrâncindu-l cât colo pe nefericitul logodnic, o
lu sus pe Baptistine care le inase i o a ez
dr stos într-o stran .
Micu a mea... vino- i în fire, se poate?...
Micu a mea... treze te-te... murmura el în timp
ce tovar ul s u îngenunchea i el la picioarele
fetei, luându-i cealalt mân i s rutându-i-o.
Oh, Doamne, nu e cu putin ... duhuri,...
duhuri... aah! Nevast ! începu s r cneasc la
rândul lui Blaisois, tremurând ca apucat i
mutându- i ca nebun privirile de la cei doi
necunoscu i la mireasa le inat . În cele din
urm , cinstitul paracliser sc din mân
halebarda de fier care se izbi de pardoseal cu
zgomot asurzitor i se repezi zbierând spre
sacristie, în c utarea nevestei lui. Lumea începea
se agite.
Baptistine... micu a mea... dulcea a mea...
- 150 -
minunea mea... treze te-te... suntem noi... nu ne

recuno ti? opteau cei doi cavaleri, f s ia în
seam ipetele i vacarmul declan at de prezen a
lor.
În strane i chiar în b nci, invita ii se ridicau în
picioare încercând s vad ce anume se petrecea
în altar.
Copii... copiii mei... voi sunte i? Nu pot s
cred! începu s plâng p rintele Hyacynthe
alergând cu pa i m run i spre cei doi
necunoscu i.
Da domnule nu v în eal privirea, noi
suntem, ne-am întors! r spunse b rbatul cel
blond ridicându-se de jos.
Un zumzet confuz travers biserica. Jéodard i
invita ii lui urm reau cele ce se petreceau sub
ochii lor cu uimirea unor persoane tefere la minte
care se trezesc pe nepus mas într-o cas de
nebuni. În schimb, cele câteva familii
artistocratice prezente renun au pentru o dat
deta area impus de înaltul lor rang i se
interpelau care mai de care.
Oh, nu!
Imposibil, prietene!
Ba da, pe onoarea mea!
I-am recunoscut pe dat !
Parc muriser !
Pe dracu’, disp ruser !
Au lipsit cinci ani!
Or fi ni te duhuri de-ale lor!
Ba nu, sunt chiar cei doi fra i!
- 151 -
Da, blondul i brunetul!

S n-am parte de str mo ii mei, ei sunt!
Nu te jura, prietene!
De necrezut, fra ii de Villeneuve-Caramey!
Oh, Floris... tu... tu... Floris... Adrien...
murmur Baptistine deschizând ochii, i
întinzându- i mâinile spre fra ii ei pe care dup
cinci ani de absen îi reg sea înc mai chipe i i
mai falnici decât îi p strase în amintire.
Da, ei erau, ei... Floris... Floris, cu buclele-i
negre legate neglijent, cu o fund ... Floris, cu
ochii verzi sc tori, cu obrazul bronzat i
maturizat, br zdat de o cicatrice adânc ,
rturie a primejdioaselor peripe ii înfruntate de
fra ii Villeneuve în acei lungi ani. Desprinzându-
se de Floris, Baptistine se întoarse spre Adrien,
adoratul ei frate mai mare pe care îi respectase
din fraged pruncie pentru în elepciunea lui
ie it din comun, i îi mângâie dr stos buclele
aurii-ro cate.
Oh, Adrien... tu... tu, Adrien... visez.... Nu se
poate! oft ea trecându- i degetele peste ochii
viorii ai fratelui s u de la care î i lu cu greu
privirea ca s se întoarc iar i spre Floris, de i
un sim mânt de nel murit sfial o cuprindea
de cum îi întâlnea privirea, chiar dac el o
contempla cu adora ie.
Pe cinstea mea, a a-i, ei sunt, domnul conte
Adrien i domnul cavaler Floris! strigau ranii
care, aflând vestea, d dur buzna în biseric .
Io’te-i! Dom’ orii no tri! S-or întors!
- 152 -
S d m acatist Sfântului Vasile!

Toat lumea vorbea deodat , to i comentau
miraculoasa întâmplare.
Potoli i-v , oameni buni, potoli i-v !
În zadar se c znea p rintele Hyacynthe s fac
lini te în sfântul l ca .
Ia te uit , ia te uit , s-au întors la anc, poate
acum lucrurile vor lua o alt întors tur !
murmur Jeanne-Antoinette mototolind nervos
între degete o batist fin de dantel .
Dup câte miros eu c pitane, asta-i cununie
cu cântec! morm i La Fortune la urechea lui
Ernaudan, care, prudent, prefera s a tepte
evolu ia evenimentelor.
Doamne cât v-a i schimbat, fr iorii mei
dragi! zâmbi printre lacrimi tân ra mireas .
Iisuse, Marie, s-au f cut b rba i în toat
firea, porumbi a mea, rosti cu mândrie Elisa
dându- i capul pe spate ca s -i poat cerceta în
voie pe Floris i Adrien.
Da, doi chipe i fl iandri p siser Fran a ca
se reîntoarc acum maturiza i, o eli i la trup i
la suflet, cu bra ele vânjoase i priviri dârze de
rba i neînfrica i.
La rândul lor, cei doi fra i se uitau cu uluire i
admira ie la Baptistine, pe care o l saser
copili i o reg seau domni oar . i înc ce
domni oar ! Frumoas foc! Îndeosebi Floris nu- i
putea lua ochii de la acea superb necunoscut
cu iri i azurii i o nepre uit coroan de cârlion i
de culoarea mierii.
- 153 -
Va s zic noi nu cont m nici cât o ceap

degerat ! tun deodat o voce de bas, sub
arcadele de la intrare.
Toat lumea întoarse capul într-acolo. A adar,
surprizele nu se ispr viser .
Vai, Feodor... Li Kang... prieteni... Grégoire,
bunul meu Grégoire! exclam Baptistine
ridicându-se din stran i precipitându-se spre
tovar ii de drum al fra ilor ei.
St pân micu , la plecare am luat într-un
cule un pumn de p mânt de la Mortefontaine.
tiam c o s ne revedem! strig Feodor în vreme
ce o lacrim grea se scurgea din unicul s u ochi
pe chipul fioros br zdat de cicatrice.
Oh, Libelul Albastr , am fost purta i pe
coada de spum a virtuosului dragon care s-a
milostivit s ne aduc înapoi la tine, în ara
dimine ilor lini tite, murmur Li Kang Yuin, în
limbajul lui înflorit, cl tinându- i alene codi a.
Baptistine... micu a mea Baptistine! hohotea
Grégoire, b trânul intendent cu p rul ca neaua.
Respectabilul slujitor era atât de emo ionat
încât pentru o dat uitase de etichet , tocmai el
care de obicei î i teroriza în materie de protocol
st pânii, mult mai pu in stric i decât el la acest
capitol.
Oh, dragii i bunii mei prieteni! spuse
Baptistine s rutându-i pe rând, cu efuziune. Ce
fericire, ce surpriz minunat , n-am cuvinte s
spun ce simt...
Ciudat! N-am mai pomenit a a ceva! Mireasa
- 154 -
îi s rut pe servitorii fratelui ei! opti cu

stupefac ie un burghez între dou vârste.
S -mi fie cu iertare, domnule, dar domnii
Feodor, Grégoire i Li Kang nu sunt servitori, ci
fo ti preceptori ai castelanilor no tri! protest
madam Marie, brut reasa din Mortefontaine.
Ciuda i perceptori i ciudate moravuri! Pe
cinstea mea, Balthazar, încep s m întreb dac
Jéodard du Rocher face bine c se însoar cu
mucoasa asta! spuse acru so ia burghezului
contemplând cu ostentativ dezgust toate acele
initimit i de prost gust.
Îmi pare r u pentru dumneavoastr , doamn ,
înc n-a i aflat, dar fra ii Villeneuve-Caramey
se poart altfel decât oamenii de rând! replic
în epat madam Marie, care nu se intimida cu
una, cu dou .
Stima i enoria i, fi i buni i a eza i-v la
locurile voastre! Ne afl m în casa Domnului i nu
într-un salon! strig din ce în ce mai disperat
rintele Hyacynthe.
F ceva, p rinte! îl implor Jéodard,
exasperat de acele interminabile îmbr ri i de
mb ul de nedescris declan at împrejurul lui.
Oh, Feodor, tâlharule! Li Kang, co carule! i
dumneata, Grégoire!... bunul meu Grégoire!
gemea Elisa aruncându-se pe rând în bra ele
vechilor ei prieteni.
Unde a i fost pân acum, fr iorii mei dragi?
Din ce dep rt ri veni i? Tr i cu adev rat ori e
totu i un vis! întreb într-un târziu Baptistine
- 155 -
inându-i de câte o mân pe Floris i pe Adrien.

Venim din ara lui Li Kang, r spunse Floris.
Cum? Din China? exclam stupefiat
Baptistine.
Oh, a i auzit?
Ce-au spus, ce-au spus?
Cic ar veni din China!
Aha! Vin din China! oteau neîncrez tori
burghezii din biseric .
Iisuse! i... i unde e China? gemu Elisa.
P i... China e... în China! îi r spunse încurcat
Grégoire.
rintele Hyacynthe î i ridic disperat bra ele
spre cer. Circul acela n-avea s se ispr veasc
niciodat .
S ri i! Ajutor! Asasinul! Ho ul! Ajutor! url pe
nepus mas Domni oara Dondaine. În biseric
se f cu brusc lini te. Toate privirile se îndreptar
spre cucernica organist . Cu sc fârlia goal ,
cheal i lucioas ca un ou de Pa ti, nenorocita
se c rase pe harmonium i, cuprins de o
veritabil criz de isterie, trop ia pe clapele
instrumentului care emitea un soi de miorl ituri
pe cât de stranii pe atât de dezagreabile.
Speriate, femeile din biseric începur s ipe.
Câteva le inar , când o mogâldea neagr trecu
ca un fulger prin mul ime, s rind de pe um rul
pe capetele celor din biseric , ag ându-se de
câte o crinolin sau rostogolindu-se printre
picioarele b rba ilor. Îngrozi i, copila ii care îl
asistau pe preot la slujb , aruncar cât colo
- 156 -
delni ele i se refugiar zbierând în altar.

Vade retro satanas... dac e ti un spirit al
ului... piei satan ... piei... nu pâng ri casa
Domnului! înfrunt cu curaj preotul strania
ptur , f când cruci gr bite ca s alunge duhul
necurat.
Ajunge, Georges-Albert, potole te-te! porunci
sever Floris.
Oh, Georges-Albert, scumpul meu! exclam
Baptistine deschizând larg bra ele unui animal
bizar, îmbr cat dup ultima mod , cu redingot
i tricorn.
Asta e o maimu ! strig o feti . O recunosc,
doar am acas o carte cu maimu e desenate!
Taci din gur ! se r oi enervat mama feti ei,
plesnind-o scurt peste gur .
Oh, Georges-Albert, ce fericit sunt s te
rev d!
„Dac -ar fi cu adev rat a a, te-ai fi interesat
pân acum de soarta mea i nu a i fi uitat cu
to ii de mine!” î i spuse am rât maimu oiul,
catadicsind totu i s oc ie un s rut sonor pe
obrazul trandafiriu care i se oferea.
Georges-Albert se considera egalul oamenilor.
i poate c nu gre ea. Acel anim lu iste ,
înzestrat cu o subtil inteligen , î i urmase cu
devotament st pânul, pe Floris, în toate
peregrin rile lui i trebuie s recunoa tem c nu-
i lipsea decât, vorbirea, ca s se poat m sura cu
oamenii. Zâmbind pân la urechi, îi întinse
Baptistinei cadoul lui de bun-g sit: bone ica i
- 157 -
peruca Domni oarei Barbe.

Vai, Georges-Albert! pufni în râs tân ra fat .
Nu i-e ru ine! îl cert Floris.
Georges-Albert î i l b rbia în piept. Era greu
de spus dac poznele le f cea din ne tiin sau
dimpotriv , cu bun inten ie, din mali ie.
Încurcat din cale afar , Floris lu cele dou
accesorii din l bu ele maimu oiului i le pred
spre a fi trecute din mân în mân pân la biata
domni oar Barbe, care i le puse demn pe cap.
Strig tele i agita ia se potoliser i o anume
acalmie p ru c se instaleaz în biseric .
rintele Hyacynthe profit de ocazie ca s urce
sprinten treptele amvonului.
Prea-bunii i dragii mei fra i, începu el s
cuvânteze autoritar, v rog s v a eza i la
locurile voastre, iar voi, fiii mei risipitori, pofti i în
altar, lâng sora voastr reg sit . Ne vom ruga
pentru a mul umi Celui de Sus c v-a inut în
via ...
To i cei prezen i se gr bir s dea ascultare
prelatului. Jéodard îngenunche lâng logodnica
sa, în vreme ce Floris i Adrien îngenunchear pe
sc unelele de rug ciuni aduse în grab de
Blaisois care nu mai contenea cu l crimatul.
Vom începe, iubi ii mei fra i, printr-un Credo,
urmat de Tat l Nostru i de Ave Maria, dup care
vom relua formula sacr a binecuvânt rii
nup iale, spuse p rintele Hyacynthe, ridicând
bra ul drept spre cer.
S -mi fie cu iertare, domnule, replic Floris
- 158 -
ridicându-se enervat în picioare, credeam c m-

am exprimat destul de limpede!
Nu în eleg! Acuma ce mai vrei? se r oi
preotul, fulgerându-l mânios.
Câtu i de pu in intimidat, Floris f cu doi pa i
spre amvon.
Fratele meu i cu mine v mul umim,
domnule, pentru rug ciunile pe care inten iona i
le în i c tre Cel de Sus drept mul umire
pentru a ne fi p strat în via i a ne fi readus pe
meleagurile p rinte ti. Suntem gata s ne rug m
al turi de domniile voastre. În ce prive te
cununia îns ... din motive familiale pe care nu le
putem dezv lui aici i acum... ne vedem nevoi i
o suspend m!
În biseric reîncepu rumoarea.
Oh! N-am auzit eu bine?
Ce-a spus domnul de Villeneuve?
Fra ii se împotrivesc c toriei!
i eu care credeam c au oprit cununia ca s
poat s asiste i ei la ea!
Ce scandal!
Nemaipomenit!
Nemaiauzit! Fra ii tia nu sunt în toate
min ile!
Da, da, le lipse te o doag !
Dar... bine... fiii mei! Fiii mei... nu mai pricep
nimic! strig p rintele Hyacynthe, frângându- i
disperat mâinile. Nu era singurul care reac iona
astfel.
V rug m s ne ierta i, p rinte, i îi rug m pe
- 159 -
to i cei de fa s nu ne-o ia în nume de r u i s

ne îng duie s ne retragem împreun cu sora
noastr , pentru a ne putea bucura în tihn de
aceast reg sire, interveni Adrien cu voce calm
i bine timbrat , salutându-l mai întâi pe preot i
apoi pe nunta i.
Floris o apuc de mân pe Baptistine i o oblig
se ridice în picioare.
Vino, scumpa mea, avem multe s îi
povestim...
Ah, nu, s nu crede i c v las s v bate i joc
de mine! r cni dintr-odat Jéodard, tremurând
de indignare.
Cerem iertare i domniei voastre, domnule, v
dator m într-adev r unele explica ii, din p cate
îns ne este cu neputin s vi le oferim. Scuza i-
ne! replic sec Floris, cu inten ia evident de a
nu-i lua în seam protestul.
Oh, nu, domnule, nici nu m gândesc. Eu
ast zi m însor, fie c vrei sau nu vrei dumneata
i pu in îmi pas c e ti fratele domni oarei de
Villeneuve. Ea este logodnica mea i m
toresc cu ea!
Baptistine î i plimb privirea de la Floris, ai
rui ochi verzi sc rau amenin tor, la
Jéodard, pe care mânia îl prindea de minune,
dându-i un aer cu adev rat magnific.
De fapt, Floris, de ce ii cu tot dinadinsul s
amân m cununia... Eu sunt foarte mul umit c
m rit... spuse Baptistine îngenunchind la loc.
Aha, ai auzit? triumf Jéodard, îngenunchind
- 160 -
la rândul lui.
Floris p li de furie dar, ferm hot rât s se
st pâneasc , î i încle pumnii i aplecându-se
spre Baptistine îi opti blând la ureche:
Micu a mea Baptistine, de-abia ne-am
reg sit! Nu- i po i închipui cât de fericit sunt. Fii
bun i urmeaz -m la castel unde o s i
explic m totul...
Baptistine î i ridic fruntea spre Floris. Ochii
verzi o implorau tandri. Închise o clip pleoapele,
gata s se supun privirii lui dominatoare,
sim ind c o cuprinde iar i dulcea ame eal de
mai adineauri. i totu i, apucându-l de mân pe
Jéodard, se înc ân s îi in piept.
Nu pricep ce vrei, Floris. i eu sunt nespus
de fericit c v-a i reîntors, dar o s vorbim pe
îndelete despre toate astea dup cununie.
Floris î i înfipse unghiile în podul palmelor.
Baptistine, scumpa mea, iubita mea, trebuie
ne ascul i... spuse Adrien, aplecându-se la
rândul lui spre sora sa, ca s o conving s îi
urmeze.
Floris privi peste um r la cei afla i în spatele
lor. Ridica i din nou în picioare, invita ii î i
întindeau care mai de care gâturile ca s nu
piard nici un gest i nici o oapt din acel
nea teptat spectacol.
Suntem caraghio i i ne facem de râs! opti el
exasperat.
Nu! Nu i nu! Mai întâi m m rit i de-abia
dup aceea o s -mi povesti i peripe iile voastre!
- 161 -
se înc âna Baptistine, instalându-se

ostentativ pe sc unelul ei.
Au înnebunit, ce i-a apucat? începu s se
smiorc ie Elisa.
Ha, ha, a i auzit, domnilor cumna i, care este
dorin a domni oarei de Villeneuve! Afla i c so ia
mea i cu mine vom fi foarte onora i s v primim
la banchetul de nunt pe care îl oferim dup
cununie... Haide, p rinte, gata, ajunge cu
vorb ria, coboar de acolo i vino s ne
binecuvântezi! strig Jéodard, întorcându-se spre
rintele Hyacynthe, care, coco at în amvon, îi
privea prostit, ne tiind ce întors tur vor lua
lucrurile.
Adrien socoti c era momentul s încerce o
mediere diplomatic . Înaintând spre amvon,
delicatul gentilom spuse pe tonul cel mai
împ ciuitor din lume:
P rinte, trebuie s v vorbesc între patru
ochi...
Numai c firea n va a lui Floris nu se
dezmin ea. În decurs de cinci ani adolescentul
nechibzuit se preschimbase într-un b rbat
impulsiv i coleric pân la violen . Î i miji ochii
i ridurile fine din col ul pleoapelor d dur un
aer înc mai seduc tor frumuse ii lui masculine.
Se uit insistent la Baptistine. Aceasta îl înfrunt
cu o privire semea i, pentru a-i demonstra mai
evident care îi erau inten iile, lu mâinile
logodnicului ei i le strânse într-ale sale. Floris
zu ro u.
- 162 -
„Aoleu... aoleu, cum îmi cunosc eu st pânul, se

las cu bumb ceal !” î i spuse Georges-Albert
acoperindu- i ochi orii cu l bu ele.
- 163 -
Capitolul XI
Bine Baptistine, dac asta vrei, asta ai! mârâi

Floris, smulgându- i sora din sc unelul ei.
D -mi drumul... las -m , ajutor! url
Baptistine în timp ce Floris o aburca pe um r ca
pe un balot, f s ia în seam protestele ei
vehemente.
Sufocat de indignare, Jéodard se n pusti
asupra lui. Cu for e înzecite de furia lui oarb ,
Floris îl îmbrânci cât colo.
Nu, Floris, nu! strig Adrien, cu inten ia de a-
i calma fratele.
Prea târziu îns . Bietul Jéodard se rostogoli
pân aproape de altarul la picioarele c ruia
- 164 -
mase n ucit.
Dumnezeule, s-au luat la b taie! se indignar
invita ii.
Nu aici... nu aici... ie i afar , respecta i casa
Domnului! r cnea din r sputeri p rintele
Hyacynthe.
Feodor, Li Kang, urma i-m ! porunci scurt
Floris croindu- i drum printre nunta ii care se
retr geau gr bit din calea lui.
Stânjenit de imensele jupoane ale rochiei de
mireas , de-abia izbutea s o in pe um r pe
Baptistine, care se zb tea ca o diavoli , chir ind
ascu it.
Te ur sc... s nu v v d în ochi pe amândoi...
sunte i ni te la i, ajutor... oh! Ernaudan, ajutor,
ajutor! începu s strige i mai abitir Baptistine,
dând cu ochii de prietenul ei, furioas i ru inat
fie dus pe sus de fa cu întreaga asisten .
Lua i pe nepreg tite, invita ii nu se încumetau
intervin . Tân rul cavalerist ov i,
nehot rându-se dac s sar sau nu în ajutorul
fiin ei adorate. În cele din urm î i spuse c acea
nea teptat interven ie fratern se dovedea în
favoarea lui. „Doar nu-s nebun s o eliberez ca s
se m rite cu altul”, gândi el asistând cu stoicism
la chinul iubitei sale.
Ce i-am spus eu, c pitane, asta-i nunt cu
cântec... oho! i înc ce cântec! repeta întruna La
Fortune, strivind nemilos un p duche prins pe
ceaf .
Iisuse... Marie... porumbi a mea... ce ru ine
- 165 -
îngrozitoare... ce scandal! hohotea Elisa în

bra ele b trânului Grégoire care se str duia s o
consoleze.
Mda! Doamna Elisa are dreptate, s-a cam zis
cu nunta noastr ! oft ab tut Blaisois,
recuperându- i halebarda de sub picioarele
invita ilor.
Ai s mi-o pl te ti!... cât tr iesc n-o s i mai
adresez cuvântul! continua s ipe Baptistine
lovind cu pumnii în spinarea tor ionarului ei i
znindu-se s -l trag de p r.
Cinstit s fiu, cam are dreptate, nici mie nu
mi-ar place s m duc cineva a a, ca pe un sac
cu cartofi! o comp timi în sinea lui Georges-
Albert, op ind gr bit pe urmele lor.
Scorpie mic , te ador! pufni în râs Floris pe
când ie eau din biseric .
Iar eu te ur sc!
Nu-i nimic, îngera ul meu! replic Floris
azvârlind-o în calea ca ei de mireas .
Ooh... te ur sc... te ur sc! continua s urle
Baptistine din ce în ce mai dezl uit, privindu-l
drept în ochi.
Floris p li u or. Înghi ind în sec, o rezem de
pernele cale tii.
Feodor, Li Kang, duce i-o la castel, prieteni,
urmez...
La ule... la ule... e ti un la , numai un la
poate s atace o femeie!
Baptistine f cuse o adev rat criz de nervi.
În regul , boierna ule, las -ne-o nou pe
- 166 -
tân ra st pân , se potole te ea! spuse Feodor.

O, Libelul Albastr , nu îndolia bucuria
reg sirii cu lava otr vit a mâniei! susur suav
chinezul, înainte de a se c ra pe capr , în locul
vizitiului.
Ce bucurie a reg sirii! Oooh! Care bucurie!
Oooh! Au stricat totul... totul... îi ur sc! se zb tea
Baptistine s scape din strânsoarea de fier a lui
Feodor.
Haide, d bice, Li Kang! strig Floris.
Hei, domnule, dumneata care îmi r pe ti
logodnica, dac e ti cu adev rat b rbat, întoarce-
te spre mine!
Floris s ri ca ars sim ind între omopla i vârful
biei lui Jéodard.
A a, Jéodard... a a, omoar -l i salveaz -m !
url Baptistine f s i dea seama ce groz vie
spunea.
De n-ar fi inut-o Feodor, s-ar fi aruncat jos din
mersul cale tii.
Invita ii se buluceau care mai de care la ie irea
din biseric , spre a nu pierde acel picant
spectacol.
Domnule, v conjur s v calma i ca o
persoan de onoare ce sunte i, i s v b ga i
sabia în teac . Nu este de demnitatea unui
gentilom s v duela i în preajma acestui sfânt
ca ! îl implor Adrien pe Jéodard, aruncându-
se între el i fratele s u.
Tonul lui Adrien era atât de conving tor încât,
de i stacojiu de furie, Castillon du Rocher l
- 167 -
capul în p mânt, oarecum ru inat de a- i fi

atacat adversarul pe la spate.
Nici m car nu tiu cine e ti, domnule care
inten ionai s te însori cu domni oara de
Villeneuve, dar afl c manierele dumitale îmi
displac profund. Habar nu ai s te por i! replic
Floris tr gând la rândul s u sabia din teac .
Adrien oft i î i apuc fratele de bra .
E ti nebun? De ce-l provoci aici?
Eu îl provoc? El m-a atacat!
Nu, Floris, eu tocmai izbutisem s -l potolesc
i acum, uite-l, e ca un taur înfuriat. Cere-i scuze
i s mergem...
Floris îl privi uluit.
Eu s -mi cer scuze? Sper c glume ti,
Adrien...
Aha, domnului îi displac manierele mele!
cnea între timp Jéodard. Prea bine! Atunci,
poftim, domnul Papoule de Grandchamp îmi va fi
martor.
Floris se înclin glacial.
Eu mi-l iau ca martor pe contele Adrien de
Villeneuve, fratele meu. Dar pot s aflu i eu cum
te nume ti, domnule?
Sunt contele Jéodard Castillon du Rocher,
prin voia Majest ii Sale, r spunse an
logodnicul Baptistinei.
Treaba dumitale... dac ii cu tot dinadinsul,
urmeaz -m într-un loc mai retras decât acesta...
Vai de mine i de mine, domni orii tia
frumo i vor s se lupte cu s biile!
- 168 -
P catele mele, s’or înfiebântat r u di t t!

Ciudat cununie, Balthazar drag !
s -i pese de exclama iile ranilor i de
comentariile invita ilor, Floris ocoli calm biserica,
urmat de Jéodard i de cei doi martori pe care
perspectiva acelui duel îi dezola în egal m sur ,
de i din motive diferite. To i cei de fa se luar
dup ei...
Total relaxat, de parc s-ar fi aflat într-o sal de
scrim , Floris î i azvârli cu non alan tunica pe
iarba peluzei din spatele bisericii. În schimb,
Jéodard p rea nervos din cale afar . Se plimba
de colo-colo ca un leu în cu , gesticulând
energic.
În loc s -i încurajeze, domnul Papoule de
Grandchamp se v ic rea de zor:
Al comis o nebunie, prietene...
Poftim, domnule, v a tept! strig Floris cu
aerul c se gr be te s plece acas .
urile s biilor scânteiar , r sfrângând
lumina soarelui. Floris zâmbi. Oricât de curajos
ar fi fost Jéodard, se vedea de la o po c
logodnicul Baptistinei se pricepea s învârt
banii, dar nu i sabia.
În schimb, Floris era un scrimeur des vâr it, ca
i Adrien, mul umit lec iilor primite în copil rie
de la cazacul Feodor. Confruntat cu un adversar
atât de inofensiv, Floris ridic din umeri i cu o
simpl mulinet îi zbur sabia din mân .
Poftim, domnule, v-a i salvat onoarea. Sunte i
satisf cut? întreb Floris întorcându-i spatele, în
- 169 -
vreme ce b ga sabia în teac .

Toat lumea respir u urat . Floris se aplec s
i ridice tunica din iarb .
Nu... domnule... nu, nu sunt satisf cut! url
Jéodard ca un nebun repezindu-se s î i
recupereze sabia.
Floris nu îi lu în seam strig tele.
Ah, nu, domnule, întoarce i-v i lupta i-v !
cni Jéodard în epându-l pe Floris în bra .
De data asta, domnule, ai întrecut m sura cu
mitoc niile dumitale, am s i dau o lec ie s m
ii minte! exclam Floris enervându-se la rândul
lui, în timp ce o pat de sânge i se l ea pe
mâneca de la c ma .
Vai, Doamne, e r nit! ipar câteva femei mai
slabe de înger.
„Nu-mi miroase a bine” î i spuse Georges-Albert
furând o cirea verde din livada preotului i
scuipând-o pe dat cu o strâmb tur înciudat
în capul domni oarei Barbe.
s aib habar de practic i nici de teorie,
Jéodard duela orbe te, slujindu-se de sabie ca de
un ciomag. F cea mulinete îndr cite i loviturile
lui se dovedeau cu atât mai periculoase, cu cât
nu aveau nici o logic , i nu urm reau nici o
tactic .
Mi se pare, domnule, c va trebui s te înv
duelezi. Mânuie ti sabia ca pe o furc i m
obose ti, iar moaca dumitale nu-mi place de fel!
rican Floris, de parc ar fi vrut s i scoat
definitiv din min i adversarul!
- 170 -
Acesta se congestiona din ce în ce la fa i

ataca tot mai dezl uit. Floris para fiece lovitur
cu un calm dispre uitor care îl exaspera pe
Jéodard. Hot rât s ri te un gest suprem, acesta
fand adânc i se n pusti ca berbecul asupra lui
Floris. Lovitura putea fi mortal , dar Floris o
par cu dexteritate. Ochii lui verzi sc rau
primejdios. Gâfâind, Jéodard se redres i î i
în fac sabia cu amândou mâinile.
Aha, domnule, acum ai trecut la spad ...
minunat... îl ironiz Floris i, surprinzându-l
descoperit, se strecur ca un arpe pe sub bra ul
lui ridicat i îl str punse cu sabia dintr-o parte în
cealalt a trupului.
Domnul conte du Rocher se pr bu i ca un sac
cu nisip.
Doamne fere te i ap ! exclamar ranii
cându- i semnul crucii.
Vai, domnule, de ce-a trebuit s v provoace,
bietul de el, acum l-a i omorât! striga domnul
Papoule plângând în hohote.
Floris îngenunche i puse mâna pe pieptul
nitului care gemea i sângera din bel ug.
Iute, p rinte, aprinde-i o lumânare! începur
se agite invita ii alergând s -l caute pe
rintele Hyacynthe.
Înc mai respir , a a c mai bine a i chema
un medic! spuse Floris ridicându-se în picioare.
Uite-l c vine, fr ioare, spuse Adrien
ar tându-i-l pe Doctorul Tellier a c rui locuin
se afla în pia a din fa a bisericii i pe care
- 171 -
paracliserul îl prevenise deja.

Ah, tu e ti, Floris, te-ai întors i ai i f cut o
boroboa ! morm i b trânul medic îngenunchind
lâng Jéodard ca s îi cerceteze rana.
Hâm, e cam adânc plaga! Al naibii mai tii
tu s bagi sabia-n oameni, la chinezi ai înv at
asta? Duce i-l degrab acas la mine, trebuie s -l
cauterizez.
Aaa... aaaa... Baptistine... Baptistine... aiura
nitul.
Floris p li iar i.
Crezi c scap , doctore? întreb nelini tit
Adrien.
Cine poate s tie? E un tip robust i sper ca
fratele t u s nu-i fi atins pl mânii. Pân nu v d
dac face sau nu pipi cu sânge nu m pot
pronun a... în sfâr it, so ia mea o s -i pun
lipitori, iar eu am s -i fac dou sau trei
sânger ri... om tr i i om vedea... Hei, voi de
colo, lua i-l bini or, nu-l zdruncina i! se adres
medicul vale ilor lui Jéodard, care î i duceau
st pânul pe bra e.
Vino, Floris, nu mai avem ce c uta aici, mai
bine ne gr bim s ajungem la castel! spuse
Adrien apucându- i ocrotitor fratele pe dup
umeri.
„Am impresia c st pânul meu a f cut o
gugum nie cât el de mare”... morm i Georges-
Albert, instalându-se dintr-un salt pe crupa
calului lui Floris.
- 172 -
Doamna Le Normant a tept ca cei doi fra i s

se dep rteze. Spectacolul se sfâr ise. Dus pe
gânduri, se îndrept agale spre eleganta ei
calea , întrebându-se dac s porneasc spre
Paris ori s se duc s o viziteze pe Baptistine.
Ernaudan de Gastagnac i La Fortune se
apropiaser i ei de o calea simpl , f
blazon pe portiere, p zit în schimb de ase
solda i din regimentele de cavalerie u oar .
Haide i, am venit degeaba, ne întoarcem la
Versailles! le comunic Ernaudan solda ilor s i
pe când se preg tea s încalece.
i ce-ai s -i spui „arm sarului”, c pitane?
morm i La Fortune.
Adev rul, b trâne... doar n-o s mergem
dup ea la castel!
Mda... numai c el o a teapt pe dom’ oara...
i când o afla o s vaz negru’n fa a ochilor...
Mda, ie î i pare bine... numa’ vezi s nu te
treze ti f galoanele de-abia dobândite.
Oh, ce surpriz pl cut ! Bun ziua domnule
de Gastagnac... Nu m a teptam s te g sesc
aici!... exclam afabil doamna Le Normant care
tr sese cu urechea la dialogul celor doi.
Respectele mele, doamn ! tres ri tân rul
înclinându-se respectuos.
Dar... nu te tiam atât de intim prieten cu
domni oara de Villeneuve încât s asi ti la nunta
ei... spuse Jeanne-Antoinette cercetând cu ochi
iscoditori calea ca goal .
Ernaudan de Gastagnac se îmbujor u or.
- 173 -
A ... Domni oara de Villeneuve a avut

bun tatea s m invite i... cum aveam i o
misiune...
Ah! Da, desigur, în eleg, al importante
responsabilit i. Dar, ce v d... eu nu sunt decât o
biat femeie i nu m pricep desigur în ale
milit riei... totu i... mi se pare mie sau ai un
galon în plus?
Într-adev r, doamn , ave i un ochi care nu
iart , se umfl în pene Ernaudan de Gastagnac.
Majestatea Sa mi-a acordat de curând gradul de
pitan.
Oh, c pitan la vârsta dumitale... e minunat...
i... c rei spectaculoase misiuni datorezi aceast
avansare?
Ernaudan ro i de-a binelea.
N-a putea s v spun... Tot ce tiu, doamn ,
este c Majestatea Sa mi-a f cut cinstea de a-mi
spune c serviciile mele îl satisfac pe deplin.
Oh, a a stau lucrurile! Sunt încântat pentru
dumneata, c pitane... Dup cât se vede,
domni oara de Villeneuve poart noroc
anturajului ei... masculin... Dumneata al fost
avansat c pitan, domnul du Rocher a fost
înnobilat ieri... în sfâr it, bietul de el s-ar putea
moar ast zi! i... unde anume escortezi
calea ca aceasta? întreb Jeanne-Antoinette, cu
fals inocen , punând mâna pe clan a portierei.
Ne reîntoarcem la Versailles, doamn ! se
du de gol Ernaudan.
Cu o calea ca goal ? se mir Jeanne-
- 174 -
Antoinette.
Adic ... ... s vede i... se bâlbâi Ernaudan
care ar fi preferat de o mie de ori s conduc la
atac o companie de cavalerie u oar decât s
spund la întreb rile insidioase ale frumoasei
doamne Le Normant.
Haide, c pitane, d -mi bra ul, ajut -m s
sui în calea i... du-m pe mine acolo
unde trebuia s o duci pe persoana care... nu
mai poate veni.
Dar, doamn ... a a ceva este cu neputin !
replic Ernaudan holbându-se îngrozit la ea.
Ba da, ba da, prietene, replic senin Jeanne-
Antoinette, ad ugând cu glas sc zut: F ce- i
spun eu, i ai cuvântul meu de onoare c n-o s -
i par r u. tiu s m revan ez, i un c pitan
poate ajunge colonel cât ai bate din palme:
Vai, doamn ! exclam Ernaudan, indignat.
Destul cu vorb ria, prostu ule, suie-te lâng
mine i o s i explic pe drum... gânde te-te c
de-acum înainte frumoasa inimii tale î i poate
apar ine pe de-a-ntregul. Fra ii ei te-au sc pat de
un so nedorit... eu te scap de... un amant prea...
sus-pus.
Pre de câteva secunde, în sufletul lui
Ernaudan se d du o lupt aprig . În cele din
urm , iubirea triumf asupra sim ului datoriei.
V ofer bra ul meu, doamn ! murmur
tân rul c pitan ajutând-o pe Jeanne-Antoinette
se urce în calea i, încredin ând frâul
calului s u lui La Fortune, se a ez al turi de ea,
- 175 -
pe pernele de catifea.
Porni i spre Versailles! porunci el sco ând
capul prin portier .
Jeanne-Antoinette zâmbi satisf cut i se
rezem de perne.
Ehei, se-ncurc treaba! mârâi La Fortune
sc rpinându- i partea cea mai delicat a
trupului, adic posteriorul.
Capitolul XII
Nu... nu i nu! N-am s deschid!

Baptistine, micu a mea drag ! Te rog, sunt
eu, Adrien, deschide-mi u a!...
Nici nu m gândesc! Nu vreau, s v mai v d
câte zile voi avea... nici pe tine i nici pe Floris!
Mai ales pe el, nu...
Dar acum am venit singur, Baptistine...
deschide-i fratelui t u mai mare care te iube te i
nu- i vrea decât binele.
Baptistine ov i. De dou zile se z vorâse în
camera ei i refuza cu înc ânare s primeasc
pe altcineva în afar de Elisa i de Grégoire.
Ace tia urcau la ea cu gust ri de care tân ra nici
nu se atingea. Disperat , b trâna guvernant nu
mai tia ce s fac . Rezemat de um rul lui
Grégoire, se smiorc ia întruna.
Oh! porumbi a mea... ce primire! Ce primire
le faci fra ilor t i!
Dac s-au înr it în a a hal, z u c nici nu
- 176 -
merit osteneala întoarcerii, n-aveau decât s

mân acolo, la cap tul lumii! replic necru tor
Baptistine.
Oh! Domni oar Baptistine... feti a mea...
erau atât de ferici i s te reg seasc , nu trebuie
-i judeci, dup aparen e, protest bravul
intendent, disperat de întors tura lucrurilor.
Of! Ia mai l sa i-m în pace, îmi ajunge cât
sunt de nenorocit ! izbucni Baptistine dându-i pe
afar i având grij s trag z vorul în urma
lor.
Ei, ce mai e nou? întreb Floris care se
preumbla dintr-o înc pere în alta.
Grégoire i Elisa î i ridicar bra ele spre cer.
Nimic. Nu vrea s v mai vad .
S spargem u a, doar n-o s-o inem a a la
nesfâr it! tun Floris, a c rui principal calitate
nu fusese niciodat r bdarea.
Ah! nu, fr ioare, ajunge! Dac Baptistine nu
vrea s ne vad i st încuiat , nu pot s-o
condamn pe de-a-ntregul. Are temeiuri serioase
ne poarte pic i în primul rând ie, replic sec
Adrien.
Floris t cu mâlc. Nu era obi nuit ca fratele lui
mai mare s se poarte astfel cu el. Adrien zâmbi.
Ah, dragul meu Floris, temperamentul t u
clocotitor i-a adus i a a destule necazuri. Oare
n-ai s te schimbi niciodat ? Las -m pe mine s
discut cu ea, poate c între timp a mai chibzuit i
i-a mai venit mintea la cap. Am s încerc s -i
vorbesc i... dac s-a potolit, o s -i dezv lui
- 177 -
neîntârziat taina care v prive te pe amândoi!

ad ug Adrien cu un suspin resemnat.
Vai, domnule Adrien... nu face i asta,
protest Elisa, îngrozit .
Ba da, Elisa, trebuie...
Vai de mine... domnule Adrien... nu v fie cu
sup rare, dar eu una, chiar nu v d de ce
„trebuie”... insist buna femeie.
Dac am f duit ceva unui muribund nu pot
nu m in de cuvânt, r spunse sec Floris.
Elisa se uit întreb tor la Feodor i Li Kang.
În elepciunea Ordonat i Libelula Albastr
vor auzi cuvintele parfumate din gura Bucuriei
Zilei, când va suna ora Dragonului Albastru!
opti senten ios Li Kang, leg nându- i codi a.
Oh! Li Kang, te rog, fii mai clar! Nu pricep
nimic din dragonii t i! protest Elisa trântindu-se
pe un scaun, frânt de oboseal .
Chinezul îi întoarse spatele i, profund jignit,
apel în sinea lui la zeul Chong rugându-l s
limpezeasc mintea înce at a b trânei,
trânei În elepciuni Ordonate! Hot rât lucru,
totul mergea din r u în mai r u.
Haide, micu a mea drag , deschide-mi! Î i jur
sunt singur i n-ai a te teme de dragostea mea
pentru tine, insist blând Adrien.
Baptistine se apropie de u cu pa i m run i i
privi prin gaura cheii. Adrien nu min ise.
Bine, de acord, intr Adrien...
Surioar iubit ! Vino s te strâng la piept!
murmur tân rul înduio at privindu- i sora
- 178 -
îmbr cat într-o simpl rochie de indian

înflorat .
Baptistine nu putea rezista acelei chem ri.
Sim ind c o umfl plânsul, se arunc în bra ele
lui Adrien. Cei doi fra i r maser mult vreme
înl ui i. Baptistine î i lipi capul de um rul lui
Adrien.
Oh! Adrien, dac-ai ti cât mi-ai lipsit! ie nu-
i port pic , dar lui... lui... Oh!
Rostind aceste vorbe, Baptistine se desprinse de
Adrien i se îndrept spre fereastr , întorcându-i
spatele ca s i ascund lacrimile. El, pe care îl
adoram i a c rui moarte atâta am jelit-o...
Tocmai el, Floris, s se poarte a a cu mine de
fa cu lumea i s sfâr easc prin a-l ucide pe
bietul Jéodard! Oh, ce monstru!
Stai, draga mea, lini te te-te! De unde ai mai
scos bazaconia asta? Domnul du Rocher nu a
murit. A fost dus la castelul lui, unde este cum
nu se poate mai bine îngrijit! replic Adrien,
omi ând cu bun tiin s adauge c bietul
Jéodard aiura, prad unei febre putride dintre
cele mai primejdioase.
Oh! Jéodard tr ie te! Ce fericire! Atunci se
schimb situa ia. Trebuie s m duc neîntârziat
la el, se cuvine s -l îngrijesc eu îns mi, s cu ul
de el, s îl vindec i dac ... dac nu se face
bine... atunci... atunci îl ucid cu mâna mea pe
Floris... pe acest asasin...
Adrien se înfior . „Drace, îi poart într-adev r
pic frumosului i incon tientului nostru Floris,
- 179 -
va trebui s joc strâns i s o iau foarte pe

departe, altfel, înc ânat cum o tiu, nu voi
ob ine nimic de la Baptistine a mea.”
Hai s ne a ez m, draga mea, spuse el cu
glas tare, tr gându- i sora spre o canapea, vom
merge împreun s ne interes m de s tatea
domnului du Rocher...
Baptistine se îmblânzi ca prin farmec. Glasul
calm i vorbele în elepte ale lui Adrien îi
potoliser nevricalele.
Am dorit s m v d între patru ochi cu tine,
surioar , ca s i povestesc întoarcerea noastr
în Fran a, se gr bi s adauge Adrien, pentru a
abate gândurile Baptistine. Am debarcat la
Bordeaux, acum cincisprezece zile, dup
dou zeci i dou de luni de c torie.
A i petrecut aproape doi ani pe mare! exclam
Baptistine. Într-atât de departe se afl China?!
Da, zâmbi Adrien. Ce-i drept, am avut de
înfruntat furtuni grozave i mii de peripe ii pe
care i le voi istorisi cu alt prilej... Trebuie s i
spun, draga mea, c Floris i cu mine am devenit
între timp „trimi ii extraordinari” ai Majest ii
Sale Împ ratul Chinei K’ien-Long, care ne-a
înc rcat cu daruri scumpe pentru regele nostru.
Trimi i extraordinari? repet nedumerit
Baptistine.
Da, adic ambasadori. Era deci de datoria
noastr s -i raport m Majest ii Sale despre
misiunea noastr .
Ah! A adar mai întâi v-a i dus s -l vede i pe
- 180 -
rege? întreb Baptistine, brusc interesat .

Da, scumpa mea, datoria fa de Majestatea
Sa e mai presus de orice, se justific Adrien,
luând curiozitatea surorii sale drept legitim
repro .
Cum îi merge? îl întrerupse Baptistine.
Cui, regelui? se mir Adrien.
Da, spune-mi!
Ei, regelui îi merge foarte bine.
Perfect, atunci poveste te mai departe.
Ajun i la por ile Parisului eram totu i
ner bd tori s afl m ve ti despre tine, a a c l-
am trimis aici la Mortefontaine pe Feodor, cu
porunc s nu se lase recunoscut.
Pff! Va s zic el a fost dobitocul la înalt care
i-a b gat în sperie i pe Blaisois i pe so ia lui! nu
se putu ab ine s nu îl întrerup Baptistine.
Voiam s i facem o surpriz , Baptistine! Ai
bdare, ai s afli tot. A adar, în vreme ce Feodor
galopa spre tine, noi o porneam ceva mai încet,
înc rca i cum eram de atâtea daruri, spre
Versailles.
Ei bine, b nuiesc c regele a fost nespus de
surprins s se trezeasc cu voi la Curte!
A spune chiar c s-a ar tat din cale-afar de
emo ionat. Ne-a inut la curte cât a fost ziulica de
lung i am stat de vorb i o bun parte din
noapte în cabinetul lui secret. I-am povestit
despre Rusia, despre China... În zori, când
tocmai ne luam r mas bun de la rege, ne-am
pomenit cu Feodor care aflase de la oamenii din
- 181 -
sat c te cununai peste câteva ceasuri... Am

pornit ca nebuni în galop...
Ei poftim! Mai bine î i inea gura cobea asta
de cazac, oft Baptistine i acum a fi fost
ritat i fericit s v reg sesc, pe tine i pe
Floris, împreun cu so ul meu. În loc de asta, m
plictisesc i plâng de una singur în camera mea!
Dar, spune-mi, regele nu v-a pomenit de nunta
mea?
Pe legea mea, nu!
Pentru c el l-a înnobilat pe logodnicul meu!
se f li Baptistine.
Adrien nici nu clipi. De i ar fi vrut grozav s
dezlege toate acele mistere, prefer s schimbe
vorba ca s nu o stârneasc iar i pe Baptistine.
Î i aminte ti, surioar ... în urm cu cinci ani,
împreun cu ambasadorul Fran ei plecam de aici
spre Petersburg. Primisem o misiune secret din
partea regelui!
O misiune secret ! Ia te uit i mie nu mi-a
spus absolut nimic! exclam Baptistine
înviorându-se.
P i... asta înseamn c l-ai v zut între timp
pe rege? întreb Adrien din ce în ce mai intrigat.
Oh! desigur, este o persoan încânt toare!
Adrien o privi lung, apoi continu :
Majestatea Sa ne poruncise s organiz m o
lovitur de stat pentru a o readuce pe tronul
tat lui ei pe fiica lui Petru cel Mare, nefericita
prin es Elisabeta. i închipuie- i c am reu it,
oricât ar p rea de necrezut, datorit curajului
- 182 -
nebun al lui Floris. Drept mul umire, îndat

dup încoronare, arina Elisabeta ne-a acordat
titlurile de duce de Petersburg i duce de Dubino.
Oh! dar ce-mi poveste ti tu, Adrien, este
nemaiauzit! Va s zic i tu i Floris sunte i
duci... oh! de el pu in îmi pas , se gr bi s
adauge, Baptistine.
Regele era la curent cu toate astea! ad ug
Adrien privind-o int . Numai c Rusia, care ar fi
trebuit s ne aduc numai fericire, s-a dovedit a
fi izvorul multor nefericiri i drame. La Dubino,
fost proprietate a mamei mele, contesa
Maximilienne, Floris a aflat grozava tain a
obâr iei sale i a ta. Am s i-o dezv lui, pentru
ai împlinit o vârst care î i d dreptul s tii
adev rul.
Baptistine sorbea vorbele fratelui s u.
Afl deci c Floris nu este fiul tat lui nostru,
contele Amedée de Villeneuve, ci al arului Petru
cel Mare... Mama mea, contesa Maximilienne, se
desp ise de so ul ei, contele de Villeneuve,
dup na terea mea. Pe ar, îl cunoscuse în
Fran a... Între ei s-a înfiripat o mare dragoste i
arul ne-a luat cu el în Rusia, unde s-a n scut
Floris...
Da... da... eram la curent, toate astea... nu-mi
spun nimica nou... tiam c Floris s-a n scut la
Baku i c eu am venit pe lume dup ce v-a i
reîntors cu to ii în Fran a, în afar de bietul
nostru tat , contele de Villeneuve, care s-a
pr dit în drum spre cas , pe vapor...
- 183 -
Dumnezeule, dar... asta înseamn c Floris...

este... este un bas...
Da, Baptistine, ai spus o vorb mare, Floris
este într-adev r un bastard al arului i a suferit
îngrozitor când s-a trezit frate vitreg cu arina
Elisabeta!
Doamne, Dumnezeule! a a este! exclam
Baptistine.
Pe scurt, draga mea, tocmai ne preg team s
ne întoarcem în Fran a, când, din motive r mase
necunoscute mie i lui Floris, ne-am pomenit cu
to ii aresta i.
Aresta i! exclam Baptistine.
Da, la un loc cu Feodor, Li Kang i Grégoire...
Ne-a fost dat s cunoa tem calvarul ocna ilor i
al Siberiei... apoi am evadat. Sc pând din mii de
capcane, am traversat Mongolia i China.
Oh, ce mult mi-a fi dorit s v d i eu cum
arat China, oft tân ra fat .
Este plin de chinezi, micu a mea
Baptistine... i de pagode, de câini înaripa i... de
mandarini... Acolo, surioar , la Pekin, l-am g sit
pe P RINTELE NOSTRU!...
P RINTELE NOSTRU! repet ea.
Întocmai, Baptistine, contele Amedée de
Villeneuve nu murise pe vapor, la întoarcerea din
Rusia, cum ni se spusese, ci p sise pe furi
Fran a i ajungând în China devenise general al
împ ratului, sub numele de Dragonul Albastru...
Dragonul Albastru! îl îngân Baptistine
vis toare.
- 184 -
Da, a murit la Pekin, în bra ele mele

smulgându-i lui Floris o anumit promisiune!
ad ug posomorât Adrien.
În înc pere se l sase o t cere grea. Adrien
tept câteva clipe, apoi î i continu
dest inuirea.
Baptistine, tat l nostru era urm rit de poli ie
pentru c f cuse parte din banda lui Cartouche.
Contele Amedée de Villeneuve, tat l nostru...
un bandit! bâigui Baptistine.
Nu... nu, surioar . Dimpotriv ! se gr bi s
adauge Adrien, min ind cu bun tiin . Mânat
de o nobil i generoas pornire, se r zvr tise
împotriva autorit ii regentului Philippe
d’Orleans, cu inten ia de a-i ap ra pe s raci i pe
asupri i...
Oh! Adrien, mi-a venit inima la loc, oft
Baptistine, dar... atunci.... mama noastr ,
contesa Maximilienne...
„Acu-i acu’... Doamne, de data asta, cum mai
înfrumuse ez adev rul?” se albi la fa Adrien.
Scumpa mea, m icu a ta nu era contesa
Maximilienne... m icu a ta a murit când te-a
adus pe lume... era... era... o foarte mare doamn
de la curte, al c rui... al c rui nume a r mas un
secret. Înainte de a p si Fran a, tat l nostru,
contele de Villeneuve, te-a încredin at spre
cre tere mamei mele, contesa Maximilienne. De i
pus într-o situa ie delicat , te-a iubit i te-a
sf at ca pe propriul ei copil.
Iar eu am iubit-o ca pe mama mea!
- 185 -
Dumnezeule... Dumnezeule!... mama mea... tat l

meu... murmur Baptistine.
Tân ra fat se ridic brusc de pe canapea i se
duse la fereastr , urm rit de privirea nelini tit
i înduio at a lui Adrien. Brusc, Baptistine se
întoarse spre el.
A adar, i eu sunt o bastard ca i Floris.
Asta vroiai s -mi spui, nu-i a a, Adrien... rosti
tân ra fat cu o voce slab .
Oh, iubita mea, pentru mine faptul c e ti
sau nu bastard nu are absolut nici o
importan , doar tii c eu iubesc filozofii i ideile
noi. Tu ai fost i r mâi Baptistine, surioara mea
iubit , i cu asta basta...
E ti sigur c sunt sora ta? întreb ea înc o
dat cu glas stins.
Da, e ti sora mea vitreg , pe care eu o iubesc
ca pe o sor bun ! afirm cu convingere Adrien.
i... Floris? întreb Baptistine ridicându- i
frumo ii ei ochi limpezi spre Adrien.
Acesta se înfior imperceptibil. Sosise
momentul cel mai dificil.
Floris i cu tine a i fost crescu i împreun ,
atâta tot...
Vrei s spui c ...
Da, Floris NU ESTE FRATELE T U... acesta
este adev rul pe care TREBUIA s i-l dezv lui!
Baptistine se întoarse din nou spre fereastr .
Privea parcul înflorit. Afar cânta o mierl . O
urm ri nostalgic cu privirea.
Adrien... de ce... de ce îmi spui totul de-abia
- 186 -
ast zi i de ce a împiedicat Floris c toria mea?

întreb cu glas stins tân ra fat .
Pentru c pe patul lui de moarte tat l meu m-
a pus s jur c te voi lua de so ie, Baptistine...
rosti cu voce grav Floris care intrase pe
nesim ite în camer i asistase la finalul
dramaticei confesiuni a lui Adrien.
Baptistine îi înfrunt seme privirea.
... i îmi voi ine jur mântul, cu sau f voia
ta! încheie Floris p sind înc perea.
Capitolul XIII
În zilele urm toare, în castel se instala o

atmosfer ciudat . Renun ând s mai fac grev
în camera ei, Baptistine coborî s m nânce în
sufrageria redeschis în cinstea reîntoarcerii lui
Floris i Adrien. Crud cum numai o fat de
aptesprezece ani poate fi, se pref cea c ignor
cu des vâr ire prezen a lui Floris i nu-i adres
cuvântul decât lui Adrien. Acesta se pierdea în
supozi ii. Nu pricepea în ruptul capului ce
anume se petrecea în sufletul ei, pentru c sora
lui nu comentase în nici un fel cele aflate de la el.
Adrien începea chiar s se întrebe dac îl
în elesese cu adev rat. Zâmbitoare i senin în
rela iile cu el, îl sfida în schimb pe Floris printr-o
mu enie de nep truns.
În adâncul inimii, acesta se c ia pentru a se fi
sat târât, pe panta violen ei de firea lui
- 187 -
tima . Câteva cuvinte sincere, câteva vorbe

tandre de regret, o atitudine dr stoas i mai
ales o explica ie direct , ar fi spulberat, cu
siguran zidul pe care Baptistine îl între inea cu
diabolic pl cere între ei doi.
Baptistine era o fat cinstit i bun , dar
tinere ea i totala izolare în care tr ise îi fuseser
i sfetnici. Î i în bu ea cu înd tnicie, imensa
dragoste, nutrit în în copil rie pentru Floris i
refuza s î i aminteasc de ame eala dulce
sim it în biseric , dup ce îl recunoscuse pe cel
care atunci îl credea fratele s u. Pentru ea nu
mai conta decât faptul c o jignise, o ridiculizase
i îl „asasinase” pe Jéodard. Adev rul este c
tânjea dup atât de agreabilele zile când atâ ia
rba i o r sf aser cu omagiile lor i nu îi
putea ierta lui Floris maniera trufa în care îi
comunicase obliga ia lui de a o lua în c torie.
Cei trei tineri luau deci masa într-o t cere
ap toare, întrerupt doar de banalit ile
schimbate de Adrien i sora lui sub privirile
consternate ale lui Feodor i Li Kang, în vreme
ce, la buc rie, Grégoire i Elisa se v ic reau în
oapt .
Deprimat de acea atmosfer ap toare,
Georges-Albert se r zbuna îndopându-se cu
bun i.
Vai, Georges-Albert! exclam Baptistine
oprindu-l tocmai când se preg tea s î i înfig cu
poft degetul într-un castron. V d c nu te-ai
schimbat de fel!
- 188 -
Maimu oiul se umfl în pene:

„A a este! Am r mas la fel de chipe !” î i spuse
el fudul întinzând Baptistinei farfuria pentru a
primi o por ie de toc ni de iepure. „Trebuie s
recunosc c Elisa este cea mai bun buc reas
din lume, pe cinstea mea de maimu , prefer de o
mie de ori mâncarea ei chinez riilor alea infecte!”
Baptistine îi mângâie c orul negru.
tii, Adrien, mi se pare întruna c Georges-
Albert o s deschid gura i o s ne vorbeasc .
„Ei poftim! P i eu ce altceva fac?” bodog ni
Georges-Albert înfigând demn furculi a într-o
pulp care înota într-un sos apetisant.
„Încânt toare situa ie, n-am ce spune! gândea
Floris, clocotind de furie. Baptistine se uit la
mine ca la un ciumat. Pentru ea sunt ultimul om
de pe lume, în ochii lui Feodor i Li Kang trec
drept c u, iar Adrien îmi vorbe te de parc-a fi
un om grav bolnav, care trebuie calmat. Elisa st
îmbufnat printre crati ele ei, Grégoire se
smiorc ie, iar Georges-Albert nu m bag în
seam . Parc a fi un c pc un. Dar dac l sam
se consume acea ru inoas c torie, m
dezonoram în fa a unui mort, iar... ea... ea ar fi
fost pe veci legat de acel burghez n rod, tâmpit
i fioros de vulgar...”
Lui Floris nu-i ajungeau epitetele ca s -l
desfiin eze pe Jéodard. Sim i c Baptistine îl
prive te cu mirare i î i d du seama c în furia
lui oarb începuse s izbeasc cu cu itul într-o
bucat de pâine. Ochii lui verzi fulgerar scurt.
- 189 -
Bunul meu Grégoire, strig deodat

Baptistine, ca i cum ar fi citit gândurile lui
Floris, l-ai putea ruga pe Feodor sau pe Li Kang
se repead pân la castelul du Rocher ca s
afle ve ti despre s tatea domnului Jéodard?
Floris strânse pumnii. Baptistine îl sfida pe fa
i pe deasupra se pref cea a nu fi observat c
Feodor i Li Kang se aflau la doi pa i de ea. Floris
remarc totu i c nu spusese „logodnicul meu” i
zâmbi. Era un început de victorie.
S m duc, boierna ule? îl întreb Feodor,
ne tiind ce s fac .
Întreab -l pe Adrien, morm i Floris, hot rât
bea pân la fund cupa umilin ei.
Desigur Feodor, fugi i intereseaz -te de
tatea acestui biet domn du Rocher!
încuviin Adrien, gata de orice concesie pentru a
readuce pacea sub acoperi ul lor.
S mergem, prietene! mârâi Feodor c tre Li
Kang, din mers.
Chinezul porni pe urmele cazacului, ca s -l
ajute s în eueze caii.
Ah! Pe Ucraina mea, blestemate mai sunt
muierile! Am s m rog sfântului Dimitrie al
Kievului ca boierna ul s aib puterea s pun
mâna pe knut!
Hi! Hi! Lam Ascu it , ca s ajung la
Libelula Albastr , Floarea de Mai va trebui s
sar de o sut de ori peste cele zece mii de piedici
pe care Zeul înaripat al licornei verzi cu apte
inimi le va a terne sub pa ii lui, i abia atunci va
- 190 -
cunoa te ara dimine ilor lini tite.

Feodor îl încuviin în t cere. Împreun cu
Floris i Adrien, cazacul era una din pu inele
persoane de pe lume care în elegeau aproape tot
ce voia s spun Li Kang. Ca întotdeauna,
limbajul înflorit al chinezului ascundea i de ast
dat un mare adev r. Dup o tinere e
zbuciumat i aventuroas , Floris ajunsese la
vârsta maturit ii prea r sf at de natur i de
succesele feminine repurtate în timpul
peregrin rilor sale. Desigur, suferise nu glum ,
dar suferin a nu pusese o pecete de ne ters pe
sufletul lui, cum se întâmplase cu Adrien. Nimeni
i nimic nu-i rezistase vreodat lui Floris. Fratele
u, Adrien, îi împlinise întotdeauna toate
poftele, Feodor, Li Kang i Grégoire erau
pr di i de admira ie dup „imposibilele lui
nebunii” care cel mai adeseori îi reu eau. Iar
femeile îl r sf aser din cale-afar pe frumosul
Floris, risipind lacrimi f num r în urma lui.
„Floris, dragostea mea... Floris, dragostea mea...”
toate îi murmuraser numele, topite de iubire în
bra ele lui. D duse gata pân i o împ teas .
În împrejur ri dramatice, Dragonul Albastru îi
smulsese lui Floris un straniu i grozav
jur mânt: s o ia de so ie pe Baptistine. Sim ul
onoarei îi impusese s se învoiasc . Fiul arului
nu avea s î i ia înapoi cuvântul dat.
Pe corabia cu care se reîntorsese în Europa,
Floris se gândise deseori la Baptistine i pe zi ce
trecea începea s simt o anume tandre e vecin
- 191 -
cu iubirea pentru fiin a care, la plecarea lor, era

înc o feti . Imen ii ochi alba tri îl urm reau
adesea în amintire i p stra la piept medalionul
cu chipul ei de care nu se desp ea niciodat .
Era convins c în clipa când va debarca pe
rmul francez va reg si o foarte frumoas
gâsculi , ame it de admira ie în fa a lui, superb
cavaler r sf at de toate femeile lumii. Se i
vedea sosind în inut de gal la pensionul
lug ri elor Ursuline ca s retrag pe
Baptistine. La umbra b trânului stejar de la
Mortefontaine avea s îi fure primul s rut i
Baptistine avea s tremure de iubire pentru
„fratele” reîntors anume pentru ea de la cap tul
mântului, ca s se preschimbe în logodnic.
Aflând adev rul despre obâr ia ei, Baptistine î i
pierdea cuno tin a sau poate chiar îi c dea în
genunchi i, în semn, de recuno tin , îi s ruta
mâinile, lui, Floris, fiul arului! În sfâr it, într-o
zi de prim var aveau s se c toreasc i el
avea s o deprind cu fiorii dragostei.
Tâmplele lui Floris zvâcnir imperceptibil.
Întoarse capul spre Baptistine care râdea,
conversând afectuos cu Adrien.
Oh! da, fr ioare, hai s ne plimb m c lare
amândoi prin p dure! b tu ea din palme
entuziasmat .
Floris închise ochii. Prefera s nu asiste la acel
spectacol i s se lase în voia visului de fericire
pe care l-ar fi putut tr i al turi de Baptistine
dac ea n-ar fi fost „dur , egoist , rea,
- 192 -
preten ioas , arogant ... proast ... i atât de

frumoas ... da, atât de z citor de pl cut
privirilor.”
Floris oft . Avea s î i in promisiunea cu orice
pre de i intuia c lâng o asemenea „scorpie”
avea s tr iasc o via de infern. Dac ar fi fost
blând i ascult toare, Floris i-ar fi reg sit
pacea sufleteasc în castelul lor de la
Mortefontaine, uitând i de arina Elisabeta, i
de blestemata Julia de Mengden. i, cine tie,
dac regele ar fi avut din nou nevoie de agen ii
secre i, ar fi plecat din nou în misiune împreun
cu Adrien, l sând-o pe Baptistine la castel s se
ocupe de copiii lor. Ea n-ar fi suferit de pe urma
micilor escapade pe care el le-ar fi avut pe ici, pe
colo cu frumoase necunoscute, întrucât n-ar fi
aflat niciodat nimic... Ajuns la acest punct al
radiosului s u vis, Floris l s -i scape un
zâmbet încântat.
„Cred c st pânului meu îi merge într-adev r
u!” î i spuse îngrijorat Georges-Albert
„ciugulind” în treac t din gust rile aduse de
Grégoire.
Floris începu s bat darabana cu muchia
cu itului în pahar anume ca s o exaspereze pe
Baptistine. Aceasta îi arunc o privire posac .
„Oh! da, te-ai f cut cea mai frumoas dintre
femei! Scorpie ce e ti! gândi Floris, contemplând-
o cu ochi str lucitori. Ar fi fost prea u or s -mi
cazi în bra e f s te împotrive ti. La urma
urmei, lupta asta nu-mi displace chiar deloc! Las’
- 193 -
vezi tu! Ai s pl te ti ca toate celelalte. Ai s -

mi implori iubirea.” Floris zâmbi cu infatuare i,
parc anume pentru a-l confirma, obrajii
Baptistinei se îmbujorar u or.
Con tient de farmecul i de frumuse ea lui,
Floris î i trecu nep tor degetele prin pletele
negre inelate. Baptistine î i mut privirea spre
fereastr , profitând de faptul c de afar se auzea
tropot de cal.
Porumbi a mea! A sosit domnul de Gastagnac
cu cavaleri tii lui! strig Elisa.
Oh! ce bucurie! exclam Baptistine alergând
spre vestibul.
Cine mai e i sta? morm i Floris ridicându-
se de la mas .
Adrien în din umeri, nedumerit.
„Hi! hi! st pânul meu trece din surpriz în
surpriz !” constat Georges-Albert, în timp ce
înghi ea un rest de crem .
Oh! Ernaudan, prietene, ce pl cere s te v d!
exclam Baptistine v zându-l pe cavalerist.
Acesta respir u urat. Îl înnebunise gândul c
Baptistine s-ar fi putut s -i poarte pic pentru c
nu încercase s o salveze atunci, în biseric . Din
fericire, ea p rea s fi uitat cu totul de acea
întâmplare.
S mergem în salonul mic, drag Ernaudan!
spuse ea tandru i luându-l de bra pe tân rul
pitan îl trase dup ea, sub privirile n ucite ale
lui Floris i Adrien.
Dând cu ochii de cei doi tineri care tocmai
- 194 -
ie eau din sufragerie, Ernaudan schi un vag

salut.
Floris f cu un pas înainte:
Baptistine, fi i bun i prezenta i-ni-l pe
domnul! porunci el sec.
„Haide de, acum îi vorbe te la persoana a doua
plural, s-a prostit de tot!” bomb ni Georges-
Albert din vârful mesei, ciulind urechea.
O clip Baptistine fu tentat s nu ia în seam
cererea lui Floris. Privindu-l sfid tor, rosti în
treac t, în timp ce l sa bra ul gasconului i îl
apuca de mân :
Domnul de Gastagnac este un bun prieten!
Cu atât mai mult draga mea, prezint -ni-l!
ad ug înceti or Adrien, cu glas blând dar ferm.
Baptistine se opri locului:
Prea bine! Drag Adrien! i-l prezint pe
pitanul Ernaudan de Gastagnac. Fratele meu,
contele Adrien de Villeneuve-Caramey, i...
acesta este cavalerul Floris de Villeneuve-
Caramey, încheie ea plictisit întorcând spatele.
Cam mirat de acea stranie prezentare,
Ernaudan nu l s transpar nimic din
nedumerirea lui i îi salut cât se poate de
politicos pe cei doi b rba i. Adrien îi r spunse
amabil, cu aerul efului de familie care prime te
sub acoperi ul s u pe un prieten al fiicei sale. În
schimb, Floris, abia catadicsi s mo ie din cap.
Cu zâmbetul lui de meridional jovial, acest
Ernaudan de Gastagnac îi displ cea profund.
Vino, drag Ernaudan, se alint Baptistine
- 195 -
pisicindu-se i închizând în urma lor u a

salonului.
De necrezut! Pe cinstea mea! Asist m la ni te
lucruri de neîng duit! este SORA TA! i o la i s
fac asta, Adrien? Nu te întrebi ce-or fi având
oare s i spun , amândoi... cu u a închis ... ar
trebui s asi ti la întrevedere, a a s-ar cuveni!
protest Floris.
Adrien se st pâni cu greu s nu pufneasc în
râs. S -l aud pe Floris vorbind despre reguli de
bun cuviin , ca mo negii, era chiar ultimul
lucru la care s-ar fi a teptat din partea mezinului
u.
Uite ce-i, Floris, nu trebuie s o lu m prea
din scurt pe Baptistine. Mi se pare mai în elept
îi l m aparen ele libert ii ca s se poat
reobi nui cu tine... i abia atunci vom cere
regelui încuviin area s v c tori i conform
dorin ei tat lui meu, r spunse Adrien.
Sfatul era cum nu se poate mai chibzuit.
Perfect, va s zic domni oara ne ine în
ah... fie cum vrei tu fr ioare... oft exasperat
Floris, plimbându-se de la un cap t la cel lalt al
vestibulului, cu mâinile împreunate la spate.
„În via a mea nu l-am v zut pe st pânul meu în
halul sta!” bodog ni Georges-Albert, care
detesta conflictele i agita ia i s ri pe um rul lui
Floris cu inten ia de a-l înveseli. Numai c acesta
nici m car nu-l lu în seam .
Ei bine, drag Ernaudan, ce vânt te aduce?
spuse Baptistine, numai zâmbet, a ezându-l pe
- 196 -
gascon lâng ea.

A fi vrut s m întorc mult mai repede,
micule, dar când e ti în serviciul regelui nu
depinzi de propria- i persoan ...
Oh! Ernaudan... Ernaudan... dac-ai ti cât
am îmb trânit în ultimele zile, oft Baptistine de
parc ar fi avut o sut de ani. A trebuit s
reflectez la situa ii extrem de complicate.
Baptistine oft din nou.
Baptistine a mea... m micule... ce pot face
pentru tine? Sufletul meu, spada mea, onoarea
mea de soldat î i apar in! Po i dispune de mine...
i de noile mele galoane... dup cum vezi, acum
sunt c pitan!
Oh, m bucur, m bucur din toat inima.
adar, nu m-am în elat. Este cu adev rat
dr gu !
Cine, Regele?
Da, frumos din partea lui c te-a ridicat la
gradul de c pitan.
Am b nuit eu c nu po i fi str in de aceast
favoare, m micule, pentru c regele mi-a acordat
galoanele la mai pu in de un ceas dup ce îi
înmânasem un biet din partea ta, bilet pentru
care eram tare gelos... i trebuie s îi
rturisesc m micule... c ... în ziua c toriei
tale... te a tepta o calea i aveam ordin din
partea regelui s te conducem la palat îndat
dup ceremonie... oh! Baptistine... n-am s rit
atunci în ajutorul t u... pentru c nu voiam s te
d în bra ele domnului du Rocher nici în cele
- 197 -
ale... ale...
„Ale regelui... Va s zic asta era surpriza
promis ... înseamn c oricum n-a fi r mas cu
Jéodard” î i spuse Baptistine tulburat . „N-a fi
avut o noapte a nun ii... sau poate c ...
Ludovic... dar atunci n-ar mai fi fost o noapte a
nun ii”.
Gândurile i se înv lm eau în minte. Mirat de
cerea ei, Ernaudan profit ca s i strecoare
bra ul pe dup talia iubitei lui i s o strâng la
piept. Baptistine nu i se împotrivi. Absent , î i
rezem fruntea pe um rul tân rului cavalerist.
Acesta se înfiora i îi s rut buclele aurii.
M micule... m micule... te iubesc... te simt
nefericit ... ce pot face pentru tine? opti el
strângându-i mâna i ducându-i-o la buze.
Oh, nu, sunt fericit c m aflu aici, în
bra ele tale! Deocamdat nu po i face nimic
pentru mine, Ernaudan, sunt inut aici de... de
o tain cumplit ... nu-mi cere s i spun mai
mult, pentru c nu pot!
it de nea teptata i misterioasa ei
confesiune, Ernaudan o strânse p tima la piept,
preg tit s o apere împotriva tuturor ca pe o
eroin , ca pe o sfânt . În culmea exalt rii,
tân rul gascon îi s rut la întâmplare obrazul,
înnebunit s îl simt pentru prima dat atât de
apropiat de al lui.
M micule... m micule... te iubesc i nu-mi
doresc decât s ne c torim. Las -m s te cer
oficial de so ie, îi spun chiar acum fratelui
- 198 -
dumitale, exclam Ernaudan, s rind în picioare.

Oh! nu... s nu care cumva s faci una ca
asta! Doamne fere te! strig însp imântat
Baptistine, oprindu-l pe Ernaudan la un pas de
.
Asta înseamn c nu m iube ti! gemu
Ernaudan.
Ba da... ba da, Ernaudan... te iubesc... dar ce
fac cu Jéodard, i cu... cu... ei! fir-ar s fie,
prea e complicat totul! se poticni Baptistine în
toiul explica iilor.
Oh! Baptistine, m micule... am ajuns s m
îndoiesc de orice. Nu tii ce chin e pentru mine
i aduc biletele altuia... Ah, cât suf r din
pricina, ta!... opti Ernaudan s rutând trist acea
gur care îl z cea.
Baptistine nu se împotrivi, mirat totu i c nu
mai simte acea pl cut c ldur cu care începuse
se obi nuiasc în bra ele lui Jéodard i ale
regelui.
Ah! nu! Asta este prea de tot! Domnule, te rog
pofte ti afar sau de nu, te voi ajuta eu
însumi s o faci, cu vârful s biei! r cni Floris
care deschizând brusc u a o descoperise cu
uluire pe Baptistine în bra ele cavaleristului.
Tân ra se dep rt de Ernaudan cu un gest care
rea s spun : „Acum ai priceput, prietene? Are
o obsesie! Vrea s ucid pe oricine se apropie de
mine! Iat ce trist via duc acum...”
Iertare, domnule! PORUNC de la rege!
replic Ernaudan sco ând cât ai clipi din
- 199 -
buzunarul tunicii un plic cu blazonul Fran ei.

He, he! Nu cred c Majestatea Sa i-a
poruncit s -i comunici mesajele atât de
„personal”! rânji Floris întinzând mâna s ia
plicul.
Am ordin s înmânez personal mesajul
domni oarei de Villeneuve! r spunse Ernaudan
s i piard cump tul.
Floris ov i o clip , privi anvelopa sigilat i i-o
pas , în sil , Baptistinei. Aceasta se uit la el de
sus, îi întoarse spatele i, apropiindu-se de
fereastr , rupse, febril pecetea regal .
„Inimioar ,
adar, nu e ti m ritat . Nu tiu dac se cuvine
m bucur sau s m tem pentru noi doi.
Purt torul acestei misive va veni înso it de o
tr sur . Te a tept mâine diminea , împreun cu
fra ii t i, la ceremonia „trezirii”. i-am g sit o
„Na ”. Vei fi prezentat oficial la curte i astfel
vei putea s vii i s pleci când vei dori. Ne
gândim la tine, ne e dor de tine, te vis m.
Prizonierul”
Baptistine se rezem de pervaz cu inima b tând

-i sparg pieptul. A adar, regele nu o uitase.
Un al doilea plic c zu din interiorul primului.
Con inea o invita ie oficial :
„Din porunca Majest ii Sale, domnul conte

Adrien de Villeneuve-Caramey, domnul cavaler de
- 200 -
Villeneuve-Caramey i domni oara Baptistine de

Villeneuve-Caramey sunt a tepta i la palat mâine
diminea , la prima or , pentru Ceremonia de
Trezire a Regelui i pentru prezentarea
debutantelor.
Marele ambelan,
marchizul de Daube”
Baptistine se întoarse i, cu aerul cel mai firesc

din lume, întinse aceast ultim invita ie lui
Adrien. Floris se încrunt . Manevra Baptistinei
nu-i sc pase i observase c primul bilet
disp ruse ca prin farmec în decolteul ei.
„Scorpie frumoas ... va s zic i regele...
regele... s -mi fie oare dat s îl am din nou
rival22” murmur ca pentru sine tân rul
gentilom.
Încercând s ghiceasc ce anume se petrecea în
mintea Baptistinei, începea s nutreasc o
oarecare admira ie pentru ea. Citind aceast
schimbare în expresia ochilor lui verzi, tân ra
întoarse fulger tor capul, cu obrajii în fl ri.
„Ah! Nu! N-am de gând s -i las buc ica asta
regeasc Prea-Iubitului nostru cel lacom. I-am
cedat-o odinioar pe Pauline, dar de data asta,
nu... b trâne Ludovic, o s m bat i o s i-o
suflu pe scorpia noastr mic i blond ” î i spuse
Floris cu un zâmbet pozna .
Ah! Feodor, Li Kang, pica i la anc, prieteni...
exclam Adrien z rindu-i pe credincio ii lor
22 A se vedea Floris, dragostea mea.
- 201 -
tovar i care se întorseser la castel. Chiti i-ne

degrab în cuferele de c torie costumele de
mare gal , plec m imediat. Peste noapte o s
tragem la hanul „Cornul de Aur” din Versailles,
pe strada Copiilor Cumin i. Trebuie s ne
înf m dis-de-diminea la palat.
Prea-bine, în imea Voastr ! r spunse
Feodor c ruia îi pl cea s -l trateze pe Adrien ca
pe eful familiei.
Ernaudan se d duse într-o parte i îi cerceta cu
mirare pe ciuda ii prieteni al fra ilor Villeneuve-
Caramey.
Ei, cum îi mai merge bietului domn du
Rocher? întreb Elisa care nu se sfia de Floris s -
i arate afec iunea pe care o nutrea pentru
Jéodard.
Duhul zei ei Lou, cea cu trei urechi de aur,
pare s îl înt reasc pe Gr mad de Pistoli,
declar solemn chinezul.
Ah, Li Kang, vrei s spui c lui Jéodard îi
merge mai bine! M bucur! exclam Baptistine
mângâind dr stos codi a chinezului.
Acesta se c zni s îi zâmbeasc .
Într-o bun diminea parfumat când va
avea în elepciunea b trânului Wu care a suit de
treizeci de mii de ori muntele fericirii sacre,
Libelua Albastr va intra în marea câmpie!
Lui Ernaudan i se p rea c viseaz . În schimb,
Baptistine în elesese repro ul ascuns al
în eleptului chinez i î i plec o clip fruntea, ca
imediat dup aceea s o ridice, cu i mai mult
- 202 -
înd tnic seme ie decât pân atunci.

Sunt nespus de fericit c Jéodard s-a mai
întremat i m voi duce zilele acestea s îl
îmbr ez! rosti ap sat Baptistine, anume ca s -l
scoat din fire pe Floris. Pân atunci îns , buna
mea Elisa, vino s m aju i s -mi aleg cele mai
frumoase dinte rochiile mele cele noi.
Floris f cu un pas înainte. Adrien îl privi
îngrijorat. Ce tr snaie îi mai d duse prin minte?
Pentru rochiile dumitale, Baptistine, cine a
pl tit? întreb sec Floris.
Tân ra fat se pref cu a nu-l fi auzit i începu
urce sc rile.
Am pus o întrebare, repet Floris autoritar.
Cine a pl tit toate aceste rochii?
Ei, i dumneata acum, domnule Floris... A
pl tit domnul Jéodard, cine altcineva? Pe când
voi b tea i ceamburiile prin lume, eu puneam la
cale o c torie de toat frumuse ea! se revolt
Elisa.
Va trebui s înapoiem totul! porunci Floris pe
un ton ce nu admitea replic , ignorând repro ul
voalat al Elisei.
Tân ra fat încremeni în mijlocul sc rii, apoi,
dup o clip se întoarse lent cu fa a spre el
S dau rochiile mele? Asta e prea de tot!
Niciodat ... m auzi? Niciodat ! url ea
înnebunit de furie.
Îngrozitor de stânjenit de acea penibil scen de
familie, Ernaudan încerc s se eclipseze pe
nesim ite, strecurându-se spre ie ire.
- 203 -
Uite ce este, draga mea, trebuie s recunosc

Floris are dreptate, nu se cade s mai p strezi
nimic... las , o s i cump m noi alte toalete,
înc mai frumoase, interveni împ ciuitor Adrien,
de i habar nu avea de unde s g seasc banii
necesari.
Da? i pân atunci, cum o s m duc la
prezentarea de mâine... poate goal pu ?!
întreb Baptistine pe un ton voit batjocoritor,
menit s îl provoace pe Floris.
Acesta sim i c -l furnic tot trupul. Murea de
poft s -i ard o b taie zdrav .
Nu, Baptistine, du-te s te îmbraci, po i s i
strezi toaletele pân mâine sear . Pe urm om
vedea, r spunse Adrien tamponându- i cu
batista fruntea leoarc de sudoare. Dumnezeule,
ar fi preferat s se afle pe un câmp de lupt . I-ar
fi fost de o mie de ori mai simplu decât s
medieze între Floris i Baptistine.
O or mai târziu, calea ca tras de trei
arm sari din grajdurile regale gonea spre
Versailles. Boarea înmiresmat a amurgului
îndulcea acel sfâr it de zi.
Baptistine se instalase în tr sur împreun cu
Adrien; Ernaudan i cavaleri tii lui galopau pe de
turi. Gasconul schimba zâmbete cu tân ra fat .
Pst! Nu mai face pe coco elul, c pitane, ori ai
mi te treze ti cu târti a ciuruit de sabie,
ascult ce- i spun eu, nu-mi miroase a bine!
bodog nea La Fortune tr gând îngrijorat cu
coada ochiului spre Floris, care galopa de partea
- 204 -
cealalt a cale tii, înso it de Feodor i Li Kang.

Grégoire i Elisa r seser în castel împreun
cu Georges-Albert, l sat acas de teama
stru nicelor lui ini iative. Jignit de moarte,
maimu oiul se consolase cu o sticl de vin de
Anjou, adormind cu ea în bra e. Fra ii
conveniser s angajeze la Versailles o camerist
care s o îmbrace pe Baptistine.
Surioar scump , rupse deodat Adrien
cerea, nici nu tii ce fericit sunt c putem
tori numai noi doi. Dup cum vezi, Floris nu
a vrut s te plictiseasc cu prezen a lui. i
pentru c nu e cu noi, profit s te întreb, a a, ca
între fra i: care sunt cu adev rat, sentimentele
tale fa de el?
Baptistine privi înspre Floris care î i mâna
arm sarul în galop întins. S rind peste gropi sau
peste câte un trunchi r sturnat, c re ul i calul
alc tuiau un singur trup. Cu buclele-i negre
fluturând în b taia vântului, Floris era mai mult
decât seduc tor. Frumuse ea lui nativ , elegan a
lui deveneau cu atât mai frapante când se g sea
în elementul lui, galopând nebune te, duelând
sau luptându-se cu pumnii goi. Floris se reg sea
cu adev rat pe sine ori de câte ori intra în
ac iune. Era n scut pentru aventur . Sim indu-
se privit de Baptistine, întoarse capul spre ea. Un
zâmbet abia ghicit îi miji pe buze. i pentru
prima dat ochii lui exprimau o imens tandre e.
i scoase tricornul i o salut adânc pe cea care
odinioar îi fusese sor i pe care acum o socotea
- 205 -
legitim logodnic . Gestul lui de omagiu era

sincer. Floris dorea s se împace cu ea i dup o
matur chibzuin se sim ea dispus s fac
primul pas. Baptistine se reîntoarse spre Adrien.
Haide, scumpa mea, deschide- i inima i
spune-mi ce sim i cu adev rat pentru Floris?
insist blând, fratele ei.
Simt... aversiune! replic sec Baptistine,
desf cându- i febril evantaiul i începând s i
coreasc cu el obrajii înfierbânta i.
Aversiune!... se înfior Adrien.
Capitolul XIV
Sire, e timpul! opti Lebel întredeschizând

perdelele patului cu baldachin.
Ludovic se ridic într-un cot i f cu semn
valetului c se scoal imediat. O privi pe Jeanne-
Antoinette care dormea, sau care se pref cea c
doarme lâng el. Se sim ea cuprins de
sentimente contradictorii. Femeia aceea îi pl cea.
Paradoxal, incredibilul tupeu cu care se înf a
dinaintea lui în locul „Inimioarei” îi f cuse o bun
impresie. Decep ionat de absen a Baptistinei, ca
un copil r mas f juc ria preferat , aproape c
se bucurase de prezen a Jeanne-Antoinettei i
totu i acum ov ia dac s se mai întâlneasc
sau nu cu ea. Se temea de temperamentul
autoritar pe care îl intuia dincolo de aparenta ei
supu enie. Femeia acea p rea fragil ca un vas
- 206 -
de Saxa, dar era mai dur ca o elul i Ludovic î i

cuno tea prea bine propria sl biciune.
Sunt o cârp , un la care nu suport
singur tatea i toate fandositele astea de la curte
dezgust ... Oh! La urma urmei, cine sunt
eu?... Un rege, ori un biet am rât de îndr gostit
de o pu toaic de aptesprezece ani?...
zând c st pânul ei se ridic din pat,
Messalina începu s latre bucuroas .
Ssst, taci, Messalina, frumoasa noastr
prieten înc nu s-a trezit! opti Ludovic
înc ându- i papucii.
Contempl o clip obrazul cu tr turi regulate,
încadrat de bucle m soase, de culoarea
castanei. Tân ra femeie p rea destins i
odihnit . Regele oft . Aventura cu Jeanne-
Antoinette îi picase din cer, totul se înl uise
prea simplu i totu i trebuia s recunoasc c
cele dou nop i petrecute în tov ia superbei i
de fel timidei burgheze se dovediser extrem de
agreabile..
„Om tr i i om vedea”, î i spuse Ludovic
ridicându-se în picioare.
Jeanne-Antoinette hot rî c era cazul s se
mi te i, sco ând un bra molatec din
cearceafurile de dantel , îl apuc de mân pe
rege.
Oh, Sire... Ludovic... ce fericit m-ai f cut...
tii... pân acum nu mi-am în elat niciodat ,
niciodat b rbatul de-abia acum am în eles ce
este dragostea...
- 207 -
Ssst... draga mea... dormi, e înc foarte

devreme, opti regele emo ionat i flatat de acea
rturisire de parc ar fi fost un adolescent.
Culc -te la loc... eu m duc s -mi împlinesc
corvezile regale.
Când ne vedem din nou?
Foarte curând, de bun seam . O s te
anun e Lebel, r spunse Ludovic s rutându-i
degetele lungi i sub iri.
O s a tept... la han... Sire! murmur
Jeanne-Antoinette.
Mesalina op ia ner bd toare. Ludovic îmbr
degrab un halat peste c ma a de noapte i
deschizând o u mascat de oglinzi, trecu direct
din apartamentele sale în cabinetul de Consiliu23,
pustiu la acea or . Ferestrele înalte erau mascate
de perdele groase din satin azuriu bro at cu fir
de aur. Pere ii placa i cu lemn aurit erau
lumina i de flac ra unui singur sfe nic.
„A teptând-o pe Venus, m-am pomenit în pat
cu Minerva”, zâmbi cu ironie amar regele, furios
pe sine însu i.
Imensa mas de consiliu era cotropit de
dosare. Ludovic oft adânc, cu gândul la
nesfâr itul ir de audien e programate pentru
acea zi.
Hai, Messalina, e timpul s mergem! Poate c
izbutim s fur m câteva minute i s r mânem
singuri cu „Inimioara”, surâse Ludovic
aplecându-se s mângâie c orul delicat al
23 C ruia i se mai spunea „cabinetul regelui” sau „cabinetul cu oglinzi”.
- 208 -
elu ei.
Din „galeria oglinzilor” începeau s se aud
glasuri.
Of, Inimioar ... Inimioar ... n-a vrea s te
d decât pe tine... totul m plictise te în afar
de râsul t u zglobiu... murmur Ludovic.
Messalina î i ridic ochii spre st pânul ei, de
parc i-ar fi priceput ezitarea i latr , certându-l.
Un valet deschise de îndat o u . Regele
trunse în dormitorul s u oficial i s ri ca un
pu ti peste balustrada de lemn aurit care
desp ea patul de restul înc perii. Lebel îi puse
scufia de noapte, cum cerea protocolul, i regele
se întinse c scând de zor în patul tapisat cu
catifea violet i purpurie al str bunicului s u24.
Când rezida la Versailles, era obligat s se
supun în fiece diminea acelei comedii.
„Ar trebui s schimb ceremonialul sta stupid
i pr fuit”, î i spuse el excedat. Dar de fiecare
dat când îndr znise s propun a a ceva,
protestele însp imântate ale mini trilor i ale
ambelanilor îl obligau s renun e.
Ludovic c sc , sim ind c -l cuprinde iar i
somnul.
Majestate, ne îng dui i s deschidem u ile
pentru „prezent ri”?
Da, Lebel, încuviin regele ridicându-se i
rezemându-se de perne. Oh, Lebel...
Da, Majestatea Voastr .
Ai cumva idee, c pitanul nostru de cavalerie
24 Ludovic al XIV-lea.
- 209 -
oar i-a adus pe fra ii de Villeneuve-Caramey?

întreb în oapt regele.
Da, Majestate. Ducele de Richelieu st tea
adineauri de vorb cu ei în „Ochiul de bou”25. Se
ocup de domniile lor, dup cum i-a poruncit
Majestatea Voastr .
i... psst, Lebel! îl interog Regele din ochi.
Domni oara de Villeneuve este i ea cu ei!
opti fidelul valet care îi în elesese întrebarea
mut .
Minunat, Lebel, minunat! se înveseli cât ai
clipi regele. Te rog s -i bagi în untru pe domnii i
pe domni oara de Villeneuve, înaintea „primelor
vizite”.
Oh, Sire, aceasta este o foarte mare favoare
cu care marchizul de Daube nu va fi cu siguran
de acord! murmur Lebel.
Sunt convins, tocmai bine, o s aib ce
comenta. i acum, d -i drumul Lebel!
Valetul f cu o plec ciune i întredeschise u a
sându-i s intre pe „primii gentilomi al camerei”
i pe „marele ambelan”.
Majestatea Voastr a dormit bine? se interesa
suav acesta din urm , manifestând, ca toat
lumea, pref cuta convingere c regele î i petrecea
nop ile în acel pat de parad .
Foarte bine, mul umesc, domnule marchiz de
Daube, r spunse regele, cu glas înc mai r gu it
decât de obicei.
Majestatea Voastr este preg tit s primeasc
25 Anticamera regal .
- 210 -
„vizitele familiale”? întreb ceremonios marele

ambelan.
Suntem preg ti i, domnule marchiz, suntem
preg ti i, zâmbi regele i conform unui ritual
imuabil întinse mâna primului valet de camer
care îi stropi degetele cu alcool, deasupra unei
imense tipsii de argint aurit.
Ah, fi i binevenit doamn ! o întâmpin afabil
Ludovic pe regin , care se ivise înso it de fiul
lor, „delfinul”, de prin ii i de prin esele din
familia regal , de ducele de Orléans, de ducele de
Penthieou... În urma lor p eau ceremonio i
primul medic i primul chirurg.
Bun diminea a, fiule! Bun diminea a,
veri orilor! spuse regele în vreme ce prin ul
mo tenitor i ducii de Orléans i Penthieou se
înclinau de trei ori la rând.
Majestatea Voastr a dormit bine? întreb la
unison prin ii.
Am dormit minunat, mul umesc de întrebare.
Dar, v rog, doamn , lua i loc, în diminea a asta
ar ta i superb i priveli tea chipului vostru m
bine-dispune de cum m-am trezit! î i
compliment Ludovic so ia.
Regina se îmbujor de pl cere. Un valet se
repezi s deschid balustrada aurit dincolo de
care doar ea singura avea voie s treac i doi
paji se gr bir s îi apropie un fotoliu de
tâiul so ului s u, în vreme ce prin ii, ducii,
verii i medicii r maser de partea cealalt a
camerei, ascultând respectuos dialogul perechii
- 211 -
regale.
Bun ziua, Sire, Majestatea Voastr a dormit
bine? întreb regina, cu remarcabil lips de
imagina ie.
Da, doamn ... mul umesc de întrebare...
bine... chiar foarte bine! r spunse regele
înmuindu- i degetele în apa sfin it adus de
ambelan.
Ludovic se închina imitat de întreaga asisten
i, proptindu- i b rbia în piept, începu s se
roage în gând. Dup ce ispr vi rug ciunea,
mase în aceea i pozi ie de reculegere i privi pe
furi spre so ia lui. Brava Maria Leczinska era
cea mai bun so ie din lume. Mai în vârst decât
el, îi ierta infidelit ile cu toate c , geloas din
fire, suferea îngrozitor. În orice caz nu scotea o
vorb i nimeni în afar de rege nu îi b nuia
chinul. Ludovic se sim i brusc cuprins de
remu ri. Nu pentru a fi petrecut ultimele dou
nop i în tov ia Jeanne-Antoinettei, ci pentru
inten ia de a o instala la curte, în calitate de
favorit oficial , pe „Inimioara”.
Doamn , v rog s îmi m rturisi i ce v
dore te sufletul pentru ziua de ast zi, v promit
dinainte c v împlinesc vrerea! spuse regele
dându-se jos din pat.
Regina i to i cei de fa î i plecar ochii. Doi
paji îngenunchear i îi puser papucii, apoi
regele se îndrept spre fotoliul s u. Frizerul îi
scoase scufia i începu s îi pieptene bog ia de
plete castanii i m soase.
- 212 -
Vai, Sire, se gr bi s r spund regina Maria,

uluit de neobi nuita solicitudine a so ului ei,
cum s mul umesc Majest ii Voastre?
Ei, doamn , începu s râd Ludovic, a tepta i
mai întâi s v împlinesc dorin a. Deci, ce v
pofte te inima?
Sire, dup -amiaz m duc s vizitez,
împreun cu doamnele mele de onoare,
mân stirea c lug ri elor Ursuline de la Poissy!
Ah, Ursulinele de la Poissy! repet regele, în
vreme ce frizerul îi aducea peruca.
S intre „marile vizite”! strig ambelanul
arborând o expresie înc mai trufa decât pân
atunci.
În camer intr un al doilea grup, ceva mai
compact decât primul. În zumzetul general,
conversa ia celor doi so i devenea anevoioas .
Regele îi salut în bloc pe noii veni i, prea
numero i pentru a avea vreme s i se adreseze
fiec ruia pe rând.
Spunea i, doamn , c v duce i la Ursulinele
de la Poissy! relu regele dialogul cu so ia lui,
ignorându-i pe „marii ofi eri ai camerei”, pe
„marii garderobieri”, pe frizerul s u de fiecare zi,
pe b rbierii s pt mânali, pe cei trei spi eri, pe
cravatier, pe ceasornicar, pe doamnele de
companie ale reginei, pe ducele i pe ducesa de
Luyness – prieteni apropia i ai Mariei Leczinska –
, pe prin ii i prin esele care se perindau prin fa a
lui.
Da, Sire, i Majestatea Voastr tie cât de
- 213 -
ata at sunt de ordinul lor. Ei, bine, bunele

lug ri e se roag Cerului s se milostiveasc i
le ajute s poat pl ti o statuie a Sfântului
Ioan Botez torul.
Regele surâse în vreme ce b rbierul începu s
mânuiasc briciul.
Cerul s-a milostivit, doamn , pentru c , iat ,
oferim pe cheltuiala noastr personal aceast
statuie a Sfântului Ioan Botez torul, pe care i
noi îl iubim cu deosebire! inu s sublinieze
Ludovic.
Un murmur aprobator salut generosul gest
regal. Ludovic privi în oglind , ner bd tor s
vad dac nu cumva în irul nesfâr it al
curtenilor care se înghesuiau la intrarea
dormitorului o putea descoperi pe „Inimioara”.
Vai, Sire, ce m rinimos sunte i! exclam
regina, în culmea fericirii.
Sunt cel mai fericit om din lume când tiu c
pot s î i fac o bucurie, drag Marie, s vâr ind
totodat o fapt cre tineasc , opti regele, sincer
mul umit. Ce-i drept, s-ar fi cuvenit s adauge:
„Cu ocazia asta îmi sp l i p catele...”
Oh, Ludovic! murmur regina, mi cat pân
la lacrimi.
Curtenii ciuleau zadarnic urechea, sperând s
prind ceva din conversa ia celor doi so i care
vorbeau anume încet spre a nu fi auzi i.
Ce p rere ave i, doamn , despre noile voastre
doamne de onoare? întreb regele cu glas tare,
aducând anume vorba de subiectul care îl
- 214 -
interesa pe el.
Minunat , Sire, i m gr besc s mul umesc
Majest ii Voastre pentru aceast mare favoare.
Baronesele Skokovska au sosit acum dou zile i
am avut deja pl cerea s m între in cu ele în
limba polonez .
Prea bine, doamn , atunci v rog s mi le
prezenta i!
Apropia i-v ... apropia i-v fetelor! spuse
regina întorcându-se spre suita ei.
Dou feti cane frumoase coz26, cu p r blond-
cenu iu, se apropiar de balustrada aurit , i de
fel intimidate, f cur o reveren adânc .
Fi i bine venite, li se adres binevoitor regele,
în vreme ce frizerul îi pudra peruca. Mi se pare
mie, doamn , sau în suita voastr mai ave i un
loc liber pentru înc o domni oar de onoare?
întreb în treac t regele.
Regina oft . Începea s în eleag motivul subitei
generozit i a augustului s u so care pân acum
o obligase s se resemneze cu prezen a fostelor
lui metrese, surorile de Mailly-Bresle, devenite
doamnele de Mailly, de Vintimille i de
Chàteauroux.
Într-adev r, Sire, Majestatea Voastr este
corect informat, r spunse sec regina.
Curtenii se privir încânta i. „Trezirea” promitea
fie interesant . Numai ochi i urechi, a teptau
afle din gura regelui nout i care s le
hr neasc bârfele.
26 din cale-afar , extrem de..., foarte... (dup adj. ca frumoas , mândr ) (turc. koz.)
- 215 -
Am fi încânta i, doamn , dac a i acorda

acest loc din suita voastr surorii unor bravi i
credincio i slujitori al coroanei noastre. Este
vorba de domni oara de Villeneuve-Caramey,
descendenta unei str vechi familii de vi nobil .
Regina î i mu buzele. Altceva nici nu putea
face.
S intre „primele vizite”! anun marele
ambelan. Ludovic fu cât pe ce s slobozeasc o
înjur tur : b rbierul tocmai îi aplicase pe obraz
un burete moale impregnat cu o et, ca s calmeze
irita ia produs de brici.
La naiba cu eticheta asta blestemat ! mârâi
el.
Majestatea Voastr dore te ceva? se precipit
spre el marele valet al camerei.
Da... da... s -i da i zor... prea a i lungit-o în
diminea a asta! murmur plictisit regele.
Marele valet fu cât pe ce s î i înghit jaboul.
Al treilea val de curteni se rev rsa într-o
des vâr it ordine. Printre ace ti „primi
vizitatori” se num rau lectorii apartamentelor
regale, lectorii cabinetului regal, intenden ii
distrac iilor regelui i câ iva seniori ale i pe
sprincean .
Majestatea Voastr , binevoi i i întinde i
picioarele!
Da... bine!... se conform regele, profund
agasat.
Doi paji îi puser ciorapii i jartierele, în timp ce
al i doi a teptau s îl încal e. Regele se aplec s
- 216 -
i încheie jartierele cu bumbi de diamant.

Cola iunea Voastr , Majestate! se apropie
ofi erul „gurii” i al „paharului”, întinzându-i pe
un platou de argint un pocal cu cafea cu lapte de
migdale.
Ludovic lu o înghi itur i se înec îngrozitor.
Cafeaua era mult prea fierbinte. Din ce în ce mai
enervat, privi iar în oglind în speran a c va da
cu ochii de Baptistine.
În camer aerul devenise irespirabil. Ludovic
zâmbi fericit propriei imagini reflectate de luciul
oglinzii. O z rise în sfâr it pe Baptistine, în
ambrazura uneia din ferestre, flancat de fra ii ei
care st teau de vorb cu Richelieu. Regele se
ridic i î i l bra ele în voia garderobierului i
a primului valet care îl dezbr car de c ma a de
noapte, în vreme ce al i doi vale i întindeau în
fa a lui un halat de cas ca s îl ascund
privirilor indiscrete. În felul acesta regelui nu i se
mai vedea decât capul. Baptistine se uit de jur
împrejur ca s se conving c nu o observ
nimeni i, în ându-se pe vârfuri, îi f cu cu
ochiul regelui, ca pentru a-i spune:
M-am plictisit... ce bine era s fi fost numai
noi doi singuri...
Impasibil, Ludovic se f cu nev zut înd tul
halatului.
Frumoasa mea drag , pentru insolen a ta ai
merita o chelf neal , dar te iert m, inimioar !
Nu- i pierde r bdarea, ajungem i la supa
noastr ! murmur regele în timp ce fiul lui,
- 217 -
„delfinul”, somnoros i prost dispus, se apropia

de el ca s îl îmbrace cu o c ma .
Curtenii se privir consterna i. Cui îi vorbise
regele? Ludovic pocni din degete. Messalina latr
vesel.
Majestatea Sa zador zanimalele! ptir cei
prezen i, u ura i s descopere cui anume îi
cuse regele onoarea de a-i adresa cuvântul.
Baptistine pufni în râs. Din to i cei de fa , ea
singur îl în elesese pe Ludovic. Floris se întoarse
i o privi sever. Baptistinei pu in îi p sa. Nu- i
înc pea în piele de fericirea de a se afla la
Versailles. Peste noapte dormise într-o
fermec toare c ru de han. La cinci
diminea a Adrien o trezise i îi trimisese o
slujnic tân care o ajutase s î i pun rochia
de mare gal , cu corset, jupoane i tiv negru,
dup cum prevedea eticheta.
Vai, domni oar ! Sunte i nemaipomenit de
frumoas ! se minun slujnica.
Baptistine o privi cu simpatie.
Cum te cheam ?
Lisette, sluga dumneavoastr , domni oar ,
spunse slujnica, o fat robust i frumoas , cu
piele trandafirie, sâni obraznici i olduri bine
propor ionale. Întreaga ei f ptur respira un aer
tos i vesel.
În miez de noapte, pe Baptistine o trezise un
zgomot suspect. I se p ruse c Floris, care
dormea în camera de vis-à-vis, deschisese u a.
Baptistine o studie ceva mai atent pe Lisette. Sub
- 218 -
privirea ei inchizitoare, slujnica se fâstâci.

Baptistine era aproape sigur c recunoscuse
vocea lui Floris care murmura:
Haide, frumoaso, intr !
Cineva chicotise.
Bine... intru.
Urmase un oftat prelung i u a se închisese.
Baptistine observ pe gâtul slujnicei câteva urme
viorii. Îi întoarse spatele gânditoare i, amânând
pentru alt dat l murirea acelui mister, î i lu
evantaiul, coborî i se urc în calea ca în care
Floris i Adrien o a teptau impacienta i de-a
binelea.
La revedere Lisette! spuse Floris pe tonul cel
mai firesc din lume.
Întoarce i-v degrab , domnule cavaler...
întoarce i-v degrab ! strig Lisette pufnind într-
un hohot de râs provocator.
„Cât ipocrizie!” î i spuse Baptistine, pândindu-
i pe sub genele-i lungi i întoarse.
Privirea ei trebuie s fi fost destul de elocvent ,
pentru c Floris începu s tu easc încurcat. Î i
petrecu mâna peste peruca pudrat i, zâmbind
din vârful buzelor, porunci energic:
D , bice, Feodor!
Haide, vino, draga mea! repet Adrien, pentru
a suta oar , a teptând-o pe Baptistine care se
oprea la fiece pas ca s admire profunzimea de
run uri, coliere, panglici, figurine de cear ,
pu i de turt dulce, portocale, linte, fasole,
gogo i i acadele pe care le vindeau negustorii
- 219 -
în ira i de-a lungul coridoarele palatului pân

chiar în pragul apartamentelor regale.
Tân ra fat era încântat . Totul o fascina i o
amuza, inclusiv u urin a cu care p trunseser în
palat i ajunseser pân în salonul Ochi de bou.
Oh, Adrien, uite o lectic , închiriaz i pentru
mine una! îl implor ea ca s le imite pe
doamnele de la curte care se plimbau în acel mod
în interiorul palatului, purtate de câte doi vale i.
Pe Adrien entuziasmul ei copil resc îl înduio a.
În schimb Floris arbora aerul blazat al cuiva pe
care nimic nu-l mai poate mira... i totu i în
urm cu câ iva ani avusese i el exact acelea i
reac ii de provincial entuziasmat.
Intr rile în camer ! anun cu voce de stentor
marele ambelan.
Baptistine se ridic din nou pe vârfuri, ca s nu
piard nimic din spectacol. Un valet tocmai
întindea regelui o oglind . Conform unei
coregrafii minu ios pus la punct, ofi erii
garderobei se apropiar cu tunica i îl ajutar s
i-o îmbrace. Ludovic î i alese un jabou dintr-un
co i o batist dintr-un vas de por elan, în timp
ce consilierii, c pitanii corpului de gard i ai
celor o sut de str jeri elve ieni, marele paroh,
diaconii, marele capelan, mae trii de ceremonii,
mae trii de protocol, înso itorii ambasadorilor,
pitanul ogarilor, efii pajilor, primul arhitect,
marele medelnicer, oculi tii, chirurgii, denti tii,
maseurul, to i se perindau i îl salutau pe
Majestatea Sa Regele i pe Majestatea Sa Regina
- 220 -
care p reau, ca i fiul lor, gata-gata s adoarm .

Floris oft . Sim ea c se în bu . În decursul
aventuroasei lor misiuni, uitase de implacabilul
ceremonial, de rigida etichet de la Versailles.
Privi spre Baptistine i o v zu c î i rotea ochii de
jur împrejur, ca un pisoia curios. O dat mai
mult se sim i cuprins de remu ri. Pentru ce se
purtase atât de aspru cu ea?
Între timp, înc perea, de i de propor ii
respectabile, se dovedea cu totul neînc toare.
Îmbrâncit de un preot nervos din cale-afar ,
Baptistine î i pierdu echilibrul. Floris o prinse în
bra e. Ea voi s se desprind din îmbr are dar
înghesuiala era atât de îngrozitoare încât
literalmente nu se putea clinti. Profitând de
ocazie, Floris o strânse la piept.
Bobocelul meu de trandafir... iart -m ...
Baptistine i se p ru c viseaz . S fi fost vocea
lui Floris? Buzele tân rului îi mângâiau urechea.
Baptistine î i ridic privirea spre el i ame i.
Floris îi zâmbea tandru i irezistibil de cuceritor.
Ochii lui verzi nu mai sclipeau r ut cios.
Dimpotriv , erau calzi i lumino i. Pre de o
clip , Baptistine uit unde se aflau. Pe lume nu
mai existau decât ei doi i într-o str fulgerare de
fericire, în elese c Floris era cavalerul viselor
sale. F s î i dea seama, î i l capul pe
spate, cuprins de un val de fierbin eal . Î i
sim ea trupul mole it i, frem tând de
ner bdare, se lipi de pieptul puternic al lui Floris.
„Feti a noastr a devenit femeie în toat
- 221 -
regula... i, înc una foarte primejdioas ”, gândi

Floris, surprins i tulburat.
Regele îngenunche pe „p tr ica” lui, ca s se
roage.
Floris... ia prive te la doamnele acelea de
lâng emineu! opti Adrien, luându- i fratele de
bra .
Cum... ce... ce spui? se trezi acesta la
realitate.
Adrien nu observase emo ia celor doi tineri,
aten ia fiindu-i atras de profilul celor dou
poloneze prezentate de regin augustului ei so .
Prive te... prive te-le cu aten ie, pot s jur c
sunt Henrietta i Philippa... insist Adrien.
Nu z u? replic absent Floris.
Quo sumus omnipotens Deus! morm ia
capelanul.
Regele î i ispr vise rug ciunile. Se ridic în
picioare i, înainte de a- i lua p ria din mâinile
primului gentilom, plimb pe deasupra tuturor
obi nuita lui privire glacial .
Repede, Majestatea Sa zporne te! le f cu
semn Richelieu celor trei tineri, tr gându-i dup
el.
Floris oferi bra ul Baptistinei. Aceasta se
pref cu c nu-l observ i urm cohorta care se
inea dup Majest ile Lor. Ca în fiece diminea ,
Regele i Regina se duceau s asiste la slujb .
În timpul serviciului divin, cel pu in patru
persoane avur gândurile cu totul în alt parte,
începând cu regele însu i, care, izolat pe tribuna
- 222 -
lui, nu avea cum s o vad pe Baptistine. Ca s

i uite de urât, Majestatea Sa num ra ma inal,
de la cap la coad i de la coad la cap, cei
paisprezece stâlpi al capelei, ocupa ie, trebuie s
o recunoa tem, mai mult decât fastidioas .
Înceteaz ... Ludovic, doar n-a furat nimeni
stâlpii peste noapte! nu se putu ab ine regina s
nu-l certe, exasperat .
Adrien întorcea întruna capul, încercând s le
reasc pe cele dou doamne blonde, obiectul
curiozit ii lui.
Floris se str duia s ating cu bra ul um rul
Baptistinei i nu izbutea, stânjenit de imensele ei
crinoline. Expert în materie, dup câteva lungi
minute de l udabile eforturi, izbândi în delicata
lui opera iune. Sim i cum bra ul Baptistinei
ov ie, se retrage, apoi revine la loc. Tân rul î i
coborî privirile spre ea. Baptistine avea umerii
dezgoli i i de sub dantelele decolteului se
întrez rea despic tura dintre sâni. Buclele
strânse într-un coc suplu, prins cu un mic
buchet de egrete, palpitau în ritmul respira iei ei
precipitate. Înduio at i fermecat, Floris zâmbi.
„Nici eu nu mai în eleg ce anume simt pentru
ea. Ciudat... Nu mi s-a mai întâmplat niciodat
a ceva”.
Baptistinei i se înmuiaser picioarele.
Apropierea de Floris îi t ia suflarea i avea
impresia c bra ul lui îi frige um rul.
,,E i normal s fie a a, prea îl ur sc!” î i spuse
ea, încântat de explica ia pe care o g sise.
- 223 -
Adrien, fii bun i d -te pu in mai încolo. N-

am loc nici s respir! opti ea.
„Degeaba fugi, bobocelul meu de trandafir...
rg ritarul meu... pân la urm tot ai s joci
cum o s i cânt eu!” p reau c spun ochii ironici
al lui Floris.
Enervat , Baptistine începu s i fac vânt cu
evantaiul, a teptând cu ner bdare sfâr itul
slujbei.
Urma i-m degrab , domni oar de
Villeneuve, i voi, domnilor; ne reîntoarcem în
cabinetul oglinzilor! spuse precipitat ducele de
Richelieu.
Înso i de acesta, Baptistine, Floris i Adrien o
luar din nou la goan pe urmele curtenilor.
„Oamenii tia sunt nebuni de legat”, gândi
Baptistine v zând cum femei i b rba i alergau
care mai de care, înghiontindu-se s lbatic i
bulucindu-se ca s se plaseze cât mai la vedere
în calea reginei i a regelui. Acesta trecea absent
i glacial, ca totdeauna în public, catadicsind
arareori s mo ie din cap un vag salut.
Baptistine r sese blocat înd tul a doi
gentilomi care d deau de zor din coate
str duindu-se s i fac loc mai în fa . Privirea
de catifea îi fulger scurt. Baptistine ar fi jurat c
Ludovic o v zuse.
Oh... regele... regele s-a uitat la mine!
exclam în culmea fericirii unul din ce doi nobili.
Ba, pardon, domnule! Majestatea Sa m-a
remarcat pe mine! Nu încape nici o îndoial !
- 224 -
Ah, nu, s -mi fie cu iertare, domnule, dar

regele m-a privit pe mine i numai pe mine! îl
contrazise furios primul gentilom.
Tot ciond nindu-se, cei doi se dep rtar pe
urmele cohortei, sub privirile stupefiate ale
Baptistinei.
Ia te uit la ei ce pro ti sunt! Ce conteaz
dac regele i-a privit sau nu? exclam tân ra
fat .
T i domni oar ! Aici, zo privire de-a regelui
poate schimba destinul zunui principe! replic
indignat Richelieu.
Parchetul str lucitor aluneca îngrozitor i
Baptistine, neobi nuit , c lca cu luare-aminte ca
nu cad . Picioarele n-o ascultau i rochia
grea, croit din aproape treizeci de metri de
brocart sidefiu, începea s -i apese umerii.
„Oh, la, la, nu mai ajungem odat ?” se întreba
ea pe când traversau în mare vitez saloanele.
Ah! Tâmpita! Prost-Crescuta! Z cita!
începu s vocifereze o doamn furioas .
Baptistine se opri încurcat . Intrând în salonul
lui Marte, c lcase din gre eal pe „coada”
doamnei dinaintea ei. Era chiar ducesa care o
surase cu atâta dispre la Compiègne.
V rog s m ierta i, doamn , nu v-am v zut i
se scuz cât de politicos tia, ea, Baptistine.
Oh! Auzi la ea, impertinenta! Nu m-a v zut,
de parc eu a fi invizibil ! Când nu e ti în stare
te por i cum se cuvine, nu vii în „ ara asta”!
Sau poate c domni oara vrea s atrag aten ia
- 225 -
asupra ei prin proast cre tere!? ad ug ducesa,

ricanând r ut cios.
Ba nu vreau deloc, i dac e vorba pe-a a nici
nu-mi mai cer iertare! protest Baptistine
enervat .
Lumea începea s priveasc spre cele dou
femei. R mas în urma Baptistinei, Floris înaint
spre duces .
Domni oara de Villeneuve este... veri oara
mea. Se afl aici înso it de mine i v rog,
doamn , s ave i bun voin a de a fi cât se poate
de îng duitoare cu lipsa ei de experien .
Ducesa î i mut privirile de la Baptistine la
chipe ul cavaler, cu un cap mai înalt decât ea.
Nu-l mai v zuse niciodat la curte i obrazul lui
bronzat, br zdat de o cicatrice adânc , aducea
mai curând a corsar decât a gentilom.
Sunt ducesa de Gramont, domnule, s-ar
cuveni s ti i asta! spuse ea cu trufie.
Ah, doamn Duces , sunt primul în a-mi
regreta ignoran a, dar prea îndelungate
peregrin ri m-au inut departe de curte!
spunse Floris cu un zâmbet cuceritor.
Nu, mai spune, ador întâmpl rile adev rate,
trebuie s vii s -mi poveste ti, îl invit mieros
ducesa, clipind din gene, domnule...
Floris lu pozi ie de drep i:
Cavaler Floris de Villeneuve-Caramey, la
ordinele voastre, doamn duces ...
D -mi bra ul, cavalere... mi-ar face mare
pl cere s st m de vorb , opti cochet ducesa,
- 226 -
cându- i vânt cu evantaiul.

Floris se înclin , amuzant de întors tura
lucrurilor. tia cu cât u urin se l sau cucerite
frumoasele doamne de la curte i cu tot atâta
urin se desp ea i el de ele.
Oh, nu, c asta-i prea de tot! Uite-l cum se
duce cu ro cata aia b trân ! Oh, îl ur sc, îl
ur sc! bodog nea Baptistine pe când traversa, pe
urmele lui Richelieu, Ochiul de bou, unde
teptau alte ase domni oare.
Sunt Prin esa de Armagnac, copila mea, i eu
voi avea bucuria de a te prezenta Majest ii Sale,
i se adres binevoitor o doamn între dou
vârste. Cuno ti toate reveren ele?
Da, doamn , le-am înv at la pension,
spunse Baptistine cuprins subit de un
indescriptibil trac.
E ti foarte frumoas , zâmbi prin esa care
rea a fi o femeie blând i generoas .
Baptistine întoarse capul dup Adrien. Acesta îi
cu un discret semn de încurajare i ie i
precipitat din înc pere în clipa când ambelanul
strig : „doamnele Skokovska!” Baptistine le
urm ri cu privirea pe cele dou poloneze care se
îndreptau spre cabinetul regelui.
Domni oara de Villeneuve-Caramey!
Vino, e rândul nostru, mergi dreapt , nu
îndoi genunchii, capul sus, dar ai grij s n-ai o
inut trufa , nu scoate pieptul înainte, dar nici
nu te coco a! opti Prin esa de Armagnac.
ucit de avalan a de indica ii i
- 227 -
contraindica ii, Baptistine se sim ea tentant s

renun e.
Majestate, cu îng duin a Voastr , v-o prezint
pe domni oara Baptistine de Villeneuve-
Caramey, rosti ap sat Prin esa de Armagnac,
când un pas înainte, spre a-l saluta pe rege
care st tea cu cotul pe emineu, dup cum îi era
obiceiul la astfel de ceremonii. Curtenii
privilegia i f ceau cerc în jurul lui, pe când
ceilal i, r ma i pe coridor, se ridicau pe vârfuri i
priveau în untru prin u ile larg deschise.
Emo ionat la culme, Baptistine c ut un
reazem în privirea regelui. Distant i glacial
acesta îns p rea c nici nu o vede. Tremurând,
Baptistine î i scoase m nu a i înaint cu cele
trei reveren e cuvenite: una la u , o alta la
jum tatea camerei i cea din urm , în fa a
suveranului. Trebuia s se cufunde într-o
reveren pân la p mânt, s se ridice gra ios, s
fac o nou reveren , s se ridice ca un fulg i
se lase iar i într-o adânc prosternare chiar
la picioarele regelui. Baptistine î i calcul îns
prost distan ele i luându- i prea mult avânt fu
cât pe ce s dea peste Ludovic. Acesta r mase
impasibil i, conform etichetei, îi întinse mâna
spre a o ridica.
Cei din neamul Villeneuve-Caramey ne-au
slujit întotdeauna cu credin , domni oar ! rosti
regele tare i r spicat.
N jduiesc s fac i eu a ijderea, Majestatea
Voastr ! r spunse Baptistine, reg sindu- i ca
- 228 -
prin farmec tupeul.

Atunci fii bun , Inimioar , i nu-mi mai strivi
piciorul! murmur abia auzit regele.
Baptistine c sc ochii mari, gata s pufneasc
în râs. Ludovic îns p rea o statuie. Era frumos,
misterios, majestuos i Baptistine î i d dea
seama c îl iube te. Prezentarea se încheiase. Pe
Baptistine o a tepta o nou încercare, înc mai
grea: trebuia s ias din înc pere de-a-
nd telea, executând alte trei reveren e la care
risca s se încurce în tren ori s cad pe spate.
Din fericire, totul se ispr vi cu bine. Respirând
urat , Baptistine se uit din nou dup Adrien,
cu inten ia de a-l întreba dac fusese sau nu la
în ime. Acesta discuta aprins cu cele dou
doamne poloneze, de care izbutise în sfâr it s se
apropie. Baptistine se strâmb dezam git . I-ar fi
pl cut ca fratele ei s îi acorde ceva mai mult
aten ie. N-avu îns vreme s se întristeze
întrucât Prin esa de Armagnac i ducele de
Richelieu o purtar val-vârtej spre apartamentele
reginei.
Majestatea Voastr , fie-mi îng duit s v-o
prezint pe domni oara de Villeneuve, î i împlini
din nou menirea de „na ” Prin esa de
Armagnac.
Baptistine repet ritualul celor trei reveren e i,
dup cum prevedea protocolul reginei, se supuse
simulacrului de a-i s ruta tivul rochiei.
Maria Leczinska î i ap crinolina cu evantaiul
ca s o poat cerceta pe noua venit .
- 229 -
Câ i ani ave i, domni oar de Villeneuve?

aptesprezece ani, Majestatea Voastr !
De azi înainte v num ra i printre
domni oarele mele de onoare, ad ug regina cu
un zâmbet c znit, vizibil contrariat .
Oh, mul umesc Majest ii Voastre! surâse
fericit Baptistine.
Regina î i înclin imperceptibil capul.
Prezentarea luase sfâr it.
Bine, buna mea „Papette”, dar e înc un copil!
murmur Maria Leczinska la urechea confidentei
sale, ducesa de Luynes.
Într-adev r, doamn , dar uneori copii sunt
mai de temut decât adul ii, r spunse ducesa pe
gânduri.
i chiar crezi, Papette, c ea este viitoarea
favorit ? întreb biata regin .
Tot ce se poate, doamn . E frumoas i nici
nu pare s aib team de ceva pe lumea asta.
s b nuiasc temerile stârnite de apari ia
ei, Baptistine î i continua „runda” prezent rilor,
escortat de prin es . Începea s se obi nuiasc
i reveren ele îi ie eau din ce în ce mai bine. În
fa a domnului „delfin” i a doamnei „delfini e” se
sim i chiar sigur pe sine.
Se apropia ora prânzului.
i acum v rog s a tepta i în galeria
oglinzilor, domni oar , cineva va veni de îndat
v ia! spuse Richelieu, luându- i r mas bun
de la ea, împreun cu Prin esa de Armagnac.
„Ar fi i timpul. Mor de foame” î i spuse ea
- 230 -
instalându-se pe un taburet, lâng fereastr .

Îi c ut din ochi pe Floris i pe Adrien, dar nu-i
ri nic ieri.
„Au cam început s m enerveze”, gândi
înciudat Baptistine ridicându-se de pe scaun i
pornind spre cel lalt cap t al galeriei.
Oh, Ernaudan! exclam ea bucuroas ,
ciocnindu-se de tân rul c pitan de cavalerie
oar .
Prezentarea s-a încheiat? întreb acesta,
înclinându-se ceremonios.
Da i nu tiu ce s fac, am r mas de una
singur i mi-e o foame de lup.
Vino cu mine! zâmbi gasconul i luând-o de
mân o ajut s coboare pân la scara reginei.
Un vânz tor ambulant pr jea pateuri
minuscule într-o tigaie cu ulei auriu, din care se
spândea un miros îmbietor. Ernaudan pl ti
câ iva pistoli i Baptistine mu cu deliciu din
acea nesperat delicates .
Vrei i o turt dulce? întreb prevenitor
Ernaudan.
Îhî! morm i Baptistine cu gura plin .
tul , urc înapoi scara spre galeria oglinzilor.
Ajun i în capul ei, Ernaudan p ru c ov ie.
N-ai vrea, m micule... s ... hâm... s te
odihne ti... ni el?
Ba da, cu pl cere, sunt frânt de oboseal ,
de-abia m mai in picioarele, r spunse
Baptistine tergându- i mâinile una de cealalt .
Atunci, vino! se hot rî Ernaudan i luând-o
- 231 -
de mân , o trase dup el pe un coridor lung i

neluminat.
Nedeprins cu locuin ele întunecoase,
Baptistine nu vedea pe unde calc . Sim i c
urcau i coborau sc ri, apoi iar i urcau i într-
un târziu i se p ru c ajunseser la ultimul etaj
al castelului.
Aici locuiesc cei afla i în trecere pe la
Versailles. Un prieten mi-a împrumutat camera
lui, întrucât eu sunt cazat de partea cealalt a
pie ii... opti Ernaudan, împingând-o pe
Baptistine într-o c ru de mansard .
Tân ra fat se trânti pe pat.
M micule, ce fericit sunt s te am aici, lâng
mine... m-ai urmat f s te temi de mine... i
nu te teme, n-am s abuzez de situa ie...
murmur Ernaudan îngenunchind la picioarele
ei i s rutându-i ca un nebun mâinile,
genunchii, bra ele.
Baptistine zâmbea cu inocen . Ernaudan se
ridic de pe podea i se a ez lâng ea.
Crinolinele uria e ale rochiei ridicau o redutabil
barier între ei. În eleg toare, Baptistine încerc
-i fac loc. Ernaudan o cuprinse pe dup
mijloc. Baptistine se l moale în bra ele lui.
Încurajat de docilitatea fetei, Ernaudan o culc
înceti or pe spate i se întinse lâng ea.
Baptistine se înfiora. Genunchiul b iatului
încerca s se strecoare printre genunchii ei.
Floris... frumosule Floris! opti un glas de
femeie.
- 232 -
Baptistine s ri în sus ca ars .
Capitolul XV
Oh! Ce amant minunat! Floris drag , ajut -

s -mi strâng corsetul... Te a tept mâine
noapte la castelul meu... gânguri o voce de
contralto.
Baptistine ricana. Prin pere ii sub iri ai
camerelor se auzea totul.
Ernaudan o apuc de mân .
Oh, las -m în pace! îl repezi Baptistine
exasperat .
Dar Baptistine... Baptistine... ce s-a
întâmplat, m micule? se mir Ernaudan
consternat.
Nu mai r mân nici o secund într-un
asemenea loc r u famat, frecventat de persoane
de o atât de proast calitate! strig Baptistine
furibund .
Nu, nu! Baptistine, draga mea, e o
neîn elegere... nu- i fie team ! o implora
Ernaudan, încercând s o împiedice s ias pe
coridor.
Din înc perea vecin se auzi un soi de
galopad , de parc ar fi trecut un uragan.
Baptistine?... Ce-mi aud urechile, Baptistine?
a camerei lui Ernaudan s ri cu zgomot în
turi.
Tu... aici... ce cau i tu aici? r cni Floris dând
- 233 -
buzna în untru i zgâl âind-o pe tân ra fat ca

pe un cire .
Ei, asta-i bun ! tii c -mi placi? Ce fac eu
aici? Ei bine, acela i lucru ca i tine cu
ro covana aia b trân i urât ! url Baptistine
încercând s -l dea la o parte din calea ei.
Cum... cum a... acela i lucru... începu s se
bâlbâie Floris. Ah, domnule, ai s dai socoteal !
zbier Floris.
Dându-i drumul Baptistinei, se repezi la
Ernaudan i îl ridic de guler la jum tate de
metru deasupra podelei, i cavaleristul era
ditamai fl ul.
Nu... nu... domnule... v jur pe... onoarea
mea de soldat... am... respectat-o pe...
domni oara, horc i Ernaudan pe jum tate
sufocat de Floris care îl strângea de gât
zbun tor.
Ce-mi juri tu aicea... mincinosule? Infam
seduc tor de fecioare! zbier Floris.
D -i drumul, las -l, ai s -l strangulezi,
asasinule! ip Baptistine..
Ici-colo pe coridor începeau s se i easc figuri
mirate. Locatarii întredeschideau u ile
mansardelor i se interpelau curio i. Era tocmai
ora la care marea majoritate a curtenilor furau
câte un pui de somn.
Ce se petrece, marchize?
O zfi vreun zso zgelos, contes !
Auzi la el, demodatul!
Ba nu, baroane, sunt fra ii Villeneuve-
- 234 -
Caramey...
Ah, turba ii ia, m-am l murit!
Floris scoase capul pe u i privi în lungul
coridorului. În câteva clipe scandalul avea s
ajung de notorietate public ! Î i descle
degetele din gâtul nefericitului cavalerist.
Fie, domnule, ne vom duela cu alt ocazie,
într-un loc mai ferit de ochii lumii, dar afl de la
mine c dac te mai încurci vreodat în calea
mea, nu mai ai sc pare! tuna Floris.
V pierde i vremea pentru o proast ! susur
veninos ducesa, tergând-o engleze te.
Ah, tic loasa! izbucni Baptistine, dând s se
repead dup ea.
Floris o prinse de bra ca într-o menghin .
Ajunge! Comedia a durat i a a prea mult. Pe
dumneata nu te salut, domnule! Haide,
Baptistine, vino! spuse Floris pe un ton atât de
autoritar încât tân ra îl urm f s crâcneasc .
Str tur în t cere un labirint de coridoare
întunecate, îndreptându-se spre marile
apartamente. Din când în când se încruci au cu
câte un paj care lumina cu tor e calea st pânului
u care îl urma îndeaproape, cu pompierii
palatului afla i în inspec ie, sau cu câte o
frumoas doamn escortat de un curtezan.
Floris o inea strâns de mân pe Baptistine i
înainta cu pas sigur în acea nepl cut semi-
obscuritate, orientându-se de minune, chiar dac
nu dispunea de o tor sau m car de o lumânare.
Hâm... se vede cât de colo c e ti familiarizat
- 235 -
cu locurile astea... probabil c î i faci deseori de

cap pe aici cu tot soiul de ro cate b trâne i
scârboase! îi în ep Baptistine, preg tit s
reînceap cearta.
Prudent, Floris prefer s nu ridice m nu a. Se
du la o parte din calea unor str jeri gr bi i
care scotoceau etajul în c utarea ho ilor de
buzunare care mi unau puzderie în palat.
inând-o i mai strâns de mân pe Baptistine,
Floris gr bi pasul.
Oare s fie geloas ? se întreb el, brusc
înduio at. Nu, ar fi ilogic, doar am g sit-o cu
iatul acela... ce-i drept p rea sincer i cinstit,
poate c doar a s rutat-o... Dar nici m car asta
nu i-o pot îng dui... Fir-ar s fie, nu mai în eleg
nimic... Pân la urm , de cine e îndr gostit ? De
Jéodard... de cavalerist... sau... de rege... mda, n-
o s m conving nimeni c Prea-Iubitul nu e i
el amestecat...
Mai încet, Floris, îmi sco i sufletul... nu pot
merg a a de repede din pricina rochiei...
protest Baptistine îmbufnat c Floris nu-i
acorda nici o aten ie.
În galeria cu oglinzi, Adrien începuse s i
piard r bdarea. Dând cu ochii de ei le arunc o
privire b nuitoare. I se p rea lui, ori amândoi
aveau aerul unor persoane cu con tiin a
înc rcat ?
S ne gr bim, Floris, încheie- i jaboul, iar tu,
Baptistine, aranjeaz i gulera ul, se m rgini s -i
sf tuiasc flegmatic, Adrien.
- 236 -
Dar ce se întâmpl ? întreb Floris.

Ne a teapt regele i afl , Floris, c am dat de
cele dou doamne de onoare. Am avut dreptate.
Sunt prietenele noastre, Henrietta i Philippa. Ce
nemaipomenit coinciden ! Au s i dezv luie
sumedenie de nout i... explic pe ner suflate
Adrien, tr gându- i fratele i sora dup el.
Ha, ha, or s -i spun acelea i lucruri, ca
ro covana aia b trân ! se i i ca un copil obraznic
Baptistine.
Î i interzic s vorbe ti a a despre Ducesa de
Gramont! tun Floris aplecându-se spre ea.
Înceta i cu ciond neala i urma i-m ! rosti
sec Adrien oprindu-se în fa a unui str jer
elve ian corpolent care p zea cabinetul regelui,
singurul loc din palat unde nu se putea intra
decât cu permisiune prealabil .
Adrien î i opti numele la urechea
importantului personaj. Acesta consult o list ,
apoi le spuse cu accentul lui îngrozitor:
Boftim, Bomnilor, Boftim Bomni oar ,
Bajestatea Za b a teapt .
Cei trei tineri traversar anticamera golit de
curteni la acel ceas al dup -amiezii. Doar câ iva
vale i i paji se plictiseau, în picioare, prin
col uri. Unul dintre ei le ie i în întâmpinare, le
cu semn s îl urmeze i, f s mai bat ,
deschise u a cabinetului.
Domnul conte, domnul cavaler i domni oara
de Villeneuve-Caramey, Sire!
S intre! rosti regele.
- 237 -
Floris o privi scurt pe Baptistine. I se p ruse lui

sau tân ra fat p lise?
Voi face dup cum mi-a poruncit Majestatea
Voastr ! tocmai spunea un secretar, pe când de-
a-nd telea ie ea din cabinet, cu bra ele
înc rcate de dosare. Ludovic se afla a ezat la
biroul s u. A tept ca secretarul s închid u a
în urma lui i de-abia dup aceea î i întoarse
impenetrabil privirea spre cei trei tineri. Îi privi
îndelung, f o vorb .
Stânjeni i de acea t cere nefireasc , Floris i
Adrien se înclinar din nou pân la p mânt, cum
cuser deja de cum trecuser pragul, iar
Baptistine se cufund într-o nou i adânc
reveren , spunându- i în sinea ei c ar fi fost
infinit mai pl cut s se afle între patru ochi cu
regele în apartamentele cele mici decât în acel
cabinet de dimensiuni impozante. Regele puse
mâna pe o pan de gâsc , îi înmuie vârful în
limar i semn dou documente de pe biroul
lui, apoi se ridic alene în picioare, se îndrept
spre un secretaire i îl descuie cu o cheie pe care
o purta la brâu. Floris i Adrien se privir cu
coada ochiului. Ce semnifica ie puteau s aib
toate acele preparative? Începeau s fie de-a
dreptul nelini ti i. Baptistine se uita cu jind spre
un taburet pe care tare s-ar mai fi trântit. Regele
se întoarse brusc spre ei. În mâna dreapt inea
o hârtie îng lbenit de vreme.
V-am chemat pe to i trei în audien pentru a
pune la curent cu deciziile noastre! începu
- 238 -
regele, cu glasul lui hârâit.

Ochii u ori migdala i întârziar cu r ceal
asupra interlocutorilor s i, nel sând s se
ghiceasc inten iile suveranului.
„Drace! î i spuse Adrien. Nu-mi place de fel
preambulul sta...”
„Of, ce m enerveaz când î i d aere”, gândi
Baptistine, bâ âind ner bd toare din picior.
s î i plece ochii, Floris înfrunt mândru,
dar f urm de sfidare, privirea regelui.
Ludovic i se adres lui Adrien:
Buna voastr mam , contesa Maximilienne,
ne-a scris, domnule conte, cu pu in înainte de a
pleca pe lumea cealalt , v mai aminti i, nu-i
a?
Oare puteam uita a a ceva, Majestatea
Voastr ? r spunse Adrien f când un pas spre
rege, care avea aerul c îl consider capul
familiei.
Sunt la curent cu toate detaliile din agitata
istorie a familiei voastre, domnule conte!
continu regele renun ând dintr-o dat s mai
vorbeasc la persoana întâi plural, formul mult
prea protocolar , pe care nu o folosise niciodat
în trecut în rela iile cu cei doi fra i.
Baptistine tres ri.
Dac v-am spus toate astea, prieteni,
continu Ludovic al XV-lea pe un ton brusc
amical, este pentru c inten ionez s v
spl tesc pentru devotamentul cu care m-a i
slujit în anii din urm .
- 239 -
Prea-Iubitul travers înc perea i se apropie cu

bra ele întinse de Floris i Adrien.
„Doamne, ce complica i mai sunt i b rba ii!”
bodog ni în sinea ei Baptistine, vexat c ei nu i
se acorda nici o aten ie.
Floris i Adrien zâmbir ferici i. A adar, regele
nu se schimbase. R sese acela i b rbat timid
i chiar stângaci uneori. Cei doi fra i puser un
genunchi în p mânt cu inten ia de a s ruta
augusta mân care îns îi ridic pe dat în
picioare.
A adar... continu regele, plimbându-se de la
un cap t la cel lalt al înc perii, în vreme ce toat
lumea m tr deaz i m în eal , voi mi-a i
mas credincio i i v-a i continuat i dus la bun
sfâr it atât de primejdioasa misiune pe care v-o
încredin asem în Rusia. i tot datorit vou m
aflu acum în strânse leg turi cu Majestatea Sa,
împ ratul Chinei. Cadourile trimise de „Fiul
Cerului” prin intermediul vostru, sunt cele mai
inimoase i mai fascinante din câte un rege i-ar
putea dori. i iat c de la surpriza nea teptatei
voastre întoarceri au trecut opt zile, opt zile de
când îmi sparg capul gândindu-m cum a putea
spl ti în mod demn asemenea nepre ui i
supu i i prieteni...
Regele t cu o clip , apoi continu :
Am descoperit din fericire aceast veche
scriere, care mi-a oferit de la sine solu ia pe care
o c utam.
Oh! mam ... scump mam ... în elepciunea
- 240 -
ta se întinde dincolo de moarte... oft Floris.

Afla i deci care este hot rârea noastr .
Adrien, tu e ti conte de Villeneuve-Caramey,
acest titlu str vechi î i apar ine de drept. Îl voi
completa cu o rent de 60.000 de livre27,
rezultat din p mânturile i acareturile vecine cu
domeniul t u, precum i cu acest brevet al
decora iei Sfântului Spirit!
Mul umescu- i ie, scump mam ... te-ai
crezut vinovat fa de noi, i când colo veghezi
asupra noastr chiar i de acolo de sus, unde te
afli... murmur Adrien, adânc tulburat,
îngenunchind din nou ca s primeasc din mâna
regelui cele dou acte.
Majestatea Voastr tie prea bine c îi sunt
devotat trup i suflet i c gestul Vostru generos
m-a amu it.
Regele îi puse mâna pe um r.
Fie s te pot p stra pururi al turi de mine,
Adrien de Villeneuve, ca s profit de în eleptele
tale sfaturi... Cât despre tine, Floris... apropie-te.
Fiul lui Petru cel Mare merit recuno tin a mea
de om i de rege.
Floris încremeni. Pân atunci regele nu-i
vorbise niciodat despre obâr ia lui imperial
reia îi datora îns i umilin a de a fi un
bastard.
Î i ofer deci un nume, tiind c este lucrul pe
care i-l dore ti cel mai mult pe lume, un nume al
u pe care i-l vei fi dobândit singur spre a-l
27 Echivalentul a 240 000 de franci.
- 241 -
putea l sa odraslelor i urma ilor t i!

Adrien oft , cople it de fericire. A adar, recitind
scrisoarea mamei lor, regele ghicise tortura
cotidian a lui Floris.
Te numesc marchiz de Portejoye28... un nume
care s i aduc fericire, i al tur acestui titlu o
rent de, 40.000 livre provenind din castelul cu
acela i nume i din terenurile regale din
apropiere de Compiègne. i ca s i acoperi
cicatricele r nilor de pe piept, iat i Crucea
Sfântului Ludovic! ad ug suveranul.
Floris îngenunche la rândul s u ca s
primeasc din mâinile lui Ludovic al XV-lea titlul
i decora ia cu panglic purpurie. În mod
normal, ar fi trebuit s sar în sus de bucurie.
Când colo, sim ea o stranie deta are, de parc în
cauz s-ar fi aflat altcineva.
Am uitat s precizez, domnilor, c sunte i pe
deplin autoriza i s face i uz, dup cum v
dore te inima, de titlurile de duce de Petersburg
i duce de Dubino acordate de „sora” mea, arina,
dimpreun cu crucea Sfântului Andrei... dac
informa iile mele sunt corecte, ad ug în treac t
regele.
Floris i Andrei nu- i putur st pâni un zâmbet
amuzat. Prea-Iubitul î i p strase bunele
obiceiuri. Serviciul lui secret i prodigioasa lui
memorie func ionau la fel de impecabil ca
întotdeauna.
Sabia mea este în slujba Majest ii Voastre!
28 Cel ce aduce bucurie.
- 242 -
declar solemn Floris pe când se ridica în

picioare.
Ah, c bine zici, drag marchize de Portejoye,
exclam regele. Vreau s i adresez o rug minte
regal , poate chiar o porunc . Înceteaz s mai
bagi spaima în popula ie i s te duelezi la tot
pasul pentru toate fleacurile... provocând pe
oricine te calc pe nervi...
Oh, Sire... d du s protesteze cu nevinov ie
Floris.
Impetuozitatea ta îmi place, dar d -o dracului
de treab , doar n-ai s -i spinteci pe to i logodnicii
domni oarei de Villeneuve. Apropie-te,
domni oar , acum e rândul dumitale... continu
regele pe un ton glacial, ca sa mascheze
tulburarea care îl cuprinse la gândul c urma s
vorbeasc cu „Inimioara”.
„Bine c i-ai adus aminte i de mine”, î i spuse
nu f oarecare insolen tân ra fat ,
mul umindu-se s schi eze ostentativ o simpl
genuflexiune. Regele se st pâni cu greu s nu
zâmbeasc . Începea s -i cunoasc reac iile.
Sunte i acceptat , domni oar de Villeneuve,
în anturajul Majest ii Sale, Regina. Sora
voastr , domnule conte, ad ug regele,
întorcându-se spre Adrien, nu poate locui îns la
Versailles f a se m rita. Îi vom g si un so pe
sur . V pute i retrage, domnilor, doresc s
vorbesc între patru ochi cu domni oara de
Villeneuve, al c rui „tutore” am devenit într-o
oarecare m sur , încheie regele, cu glas înc mai
- 243 -
gu it decât de obicei, ducându-se brusc la

biroul lui pentru ca cei doi fra i s nu observe c
i se împurpuraser obrajii i fruntea.
Era limpede, amicala audien se încheiase.
Adrien ov i o clip . Regele privea pe fereastr .
Nu le mai r mânea decât s se retrag ,
mul umind Prea-Iubitului pentru generozitatea
lui.
S m ierte Majestatea Voastr , dar m v d
nevoit s îi aduc la cuno tin un fapt de o
importan capital pentru onoarea mea... î i lu
Floris inima-n din i, f s se piard cu firea.
Stupefiat, regele se întoarse spre el. Nimeni,
niciodat , oricât de înalt i-ar fi fost rangul, nu
cuteza s îi adreseze cuvântul dup ce el marca
încheierea întrevederii.
Poftim, domnule? se r sti Ludovic al XV-lea
privindu-l de sus.
Sire, mi-am dat cuvântul de onoare contelui
Amedée de Villeneuve-Caramey, pe când agoniza
la Pekin, c o voi lua de so ie pe fiica lui,
Baptistine, care, a a cum bine tie Majestatea
Voastr , nu este sora mea... spuse calm Floris
uitându-se drept în ochii regelui.
Acesta nu- i putu st pâni o tres rire. Adrien
începu s tremure pentru soarta fratelui s u.
Suveranul f cu doi pa i spre Floris, apoi se
întoarse spre Baptistine i o privi întreb tor.
Nu, eu nici nu m gândesc s m m rit cu el!
în ruptul capului! replic aceasta, furioas .
Am mare noroc c celelalte clanuri nobiliare
- 244 -
sunt mai pu in zurbagii decât voi, Villeneuvii,

altminteri nu mi-ar ajunge zece vie i ca s le
rezolv problemele de familie, constat sec regele,
în vreme ce pornea spre apartamentele sale.
Deschizând u a se opri în prag i porunci pe un
ton ce nu admitea replic :
Urmeaz -m , insuportabile marchiz de
Portejoye, iar voi, se adres Ludovic celor doi
fra i, Adrien i Baptistine, s nu care cumva s
clinti i de aici.
Sire, v implor, îl detest, nu vreau s m
rit cu el... pu in îmi pas de jur mântul lui! se
smiorc i Baptistine.
Regele o privi cu blânde e, zâmbi i închise u a
în urma lui i a lui Floris.
Oh, Adrien, sunt atât de nefericit ! izbucni
Baptistine, aruncându-se în bra ele fratelui s u.
Ei haide, haide, lini te te-te, surioara mea
scump ... lini te te-te, ia s vedem, spune-mi
adev rul, micu a mea... îl iube ti pe rege i la
rândul lui el te iube te, nu-i a a? o întreb
Adrien, ferm hot rât s afle, o dat pentru
totdeauna, ce se petrecea în mintea i în sufletul
tinerei fete, ca la nevoie s o poat feri de alte
necazuri.
Da, oft Baptistine, cu glas înecat în lacrimi.
Hâm... Asta înseamn c pe logodnicul t u
domnul du Rocher, nu îl iubeai?
Ah, ba da, îl iubesc pe Jéodard, hohoti
Baptistine.
Nu... nu te în eleg... bâigui Adrien stupefiat, îl
- 245 -
iube ti în acela i timp i pe rege i pe Jéodard?

Da... da... i îl iubesc i pe Ernaudan, chiar
dac m-am purtat urât i am fost rea cu el!
Cum? Bine Baptistine, dar a a ceva este cu
neputin . Nu po i iubi trei b rba i deodat !
protest Adrien.
N-am ce face... asta e! r spunse Baptistine,
tergându- i ochii cu o batist .
Adrien sim i c îl trec toate n du elile.
Va s zic o iube ti? întreb regele pe leau,

de cum trecur pragul unuia din budoarele
apartamentelor sale intime.
Nu... ... nu tiu, Majestate, r spunse
posomorât Floris.
Ei prietene, mi se pare mie ori ai uitat c din
clipa în care intri pe aceast u devenim egali?
Aproape egali... îl întrerupse Floris, zâmbind
obraznic.
Ochii verzi sclipeau ironic.
Hâm! Nu profita ca s -mi plasezi obi nuitele
tale impertinen e i fii sincer, ce dracului! Eu
unul sunt! spuse regele apropiindu-se de
emineu ca s întoarc arcul unei superbe
pendule de bronz.
Floris se a ez picior peste picior pe o canapea
i spuse cu blânde e:
Dar sunt cât se poate de sincer, Sire, chiar
nu tiu dac o iubesc sau nu... Fata asta m
uime te... m exaspereaz ... i m înduio eaz ...
i pe mine la fel! recunoscu regele,
- 246 -
întorcându-se spre Floris i privindu-l cu aten ie.

Dar, continu tân rul, cu adev rat m-am
angajat pe cuvântul meu de gentilom s o iau de
so ie.
M întreb ce anume l-o fi determinat pe
contele de Villeneuve ca pe patul de moarte s i
cear un asemenea jur mânt?! se mir regele,
frecându- i fruntea cu degetele lui lungi i
frumoase.
Nici eu nu cred s în eleg vreodat , Sire, ce s-
a petrecut în mintea lui aventuroas . Se temea
ca nu cumva într-o zi obâr ia Baptistinei s ias
la lumin . La început, Sire, m-am împotrivit
acestei c torii i atunci contele m-a antajat
pur i simplu: „ i-am împrumutat numele meu,
de care n-ai fi fost decât un biet bastard. Î i
cer ast zi s oferi la rândul t u acest nume
copilei mele... jur !” Nu mai avea de tr it decât
dou -trei minute... Am jurat, Sire, i acum
trebuie s m in de cuvânt!
Da... în eleg, Floris... dar te mai întreb o dat :
o iube ti?
Dar Voi, Sire?
Luat pe nea teptate, regele tres ri.
Am s fiu sincer cu tine, prietene... sunt
nebun dup ea... m-am prostit... cred c este o
neghiobie... dar... sunt gata s întreprind totul
pentru a o avea...
B nuiam, Sire.
Ah, da? i totu i mi-ai ucis pe primul ei
logodnic.
- 247 -
Oh, Sire, doar l-am r nit! zâmbi cu

nevinov ie Floris.
M rog... omul acela îmi convenea de minune,
ar fi fost discret, continu regele, plimbându-se
nervos prin camer .
Nu se tie, Sire, p rea s o adore într-atât
încât a fost în stare s se dueleze habar neavând
in o sabie în mân .
Regele se opri brusc i îl privi lung pe Floris, de
parc ar fi încercat s îi ghiceasc gândurile. Pe
tân rul c ruia tocmai îi acordase titlul de
marchiz de Portejoye, Ludovic îl iubea ca pe un
frate. Pentru el i pentru Adrien nutrea o imens
afec iune dublat de stim i recuno tin . De
altfel, în rela iile cu prietenii, Prea-Iubitul avea o
mare calitate: loialitatea.
Bine, Floris, ia-o de so ie, dar...
V mul umesc, Sire, pentru în elegerea
ar tat ! se gr bi s r spund Floris sincer
impresionat.
A teapt !... ia-o de so ie, dar... te previn c
voi face totul ca s i-o r pesc. Din aceast clip
suntem rivali! încheie regele cu o piruet supl .
Nu m-am îndoit nici o clip , Sire! replic vesel
Floris.
Prea bine, marchiz de Portejoye, bate palma!
spuse regele.
Floris s ri în picioare.
Dar dac se va dovedi c m iube te pe mine,
Sire, v ve i da la o parte din calea mea!
Ai cuvântul meu de gentilom. Dar dac ,
- 248 -
dimpotriv , „marchiza de Portejoye” îi

rturise te c e îndr gostit de mine, îmi la i
mie câmp liber de ac iune i nu încerci s profi i
de avantajele tale de... hâm... so ?
V jur, Sire...
Odat încheiat acel straniu târg, total lipsit de
moralitate, cei doi b rba i se privir în t cere,
Ludovic zâmbi. Acea competi ie în care nu mai
contau privilegiile lui de rege, ci era tratat ca un
rbat oarecare, nu-i displ cea. Dimpotriv .
Domni oar de Villeneuve, domnul marchiz
de Portejoye are încuviin area noastr regal
pentru a v lua de so ie! anun regele
înapoindu-se în cabinetul de Consiliu, unde
Adrien i sora lui începeau s se cam
plictiseasc .
Oh, nu... nu, Sire... nu face i asta... v
implor! protest Baptistine, aruncând o privire
asasin spre Floris, care venea pe urmele regelui,
surâzând angelic.
Ce-nseamn asta, domni oar ? Ni se pare c
întrece i m sura. Nu suntem obi nui i s ne fie
comentate deciziile, o admonest Ludovic pe un
ton glacial.
Dar bine, Sire... îndr zni s replice
Baptistine, care refuza s se dea b tut .
Ajunge domni oar ! îi t ie vorba regele. Vom
da de tire tuturor c e ti veri oar cu marchizul
i c vei deveni marchiz de Portejoye. Iar dac ...
dup oficierea c toriei, nu vei dori s petreci
nici o singur clip sub acela i acoperi cu so ul
- 249 -
dumitale... atunci vei fi autorizat s rezidezi

permanent la Versailles, î i vei lua în primire
func ia pe lâng regin , i se vor asigura 40.000
de livre pe an i te vei afla sub înalta noastr
protec ie regal .
„Acum ai priceput?” p reau s spun ochii
catifela i i conving tori al regelui. „Construiesc
fericirea noastr ... Vei fi liber i te voi ocroti...”
Cople it de sentimente contradictorii,
Baptistine î i l privirea în p mânt.
Majestatea Voastr , a sosit un curier special
din partea armatei! anun un ambelan
întredeschizând u a dinspre anticamer .
Sa intre imediat! exclam regele f cându-le
semn s r mân celor doi fra i care tocmai se
preg teau s se retrag , împreun cu Baptistine.
Ace tia se d dur la o parte din dreptul u ii
prin care intr în tromb un locotenent din
regimentul Picardiei.
V-am adus un mesaj urgent, Majestatea
Voastr ! spuse într-un suflet ofi erul. Chipul
asudat îi era plin de praf i noroi. Se vedea cât de
colo c venise în goana calului. Frumoasa lui
uniform alb era toat stropit cu noroi.
Lebel! D -i ceva de b ut acestui brav ofi er i
apoi trimite-l la o binevenit odihn ! porunci
regele, în vreme ce rupea sigiliul scrisorii.
Domnul mare al a teapt r spuns,
Majestatea Voastr ! opti locotenentul.
Prea bine, i-l vom trimite printr-unul din
curierii no tri. Î i mul umim, locotenente, pentru
- 250 -
promptitudinea cu care i-ai îndeplinit misiunea!

spuse Prea-Iubitul cu o expresie radioas . Era
limpede c primise ve ti bune.
a cabinetului r sese întredeschis . Câ iva
curio i î i strecurar capetele în untru, profitând
de acel amestec de intimitate i protocol
draconic, existent la curtea regilor Fran ei. Toat
lumea otea b nuind c un eveniment de mare
însemn tate se profila la orizont.
Domnule duce de Richelieu... Domnule de
Villepail... duce de Luynes... intra i... apropia i-
, da i de veste tuturor! Domnul mare al de
Saxa ne anun c Alte a Sa Regal , ducele de
Cumberland, se îndrept spre liniile noastre. Ne
vom al tura în persoan armatei noastre. Du
Plessis, trimite dup ministrul nostru de r zboi i
dup ministrul afacerilor externe... porunci
regele.
Domnul marchiz d’Argenson! exclam marele
ambelan.
Consiliu extraordinar la Majestatea Sa!
deau de veste pajii, prin tot palatul. Consiliu
de r zboi!
Majestatea Sa pleac pe front!
Oh, la, la, cât tevatur pentru o simpl
lie! coment ironic Baptistine.
Ei, draga mea, o feti ca tine nu poate
în elege, tr im un moment foarte important, în
joc este îns i soarta Fran ei, dac din nefericire
s-ar întâmpla s pierdem aceast b lie...
începu s îi explice Adrien, pe un ton patern, în
- 251 -
vreme ce Floris ridica din umeri, cu aerul c î i

spune în sinea lui „Frumoas i proast ”.
Baptistine îi privi batjocoritor.
N-o s-o pierdem! Maurice o s câ tige... E
foarte abil...
Maurice? exclamar în cor Floris i Adrien.
Cu i cum nu ar fi observat mirarea lor,
Baptistine începu s î i fac vânt cu evantaiul,
arborând o expresie distant , de mare doamn .
Da... Maurice de Saxa... suntem prieteni! E
nemaipomenit de dr gu ... I-am promis s nu
dezv lui nim nui locul unde se va purta b lia,
a c ... îmi pare r u, dar nu v pot spune
nimic... nici m car ie, Adrien... se scuz
Baptistine, savurând stupefac ia lor.
Floris i Adrien se priveau n uci i. Începeau s
i dea seama c aveau de a face cu o persoan
redutabil . Din fericire aparté-ul lor trecu
neobservat. În cabinetul de consiliu domnea o
atmosfer de chermez . Curtenii intrau, ie eau,
vorbeau, discutau ca la ei acas , î i d deau cu
rerea, perorau cu glas tare. Regele era în toane
bune, altminteri s-ar fi sup rat. Pentru o dat ,
toat acea agita ie îi f cea, pl cere.
Domnule conte de Villeneuve i domnia ta,
marchize de Portejoye, m ve i înso i în calitate
de aghiotan i, spuse Ludovic apropiindu-se de
proteja ii lui. Domni oara de Villeneuve ar putea
mâne la Versailles, luându- i în primire
func ia, pe lâng Maiestatea Sa Regina...
Oh, da, Majestatea Voastr ! îl întrerupse
- 252 -
Baptistine.
... dar, continu regele neluând-o în seam ,
având în vedere frageda ei vârst , socotim,
domnilor, c este mai în elept s a tepte
întoarcerea noastr la castelul p rintesc.
Ne vom supune întocmai poruncii Majest ii
Voastre! se gr bi s încuviin eze Floris cu un
zâmbet iret. Inten iile lui Ludovic se potriveau
de minune cu ale sale.
Au! se strâmb el de durere o clip mai
târziu. Furioas la culme, Baptistine îl c lcase
dinadins pe picior. Floris socoti c era mai
prudent s se dep rteze.
Majestate! Dar de ce nu m l sa i s -mi încep
serviciul pe lâng Majestatea Sa Regina!? se
revolt Baptistine.
Regele o apuc strâns de bra i, profitând de
agita ia general , o trase de-o parte, în
ambrazura unei ferestre.
Taci din gur , Inimioar ... Taci din gur !
spuse el, în vreme ce cu degetele b tea darabana
într-un geam, ca eventualele urechi indiscrete s
nu poat asculta dialogul lor. Taci din gur ... te
ador, obr znic tur mic ... de cum ne întoarcem
de pe front te m rit m i vei fi a mea... doar a
mea... te iubesc, în elegi? opti regele.
Oh, da, Sire... i eu v iubesc... dar... ov i
Baptistine.
Ochii de catifea o fulgerar nelini ti i.
M iube ti, Inimioar ... i... cu Portejoye cum
mâne?
- 253 -
Oh, pe Floris îl ur sc! aproape c strig

Baptistine.
Sst, nu vorbi a a tare! Atunci m-am lini tit.
Du-te acas i... gânde te-te la mine! îi spuse
regele cu un zâmbet fericit.
Bosumflat , Baptistine schi în sil o
reveren . Ludovic îi întoarse spatele gata s
pufneasc în râs. Nu-l min ise pe Floris. Chiar se
sim ea îndr gostit nebune te de acea pu toaic .
Conte de Villeneuve, marchize de Portejoye!
strig Prea-Iubitul pe un ton deta at, escorta i-o
pe domni oara de Villeneuve pân la calea ca ei,
care o va duce la Mortefontaine, apoi întoarce i-
i a tepta i în anticamer porunca noastr .
Floris i Adrien se înclinar scurt.
Când plec m, Sire? întreb marchizul
d’Argenson.
Mâine diminea în zori! r spunse regele cu
glasul lui r gu it.
Dus pe gânduri, Baptistine îi urm cu
nea teptat docilitate pe Floris i pe Adrien.
„Regele i-a b gat min ile în cap!” î i spuse
satisf cut Adrien.
„Vreau s sper c mecherul se va ine de
cuvânt” se nelini ti Floris.
Vai, Floris, Floris scumpule, prietene drrrag!
exclamar în cor cele dou doamne de onoare
poloneze care se plimbau de la un cap t la
cel lalt al Galeriei Oglinzilor.
Ce surpriz ! Philippa! Henrietta! Ce pl cere s
reg sesc „în ara asta!” se înclin Floris, pe
- 254 -
care prezen a Baptistinei îl împiedicase s

spund cu aceea i moned tandrelor efuziuni
ale vechilor lui cuno tin e.
Îng dui i-mi s v-o prezint pe... ...
veri oara mea, domni oara Baptistine de
Villeneuve-Caramey, ad ug el, vizibil stânjenit.
Încântat de cuno tin , drraga mea,
spunser într-un glas cele dou poloneze.
i eu la fel, drrragele mele! replic Baptistine.
Floris îi arunc o privire asasin . Scorpia nu-l
lu în seam . Adrien zâmbi pe sub musta .
A vrea... avem multe de vorbit, drag Floris,
desigur între patru ochi, opti Philippa
apucându-l strâns de amândou mâinile.
Hâm... va fi pentru mine un privilegiu... este
o mare bucurie s te reîntâlne ti cu... prieteni de
odinioar , r spunse Floris, din ce în ce mai
încurcat de chicotelile batjocoritoare ale
Baptistinei care îl sfida pe fa .
Când ai p sit Petersburgul, Philippa?
întreb proasp tul marchiz luând-o galant de
bra pe tân ra polonez cu inten ia evident de a
o trage mai la o parte.
Drrrag Floris, am plecat din Rusia de câteva
luni bune. Oh, a durat atâta pentru c am f cut
deseori popas i ne-am oprit vreo dou
pt mâni i acas , la Kovno, s mai st m
olecu la taclale cu t icu ul nostru.
Voievodul ce face, cum îi merge cu s tatea?
întreb politicos Floris.
Oh... drrragul de el... e mai voinic ca
- 255 -
oricând... Pe urm am venit aici aducând o

scrisoare de recomandare din partea Majest ii
Sale arina Elisabeta c tre Majestatea Sa Regina,
spre a fi acceptate la Versailles ca doamne de
onoare.
Baptistine ar fi jurat c la auzul numelui
arinei, Floris se schimbase la fa .
Dar ce bucurie s v reg sim vii i
nev ma i! A adar, tr i, tr i! se minuna
Philippa. i noi to i, care v credeam du i pe
lumea cealalt ... Oh, Floris! Floris! Dac-ai ti cât
v-a mai plâns arina! Am crezut c i pierde
min ile, biata de ea! V-a c utat peste tot, a
scotocit întreaga Rusie, col or cu col or...
învinuia pe toat lumea, pân i pe cancelarul
ei... Voron ov, în vreme ce ambasadorul vostru,
domnul de la Chétardie, î i smulgea peruca de
disperare... Drrragul meu Floris, nici nu- i
închipui cât de fericit va fi arina s afle c
tr ie ti i c o s te revad !
Livid la fa , Floris se cl tin i trebui s se
rezeme de o l di înalt de argint, în care era
plantat un portocal...
Nu cred, Philippa, s mai am vreodat cinstea
de a o reîntâlni pe Majestatea Sa, Împ teasa
Rusiei... murmur el cu glas atât de stins încât
Baptistine i tân ra polonez de-abia dac îl
auzir .
Cum s nu, Floris, te vei reîntoarce negre it
la Petersburg, oricum pân atunci ne afl m noi
aici i de-abia a tept s ne vedem într-una din
- 256 -
zilele urm toare, drrrag Floris, insist dr stos

Philippa.
Neru inarea acestei desfrânate n-are margini.
nu- i vin s crezi! mârâi Baptistine printre
din i fulgerând-o pe nefericita polonez cu o
privire de ghea .
Din fericire, Floris era mult prea r it ca s o
ia în seam .
Philippa, ai r mas aceea i prieten de
dejde. Dac -ai ti cât de fericit m-au f cut
vorbele tale! Mi-a dori din tot sufletul s ne
revedem cât de curând, din p cate îns , mâine în
zori plec m pe front, a a c m v d nevoit s te
sesc... deocamdat !
Bine, bine, drrragule!
Cei doi fra i se înclinar ceremonios.
Fetele astea sunt proaste ca noaptea. Se vede
de la o po ! î i d du Baptistine cu p rerea, de i
nu o întrebase nimeni.
Ei, Floris? S nu-mi spui c nu e ti fericit! î i
lu Adrien fratele pe dup umeri, f s asculte
ut ile surorii sale.
Ah, da fr ioare... asta înseamn c Elisabeta
nu ne-a tr dat! opti Floris.
Sporov ial flu turatecei poloneze îi eliberase
sufletul de o imens povar . A adar, prea-iubita
lui împ teas îi r sese credincioas . Dintr-o
dat Floris sim i c r sufl altfel. Parc ar fi
prins aripi. O c ut din priviri pe Baptistine, de
care uitase cu des vâr ire, i v zu c pornise de
una singur înainte. Gr bind pasul, o prinse din
- 257 -
urm .
Erau dou vechi prietene, se sim i el obligat
precizeze, cu aerul c î i cere iertare pentru a
o fi neglijat.
Da, proaste, urâte i gure e ca ni te gâ te!
izbucni Baptistine înciudat .
„Nu mai încape îndoial , micu a mea zân
blond este geloas . Ha, ha, b trâne Ludovic, nu
te v d bine, vântul începe s îmi umfle mie
pânzele!” zâmbi Floris, în timp ce o lua de bra pe
Baptistine ca s traverseze împreun curtea
palatului.
Înd tul celui de-al doilea grilaj, a teptau, ca
totdeauna, dou cale ti regale. Baptistine se
înfior . Floris îi petrecu pe dup umeri mantia pe
care tocmai i-o aduseser Feodor i Li Kang.
Acoper -te, scumpa mea, s nu care cumva
r ce ti! murmur Floris cu o duio ie de care
Baptistine nu l-ar fi crezut în stare.
Mâinile lui fierbin i întârziar mai mult decât s-
ar fi cuvenit pe umerii fetei. Întâlnindu-i privirea,
Baptistine se fâstâci, ro i i întoarse capul într-o
parte.
„A a... sperie-te de mine i fugi, bobocelul
meu... de-abia am s te prind mai iute” gândi
Floris în sinea lui.
M-a i în eles ce v-am spus? opti Adrien în
spatele lui adresându-se celor doi bravi slujitori
al lor.
Mai încape vorb , boierna ule? Bizuie-te pe
noi! r spunse Feodor, mândru de misiunea
- 258 -
încredin at lor.
Bucurie a Zilei, te vom asculta întocmai cum
vulpea cu trei urechi ascult boarea înmiresmat
coborât din vârful muntelui inaccesibil! ad ug
Chinezul leg nându- i an codi a.
Curtenii care intrau i ie eau din palat îi
priveau cu mirare pe ciuda ii slujitori al fra ilor
Villeneuve. Ce-i drept, cu costumele lor
na ionale, i cazacul i chinezul s reau în ochi de
la o po , în peisajul versaillez.
E-n regul , prieteni, continu Adrien, f s
ia în seam privirile curioase ale trec torilor,
ave i grij ca Baptistine s nu simt c o
supraveghea i, purta i-v cu blânde e i tact, fi i
veseli, ine i-i de urât, ave i grij s nu se duc
prea des în vizit la fostul ei logodnic, i oricum,
înso i-o i voi. Paza bun trece primejdia rea.
Elisa s n-o sl beasc . Un singur lucru, nu are
voie: s plece de la castel.
Nu te teme, boierna ule, doar nu ne tim de
ieri, de azi. Domni oara o s fie fericit în
tov ia noastr , iar noi o s-o p zim cu
str nicie, afirm Feodor cu acea familiaritate
calm pe care o folosea când i se adresa lui
Adrien între patru ochi.
Libelula Albastr va avea lini tea Fluviului
Galben când îi seac albia! înt ri chinezul
spusele cazacului.
De-abia a tept s m întorc la tine, bobocelul
meu! opti tandru, Floris, ajutând-o pe
Baptistine s se suie în calea i s rutându-i
- 259 -
lung i ap sat podul palmei.

Degetele tinerei fete frem tar . Floris î i ridic
ochii spre ea. Încremenit ca o statuie, Baptistine
privea undeva peste um rul lui. Floris întoarse
capul. Doi solda i din regimentele de cavalerie
oar escortau calea ca. B nuitor, Floris se
duse s verifice dac nu cumva Ernaudan se afla
prin apropiere.
Pe curând, scumpa mea! rosti cu glas tare
Adrien. Feodor i Li Kang, urca i lâng ea!
ad ug în oapt tân rul conte.
Da i-i drumul! Vizitiu, plesne te caii! porunci
Floris cu voce de stentor.
tia-s b rba ii!” oft Baptistine înciudat , pe
când calea ca se oprea o clip la han pentru a
recupera cuf rul cu toaletele ei. „Au norocul s
fac tot ce le tr sne te prin cap. Acuma pleac s
se joace de-a r zboiul. Pân i Ludovic m-a
tr dat. N-a ridicat un deget în ap rarea mea, de
parc i-ar fi convenit s m lase acas , de i sunt
absolut sigur c Floris a fost cu ideea. Vrei, nu
vrei, poftim la castel!... i fii mul umit , am fi
putut s te trimitem la pension... Oooh! De ce nu
sunt m ritat i liber s fac ce vreau... Încep s
cred c pis loaga aia de maica Marie-Marthe
avea dreptate când ne repeta din zori i pân în
noapte: «Domni oarelor nu v încrede i în
rba i, ei se afl pe acest p mânt întru
nenorocirea i pierzania voastr !» Doamne, ce se
mai congestiona la fa i cum îi mai tremura
boneta uguiat ! Iar noi râdeam de ne
- 260 -
pr deam, în cap cu Jeanne-Antoinette.”

Amintindu- i de acele timpuri nu prea
îndep rtate, Baptistine pufni de una singur în
râs. „Oare pe unde s fie la ora asta Reginu a?
Oh, tare mi-e team ca am fost nedreapt cu ea...
da, da, în ziua cununiei mele am fost de-a
dreptul r ut cioas !”
Feodor i Li Kang se privir încânta i. Pupila lor
rea s î i fi redobândit obi nuita ei bun
dispozi ie. Misiunea lor se dovedea mai pu in
anevoioas decât crezuser .
Libelula Albastr v de te bucuria cire ului
trandafiriu când înflore te în câmpiile
Manciuriei, opti Li Kang Yuin.
toria se desf ur f incidente. De i nu
voia s admit a a ceva, acea prim zi petrecut
la curte o zdrobise pe Baptistine. În ciuda
oboselii, î i reg sise întreg optimismul. Ba chiar
punea la cale o pozn . Dac tot o expediaser
acas , ca pe un balot cu haine vechi, avea s
profite spre a se ocupa îndeaproape de Jéodard.
Pe deplin lini ti i în privin a ei, Feodor i Li
Kang adormir , sfor ind care mai de care.
Ajunser la Mortefontaine, când ceasul din turn
tocmai b tea de ora opt.
Ia te uit , o calea ! se mir Baptistine pe
când intrau în curtea castelului.
Coborî sprinten i p trunse în vestibul,
ner bd toare s îi povesteasc Elisei toate câte
zuse la Versailles. Dinspre buc rie se auzeau
glasuri de b rba i i hohote de râs. Baptistine
- 261 -
cu ochii mari. Opt solda i în uniform purpurie

a regimentelor de dragoni ciocneau i beau cot la
cot cu Georges-Albert. Dezinvolt ca un adev rat
amfitrion care î i între ine invita ii, acesta op ia
de la un cap t la cel lalt al mesei lungi de lemn,
spre hazul o tenilor. Retra i într-un col al
înc perii, Grégoire i Elisa contemplau scena cu
priviri b nuitoare.
Domni oara Baptistine de Villeneuve-
Caramey! se ridic în picioare unul dintre
rba i, locotenent de dragoni.
În persoan ! zâmbi Baptistine.
Domnul Mare al de Saxa mi-a poruncit s v
înmânez de urgen un mesaj personal! spuse
locotenentul, luând pozi ie de drep i i pocnind
din c lcâie.
Încurca i, Feodor i Li Kang se privir ne tiind
cum s reac ioneze. Pentru o astfel de situa ie
st pânul lor nu le d duse nici un fel ie
instruc iuni.
Ah, Maurice! pufni în râs Baptistine, în vreme
ce rupea sigiliul de pe plic.
Capitolul XVI
Iat -ne în sfâr it, domnule duce de Richelieu!

i mul umesc! î i mul umesc c ai r spuns
chem rii mele! exclam Jeanne-Antoinette ie ind
cu mâinile întinse în întâmpinarea temutului
curtean.
- 262 -
Mi-a zfost destul de greu s m ztrecor pân

zaici, doamn . Biletul vostru zera cam zconfuz.
Vreau s zsper c nu m-a i deranjat zîn miez de
noapte pentru zo prostie? întreb glacial ducele.
Domnule duce, am venit s i vorbesc
deschis, te rog s procedezi la fel, continu
Jeanne-Antoinette, f s se intimideze. Cât a
fost de lung ziua am a teptat zadarnic ve ti de
la rege. Majestatea Sa nu m-a avertizat de
aceast plecare i...
Regret, doamn , dar eu unul nu pot s fac
nimic, ridic din umeri Richelieu.
Ba da, domnule i înc foarte mult... în locul
dumitale eu m-a str dui... ai tot interesul...
pentru c ... am temei s cred c voi fi viitoarea
favorit a regelui!
Richelieu sim i c se sufoc de indignare.
Dar nu zsunte i decât zo biat burghez ,
doamn , cum zde v pute i zimagina za a ceva?
i m rog, ce interes za putea zavea zeu?
Dac -mi ating elul, domnule duce, î i r mân
obligat . M sus ii, te sus in. Ajut -m acum i
eu te voi ajuta ulterior în lupta cu diferitele
clanuri ale curtenilor.
Richelieu se a ez , în vreme ce mintea lui
calcula cu iu eal avantajele i dezavantajele
ofertei. Frumoasa burghez îi vorbise într-un
limbaj pe care el îl în elegea prea bine, dar pe
care domni oara de Villeneuve refuzase s îl
accepte.
ti i bine c îl pute i lesne influen a pe rege,
- 263 -
continu Jeanne-Antoinette. Da i-i de în eles

Majest ii Sale c domni oara de Villeneuve este
o flu turatic , pe când doamna Le Normant nu
i-a în elat niciodat so ul i c „nu ar face-o
decât pentru un b rbat care a subjugat-o i pe
care l-ar iubi p tima ..” Regele este un b rbat ca
to i ceilal i... asemenea detalii îi vor flata
vanitatea...
Richelieu se felicita tot mai mult pentru
osteneala acelei vizite nocturne. Jeanne-
Antoinette îi deschidea nesperata perspectiv de
viitor. Pendula de pe emineu b tu de miezul
nop ii. Ducele se aplec s pun câteva lemne
peste t ciunii din vatr .
Deocamdat zinima regelui zbate pentru
pu toaica zaceea impertinent pe care nu zam
zochi s-o v d... Mda... mda... doamn , s-ar
zputea s v ajut! zâmbi Richelieu ridicându-se i
mângâindu- i peruca.
Ah, domnule, spune repede ce trebuie s fac!
exclam Jeanne-Antoinette, cu un lic r de triumf
în ochi.
Mai zîntâi, doamn , vira i-mi zimediat 20.000
de livre!
Jeanne-Antoinette tres ri, ocat de cinismul
ducelui i de enormitatea sumei.
Zei, doamn , doar nu zcrede i c v-am cerut
zbanii tia pentru mine! replic vexat ducele.
Trebuie s „zung” i zeu în stânga i în dreapta.
Pe cine, domnule duce?
De pild , pe Lebel, primul valet al regelui.
- 264 -
Majestatea Sa are încredere oarb în el i numai

el v poate reintroduce în intimitatea
„arm sarului”, rican ducele l sând de o parte
maimu reala pronun iei la mod .
Dar, domnule, parc spune i c regele pleac
pe front, replic b nuitor Jeanne-Antoinette.
Da, da; a a c f i degrab bagajele, ce
Dumnezeu o lungim atâta! „Frérot” se va plictisi
de moarte dup ceasurile de lupt i, mai ales, va
fi foarte singur. Dup cum îl cunosc eu, nimic nu
îi este mai nepl cut pe lumea asta decât
singur tatea. Scorpia mic va fi departe i ve i
avea câmp liber de ac iune...
Vai, mul umesc! Mul umesc, domnule duce!
opti Jeanne-Antoinette tremurând de emo ie la
gândul anselor minunate ce i se ofereau.
Las , zai s -mi mul ume ti dup zaceea,
doamn , când vei dispune de toat puterea i de
toate zonorurile pe care Frérot i le va zacorda i
când nu îmi vei putea refuza nimic! rânji
Richelieu s rutând mâna întins de doamna Le
Normant.
Cuprins de o brusc nelini te, aceasta se
înfior , dar se gr bi s î i alunge presim irile.
Ducele de Richelieu p si hanul unde Jeanne-
Antoinette î i a teptase zadarnic augustul
amant, i se îndrept spre calea ca lui. Înainte
de a porunci vizitiului s porneasc , î i ridic
privirile spre fereastra de unde, de la lucirea
tremur toare a unei lumân ri, se decupa silueta
Jeanne-Antoinettei.
- 265 -
Ha, ha, nu-mi displace s o arunc în „balta

cu ra e” pe aceast doamn Le Normant, n scut
Poisson! rânji ducele, încântat de festa pe care se
preg tea s le-o joace curtenilor i... regelui.
***
„Feti o, soldatul francez
Oricând e-un grozav amorez
Te-mbie cu ochi ca de jar
i dorul i-l duci cu amar”.
Oh, Doamne, ce versuri de ate! exclam

Elisa, ocat de cupletele „decoltate” ale
„Frumoasei Burboneze”, mar îndr git de
întreaga o tire francez .
trâna guvernant se aplec s ridice geamul
de la portiera cale tii.
Nu fi rea, las -m s ascult, cânt a a de
frumos! protest Baptistine, vr jit de corul
solda ilor care m luiau în ritmul melodiei.
Elisa oft i voi s apeleze la reazemul moral al
lui Grégoire. Acesta îns mo ia cu capul în
piept, în vreme ce, dimpotriv , Georges-Albert o
încuraja tacit pe tân ra rebel .
„Doamne, ce demodat poate fi Elisa noastr !”
rânji maimu oiul op ind pe pernele de m tase.
Baptistine respira cu nesa aerul curat al
câmpiei.
„Da, asta e via a adev rat ”, î i spuse ea
fericit .
toreau de dou zile încheiate. Feodor i Li
- 266 -
Kang, unu cu sabia la brâu, cel lalt cu codi a în

vânt, galopau cot la cot cu dragonii. Înc nu se
dumireau cum de, în urm cu dou seri,
Baptistine izbutise s îi înduplece s porneasc
la drum de cum se cr pase de ziu .
Ce-or s spun st pânii no tri, b trâne? se
întreba întruna Feodor, adânc nelini tit.
Pe templul Marii În imi, nimeni nu poate
ti, Lam Ascu it ... nimeni nu poate ti!
spundea resemnat Li Kang i vorbele lui îl
îngrijorau înc mai r u pe cazac.
Tare bine se mai pricepe domni oara s ne
joace pe degete! oft Feodor.
Limba Libelulei Albastre este mai ascu it
decât scobitoarea mandarinului înaripat! replic
Li Kang, cu un surâs iret, plin de sincer
admira ie pentru preferata lui.
O s le spunem boierna ilor c nici n-o
putem l sa s se duc la b rbatul acela i nici în
camer n-o putem închide.
Aidoma fluturelui s lbatec Tchi Li, Libelula
Albastr trebuie s zboare cu aripile ei! opti
chinezul, sco ându-l cu des vâr ire din s rite pe
cazac.
Oh, pe Ucraina mea! Cum de ne-am putut
sa tra i pe sfoar , nu pricep în ruptul capului!
tun Feodor, a c rui nelini te sporea pe m sur
ce se apropiau de tab ra lui Maurice de Saxa.
La castel, Baptistine le ar tase triumf tor
bile elul mare alului.
- 267 -
„Drag prieten , scria el, promisiunile sin sfânt!

Berlina ast i dragonii au porunc ste ascult is
teajut dacnevoie vei ave. Sunopt zdrahoni. Tea
tept la tabl ra mea de la valencien. Da c vi
iu eai s a jungi în ainte de „mipulcel r uu”‘.
Chipu ri le nimeni nuare vo ie s in tre la mi ne.
p ze te Sena, doctoru cu i ti tu, da o s mi fa
marepl ce re, drag prieten , s st -m de vor-
. te a tept no s s un atac ul pân nu vi. A-i s
vezi, r zboiu e foar-te frumos.
Maurice”
Cel mai mare strateg al lumii avea o ortografie

mai mult decât personal .
„Hi, hi, mare alul habar n-are s scrie!” se
strâmbase Georges-Albert.
Cu excep ia lui îns , nimeni altcineva nu
observase ciud enia. Feodor i Elisa se
aplecaser de form asupra hârtiei, dat fiind c ,
spre marea lor ru ine, nici unul din ei nu tia s
citeasc . Grégoire, c ruia îi sc dea vederea pe zi
ce trecea, î i c uta ochelarii f s dea de ei. Li
Kang, cel mai instruit din tot grupul lor, st tea
de vorb cu locotenentul dragonilor, pe care
codi a lui împletit , mândrie suprem a oric rui
chinez, îl intriga grozav. Cât despre Baptistine, în
entuziasmul ei, pu in îi p sa de am râtele alea
de gre eli de ortografie.
Vai, Maurice, ce dr gu e ti! Auzi i „drag
prieten ”! Cât delicate e din partea lui! În
sfâr it, cineva care nu m trateaz ca pe un
- 268 -
copil! Ah, ce invita ie amabil , domnule

locotenent, plec m mâine de cum se lumineaz
de ziu !
Dar... domni oar ... nu... nu se poate!
protest energic Feodor, nu te putem l sa s
pleci de la castel!
Serios? Vreau s v d i eu cine nu m va
sa! r spunsese Baptistine furioas .
Eu, domni oar mic , eu n-am s te las s
faci o asemenea prostie! tun Feodor, holbându-
i unicul ochi.
Baptistine deschise gura ca s se strop easc la
cazac, dar brusc în elese c nu cu de-a sila
trebuia s î i impun punctul de vedere.
Oh, Feodor, dr gu ule, i voi, prieteni, se
pisici ea, luându-i de mân pe Elisa i Grégoire i
tr gându-i spre Li Kang, n jduiesc c nu vre i
avem cu to ii necazuri?
Necazuri, porumbi a mea? se nelini ti Elisa.
Da, necazuri. Mare alul este o persoan
foarte sus pus ... o vorb de a lui i pff... pe
Adrien i Floris îi înghite Bastilia.
Vai, Dumnezeule, gemu Grégoire.
A a e cum v spun eu. Ba chiar mai r u;
mare alul poate s -i expedieze la Micul Châtelet
i apoi s cear judecarea lor, afirm sumbru
Baptistine.
Vai de mine, ce groz vie! se lamenta biata
Elisa.
i înc nu v-am spus tot! relu Baptistine
coborând vocea.
- 269 -
Aoleu, domni oar ! se apropie de ea Feodor,

care începea s-o bage i el pe mânec .
S-ar putea s pun mâna pe voi to i, ba chiar
i pe mine i s ne fac disp ru i... pff, uite-a a!
opti Baptistine.
Suflarea Zei ei Lou! coment senten ios
chinezul.
Of, taci din gur , b trâne, nu ne mai speria i
tu cu zei ele tale! se enerv cazacul.
Profund jignit, Li Kang îi întoarse spatele.
În elegi, domni oar mic , n-am vrea s -l
sup m pe În imea Sa, mare alul, dar...
boierna ii ne-au poruncit s nu te l m s pleci
de la castel, a a c ... spuse încurcat Feodor,
teptând parc ajutor din partea Baptistinei.
V d c nu m-ai în eles, bunul meu Feodor.
Floris i Adrien nu voiau ca eu s p sesc
castelul de una singur ! spuse iret ho omanca.
Ia gândi i-v îns la surpriza i bucuria lor când
se va pomeni acolo cu noi to i! Dac nu, s ti i
m voi duce s îl vizitez zilnic pe Jéodard!
amenin ea.
Feodor se înfior .
Vre i sau nu s m împac cu Floris? zâmbi
angelic machiavelica f ptur .
Mai întrebi, porumbi a mea?
Pe Ucraina mea, nu ne dorim decât asta,
domni oar mic !
Desigur, domni oar Baptistine, r spunse
Grégoire, care î i g sise în sfâr it ochelarii i
tocmai lua cuno tin , uluit, de con inutul
- 270 -
misivei mare alului.

Fie ca binecuvântarea minunatului Fon
Choui s î i pogoare aripile parfumate asupra
Florii de Mai i asupra ta, Libelul Albastr , opti
Li Kang spre totala exasperare a lui Feodor.
Oricum, eu una nu m despart de tine,
porumbi a mea! declar Elisa.
Nici eu nu vreau s -i sup r pe domnul conte
i pe domnul marchiz de Portejoye, îi inu isonul
Grégoire, fericit c i se oferea prilejul s fac uz
de noul titlu nobiliar al lui Floris. Bravul
intendent avea i el o mic sl biciune: adora
ighemoniconul.
Perfect, prieteni! Mergem cu to ii! încuviin
Baptistine râzând.
Tân ra fat se întoarse spre grupul dragonilor.
Domnilor, mâine în zori!
Nici chiar regele în persoan n-ar fi poruncit pe
un ton mai autoritar.
Peste noapte Feodor nu izbuti s adoarm . F
tie nici el de ce, era nelini tit i îl invidia pe Li
Kang care sfor ia în legea lui, cu codi a
înf urat în jurul capului, asemeni unui „ arpe
înaripat”. În zori, solda ii înc rcar cuferele pe
capra cale tii i pornir cu to ii la drum. Nu
parcurser decât dou leghe, când Baptistine
scoase capul prin portier .
Domnule locotenent, trebuie s m opresc
câteva clipe la castelul du Rocher! explic ea
suav.
Ah, nu, domni oar , nu se poate! d du s se
- 271 -
împotriveasc Feodor.
Ei, haide, nu te sup ra, n-ai decât s m
înso ti! îl îmblânzi Baptistine pe când cobora
din calea .
P i atunci, vin si eu, porumbi a mea! exclam
Elisa.
i eu! ad ug Grégoire.
Li Kang i Georges-Albert îi urmar
îndeaproape.
Baptistine... tu aici? Visez? Micu a mea
contes ! strig Jéodard dând cu ochii de
„logodnica” lui care intrase la el în camer ,
escortat de cei patru îngeri p zitori c rora li se
ad uga, desigur Georges-Albert.
Domnul du Rocher se freca la ochi întrebându-
se însp imântat dac nu cumva avea iar i un
puseu de febr cu vedenii.
Nu, Jéodard, drag Jéodard, nu visezi, sunt
chiar eu! Oh, prietene, ce monstru Floris sta!
înfior la gândul c ar fi putut s te ucid !
spuse Baptistine îngenunchind lâng patul
bolnavului.
Acesta se ridic cu greu în capul oaselor.
Vai domni oar , domnul conte este înc
foarte sl bit! în delirul lui v-a chemat întruna! S
ti i, domni oar , ce-i al lui e-al lui, v este
devotat trup i suflet! se gr bi s precizeze
valetul lui Jéodard, pledând cauza st pânului
u, în vreme ce ochii lui cercetau cu mirare
strania escort r mas în pragul u ii.
Iute, bunul meu Padin, adu un scaun pentru
- 272 -
domni oara de Villeneuve, spuse Jéodard sim ind

î i rec ta pofta de via .
Aspira cu nesa parfumul Baptistinei, îi inea
mâinile într-ale sale i o privea cu ochii lui
micu i, dar plini de inteligen .
Ah, contes , mic , va s zic nu m-ai dat
uit rii, în delirul meu am b tut câmpii, nu m
gândeam decât la tine, numai amintirea ta m-a
ajutat s supravie uiesc i... s tii c nu-mi pare
u c m-am b tut în duel pentru tine, scumpa
mea!
Oh, Jéodard, Jéodard... dragul i bunul meu
prieten! murmur Baptistine, punându- i mâna
pe inima lui.
Cei patru îngeri gardieni ciuleau zadarnic
urechile, doar-doar s poat auzi ce anume î i
povesteau logodnicii, dar ace tia vorbeau anume
în oapt . Singur Georges-Albert nu sc pa o
vorb din dialogul lor. Se instalase la capul
bolnavului ca la el acas .
Vai, domni oar , opti Padin, o veste proast
i-ar putea fi fatal !
Nu... nici vorb ... dimpotriv , am venit... s te
rut i s i spun c te voi iubi întotdeauna! se
gr bi s îl lini teasc Baptistine pe bolnav.
Ochii lui Jéodard sticleau nelini ti i. Începea
-i creasc iar i febra. Apuc mâna tinerei fete
i cuprins de o n valnic dorin î i lipi de ea
buzele fierbin i i uscate.
A teapt numai s m vindec, scumpa mea,
i atunci ai s vezi de ce este în stare Jéodard al
- 273 -
u. Peste opt zile, când te vei reîntoarce la

Mortefontaine, voi fi teaf r i, pe sufletul meu, voi
veni s te r pesc la miezul nop ii. Ne-am în eles?
Pân atunci fac eu rost de un preot care s ne
toreasc în tain i vei fi în sfâr it a mea,
numai a mea, iar fra ii t i nu vor mai avea
încotro!
În culmea agita iei, Jéodard era în stare s se
dea jos din pat. Prezen a Baptistinei în loc s îl
vindece, mai r u îl îmboln vea.
Domni oar , o s i se redeschid rana! opti
îngrozit Padin.
Baptistine zâmbi amuzat ..
Nu-i rea ideea, nu-i rea deloc. O r pire este
tot ceea ce poate fi mai romantic!
Ridicându-se de pe marginea patului,
Baptistine se aplec s îl s rute pe frunte pe
Jéodard.
Oh, Baptistine... Baptistine... dr coaic mic !
murmur Jéodard întinzându- i buzele spre
buzele ei.
Ierta i-m , în imea Voastr , dar trebuie s
plec m interveni sec Feodor, mai înainte ca cei
doi s apuce s se s rute.
Ei da, domnule Jéodard, nu te sup ra, doar
tii c eu te-am regretat nespus, oft Elisa,
apropiindu-se la rândul ei de Jéodard care
zâmbi, fericit s o tie de partea lui.
Pe curând, drag ... drag ... Jéodard! spuse
vesel Baptistine pe când p sea camera.
„Hai, b trâne, pune-te pe picioare, ce
- 274 -
Dumnezeu! ia uite la el ce mutr face! L-a scos

iar i din min i! Ah femeile!” oft Georges-Albert
tându-l pe obraz pe Jéodard care p lise brusc.
Ca s îl înveseleasc , f cu o tumb caraghioas
i abia apoi o tuli pe urmele celorlal i.
Padin! Padin! strig Jéodard de cum îi plecar
vizitatorii.
Da, domnule conte.
Ah, ce frumoas este via a, bunul meu Padin.
Peste opt zile Baptistine va fi a mea!
L udat fie Domnul! în sfâr it! Domnul conte
merit cu prisosin aceast bucurie! r spunse
valetul, care se ar ta a fi un om cu mult scaun la
cap.
***
Biciul surugiului uiera vesel îndemnând caii.
s b nuie furtuna de patimi stârnit în
sufletul lui Jéodard de meteorica sa vizit ,
Baptistine admira peisajul oare defila cu vitez
ame itoare prin fa a privirilor ei fermecate.
Mare alul de Saxa organizase impecabil
toria. Berlina trimis de el era tras de cinci
cai i de un catâr, înh ma i dup sistemul
po talionului i mâna i de doi dragoni care
ceau pe vizitiii. Caii armatei erau mai pu in
falnici decât cei din grajdurile de la Versailles.
Coamele i cozile nu le fuseser niciodat
scurtate sau potrivite dup moda zilei, iar
copitele p roase ar fi stârnit hazul doamnelor de
la Paris. Cu toate acestea, bravele animale
- 275 -
goneau mâncând p mântul.

Pentru Baptistine c toria se dovedea
fascinant . De abia ie eau dintr-un sat, c se i
rea clopotni a bisericii din localitatea
urm toare. Tân ra fat scotea capul prin
portier , îl striga pe locotenent i se interesa de
fiecare denumire în parte. Voia s afle i s fie la
curent cu tot. oseaua era m rginit de s lcii,
ulmi i plopi. Pe ogoarele sem nate cu orz i
secar , pe lanurile plantate cu tutun sau
bumbac, ranii se îndreptau din ale, se opreau
o clip din anevoioasa lor trud i salutau berlina
i pe cei din escorta ei.
Hei, fl i, sold oii maichii, s hie adev rat
c’o s hie r zboi, maic ? strigau femeile cu
poalele suflecate-n brâu.
Sigur, frumoaselor... o s fie... dar nu v fie
team , v ap m noi fecioria! glumeau osta ii.
În sate, b trânii jucau c i în pragul por ilor în
vreme ce nevestele lor torceau caiere de bumbac.
Cei mai tineri c rau în spinare vreascuri, co uri
cu legume ori fructe, sau porneau spre ora cu
panere înc rcate cu ou i brânzeturi.
De i se sculase cu noaptea-n cap, Baptistine nu
se sim ea de fel obosit . Prev toare, Elisa
preg tise un co ule de provizii din care
Baptistine se înfrupta cu poft , secondat de
Georges-Albert. Trecuser cu bacul peste râul
Oise, traversaser ora ele Senlis, Compiègne,
Nyon i Saint-Quentin, se opriser s doarm
câteva ceasuri la hanul Trei C lug ri i în zori
- 276 -
porniser spre Cambrai i Valenciennes. Pe

sur ce se apropiau de zona unde se afla
încartiruit armata, drumurile se aglomerau cu
furgoane, c ru e cu fân, arete i tafete c lare
care galopau nebune te, mai-mai s î i omoare
caii.
Face i loc tr surii mare alului de Saxa!
cneau energic dragonii croindu- i drum prin
puhoiul infanteriei.
Hei, s-o l m s treac pe frumoasa
dom’ oar ! repetau veseli teteri ti cu muscheta
pe um r i cu rani a în spinare.
Reunind diferite escadroane i regimente,
trupele apar ineau unor prin i sau chiar unor
simpli gentilomi. În rândul lor se aflau i
mercenari germani, elve ieni i spanioli.
Deodat p mântul se cutremur de un tropot
asurzitor. Toat lumea s ri în l turi din fa a
iure ului cavaleriei u oare, a trupelor de
jandarmi c lare i a mili iilor provinciale.
Infanteri tii p reau istovi i de lungul lor mar ,
totu i se interpelau vesel între ei:
Ce zici, Picar, d m iama’n englezi pentru
Maurice al nost’?
Cic o vin’t i Maria Sa!
He, neamule, io’te ce dom’ oar fain tre e!
V leu, m iculi ! Trimite-mi o s rutare,
duducu , s m lupt mai cu foc!
i mie, dom’ oar ! Pentru ochii t i frumo i o
sfârtec o sut de englezi!
Baptistine pufni în râs i le f cu pe plac
- 277 -
fl ilor, trimi ându-le o s rutare din vârful

degetelor. Bucuro i, solda ii îi mul umir cu
urale entuziaste, zvârlindu- i spre înaltul cerului
tricornurile. Entuziasmul lor o îngrozi pe Elise
care ridic cu precipitare geamul de la portier .
Nu mai putem înainta domni oar ! r cni
locotenentul ca s se fac auzit. oseaua geme de
solda i i la câteva sute de metri înaintea noastr
un transport de tunuri blocheaz trecerea.
Suntem nevoi i s o lu m prin alt parte. T iem
drumul pe la Barry i apoi urc m spre tab în
lungul râului Escaut.
Baptistine îi f cu semn c în elesese i privi
spre cer. Soarele înc nu sc tase. Dup
socotelile ei, erau cel mult ceasurile ase dup -
amiaz .
Haide, die, hai catârule! zbierau dragonii
întorcând atelajul în loc i pornind spre liziera
durii.
Dup o jum tate de leghe parcurs printre
boschete i pâlcuri de arbori ajunser la un
drumeag l turalnic ce erpuia printre lanurile de
ov z. De când p siser oseaua impecabil
pavat , calea ca îi hurduca îngrozitor pe
Baptistine i pe tovar ii ei de c torie. Ro ile se
poticneau în bolovani i hârtoape. Din vreme în
vreme le ie ea în cale câte o coloan r zlea de
solda i, dar Baptistine observ c întâlneau mai
cu seam falnice o tiri de gâ te, ra e, curcani i
ini care zbur ceau cu larm printre copitele
cailor.
- 278 -
Domnule locotenent, doi c lu i chioap ,

nu mai rezist pân la urm torul popas de po !
strig vizitiul, tr gând de frâie.
Începea s se însereze i o cea u oar ca un
abur cuprinsese câmpia. Prad unei inexplicabile
nelini ti, Feodor se tot ridica în sc ri i scruta
zarea.
Bine, la prima gospod rie care ne iese în cale
ne oprim ca s -i po i desh ma.
Ce-o fi cu Feodor, Elisa? Se poart cam
ciudat! opti Baptistine sco ând capul pe geamul
portierei.
Ei, Feodor... Feodor nu mai e cel pe care-l
tia i dumneavoastr , domni oar Baptistine!
oft Grégoire care pân atunci t cuse mâlc.
Georges-Albert î i ridic ochii în tavan.
Ce vrei s spui, bunul meu Grégoire?
Ei, e ti prea tân ca s în elegi, micu a mea
Baptistine. Adev rul este c am pl tit cu to ii
foarte scump blestemata aia de c torie! o
muri Grégoire coborând glasul. Afl c pe vapor
Feodor i-a pierdut so ia!
Cum adic ... i-a pierdut-o? se mir
Baptistine.
Uite-a a! A pierdut-o pur i simplu! Era o
mongol tare cumsecade, chiar dac ... hâm...
cânt rea vreo dou sute de livre. Într-o bun
diminea ne-am trezit f ea pe vapor. O fi
zut în ap peste noapte? Or fi mâncat-o
rechinii? Nimeni nu va ti niciodat ... Bietul
Feodor... a trebuit s -l leg m de catarg. Nebun de
- 279 -
durere voia s se arunce dup ea, în mare!

Dumnezeule, bietul Feodor! exclam
Baptistine cu lacrimi în ochi.
Dar de nenorocirea Domni orului Adrien
ti i? Prea iubita lui prin es i logodnic , prea
frumoasa Yasmina, i-a dat sufletul în bra ele
lui, la Pekin! Ah, ce-am mai p it i cu el! A z cut
de fierbin eal câteva luni bune. Dup ce i-a
revenit nu i-a mai rostit nici o singur dat
numele, cu toate c nu m p le te el pe mine,
sunt încredin at c se gânde te întruna la ea,
chiar dac nu sufl o vorb ! Cât despre
domni orul Floris, ce s mai vorbim! i el are
nevoie de mult blânde e i dragoste...
brutalitatea lui nu este decât o fa ad . A pl tit i
el cu vârf i îndesat pre ul unei imposibile
fericiri...
Baptistine sesiz repro ul ascuns al b trânului
intendent.
Oh, Grégoire, bunul meu Grégoire, îl
îmbr ea într-un elan de recuno tin , ce
bine c mi-ai povestit toate astea, am s fiu mai
în eleg toare cu ei... Doamne... n-am tiut
nimic... bie ii de ei...
Grégoire îi mângâie p rinte te pletele blonde.
„E-te na! Da’ ce? Eu n-am suferit?” protest
Georges-Albert, încruci ându- i ostentativ
bra ele.
s dea aten ie maimu oiului, Elisa îi f cu
cu ochiul lui Grégoire: „A a, a a, pân la urm
tot noi b trânii o s dregem lucrurile!”
- 280 -
Uite colo o crâ , pe malul Escaut-ului!

strig unul din dragoni.
E-n regul , ne oprim acolo!
Localul nu merita numele de crâ , nici
car pe cel de bomb . Era un soi de cocioab
murdar , cu o singur mas de lemn pe care
inile se plimbau în voie g in ându-se printre
ni i resturi de pâine.
Hei, tu, Jeanne! F -te-ncoa la mu terii! r cni
„patronul” uitându-se cu o privire tulbure la noii
veni i.
Oare mai ajungem la tab în noaptea asta,
domnule locotenent? întreb Baptistine coborând
î i dezmor easc picioarele în vreme ce,
osteni i din cale-afar , Grégoire i Elisa preferau
r mân în berlin .
Sper c da, domni oar . Doar dou leghe ne
mai despart de tab ra domnului Mare al. Înc
dou ore de galop la lumina tor elor i ajungem
la destina ie. E preferabil s nu întârziem prea
mult pe aici.
Cea a de deasupra râului se îndesa v zând cu
ochii. Fuioare lungi cuprindeau câmpia,
prelungindu-se pân sub poala p durii.
Nelini tit, Feodor se plimba în lungul i-n latul
oselei, cu mâna pe pl selele s biei. Cu un gest
nervos îl trimise pe Li Kang s patruleze de
cealalt parte a drumului. Baptistine ridic din
umeri. Ce p cat c mintea lui Feodor o lu razna
tocmai acum.
Ave i cumva cacao fierbinte? întreb ea
- 281 -
intrând în crâ .
Auzi, tu, Jeanne, ce-o fi aia... caca... ori î i
bate joc de mine? Aha, am pri eput! Nu, dr gu
domni oar , n-avem decât vinars fiert cu
nuc’ oar !
Georges-Albert îi d du un cot discret
Baptistinei, îndemnând s accepte oferta...
utura era fierbinte, gustoas i foarte dulce.
Baptistine sim i c î i recap pe dat întreaga
energie.
Mai avem mult de a teptat, locotenente?
Dou -trei minute, domni oar , i ispr vim!
Baptistine îl lu în bra e pe Georges-Albert i
ie i pe u a din spate a crâ mei, în c utarea unui
loc ferit. În elegându-i inten iile, locotenentul
mase discret în untru. Baptistine privi râul
care curgea la picioarele ei. Apa nu p rea adânc
i nici curentul prea puternic. În b taia razelor
de soare peisajul era cu siguran încânt tor.
Baptistine se îndrept spre un boschet f s î i
dea seama c cea a o înv luia într-o manta
tuit ascunzând-o privirilor celor din crâ .
Gata, domni oar , am ispr vit! îi strig
locotenentul.
În spatele Baptistinei trosni sec o creang .
Baptistine zâmbi crezând c locotenentul î i
trimisese dragoni dup ea. O umbr se desprinse
din caierul de cea i ni spre ea, în bu indu-i
ipetele cu o p tur groas . Strân i de gât,
tân ra fat i Georges-Albert se zb teau
zadarnic.
- 282 -
Întoarce-te, domni oar mic , unde ai

disp rut? o chema disperat Feodor.
Baptistine se sim i aburcat de-a curmezi ul în
spinarea unui cal. Dup clipocitul care se auzea
i d du seama c traversau râul...
Capitolul XVII
What is the hubbub all about, Bumberton?

The reconnaissance patrol is returning, Mylord.
Do they have anything interesting to report?
They have taken a prisoner, Mylord!
Good, have him put in the dungeon. That will
loosen his tongue.
He’s a... it’s a woman, Mylord!
Oh! Good looking?
I don’t know, Mylord.
Bring me this spy immediately. I’ll question her
myself.
As you wish, Mylord.29
Cu tâmplele zvâcnind, Baptistine ascultase tot

acel dialog f s priceap o iot . B nuia c se
afl în tab ra englezilor. Cineva o coborî de pe cal
29 Ce-i cu vacarmul sta, Bumberton?

S-a întors patrula de cerceta i, Mylord.
Au raportat ceva interesant?
Au luat un prizonier, Mylord!
Minunat, pune i-l în fiare, în turn. Asta o s -i dezlege limba.
S vede i... e... e o femeie, Mylord!
Oh! Frumoas ?
Nu tiu, Mylord.
Adu-mi imediat spioana, o s-o chestionez eu însumi.
Prea bine, Mylord.
- 283 -
i o lu în cârc , ca pe un balot. Tân ra se

zb tea i încerca s îl loveasc cu picioarele pe
necunoscutul c . Acesta nici nu se
sinchisea. Dup toate aparen ele se g seau într-
un vestibul i totu i picioarele îi erau gâdilate de
un curent de aer rece. Cu capul i umerii
înf ura i în p tur i cu Georges-Albert ag at
cu disperare de gâtul ei, sim ea c se în bu .
Se apropia cineva înc at cu cizme i pinteni.
„Tor ionarul”, cum îl numea în gând Baptistine
pe cel care o r pise, f cu înc un pas i,
ascultând probabil de ordinele superiorilor s i, o
du jos de pe um r, a ezând-o pe picioare i
sco ându-i p tura din cap. Orbit de lumin ,
Baptistine închise ochii.
În sfâr it, bine c-a dat Dumnezeu! bomb ni
ea furioas , respirând cu nesa .
În jurul ei englezii pufneau în râs.
A monkey! A monkey!30
În elegând c prezen a lor f cea obiectul acelei
explozii de ilaritate, Baptistine i Georges-Albert
se mul umir s adopte o atitudine cât mai
demn .
Se aflau într-un cort. Pe o mas erau întinse
câteva h i, Baptistine întinse gâtul spre ele.
Unul din ofi erii prezen i se opri din râs i acoperi
ile cu o pânz .
Nu v d ce ave i de râs! protest Baptistine cu
glas dispre uitor adresându-se unui tân r blond
cu bujori în obraji, care râdea mai dihai decât
30 O maimu ! O maimu !
- 284 -
to i la un loc i f cea tot soiul de comentarii

hazlii pe seama ei, spre deliciul celorlal i patru
ofi eri afla i în cort.
„Ce dobitoc!” î i spuse enervat Baptistine. „Un
pitan de cavalerie imbecil i prost crescut!”
gândi ea din ce în ce mai agasat , dând s îi
întoarc spatele, cu aere de prin es ultragiat .
Nu! No, miss! mârâi uria ul ro covan care o
pise.
Ia laba de pe mine, ro catule! îl repezi
Baptistine furibund , plesnindu-l peste mâna
roas i morcovie cu care tor ionarul o
în case de bra ca s o oblige s îi priveasc în
fa pe ofi eri.
„Tare pro ti sunt oamenii!” bomb ni Georges-
Albert.
Baptistine clocotea de furie. Î i d dea seama cât
de trist era spectacolul pe care îl oferea acelor
str ini în halul f de hal în care se g sea, cu
rul zburlit i încâlcit, congestionat la fa , cu
rochia bo it i cu Georges-Albert ag at
spasmodic de gâtul ei. Maimu oiul nu se sfia s
ridice pumnul i s -i invecteze pe ofi eri, ceea ce
avea darul s -i amuze înc i mai tare. Într-un
târziu, ofi erul cel blond se terse la ochi cu o
batist parfumat . De atâta râs îi d duser
lacrimile. Î i puse batista în buzunarul
vestonului i f cu un semn cu mâna. Ceilal i
patru devenir dintr-o dat serio i.
Aceasta este, deci, domnilor, spioana prins
pe când ne observa pozi iile! rosti tân rul pe un
- 285 -
ton sec i vag amenin tor.

Vorbea o francez impecabil , colorat de un
foarte u or accent englezesc, foarte agreabil
auzului. Baptistine ridic din umeri.
În via a mea n-am auzit asemenea prostie!
Auzi colo: o spioan care v observa pozi iile! Ia
uite la el! Cât obr znicie! îl repezi ea pe tân rul
ofi er, de loc impresionat de respectul cu care
reau s îi trateze ceilal i grada i.
Oh, how shocking, my God!31 exclamar
ace tia, vizibil scandaliza i de tupeul
fran uzoaicei.
Tân rul ofi er nu reac ion . Se apropie de
Baptistine i de Georges-Albert i se învârti lent
împrejurul lor, cercetându-i din cap i pân în
picioare.
„Fâr âng ului stuia îi e fric de mine!” se
groz vi în sinea lui Georges-Albert, bombându- i
torsul.
Domni oara este cumva nemul umit de
purtarea noastr ? întreb ironic ofi erul.
Bineîn eles! Bruta asta ro covan s-a
pustit asupra mea i m-a strâns de gât cu
labele lui p roase pe când m plimbam lini tit
pe malul unui râu. Prietenii care m înso eau
trebuie s fie dispera i i m caut la ora asta
scolind cerul i p mântul. Habar nu am
motivul pentru care m-a i r pit i nici unde m
aflu i voi vre i s v fiu recunosc toare! protest
Baptistine dintr-o suflare, cu ochii sc rând de
31 Dumnezeule, cât obr znicie!
- 286 -
mânie.
„Ha, ha i-a zis-o verde pom datului!” rânji
Georges-Albert, încântat de talentele oratorice ale
tinerei sale st pâne.
Afl , feti o, c te g se ti în tab ra Alte ei Sale
Regale Ducele de Cumberland, situat la
jum tate de leghe de bivuacurile franceze.
Atunci f bine, b iatule, i comunic -i
ducelui c am o foarte proast p rere despre
ofi erii lui i ine minte ce- i spun eu: când va
afla cum anume v-a i purtat cu mine o s te
degradeze! îi r spunse dispre uitor Baptistine.
Ofi erul blond î i arcui mirat sprâncenele, ceea
ce îi d dea un aer nespus de caraghios.
A i auzit-o, domnilor? de teapta asta e gata
mu te, ca i prietenul ei! Pe Sfântul Gheorghe,
asta zic i eu captur de r zboi!
Oh! Auzi la el: captur de r zboi! P i cred i
eu c namila asta care duhne te ca un ap m-a
pit cât ai zice pe te! Grozav victorie, n-am ce
zice! îl lu peste picior Baptistine, hot rât s nu
se lase intimidat .
Oh, no! My Lord, she’s a devil!32 exclamar în
cor ofi erii.
„Ce tot îndrug ia?! Ori se cred în corul
bisericii?!” se strâmb Georges-Albert.
L sa i-o, Domnilor! Doar domni oara n-o s
m nânce de viu. Vas zic a pomenit de un
râu. Domni oar , presupun c tii c e vorba de
Escaut. Nu i se pare firesc s ne întreb m ce
32 Oh, nu! domnule, e diavolul în persoan !
- 287 -
uta o tân ca dumneata pe malul apei, la

derea nop ii? Sunt tare curios sa aflu ce
spuns îmi vei da. Nu cumva te aflai acolo ca
-i spionezi pe inamicii de pe malul cel lalt?
cni pe nepus mas ofi erul, cu inten ia de a
ga groaza în Baptistine.
Aceasta b tu din picior.
Nu, c asta-i prea de tot! Inamicii n-aveau
decât s r mân la ei acas i s nu traverseze
râul!
Logica ra ionamentului ei tipic feminin îi l
cu gura c scat pe militari. Baptistine profit de
deruta lor ca s le spun pe ner suflate:
Afla i, domnilor, c m aflam în drum spre
bunul meu prieten Mare alul de Saxa înso it de
o escort , i mai afla i c Mare alul va fi teribil de
nemul umit s aud c am fost r pit de englezi.
Regele Ludovic al XV-lea va fi i mai furios de
lipsa voastr de galanterie i cu tot r zboiul
vostru, se va plânge cu siguran regelui Angliei.
Serios? Nu mai spune! rican ofi erul cel
blond.
Da, da! i, oricum, Mare alul de Saxa o s -l
bat pe ducele vostru de or s -i mearg fulgii!
ad ug Baptistine cu dispre .
„Aoleu, a cam întrecut m sura!” sughi
Georges-Albert, nelini tit de f ga ul pe care intra
discu ia.
Ah, da? i ce te face s crezi asta,
domni oar ? întreb serios ofi erul jucându-se
cu crava a.
- 288 -
Oh, la, la! Sunt absolut sigur . P i ocupat

cum e cu ceaiul, berea i b ile lui reci, ducele
vostru nu mai are vreme s se gândeasc la
zboi!
Ceaiul i berea? repet cu mirare tân rul
ofi er
Da, da, toat lumea îi cunoa te tabieturile. În
orice caz, Maurice i-a preg tit o surpriz pe
cinste i po i s -i spui din partea mea ducelui
vostru c ...
Baptistine î i înghi i restul vorbelor. V zând c
ofi erii se privesc cu în eles, sim i un gol în
stomac. Se uit la Georges-Albert care î i miji
ochii ca s îi dea de în eles c o luase gura pe
dinainte.
De ce te-ai oprit, domni oar , spune mai
departe, pe Sfântul Gheorghe e pasionant ce ne
poveste ti, zâmbi cu suspect amabilitate tân rul
ofi er.
Nu mai am ce s spun! r spunse Baptistine
pe deplin con tient de gafa ei.
„Uf! Bine c-a în eles!” oft Georges-Albert,
tergându- i fruntea cu dosul l bu ei.
i totu i, domni oar , mai poveste te-ne, ai
mare talent la descrieri i e o adev rat pl cere
te asculte omul! o ironiza ofi erul.
Nu mai am nimic de ad ugat. Vorbele mele
mi-au luat-o înaintea gândurilor... nu doresc
decât... doresc pur i simplu o tr sur care s
duc înapoi în tab ra Mare alului de Saxa,
spuse într-o doar Baptistine.
- 289 -
Ei bine, asta zic i eu îndr zneal ! Pot s am

onoarea de a ti cum v numi i?
Pute i! M numesc Baptistine de Villeneuve-
Caramey! r spunse tân ra fat de parc ar fi
spus: „Sunt împ teasa Austriei în persoan !”
Ochii tân rului blond lic rir amuzat. Se
întoarse spre ofi erii s i. Congestiona i la fa ,
ace tia p reau în culmea agita iei i se c zneau
prin tot felul de semne s îi atrag aten ia
tân rului c pitan.
She knows something, Mylord!
We must find out where those damned french
have hidden their cannons!
We shall make her talk, Mylord!
We’ll beat it out of her!
Pff! colonel Bumberton, with a little charm one
can obtain anything one wants from a lovely lass.
I shall take care of this myself.
I wish Mylord good luck and I hope like hell he
succeeds!33
Baptistine i Georges-Albert ciulir urechile în
dejdea de a prinde câteva frânturi de fraz , dar
cum ceilal i vorbeau engleze te, era oricum
inutil.
Sunt sincer mâhnit, domni oar de
Villeneuve-Caramey, s constat c ospitalitatea
noastr v este într-atât de nesuferit , cu atât
33 tie ceva, Mylord!
Trebuie s afl m unde au ascuns blestema ii ia de francezi tunurile!
O facem noi s vorbeasc !
O n ucim în b taie!
Pff! Colonele Bumberton, cu duhul blânde ii ob ii orice de la o fat frumoas ! L sa i-o în
seama mea!
V urez noroc, Mylord, i n jduiesc din suflet s reu i.
- 290 -
mai mult cu cât m v d silit s v mai re in

câteva zile în aceast tab ... oricum, voi
raporta totul ducelui de Cumberland. De i
suntem inamici, domni oar , ve i fi tratat cu
toate onorurile pe care fair-play-ul nostru
britanic nu le poate ignora... relu tân rul ofi er
într-o francez impecabil , zâmbind amabil.
Avea din i frumo i, de o albea orbitoare.
Pupilele lui cenu ii o înv luiau pe tân ra fat cu
o privire seduc toare, de b rbat care se tie
irezistibil. F voia ei, Baptistine îi întoarse
zâmbetul, tulburat de c ut tura lui viril i
îndr znea .
„Poftim, z cita asta s-a apucat s -i fac
avansuri!” bomb ni Georges-Albert, u or gelos.
„La urma urmei, poate c l-am judecat gre it,
pit na ul este foarte simpatic!” î i spuse
cocheta, punându- i gra ios o mân pe bra ul
oferit în sil de colonelul Bumberton.
„Vestoanele ro ii” o suir pe Baptistine într-o
tr sur cu perdelu ele trase. Tân ra fat apuc
observe puzderia de corturi care înconjurau pe
cel de unde tocmai ie ea. Ici-colo, solda ii st teau
tol ni i în jurul focurilor mocnite. De undeva din
dep rtare un glas bolov nos îngâna un cântec
monoton. Tr sura porni înceti or. Baptistine
pricepu c traversa tab ra. Vizitiul oprea la tot
pasul, probabil ca s lase loc de trecere unui alt
atelaj sau vreunui tun. Se auzeau hohote de râs
i ordine r stite pe care nu le în elegea. Prost
dispus i vizibil ostil planului imaginat de
- 291 -
„c pit na ”, colonelul Bumberton se tr gea de

musta , închizându-se într-o mu enie trufa .
Profitând de faptul c ofi erul nu-l b ga în
seam , Georges-Albert ridic un col or al
perdelu ei. Afar se vedea ca în plin zi. Sute de
tor e luminau tab ra englez . Vânzoleala de aici
o egala pe aceea de pe oseaua spre
Valenciennes. Deodat Georges-Albert tres ri i
cu semn cu cotul Baptistinei, s arunce i ea o
privire. Dintr-un nesfâr it convoi de c ru e,
„vestoanele ro ii” desc rcau cu mare grij ni te
butoaie pe care le transportau apoi în interiorul
unei magazii. Era un du-te-vino neîncetat, ca
într-un stup de albine.
Ho! „Bloody french girl”, spioan mic i
afurisit ! continu colonelul în francez , cu un
teribil accent de pe Tamisa i, ca Baptistine s
în eleag c nu-i aprecia de fel curiozitatea, trase
jaluzeaua care c zu peste nasul lui Georges-
Albert.
„Idiotul!” se strâmb maimu oiul, pip indu-se,
vad dac cel mai frumos ornament al fe ei
sale nu îi fusese rupt!
Dup vreo jum tate de leghe, cel pu in atât
aprecie Baptistine c parcurseser , tr sura se
opri. Tân ra fat în elese c p siser tab ra,
ci avu timp s z reasc un col de str du
specific or elelor flamande. Patru solda i
înconjurar tr sura. Colonelul o împinse în grab
pe Baptistine spre gr dina unei cl diri
impun toare. Urcar un mic peron i intrar în
- 292 -
casa care apar inuse probabil vreunui notar sau

vreunui înalt magistrat. Mirosea pl cut a cear
de parchet i a cur enie lucie, ca în toate
locuin ele din rile de Jos. Tân ra fat str tu
parterul compus dintr-un salon spa ios i o
sufragerie. Printr-o u deschis , z ri buc ria.
De jur-împrejurul casei se întindea un parc cu
peluze de gazon i arbu ti decorativi. „Vestoane
ro ii” patrulau de-a lungul i de-a latul parcului.
Baptistine suspin i se uit cu în eles la
Georges-Albert. De i erau trata i cum se cuvine,
mâneau totu i prizonieri. Colonelul nu îi l
îns r gaz s î i plâng de mil .
Apartament la voi la primul etaj! morm i el
tr gându-se din ce în ce mai energic de musta a
stufoas .
Baptistine îl urm pe sc ri, escortat de doi
solda i.
„S te ii veselie cu gorilele astea!” î i spuse
Georges-Albert.
Colonelul deschise o u i se trase într-o parte,
sându- i prizonierii s intre primii.
Iat camera i budoarul, al turi. Dac la voi
nevoie de ceva, bate i, santinela deschide la voi.
Voi fi i gata într-un ceas! mârâi colonelul.
Gata pentru ce? exclam Baptistine.
Supat cu Alte a Sa Ducele de Cumberland!
tr Bumberton.
Foarte inteligent din partea voastr c m-a i
pit f rochiile mele, acum nu am cu ce s m
îmbrac! protest Baptistine.
- 293 -
Colonelul pufni excedat:

Aho! Voi alege i, domni oar , din prad de
zboi! r spunse el mali ios i deschise un dulap
mare i ticsit, aflat între camer i un mic
cabinet de toalet .
Baptistine scoase un ip t de bucurie i nu lu
în seam spusele veninoase ale colonelului. Pu in
îi p sa de provenien a rochiilor.
La voi nu mai nevoie de nimic? oft colonelul.
Ah! ba da, a dori ni te ap cald .
Aho! Pentru ce?
Cum pentru ce, auzi întrebare, pentru ce
altceva decât pentru a m sp la?
Foarte bine, eu trimit femeia olandez ajute la
voi! spuse colonelul din prag, apoi ie i i închise
a cu cheia. Georges-Albert f cu deîndat semn
Baptistinei s deschid fereastra i s se uite
afar , numai c englezii nu erau a a de pro ti.
Obloanele fuseser b tute în cuie. Cineva
redeschise u a. Baptistine, abia avu vreme s
închid fereastra i s se a eze în pat. Santinela
introduse în înc pere o olandez trupe , cu
obraz lucios i vesel, care c ra ca pe un fulg
hârdaie imense, cu ap clocotit .
Ah! Ce fericire! exclam Baptistine
dezbr cându-se rapid ca s se cufunde cu deliciu
în cada din cabinetul de toalet .
Georges-Albert î i feri pudic ochii. Olandeza
frec zdrav n trupul Baptistinei i o cl ti de
cl buc, turnându-i pe umeri i pe spinare g le i
întregi de ap , de fel stânjenit de faptul c
- 294 -
Baptistine era o „inamic ”. Ridicându-se în

picioare, tân ra fat se v zu în oglind . Î i privi
trupul sub ire, sânii rotunzi i trandafirii. Î i
du seama c trupul ei era f cut pentru
dragoste, dar ce însemna asta, de fapt? Î i
închipui c mâinile unui b rbat se plimb pe
formele ei sidefii, i se înfior de pl cere la
amintirea s rut rilor lui Jéodard i a mâinilor lui
Ludovic mângâindu-i pieptul. F s i dea prea
bine seama de ce, Ernaudan i se p rea mai pu in
primejdios, dar c ldura trupului s u era
agreabil i îi pl cuse s î i frece capul de
um rul lui. Îngândurat , începu s se tearg cu
un prosop mare, oferit de olandez . Î i ridic
bra ele ca s i prind p rul într-un coc.
i dac Floris „m-ar vedea astfel?” se gândi ea
dintr-odat i inima începu s îi bat n valnic, în
timp ce obrajii i se îmbujorau. De ce oare o
tulburase într-atât de nelini titor i de minunat
la Versailles?
Olandeza se apropie cu o tor de dulapul cu
rochii. Baptistine cercet cu luare-aminte fiece
toalet în parte. Dup îndelungi ezit ri, se hot rî
îmbrace o rochie din damasc verde, bro at cu
flori multicolore. Nu era chiar ultimul strig t al
modei lansate de „Madame Quentin”, dar
decolteul ei ame itor îi descoperea aproape în
întregime pieptul.
Din strad se auzi tropot de cai. Glasuri
rb te ti împ eau porunci pe un ton sever. În
sfâr it, un zorn it de pinteni, cineva urc în
- 295 -
goan scara.
Sunte i gata, domni oar ? l tr colonelul
Bumberton boc nind f menajamente în u .
Nu chiar, dar de ce? r spunse Baptistine
încântat c i se oferea ocazia s îl fac pe
colonel s turbeze de furie.
Ah! damned french women! 34 Alte a Sa
teapt la voi! bodog ni colonelul.
Cobor îndat , scumpe colonele, replic suav
Baptistine, apoi luând un evantai, schi câteva
mi ri gra ioase, i se admir într-o oglind
înalt , f s se gr beasc câtu i de pu in.
Când socoti c venise vremea, cioc ni de câteva
ori în u . Dou santinele îi deschiser pe dat .
Ca o mare doamn ce se afla, nici nu îi b în
seam i coborî scara cu o lentoare calculat , cu
Georges-Albert pe urmele ei. Colonelul o a tepta
în josul sc rii. Se agita furios.
„Cine a mai pomenit s -l la i s a tepte pe
prin ul Angliei?” Indignat la culme, colonelul
deschise u a salonului, o împinse pe Baptistine
în untru i închise furios u a în urma ei.
Bunul nostru Bumberton are într-adev r o
fire insuportabil , domni oar , dar nu trebuie
-i purta i pic , de vin este afec iunea ce mi-o
poart , rosti ducele de Cumberland întorcându-
se spre Baptistine.
Aceasta se cufund într-o adânc reveren ,
încercând s î i ascund , dac nu decolteul,
car stupefac ia. În fa a ei se afla tân rul ofi er
34 Blestemate femei franceze!
- 296 -
blond, William August, al treilea fiu al regelui

George al II-lea al Angliei, generalissim al
armatelor aliate i duce de Cumberland. Acesta o
contempla pe Baptistine cu un zâmbet ironic. La
amintirea tuturor insolen elor servite de ea
prin ului pe care îl luase drept un c pit na ,
tân ra sim i c îi n le te tot sângele în obraji.
Afla i, domni oar de Villeneuve, c sunte i
un adversar de temut i c a i fost la un pas de a
face s îmi pierd prestigiul în fa a statului
meu major!
Baptistine î i plec cu ipocrizie ochii.
Oh, Alte a Voastr , m simt nespus de
încurcat , ba chiar ru inat ! zâmbi tân ra fat
înclinându-se din nou, ceea ce nu îi displ cu de
fel ducelui care profita astfel de perspectiv
destul de impresionant .
Baptistine îl privi pe sub sprâncene. La cei
dou zeci i patru de ani ai s i, ducele de
Cumberland era ceea ce se cheam un prin
fermec tor. De statur mijlocie, dar bine f cut,
suplu, blond, elegant i cuceritor, aprecia cu ochi
de cunosc tor frumuse ea Baptistinei care, de
altfel, înflorea din zi în zi sub privirile b rba ilor.
Feti a zglobie cu ochi mari, mira i i cu superbe
plete aurii, se preschimbase într-o femeie fatal ,
cu atât mai periculoas cu cât p rea nevinovat .
Baptistine înc nu aflase ce este via a, i totu i,
senzualitatea ei n scând nu îi putea l sa
indiferen i pe b rba i. Ca orice mascul, William
August intuia c acea privire, acea voce, acel
- 297 -
trup nu cereau decât s se lase în voia celui care

avea s tie s le îmblânzeasc . Tulburat de ochii
mari alba tri a inti i asupra lui, tu i ca s i
dreag glasul.
Presupun c sunte i moart de foame,
domni oar !
Pe legea mea, da, Monseniore! zâmbi
Baptistine.
Pe Sfântul Gheorghe i eu la fel... vreau s
sper c acest blestemat de Bumberton ne-a g sit
un vin bun!
Tare mi-a dori s aflu, spuse ducele, luând-o
cu familiaritate de bra pe Baptistine ca s o
conduc spre sufragerie, de la cine a i auzit c
beau ceai i bere i c fac b i reci? Pentru c ,
între noi doi s fie vorba, mie nu îmi plac decât
cafeaua, vinul fran uzesc i... b ile fierbin i!
Ei bine, Monseniore, r spunse Baptistine,
or încurcat , între noi doi fie vorba, este un
zvon care circul la curte!
Aha! asta înseamn c se vorbe te mult
despre mine la curtea Fran ei? întreb ducele
flatat în timp ce o poftea pe Baptistine s ia loc în
fa a lui.
Oh, da, desigur, mai mult decât crede Alte a
Voastr ! zâmbi iret Baptistine amintindu- i de
glasul tun tor al Mare alului de Saxa.
Ah! Eu iubesc atât de mult Fran a i...
fran uzoaicele, domni oar de Villeneuve, acest
zboi este stupid...
- 298 -
Plin de verv , ducele conversa de zor în vreme

ce Baptistine, într-o dispozi ie excelent , mânca
cu poft i la întreb rile lui r spundea pe
ner suflate. Vorbeau despre toate i despre
nimic. Tân rul duce de Cumberland o invita s
vin la curtea Angliei, îi promitea vân toare de
vulpi, îi vorbea de moda englezeasc ce f cea
furori la Paris i de moda fran uzeasc ce
entuziasma Londra. Ca s câ tige încrederea
Baptistinei, ducele men inea abil conversa ia pe
un teren frivol i, având grij s nu îl neglijeze
nici pe Georges-Albert, îl hr nea din propria-i
farfurie. Maimu oiului un asemenea tratament i
se p rea foarte firesc i, mândru c nu i se refuza
nimic, î i turna vin în paharul prin ului! La
sfâr itul mesei, cam ame it de vinul de
Champagne, prad de r zboi a englezilor, cei trei
noi prieteni p reau a se cunoa te de când lumea.
Baptistine sus inea c ducele avea dreptate i c
nu exista nici o ra iune pentru acel conflict, cu
toate c ea venise dinadins ca s vad r zboiul,
de altfel avea s vorbeasc pe aceast tem cu
regele i cu Maurice de Saxa, a a c ducele nu
trebuia s se îngrijoreze, va aranja ea lucrurile
foarte u or. La auzul acelor vorbe, ochii prin ului
sticlir . Îi propuse Baptistinei s continue
agreabila lor conversa ie pe canapeaua din salon.
Tân ra nu se împotrivi.
Cred, Baptistine, c sunte i cea mai frumoas
ptur pe care am v zut-o vreodat ... murmur
ducele a ezându-se lâng ea, cu un bra petrecut
- 299 -
pe dup sp tar, pu ind astfel s ating cu

degetele ceafa delicat a Baptistinei care î i plec
emo ionat ochii. Ah! nu, nu îmi ascunde i ace ti
ochi adorabili în care a vrea s m înec, draga
mea!... spuse el, apucând mâinile Baptistinei.
„Ciudat, parc mi-a mai spus cineva asta!”
gândi ea în vreme ce ducele îi s ruta delicat
degetele. Baptistine se înfiora de pl cere. Ducele,
îndr zne , se apropie i mai mult de ea. Î i
înclin capul peste pletele m soase ale
Baptistinei încercând s îi mursice urechea.
Oh! M gâdila i, Monseniore! chicoti
Baptistine f s se clinteasc îns din loc.
Când suntem, numai noi doi, scumpa mea,
po i s -mi spui William! oft ducele.
Bine dac vrei... încuviin Baptistine
obi nuit s vorbeasc la „per tu” cu m rimile.
Cu toate c ...
Da... Spune repede: ce te nemul ume te?
opti prin ul, aplecându-se spre buzele trandafirii
i s rutându-le în treac t.
A prefera s i spun Willy, este mai dr gu .
Oh! ai dreptate frumoasa mea scump ... de
altfel a a mi se i spune la Londra, în intimitate!
murmur prin ul, r sturnând-o pe Baptistine în
bra ele lui.
Oh, da, numele de Willy îmi place, suspin
Baptistine mole it .
Flac ra lumân rilor îi lumina chipul
transfigurat de fericire
Minunat i scump f ptur ... tu ai s fii
- 300 -
eroina acestui r zboi stupid... murmur William

care î i p stra întreaga luciditate.
Baptistine se l sa în voia mâinilor lui catifelate
care îi mângâiau sânii i mijlocul. Binecunoscuta
ldur îi cuprindea iar i alele.
Frumoasa mea iubit , aceast clip este a
noastr , spune-mi unde se afl bateriile
Mare alului de Saxa i vei fi o sfânt care a ferit
oamenii de o mare nenorocire!
Baptistine zâmbi. Willy era nemaipomenit de
dr gu . Putea s îi împlineasc acea dorin i tot
trupul ei chema ceva ce ea nu în elegea prea
bine. Deschise gura, gata s r spund .
Ridicându-se o clip din bra ele lui Willy, îl z ri
pe Georges-Albert care op ia ca un nebun.
Ag at de o statuet din spatele ducelui, î i
ducea disperat l bu ele la gur ca s îi fac semn
Baptistinei s tac . Aceasta încremeni o clip ,
ov i, îl privi pe William August. Ochii cenu ii al
prin ului îi produceau o dulce tulburare.
Eu... trebuie s ... m odihnesc, Willy...
toria m-a obosit... i... o s ne vedem din nou
mâine, Willy. O s sup m, o s avem toat
noaptea pentru noi... spuse Baptistine i,
suspinând cu regret, se ridic eroic de pe
canapea.
Georges-Albert o aplaud cu amândou
bu ele pentru curajul ei. Prin ul surâse, amuzat
de acea dovad de cochet rie feminin pe care o
cuno tea prea bine. Frumoasa Baptistine voia s
îi pun r bdarea la încercare. Nici prin cap nu-i
- 301 -
trecea c inuse în bra e o tân ra care nu avea

habar de raporturile existente între un b rbat i
o femeie. Ducele de Cumberland era un b rbat
galant. Nu insist . Promisiunea nop ii care avea
urmeze era foarte clar . Willy î i aranja jaboul,
i îndrept tunica, apoi se aplec s s rute
mâna Baptistinei.
Pe mâine, frumoasa mea scump , mi-ai r pit
inima... murmur el...
Nu min ea întru totul.
Cei doi tineri se privir . Baptistine murea s se
arunce în bra ele lui. Georges-Albert îi s ri pe
um r, hot rât s î i împiedice tân ra st pân s
fac o nou prostie. William August zâmbi
ov ielnic, salut i p si înc perea.
Ei, Mylord, a i aflat pozi ia bateriilor
franceze? opti colonelul Bumberton pe
engleze te.
O voi afla mâine la aceea i or , Bumberton!
spunse ducele, trântindu-se pe pernele de
tase ale cale tii sale.
Oh! Mylord Va fi târziu, foarte târziu! Atacul e
programat pentru poimâine diminea ! protest
colonelul.
Ei, hai Bumberton, lini te te-te, eu voi da
atacul mâine sear !
Preferam s fi utilizat metoda mea, Mylord!
bomb ni colonelul.
Nu e genul meu! replic prin ul, încântat de
seara petrecut i de gluma lui.
Ah! Pe Sfântul Gheorghe, cine a mai v zut s
- 302 -
preg te ti în felul sta un atac! bomb ni

Bumberton în galez , limba lui matern .
***
Înainte de a se culca, Baptistine i Georges-
Albert avur un îndelung i misterios conciliabul.
În sfâr it, la un ceas mai târziu al nop ii, tân ra
fat sufl în lumân rile care iluminau camera cu
lucirea lor tremurând i încerc s adoarm ,
dar trupul ei se ar ta la fel de agitat ca i micul
or el ocupat de englezi, în care se aflau. Din,
dep rtare, r sunau strig te i chem ri. Pe
str zile prost pavate se scurgeau f oprire
ru e, tunuri i cai. Sentinelele î i f ceau rondul
în jurul casei i în fa a u ii Baptistinei. Cizmele
lor boc neau pe parchet. Baptistine redeschise
ochii. I se învârtea capul i inima îi b tea foarte
tare.
E ti sigur Georges-Albert c asta trebuie s
fac? opti ea brusc, ridicându-se într-un cot.
Maimu oiul scoase un ip t afirmativ i
autoritar.
Da... da... probabil c ai dreptate, Georges-
Albert... dar voi avea remu ri... s spun
minciuni... murmur cu p rere de r u tân ra
fat , trântindu-se înapoi pe pernele moi pline cu
fulgi flamanzi i sco ând un suspin sfâ ietor care
îi umfl pieptul.
Maimu oiul o b tu u urel pe mân ca s îi dea
curaj.
tii, Georges-Albert... cred c sunt
- 303 -
îndr gostit de Willy, opti în întuneric

Baptistine, cu glas tulburat.
„Oh, la, la! Ce i-e i cu femeile astea!
Complicate mai sunt!” morm i Georges-Albert
adormind.
i... mai ales, ador r zboiul!... ad ug
Baptistine zâmbind.
Închise ochii. O clip mai târziu dormea dus .
Se trezir amândoi foarte târziu i într-o
dispozi ie excelent , de i din motive diferite.
Baptistine îl visase toat noaptea pe „Willy”, în
vreme ce Georges-Albert se l sase purtat pe
aripile unui vis încânt tor, în care regele Ludovic
al XV-lea îi recuno tea meritele f cându-l nici
mai mult nici mai pu in decât mare al al Fran ei.
Colonelul Bumberton primise dispozi ii ferme. O
escort îi a tepta pe prizonierii care fur sco i cu
o calea deschis afar din ora . La început
Baptistine se întreb dac nu cumva erau
transfera i la o alt închisoare, apoi se dumiri c
„se dorea” ca ea s ia aer i s constate c se
bucura de „toat încrederea” i era tratat „ca o
prieten ”. Boarea curat a p unilor verzi i
soarele auriu de mai, colorar obrajii Baptistinei.
Pletele îi str luceau în b taia vântului. Colonelul
Bumberton opri calea ca lâng o ferm
flamand . O fermier corpolent tocmai mulgea
vacile. Colonelul oferi ceremonios Baptistinei i
lui Georges-Albert câte un bol cu lapte cald. În
vreme ce tân ra fat sorbea cu pl cere acel
neclar onctuos, Georges-Albert de ert pe furi
- 304 -
con inutul bolului s u înd tul unei c pi e de

fân.
„Lapte! Pfui! Mai bine ap ! Nu am nici un chei
fiu otr vit!” bodog ni el.
În lipsa vinului, s-ar fi mul umit i cu o halb
de bere.
În urma lor se auzi tropot de cai. Un pâlc de
cavaleri se apropia în goan nebun . Unul dintre
ei desc leca dintr-un salt i se apropie vesel de
Baptistine, sub privirea dezaprobatoare a lui
Bumberton. P sindu- i statul major pentru
câteva minute, ducele de Cumberland venise s -i
fac curte fran uzoaicei.
„P i sigur, am spus eu c r zboiul este cum nu
se poate mai distractiv!” î i spuse Baptistine,
încântat s se lase purtat spre o livad .
William o s rut pe ceaf la umbra unui cire ,
pe ureche, sub poala unui pâr, i îi fur o ultim
rutare pe buze sub coroana unui m r.
Turbat de mânie, colonelul Bumberton se
znea s vad ce se petrecea înd tul acelor
pomi. Voi s se suie pe un butoi, dar alunec pe
o baleg de vac i se pr bu i pe un mald r de
mrani , spre deliciul lui Georges-Albert.
Pe disear , frumoas doamn ... spuse prin ul
la desp ire.
Da... te a tept Willy... murmur Baptistine.
Ochii tinerei fete erau plini de promisiuni
dr stoase; William, duce de Cumberland, s ri
ca un fulg în aua calului s u i porni în galop
spre tab , urmat de ofi erii s i.
- 305 -
Ziua trecu pe nesim ite. Vesel ca un pi igoi,

Baptistine se preg ti dou ceasuri încheiate sub
privirea admirativ a bunei olandeze. La orele opt
seara, prin ul, elegant i pom dat de parc s-ar fi
aflat la Windsor, p trunse în salon.
Hm, ciudat miros, Bumberton! Care este noul
dumitale parfum? întreb prin ul în englez .
Mylord, serviciul în slujba În imii Voastre
nu este de loc odihnitor! morm i colonelul care
nu g sise un pantalon curat.
Baptistine i Georges-Albert tocmai coborau
scara. Colonelul închise precipitat u a. Prin ul i
Baptistine se privir . Inima Baptistine b tea mai
tare decât se cuvenea, iar ochii lui William
str luceau mai intens decât î i putea îng dui un
generalissim în ajunul unei mari b lii. De ast
dat , tinerii se a ezar al turi. Prin ul mângâia
genunchii Baptistinei pe sub m tasea rochiei, îi
ruta mâinile, bra ele, coatele. Se apleca peste
decolteul ei încânt tor atingându-i un sân, apoi
pe cel lalt! Frem tând, Baptistine sim ea c nu
avea s p seasc acea înc pere înainte de a fi
aflat ceva minunat. Peste m sur de nelini tit,
Georges-Albert nu înceta s îi aminteasc din
priviri ori din gesturi cele puse la cale de ei. Când
lucrurile mergeau prea departe, z ng nea cu
cu itul în pahar.
Georges-Albert al vostru este foarte g gios
în seara asta, frumoas doamn ... spuse prin ul
râzând, i ridicându-se de la mas , o trase pe
Baptistine spre canapea, ferm hot rât s mearg
- 306 -
de ast dat pân la cap t.

Te voi p stra pentru totdeauna micu a mea
prizonier ... niciodat nu te voi mai trimite înapoi
la regele t u... Spune, vrei s r mâi cu mine,
fran uzoaic iubit ?... murmur prin ul.
Da... Willy... Oh, Willy, vreau, desigur!...
suspin Baptistine cople it de ploaia lui de
rut ri.
Tân rul prin stinse câteva din f cliile a ezate
în col ul camerei.
Prin ul o sim ea topit de pl cere.
Mâine... mâine va începe o b lie pe via i
pe moarte. Baptistine... scumpa mea... dac tii
ceva... murmur el mângâind-o înc mai ap sat.
Da... da, Willy... tiu planul b liei... opti ea
cu ochii închi i.
Prin ul tres ri i mâna lui încremeni pe
genunchiul Baptistinei. Ag at de o statuie de
bronz, Georges-Albert asculta cu încordare.
Te rog... frumoasa mea drag ... vezi bine c te
iubesc... spune-mi tot ce tii... vorbe te... vei
salva astfel mii de vie i nevinovate! o implor
Cumberland.
„Hi, hi p i sigur, vie i nevinovate, dar numai ale
englezilor! Ipocritul! Numai de s-ar ine bine pân
la cap t, destule boroboa e ne-a f cut feti a
asta!” mârâi Georges-Albert.
Baptistine îl privi cu recuno tin . Prezen a lui
îi d dea curaj. Se ridic într-un cot, neîn elegând
de ce mângâierile prin ului se opriser . Willy o
privea int .
- 307 -
Ei bine... uite... Maurice... , vreau s spun

Mare alul de Saxa i-a retras to i solda ii din
durea de la Barry i Antoing.
Cum? Ce-ai spus frumoaso? opti prin ul,
nevenindu-i s cread c ob inea atât de lesne
informa iile dorite.
Nu numai c domni oara nu îi opunea nici o
rezisten , dar pe deasupra îi mai i oferea pe
tav secrete militare.
Adev rul, Willy dragule, i-am spus adev rul!
afirm Baptistine cu un zâmbet inocent.
Va s zic a a... mare alul i-a retras solda ii
din Barry i Antoing... i-a luat cumva i
tunurile?
Da, sigur, le-a luat pe toate...
A a va s zic ... spui c mare alul a evacuat
anume p durea Barry. E ti sigur c nu se
ascunde nici o baterie pe acolo?
Absolut sigur , le-a luat pe toate...
i în mijlocul satului, la Fontenoy, ce ne
teapt ?
Oh, mai nimic. Crezând c înfruntarea final
va avea loc la Tournai, mare alul a l sat grosul
artileriei i al armatei acolo, în nord, min i cu
senin tate Baptistine de i sim ea c încep s o
cuprind oarecare remu ri.
„Perfect”, o admir Georges-Albert.
Ah, e prea frumos s fie adev rat! exclam
Cumberland împingând pe furi un candelabru
înspre Baptistine, pentru a citi în ochii ei dac
tân ra fat spunea sau nu adev rul.
- 308 -
Azurul privirii ei era limpede ca oglinda unui

lac.
Cu capul u or înclinat pe o parte, Baptistine
zâmbea.
A teapt -m , m întorc într-o clip ! bâigui
William August, de parc Baptistine ar fi avut
unde s plece... m ... m întorc...
i smulgându-se de lâng ea, prin ul ni spre
.
Bumberton, d fuga pân la Statul-Major...
fata mi-a spus tot... în p durea Barry i la
Fontenoy, nu se afl nici o baterie... opti tân rul
prin englez, repetând cuvânt cu cuvânt cele
aflate de la Baptistine.
Mylord r mâne aici? întreb cu repro
colonelul.
Cumberland se uit peste um r la Baptistine
care îl privea gale , tol nit pe canapea. Dar
con tiin a lui de soldat i de generalissim îi dicta
porneasc f întârziere spre cartierul
general; totu i, nu se putea împotrivi chem rii
sim urilor.
Nu, te ajung imediat din urm ... du-te,
porunci ducele închizând precipitat u a în nasul
colonelului i întorcându-se spre Baptistine.
Oh, Willy, murmur tân ra fat cu inima grea
de remu ri dar cu trupul frem tând de dorul
mângâierilor prin ului.
Da micu a mea fran uzoaic ... i-ai tr dat pe
al t i din iubire... Vei vedea c merit ! opti
William August cuprinzând-o în bra e i
- 309 -
rutându-i febril gâtul, bra ele, pieptul.

Baptistine oft fericit l sându-se în voia lui.
Deodat îns un geam t surd îi sc printre
buze: concomitent, o mân de fier astupa gura
Baptistinei.
Capitolul XVIII
Dou umbre care se apropiaser târâ

deschiser obloanele i se furi ar în interiorul
salonului. Erau doi solda i englezi. P ind tiptil,
se apropiar pe t cute de ducele de Cumberland,
preg tindu-se s i se arunce în spinare. Acesta
nu b nuia nimic. Baptistine încerc s se
desprind de el ca s îl previn asupra primejdiei
care îl pândea, dar prin ul o înl ui i mai
tandru, luând geam tul ei drept o dovad de
supunere amoroas . Restul se petrecu cu iu eala
fulgerului.
Nici o vorb ! Nici un gest, Monseniore, ori
sunte i un om mort! opti în francez unul din
cei doi necunoscu i, proptindu-i un pistol în
tâmpl .
Mizerabil , care ai tr dat armata francez , vei
pl ti scump pentru asta! tun un glas
amenin tor la urechea tinerei fete care se sim i
luat pe sus, ca de un uragan.
Nici prin ul i nici ea nu avuseser vreme s
scoat vreun sunet. Era clar c avea de-a face cu
un b rbat expert în asemenea treburi. Cât ai
- 310 -
clipi, se pomenir cu câte un c lu în gur i

fur lega i fedele , ca ni te cârna i. Baptistine se
trezi azvârlit ca un balot pe canapeaua pe care
se aflase cu atâta alean adineauri. Î i sucea gâtul
znindu-se din r sputeri s disting tr turile
atacan ilor. Ace tia încremenir o secund ,
aten i la zgomotele casei. Unul dintre ei se
apropie cu precau ie de u , î i lipi urechea de
ea, apoi se lini ti. La intrare i la etajul de
deasupra r sunau ritmic pa ii sentinelelor care
nu auziser nimic i continuau s boc ne pe
parchet.
E-n regul ... E rândul t u, Georges-Albert...
du-te i adu-i pe ceilal i!... opti cel mai înalt
dintre cei doi solda i englezi.
Baptistine tres ri. Maimu oiul se supuse
imediat poruncii i se pierdu în noapte. Soldatul
cel înalt se aplec s o priveasc pe tân ra fat .
Ochii s i verzi fulgerar în lumina lumân rii.
Oh!... Flo... exclam uluit Baptistine, sub
lu ul ei, zb tându-se i gemând printre perne,
ceea ce nu f cea decât s -i strâng i mai mult
leg turile.
Tân rul gentilom mai mult ghici decât o auzi pe
tân ra fat .
Da... Noi suntem... fiin resping toare...
Floris i Adrien... noi, nu te a teptai s te treze ti
cu noi, nu-i a a? mârâi Floris clocotind de furie.
Nu v fie tem , Monseniore, Alte a Voastr se
afl în mâinile unor oameni de onoare. Noi avem
ce avem cu domni oara, opti Adrien, salutându-
- 311 -
l pe prin cu des vâr ita polite e care îl

caracteriza.
Legat fedele într-un fotoliu, William August nu
rea de fel înfrico at. Îi cerceta din priviri pe
intru i p strându- i „self-controlul” britanic care
cea i puterea supu ilor s i.
Deodat se auzi un fluierat u or ca al unei
ri de noapte. Georges-Albert se ivise pe
pervazul ferestrei i uiera ca golanii cu dou
degete b gate în gur , semn c drumul era liber.
Floris i-o aburc pe Baptistine pe um r. Aceasta
încerc s îl izbeasc cu picioarele, morm ind
exasperat sub c lu . Pa ii sentinelei se oprir
câteva minute înd tul u ii. Soldatul ciulise
urechile. Floris i Adrien înghe ar . Baptistine
profit ca s se zbat i mai tare. Englezul î i lipi
urechea de u , i la auzul acelui fo net de fuste
i acelor gemete, cl tin zâmbitor din cap.
Ha, ha Mylord se distreaz , nu glum !
morm i soldatul mândru nevoie mare de
succesele amoroase ale prin ului s u i î i relu
rondul.
Floris i Adrien respirar u ura i i ie ir pe
fereastr pe urmele lui Georges-Albert.
Stupefiat , Baptistine constat c afar nu se
mai afla nici o sentinel . Toate dormeau duse
într-un tufi . Din strad se auzeau hohote de
râs. P zit de o escort c lare, tr sura prin ului
tepta în fa a intr rii principale. „Vestoanele
ro ii” jucau zaruri. Floris i Adrien se strecurar
rapid pe lâng cas , ca s se îndep rteze de
- 312 -
englezi, traversar o peluz i se afundar în

întunericul parcului, furi ându-se printre
trunchiurile arborilor seculari. Floris imit
ip tul bufni ei. Un ip t similar îi r spunse pe
dat . Tinerii alergar spre un zid. Floris mai
curând o azvârli pe Baptistine decât o a ez pe
mânt.
„Oh! brut nemernic !” gemu tân ra fat
lovindu-se de o r cin noduroas . Adrien î i
cu mâinile sc unel pentru Floris, care înc lec
dintr-un salt pe muchia zidului. Adrien o culese
de pe jos pe Baptistine i i-o pas lui Floris.
Drace! Mai iute, Adrien, z resc tor e! morm i
Floris i se aplec s întind mâna fratelui s u,
pentru a-l ajuta s escaladeze zidul. Într-adev r,
din gr din se auzeau strig te i chem ri.
Solda ii r scoleau parcul în c utarea lor. Tinerii
nu mai pierdur vremea s afle cum
descoperiser englezii r pirea. Pe zid, Georges-
Albert se agita ca scos din min i. De partea
cealalt , în strad , „doi cavaleri” englezi a teptau
cu caii în eua i. Aduser arm sarii pân în
dreptul fugarilor. Floris se arunc drept în a.
Adrien i-o arunc pe Baptistine i s ri la rândul
lui în a. Floris o trânti pe Baptistine de-a
curmezi ul calului. Georges-Albert f cu o tumb
i se ghemui în coburii st pânului s u.
Totul e-n ordine, boierna ule? opti Feodor.
Desigur, în cel mai mult o jum tate de minut,
întreaga garnizoan va fi pe urmele noastre!
bomb ni Floris împungându- i s lbatic calul cu
- 313 -
pintenii. Ceilal i îl imitar . Cvartetul se dep rta

în galop nebun. Era i timpul. Vreo dou zeci de
„vestoane ro ii” înc lecaser i porneau pe
urmele lor.
Opri i-i! S nu cumva s ajung în liniile
franceze înainte de începerea luptei! Prinde i-i pe
spioni vii sau mor i, dar salva i femeia, via a ei
este în mare pericol! O mie de livre celui care mi-
o va aduce teaf i nev mat ! r cnea ducele
de Cumberland, pe care o sentinel îl eliberase
dup ce z rise dou umbre suspecte traversând
peluza.
Urma i-m la Statul Major i trimite i înt riri
ca s -i prindem pe ace ti „damned Frechmen!”
strig înc o dat William August azvârlindu-se
în berlina lui.
Tân rului prin îi înghe a inima gândindu-se la
Baptistine i la ce anume risca acum în mâinile
compatrio ilor ei.
Ducele de Cumberland auzise cât se poate de
clar amenin area proferat de Floris. Nu mai avea
nici o îndoial în leg tur cu veridicitatea
informa iilor ob inute de la tân ra fat asupra
strategiei lui Maurice de Saxa.
„Blestematul la de mare al nu va mai avea
timp s schimbe nimic i oricum, spionii lui n-or
apuce s -l previn ! O s fie bine! O s câ tig
lia i o s o reg sesc pe fermec toarea
Baptistine, ca un înving tor!” murmur William
August, frecându- i încheieturile mâinilor
învine ite de frânghiile lui Adrien.
- 314 -
Mica trup galopa în t cere f s priveasc

înapoi. P sir curând oseaua folosit la
venire. Uniformele lor engleze, furate unor
sentinele de pe malurile Escaut-ului, le
îng duiser s p trund în liniile inamice f s
dea de b nuit. Acum îns , prezen a Baptistinei
legat fedele schimba totul. Înaintau printr-o
viroag plin de tufi uri înalte. Baptistine gemea
orbit de mii de în ep turi.
Tr toareo... n-am s te las s fii desfigurat
de spini, e ti prea frumoas ... tun Floris lipind-
o cu oarecare p rere de r u de pieptul lui.
Furioas , tân ra fat î i ridic ochii spre Floris.
Se înfruntar mândru din priviri. Din spatele lor
se auzi tropot de cai. Inamicii le luaser urma.
Fugarii se oprir i se lipir instinctiv de coama
cailor. Pe jum tate sufocat , Baptistine de-abia
dac putea respira, încerca s mi te din picioare,
ceea ce îl scotea din fire pe Floris.
Mân stirea... asta î i trebuie ie... o s te
radem în cap!... opti el cu r utate, strângând-o
înc i mai tare.
„Îl ur sc... ah, cum îl ur sc...” gândi Baptistine
reia, de n-ar fi avut c lu ul în gur , i-ar fi
pl cut s îl mu te. Totu i, f s î i dea seama,
se l moale pe pieptul tân rului.
Floris era prea furios ca s simt acea
schimbare de atitudine. i-o amintea tot timpul,
a cum o v zuse, frumoas i topit de
dragoste, în bra ele prin ului.
Adrien le f cu semn c urm ritorii se
- 315 -
dep rtaser , î i puteau continua drumul. La vreo

ase sute de metri distan spre sud-vest, pe
deasupra tufi urilor, se z rea o dâr întunecat .
Sunt p durile Antoing, haide i într-acolo!
opti Adrien.
Cei patru tovar i d dur pinteni cailor
îndreptându-se spre acel loc. O perdea de
verdea îi ascundea de priviri nedorite.
A teapt , boierna ule, spuse Feodor
lunecând din a ca s înveleasc rapid copitele
cailor în cârpe.
Precau iunea cazacului era bun . Înaintar cu
pruden câteva minute, ocolind întruna
bivuacurile engleze. Deodat se auzi murmurul
coros al unei ape. Escaut-ul curgea nu departe
de ei. Îl vedeau i aproape c îl puteau atinge. Un
pâlc de vestoane ro ii sosir în galop. Ofi erii
împ eau ordine. Zeci de fantasini împânzir
malul cu tor e. i din nou r sunar alte strig te.
Bateriile inamice luau pozi ie în tufi uri. Era cu
neputin ca fugarii s traverseze râul, în
condi iile date, f s atrag aten ia asupra lor.
În ciuda uniformelor engleze, puteau fi lesne
recunoscu i i se putea trage asupra lor.
Vrei s încerc eu singur, boierna ule? Eu pot
trece! propune Feodor.
Nu, deocamdat este prea primejdios s
încerc m s ajungem în liniile franceze. Dac nu
izbute ti, totul va fi pierdut, a i f cut i a a
destule prostii. Mergem la capel ca s îl
prevenim pe Mare al! porunci Adrien f când cale-
- 316 -
ntoars .
În elegând repro ul, Feodor l nasul în
mânt.
Baptistine nu mai în elegea nimic. C re ii
ceau cale întoars spre tab ra du man , poate
pentru c acolo nu-i c uta nimeni. Fugarii
parcurser aproape jum tate de leghe spre nord-
est. Li Kang Yuin deschidea drumul, pe post de
uz . Chinezul nu avea egal pentru a amu ina
primejdia. Înarmat cu pumnalul lui lung i
sub ire i cu codi a fluturând în vânt, nu avea
nimic britanic, cu excep ia uniformei, desigur.
Ori de câte ori le f cea semn, se tupilau în câte
un an ad postit de tufi uri ori printre copacii
stufo i, pân ce pe lâng ei se scurgeau tunuri,
ru e i batalioane întregi, gata de lupt . Floris
aruncase peste Baptistine o p tur care o
ascundea în parte. Vestea despre spionii infiltra i
în rândul armatei aliate nu se r spândise înc în
toat armata. Uneori, câte un soldat englez
descoperea grupul celor patru „vestoane ro ii”
care p reau s a tepte ceva în noapte, dar nu le
dea nici o aten ie. Ca în orice ajun de b lie,
fiece o tean nu se gândea decât la sine însu i.
Ca i Baptistine, Georges-Albert î i muncea
capul s ghiceasc spre ce destina ie tainic se
îndreptau strecurându-se ca ni te fantome
printre liniile inamice.
S ne oprim! porunci Adrien.
La vreo cincizeci de pa i înaintea lor, în vârful
unei mici coline împ durite se în a o capel .
- 317 -
Clopotni a ei dep ea cu mult nivelul copacilor.

În fa a por ii era aliniat o baterie a alia ilor. Pe
bolt , stelele str luceau. Aerul nop ii era c ldu .
Solda ii dormeau pe p mânt, înf ura i în ni te
turi aspre. Câteva sentinele patrulau în lung i
în lat. Undeva departe un soldat îngâna trist o
balad sco ian .
Drace, dac în untru i împrejur se afl
„vestoane ro ii”, nu ne mai r mâne altceva de
cut decât s ne întoarcem i s ne înrol m în
armata englez ! opti Floris.
Li Kang Yuin se va târî aidoma unui arpe
fabulos pân la pagoda înaripat i î i va aduce
ve ti, Floare de Mai, cum ar face i venerabilul
P’An Kou!, opti chinezul i, lunecând jos de pe
cal, î i lu pumnalul între din i i disp ru sub
copaci urmat de Georges-Albert.
Urmar câteva clipe de lini te abia tulburat de
ordinele lansate în dep rtare, în diferitele limbi
ale alia ilor. Un olandez r cnea în graiul lui
gutural.
Baptistine î i rezem capul de um rul lui Floris
if s î i dea seama de primejdia de moarte în
care se aflau, începu s mo ie. La un moment
dat prinse s tremure de frig. Floris o înveli mai
bine cu p tura i o privi înduio at de frumuse ea,
de ging ia i de pletele lungi frem toare care îi
adumbreau obrazul.
Deodat tres ri.
Vocea suav a p rii Phoenix cea cu
dou sprezece capete mi-a împrumutat suflarea ei
- 318 -
parfumat ... începu Li Kang ivindu-se ca din

mânt, înso it de Georges-Albert.
Deci calea este liber ! îi t ie vorba Adrien care
nu avea vreme de pierdut.
Ochiul de oim al lui Li Kang a v zut drumul
de o mie de ori mai înflorit decât al vulpii care
intr în vizuin ! r spunse mândru chinezul,
leg nându- i codi a.
Traduse în limbaj normal, cuvintele lui
însemnau c puteau trece.
Bravo Li Kang, i-ai r scump rat boroboa ele!
opti Adrien coborând de pe cal.
„Asta e prea de tot, adic ce, eu nu contez nici
cât o ceap degerat ? Chinezul sta este un
egoist neru inat care nu vorbe te decât de sine”
se strâmb Georges-Albert vexat la culme, c ci pe
el îl trimisese Li Kang s se târasc pân la
capel .
Legar caii într-un tufi . Floris o lu din nou pe
Baptistine pe um r ca pe un sac. Nici nu se
punea problema s o lase în urma lor. Floris i
Adrien nu mai aveau încredere s o lase în paza
lui Feodor i Li Kang, i le-o ar tau pe fa .
Li Kang, sau mai degrab Georges-Albert,
avusese dreptate. În partea dinspre nord-est a
capelei, în direc ia rilor de Jos, nu se afla nici
picior de soldat. Fugarii nu aveau de str tut
decât câ iva metri prin desi ul copacilor. Feodor
împinse u urel cu cizma u a scund lateral .
În untru nu era nimeni. Cei patru se strecurar
gr bi i în interior. În locul b ncilor i al stranelor,
- 319 -
pân la în imea vitraliilor, naosul era plin cu

paie. Floris o arunc pe Baptistine pe un stog.
Fata scoase un geam t în bu it. Ceva dur i se
înfigea în coaste. Respira tot mai greu. Mâinile i
picioarele anchilozate o dureau. Feodor i Li
Kang mutar confesionalul baricadând cu el
a cea scund , în vreme ce Floris tr gea drugii
de fier peste poarta de la intrarea principal .
Adrien se uita pe unde s se suie în clopotni .
Risc m s fim repera i dar nu v d alt cale!
constat cu am ciune tân rul conte de
Villeneuve.
Avem tot timpul, boierna ule, r mâne i voi
ascun i aici i, pe Sfântul Vladimir, l sa i-m pe
mine s transmit mesajul în imii Sale
Mare alul... se oferi din nou Feodor, sco ându- i
sabia din teac .
Ba nu, Bucurie a Zilei, trimite-m pe mine!
Un fiu al Cerului va trece printre bastioane
precum Ts’so Ts’so, temutul r zboinic cu inim
de diamant! susur gr bit chinezul, postându-se
în fa a prietenului s u cazac.
Feodor se mul umi s rânjeasc batjocoritor.
Dac a i fi p zit-o cum se cuvenea pe
Baptistine nu am fi ajuns aici! îi întrerupse
Floris, ridicând din umeri. Gata! Ajunge cu
copil riile. Trebuie s facem semnalele convenite,
pentru a-l preveni pe Mare al c ea a tr dat.
Vino, Adrien. Cât despre voi doi, a eza i-v la
pând , fiecare de câte o parte, ca s
supraveghea i inamicul i s ne anun i în caz
- 320 -
de primejdie! Oricum îns , pentru nimic în lume

nu trage i!
Sp i, Feodor i Li Kang se gr bir s asculte
poruncile date pe un ton imperativ de tân rul lor
st pân. Nu î i aminteau s îi mai fi privit
vreodat cu asemenea ochi de ghea nici m car
în cele mai cumplite clipe ale evaziunii lor spre
China. Floris i Adrien se îndreptar în sil spre
o sc ri în spiral . Georges-Albert le s ri în
spinare cu gândul s îi împiedice s urce. Agasat,
Floris îl respinse la o parte, f r utate, dar
ferm, azvârlindu-l pe paiele stivuite jos.
Au! Au! Tare mai e i fânul sta! morm i
Georges-Albert frecându- i poponea a. Oh, la, la!
st pânii mei sunt pe cale s fac o prostie cât ei
de mare. Oare cum s -i împiedic? se întreb
micul maimu oi, apropiindu-se de Baptistine.
Aceasta se zvârcolea cuprins de o subit
nervozitate, încercând din r sputeri s atrag
aten ia celor doi tineri. Floris îi arunc o privire
dispre uitoare i începu s urce sc rile ubrede.
Adrien o contempl cu triste e. Cei doi fra i se
sim eau cople i de ru ine acum, când se vedeau
sili i s î i îndeplineasc misiunea. N jduiser
o reg seasc pe Baptistine teaf i
nev mat , dar în cu totul alte împrejur ri. La
Versailles, regele hot râse s porneasc pe loc
spre Fontenoy. Floris i Adrien ajunser a adar
în tab ra Mare alului de Saxa dou zeci i patru
de ore dup ce tr sura Baptistinei sosise acolo. O
stranie „reuniune de familie” fusese convocat de
- 321 -
îndat , sub pre edin ia regelui în persoan , în

cortul Mare alului de Saxa care p rea din cale
afar de plictisit.
Ei poftim! A i înnebunit cu to ii? Ce v-a

apucat s bate i drumurile cu ea? Avea i porunc
r mâne i cu ea la castel! se r stise Adrien,
uitând de prezen a regelui.
P i, bine boierule... micu a st pân se
plictisea, se scuzase Feodor.
Floris îl privise piezi pe rege. De i îngrijorat,
acesta zâmbea, gândindu-se c Baptistine se
lansase în acea aventur anume ca s îl
întâlneasc .
I-auzi colo, se plictisea, frumoas explica ie,
n-am ce spune! exclam furios Floris.
Ah! boierna ule, parc n-ai ti c decât s -i
in piept micu ei st pâne, mai bine m lupt cu o
sut de t tari s lbatici!
Of, am f cut tot ce mi-a stat în puteri,
domnule conte, dar cu domni oara nu te po i
pune!... optise Grégoire.
Porumbi a mea! Porumbi a mea! S cu a de
ea ce-o s i se întâmple? gemuse Elisa
frângându- i mâinile.
Libelula Albastr a fost dus pe spinarea
licornei arz toare înainte ca onorabilii dragoni s
apuce s ...
... s zic uf! Ca i tine de altfel! Toate bune i
frumoase, dar dup p rerea voastr , unde se afl
ea acum? întreb brusc regele pe un ton foarte
- 322 -
sec.
Cred, Sire, c este o lovitur a alia ilor!
spunsese Floris.
Sunt de aceea i p rere cu domnul marchiz de
Portejoye! aprobase locotenentul de dragoni.
S fie deci la Cumberland? optise regele, dus
pe gânduri.
Dumnezeule... b lia mea... b lia mea... ce
fac dac repet tot! gemuse pe nea teptate
Mare alul de Saxa.
Toate privirile se întorseser spre el.
Ce tot bâigui acolo, domnule Mare al?
exclamase brusc regele.
A .. ei bine... Sire, m aflu într-o teribil
încurc tur ! se bâlbâise Maurice, obligat s
rturiseasc c Baptistine auzise totul în
budoarul regal.
Drace, Mare alule, ce te-a apucat s o invi i
pe domni oara de Villeneuve?... replicase regele
cu glas înc mai r gu it ca de obicei, tu ind
or, stânjenit s dezv luie prezen a Baptistinei
în apartamentele sale private.
P i Sire... voia s cunoasc r zboiul... la
urma urmei este doar o copil ... într-un fel sunt
ca un tat pentru ea.
Floris i regele aruncar o privire ambigu
„frumosului Maurice”, ale c rui picioare se aflau
în aceea i stare jalnic , dar al c rui „trunchi”
rea din zi în zi mai tân r i mai verde.
N-am mai pomenit asemenea harababur ! se
rgini s constate regele.
- 323 -
Floris i Adrien se priveau împietri i. Reuniunea

de familie se preschimba în consiliu de r zboi.
Baptistine fusese r pit fiind de in toarea unor
vitale secrete de stat. Consternarea era general .
s ov ie, Floris f cu un pas înainte:
Plec m în c utarea ei, Sire!
Imposibil domnilor, nu pute i p trunde în
tab ra englezilor. Toate iscoadele mele au fost
prinse!... oft cu triste e Maurice de Saxa.
Imposibil este un cuvânt care lui Floris nu îi
spune nimic, domnule Mare al! zâmbi Adrien.
Vede i acea capel de colo, din mijlocul
durii dinspre nord-est?... spuse deodat Floris
ar tând o clopotni aflat la vreo leghe
dep rtare, în mijlocul taberei engleze. Posta i aici
un soldat înarmat cu un binoclu, care s nu- i
mai ia privirea de pe ea, de cum se las
întunericul. Dac nu ne întoarcem noi în ine
aducând-o pe Baptistine, spre diminea ne vom
str dui s ajungem în clopotni . Dac vede i c
fac de trei ori semnul crucii cu o lumânare
aprins , înseamn c totul e-n ordine i pute i
porni la atac. În schimb, dac vom l sa flac ra s
ard nemi cat timp de un minut, asta va
însemna c A VORBIT... în acel caz, Majestatea
Voastr i dumneavoastr domnule Mare al ve i
hot rî... dac ... s v retrage i sau... încheie
Floris, plecându- i fruntea.
... sau s risc m s pierdem b lia... da,
soarta statelor noastre se afl în mâinile voastre,
prieteni... conchise regele ca s le dea curaj.
- 324 -
i dac nu vedem nici o lumin ? i dac nu

mai întoarce i? întreb Maurice de Saxa.
Atunci înseamn c vom muri cu to ii,
domnule Mare al, rosti Floris în t cerea care se
sase.
La c derea serii norocul îi ajutase pe cei doi
fra i i pe prietenii lor. D duser nas în nas cu
patru „vestoane ro ii”, cu siguran venite în
recunoa tere pe teritoriul francez. Fusese o joac
de copii s îi c peasc i s le ia hainele. Odat
ajun i în tab ra englezilor, Floris i Adrien care le
vorbeau la perfec ie limba, ca i atâtea altele
deprinse, de la poliglotul Li Kang, intraser în
vorb cu solda ii. Comunicativi, ace tia râdeau i
spuneau orice. Aflaser cu to ii c ducele de
Cumberland avea o prizonier francez i erau
foarte mândri de asta. Auzindu-i, pe Floris i
Adrien îi trecuser fiorii, îngrozindu-se pentru
soarta Baptistinei. Dup ce furaser caii, cei
patru prieteni ajunseser în localitatea i la casa
unde Baptistine se preg tea s petreac o sear
destul de diferit de ce î i imaginau Floris i
Adrien. Tinerii se strecuraser în parc i îi
saser pe Feodor i pe Li Kang s vegheze la
marginea drumului. Neutralizaser vreo câteva
sentinele încrez toare i se preg teau s
trund în cas când fuseser cât pe ce s fie
prin i asupra faptei de plecarea intempestiv a
lui Bumberton. Când s sar peste pervazul
ferestrei, întredeschis cu entuziasm de Georges-
Albert, auziser acele cuvinte cumplite care îi
- 325 -
inuser locului: „Da... fran uzoaic micu , i-ai

tr dat pe al t i din dragoste... o s i dovedesc...”
Floris ajunse primul în vârful clopotni ei,

urcând o scar ubred . Stelele p leau pe
nesim ite. Peste un ceas, avea s se lumineze de
ziu .
S ne gr bim, fr ioare; spuse Adrien
sc rând amnarul.
Floris aprinse o lumânare i o lipi de parapetul
crenelului ce servea drept cuib de p ri. Cei doi
fra i î i plecar capetele, încruci ându- i sumbru
bra ele. Peste o clip , regele i mare alul aveau
afle c b lia era pierdut înainte de a fi
început.
Capitolul XIX
Boierna ule! Boierna ule! Vino repede.

Georges-Albert a dezlegat-o pe Baptistine! opti
Feodor îngrozit, strecurându- i capul ciufulit
printr-o gaur din scândurile putrede ale
clopotni ei.
Ei dr cie! i ai l sat-o singur ? E-n stare s
zbiere i s ne aduc pe cap „vestoanele ro ii!”
mârâi Floris repezindu-se spre scar .
Adrien îi puse mâna în piept.
R mâi aici, fr ioare, m duc eu la ea!
Dar n-ave i a v teme de nimic, domni oara
este foarte calm ... de altfel st Li Kang cu ea!
- 326 -
protest Feodor.
Oricum, eu cobor s o leg la loc! spuse
Adrien.
ti i... hâm... domni oara zice c ... n-a
tr dat! opti încurcat Feodor, sc rpinându- i
easta.
Pune-i un c lu , s nu ne mai împuie capul
cu minciuni! mirii posac Floris.
Of! D -te la o parte Feodor i las -m s trec!
Sunte i to i ni te pro ti! O s -mi pl ti i pentru c
m-a i legat i umilit în halul sta! î i î i
Baptistine c orul pe dup umerii lui Feodor.
Acesta îi d du ascultare f s crâcneasc i
coborî s i se al ture lui Li Kang, la postul de
observa ie, l sându-i pe cei trei tineri s se
descurce între ei.
A ... leag-o tu, Adrien, ori o strâng de gât
cu mâna mea! bomb ni Floris, stânjenit de
privirea obraznic a Baptistinei.
Dac m atingi, urlu. S nu spui c nu te-am
prevenit, Adrien! amenin Baptistine.
Georges-Albert se c pe o grind i îi întinse
galant l bu a.
Bine... bine. Po i fi lini tit , n-am s te ating.
Dar s tii, Baptistine, team îmi este c dup
fapta ta nici m car nu am s mai pot s î i
adresez cuvântul!
Între timp, ajutat de Georges-Albert,
Baptistine ajunsese sus în clopotni , Adrien
amu i: sora lui era îmbr cat doar cu jupon i
corset.
- 327 -
Ce cau i aici în inuta asta?

Baptistine ridic din umeri.
Dac i se pare c cineva poate urca o
asemenea scar cu rochie cu crinolin , n-ai decât
încerci i ai s -mi poveste ti dup aceea cum
a fost. Oricum nu tiu ce tot semnaliza i voi
acolo, dar cred c ar fi cazul s v opri i i s m
asculta i! L-am min it pe bietul Willy! oft ea
rezemându-se de zid.
Ce tot spui acolo? murmur Adrien f când un
pas spre ea.
Nu te potrivi la scornelile ei! mârâi Floris.
V rog s nu v apropia i de mine, sau trag
un r cnet de m-aude toat tab ra englez . Nu
sunt scorneli! De altfel n-ave i decât s -l întreba i
pe Georges-Albert. Împreun am ticluit
în el toria! zâmbi Baptistine, mândr de isprava
ei.
Maimu oiul s ri pe o corni i încuviin din
cap, b tându-se cu pumni orii în piept.
Floris i Adrien se privir neîncrez tori.
Da, continu calm Baptistine, toate
informa iile furnizate lui Willy sunt false. L-am
tras pe sfoar i m doare inima pentru el... este
a de dr gu !
Nu în eleg la ce- i poate sluji aceast nou
minciun , doar am v zut cu ochii mei cât de bine
te sim eai în bra ele acelui inamic! ripost Floris
pe un ton veninos, înc rcat de ur .
Dac-ai reciti Biblia, i-ai aminti pe Judith i
de Holophern! replic iret Baptistine înfruntând
- 328 -
privirile celor doi fra i cu o rea credin de care

numai ea putea fi în stare.
„Ei da, la capitolul Biblie, nu-i ine nimeni
piept”, chicoti Georges-Albert cople it de
admira ie. Ce-i drept, dac în materie de educa ie
elevele Ursulinelor aveau oarecare lacune, în
schimb textele sfinte le cuno teau pe dinafar ”.
Baptistine î i în cu trufie b rbia. Floris i
Adrien o priveau cu gurile c scate, preferind s
nu se aventureze pe acel teren alunecos.
Drace! Dac ce ne spune este adev rat,
înseamn c ... semnalul e gre it! strig el
repezindu-se s sting lumânarea care se topea
zând cu ochii.
P i eu ce m tot chinui s v spun? î i ie i
din fire Baptistine. Maurice e prea cumsecade ca
-i stric victoria!
Adrien î i ridic disperat ochii spre tavan... De
ce depindea soarta Fran ei!
La Fortune privi înc o dat prin ochean, ca s
fie sigur c nu se în eal . Nu, nu mai înc pea
nici o îndoial , în vârful clopotni ei lic rea o
lumini .
Domnule Mare al... domnule Mare al... a
ap rut semnalul! url m losul cavalerist.
Întâmplarea f cuse ca dintre toate ordonan ele
celor din escorta regal s fie ales tocmai el
pentru importanta misiune de pândar al
semnalului. Se n pusti ca o furtun spre cortul
lui Maurice de Saxa i d du buzna în untru,
gâfâind. Regele, Mare alul i generalii, care nu
- 329 -
lipiser gean de gean toat noaptea, cercetau

ni te h i.
Ah, îmi vine inima la loc! A adar au izbutit!
Dar ce face lumânarea, omule? strig Mare alul,
poruncindu-i lui Ernaudan s împing afar din
cort fotoliul lui pe rotile.
P i... s vede i, domnule Mare al, lumânarea
nu face nimic! r spunse încurcat La Fortune,
sc rpinându- i posteriorul.
Cum nimic? url Maurice de Saxa, gata s
arunce vina pe burduh nosul cavalerist.
P i... uite-a a... nimic, dom’le Mare al.
pitanu’ meu, de colo, l’ de v -mpinge de la
spate, mi-a zis: bunul meu La Fortune, nu scapi
din ochi clopotni a cât e noaptea de lung ; când
vezi o lumini , dai fuga i-l anun i pe Mare al.
Când vezi c face semnu’ crucii, dai iar i fuga
i-i spui. i când nu face nimic, atunci nu faci
nici tu nimic. i iaca, pe cinstea mea, s-o aprins,
da’ nu se mi , nici cât degetu’ mare de la
picioru’ meu, înghesuit, nu v fie cu sup rare,
domnu’ Mare al i Majestatea Voast’ în cizma
care oleac m strânge, doar i-am spus i la
domnu’ c pitan, nu-i a a, domnu’ c pitan?
Ernaudan de Gastagnac, care r sese în
picioare lâng fotoliul rulant, al mare alului, se
cea c plou . Mirat din cale-afar , regele îl
privea întreb tor.
Uf, m-ai z cit de cap! Ia d -mi binoclul,
guralivule! bomb ni Maurice de Saxa c znindu-
se s localizeze clopotni a cu pricina.
- 330 -
Ceva mai la dreapta, domnu’ Mare al! îl sf tui

binevoitor La Fortune.
Maurice de Saxa l s -i cad binoclul în
poale.
Mda, a a este, Sire, omul acesta a spus
adev rul. Lumini a nu se clinte te. Am fost
tr da i. Majestatea Voastr se poate convinge
singur ! oft îndurerat mare alul.
„Inimioar , Inimioar , ce-ai f cut?” î i spuse cu
întristare Ludovic. Apucând ma inal binoclul, îl
duse la ochi, potrivi în sil distan a focal i
tres ri.
Dar... ce tot îndrugi acolo, domnule Mare al?
Se mi ... da, da... se mi ! strig el fericit.
Cum? s ri în sus Maurice de Saxa, smulgând
pur i simplu binoclul din mâinile suveranului.
Ei dr cie, Sire, ave i dreptate! Semnul crucii!
Sfinte Sisoe! Semnul crucii! r cni Mare alul.
Ce Dumnezeu, domnilor, da i-mi i mie un
binoclu! se enerv , regele.
Pe cinstea mea, Majestatea Voastr are
privirea mai ager ca noi to i!
Ha, ha, s-au dus pe copc englezii!
Datorit Majest ii Voastre s-a zis cu ei!
Drace, e chiar semnalul stabilit!
E chiar semnul crucii!
O dat ! În numele Tat lui!
A doua oar ! i al Fiului!
A treia oar ! i al Sfântului Duh!
Ha, ha! Amin! Sl vit fie Dumnezeu!
i sl vit fie Majestatea Voastr ! exclamar în
- 331 -
culmea entuziasmului cei câ iva ofi eri din Statul

Major care erau la curent cu situa ia.
Obosit de toat acea agita ie, La Fortune î i
strivi pe ceaf un p duche din cale afar de
obraznic. Ernaudan se foia nelini tit. N-o
rev zuse cam demult pe Baptistine i avea temei
cread c fusese r pit . Oft . Uitând cu
des vâr ire de apropiata b lie, gândurile lui se
îndreptau spre ea.
Ei bine, domnule conte, la atac!... la atac!
exclam regele frecându- i încântat mâinile.
„A adar, n-ai tr dat... Inimioar ... Te ador”,
murmur Ludovic cu ochii la lumini a care
pierise brusc, ca o stelu , pe cerul de var .
Look, they’re sending signals.35
Spies in the beli tower! 36
Dup al treilea semn al crucii, Floris sufla în
lumânare. Prea târziu. Strig tele „vestoanelor
ro ii” dovedeau c fuseser repera i. Înciudat,
Adrien izbi cu pumnul într-o grind . Dup cum
prev zuse, englezii interceptaser semnalul.
Cei doi tineri î i întoarser instinctiv privirile
spre Baptistine. Aceasta îi înfrunt sigur pe
sine. În elegea perfect ce a teptau de la ea. Îi
cereau s aleag :
Sunt de partea voastr , ave i încredere în
mine, doar v-am dovedit! îi implor ea, uitându-
se la Floris.
Acesta întoarse capul stânjenit. Sentimentele
35 Privi i, cineva semnalizeaz !
36 Spioni în clopotni !
- 332 -
sale fa de ea se dovedeau destul de confuze i

nu era momentul s stea s le analizeze.
Georges-Albert scânci aprobator, ca s le arate c
el îi f cea credit Baptistinei.
Iute... boierna ule... iute... coborâ i! strig
Feodor.
Bine, nu te mai leg m, dar tii c la cel mai
mic gest al turea cu dramul, te împu c cu mâna
mea! tun Floris.
Cei trei tineri coborâr în goan scara de lemn
i treptele de piatr , preceda i de Georges-Albert.
Ajuns jos, maimu oiul f cu o tumb vesel pe un
stog de paie, dar se ridic scâncind de durere.
Au... au... î i frec el popone ul i vrând s
în eleag de ce anume se lovise, scotoci în paie
sco ând la iveal un adev rat arsenal de
muschete, grenade i cartu e.
Am spus întotdeauna c Georges-Albert este
animalul cel mai inteligent din lume! exclam
Adrien repezindu-se s încarce muschetele cu
pulbere.
Maimu oiul se umfla în pene fericit, cu toat c
apelativul de „animal” îi zgâriase nepl cut auzul
ca întotdeauna.
„Tii, grozav o s ne lupt m cu ei, de-abia
tept!” b tu din palme Baptistine.
Floris îi întoarse spatele. Înc nu suporta s o
priveasc drept în fa .
Open the portal!37
You’re encircled!38
37 Deschide i por ile!
- 333 -
O salv de muschete se ab tu asupra intr rii,

apoi izbituri n prasnice ca de berbece zgâl âir
a.
Drept r spuns, Floris i Adrien î i desc rcar
armele în aer pentru a le ar ta englezilor c le
descoperiser muni iile i c erau gata s le
foloseasc . Atacan ii ov ir . Tinerii se întrebau
dac ezitarea englezilor se datora depozitului de
muni ii sau faptului c a teptau ordine de la
superiorii lor în privin a Baptistinei. Aceasta din
urm , absolut fermecat de palpitanta aventur
pe care o tr ia, se a ezase pe vine i, sub
supravegherea expert a lui Georges-Albert,
înc rca de zor armele. Mai toat pulberea se
împr tia pe jos, ceea ce nu îi sc dea cu nimic
entuziasmul.
Mylord, spionii se afl în capela din p durea
d’Antoing. Oamenii no tri a teapt s le ordona i
dac s -i lu m sau nu cu asalt. Ace ti damned
Frenchmen39 sunt încercui i i n-au cum s
scape, numai c ... au la îndemân o parte din
muni ii.
Cum? Ce bazaconii îndrugi acolo,
Bumberton? url William August care, ca i
Maurice de Saxa i Ludovic al XV-lea, studia un
mald r de h i, înconjurat de întregul s u stat
major.
P i, s vede i, Mylord... ... depozitasem...
ni te arme într-o capel ... i
38 Sunte i încercui i!
39 Fran uji blestema i.
- 334 -
F s le asigura i paza, felicit ri

Bumberton...
Ba da, Mylord, erau p zite, dar din exterior...
i nu pricep în ruptul capului pe unde au putut
intra ace ti damned Frenchmen.
Femeia se afl cu ei?
A a cred, Mylord, oamenii mei au z rit o
siluet feminin în vârful clopotni ei unde spionii
au aprins o lumânare.
A a cred... li s-a p rut... din ce în ce mai
bine! i semnalele, semnalele ce semnifica ie
aveau, Bumberton?
Nu tiu, Mylord...
Nu tii? r cni dintr-odat ducele de
Cumberland, sim ind nevoia s fac r spunz tor
pe altcineva de propria-i neputin ; atunci f bine
i afl !
Nu cutez s pricep, Mylord! replic
Bumberton morfolindu- i musta a stufoas .
Ai s pricepi de îndat . Întoarce-te la capel ,
la nevoie ia cu dumneata întreg regimentul,
organizeaz atacul, prinde-i i captureaz -i de vii
pe spioni, trebuie s ne poat spune tot ce tiu i
adu-mi-o pe domni oara de Villeneuve teaf i
nevinovat ! tun William August. Bloody
Frenchemen! Bloody girl! Bloody war!40 bomb nea
colonelul, care dac nu se pr dise niciodat cu
firea dup francezi, acum ajunsese s fac o
adev rat fixa ie împotriva lor.
40 Ai dracului fran uji! A dracului fat ! Al dracului r zboi!
- 335 -
Damned Frenchmen, voi elibera i la fat . Voi

da i pe ea înapoi la noi; Noi atac m la voi! url
Bumberton, odat ajuns la capel .
Aha, se încurc treaba! murmur Floris.
Floare de Mai, focul dragonului vulcanic ne
va împrumuta flac ra lui, susur angelic Li
Kang, sco ând de sub un morman de scânduri
dou tunuri de 18, adev rate minun ii ale
progresului pe care în entuziasmul lui, Feodor le-
ar fi îmbr at ca pe ni te femei frumoase.
Ha, ha, b trâne, o s le pârlim englezilor!
hohoti el satisf cut.
P zea! Domnii tia se cred pe mare! strig
Adrien.
Într-adev r, la ordinele lui Bumberton, englezii
foloseau metoda de atac a corsarilor. Azvârliser
spre clopotni o frânghie prev zut la un cap t
cu c ngi de fier i, dup ce asiguraser c era
bine fixat în zidul de piatr , se c rau ager cu
inten ia de a-i lua prin surprindere pe cei
din untru. Cei patru francezi ochir simultan.
Baptistine scoase un strig t îngrozit. Doi englezi
se pr bu ir la picioarele ei, un al treilea gemea
în clopotni cu coapsa ciuruit , în vreme ce
ceilal i f cur cale întoars , cu toate impreca iile
lui Bumberton.
Vai, doamne, bie ii b ie i, sper c n-au murit?
gemu Baptistine.
Georges-Albert cl tin afirmativ din cap.
Ce r i sunte i nu trebuia s -i ucide i! protest
Baptistine alergând spre Adrien i Floris. Acesta
- 336 -
din urm abia dac avu vreme s se trânteasc

pe burt , tr gând-o, dup el în paie. În r itul
tobelor, o rafal de muschete ciurui vitraliile
ciobind statuile din interiorul capelei. Baptistine
mase o clip nemi cat . Obrazul ei i al lui
Floris aproape c se atingeau. Tân rul o ajut s
se ridice i o ad posti în spatele altarului.
Dac te clinte ti de aici s tii c te leg din
nou! o amenin Floris.
Bine, Floris, am s te ascult... se auzi ea cu
mirare rostind pe un ton sp it. Inima îi b tea s
îi sparg pieptul.
Floris se repezi s î i ajute prietenii care
instalau tunurile în pozi ie de tragere, unul
îndreptat cu gura spre intrarea în biseric ,
cel lalt spre u a de serviciu mascat de
confesional. Din altar, Baptistine urm rea cu
încordare preg tirile de lupt .
Ah, Georges-Albert... ce mult mi-a fi dorit s
fiu b rbat! murmur ea uitându-se la Floris care
aprindea o tor , la distan respectabil de locul
unde, în nes buin a ei, Baptistine r spândise
praful de pu pe jos.
Cu chipul înnegrit de fum, cu ochii lui verzi
scânteietori i cu buclele de abanos încadrându-i
obrazul, p rea un zeu al r zboiului. Prin vesta
ro ie întredeschis i se z rea torsul mu chiulos.
Baptistine oft . Georges-Albert o trezi din visare
tr gând-o de mân ca s -i arate exvoto-ul i
inscrip iile s pate în dalele cr pate de vreme.
Foc! ordon Adrien.
- 337 -
Portalul tocmai ceda sub loviturile de berbec ale

celor de afar . Prin sp rtura lui n leau solda ii
englezi. Floris apropie tor a aprins de chiulas .
Se auzi o bufnitur urmat de vaiet de agonie.
Prima ghiulea secerase în plin „vestoanele ro ii”.
Instalat confortabil pe colina poreclit de
localnici Justice d’Antoing, regele Ludovic al XV-
lea î i duse binoclul la ochi. Erau ceasurile cinci
diminea a.
Am impresia, domnule Mare al, c b lia
dumitale de la Fontenoy a i început.
Da, Sire, deschidem ostilit ile! r spunse
mare alul ridicând bra ul.
pitanii de artilerie î i activar bateriile.
Tunurile francezilor începur s i scuipe
ghiulele, acoperind înaintarea forma iilor de
pu ca i. Tunurile aliate nu întârziar s
spund cu o ploaie de foc. Peste câmpia
potopit de aburul dimine ii plutea ecoul
bubuiturilor repercutate de perdeaua unei p duri
seculare.
„Numai împreun putem izbândi”, optir Floris

i Adrien f cându- i cu ochiul, ca întotdeauna
înaintea unor situa ii de cump .
Asemeni zeului Vulcan, Feodor aprindea
pulberea. Precum nepre uitul s u P’An Kon,
harnicul dragon cu o mie de merite, Li Kang
cur a chiulasele. Floris i Adrien înc rcau
ghiulele în cel de-al doilea tun. Vestoanele ro ii
atacau acum i intrarea l turalnic . Dup câteva
- 338 -
succesive asalturi nereu ite, soldate în schimb

cu pierderi grele, Bumberton întrerupse temporar
asediul. În a teptarea înt ririlor care întârziau s
soseasc , î i regrupa solda ii i îi redistribui
împrejurul capelei. Prizonierii nu mai puteau
sc pa nici dac ar fi avut aripi.
În untru, Baptistine scoase un urlet de groaz .
Feodor se repezi ca din pu spre altar. Un
„veston ro u”, mai temerar decât ceilal i, se
rase pe acoperi i de acolo se strecurase în
interiorul capelei prin sp rtura unui vitraliu. O
înh ase pe Baptistine i încerca s o trag dup
el, slujindu-se de trupul fetei ca de un scut. Pe
sub bra ele ei ridicate, slobozi dou focuri de
pistol. Floris sim i o arsur în um r dar n-o lu
în seam i se azvârli dintr-un salt asupra
inamicului. Incomodat de Baptistine, care se
zb tea cu disperare, acesta nu mai avu vreme s
i încarce arma. Floris îl izbi de marmora
altarului, zdrobindu-i easta. Feodor i Li Kang
sosir i ei în goan , de i nu mai era nevoie.
„Vestonul ro u” d duse ortul popii.
Floare de Mai a împrumutat degetele
parfumate ale leopardului celest, susur Li Kang
în culmea admira iei.
Satisf cut, Feodor î i frec mâinile: nu degeaba
fusese tân rul „boierna ” cel mai înzestrat dintre
discipolii s i.
Vai, e ti r nit, Floris! exclam Baptistine,
sfâ iindu- i poalele rochiei ca s fac o fa .
V mul umesc, prieteni, dar acum întoarce i-
- 339 -
la posturile voastre! porunci tân rul gentilom,

în vreme ce se dezbr ca de vest , î i deschidea
ma a la piept i î i încredin a bra ul
Baptistinei.
„Ie-te-te! î i spuse Georges-Albert sc rpinându-
se în ceaf . S-ar zice c se drege busuiocul între
ei. He, he, uite c e bun i r zboiul sta la ceva!”
Baptistine suflec pân la um r mâneca lui
Floris.
Te doare r u? murmur ea pe când tergea
sângele care iroia, f s cuteze a- i ridica ochii
pre el.
Se auzi un nou foc de muschet .
L-ai miruit, boierna ule! îi strig Feodor lui
Adrien.
E-n regul ! Tu te sim i bine, Floris? întreb
tân rul conte de Villeneuve.
Da, da! îi r spunse Floris.
Nu mi-ai spus dac te doare? opti
Baptistine, legând cu ging ie capetele
pansamentului improvizat.
Cum s m doar ? Când m ating mâinile
tale nu mai simt nimic! murmur Floris
coborându- i privirea spre ea.
Se cufundar unul în ochii celuilalt i o emo ie
nemaisim it le încle ta gâtlejul. De undeva din
dep rtare r zb tea un r it de tobe.
Vino, urmeaz -m ! opti Floris luând-o de
mân .
Apleca i de ale ca s se fereasc de gloan ele
inamice care rico au la intervale regulate în
- 340 -
zidurile capelei, trecur în goan prin spatele

tovar ilor lor de prizonierat.
Urc m în clopotni s vedem ce ne mai
preg tesc cei de afar ! opti Floris.
Bine, dar nu sta i mult, curând va începe
asaltul decisiv! replic laconic Adrien de fel mirat
de subita reconciliere dintre Baptistine i fratele
u.
Tinerii escaladar cu pruden scara de lemn.
Englezul cel r nit î i pierduse de mult
cuno tin a. Precaut, Floris îi confisc totu i
armele i se apropie de una din ferestruicile
clopotni ei, inând-o pe Baptistine pe dup umeri
i, ap rând-o cu propriul s u trup de
eventualitatea vreunui glon r cit. Bra ul r nit
începea s îl doar dar nu-i d du aten ie.
Cârlion ii Baptistinei îi gâdilau b rbia. Priveli tea
oferit ochilor lor era cu totul inedit . Bruma
dimine ii estompa agonia focurilor de tab din
ambele p i ale frontului. La fiece lovitur de
tun, v zduhul r coros al dimine ii se cutremura
i pe deasupra câmpiei r mânea aninat un fuior
de fum alb sau negru, în func ie de înc rc tura
de pulbere a bateriei.
Floris, în ce parte se afl p durea Barry?
întreb pe nepus mas Baptistine.
Acolo spre dreapta...
O mas „impresionant ” de vestoane ro ii
tocmai escalada creasta unei v i i cotea energic
spre dreapta, m luind cu pas hot rât c tre
liziera p durii. În vreme ce dragonii olandezi se
- 341 -
rev rsau în câmpie i se îndreptau în rânduri

strânse spre Antoing i Fontenoy. În schimb,
trupele franceze p reau pu ine la num r i
zle e. Floris se nelini ti. Recuno tea de la
distan escadroanele cavaleriei u oare i
regimentele infanteriei în uniforme negre i
violete. Compania de elit de la curtea regelui
Ludovic al XV-lea, alc tuit din solda i sco ieni
înve mânta i în uniforme azurii, brodate cu fir de
argint i dublate cu m tase ro ie, înainta în
câmp deschis, r ind trufa din tobe. Floris se
gândi la ironia sor ii care îi opunea pe acei
oameni fra ilor lor de sânge, englezii fiind totu i
de-un neam cu sco ienii!
Stindardele i flamurile fâlfâiau în b taia
vântului. Lupta corp la corp înc nu începuse.
Deocamdat se tr gea la nesfâr it cu tunul.
Vivandierele î i împingeau cu efort c rucioarele
începând s dea de b ut solda ilor.
M întreb unde se afl grosul armatei
franceze? murmur Floris mai mult pentru sine.
Bateriile importante se afl ascunse... acolo,
în p durea Barry. Deocamdat tac, spre a nu se
face reperate. La Antoing s-au construit tran ee...
de aceea nu se v d... Englezii se duc la moarte
sigur ... vor fi nevoi i s atace spre mijloc... la
Fontenoy. Alinia i la început pe patru rânduri,
osta ii francezi se vor retrage pentru ca apoi s
revin la atac i s -i prind ca într-un cle te de
crab, i chiar... eu... eu... îi voi fi trimis acolo!
murmur sacadat Baptistine f s i î i poat
- 342 -
lua ochii de la vestoanele ro ii care tocmai se

afundau în p dure. Ar fi vrut s le strige: „Opri i-
, nu v duce i mai departe!” O înec plânsul.
i ridic ochii sc lda i în lacrimi spre Floris.
Acesta o strânse înduio at la piept.
Nu-mi mai place r zboiul, Floris... nu-mi
place r zboiul, hohotea Baptistine, culcându- i
capul pe um rul lui.
Tân rul se strâmb de durere, dar rezist cu
stoicism. Contemplându-i chipul, uit i de ran
i de tot. B lia r sese undeva departe...
departe... Baptistine nu- i mai auzea decât
propria inim care b tea n valnic.
„Dar îl ur sc...” î i spuse ea cu mirare. O dulce
ame eal îi înmuia picioarele. Ochii verzi al lui
Floris o fixau insistent. Incapabil s suporte
intensitatea acelei priviri care parc o frigea,
Baptistine închise ochii. Floris î i lipi însetat
buzele de ale ei. Baptistine voi s se
împotriveasc , s fug , s scape din îmbr area
lui. Instinctiv presim ea o primejdie, ceva o
însp imânta i o fermeca în acela i timp,
încremenind-o de fericire. I se p rea c gura lui
Floris îi ia în st pânire întreaga fiin .
Tremurând, Baptistine î i d dea seama c f s
vrea îi întorcea s rutul. Nimeni pân atunci, nici
Jéodard, nici regele, nu o s rutaser cu
asemenea dezl uire p tima . Sim ea c se
tope te în bra ele lui. Parc tr ia o dulce
moarte...
Un asurzitor r it de tob puse cap t acelor
- 343 -
clipe de extatic fericire.

Drace! exclam Floris tr gând-o val-vârtej pe
Baptistine în jos pe sc ri.
Ce se întâmpl , fr ioare? întreb nelini tit
Adrien.
Suntem ni te persoane atât de însemnate
încât englezii au trimis un întreg regiment
împotriva noastr .
Un regiment, boierna ule, e floare la ureche
pentru noi rânji Feodor.
Te bucuri degeaba, b trâne, spre noi se
îndreapt cinci sute de dragoni... i în urma lor
vine infanteria, îi inform calm Floris.
inându-se dup el, Baptistine se împiedic în
altar de le ul englezului.
Adrien î i privi tovar ii.
Hâm... patru contra cinci sute... nu prea v d
cum o s-o scoatem la cap t! murmur flegmatic
tân rul conte de Villeneuve.
Floris se apuc s dezbrace în mare vitez
mortul.
Poftim, Baptistine, îmbrac -te în uniforma
asta...
Oh, nu pot... mi-e scârb ... protest îngrozit
tân ra fat , dându-se înapoi.
Floris o strânse de mân .
În caz c noi r mânem bloca i aici, e singura
ta ans de a te salva. Va trebui s încerci s
ajungi cu orice pre în tab ra francez ! îi ordon
autoritar Floris ciulind urechea la cele ce se
petreceau afar . Tobele se auzeau primejdios de
- 344 -
aproape. Strig te victorioase îi întâmpinau pe

noii veni i.
Bine, dar eu... eu nu risc nimic! se împotrivi
Baptistine, Voi patru...
Taci din gur , nu mai spune prostii i execut
ordinul... tu ri ti cel mai mult... Dup ce
Cumberland va în elege c l-ai min it, nu te
sf tuiesc s mai dai vreodat ochii cu el.
Fereasc -te Dumnezeu de r zbunarea lui.
Baptistine deschise gura s -i replice, dar se
zgândi i se îndrept spre altar ca s se
schimbe.
P zea! r cni Adrien.
O ploaie de alice trecu razant pe deasupra
Baptistinei care abia avu vreme s se
ghemuiasc la p mânt.
„Cinstit-cinstit, b rba ii complic inutil
lucrurile, iar r zboiul m calc pe nervi”.
Georges-Albert o trase de mâini ca s îi arate
ceva. op ia agitat i chi ia în preajma unui
exvoto. Baptistine nu-l lu în seam . Î i scoase
juponul, î i trase pe ea pantalonul mult prea larg
al mortului i zâmbi vis tor, cu gândul la s rutul
tima al lui Floris.
„Floris... Floris... îl iubesc sau îl ur sc?” se
întreb ea. Deodat f cu ochii mari: Georges-
Albert continua s op ie i s chi ie în jurul
unei g uri întunecate.
Veni i iute... veni i... Georges-Albert a g sit
ceva! strig Baptistine.
Dragonii englezi se târau pe burt spre portalul
- 345 -
capelei. Feodor i Floris întoarser într-acolo

gura unuia dintre tunuri. Bubuitura zdruncin
din temelii edificiul. Adrien i Li Kang se repezir
spre Baptistine. Georges-Albert se b tea cu
pumni orii în piept ar tând un inel ruginit într-o
dal de marmor . Tr gând de el izbutise s
descopere o trec toare secret .
Li Kang se va strecura asemeni preafericitei
broa te estoase i va traversa pe dedesubtul
muntelui sacru! se oferi chinezul.
Bine, prietene, dar încearc s traversezi cu
viteza ogarului, nu prea e vreme de pierdut! îl
sf tui Adrien alergând printre gloan ele care
rico au de pretutindeni, ca s le dea o mân de
ajutor lui Feodor i Floris. Fiecare din ace tia
umplea cu dexteritate chiulasa unui tun,
aprindeau pulberea i ghiulele se succedau la
intervale regulate. Englezii se retr geau i
recâ tigau de fiecare dat terenul pierdut, cu
câ iva centimetri în plus. Ici i colo, în dreptul
vitraliilor începeau s se iveasc bonetele
englezilor. A at de mirosul de pulbere,
Baptistine în fac o muschet i ochi de mai
multe ori la rând. Câteva vestoane ro ii se
pr bu ir în gol.
Aha, i-am atins! I-am atins! strig ea în
culmea fericirii, uitând de orice remu care, f
i dea seama c existau toate ansele ca s îi
fi ucis pe acei neferici i.
Floris, care tocmai îndesa o ghiulea pe eava
tunului, întoarse capul spre ea i o privi cum te
- 346 -
ui i la un copil de cinci ani care se joac cu

mingea. Îmbr cat în uniforma aceea prea larg
i cu buclele adunate sub c ciulit mi oas ,
sem na cu un b ie el.
„Te iubesc, porumbi a mea incon tient ... te
iubesc cum n-am iubit în via nici o alt
femeie... i ai s m iube ti i tu!” gândi Floris
apropiind flac ra tor ei de chiulasa încins .
Coada opârlei erpuie te vesel pe sub
mântul zguduit de cutremurul vulcanului
sfânt! declar Li Kang ie ind din nou la suprafa
din subteran.
Unde r spunde tunelul? strig Floris ca s î i
fac auzit glasul pe deasupra vacarmului de
„muschete i bubuituri de tun.
Asta zeul P’An Kon nu i-a ar tat lui Li Kang!
spunsul chinezului era departe de a fi
încurajator. Aveau toate ansele s se trezeasc
într-o v un de obolani. Floris i Adrien se
privir scurt. Situa ia devenea disperat . Din în
ce mai numero i, englezii se rev rsau în valuri
succesive. Foarte curând, asedia ii aveau s fie
cople i de asediatori.
Coborâ i i lua i-o cu voi pe Baptistine... v
urm m i noi imediat, poruncir Floris i Adrien
burdu ind pân la refuz eava tunului.
Li Kang se retrase de-a-nd telea înspre altar,
împu când cu muscheta tot ce i se p rea c
mi . Din mers o apuc de mân pe Baptistine
i o trase dup el. Georges-Albert o tuli dup ei.
E rândul t u s cobori, Feodor! r cni Floris.
- 347 -
Numai dup domnia ta, boierna ule! strig

cazacul intind cu ochiul pe jum tate închis, din
dou muschete deodat .
Ei dr cie, f ce i se spune! tun Adrien
pierzându- i pentru o dat proverbialul s u calm
olimpian.
Nemul umit din cale afar , cazacul disp ru în
spatele altarului.
Floris i Adrien î i f cur cu ochiul, apoi
apropiar simultan tor ele de chiulasa tunurilor.
Dou deflagra ii n prasnice cutremurar zidurile
capelei. Un fum gros umplu sfântul l ca
înv luind i siluetele celor doi fra i. Pre de o
clip englezii nu-i mai v zur . Când fumul se
risipi, în capel se l lini tea. Doar undeva,
departe, spre p durea Barry, bubuiau tunurile.
Crezând c mecherii de fran uji le întinseser
o nou capcan , vestoanele ro ii înaintar cu
pruden .
They have disappeared, colonel!41
Those damned Frenchmen! Search the bell
tower!42 url Bumberton ca scos din min i.
Floris i Adrien traser în grab dala de
marmor deasupra capului lor i coborâr în
subteranul strâmt care înainta îngustându-se
din ce în ce. Undeva departe, spre cap tul lui,
lic rea o lumini . Era Li Kang care, prev tor,
luase cu ei una din lumân rile de pe masa
altarului. Floris i Adrien gr bir pasul i se
41 Au disp rut, colonele!
42 Blestema i fran uji! c uta i în clopotni !
- 348 -
ciocnir de Feodor care îi a teptase.

S sper m c englezilor le va trebui ceva mai
mult timp decât lui Georges-Albert ca s
descopere subteranul! spuse Adrien.
To i trei o luar la picior. Curând îi ajunser din
urm pe Li Kang i pe Baptistine, numai c
flac ra lumân rii pâlpâi i se stinse din pricina
lipsei de aer.
Unde e ti, Li Kang? Nu te dep rta de mine!
opti Baptistine, c reia îi era cam fric pe
întuneric.
Mergi înainte, Libelul Albastr , i ai s dai
de cerul înmiresmat de zece mii de fiori! susur
chinezul.
„Mda, pân atunci îns e bezn ca-ntr-un
cuptor... sau, ca s fiu sincer, ca-ntr-un
mormânt, brr!” bodog ni în sinea lui Georges-
Albert.
Spre norocul lui, st pânul s u îl lu în bra e
din mers. Micu ul maimu oi era un animal
curajos dar nu sinuciga , i în clipele „dificile”
prefera s se tie ap rat de Floris.
L sa i-m pe mine înainte, opti acesta, care,
ca i fratele s u Adrien, dispunea de strania
facultate de a vedea pe întuneric precum al ii în
plin zi. O apuc de mân pe Baptistine. Aidoma
lui Georges-Albert, tân ra fat respir u urat .
Mai bine ar fi murit decât s î i m rturiseasc
frica, dar degetele fierbin i ale lui Floris îi p reau
o protejeaz de orice...
Floris întinse mâna Baptistinei i o ajut s
- 349 -
ias din subteran, apoi cei patru b rba i a ezar

lespedea la loc.
Adrien opti:
Probabil c zona e împânzit de subterane
din vremea ocupa iei spaniole... P cat c n-am
avut noroc s d m de unul care s ne scoat
direct în tab ra francez !
Vino s i ar t ceva, fr ioare! murmur
Floris privind printr-o cr tur a portalului
masiv de lemn.
Afar domnea o forfot de nedescris. C ru ele
st teau la coad , se împingeau, vizitiii biciuiau
caii. Cavaleria alia ilor ocolea chiuind atelajele i
se lansa în galop spre câmpul de lupt , de unde
bubuitul artileriei r zb tea surd, la intervale
regulate.
S-ar zice c am picat drept în mijlocul taberei
englezilor! remarc flegmatic Adrien.
Întocmai, uite colo cortul lui Willy, confirm
Baptistine.
Floris îi arunc o privire piezi . Îl scotea din
rite s o aud vorbind cu atâta familiaritate
despre ducele de Cumberland.
M car tii s ne ar i unde sunt tunurile i
bateriile inamicului? morm i el sec, de parc
între ei nu s-ar fi petrecut nimic.
„Cinstit-cinstit, stirpea b rb teasc n-are pic de
imagina ie. To i vor s afle acela i lucru!”, î i
spuse Baptistine în sinea ei, profund vexat de
atitudinea lui.
Nu, habar n-am! replic ea la fel de sec. Tot
- 350 -
ce pot s spun este c la sosirea mea solda ii

englezi c rau de zor ni te butoaie pântecoase
spre magazia aceea dintre corturi, iar colonelul
Bumberton nu ne-a l sat s ne uit m, nu-i a a
Georges-Albert?
Maimu ica înt ri afirma ia prietenei sale printr-
un mârâit.
Floris i Adrien se privir intriga i. Î i lipir din
nou ochiul de cr tura sub ire i cercetar cu
aten ie magazia pe care la început n-o luaser în
seam . Vreo dou zeci de „vestoane ro ii” o
zeau ca pe un bastion. Floris plesc i din limb ,
iar ochii lui verzi fulgerar .
Drace, pulber ria englezilor! murmur
preocupat, Adrien.
Capitolul XX
Pe cinstea mea, prieteni, merit s le oferim o

serenad ! opti Floris trecându- i degetele prin
buclele ca abanosul.
Apucând-o pe dup umeri pe Baptistine, o
împinse într-o parte, apoi se retrase într-un col
cu Feodor, Li Kang i Adrien. Era limpede:
doreau s discute „între b rba i”!
Enervat , Baptistine le întoarse spatele. Era
moart de foame, lui Georges-Albert îi era foarte
sete i amândoi se sim eau peste m sur de
jigni i. Baptistine se tol ni pe paie între picioarele
unui falnic cal negru care î i rumega tacticos
- 351 -
orzul. Sfâr it de oboseal , fata picotea s

adoarm , uitând cu des vâr ire de primejdia care
îi p tea. Când i când la urechi îi ajungeau
frânturi de dialog:
Aoleu, f fitil nu m încumet, boierna ule!
spunea Feodor.
Lam Ascu it e fricos ca o bab !... Ce-ar fi s
ia Floare-de-Mai coada aprins a dragonului în
fl ri? propuse chinezul, f s ia în seam
privirea furioas a lui Feodor.
Floris are dreptate, prieteni, i tu de
asemenea, Li Kang! Chiar de-ar fi s o facem cu
pre ul vie ilor noastre, se cuvine s încerc m!
Baptistine ridic din umeri.
„B rba ii sunt pis logi, închipui i, arogan i,
prost naci, zurbagii i... obraznici!” gândi ea
scând cu poft .
Floris gesticula de zor. P rea c împarte
fiec ruia câte o misiune. Înciudat , Baptistine î i
trecu limba peste buzele uscate. Începea s
regrete c se l sase s rutat i totu i, la
amintirea acelui s rut, o brusc ro ea îi
cuprinse obrajii.
Tot cotrob ind prin col uri, Georges-Albert
descoperise un codru de pâine neagr i o
butelcu de rachiu. Le oferi prietenei sale.
Baptistine mu cu poft din pâine i ducând
butelcu la gur , trase o du zdrav .
Trebuie spus c buna Elisa nu o obi nuise s
bea t rie i înc cu noaptea în cap. În venele fetei
se r spândi pe dat o pl cut fierbin eal i o
- 352 -
cuprinse o minunat senza ie de mole eal .

Georges-Albert supse la rândul lui cu l comie din
butelc . Baptistine i-o lu autoritar i b u alte
câteva înghi ituri sub privirea în eleg toare a
maimu oiului, care d du peste cap ultimele
pic turi chicotind satisf cut. Cuprins de o
nest vilit veselie, Baptistine pufnea i ea pe
înfundate.
Gata, îi d m drumul! opti Floris repezindu-
se la forja p sit a potcovarului.
Adrien i Li Kang începuser s dezlege în mare
grab caii. Baptistine c sc ochii mari. Nu
izbutea s deslu easc motivul acelei agita ii. I se
rea c Floris plute te într-un nor de cea . Ba
chiar îl vedea dublu. Era într-adev r straniu. Cei
doi Floris apucau t ciuni aprin i i îi împr tiau
în paie. Începea s miroase a pârlit. Limbi
juc e de foc se prelingeau pe podea. Georges-
Albert i Baptistine râdeau care mai de care.
Iute, încalec , Baptistine! porunci Floris.
Trecuse prin fa a fetei f s aib vreme s
priveasc spre ea. Fumul se îngro a. Pe
Baptistine o în epau i o usturau ochii. Caii se
foiau i nechezau însp imânta i. Baptistine
încerc s se ridice în picioare. Se ag
sughi ând de coada falnicului cal negru. Acesta
nu p ru s aprecieze familiaritatea i o izbi cu
copita, rostogolind-o pân în mijlocul grajdului.
Caii dezlega i se îmbulzeau spre ie ire. Fl rile
dansau de-acum pe lianele plafonului. Incapabil
reac ioneze, Baptistine isca s fie strivit de
- 353 -
caii înnebuni i de spaim . Din fericire, Georges-

Albert, mai deprins cu alcoolul decât tân ra lui
prieten , se coco pe grumazul calului negru i
uier scurt chemându-l în ajutor pe Floris.
Acesta o apuc de mijloc pe tân ra fat i o
aburc în a.
S rut -m , Floris! suspin Baptistine
îmbr ându-l.
Dumnezeule, Georges-Albert, ce i-ai f cut? E
biat cri ! exclam Floris.
Baptistine îi zâmbea în al nou lea cer.
Floris s ri în a în spatele ei i o cuprinse în
bra e ca s o in dreapt pe cal, ceea ce
Baptistine nu putea face de una singur .
Sim indu-se cu musca pe c ciul , Georges-Albert
se d du peste cap i se ag de coburi.
Oh! nu, a a nu m po i s ruta, gemu
Baptistine întorcând capul spre Floris.
Nu te teme c prioara mea, îmi voi lua revan a
într-un moment ceva mai prielnic! r spunse
tân rul dezlegând calul.
Baptistine izbucni în râs. R suflarea lui Floris o
gâdila în ceaf . Feodor, Li Kang i Adrien î i
ispr viser misiunea. Adrien se azvârli la
întâmplare în spinarea unui arm sar în euat i
i croi drum spre fratele s u, izbind cu cizmele
în stânga i în dreapta.
S mai a tept m pu in! strig Floris, în ciuda
riscului la care se expuneau în mijlocul
hergheliei tot mai agitate.
Fl rile se în au acum pân la grinzile
- 354 -
acoperi ului. Feodor se strecur cu greu pân la

a dubl . Puse mâna pe clan . Li Kang le
întinse celorlal i câte un omoiog de paie.
Goddam! Fire in the stables! Fire in the
stables!43 urlar de afar câteva „vestoane ro ii”
repezindu-se înspre capela de unde se în a un
fum negricios..
Acum e momentul! strig Floris. Hai, Feodor!
cni Adrien.
Pe sabia Sfântului Gheorghe! tun cazacul în
vreme ce deschidea ambele u i i se tr gea în
turi ca s nu fie c lcat în picioare de caii
înt râta i care d deau buzna spre aerul curat de
afar . Sentinelele engleze î i p sir posturile,
încercând s st vileasc iure ul hergheliei, în
vreme ce al ii aduceau în goan g le i cu ap .
Floris i Adrien se aplecar ca s î i aprind
omoioagele de paie. Chinezul i cazacul îi
imitar . Baptistine izbucni în râs.
Oh, Floris, d -mi s beau, mi-e sete!
Taci i ine-te bine! o sf tui Floris
îmboldindu- i calul s intre în mijlocul hergheliei
care necheza asurzitor.
Era i timpul. Dala funerar începea s se
mi te.
It’s thern! It’s them!44 zbier colonelul
Bumberton i indu- i aiurit din cavou chipul i
musta a zbârlit .
Vacarmul cailor i al incendiului îi acoperea
43 Fir-ar s fie, foc la grajduri! Foc la grajduri!
44 Ei sunt! Ei sunt!
- 355 -
îns vocea. Cei patru prieteni nir afar din

grajd purta i de v lm agul cailor în galop.
Help! Help!45 strigau de zor Floris i Adrien
dându-se drept solda i englezi pe care incendiul
i-ar fi prins în untru.
Urma i de Feodor i Li Kang se îndreptau glon
spre magazie f ca cineva s se gândeasc s
opreasc , herghelia în mijlocul c reia galopau.
Baptistine se sim ea minunat. Ag at de coama
calului, i se p rea c zboar . Îl b nui, mai mult
decât îl v zu, pe Floris c azvârle t ciuni în
interiorul urei. Dou omoioage de paie aprinse
picar drept pe capacul unor butoaie de lemn.
Feodor, Li Kang i Adrien, care c reau în rând
cu ei, se descotorosir în acela i fel de t ciunii
lor, care incendiar instantaneu paiele din ur .
Baptistine sim i cum Floris, cu mâinile de-acum
libere, o strângea la piept. Numai c , în loc s o
trezeasc , aerul r coros al dimine ii o ame ise
înc mai dihai. Întoarse capul i începu s râd
cu sughi uri. Ag at de coburi, Georges-Albert
avea o mutri irezistibil . Baptistine vedea ca
prin cea solda i englezi alergând bezmetic care
încotro, cu urlete pe care nu le deslu ea. Era
nespus de caraghios s -i prive ti cum se arunc
pe burt la p mânt.
Fire in the barn! The gun powder’s going to
blow up!46
Run! Let’s get out of here!47
45 Ajutor! Ajutor!
46 Arde ura! Praful de pu o s explodeze!
47 Fugi i! S ne dep rt m de aici!
- 356 -
Purtat în galop nebun, Baptistine era mai

fericit ca oricând. Îmboldindu- i întruna calul,
Floris trecea ca o furtun printre corturi,
rupându-le sforile, doborând sentinele i ofi eri
care alergau la arme. În urma lui r sunau r zle
focuri de muschet . Alertat de tot acel vacarm,
Ducele de Cumberland se precipit afar din
cortul s u.
Hei! Hei! Salut Willy! strig Baptistine în
culmea entuziasmului.
Furios, Floris îi astup gura cu palma. Prin ul
cu ochii mari. Sold elul acela englez atât de
bizar echipat îi amintea st ruitor de cineva
anume.
After them! After them!48 url ducele venindu-
i în fire.
Câteva „vestoane ro ii” încercar s le taie
calea. Dând pinteni calului, Floris, îi oblig s
sar peste o c ru .
They are jour of them! They are geting away!
The girl! The girl!49 vocifera Cumberland undeva
departe, în urma lor, când deodat bubui o
prasnic explozie de parc cinci sute de tunuri
ar fi tras laolalt . Suflul neomenesc al ciclonului
tur pur i simplu corturile cu ocupan i cu
tot. Baptistinei i se p ru c p mântul se despic
în dou , ca un crater de vulcan. O lucire
orbitoare împurpura cerul. Baptistine se sim i
smuls din a, în vreme ce o ploaie de fl ri se
48 Dup ei! Dup ei!
49 Sunt patru! Ne scap ! Fata! Fata!
- 357 -
ab tea în jurul ei. Pulber ria englezilor s rise în

aer.
***
Clopotele b teau asurzitor. Baptistine ar mai fi
vrut s doarm , dar cu tot acel vacarm nu era
chip. Î i mi întâi degetul mic, apoi se întinse
cât era de lung , cum îi era obiceiul diminea a la
trezire. În sfâr it, într-un târziu, se hot rî s
deschid ochii. Razele soarelui aflat de-acum sus
pe cer o orbir .
„Ce zi frumoas !” î i spuse ea.
Era bine, era cald. Lungit în iarba fraged i
soas de mai, Baptistine, se ridic într-un
cot, dar se pr bu i la loc, sfâ iat . Capul i se
învârtea i o durea îngrozitor. Câteva sughi uri o
urar , apoi sim i c cineva o apuc de mân .
Un!... Georges-Albert... unde... unde... sunt
ceilal i? murmur ea.
Maimu ica f cu semn c habar n-avea i o
îndemn s priveasc spectacolul fioros care li se
înf a dinaintea ochilor. Tân ra fat se trezi ca
prin farmec din aburii be iei. Î i aminti de
cumplita explozie i î i în bu i ip tul de groaz .
La câ iva metri de ei nu se auzeau decât gemete,
nu se vedeau decât trupuri mutilate, sfârtecate
de oc, ag ate prin copaci ca ni te p pu i
dezarticulate, cai în agonie nechezând sfâ ietor,
cu bur ile spintecate.
- 358 -
My God? My God!50 se ruga un „veston ro u”

lungit nu departe de Baptistine.
Pu in câte pu in, fumul i praful începeau s se
împr tie. Deja se organiza salvarea r ni ilor.
Baptistinei i se p ru c recunoa te în zare silueta
lui Cumberland, împ ind ordine.
„Repede... repede... s fugim pân nu apuc s
ne recunoasc !” p rea s spun cu gesturi
elocvente Georges-Albert.
Baptistine se ridic cu greu în picioare. O durea
întreg trupul. Georges-Albert îi întinse o c ciul
mi oas culeas de lâng un cadavru. Baptistine
i îndes sub ea pletele lungi care o d deau de
gol. Câ iva solda i englezi, n uci i de violen a
ocului, se ridicau la rândul lor de jos.
Cl tinându-se ca be i, nici n-o v zur pe tân ra
fat . Aceasta îi c uta cu privirea pe Floris i pe
Adrien. Un „veston ro u” lat în umeri, cu vesta
sfâ iat i cu spinarea sângerând , p rea s
semene din spate cu Feodor. Baptistine îi opti
abia auzit numele. Englezul cât un munte se
întoarse spre ea. Avea doi ochi alba tri rotunzi i
absen i. V zut din fa nu mai sem na nici pe
departe cu cazacul. De undeva din apropiere
sunau goarnele i r iau tobele. Înt ririle
olandeze veneau în ajutorul alia ilor lor. Era
momentul ca eroii no tri s se eclipseze discret.
Baptistine îl lu de l bu pe Georges-Albert i
alerg pe cât de iute îi îng duiau cizmele cu mult
prea mari, spre p durea vecin . Odat trecu i de
50 Dumnezeule? Dumnezeule!
- 359 -
liziera ei, nu-i mai putea vedea i deci prinde,

nimeni. Alergau în zig-zag printre copaci,
izbindu-se de crengi i înaintând orbe te, f a
ti încotro se îndreptau. Dup câteva minute,
Baptistine, se pr bu i epuizat înd tul unui
tufi . Georges-Albert î i duse un deget la buze.
Vuietul canonadei reîncepuse. De undeva din
apropiere se auzi un tropot de cai. Baptistine i
Georges-Albert se pitir printre crengile stufoase.
Un escadron englez trecu în galop la un pas de
ei.
Goddam! Damned Frenchmen! bomb neau
„vestoanele ro ii”.
1
247
Baptistine îi a tept s se dep rteze i tocmai

se preg tea s se ridice din ascunz toare când
Georges-Albert o trase de mânec . Pe urmele
cavaleri tilor venea o companie de infanteri ti cu
baionetele preg tite pentru atac. Baptistine
tocmai se întreba dac to i ace ti solda i erau
trimi i în c utarea ei, când strig tele, focurilor de
arm i vaierele izbucnite la doar câ iva metri de
ea îi d dur de în eles c erau deta amente de
rezerv , aruncate în lupt împotriva bateriilor
franceze.
Oh! Georges-Albert, asta înseamn c ne
afl m în p durea Barry! S rmanii de ei! opti
Baptistine ascultând împu turile.
„Cei doi prieteni o luar din nou la fug
- 360 -
sându-se mâna i de instinct. Baptistine nu tia

dac era preferabil s se îndep rteze ori s se
apropie de artileria francez . Ghiulelele sfârtecau
copacii în mii de buc ele, br zdau p mântul i îi
împro cau cu rân .
„Acum s vedem pe unde scoatem c ma a!”
gândi Georges-Albert.
Se aflau prin i între dou focuri. Dac , f ceau
cale întoars , se pomeneau din nou în tab ra
englezilor; dac mergeau înainte, riscau s fie
cel ri i de artileria francezilor. i a a gloan ele
cite le uierau pe lâng urechi. Proiectilele se
rostogoleau la picioarele Baptistinei într-o jerb
de fl ri portocalii. Deodat r sunar strig te
urmate de semnale de trompet .
Baptistine i Georges-Albert nu în elegeau
despre ce anume putea fi vorba. Neîncrez tori, se
ascunser din nou pe burt , lâng un l st ri .
Bateria francezilor, abil camuflat în p dure de
tre Maurice de Saxa, îi f cuse harcea-parcea pe
englezi care sunau precipitat retragerea. Grupuri
de r ni i f ceau cale întoars , sus inându-se unii
pe al ii. Instinctul de conservare se manifesta
mai presus de voin a Baptistinei, f când-o s
tremure ca varga. Un englez cu burta spintecat
de gloan e se pr bu i horc ind, la trei pa i de
tân ra fat . Aceasta voi s -i sar în ajutor. Inutil.
Soldatul murise.
Vai! Georges-Albert... ce groaznic este
zboiul! murmur Baptistine cu ochii în lacrimi.
Maimu ica o mângâie afectuos pe cap. Apoi îi
- 361 -
cu semn c fugarii plecaser . Trebuia s profite

de ocazie.
i reîncepur fuga nebuneasc . Acum p durea
rea pustie. Baptistine nu tia dac s se
bucure ori dimpotriv , s se sperie. Oricum, nu
se mai z rea nici un picior de englez. Tân ra fat
respir u urat . Îi era cald i î i suflec mânecile
ii zdren uite. În fa a lor se deschidea o
poian imens , plin cu margarete i maci. O
privighetoare î i exersa de zor trilurile. La cinci
sute de metri se z reau acoperi urile unui sat.
Totul respira un aer de lini te i pace de parc
zboiul ar fi fost la mii de leghe dep rtare.
Fermecat de tihna paradisiac a locului,
Baptistine se plec s culeag câteva flori. În
schimb, Georges-Albert î i rotea suspicios
ochi orii. Acea brusc acalmie nu-i mirosea a
bine. Pres rat cu câ iva copaci r zle i, un vârf de
deal te împiedica s vezi ce anume se afla la est
de poian , în vreme ce la vreo sut de metri spre
vest priveli tea era astupat de o costi înalt
de vreo treizeci de picioare. Nu departe de ei
privirea ager a lui Georges-Albert descoperi între
crengile unui arbore uria un ad post pentru
vân tori. Coco at la dou zeci de picioare
deasupra solului, p rea neocupat. Georges-Albert
o târî cu de-a sila pe Baptistine într-acolo. În
aceea i clip , în imediata lor apropiere, r sun
sinistru un r it de tob . Cei doi prieteni
apucar s traverseze în goan poiana, când de
dup deal se ivir , în pas caden at, un
- 362 -
deta ament de „vestoane ro ii”. Georges-Albert î i

terse fruntea cu dosul l bu ei. Baptistine se
ca cât ai clipi în copac. Din fericire, inele
groase de fier, împlântate din loc în loc în treptele
pate în scoar a trunchiului, facilitau
escaladarea. Împins de la spate de groaza care
face minuni, Georges-Albert sui i el. Se
strecurar gâfâind în refugiu i închiser
precipitat u a care de-abia se inea în balamale.
Menit s ad posteasc trei pân la patru
durari, coliba era destul de înc toare. Dou
scânduri puteau sluji drept mas ori drept pat,
Destinat pândei vân torilor, o ferestruic de un
lat de palm era t iat într-unul din pere i.
Georges-Albert i Baptistine se apropiaser , cu
precau ie de ea. Perspectiva era grozav . De i
nesigur, pentru ei ad postul însemna totu i o
binecuvântare.
Cred c ne afl m foarte aproape de Fontenoy!
murmur Baptistine.
Georges-Albert încuviin din cap i îi f cu
semn s tac . Vestoanele ro ii înaintaser cam
pân pe la jum tatea poienei. Deodat se oprir .
Din râpa de dincolo de costi , g rzile franceze,
în irate pe patru rânduri, nir i le t iar
calea. Cele dou armate se imobilizar fa -n
fa . Baptistine î i înfipse unghiile în palm . Câte
o mie de oameni din fiecare tab se pândeau cu
inima b tând nebune te.
Cinstit-cinstit, Georges-Albert, ce au de gând
fac ? opti Baptistine mijindu- i ochii.
- 363 -
Un ofi er pe care îl întrez rise în anturajul

ducelui de Cumberland se deta din masa
solda ilor englezi.
Oh! este mylord Charles Hai! Willy îi spunea
Charlie! Numai de nu ne-o fi v zut urcând aici!
gemu Baptistine.
Fireturile englezului scânteiau magnific în
soare. Militarul habar nu avea de Baptistine. Cu
rbia împins trufa înainte, schi câ iva pa i.
„Charlie sta este «crazy»51 de-a binelea!
«French-ii»52 or s -l împu te!” î i spuse Georges-
Albert care în doar dou zile prinsese din zbor
câte ceva din limba lui Shakespeare.
Baptistine îl strânse febril de l bu .
Domnilor din garda francez v revine
onoarea de a deschide focul! strig cu voce
puternic mylord Charles Hai, într-o francez
impecabil , salutând ca la parad .
Baptistine î i înfund pumnul în gur .
Emo ionat ca la teatru, îi venea s plâng .
Întoarse capul spre stânga. Comandantul francez
înaint la rândul lui. Baptistine îi admir calmul
cu care î i scotea tricornul ca s întoarc
englezului salutul, cu tot atâta polite e cu cât îi
fusese adresat.
„Ia te uit ! Ia te uit ! îl cunosc pe individ, este
contele d’Anterroches, m r sf a deseori cu
dulciuri, odinioar , la Versailles!” chicoti
Georges-Albert.
51 Nebun.
52 Francezii.
- 364 -
Oh! Taci din gur ! Vai ce fericit sunt, iat ,

iat în sfâr it... frumosul r zboi! opti Baptistine
pleznindu-l în glum peste gur .
Domnilor englezi, noi nu tragem niciodat
primii! Trage i voi în iv ! strig mândru domnul
d’Anterroches, care primise ordine precise din
partea Mare alului de Saxa.
Baptistine ar fi vrut s poat aplauda. Ofi erul
francez î i repuse tricornul pe cap i se realinie
cu regimentul s u. Mylord Charles Hai d du un
ordin scurt. Englezii ridicar armele la ochi. În
colivia lor, Georges-Albert i Baptistine se
aruncar instinctiv pe burt . Vestoanele ro ii
traser pe rând patru salve zdravene, apoi
izbucnir în urale victorioase.
ucit de întors tura evenimentelor,
Baptistine privi din nou prin ferestuic i scoase
un ip t îngrozitor. Dac începutul fusese nespus
de frumos, urmarea se dovedea cumplit . Peste
ase sute de solda i francezi z ceau în poian ,
care mor i, care grav r ni i, horc ind în iarba
gras . Pu inii supravie uitori se retr geau în
dezordine din calea englezilor, l sând balt
disciplina i sim ul onoarei.
Ce oroare! Ce oroare! hohotea Baptistine.
„Ehei, mititico, i-ai cam stricat p rerea despre
frumosul t u r zboi!” oft Georges-Albert l sând-
o s î i pun capul pe um rul lui i mângâind-o
rinte te.
Siguri de victorie, englezii se regrupau cu
repeziciune, trimi ându- i toate rezervele înainte.
- 365 -
Întrucât dispuneau de pu in muni ie, aveau

ordin s profite de bre a creat i de deruta
adversarului ca s str pung cât mai repede
liniile franceze. Din ascunz toarea lor, Georges-
Albert i Baptistine vedeau cu disperare cum
coloana englez se îngro a întruna, respingea
cavaleria francez , spulbera infanteria i înainta
ca un berbece uria , dând impresia unei puteri
irezistibile, pe care nimic n-o mai putea st vili.
Capitolul XXI
Adev rat c b lia este pierdut , domnule

mare al? întreb politicos regele care asista la
desf urarea cvazicatastrofal a opera iunilor.
Pierdut ? cine este tic losul care a cutezat s
spun a a ceva Majest ii Voastre? url Maurice
de Saxa sosind la locul numit „Justice d’Antoing”
în areta lui de os tras de un cal.
Ministerul nostru de r zboi ne-a comunicat
foarte curând va suna retragerea! spuse Prea-
Iubitul uitându-se ironic spre contele
d’Argenson53.
G rzile franceze au avut ordin s nu trag
anume ca s îi lase pe englezi s înainteze! De-
abia de-acum înainte vor ie i la atac trupele
noastre ascunse în tran ee! replic Maurice de
Saxa.
Ofi erii Statului Major se privir consterna i.
53 Contele de Argenson: ministru de r zboi. Marchizul de Argenson: ministrul afacerilor externe.
- 366 -
Unde se mai pomenise asemenea tactic ? Nu mai

înc pea nici o îndoial ! mare alul î i pierduse
capul i, o dat cu el, b lia. Cam a a gândeau
i la Fortune i c pitanul de Gastagnac care
aveau onoarea s urm reasc opera iunile de pe
acela i deal unde se afla i regele.
„Unde o fi Baptistine?... unde o fi Baptistine?”
se fr mânta Ernaudan, ros de îngrijorare.
i totu i, cu numai câteva clipe în urm , dup
miraculoasa explozie a pulber riei, toat lumea
crezuse c partida este deja câ tigat .
„S fi fost oare isprava co carilor no tri?” se
întreba regele scuturându- i de praf tunica i
tricornul Tirul artileriei engleze se apropia
amenin tor. Ghiulelele inamice se rostogoleau
pân sub copitele calului lui Ludovic al XV-lea.
Majestatea Voastr ar trebui s se
ad posteasc ! îl sf tui acru ministrul de r zboi.
Era ceasul unul al dup -amiezii. Soarele
dogorea la r spântia cerului.
S sun m retragerea, Sire, insist contele
D’Argenson, altminteri Majestatea Voastr risc
fie prins în capcan !
Ia mai tac i gura! bomb ni Maurice de Saxa
pornind înapoi spre câmpul de lupt . Nu v fie
team , Sire, i nu da i ascultare acestei cobe!
V urez mult noroc, domnule conte! r spunse
regele...
Maurice de Saxa zâmbi. Ludovic al XV-lea i se
adresase cu titlul de conte. Era semn bun.
Haide i, bravii mei solda i, s d m înc o
- 367 -
lovitur m iastr ! strig mare alul.

Ura pentru marele Maurice! Ura! Tr iasc
regele! r spunser oamenii într-un glas.
Mânat de o inspira ie subit , Ernaudan de
Gastagnac desc lec i se apropie de rege.
Rog pe Majestatea Voastr s îmi îng duie s
particip la ofensiv ! spuse tân rul cavaler
salutând ceremonios cu tricornul s u.
În orice alt împrejurare, demersul gasconului
ar fi p rut dintre cele mai vulgare. S îndr zne ti
adresezi din proprie ini iativ cuvântul
Majest ii Sale f s fi fost întrebat era culmea
necuviin ei. Dar în vânzoleala de la „Justice
d’Antoing” eticheta nu mai conta.
Regele îl privi i zâmbi pl cut impresionat de
curajul lui.
Du-te, c pitane, du-te s î i meri i pentru a
doua oar galoanele! rosti Ludovic cu glas tare.
Ernaudan de Gastagnac salut din nou i se
întoarse pe c lcâie gata s plece, când, deodat ,
regele îl inu în loc prinzându-l de mânec .
Nu te arunca în lupt ... Mai bine cat-o pe
domni oara de Villeneuve... opti Ludovic dup
ce se asigur c nu îl aude nimeni altcineva.
Ernaudan de Gastagnac încuviin din cap.
Porunca regal se potrivea de minune cu
propriile sale inten ii. Tân rul c pitan s ri în a
i se dep rt în galop, urmat îndeaproape de La
Fortune care bodog nea de zor, socotind cu
deplin temei c r zboiul era infinit mai agreabil
privit de departe, de pe colina regal .
- 368 -
Înnnnnaaaainte! trecea din gur în gur

îndemnul ofi erilor.
Trupele odihnite, camuflate de Maurice de Saxa
la Barry i Antoing, porneau la atac.
Greoaia „coloan ” englez nu se a tepta la acea
surprinz toare revenire. Prins între dou focuri,
ca într-o menghin ucig toare, nu mai avea
sc pare. „Cle tele de crab” al armatei franceze se
închidea asupra inamicului.
„Oh! Inimioar ... Inimioar ... unde-mi e ti?”
murmur regele, palid i crispat, în vreme ce
contempla m celul prin ochean.
The frenchmen are counterattacking! 54
We’re running out of ammunition!55
They have us encircled!56
It’s a trap!57 urlau „vestoanele ro ii”.
De i Baptistine i Georges-Albert nu pricepeau
strig tele englezilor, intuiau totu i c ceva nu era
în ordine în tab ra inamicului a c rui „coloan ”
se disloca în mare vitez .
Baptistine se ag de o bârn . Ascunzi ul se
cl tina ca la cutremur.
e caut i i i ngl zul sta împu it? morm i
de afar un glas dogit.
O hi tot un chiulangiu ca noi! replic o alt
voce la fel de necioplit .
Baptistine privi îngrozit spre u . Doi dezertori
francezi, c rora nici prin cap „nu le trecea s î i
54 Francezii cotraatac !
55 Nu mai avem muni ie!
56 Suntem încercui i!
57 Este o capcan !
- 369 -
ri te pielea în îmbulzeala din poian , deschiser

a i, dând cu ochii de Baptistine, se aruncar
asupra ei. Tân ra fat încerc s îi izbeasc cu
picioarele dar fl ii o ineau cu putere. Unul
dintre ei o strânse de beregat ca s îi în bu e
ipetele, pe când cel lalt o lega fedele cu o
sfoar . Curajos, Georges-Albert s ri în ap rarea
prietenei sale.
Macac nenorocit! se strâmb unul din
indivizi, cre ca o oaie i scuturându- i mâna
însângerat de din ii ascu i ai maimu oiului, se
repezi s îl strâng de gât. Georges-Albert o tuli,
îns prin ferestruica ascunzi ului i se ascunse
printre crengi.
Dar... în... ce... ta... i... s... înt... fran... ca...
voi... se c zni s bâiguie Baptistine.
Dac -i t iem limba poati s potole te! mârâi
Cre ul.
Mai ghine-i lu m gâtul! replic cel lalt, spre
groaza Baptistinei.
Cre ul îi înfund o cârp murdar în gur .
B ! uite-n’coa la nen’tu! Îl luam cu noi i
dup e s’o g tat bâlciul zi em c l-am f cut
prizonier! spuse el.
Avea obrazul plin de cicatrici i dup toate-
toate, tr snea i a usturoi.
D’ap i nu-i r u, cum zi i! Om c ta chiar i
o medalie. Acu’ s -l v z p brigadier, de’o mai ave
curaj s spuie c’om dezertat! aprob cel lalt.
Da, b , numa c dac’ ro ii s’ntorc ’at
iar , cum ajungem acas’? se întreb cel care
- 370 -
mirosea a usturoi, dup toate aparen ele,

„creierul” echipei.
Deh! a a-i! M i s hie, s -l t iem! propuse
cel lalt sco ând la iveal ditamai cu itul.
Înc o clip i avea s îi talie gâtul. Disperat ,
Baptistine începu s se zbat . Tot
contorsionându-se, îi c zur din buzunare câteva
monezi. Cre ul se repezi ca un uliu i le culese de
pe jos.
Io-te! Is boga i englezii tia! Las’ c ’te fac eu
stuche ti t t, nicule. Ia-n s videm se mai
ascunzi tu! mârâi „creierul” cu gândul la averea
pe care ar putea-o descoperi la prizonierul s u.
Pe jum tate sufocat de c lu , Baptistine sim i
cu scârb cum degetele soldatului scotocesc prin
buzunarele vestei i pantalonilor ei. B rbatul o
pip ia i o întorcea pe toate p ile. Într-un târziu
i b mâna între picioarele ei i i-o trase
înd t ca fript.
Ei, e-i? ai g sit eva? îl întreb ciracul lui.
B ... ... Englezii tia... n-au... te pomeni c
le-o taie? Aracan de ei! se bâlbâi Cre ul privindu-
i n ucit tovar ul.
Se tot îndruji acolo? Te-ai prostit? întreb
cel lalt apropiindu-se.
Dai... i... mi... dru... mul... s... înt... fem... se
znea Baptistine s articuleze.
e zi e mucosul?
Miorl ie cum c-ar fi mui re!
Cel lalt o pip i i el pe Baptistine între picioare.
Baptistine se cutremur . Mai iste decât Cre ul,
- 371 -
al doilea dezertor sfâ ie c ma a i vesta fetei.

Ei, dr ie, îi chiar fomeie! murmur Cre ul
admirându-i sânii tineri i elastici.
Baptistine respir u urat . Compatrio ii ei
aveau s îi dea drumul. Avea s le explice totul
i...
Deodat , Baptistine observ c cei doi se
privesc cu în eles. O întinser pe spate, pe una
din scânduri.
Dac -i prad de r zboi, ap i e mai st m?
Care în epe? întreb Cre ul.
Baptistine se nelini ti, presim ind o nou
primejdie. Ce voia s însemne asta? De ce nu o
dezlegau? Ru inat de goliciunea ei, încerc s se
ridice de jos i s se întoarc cu spatele la cei doi
dezertori. Ace tia o priveau obraznic râzând
hulpav în timp ce sub ei, în poian , vacarmul
tunurilor i vuietul infernal al galopadelor se
înte eau.
S-o juc m la zaruri! propuse împ ciuitor
Cre ul i, ridicându-se de jos, scoase la rândul
lui cu itul.
Îngrozit de moarte, Baptistine se zb tea cu
disperare pe scândur .
O s i vie i ie rândul mintena . Cât ai zâ e
pe te am i ispr vit, îl consol Cre ul pe
tovar ul s u.
Apropiindu-se de Baptistine îi t ie dintr-o
singur mi care sfoara de la glezne. Fata încerc
îl izbeasc cu picioarele. Cei doi mizerabili îi
imobilizar câte un genunchi. Cu alt lovitur de
- 372 -
cu it, Cre ul îi smulse nasturii de la pantaloni i

sfâ ie cu brutalitate stofa acestora. Baptistine
mase într-o c sub ire care mai mult
dezgolea decât acoperea superba ei feminitate.
Dezertorii gâfâiau.
Haide, frumoaso, o âric de viol prinde ghine
oric rei fete! morm i Cre ul aruncându-se peste
ea.
Viol? Ce-o fi însemnând asta? se întreb
Baptistine împotrivindu-se din r sputeri
derbedeului care o izbi cu easta de scândur .
Ame it de lovitur , câteva clipe avu senza ia c
se afl pe vapor. Totul i se învârtea pe dinaintea
ochilor.
Iertare!
Nu f eam ni i un r u!
Vroiam s pitre em i noi o âr ! r cneau
tic lo ii.
Doi pumni de fier îi strângeau de beregat
ciocnindu-i cap în cap.
Eliberat din gre oasa îmbr are a
dezertorului, Baptistine gemu înceti or.
La ilor! Animalelor! tun o voce prea bine
cunoscut .
Drept r spuns se auzir dou urlete prelungi.
Baptistine deschise ochii. Cu câteva lovituri de
cizm aplicate, într-un loc delicat, Ernaudan de
Gastagnac i La Fortune îi azvârlir în gol pe cei
doi dezertori.
Baptistine se ridic anevoie. Îi tremurau
picioarele. Observ c Georges-Albert îi rupsese
- 373 -
lu ul. Maimu oiul zâmbea cu îngâmfare i î i

lovea pieptu ul cu pumni orii, ca s îi dea de
în eles c îi salvase o dat mai mult via a.
Oh! dragul meu Georges-Albert, ce m-a face
tine? opti Baptistine mângâindu- i
prietenul.
„Nu tiu, z u!” gândi Georges-Albert în sinea
lui.
Baptistine se apropie de Ernaudan. Acesta
întoarse pudic capul, z cit de str lucirea
sidefie a pielii acoperite sumar de c a în
zdren e.
Oh! Doamne, ce groz vie! opti Baptistine
privind prin ferestruic .
Înduio at, Ernaudan o cuprinse pe dup umeri
i îi culc frumosul c or blond pe um rul s u.
Nu tia dac acel geam t se referea la cei doi
mizerabili care z ceau cu easta sf râmat la
dou zeci de picioare sub ei, sau la cadavrele
solda ilor francezi i englezi amestecate de-a
valma în poiana înflorit ca într-un macabru bal.
Fug rite de cavaleria francez , „vestoanele ro ii”
teau în retragere.
Ce fioros este r zboiul, Ernaudan! hohoti
Baptistine cople it de un plâns nest vilit.
Um rul tân rului c pitan oferea un reazem
agreabil. Baptistine î i spuse c n-avea de ce s
se ru ineze de reac ia ei. Ernaudan începea s se
obi nuiasc s o vad dând ap la oareci.
Oooh! cât sunt de nefericit ... m-am... m-
am... s t... turat... de toate astea... de r zboaiele
- 374 -
lor... de luptele lor... de toate pove tile lor...

vreau... a... a... acas ! hohotea Baptistine, la un
pas de criza de nervi.
micule... scumpa mea... nu ai de ce s te
mai temi... am sosit la timp... înainte... înainte ca
ace ti indivizi s apuce s î i împlineasc
delegea... murmur Ernaudan leg nând-o ca
pe un copil.
Auzi colo, scârbo enie! S fac asemenea
murd rii unei domni oare atât de dr gu e ca
dumneavoastr ! tii ce, c pitane, eu unul le-a fi
iat chestiile i i-a fi obligat s i le m nânce!
spuse La Fortune tr gând cu coada ochiului spre
Baptistine.
P rerile tale nu intereseaz pe nimeni! îl
repezi enervat Ernaudan. Mai bine du-te afar i
stai de veghe!
Afar ? Doar n-oi fi maimu , c pitane, s
stau coco at pe crengi! se indign La Fortune.
„Mare dobitoc, cavaleristul sta! Auzi la el! N-
are pic de tact!” î i spuse Georges-Albert,
deschizând u a ubred a refugiului. Amândoi se
instalar de bine de r u pe câte o treapt s pat
într-o creang uria . N-aveau nici un chef s
coboare i s participe la vân toarea de englezi.
La Fortune î i scoase pipa din buzunar i începu
mursice scuipând din când în când o zeam
negricioas . Georges-Albert î i ridic ochii spre
cer.
„Cât vulgaritate!” se indign pe bun dreptate
delicatul animal.
- 375 -
Vai! Ern... Ern... audan, oare ce vroiau de la

mine acei solda i? continua s hohoteasc
Baptistine, pisicindu-se la pieptul tân rului
pitan.
Din ce în ce mai congestionat la fa i mai
încurcat, acesta nu cuteza s se mi te. Baptistine
habar nu avea cât de irezistibil r mânea în orice
împrejurare. Înainte de toate era femeie, o femeie
înzestrat cu toate atr toarele defecte i
ispititoarele farmece ale Evei. Ernaudan o privea
cu inima b tând nebune te. Era atât de
seduc toare cu pletele-i lungi aurii rev rsate în
valuri pe umeri...
Oh! scumpa mea, brutele acelea vroiau s ...
profite de tine... dar... hâm... m micule... acum
te sim i mai bine, da? bâigui Ernaudan,
st pânindu-se cu greu s nu ia locul dezertorilor
francezi.
Da... da... cred c da... r spunse Baptistine
tergându- i nasul de tunica devotatului ei
cavaler.
Bine, atunci... încearc s te îmbraci, scumpa
mea! opti Ernaudan, aplecându-se s ridice de
pe podea fâ iile împr tiate ale ve mintelor ei.
Stacojiu la fa , îi întinse f s o priveasc
resturile din ceea ce cândva constituise un
pantalon de soldat englez. Tân ra fat dârdâia. Îi
cl neau din ii, îi era foame, frig i somn.
Spaima cumplit prin care trecuse l sase urme.
i trase repede pe ea zdren ele, încercând de
bine de r u s i le încheie. Vesta nu mai avea
- 376 -
nasturi. Baptistine privi cu triste e g urile

mase în locui lor i se resemn s î i petreac
unul peste altul reverele.
Ce încânt toare e ti în inuta asta de sold el
englez... ar trebui s -mi poveste ti i mie cum ai
intrat în armat ! se str dui s zâmbeasc
Ernaudan.
Retreat! Retreat!58 r cneau în poian
vestoanele ro ii.
Baptistine se repezi din nou la ferestruic .
Cuprin i de panic , ultimii englezi o zbugheau
din fa a unui inamic zdrobitor i sigur de victorie.
Am câ tigat b lia, Ernaudan! se bucur
Baptistine întorcându-se spre prietenul ei.
Da, aproape, m micule... r spunse tân rul
cavalerist.
Era evident c pu in îi pas de ofensiva
Mare alului de Saxa!
I-ai întâlnit cumva pe fratele meu Adrien... ori
pe prietenii mei Feodor, Li Kang sau... pe...
marchizul de Portejoye?... întreb Baptistine
rostind anevoie numele lui Floris.
Nu... nu, Baptistine, n-am dat decât de
Georges-Albert al t u. De altfel el m-a recunoscut
pe mine. M-am pomenit c sare dintr-un copac
drept pe umerii mei. Am în eles pe dat c te afli
în mare primejdie... Tot el m-a adus pân aici...
bâigui tân rul c pitan apropiindu-se de
Baptistine i luându-i mâinile într-ale lui.
Era atât de emo ionat i de tulburat încât în
58 Retragerea!
- 377 -
clipa aceea ar fi fost în stare s ia bubuitul unui

tun de 38 drept acordurile unui clavecin.
259
Bravul meu Georges-Albert... suspin

Baptistine zâmbind.
Te iubesc, Baptistine... te iubesc ca un
nebun... strig pe nea teptate Ernaudan
cuprinzând-o în bra e... Fii a mea... fii toat a
mea...
Baptistine sim i c se învârte coliba cu el. Îi
venea s râd i s plâng în acela i timp. Se
sea într-o situa ie mai mult decât absurd .
Afar tunurile î i scuipau înc ghiulelele, ei se
aflau pe o insuli spânzurat între cer i
mântul acoperit cu mor i i cu r ni i care î i
deau duhul horc ind, iar Ernaudan îi vorbea
de iubire! I se p rea c într-o singur noapte
îmb trânise cu zece ani. Ernaudan se aplec
spre ea. Îi s rut buzele. Erau dulci, moi,
pl cute. i totu i, cu inima strâns , Baptistine î i
aminti de s rutul lui Floris, de acel s rut
tima , de acolo din clopotni , când pe buze îi
sese un gust s rat, ca al apei de mare.
„Nu te pot iubi, Ernaudan... nu pot... Floris este
cel pe care îl iubesc... îl iubesc pe Floris! L-am
iubit întotdeauna... întotdeauna... dintotdeauna!”
gândi Baptistine descoperind cu înfiorare
eviden a acelui teribil adev r.
Voi s se desprind de Ernaudan spre a-i spune
acel lucru când, deodat , u a refugiului zbur în
- 378 -
mii de nd ri. Baptistine întoarse capul. Din

prag o privea int Floris. Obrazul îi era plin de
sânge i c ut tura lui încruntat nu prevestea
nimica bun. Baptistine se smulse din bra ele
tân rului c pitan i alerg spre el. Privirea lui
distant , verde, enigmatic , o intui locului.
Precum v d, nu e chip s te lase omul
singur ! o ironiz Floris, tergându- i de pe
frunte sângele care îl orbea.
Dar... e ti... iar i r nit... bâigui Baptistine,
emo ionat c îl revede.
Sub privirea lui scânteietoare î i pierduse cât ai
clipi siguran a de sine. Se întoarse s caute o
bucat de pânz cu care s se acopere.
Nu care cumva s te atingi de c ma a ta, i-
a n-a mai r mas mare lucru din ea! uier
veninos Floris. Va s zic , draga mea, tu te
distrai cu... domnul cavalerist, iar noi te c utam
peste tot prin p dure, ca pro tii, f cându-ne
oarecari griji pentru soarta ta. Ce-i drept uitasem
ai obiceiul s te destr lezi pe ici-colo cu
unul sau cu altul... continua s o ia peste picior
cu r utate tân rul gentilom.
Baptistine observ abia atunci c Floris î i
lep dase vestonul ro u englezesc i purta din
nou uniforma de ofi er al Majest ii Sale.
Ei da! scumpa mea logodnic , lupta este
aproape pe sfâr ite i mi-am reluat locul printre
ai no tri, spuse Floris în elegând privirea ei
întreb toare.
Unde... unde sunt Adrien, Feodor i Li Kang?
- 379 -
se interes Baptistine cu gl sciorul timid.

Ia te uit , î i aminte ti de existen a lor... ei
bine, sunt pu in înnegri i de explozie, dar au
mas întregi, slav lui Dumnezeu. Deocamdat
îi fug resc pe englezi i totodat te caut pe tine.
Tocmai m desp isem de ei când, spre
ghinionul meu i al vostru, l-am z rit pe Georges-
Albert în acest copac. Am s vâr it grava
indiscre ie de a urca i a te deranja, prea iubita
mea logodnic ; nu tiam c te g sesc într-o atât
de galant companie.
Baptistine sim ea c se în bu e. Ar fi avut
multe s -i spun , dar Floris o intuia locului cu
ironia lui crud .
V în ela i, domnule de Portejoye, interveni
într-un târziu Ernaudan, foarte stingherit de
situa ia ambigu în care se g sea. Domni oara
de Villeneuve fusese atacat de doi dezertori
francezi când am avut fericirea s o eliberez din
mâinile lor!
Oh! felicit ri, scumpa mea. Va s zic i
violat pe deasupra! Ia te uit , poate c de data
asta ai s -mi vorbe ti despre Samson i Dalila,
sau poate despre Joseph i despre Putiphar, cu
obi nuita ta imagina ie nici nu m-ar mira... o
fichiui Floris.
Georges-Albert i La Fortune se ivir i ei tiptil.
Maimu ica s ri pe um rul lui Floris.
„A luat-o zdrav n pe bil !” morm i Georges-
Albert i sco ând o batistu din buzunar
bandaj cu ea fruntea st pânului s u.
- 380 -
Ascult -m , Floris, repro urile tale sunt

nedrepte! încerc s protesteze Baptistine.
Cu rea credin tipic feminin nu voia s
priceap motivul furiei lui. Doar pe tine Floris...
pe tine te... iu... începu ea, dar glasul i se frânse.
Voise s îi strige întreaga ei iubire, dar lipsit
de experien , nu î i d duse seama cât este de
greu s fii sincer, mai ales cu fiin a iubit i mai
ales de fa cu str inii. L capul în p mânt cu
un aer vinovat. Oricum, Floris nu era dispus s
asculte nimic. Tremura de mânie, abia
st pânindu-se s nu explodeze.
Ajunge! Ei, bine, da, m voi c tori cu tine,
spre nenorocirea mea. M voi supune
jur mântului f cut i îmi voi împlini datoria
moral , dar m car taci din gur , nu mai suport
aerele tale ipocrite de infam mironosi , mârâi
Floris printre din i împingând-o brutal la o parte.
Cât despre dumneata, domnule, te-am prevenit
cre tine te la Versailles i totu i m lovesc
pentru a doua oar de dumneata! Este prea mult.
Îmi vei da socoteal într-un loc ferit de ochii
lumii!
Cu pl cere, domnule, v stau oricând la
dispozi ie. Ve i primi martorii mei mâine de
diminea . Afla i totu i c am pornit în c utarea
domni oarei de Villeneuve la porunca expres a
Majest ii Sale Regele care era nespus de
îngrijorat de soarta ei i se temea c nu a i putut-
o salva! r spunse Ernaudan salutând-o pe
Baptistine. Dup ce îi servi acea s geat otr vit
- 381 -
lui Floris, se retrase demn, urmat de La Fortune.

Pl cut surprins , Baptistine î i st pâni cu greu
zâmbetul de satisfac ie. A adar, Ludovic se
gândise la ea chiar i aici, în toiul b liei. Floris
îi intercept zâmbetul dar se st pâni, strângând
pumnii.
Nu inten ionez s te escortez în halul sta.
Poftim haina mea i... încheie-te! se mul umi el
porunceasc pe un ton glacial.
„Cam are dreptate, este pe jum tate goal . Ar
putea s r ceasc !” îl aprob Georges-Albert.
„Sunt nebun ! i când m gândesc c eram cât
pe ce s m umilesc i s -i strig c îl iubesc! Nu!
Nici pomeneal ! îl ur sc! Îl ur sc cu datoria lui
moral cu tot, îl ur sc!” turb Baptistine în
vreme ce se întorcea cu spatele ca s î i scoat
zdren ele i s se îmbrace cu haina lui Floris.
Deodat se albi la fa , cuprins de o nou
ame eal , i se rezem de perete.
Ispr ve te cu comedia! Te previn c dac te
mai g sesc o singur dat cu un b rbat, v ucid
pe amândoi! i acum, urmeaz -m ! se r oi
Floris.
„De data asta exagereaz . Biata micu este pe
jum tate moart de oboseal . Asemenea aventuri
nu sunt de loc s toase pentru o domni oar !”
bomb ni cu mult bun sim Georges-Albert.
Baptistine î i în mândru capul i înfrunt
ochii verzi.
Te ur sc, Floris! Te dispre uiesc! Profi i de
sl biciunea mea! Refuz s m m rit cu un
- 382 -
asemenea tic los!... izbucni ea pe nea teptate, cu

obrazul palid i buzele vinete.
Floris ridic trist din umeri.
Nu profit de nimic, pur i simplu vei asculta
de ultima dorin a tat lui t u, a a c nu mai
spune prostii i hai s mergem!
Floris ie i din ad post i începu s coboare
treptele s pate în trunchi.
ine-te de inelele de fier! o sf tui el
moroc nos ridicând ochii spre ea.
Baptistine îl urm f o vorb . Privi o clip în
jur. P durea vuia de tropot de cai. Canonada se
stingea în dep rtare. Din înflorita poian
zb tea pân la ei un miros dulceag de sânge i
le uri. Roiuri de mu te bâzâiau infernal.
Îngre at , Baptistine ame i i î i pierdu
echilibrul. Floris abia avu timp s întind bra ul
i s o prind înainte de a se pr bu i în gol.
Pletele ei lungi i aurii îi tr geau capul pe spate.
Strângându- i cu grij la piept nepre uita povar ,
Floris continu coborârea pe care nu ar fi dus-o
la bun sfâr it f ajutorul lui Georges-Albert.
Ajuns jos, Floris o culc pe Baptistine pe
mu chiul moale, cât mai la o parte cu putin de
le uri. Cavaleri ti francezi treceau ca s geata pe
lâng ei, f s le dea nici o aten ie.
Georges-Albert, du-te i adu-mi ni te cai!
porunci Floris ar tând spre arm sarii care,
ma i f c re i, se învârteau bezmetici pe
câmpul de lupt . În graba lui de a o reg si pe
Baptistine, uitase s î i priponeasc propriul cal.
- 383 -
Floris se aplec deasupra tinerei fete. Ar fi vrut

poat deschide acea frunte înalt i
marmorean , ca s afle ce se petrecea înl untrul
ei.
„O fi oare amanta lor? S-a d ruit ea tuturor
acestor b rba i? Doamne, s fie ereditatea de
vin ?” mârâi el furios.
Suferea, dar gelozia lui nu sem na nici pe
departe cu aceea stârnit de Pauline ori de
împ teasa Elisabeta. Floris era r nit pân în
adâncul sufletului de pu toaica incon tient i
crud pe care o iubea ca un nebun f s
îndr zneasc înc s i-o m rturiseasc ... Ea nu
în elesese ce nem rginit disperare îl cuprinsese
dup explozie, când fusese la un pas s i piard
min ile la gândul c din vina lui se putea s o
seasc moart , desfigurat sau mutilat . Ca
întotdeauna, acum se c ia; în loc s o
bruftuluiasc , s-ar fi cuvenit s mul umeasc
Cerului pentru c o aflase, în via . Dar reac iile
lui nest pânite erau mai presus de voin a lui. O
dat mai mult îl invidia pe Adrien pentru firea sa
ve nic calm . Cuprinse în mâini capul
Baptistinei i o privi lung. Nu mai pricepea nimic.
Tremurase pentru soarta ei i când colo, o g sise
pentru a doua oar în bra ele acelui cavalerist!
Fusese sau nu violat de dezertori? Acest ultim
detaliu nu p rea s îl tulbure peste m sur .
Floris î i scutur nedumerit buclele negre.
Baptistine îl descump nea din cale afar ... î i
apropie buzele de pleoapele închise. Sufl
- 384 -
înceti or peste ele, dar genele nu clipir .

Baptistine p rea un biet copil nevinovat. i dintr-
o dat Floris avu intui ia c nici unul din ei nu se
desp ise pe de-a-ntregul de copil rie. Certurile
lor sem nau cu cele dintre fratele i sora de
odinioar . i raporturile lor nu aveau s se
schimbe decât atunci când aveau s î i apar in
pe de-a-ntregul ca b rbat i femeie. La acel gând
Floris se înfior .
„Baptistine... nesuferita mea... trandafirul
meu... floarea mea... vino- i în fire...” murmur
tân rul gentilom.
Floris îi potopi obrazul cu s rut ri p tima e,
îndr gostite, îi deschise vesta i o s rut pe gât i
pe piept. Deodat i se f cu fric , acel le in îi
rea prea lung. O culc la loc pe mu chiul
moale.
„S trecem la metode mai dure”, î i spuse el i îi
arse dou palme zdravene.
Brut ! brut ! url Baptistine p lmuindu-l la
rândul ei, cu suspect energie.
Uimit, Floris se întreb dac nu cumva î i
revenise din le in de o bun bucat de vreme.
Enigmatic , Baptistine î i feri privirea! Georges-
Albert tocmai se întorcea în spinarea unei
superbe alezane, inând de frâu un cal pag. F
o vorb , Floris o ajut pe Baptistine s se ridice.
Tân ra î i inea cu îndârjire ochii pleca i.
Te sim i în stare s încaleci? o întreb , cu
blânde e Floris.
Baptistine f cu semn c da. Floris î i împreun
- 385 -
mâinile într-un sc unel. Baptistine î i sprijini

piciorul de ele i Floris o în în a. Piepturile li
se atinser . Ochii Baptistinei fulgerar scurt,
aproape imperceptibil. Floris o strânse o clip în
bra e. Baptistine se înfior , i desprinzându-se
de el înc lec b rb te te, evitându-i o dat mai
mult privirea. Floris nu mai tia ce s cread . Se
întreba dac tot h duind pe coclauri nu
pierduse obi nuin a de a se purta cu codanele.
„Asta a cunoscut atâ ia b rba i... chiar prea
mul i... ar trebui s -i ridic poalele ca oric rei
fâ ne e...” morm i el înciudat, privind-o cum
rea în fa a lui.
Cei doi tineri i Georges-Albert traversar
poiana. Soarele tocmai asfin ea.
Nu te uita! o sf tui Floris.
Treceau pe lâng mormane de cadavre
însângerate. Groparii armatei le stivuiau unele
peste altele. Baptistine î i f cu vânt cu mâna.
Corbii cronc neau sinistru. Vulturii zburau în
cercuri tot mai strânse, rotindu-se tot mai
aproape de sol. Baptistine înainta f o vorb ,
cu inima strâns . Trecur dincolo de creasta de
pe care g rzile franceze porniser la atac
împotriva „vestoanelor ro ii”. Parc auzea glasul
colonelului d’Anterroches: „Domnilor Englezi, noi
nu tragem niciodat primii!”
i în bu i un geam t de oroare. De partea
cealalt a dealului se întindea un fost lan de orz
i de grâu, dintre satele Fontenoy i Antoing.
Floris î i apropie calul de al Baptistinei ca s
- 386 -
reasc cizm lâng cizm . În elegea ocul pe

care îl poate resim i cineva care nu a mai v zut
niciodat un câmp de lupt . i în locul acela
priveli tea era înc mai cumplit decât în poian .
Ar tura se preschimbase într-o clis de sânge i
carne de om.
Baptistine arunc o privire r cit spre caii cu
bur ile despicate, spre b rba ii de toate
na ionalit ile, cu m runtaiele rev rsate. Cei
ma i în via cereau ap . Unii dintre ei î i
strigau mamele. Tunurile r sturnate înc
fumegau. Ici-colo solda ii se gr beau s sting
incendiile. Observând c obrazul Baptistinei
tase o paloare ca de cear i c n rile îi
deveniser transparente, Floris voi s o ia în
bra e.
Las -m ... nu am nevoie de nimeni. i în nici
un caz de tine, care nu tii decât s m insul i
întruna!... se împotrivi cu trufie Baptistine,
respingându-l cu exagerat violen .
Pentru c e ti o... o vivandier ! replic Floris
exasperat.
Baptistine se preg tea s -i r spund cu aceea i
moned , când se auzi un strig t.
Floare-de-Mai! Libelul Albastr ! Pe pas rea
de aur cu perl de jad, gra ioasa zei galben v-
a ferit, dar nu i Li Kang al vostru!
În alte împrejur ri, Floris i Baptistine ar fi
pufnit în râs. Chinezul galopa ca un apucat
precedându-i pe Feodor i Adrien. Ajuns lâng
cei doi tineri trase brusc de frâie i î i opri calul.
- 387 -
Într-o mân inea jum tate din codi a lui i o

flutura disperat ca s îi arate Baptistinei ce
nenorocire p ise.
Lam Ascu it a t iat din mândra mea coad
de dragon pe care, ca un bun fiu al Cerului,
tocmai am recuperat-o de la poalele copacului
relelor inten ii!
Chinezul l crima de zor.
Eh, boierna ule, a adar al reg sit-o pe
micu a noastr st pân : Pe Sfântul Dumitru, a
fost o lupt frumoas ! morm i Feodor tr gându-
i zgomotos nasul.
Obrazul lui c tase înc vreo câteva cicatrice
suplimentare de care p rea mai mult decât
satisf cut.
Surioara mea scump , ce spaim am mai tras
din pricina ta! Floris era nebun de durere! În
sfâr it, iat -ne din nou împreun ! exclam
Adrien strângând-o cu tandre e la piept pe
Baptistine.
Aceasta î i furi privirea spre Floris care, de i
sim ea c ea îi fixeaz , întoarse capul într-o
parte.
„Iar s-au ciond nit!” gândi în eleptul Adrien.
„Mie, ca întotdeauna, nu-mi poveste te nimeni
nimic!” bomb ni în sinea lui Georges-Albert.
Baptistine se desprinse din îmbr area
fratelui s u.
Dar ce-a p it bietul Li Kang? Ce s-a petrecut
cu codi a lui?
O mare nenorocire, Libelul Albastr ! O mare
- 388 -
nenorocire, spre regretul etern al ve niciei f de

sfâr it! hohoti zgomotos Li Kang.
Hâm! S vezi, micu st pân , dup explozie,
Li Kang se leg na într-un pom ag at de
blestemata lui de codi . Pe Sfântul Stanislas,
„vestoanele ro ii” alergau spre noi, trebuia s -l
dau repede jos, explic Feodor mimând gestul
retez rii cu sabia.
Dar ar trebui s fie mai pu in disperat pentru
, tot c utându-te, dulce surioar , i-a reg sit
scumpa lui codi !
Baptistine zâmbi cu triste e. În elegea
dezam girea lui Li Kang. Î i b tu calul pe grumaz
ca s se apropie de al chinezului i î i s rut
afectuos fostul „perceptor”.
Dragul meu Li Kang, î i în eleg mâhnirea i
decep ia. Când cineva în care ai avut deplin
încredere î i în eal a tept rile, parc i se frânge
sufletul. tiu, am tr it i eu sentimentul sta.
Dar nu fi nec jit! Codi a ta o s creasc la loc,
ascult -m pe mine...
„M întreb la ce decep ie se refer ... dac e
cazul ca cineva s fie decep ionat, apoi acela sunt
eu!” gândi Floris. Stupefiat de atâta îndr zneal ,
se sim ea cuprins de porniri asasine.
Li Kang încet s se mai jeluie.
Libelula Albastr este delicat ca scutul de
lac negru i bun ca liliacul din Manciuria. S
afle c se poate bizui oricând pe pumnalul lui Li
Kang muiat în otrava p ianjenului r u
mirositor!... r spunse chinezul cu un surâs
- 389 -
blând.
Floris întoarse capul. Toate astea începeau s îl
scoat din s rite. Adrien apuc de frâu calul
Baptistinei i micul grup porni în trap s ltat spre
tab . Pe nea teptate, tân rul conte de
Villeneuve le f cu celorlal i semn s se opreasc .
Se apropia Regele. Înso it de Maurice de Saxa i
de principalii s i ofi eri, Majestatea Sa inspecta
câmpul de lupt . Din când în când se oprea,
strângea mâna solda ilor care f cuser dovada
unui curaj ie it din comun, felicita c peteniile,
încuraja r ni ii, alina cu o vorb bun suferin a
muribunzilor.
Frumoase mul umiri dup un asemenea
cel! exclam sarcastic Floris, sup rat pe
întreaga umanitate i îndeosebi pe monarhul
care f cea s bat inima Baptistinei. Aceasta îl
privea fascinat , pe Ludovic. Era frumos, tân r,
acoperit de glorie. Regele î i petrecu afectuos
bra ul pe dup umerii Delfinului.
Prive te, fiule, cu cât sânge se pl te te un
triumf! Sângele du manilor no tri este tot sânge
omenesc. Adev rata glorie este s evi i v rsarea
Lui.
La auzul binecunoscutului glas r gu it,
Baptistine sim i un gol în stomac. Georges-Albert
i sufl cu zgomot nasul.
„Oh! Ce frumos! Ce splendide cuvinte istorice!”
se smiorc i maimu oiul brusc emo ionat,
tergându- i ochii. Floris îi f cu semn s tac .
„Ei, asta-i acum! Nu mai are voie omul nici
- 390 -
car s fie patriot!” se bosumfl Georges-Albert.

Baptistine cercet cu aten ie suita regelui.
Ministrul de r zboi se înverzea v zând cu ochii
lâng o movilit de le uri cu gurile larg c scate
într-un ultim geam t mut. Ducele de Richelieu îl
privi ironic pe când îi întindea un flacon cu
ruri. Baptistine se rezem de Adrien. Tare ar
mai fi avut nevoie s respire i ea flaconul
deodat cu contele de Argenson.
„B rba ii sunt r i, fioro i, iar Floris e mai
tic los decât to i la un loc! Vrea s fac din mine
o sclav !” gândea ea privind la ceilal i curteni pe
care sinistra priveli te nu p rea s îi
impresioneze de fel.
Ah! Dar iat -i pe vitejii no tri prieteni,
domnule conte de Saxa. De n-ar fi fost explozia
lor, nu tim dac a i fi izbutit s v câ tiga i
lia! observ mali ios regele dând pinteni
calului ca s se apropie de Baptistine i de
înso itorii ei.
Floris i Adrien îl salutar pe monarh f s
descalece. Baptistine î i înclin capul f s se
sinchiseasc de nepolite ea cu care înc lca
eticheta înc lecând b rb te te. Ochii catifela i al
regelui o mângâiar în treac t.
Sire, aruncând în aer pulber ria englezilor,
ace ti domni mi-au f cut un imens serviciu.
Datorit lor au fost cru ate multe vie i omene ti,
dar Majestatea Voastr poate atesta c b lia s-
a desf urat conform planurilor mele i c
inamicul a c zut în capcana preg tit de mine!
- 391 -
replic orgolios frumosul Maurice, aruncând

ocheade Baptistinei pe care o recunoscuse de
îndat , în pofida ciudatului ei travesti.
Atest m, domnule conte, atest m! Nu te
nelini ti, posteritatea te va cunoa te drept unic
înving tor al b liei de la Fontenoy! încuviin
regele.
„Uite a a se scrie istoria! B lia lor de la
Fontenoy au câ tigat-o datorit mie i nimeni nu
o va spune niciodat !” bomb ni Georges-Albert,
ultragiat de nerecuno tin a oamenilor.
De undeva din spate se auzi tropot de cal.
Înso it, de zece „vestoane ro ii”, colonelul
Bumberton se opri înaintea regelui.
V aduc un mesaj din partea mylordului duce
de Cumberland, morm i Bumberton fulgerând-o
cu o privire c tr nit pe Baptistine.
Regele lu misiva, rupse sigiliile i parcurse cu
repeziciune textul.
Are haz englezul! murmur Ludovic, zâmbind
pe sub musta . Colonele, comunic Alte ei Sale
regale, ad ug el cu glas tare, c accept m i c
îi vom scrie curând cu propria noastr mân !
Colonelul Bumberton salut i s ri înapoi în
aua calului. Baptistine era aproape sigur c îl
auzise mârâind printre din i: „Lua-v-ar dracul de
fran uji!”
Regele pufni în râs i întinse scrisoarea c tre
Floris i Adrien.
Am dori unele explica ii, domnilor!...
Feodor se apropie cu o tor i o întinse
- 392 -
st pânilor s i. Baptistine se aplec peste um rul

lui Adrien ca s citeasc i ea.
„Sire,
gr besc s o felicit pe Majestatea Voastr
pentru str lucita sa victorie datorat , f
îndoial , admirabilei strategii a domnului mare al
de Saxa, dar i vicleniei domni oarei de Villeneuve
i a celor patru complici ai s i. O rug m pe
Majestatea Voastr s o asigure c scurta ei
trecere prin tab ra noastr a l sat o amintire de
ne ters. În a teptarea deosebitei pl ceri de a
învinge armatele Majest ii Voastre în viitoarea
campanie, o rog s ne acorde bun voin a de a ne
ridica imediat mor ii.
mân al Majest ii Voastre mereu fidel i foarte
loial inamic.
William August, duce de Cumberland,
Prin al Angliei”
„Oh, s rmane Willy! Ce complicat este totul!”

oft Baptistine cu mâhnire, chibzuind la necazul
pe care i-l pricinuise.
Regele asculta explica iile fratelui ei privind-o
cu ochi str lucitori.
... i astfel domni oara de Villeneuve i-a
comunicat ducelui de Cumberland un plan fictiv
al b liei Voastre, domnule Mare al, încheie
Adrien.
Maurice de Saxa î i frec satisf cut mâinile.
Eh! de-acum Majestatea Voastr nu-mi mai
- 393 -
poate repro a c am invitat-o pe domni oara de

Villeneuve la r zboi!
Baptistine ar fi jurat c Maurice de Saxa îi
cuse cu ochiul. Regele î i îmboldi calul i se
apropie de tân ra fat . O privi st ruitor. C rind
a, b rb te te, era frumoas ca zei a Diana.
Ceva în fiin a ei se schimbase, f când-o înc mai
tulbur toare i senzual ... sau poate de vin era
uniforma...
Baptistine observ c Floris i regele schimbau
o privire complice, ceea ce o puse în gard .
nuitoare se întreba, dac nu cumva se
amuzau pe seama ei.
Domnilor, ve i fi cu to ii r spl ti i pentru
curajul vostru, declar regele cu glasul lui
gu it. În ceea ce v prive te, domni oar de
Villeneuve, peste trei zile, pe 15 mai, vom oficia
toria voastr cu domnul marchiz de
Portejoye, de fa cu întreaga armat , cum se
cuvine unei eroine...
Era un ordin. Pe Baptistine o trecur fiorii.
Capitolul XXII
i la urm , am fost violat ! conchise, nu f

o anume satisfac ie, Baptistine.
Ooooh! Iisuse, Marie, Iosife... porumbi a
mea... porumbi a mea! gemu din r runchi Elisa,
sându-se s cad pe un sc unel.
s i dea seama de furtuna stârnit în
- 394 -
sufletul bietei b trâne, Baptistine se b cea cu

deliciu într-o cad cu ap cald . Elisa tocmai îi
sp lase pletele aurii i i le acoperise cu prosoape
fierbin i ca s i le usuce.
Nu-n eleg de ce te sperii a a. Nu e nici o
nenorocire s fii violat ... Cel pu in mie una nu
mi s-a p rut... în sfâr it, noroc c Ernaudan a
sosit la timp! continu Baptistine, ridicându-se
din apa plin de cl buc.
Misericordie, misericordie! plângea Elisa,
împietrit pe sc unel.
De fapt, ce înseamn asta? o întreb
Baptistine în vreme ce se tergea.
Ce... cum adic ? gemu b trâna guvernant .
Of, m plictise ti, draga mea,... cum adic ,
cum adic ... adic ce înseamn viol? Ce s-ar fi
întâmplat dac Ernaudan nu sosea la timp? Ai
idee ce mi-ar fi f cut tic lo ii ia?
trânei guvernante îi veni inima la loc. Se
ridic greoi de pe scaun, de loc sigur de
spunsul pe care s-ar fi cuvenit s îl dea.
N... nu... n... nu... nu tiu... Oh! Ai... ai face
mai bine s îl întrebi pe... pe domnul Floris...
dac tot... te m ri i cu el...
Ah, nu, pe el nu-l întreb nimic, prea e
urâcios! se înfierbânt Baptistine.
Dar bine, porumbi a mea... trebuie s î i
respec i so ul, s îi fii devotat , s îi dovede ti
afec iunea... i s hâm... s accep i anumite
lucruri, chiar dac asta... asta... hâm... i se
parc... hâm... din partea lui... se bâlbâi Elisa, din
- 395 -
ce în ce mai încurcat .
Nu, nu i nu! Din partea lui nu accept nimic!
Nu îi datorez nici un fel de respect i afec iune,
cu atât mai mult cu cât domnul m ia de so ie
din obliga ie! Singura mea datorie este s îi ar t
îmi este indiferent i c pu in îmi pas de
aerele pe care i le d i de morga cu care s-a
întors din c torie... tii, Elisa, nu m
impresioneaz de loc... de altfel... eu îl iubesc pe
rege, declar senten ios Baptistine în timp ce se
ga în pat.
trâna guvernant cl tin din cap.
Culc -te, porumbi o, culc -te i nu te mai
gândi la nimic, ai tot timpul s chibzuie ti la
toate astea mâine.
Buna femeie se aplec i o s rut pe obraz.
Sufl în lumânare i ie i. Sfatul era bun, dar
Baptistine era atât de ostenit , încât nu izbutea
adoarm . I-ar fi prins tare bine s se
sf tuiasc cu Georges-Albert, numai c acesta
dormea la picioarele ei, cuib rit în pilota de puf.
Baptistine se întorcea când pe o parte când pe
alta. Cear afurile aspre îi zgâriau pielea delicat .
Floris glacial i Adrien din ce în ce mai afectuos,
probabil ca s compenseze âfna fratelui s u, o
instalaser cu un ceas mai devreme într-un
presbiter rechizi ionat de armat , ca mai toate
cl dirile din zon . Lini ti i în privin a ei, o
saser acolo i se gr biser s se întoarc lâng
Majestatea Sa, care locuia nu departe de acolo,
într-un vechi conac p sit. Mare alul de Saxa
- 396 -
continua s fie încartiruit în cort, respectându- i

misiunea de r zboi.
Prin jaluzelele de la fereastr , Baptistine vedea
crengile copacilor. Casa în care se afla îi amintea
de aceea unde venea s o viziteze Willy.
Baptistine oft . Când se petrecuse asta? în ajun,
acum un an, sau acum un secol?
i Jéodard care m a tept s ne c torim!”
i aminti ea deodat s rind în sus i încercând
îl trezeasc pe Georges-Albert. Acesta
bodog ni furios i se cuib ri la loc.
„Ludovic... Willy... Jéodard... Ernaudan...
Floris...” Ca într-o saraband infernal numele
celor cinci b rba i se ciocneau febril în mintea ei
înfierbântat .
Undeva se trânti o u . Feodor i Li Kang se
întoarser i ei. Baptistine ciuli urechea. Floris i
Adrien nu se aflau cu ei. Probabil c regele îi
re inuse în preajma lui.
Cu atât mai bine, n-am nici un chef s dorm
sub acela i acoperi cu el... Mai am trei zile... trei
zile de libertate înainte s devin so ia lui.. Uf, ce
mult mai e pân atunci, se înfior Baptistine, i
apoi... apoi voi fi favorit regal ... voi fi
atotputernic ! încerc ea s i dea curaj.
Un suspin adânc îi umfl pieptul, pe care
stra înc fierbin eala buzelor lui Floris, de
când, crezând-o le inat , o s rutase ca un
nebun. Ce n-ar fi dat, în clipele acelea, s nu se
mai opreasc ! Deodat Baptistine se crisp .
Vivandier ! Auzi la el ce-a cutezat s -mi
- 397 -
spun ! Cât trufie i cât dispre !... i totu i

buzele lui erau atât de moi... oh, nu! îl iubesc i îl
ur sc! exclam deodat Baptistine cu ochii în
lacrimi. Se sim ea singur i p sit . Pleoapele i
se închideau mai presus de voia ei.
Dumnezeule, ce-o s se mai întâmple în zilele
astea trei? O s fie groaznic... groaznic... gemu
ea, sfâ iind fa a de pern eu din ii. I se puse un
nod în gât i... adormi.
Trecându- i în revist pretenden ii, uitase s îl
enumere printre ei pe Mare alul de Saxa.
Maurice îns nu o uitase.
***
Domni oar , v ofer via a mea, în schimbul
unui cotillon!
Pe cinstea mea, acest dans domni oara de
Villeneuve mi l-a promis mie!
Atunci, pe onoarea mea, nu m las pân nu-
mi promite m car un rigaudon!59
Baptistine pufni în râs. Petrecerea era în toi. În
via a ei nu se distrase a a de bine. Lumina
lumân rilor îi eviden ia splendoarea decolteului
ame itor. O droaie de tineri ofi eri, sco i ca din
cutie, roiau pe lâng ea. Din privirile lor gale e
în elegea c este regina balului. Castelul p sit
era de nerecunoscut. În doar dou zile, un
batalion de muncitori i de vale i îl
preschimbaser într-un palat demn de o zân ...
i de un rege ca Prea-Iubitul. Console, m su e,
59 Dans la mod .
- 398 -
comode, p turi, fotolii, canapele i taburete îl

mobilau fastuos. O puzderie de tor e luminau
parcul. Pe spaliere, zeci de portocali planta i în
zi argintate r spundeau un parfum îmb tor.
Baptistine tr ia zile de vis. Floris i Adrien nu
puteau refuza invita iile personale cu care regele
o cople ea pe tân ra fat . Floris strângea din
din i i a tepta s î i ia revan a. Mai avea de
bdat o singur zi.
Purtat de vârtejul ame itor al mondenit ilor
de la curte, Baptistine uita treptat groz via
zboiului. Un soi de nebunie vesel i senzual
rea s îi fi cuprins pe to i, de la rege la cel din
urm rânda . Abia acum lumea tr ia r zboiul în
dantele imaginat de Baptistine. Cale tile marilor
doamne soseau în goana cailor direct de la
Versailles, ca s serbeze marea victorie. Din
berlinele unor doamne mai pu in însemnate se
rev rsau f pturi gure e, cu obrajii farda i violet
în ro u, pe care Baptistine le g sea grozav de
frumoase.
Marile doamne se ocupau de moralul ofi erilor,
iar celelalte doamne de al solda ilor. Toat lumea
era mul umit , ceea ce explica buna dispozi ie
din tab ra Majest ii Sale, preschimbat într-un
gigantic tractir.
Ah, am venit pentru rigaudon-ul promis,
domni oar ! spuse un tân r maior înclinându-se
politicos dinaintea Baptistinei.
Eu m in întotdeauna de cuvânt, domnule,
spunse Baptistine cu cochet rie, ridicându-se
- 399 -
de pe canapea i potrivindu- i faldurile rochiei.

Rigaudon-ul este al vostru, domnule.
Ah, domni oar de Villeneuve, ce nedreapt
este gramatica francez ! exclam maiorul, f când
cu ochiul camarazilor s i.
Cum a a, domnule?
Dac rigaudon-ul ar fi fost un substantiv
feminin, a i fi spus „este a voastr , domnule!”
închipui i-v cât de fericit m-a fi sim it!
Ofi erii se privir consterna i. Ca orice adev r
breton, ofi erul Kernadec habar nu avea c face
curte amantei regelui! Mai în glum , mai în
serios, Baptistine îl plesni cu evantaiul peste
bra .
Vai de mine, domnule, ca s vorbesc despre
mine la persoana a treia, ar trebui s fiu
Majestatea Sa Regina! r spunse ea cu v dit
inten ie. Cei din jur se privir cu în eles.
Dar e ti o regin , domni oar , e ti o regin ...
oft Kernadec.
Baptistine se l condus de partenerul ei de
dans spre sala de bal unde tunici de m tase
azurie, trandafirie i argintie, uniforme cu
fireturi, cu man ete, cu perie sau cu diamante i
rochii somptuoase de brocart, piruetau vesel.
Curtenii se interpelau, râdeau i glumeau
nestingherit. Regelui îi pl ceau campaniile
militare tot atât cât Baptistine, pentru c erau
singurele ocazii când putea aboli eticheta. De
dou zile încheiate, balurile i recep iile, dintre
care unele sub cerul liber, se ineau lan .
- 400 -
Ludovic tocmai st tea de vorb lâng bufet cu

Adrien, mare alul de Saxa i cu câ iva ofi eri. O
privi admirativ pe Baptistine ame it, de
frumuse ea ei. În mijlocul unei societ i decrepite
i uzate care îi devenise de nesuferit, tân ra fat
era întruchiparea vie a tinere ii i entuziasmului,
pe scurt, a vie ii. În timp ce dansa, Baptistine îi
trimitea ocheade cuceritoare. Începea s devin
con tient de farmecul ei i s tie cum s se
slujeasc de el. Regele î i ridic spre ea cupa de
ampanie. O dorea nebune te i cu toate astea
deocamdat se vedea obligat s se mul umeasc
cu un nevinovat marivaudage prelungind o
teptare, care îi încânta sim urile. Ludovic
descoperea cu mirare noi pl ceri, necunoscute
lui. În aceea i dup -amiaz , o gustare la iarb
verde îi îng duise s dispar câteva clipe
împreun cu Baptistine. Se refugiaser în goan
sub un boschet ca s se s rute pe furi ca doi
adolescen i. În tov ia ei, regele redevenea un
pu ti ame it de iubire. O dorea cu atâta patim
încât sim i c încep s îi zvâcneasc tâmplele. Î i
umplu din nou paharul de cristal, f s o scape
din ochi. Baptistine râdea i op ia în ritmul
muzicii cântate la vioar i la trompet , ca la
ar .
În schimb Adrien p rea prost dispus. Tân rul
conte de Villeneuve sim ea c nu face bine l sând
lucrurile s se desf oare de la sine. În calitatea
lui de cap de familie, se cuvenea s intervin . De
aceea tocmai el, în eleptul i cump tatul Adrien,
- 401 -
se gândise s o r peasc pe Baptistine i s o

ascund într-un loc sigur, departe de rege. Ar fi
fost un gest de revolt deschis , de aceea în ajun
în ceruse p rerea lui Floris.
Nu... a teapt ... am f cut un pact... cu
diavolul! îi r spunse sibilin Floris.
În ciuda veseliei generale, Adrien avea
certitudinea c se îndreapt cu to ii înspre o
teribil catastrof . Era i p rerea lui Georges-
Albert care î i g sise un refugiu stra nic sub
bufet unde, cu neostoit sete, golea de zor
resturile de prin sticle.
Tr iasc Dumnezeu i r zboiul, domni oar ,
pentru c aici v am în bra ele mele, ceea ce ar fi
fost cu neputin la Versailles! exclam
Kernadec.
Baptistine privi peste um rul partenerului s u
i se apropie brusc de el. În al aptelea cer,
maiorul îi f cea ochi dulci. Baptistine habar nu
avea de avansurile lui: în sala de bal intrase
Floris. Ritmul muzicii era tot mai îndr cit.
Dansatorii alergau de-a binelea unii dup al ii.
Oooh, domnule maior... m ... ame ti!
gânguri Baptistine dându- i ochii peste cap în
clipa când trecea prin fa a lui Floris. Instinctiv
cea exact tot ce trebuia ca s îl scoat din fire.
Floris î i salut logodnica cu o plec ciune
politicoas dar perfect indiferent . Baptistinei îi
venea s trop iei de furie. De când se sfâr ise
lia, Floris arbora în permanen o atitudine
distrat i deta at . Auzind exclama ia
- 402 -
Baptistinei, ochii lui verzi fulgerar dar î i coborî

imediat peste ei perdeaua genelor lungi i negre
i, cu un aer profund plictisit, îi întoarse spatele.
Oh, ce surpriz , domnule marchiz de
Portejoye! se auzi un glas de femeie.
Porunci i, doamn duces ! r spunse Floris cu
o plec ciune adânc .
Baptistine întindea întruna gâtul ca s vad cu
cine vorbea Floris. Ducesa de Gramont intrase i
ea în sala de bal i, ag ându-se literalmente de
bra ul lui Floris, îl trase spre terasa sc ldat de
razele Lunii.
S -i fie de bine, cu ro covana lui b trân cu
tot! mârâi Baptistine printre din i.
Cum a i spus, domni oar ? se mir maiorul.
Oh, iart -m , domnule de Kernadec, am
ame it de tot! zâmbi fermec tor Baptistine.
Pot s cutez s v invit s respir m aerul
parfumat al acestei nop i? o întreb bretonul
într-un elan de romantism.
Baptistine privi de jur împrejur. Ludovic
sise bufetul i nu se z rea nic ieri. Adrien,
tul s tot strice cheful tuturor cu sumbre
pronosticuri, se l sase cuprins de euforia
general i se eclipsase discret în compania
tinerei contese de Moulinneuf, o fermec toare
duv , despre care se tia c nu î i regret de
fel r posatul so , un b trân insuportabil i
pis log. Baptistine se preg tea s accepte f
prea mare tragere de inim propunerea
maiorului, când deodat scoase un mic ip t i se
- 403 -
ag de fa a de mas de pe bufet. Baretele unuia

din pantofiorii ei de m tase plesnise sub
catarama de argint. Îndr citul rigaudon le
duse gata. Baptistine se descotorosi de maior
explicându-i micul ei necaz. Vru s -l ia în bra e
pe Georges-Albert, dar maimu oiul sfor ia de zor
cu capul rezemat de o sticl de ampanie i nu se
sa dus de acolo. Baptistine ridic din umeri i,
ontâc- ontâc, porni în c utarea unei cameriste
care s îi coas pantoful. Dar i slujnicele i
vale ii parc ar fi intrat în p mânt. Perplex ,
Baptistine porni la întâmplare pe un coridor lung
i întunecat. Deodat auzi oapte i fo net de
suri.
Oh, pardon! tres ri ea speriat , dând peste
un ofi er i o femeie care se s rutau în mijlocul
drumului, f s le pese de prezen a ei.
Baptistine recunoscu o tân ra baroan care
sosise în tab dis-de-diminea . Le întoarse
spatele i se dep rt discret. Se sim ea singur i
sit i tare ar fi vrut s îl aib în preajm pe
prietenul ei Ernaudan, ca s îi plâng pe um r,
dar cavaleristul fusese arestat din porunca
regelui. Majestatea Sa aflase de inten ia lui de a
se duela cu Floris, prin indiscre ia unui dintre
martorii convoca i de el, i îl inea închis în cort,
sub paza lui La Fortune. Se inversaser rolurile...
Din dep rtare r zb tea pân la Baptistine ecoul
muzicii din sala de bal. Se sim ea ame it . Îi era
cald i î i r cise evantaiul. Se opri într-un soi
de verand i se a ez pe un fotoliu de rafie, dar
- 404 -
dup o clip se ridic , deschise u a f cut din

geamuri i ie i pe o mic teras ce r spundea
deasupra parcului. Luna i stelele disp ruser
înd tul unor nori amenin tori, prevestitori de
furtun . Se a ez sub un boschet de trandafiri în
floare i î i l capul pe spate.
Am respectat întocmai în elegerea noastr ,
Portejoye... r sun pe nea teptate glasul
inconfundabil al regelui, de undeva din imediata
vecin tate.
Pietri ul aleii de sub teras scâr âi. Instinctiv,
Baptistine se f cu mic de tot i se lipi de un
perete.
Nici nu m a teptam la altceva din partea
Majest ii Voastre, replic ironic Floris.
Deci r mâne a a cum am stabilit: c toria ta
va fi oficiat mâine, la ceasurile cinci ale dup
amiezii. Tinerilor miri le voi pune la dispozi ie un
apartament al lor, chiar aici, la castel. Toat
lumea va g si asta perfect normal... ai la
dispozi ie un ceas...
Cam pu in, Sire...
Bine... dou ceasuri... dar dac pân atunci
nu î i cedeaz ... va fi a mea!
Ave i cuvântul meu de onoare, Sire!
Am deplin încredere în tine, prietene, dar ca
jocul acestei nop i a nun ii „noastre” s fie perfect
valabil, Lebel, valetul meu, va sta ascuns într-un
dulap i va arbitra, spuse regele, frecându- i
satisf cut mâinile. Se l o scurt t cere.
Perfect, Sire, accept provocarea, r spunse
- 405 -
Floris cu r ceal .
Te previn amice... cred c m iube te cu
adev rat pe mine ca persoan , i nu pentru c îi
sunt rege.
O felicit pe Majestatea Voastr . Din p cate nu
pot s spun acela i lucru! replic posomorit
Floris.
Regele începu s râd fericit.
tii, la gândul c eu voi fi primul, m simt ca
un adolescent!
Floris tu i zgomotos.
Ei, haide, haide, prietene, nu face mutra asta.
Pentru tine totul va fi minunat. tii doar c nu-
mi st în fire s fiu ingrat. Te voi acoperi de
onoruri... Poftim vrei s fii guvernatorul
Picardiei... cât timp marchiza de Portejoye va
locui la Versailles?
Cei doi se dep rtau...
Te a teapt ducesa, prietene, n-o l sa s se
plictiseasc , pariez c frumoasa ro covan e
plin de draci! mai auzi Baptistine înainte ca
zefirul de sear s ia cu el ultimele cuvinte ale
regelui. N ucit , Baptistine se în pe vârfuri,
la timp ca s vad cele dou siluete dând col ul,
pe lâng castel. Regele î i petrecuse afectuos
bra ul pe dup umerii lui Floris. P reau cei mai
buni prieteni din lume. Baptistine începea s
regrete c nu strigase i nu urlase ca s -i dea de
gol în fa a lumii pe cei doi tr tori pe care în
acea clip îi ura i îi dispre uia în egal m sur .
Un joc!... Va s zic ea nu era decât miza unui
- 406 -
joc! I se întorcea stomacul pe dos. Se amuzau s

afle care dintre ei va face primul ceea ce probabil
se preg teau s fac adineauri locotenentul i
baroneasa pe coridor.
Orbit de lacrimi, Baptistine o lu la fug . Nu
voia s mai petreac nici o singur secund în
acel castel blestemat. Aidoma Cenu resei î i
pierduse un condur i alerg chiop tând pân
în curtea central f ca cineva s o ia în seam .
Îi c ut din ochi pe Feodor i pe Li Kang, dar
ace tia socotind pe bun dreptate c petrecerea
avea s mai dureze câteva ceasuri bune, legaser
o prietenie cum nu se poate mai strâns cu dou
slujnice de la sp torie, c rora se gr beau s le
fac dovada virtu ilor ucrainene i chineze.
Psst, micu a mea Baptistine! încotro alergi?
Tân ra fat se opri în loc i privi derutat
împrejurul ei.
Maurice de Saxa îi zâmbea prin portiera cale tii
sale.
Ostenisem, scumpa mea, i m-am refugiat
aici s trag un pui de somn pe pernele mele...
Dar... de ce nu urci lâng mine? îi propuse
Mare alul cu un zâmbet galant.
Baptistine d du pur i simplu buzna în
calea ca lui.
Sunt foarte fericit s v rev d, domnule
mare al! oft Baptistine tergându- i discret
lacrimile de pe obraji.
, dar ce aud? Parc eram prieteni i ne
tutuiam?
- 407 -
Da... a a este, Maurice! r spunse Baptistine

pe când mare alul îi lua mâna într-a lui.
De dou zile caut pretextul s r mân singur
cu tine, dar n-am izbutit, fiindc regele a
poruncit s fiu supravegheat în permanen . Ai
mai auzit a a ceva? Un mare al care s nu aib
voie s primeasc o femeie în apartamentul lui?
Ideea c îmi ap s tatea pentru binele
Fran ei e un pretext i o minciun . De fapt e
gelos i vrea s m in departe de tine!
Baptistine încuviin din cap. Orice r utate i s-
ar fi spus în clipa aceea despre rege era dispus
o preia ca pe o liter de evanghelie. F s
vrea strecur o privire piezi spre picioarele
mare alului i constat cu satisfac ie c î i
rec taser dimensiunile normale.
Dar ce v d, Maurice, te-ai vindecat, exclam
Baptistine. Gloria te-a dezumflat!
Ai g sit cuvântul, micu a mea Baptistine,
pentru c într-adev r sunt singurul c ruia i se
potrive te! Ei, da, Fontenoy m-a vindecat!
Victoria i-o datorez îns ie... Dar ce v d?
Ochi orii t i frumo i plâng?
Nu plâng, nu, nu plâng, sunt foarte fericit i
foarte vesel , protest Baptistine exasperat .
Ascult , Maurice, ce-ar fi s ne iubim?
Mare alul o privi siderat. În via a lui nu i se
cuse o propunere atât de direct .
***
Un fulger sfâ iase cerul i tunetul bubuise
- 408 -
surd. Câteva clipe mai târziu, câ iva stropi grei de

ploaie stropir p mântul. Calul nechez . Floris
i înfund tricornul pe frunte i î i ridic
pulpanele pelerinei. P sise plictisit balul. Dup
câteva clipe de agreabil intimitate, ducesa de
Gramont i se p ruse insuportabil . Adrien se
cuse nev zut. Georges-Albert era beat turt .
Feodor i Li Kang î i f ceau de cap. Baptistine
era de neg sit. Pas -mi-te se giugiulea pe undeva
cu majurul. Treaba ei. Oricum, Floris era ferm
hot rât s o lase în pace pân a doua zi. C rea
la pas, prost, dispus i furios pe sine însu i,
când, deodat , la lucirea fulgerului, observ
calea ca tras sub poala p durii. Vizitiul sfor ia
pe capr , insensibil la pic turile de ploaie. Floris
privi în treac t atelajul cu perdelu e trase.
Felinarele fuseser stinse pudic, astfel încât
Floris nu avea cum s disting blazonul pictat pe
portier . Floris se preg tea s dea pinteni calului,
când deodat glasul Baptistinei îl înghe în a:
Ascult , Maurice, ce-ar fi s ne iubim?
Floris era un om de ac iune. F s mai stea
judece, plonj în interiorul cale tii.
Capitolul XXIII
S ri i... aj... gâlgâi Maurice de Saxa

pierzându- i cuno tin a înainte de a apuca s se
întrebe cum de acoperi ul cale tii aterizase pe
peruca lui.
- 409 -
Cu sânii pe jum tate dezgoli i, Baptistine piuia

ca o vrabie. Floris o aburc pe um r i o azvârli
în spinarea calului s u. Tunetele se înte iser
amenin tor, acoperind ipetele fetei. O ploaie
cald se rev rs în picuri grei, slobozi din
baierele cerului. Floris d du pinteni arm sarului
care porni ca din pu . Tân rul gentilom îi
trebuiser doar câteva secunde ca s î i
peasc , pentru a doua oar , prada.
Trezit de stropii de ap care îi r iau pe nas,
vizitiul tres ri. Habar nu avea de nimic.
Die, die! bomb ni el, mângâind gâtul cailor
cu h urile ca s -i îndemne s se ad posteasc
de furtun sub copaci laolalt cu propria-i
persoan . Spre deosebire de slujitorul s u,
Maurice de Saxa dormea dus pe pernele de
tase. De când se încheiase b lia de la
Fontenoy, mare alul se plânsese c sufer de
insomnii. Acum Floris îl vindecase cu un remediu
pe deplin ignorat de savan ii de la Facultate!
Am s te ucid... am s te ucid! url isteric
Baptistine, recunoscându- i agresorul... De i
orbit de ploaie, îl zgâria i îl lovea ca o pisic
furioas .
Te prevenisem, destr lato! mârâi sec Floris,
imobilizându-i mâinile.
Cum nu-l mai putea r ni cu unghiile,
Baptistine încerc s i foloseasc din ii. Floris o
strânse la piept ca s o apere cu pelerina lui de
potopul dezl uit.
tii m car... pe cine ai atacat... tic losule,
- 410 -
monstru ce e ti! urla Baptistine, gâfâind de

indignare.
Nu tiu i pu in îmi pas ! rânji Floris, cu
calm olimpian.
Îngrozit de fulgerele care v rgau cerul de
smoal , calul aproape c se oprise. Floris îl izbi
cu pintenii. Tunetele se succedau f oprire.
Pe mare alul de Saxa! L-ai lovit pe Maurice de
Saxa, nebunule, scrântitule! vocifera Baptistine.
rul ud i se lipea de frunte i de gât.
De-ar fi fost papa în persoan ... voi s replice
cu trufie Floris, dar în aceea i clip se auzi un
trosnet sinistru. Din fericire, c ci ne putem
întreba, pe bun dreptate, ce leg tur era între
Sanctitatea Sa i decolteul Baptistei.
Lovit de tr snet, un plop secular se cl tina la
câ iva pa i de cei doi tineri. Oprindu- i
impreca iile, Baptistine privi îngrozit în sus.
Coroana copacului oscil i se pr bu i la
picioarele calului care se cabr i, cu botul
însângerat de o r murea, f cu un salt înapoi.
Floris era prea bun c re ca s se lase trântit
din a. În condi ii normale, s-ar fi redresat
imediat, dar prezen a Baptistinei îl incomod .
Dezechilibrat , tân ra fat alunec de pe cal.
Floris se aplec s o prind . Calul se cabr din
nou. Cei doi tineri se rostogolir în mijlocul
drumului preschimbat în torent de noroi, în
vreme ce calul se ambala i o pornea de unul
singur, ca o s geat , prin noapte.
Dumnezeule, ce b taie i-a mai trage! mârâi
- 411 -
Floris ridicându-se sprinten.

Serios? Cui anume? Calului sau mie? îl
ironiza Baptistine.
Floris ridic din umeri i privi în jur. Cel mai
apropiat sat, se afla la cel pu in dou -trei sute de
metri distan , în schimb, la câ iva pa i de ei se
rea o stân p sit acoperit cu papur .
Floris întinse mâna spre Baptistine, o ridic cu
blânde e de jos i o trase dup el spre acel
nesperat ad post.
Ai s mi-o pl te ti, brut ... n-am s te las s
te por i cu mine cum faci cu toat lumea... de
asta po i fi sigur... i-o jur! strig Baptistine plin
de noroi din cap pân în picioare, izbind orbe te
cu picioarele, în speran a c îl va lovi. Pe Floris îl
mâncau palmele s îi trag o chelf neal , dar se
ab inu. Se mul umi s o imobilizeze luând-o în
bra e i, f s ia în seam impreca iile ei,
deschise u a colibei izbind-o cu cizma. Într-un
col se z rea un tun i o movili de ghiulele.
zboiul trecuse i pe aici. Floris o l jos din
bra e pe Baptistine. Îi ajungeau doar pân la
piept.
Te ur sc, Floris... te ur sc! rosti r spicat
Baptistine privindu-l provocator drept în ochi.
Da, tiu, mi-ai mai spus-o! replic acesta
calm. Mai bine dezbrac -te de zdren ele astea
murate.
Baptistinei îi cl neau din ii de frig.
Din pricina ta s-a ales praful de cea mai
frumoas din rochiile mele! izbucni ea furioas .
- 412 -
Oricum te preg teai s o restitui

„proprietarului” ei, rânji Floris.
O clip se înfruntar din priviri, ca doi du mani
de moarte. Ochii lui fulgerau mai ceva decât
furtuna de afar .
D -mi pelerina spuse sec Baptistine.
Întorcându-se cu spatele începu s î i scoat
jupoanele îmbibate de ap , crinolinele de os
plesnite i strâmbate, rochia de m tase t lit
prin noroi. Floris adun în grab câ iva bu teni,
câteva crengi, uscate i un pumn de paie i
scap amnarul. O flac vesel lumin
interiorul colibei.
i cât timp ai de gând s m ii prizonier ?
întreb Baptistine.
E ti liber s pleci i acum, draga mea,
spunse Floris deschizând larg u a colibei i
salutând-o ceremonios. Afar potopul era în toi.
Instinctiv, Baptistine î i îngrop obrazul în
pelerin . Floris rican . Baptistine se sim i
cuprins de porniri asasine. Floris închise u a i
o propti cu un bu tean ca s nu se bâ âie.
Ispr ve te cu tâmpeniile i vino lâng foc! o
sf tui el, înduio at.
Baptistine se apropie în sil , nu avea încotro,
prea îi era frig. Ca s î i sublinieze ostilitatea,
întoarse ostentativ spatele adversarului s u.
Vân la fa , dârdâia tot mai înfrigurat .
es tura spongioas a pelerinei nu-i inea de
cald. Floris î i dezbr tunica uscat i se
apropie s i-o pun pe umeri. Tân ra fat s ri
- 413 -
într-o parte ca ars . Ochii verzi al lui Floris

fulgerar scurt.
Gata, ajunge cu joaca, nu te prosti, n-am nici
un chef s te îmboln ve ti.
Cred i eu, asta i-ar strica planurile! replic
veninos Baptistine.
Nu tiu ce vrei s spui, dar nu te mai purta
ca un copil r sf at! r spunse Floris pe un ton
condescendent, cum obi nuia s fac dup ce o
aducea în culmea exasper rii.
i tu nu m mai trata ca pe o feti ! izbucni
Baptistine scoas din fire.
Animat de cele mai bune inten ii, Floris zâmbi
superior. O apuc de bra i, tr gând-o mai
aproape de foc, începu s o frece energic pe
spate. Baptistinei îi era mult prea frig ca s se
împotriveasc . Masajul acela viguros îi înmuia
picioarele. Înghi i cu greu nodul care i se pusese
în gât.
A a, vezi, i-a f cut bine... hai, lini te te-te...
tii bine c eu nu sunt ranchiunos din fire... te-
am iertat! ad ug Floris într-un elan de
generozitate.
Mai bine nu rostea ultima propozi ie.
Ah! M-ai iertat! Nu, c e ti prea de tot... m-ai
iertat! Auzi la el, cât m rinimie! Las -m ... dar
las -m odat ... e ti absolut insuportabil... M
scârbe ti... mi-e sil de tine! url deodat
Baptistine cu glas strident.
Vreau s sper c te-a luat gura pe dinainte i
nu gânde ti ceea ce spui! spuse cu r ceal Floris.
- 414 -
Ba da! E ti fiin a cea mai josnic din câte mi-

a fost dat s cunosc!
Floris se aplec spre ea cu inten ia de a o privi
drept în ochi. Baptistine îl p lmui din toate
puterile. Furios, Floris o în fac de umeri. Nici o
femeie nu îndr znise vreodat s se poarte astfel
cu el. Livid de furie, fu cât pe ce s îi întoarc
palma, cum f ceau în copil rie. Totu i, printr-un
supraomenesc efort de voin , izbuti s se
st pâneasc .
A vrea s în elegi bine un lucru, feti o, n-ai
decât s faci ce vrei, mie unul pu in îmi pas ,
pentru c îmi e ti perfect indiferent , dar nu am
de gând s tolerez ca onoarea familiei noastre s
fie terfelit de o dezm at care trece de la unul
la altul! o amenin el, apelând la o dialectic de
un ilogism tipic masculin.
Baptistine spumega de furie.
Oh, tu îndr zne ti s -mi vorbe ti mie de
onoare!?
Te iau de nevast ca s -mi in cuvântul dat!
url Floris i glasul lui bubui, acoperind mugetul
furtunii.
Mincinosule, mincinos nemernic! M
dezgu ti. Tot atât de bine puteai s m câ tigi la
zaruri, ca dezertorii ia din p dure! îi zvârli în
fa Baptistine.
Ce-ai spus? r cni Floris.
Spun... c i-ai pierdut orice drept de a-mi
face vreun repro ... v-am auzit, tiu tot despre
minunatul t u târg încheiat cu regele. Frumos v
- 415 -
st la amândoi!. Unul mai dezgust tor decât

cel lalt. Acum e ti un senior bogat i puternic,
cu toate rentele tale nu în eleg de ce nu m
cumperi!
Cei doi tineri se înfruntau tremurând de furie.
Bog ia asta nu-mi aduce nici o fericire...
ur sc aurul sta... i... i am acceptat s închei
târgul cu regele pentru c eram sigur c îl voi
câ tiga! A a c nu ai voie s m insul i! url
Floris, cu atât mai indignat cu cât se sim ea
vinovat.
Ha, ha! Ce spuneam eu! Vroiai s m câ tigi
ca la loterie! N-ai fi câ tigat nimic pentru c te
ur sc!
Foarte bine, ur te-m .
Atunci las -m s fac ce vreau, inclusiv s
iubesc cu Maurice de Saxa care nu m
piseaz ca tine.
Dac Georges-Albert ar fi fost de fa s-ar fi
mândrit cu ra ionamentul imbatabil al
Baptistinei.
Nu, nu te las... nu te las... E ti o târf ,
aidoma mamei tale! strig Floris.
Adev rul fusese rostit. Baptistine p li.
Mama mea a fost o doamn foarte
respectabil , nu- i permit s ...
Ce respectabil ? Ia nu- i mai da atâtea aere.
Vrei s tii de ce a inut mor contele s te iau
de so ie?
Floris nu se mai putea controla. Baptistine
declan ase în el unul din celebrele lui accese de
- 416 -
furie distructiv , demne de stirpea Romanovilor,

al c ror sânge îi clocotea acum în vine. Floris tia
ar fi trebuit s se opreasc , dar torentul de
venin i de r utate izvorât din el se rev rsa cu
ur . Sim ea nevoia s calce în picioare, s
umileasc a a cum i el, Bastardul, fusese
umilit.
Ha, ha, tat l t u a inut s te iau de nevast
din pricina obâr iei tale, nefericite! Mama ta a
fost o destr lat de rând, ca i tine, o fâ nea ,
sora lui Louis Dominique Bourguignon, zis
Cartouche, vestitul bandit. Doamna de
Bourguignon îi buzun rea pe trec torii de pe
Pont-Neuf cu mare dib cie, pare-se. Din fericire
pentru societate, a dat ortul popii n scându-te pe
tine! Acum pricepi de ce contele de Villeneuve mi-
a impus acel jur mânt nedemn? Ca nici un alt
rbat s nu cunoasc ru inea de a se însura cu
o fat ca tine i s ri te într-o bun zi s afle
adev rul! De aceea sunt pe veci legat de tine, cu
toate c te dispre uiesc!
Min i! Min i! se zb tu Baptistine, mu cându-
l, zgâriindu-l i izbindu-l cu picioarele.
Floris nu mai rezist . Întreaga ranchiun
acumulat pe parcursul ultimelor zile îi întuneca
min ile. Pe dinaintea ochilor îi jucau pete
sângerii. Se preg tea s îi administreze o
nemaipomenit corec ie. Îl mâncau palmele înc
din ziua când se rev zuser dup reîntoarcerea
lui în Fran a. De-abia a tepta s îi ard câteva
peste fund cum f cea în copil rie când era o
- 417 -
copilit insuportabil .
Baptistine îl mu de mân . Floris o trânti pe
pelerina care alunecase pe podeaua putred .
Baptistine se zb tea, îi zgâria obrajii, încerca s îi
scoat ochii. În mod normal, dest inuirea lui
Floris ar fi trebuit s îi ia piuitul. Când colo,
reac iona taman pe dos. O destr lat , o
fâ nea ? Cu cât pl cere îi azvârlise în obraz
acele cuvinte! Se rostogolir unul peste altul.
Furia trezea în Floris instinctul de proprietate. O
în pe Baptistine de mâini, strivind-o sub el.
Baptistine continua s se zbat , dar altfel. Ochii
îi luceau i gâfâia. Binecunoscuta c ldur îi
cuprindea alele r spândindu-i-se în tot trupul.
Ca orice mascul experimentat, Floris percepu de
îndat acea imperceptibil schimbare. Inten iei
de a-i trage o b taie zdrav i se substitui o
fulger toare dorin . Pip indu-i febril trupul
începu s îi ridice c ma a schi ând o mângâiere
gr bit care îi înfior pe amândoi. Baptistine se
înfrigur de parc mii de ace i-ar fi în epat pielea.
Pierzându- i suflarea, îl chema spre ea cu tot
trupul. Furtuna o a a, o f cea s fream te.
Deodat Floris se opri, î i lu mâinile de pe ea i
se ridic într-un cot. Ru inat de inten iile lui,
ri în sus. Chiar dac Baptistine cedase altora,
el unul avea s o respecte.
Nu putea profita de ea într-o clip de nebunie în
care furia lor oarb i contextul naturii
dezl uite le luaser min ile. O apuc de
încheietura mâinilor cu inten ia de a o ajuta s
- 418 -
se ridice de jos. Crispat , cu ochii închi i,

Baptistine tremura ca o frunz în vânt, r it
de pl cere. Îi era ru ine i îl ura pentru tot ceea
ce îi dezv luise i totu i nu se putea st pâni.
Petrecându- i bra ele pe dup gâtul lui Floris îl
trase spre ea cu un suspin senzual. Floris o privi.
Era frumoas , mole it , n rile îi frem tau i
buzele ei umede îl invitau s o iubeasc . Floris
nu putea rezista acelei chem ri ancestrale a
femeii c tre b rbat. O dorea prea mult. Incapabili
î i vorbeasc , gâtui i de o emo ie surd , se
sar în voia magiei senzuale. Floris se aplec
spre ea i buzele li se întâlnir cu furie. Îi smulse
bluza dezgolindu-i sânii rotunzi i tari. Sub
mângâierile lui dibace Baptistine se pierdu de tot
cu firea. Floris nu se gr bea. Îi mursica pieptul,
apoi buzele lui urcau înapoi spre gura ei. Mâinile
i opreau mângâierile, apoi porneau din nou s
îi exploreze trupul. Baptistine gemea înceti or. Î i
du seama ca prin vis c Floris se dezbr ca. La
atingerea trupului gol al tân rului aproape c
le in de tulburare. ip scurt i se l dus de
el pe rmurile fermecate ale dragostei.
Fl rile focului aureau trupurile lor înl uite.
***
Î i cer iertare! opti Floris beat de fericire,
când coborâr din nou pe p mânt. În bra ele lui,
Baptistine era atât de fragil i de palid , încât se
nelini ti. Ea îi ocoli privirea. Floris o s rut
tandru pe unul din sâni, apoi acoperi cu tunica
- 419 -
lui acel trup des vâr it pe care îl adora deja

nebune te.
Baptistine, micu a mea... bobocelul meu de
trandafir... floarea mea... cum a fi putut b nui...
ti sup rat pe mine? continu Floris r it.
Împotriva tuturor a tept rilor, o descoperise
neprih nit . O bucurie nem rginit urca din
str fundul sufletului s u. A adar, era primul...
primul... Ridic cu blânde e c orul cu cârlion i
blonzi care se i eau în dezordine în jurul frun ii,
ca o aureol . Baptistine î i inea cu înc ânare
pleoapele plecate ascunzându- i ochii pe care
dragostea îi f cea înc i mai frumo i. Floris oft .
Copilul nemilos voia s se r zbune. Frumosul
Floris nu era obi nuit cu asemenea purt ri. De
obicei, „dup ”, amantele lui îl implorau ame ite
le promit c îl vor revedea.
M-ai scos din s rite, Baptistine... nu lua în
seam ce i-am spus, te rog... e ti sup rat pe
mine? repet Floris rememorându- i disperat
toate groz viile pe care i le azvârlise de-a valma
în obraz...
Baptistine întoarse capul într-o parte, f s -i
spund .
„Sunt femeie... sunt femeie în toat legea!” î i
spuse ea. Deocamdat nu izbutea s se
gândeasc la nimic altceva.
Mâna lui Floris se crispa pe faldurile capei. Se
îmbr rapid i întredeschise prudent u a.
Afar continua s plou toren ial. Floris ov i.
Baptistine nu putea ie i din colib doar cu
- 420 -
pelerina lui i nici nu î i putea îmbr ca iar i

ve mintele ei ude. Tân rul gentilom s rut blând
fruntea micu ei înc ânate.
Dac nu i-e fric s r mâi singur câteva
minute, scumpa mea, m duc s g sesc un
cupeu i m întorc de îndat ! propuse Floris.
Continuând s tac , Baptistine încuviin din
ochi. Floris o privi intens. Baptistine ro i, se
înfior i î i trase tunica spre b rbie. Întristat,
Floris se ridic în picioare. Apucase s z reasc
în imen ii ei ochi alba tri un soi de iritare
amestecat cu mândrie r nit . Floris a focul
i plec în goan spre sat. Cât ai clipi, vesta i
ma a i se udar leoarc , dar el, fr mântat de
sim minte confuze i contradictorii, nici nu
sim ea ploaia. Mai multe atelaje î i a teptau
st pânii în fa a diferitelor case unde ace tia se
aflau în vizit la câte o dulcinee. Vizitii care
aveau orare de umezeal dezertaser de la
posturile lor, spre norocul lui Floris, care s ri pe
capra unui cupeu i se întoarse s o ia pe
Baptistine. Intrând în colib oft u urat.
Baptistine se afla acolo, preg tit s îl urmeze.
Floris zâmbi, mirat de propria lui panic . O clip
i se t iaser picioarele la gândul c n-avea s o
mai g seasc , c avea s o piard în întunericul
nop ii. Amuzat de prostia lui, ridic din umeri. O
ajut pe Baptistine s se urce în cupeu, apoi se
sui din nou pe capr i d du bice cailor. Drumul
îi p ru interminabil Baptistinei cu toate c în
realitate era foarte scurt. Rezemându- i capul de
- 421 -
perne, asculta tropotul cailor. Î i sim ea obrajii în

fl ri i avea frisoane.
Pe mâine, iubita mea... adic pe curând...
spre c nu- i lipse te nimic... f -te frumoas
pentru c toria noastr ! murmur Floris
ajutând-o pe Baptistine s coboare în fa a
locuin ei lor de împrumut.
Baptistine se temu ca nu cumva Floris s vrea
o înso easc în untru, dar tân rul se mul umi
o escorteze galant, dup care se sui din nou
pe capr ca s duc înapoi cupeul de unde îl
luase. Baptistine oft u urat . Spre norocul ei,
Grégoire i Elisa dormeau du i. Oricât
imagina ie ar fi avut, Baptistinei i-ar fi fost destul
de greu s le explice inuta în care se afla, de ce
era goal pu pe sub tunica i juponul ud
flea . Ajuns în sfâr it în camera ei, închise
a i se rezem o clip de perete cu ochii
închi i. Î i scoase straiele ude i, în timp ce î i
freca p rul cu un prosop uscat, se privi vis tor în
oglind , petrecându- i mâinile peste rotunjimile
trupului, înc ame it de minunatele senza ii pe
care tocmai le descoperise.
Ador dragostea! î i spuse ea.
În aceea i clip îns , subcon tientul îi spunea
ceva oribil, hidos i amenin tor avea s o
urm reasc toat via a.
O înec un hohot de plâns. Floris o
desconsidera din pricina mamei ei. Baptistine î i
dea seama de acest adev r. Avea s fie legat
pe vecie de un b rbat orgolios care la fiecare
- 422 -
ceart avea s îi azvârle în fa întregului lui

dispre . Intuia c nebunia senzual avea s îi
apropie uneori pentru a-i dep rta apoi cu fiece zi.
Iar regele... regele cuno tea cu siguran
adev rul i se juca cu destinul ei, min ind-o...
Baptistine î i terse sângele de pe coapse cu
pu in alcool. O durere vag în ale îi amintea c
trupul ei era de-acum acela al unei femei. Î i
trase peste cap o c ma de noapte c lduroas i
se strecur rapid în patul preg tit de buna ei
Elisa. Aplecându-se s sufle în lumânare observ
pe noptier se afla, pus la vedere, o scrisoare.
E scrisul Jeanne-Antoinettei... oare ce-o fi
vrând de la mine? murmur mirat Baptistine,
rupând sigiliul.
„Drag Baptistine,
aflu instalat la Colonne, în singura cas de
mid trandafirie din localitate. Regele a inut
cu tot dinadinsul s viu s îl v d pe ascuns. Cred
pot îndr zni s afirm c m iube te. Am aflat
te afli aici i c te vei c tori cu „v rul” t u,
domnul de Portejoye. Vino s m vizitezi în mare
tain , avem multe s ne spunem...”
Reginu , Reginu !
Baptistine se învior cât ai clipi. În ciuda
rivalit ii survenite în ultima vreme între ele,
Jeanne-Antoinette Poisson r sese singura ei
prieten . Împins de o for mai presus de
propria ei voin , tân ra fat se scul din pat, se
- 423 -
îmbr cu o rochie simpl de pânz , î i strecur

scrisoarea în sân, î i acoperi umerii cu un al, î i
ridic pletele sub o bonet i se înf ur într-o
pelerin . Deodat tres ri auzind u a de la
intrare. Floris i Adrien, care se întâlniser
probabil în fa a casei, urcau spre camerele lor.
Baptistine se gr bi s sufle în lumânare. Pa ii lui
Floris, pe care i-ar fi recunoscut dintr-o mie,
rur a ov i în fa a camerei ei. Baptistine ar fi
vrut s deschid u a, s alerge la el i s i se
arunce de gât. Clan a recoborî înceti or.
Baptistine î i mu buzele ca s nu ipe.
Coco at pe o comod pe un coridor, Georges-
Albert se gândise s arunce ochii în camera
prietenei sale, fiind convins c o g se te dormind
dus , Baptistine oft u urat i î i duse un deget
la buze. Georges-Albert era prea inteligent ca s
nu priceap c se petrecuse ceva extrem de grav.
Baptistine îl lu în bra e. Feodor i Li Kang urcau
i ei spre camerele lor. Baptistine a teapt alte
câteva minute, apoi coborî tiptil scara. Ajuns în
pragul casei preget abia sim it. Mâna îi tremura
pe clan . Vrând s împiedice iremediabilul,
Georges-Albert scoase un ip t ascu it, cu dubla
inten ie de a o opri din drum i de a-i preveni pe
ceilal i. Nu luase, îns în calcul înc ânarea
Baptistinei. Aceasta îi astup gura cu palma.
Hot rârea ei era luat . Îl înf ur pe Georges-
Albert în mantia ei larg , pentru mai mult
siguran , î i trecuse gluga pe frunte, ca s nu îi
poat z ri nimeni chipul, i se strecur ca o
- 424 -
umbr pe str du ele pustii. Palid , f

remu ri, f regrete i f s priveasc în
urm se îndrepta spre un nou destin.
Erau ceasurile patru ale dimine ii.
Un ceas mai târziu, o calea cu perdelu ele
trase p sea în goan nebun localitatea,
îndreptându-se spre sud.
Capitolul XXIV
Porumbi a mea nu e acas ! i a ternutul abia

dac-a fost atins! gemu buna Elisa coborând val-
vârtej sc rile.
Era ora prânzului. O l saser pe Baptistine s
doarm dup pofta inimii. Floris i Adrien se
repezir într-un suflet în camera ei. Cu perucile
pom date, îmbr ca i în uniforme de parad , erau
gata pentru ceremonia de dup -amiaz .
S-o fi trezit înaintea noastr ... poate a vrut s
fac o plimbare... î i d du cu p rerea Floris cu
glas ov ielnic.
Adrien î i întoarse ochii spre fratele s u. Pe
chipul fr mântat al acestuia se citea
presentimentul unei cumplite nenorociri. Discret
ca totdeauna, tân rul conte de Villeneuve nu-l
întreba nimic i se mul umi s îi trimit pe
Feodor i pe Li Kang în c utarea Baptistinei i a
lui Georges-Albert, cu porunca de a-i chestiona
cât mai departe pe ranii i solda ii întâlni i în
cale.
- 425 -
O fi tot isprava tic lo ilor de englezi!

Ro covani blestema i! tun cazacul întorcându-
se plouat.
Nu le-a fost de ajuns c ne-au r pit-o pe
Ioana d’Arc! se smiorc iau Grégoire i Elisa.
s piard vremea, tinerii gentilomi pornir
în galop spre re edin a regelui. Ludovic p ru
sincer mirat. Nu, nu o mai v zuse pe Baptistine
din seara precedent ... Floris avu grij s nu îi
dezv luie c Baptistine aflase întregul adev r.
S fie oare mâna lui Cumberland? morm i
Majestatea Sa, cuprins de aceea i b nuial ca i
trânii slujitori ai fra ilor Villeneuve-Caramey.
Floris i Adrien îl implorar pe rege s nu se
pripeasc . Mai întâi de toate, trebuia s se
sf tuiasc cu Maurice de Saxa.
Mare alul îi primi cu bun voin . Sub unul din
ochi avea o vân taie de toat frumuse ea. Îl
ascult cu aten ie pe Floris, cercetându-l
totodat cu ap sat curiozitate. S î i fi
recunoscut oare agresorul din ajun? Chiar dac
frumosul Maurice ghicise cui anume datora
„chifteaua” de la ochi, ca om de lume ce se afla
nu sufl o vorb . Cert este c , dup întâlnirea
furtunoas din ajun, nici contele de Saxa nu o
mai z rise pe Baptistine. Orgoliosul marchiz de
Portejoye nu ov i s se umileasc interogându-i
pân i pe Ernaudan de Gastagnac i La
Fortune. Gentilomul gascon p ru la fel de uimit
i de îngrijorat ca i regele.
Adrien îl privi pe Floris: „Doamne, cât de
- 426 -
îndr gostit trebuie s fie ca s se coboare la

asemenea demersuri!”
Toate acele r spunsuri negative începeau s le
înghe e sângele în vine. Nelini ti i la culme, se
reîntoarser s cerceteze minu ios, camera
Baptistinei. Singurul indiciu susceptibil s
arunce oarecare lumin asupra acelei misterioase
dispari ii era lipsa din dulap a unei rochi e
modeste i a unei pelerine pe care Elisa era
absolut sigur c le pusese cu mâna ei în
cuierele Baptistinei.
Feodor i Li Kang ob inuser i ei unele
informa ii.
Boierna ule... pe la ceasurile cinci ale
dimine ii, ni te solda i au z rit o tr sur care lua
drumul sudului cu perdelele trase.
Floris i Adrien se privir scurt. Era un indiciu
minim. Nimic nu dovedea c Baptistine i
Georges-Albert s-ar fi aflat în acea tr sur . De
altfel, dac regele i frumosul Maurice spuseser
adev rul, de unde s î i fi procurat tân ra fat o
berlin ? Din câte tiau ei, nici un echipaj nu
lipsea din tab sau de la re edin a regelui.
Floris se pierdea în supozi ii.
„S se fi sim it, dintr-o dat r u?... S fi vrut s
ia aer?... S fie amestecat ducele... sau un alt
rbat?... Vrea pur i simplu s m sperie? Dac
la ceasurile cinci, în berlina aceea se afla într-
adev r ea, de i nimic nu este de natur s mi-o
dovedeasc , înseamn c are avans de zece ore
asupra noastr . Nici dac am omorî caii n-am
- 427 -
mai putea-o prinde din urm !

Adrien î i observa fratele cu strângere de inim .
Cei care îl luau pe tân rul marchiz de Portejoye
drept o fire trufa , insensibil , necugetat i
impulsiv , socotindu-l un b rbat cu inim de
piatr pe care nici o femeie nu-l putea r ni, i-ar
fi schimbat considerabil p rerea dac l-ar fi v zut
pe parcursul acelor ceasuri de zbucium.
Pe la cinci dup amiaz nu mai avur încotro i
trebuir s accepte cruda realitate. C toria nu
mai putea avea loc. Logodnica se f cuse
nev zut . Parc intrase în p mânt. Maurice de
Saxa nu era un tip ranchiunos, a a c puse cu
drag inim la dispozi ie o mie de grenadieri care
scotoceasc regiunea. Regele era tot atât de
tr nit ca i Floris. Amândoi r mâneau cu
buzele umflate. Unul pierduse o so ie, cel lalt o
amant . Cel pu in a a gândeau ei.
Ludovic puse mâna pe o pan de gâsc i se
apuc s îi scrie ducelui de Cumberland.
„Dragul meu v r,
îl întreba pe scurt Prea-Iubitul, nu care cumva,
dintr-o nefericit întâmplare, v-a ie it în cale
domni oara de Villeneuve-Caramey? Dac ar fi
a, am fi foarte satisf cu i ca Alte a Voastr ,
nedorind cu siguran s asiste la desf urarea
unui nou R zboi Troian, s ne-o trimit cât de
curând pe „Frumoasa Elena”.
Pân atunci, r mânem ca totdeauna, scumpe
r, inamicul foarte loial i afectuos al Alte ei
- 428 -
Voastre,
Ludovic.”
În traducere mesajul spunea verde:

„Dac iar i a i r pit-o, vai de voi!”
Dou ceasuri mai târziu, un c re cu straiele
colbuite aducea r spunsul lui William August.
Pe un ton glume , prin ul r spundea:
„c prefera de o mie de ori urgiile Cerului, ciuma
i holera, prezen ei domni oarei de Villeneuve i
îl roag pe Sfântul Gheorghe s nu i-o mai
scoat vreodat în cale o asemenea furie, l sând
Majest ii Sale grija de a struni iapa s lbatec ...”
Cea din urm n dejde de a o reg si pe

Baptistine se spulbera. Desigur, Floris i Adrien
nu puteau pune la îndoial cuvântul prin ului
englez. Cu permisiunea regelui pornir în galop
nebun spre Mortefontaine. Undeva în adâncul
sufletului nutreau înc speran a c fugara s se
refugiat la castel. Feodor i Li Kang r maser în
tab , continuând s chestioneze pe fiece
soldat, pe fiece locuitor. Floris i Adrien
str tur cele patruzeci de leghe pân la
castelul p rintesc în optsprezece ore, f s se
odihneasc , coborând din a doar la popasuri
când schimbau caii. Trebuia s ai o constitu ie
de fier ca s rezi ti la o asemenea galopad
infernal . La Mortefontaine îi a tepta o nou
decep ie. Pe la b trâna lor locuin pustie, p zit
de paracliser i de so ia acestuia, nu trecuse
- 429 -
nimeni.
Jéodard! exclamar în cor cei doi fra i,
cuprin i de aceea i subit b nuial .
Cum de nu ne-am gândit pân acum! S-a dus
la tic losul la! tun Floris furios c nu-i venise
mai devreme ideea.
zându-i pe cei doi gentilomi c se apropie ca
o furtun , domnul Castillon du Rocher se temu
de o nou provocare i cât ai clipi întreaga
suflare a castelului se înarm cu cu ite i cozi de
tur . F s se sinchiseasc de strania
primire, Floris i Adrien îi explicar contelui du
Rocher scopul vizitei lor, de fa cu armata
vale ilor i rânda ilor care îi priveau amenin tor.
Ochii mici i vioi al lui Jéodard fulgerar , dar
contele cl tin cu triste e din cap:
Nu, domnilor, pe cuvântul meu de conte, nu
am mai v zut-o pe domni oara de Villeneuve de
când a fost aici împreun cu buna Elisa... ce s -i
faci, a a se întâmpl când vrei s for ezi mâna
unei tinere fete. Domni oara de Villeneuve dorea
se c toreasc cu mine, cu Jéodard al ei, i
dac , nu v-a i fi pus de-a curmezi ul, acum s-ar
fi aflat aici, fericit ...
Floris i Adrien nu veniser ca s îi asculte
predicile. Convin i de sinceritatea domnului du
Rocher, se retraser demn.
Bunul meu Padin... f repede bagajele, sunt
pe deplin vindecat. Pornim în c utarea micu ei
mele logodnice i, eu voi fi acela care o va g si!
porunci Jéodard de cum r mase singur.
- 430 -
Întors tura evenimentelor îl îngrijora i îl

incinta deopotriv .
Ah, domnule conte, tare îi mai d domni oara
de furc ! observ valetul, care a a cum s-a mai
zut, vorbea ca din carte
Floris i Adrien se îndreptar într-o doar i
spre pensionul c lug ri elor Ursuline. Nici Maica
Marie-Marthe nu avea habar de cea mai
stru nic dintre elevele sale.
Cuprins de remu ri, Floris sim i c î i pierde
min ile. Într-un târziu, cei doi fra i pornir înapoi
spre tab . Pe drum, Floris nu se putu ab ine s
nu îi m rturiseasc adev rul fratelui s u. Caii
mergeau acum la pas. O adiere u oar leg na
frunzele sub clarul de lun .
Ah! Floris... Floris... fr ioare, î i chinui
degeaba sufletul, nu tu e ti de vin , ci
Fatalitatea! murmur posomorât Adrien.
Cum era de a teptat, nimeni din tab n-o
rev zuse pe Baptistine. Regele îl chem anume
din capital pe domnul Berryer, eful poli iei.
Dou sute de poli ti primir semnalmentele
tinerei fete dimpreun cu porunca de a o c uta.
or de zis, greu de f cut. În Parisul înfierbântat,
izbucniser noi r zmeri e. Popula ia pretindea c
femeile i copiii erau r pi i pentru popularea
coloniilor de pe Mississippi. Contele de Villeneuve
i marchizul de Portejoye ofereau sume
importante de bani oricui ar fi oferit vreo
informa ie despre o tân fat blond i un
maimu oi, r spunzând la numele de Baptistine
- 431 -
de Villeneuve i de Georges-Albert. Ora ele fur

împânzite cu afi e, prin sate poli aii b teau toba.
Se întâmpl exact ceea ce Floris i Adrien
doriser cu tot dinadinsul s evite. Scandalul
devenise public. Domni oara de Villeneuve-
Caramey se volatilizase, fugind de un amant
regal i de un logodnic complezent. În ochii
armatei i ai curtenilor, i Floris i regele f ceau
figur de încornora i.
Singura încântat de acele ve ti, regina, se
gr bi s se al ture suveranului escortat de
doamnele ei de onoare. Prost dispus, Ludovic îi
zâmbi din vârful buzelor. Cele dou doamne
poloneze, Henrietta i Philippa Skokoska, se
aruncar imediat de gâtul celor doi fra i. Acestora
îns nu le mai ardea de ele. Îndr gostite în
continuare de eroii lor, frumoasele poloneze
sperau c m car de ast dat s îi poat cuceri.
Dar, ca un f cut, de fiecare dat un eveniment
neprev zut le l sa cu buzele umflate.
Pe curând, scump Philippa! murmur Floris
distrat, obsedat de pierderea Baptistinei.
În c ut rile sale avea impresia c se izbe te de
un zid i nu tia încotro s o apuce. Zadarnic
încercase s dea de urma tr surii misterioase. De
la Amiens înainte, parc ar fi înghi it-o
mântul. Se putea foarte bine s fi fost vorba de
vreo amant venit s î i întâlneasc pe furi
iubitul. Regele î i trecea zilnic în revist trupele,
cu un aer tot mai nemul umit. Nici m car
succesele militare de tipul cuceririi cet ii
- 432 -
Tournai nu izbuteau s o îmbuneze pe

Majestatea Sa. Dup dispari ia Baptistinei,
Ludovic, devenise la fel de ar gos ca Floris, pân
când, într-o bun diminea , Prea-Iubitul se
ar vesel i zglobiu ca un pi igoi. În preajma
lui, ducele de Richelieu arbora un surâs
triumf tor. Intriga i de acea nea teptat
schimbare, Floris i Adrien î i urm rir
suveranul la c derea serii, pân la o c su din
mid trandafirie. Cazacul i chinezul se
puser la pând în spatele grajdului.
Întredeschis discret de o mân necunoscut ,
a de la parter se închise în urma vizitatorului
regal. Camera de la primul etaj era luminat de
flac ra unor lumân ri. F s mai stea pe
gânduri, Floris i Adrien se suir într-o clip în
crengile unui copac ca s afle ce anume se
petrecea în untru. Indiscre ia lor risca s îi coste
scump. O tân femeie cu p rul strâns într-o
bonet de dantel st tea cu spatele la fereastr .
Când regele se ivi în pragul u ii, femeia se
cufund într-o reveren adânc . Ludovic înaint
spre ea, o ridic de jos, îi lu mâinile într-ale lui,
îi mângâie umerii i se aplec s îi s rute buzele.
Floris nu-i putea distinge femeii nici „tr turile
i nici culoarea p rului, Strânse pumnii. S fi
fost oare Baptistine? Oare regele îl min ise i o
inuse ascuns de atâtea zile în acea cas ?
Adrien î i prinse din zbor fratele. Turbat de furie
neputincioas , Floris alunecase, de pe crac . În
sfâr it, perechea se a ez la masa din mijlocul
- 433 -
înc perii. Tân ra femeie se a ez cu fa a spre

fereastr , iar regele cu spatele. Floris i Adrien î i
suceau gâtul ca s z reasc chipul feminin
ascuns privirii lor de peruca voluminoas a
Majest ii Sale. Din fericire, Ludovic vorbea,
gesticula, se mi ca. Femeia râdea, se alinta,
aproba. Floris i Adrien se l muriser . Coborâr
du i pe gânduri.
„Jeanne-Antoinette... Jeanne-Antoinette
Poisson... prietena Baptistinei!”
Inima lui Floris b tea s -i sparg pieptul.
Ascun i în spatele casei, Feodor i Li Kang
rur c se desprind din zid.
Boierna ule, boierna ule, tocmai acum a
intrat în grajd o tr sur plin de praf! opti
cazacul.
Aidoma unui tipar simpatic, Li Kang i Lam
Ascu it s-au strecurat în pagod ! susur
chinezul.
Ah! i ce-ai v zut, Li Kang? întreb
ner bd tor Floris.
Chinezul î i în mândru fruntea.
Li Kang cu ochi de oim nu a v zut nimic!
Dar urechea, lui Phoenix trandafiriu a auzit tot!
În alte împrejur ri, Adrien ar fi zâmbit. Li Kang
era incorijibil. Putea s -l fac s moar de
ner bdare pe cel mai în eleg tor dintre sfin i.
Pe Vladimir, Prea fericitul, b trâne, într-o zi
am s i retez limba cu sabia! tun cazacul.
Boierna ule, nu tiu, z u, dac are vreo leg tur
cu micu a noastr st pân , dar l-am auzit pe
- 434 -
vizitiul care desh ma caii bomb nind i

plângându-se c -i ostenit. A chemat-o pe
camerist i i-a spus a a:
Auzi, fetico, ‘ntreab-o p doamna dac poa’ s
primeasc !
Ei, i tu, Eusebie, deocamdat , doamna este
ocupat ! a r spuns fata.
Aha! îs mort, nu mai pot! Patru sute de leghe
în dou zeci de zile nu-s de colea... amu m ’c s
soilesc. Zi-i doamnei c s-o f cut e-o porun ât!
N-aib grij !
Floris i Adrien se privir . Prinseser un fir
sub ire al Ariadnei.
Baptistine disp ruse de exact dou zeci de zile.
Floris sim ea c se în bu . Ce amestec avea
Jeanne-Antoinette? Pu in lipsi ca Floris s se
repead în cas i s -i scuture zdrav n pe rege i
pe dulcineea lui. Adrien fu nevoit s apeleze la
întreaga lui persuasiune ca s î i calmeze
impulsivul frate. A doua zi diminea , îmbr ca i
impecabil, cei doi tineri se înf ar dinaintea
doamnei Le Normant. Frumoasa Jeanne-
Antoinette le primi cu amabilitate omagiile, f
se arate surprins , i f s îi întrebe cum de
aflaser de prezen a ei! Cu f lcile încle tate,
Floris o puse la curent cu dispari ia Baptistinei.
Jeanne-Antoinette se alint : „O, nu, Cerul îi era
martor, n-o v zuse pe Baptistine, nici nu tiuse
se aflase în tab ra militar , se mira chiar
foarte tare c veniser s îi cear informa ii pe
care nu le putea da...”
- 435 -
Jeanne-Antoinette surâdea suav.

Floris i Adrien nu putur scoate nimic de la ea.
Femeia asta miroase a minciun de la o
po ! tun Floris pe când ie eau din cas .
S mai a tept m pu in, frate... s observ m...
iscodim... pân la urm afl m noi ceva, cineva
se va tr da! îl sf tui cu în elepciune Adrien,
dorind s îi împiedice s bat iar i drumurile
orbe te.
Trecur alte câteva zile, triste, întunecate
pentru cei doi tineri. Singura lor mângâiere le
venea din partea surorilor Skokoska.
În sinea lui, regele era ulcerat de abandonul
„Inimioarei”. Jeanne-Antoinette îl convinsese c
Baptistine era o fiin f suflet i c preferase
probabil s se refugieze într-o m stire, decât
-i apar in regelui care într-o bun zi va avea
ve ti despre ea. Richelieu îi cântase i el în
strun . Ludovic se sim ea slab i singur. Convins
iubirea lui fusese dispre uit , o l pe
Jeanne-Antoinette s câ tige sear de sear o tot
mai mare influen asupra lui.
O lun dup dispari ia Baptistinei, Ludovic
anun c doamna Le Normant d’Etioles primea
titlul de marchiz de Pompadour, „pentru servicii
aduse coroanei!”, conform formulei consacrate, i
„pentru c rimeaz cu Amour!” îi optise el
galant, între patru ochi.
Jeanne-Antoinette triumfa pe toat linia. Acea
prezentare o în ase în pozi ia cea mai
important din regat: favorit atotputernic . To i
- 436 -
curtenii se plecau dinaintea ei. Regina pierduse

partida. Încântat de u urin a cu care prost naca
de Villeneuve l sase locul liber, Richelieu î i freca
mul umit mâinile. Pe Ludovic îl cuprindea
câteodat triste ea. Amintirea „Inimioarei” nu-i
da pace.
Într-o diminea , Feodor se întoarse acas
foarte obosit. Cu cicatricele lui o d duse gata pe
slujnica doamnei Le Normant. Dup o noapte
înfl rat , fata îi dezv luise ucraineanului, sub
pecetea tainei, s doamna Le Normant î i
trimisese vizitiul la Bordeaux. Slujnica nu tia
dac se afla sau nu i o tân ra fat în tr sur ,
dar observase c din dulapuri lipseau câteva din
toaletele st pânei sale.
s sufle o vorb din pu inul pe care îl
aflaser , Floris i Adrien cerur regelui
îng duin a de a p si armata pentru o bucat
de timp. Prea-Iubitul nu avea temei s îi refuze.
Totu i, b nuitor din fire cum era, mirosi c Floris
prinsese un fir. Îl chem a adar pe Ernaudan de
Gastagnac.
C pitane, îmi e ti pe deplin credincios?
Mi-a da i via a pentru Majestatea Voastr !
Prea bine. Atunci r mâi în continuare p rta
la „taina” mea i nu te vei c i. Poftim scrisoarea
aceasta... p streaz-o ca pe ochii din cap...
urm re te-i pe Villeneuve i pe Portejoye oricât
de departe s-ar duce. Supravegheaz -i
îndeaproape i trimite-mi vorb despre fiecare
mi care a lor. Dac o reg sesc pe domni oara de
- 437 -
Villeneuve, anun -m de îndat i înmâneaz -i

discret aceast misiv din partea mea. M-ai
în eles, c pitane? M pot bizui pe tine?
Majestatea Voastr poate avea total
încredere... nu voi avea lini te pân nu-mi
împlinesc misiunea! r spunse cu deplin
sinceritate Ernaudan. O dat mai mult, inten iile
regelui se potriveau de minune cu ale sale.
Înso it de inegalabilul s u La Fortune,
cavaleristul porni pe urmele tinerilor gentilomi.
Floris i Adrien aveau un avans de dou leghe
asupra lui. Galopau întins i nu z boveau decât
la popasuri, atât cât era necesar. Berlina în care
îi instalaser pe Grégoire i pe Elisa le încetinea,
cei drept, ritmul. Drumul lor spre sud trecea, pe
lâng Mortefontaine. Floris i Adrien inten ionau
se despart acolo de cei doi b trâni slujitori
prea obosi i pentru ai supune rigorilor unei
torii mai lungi.
Ah, nu, nici vorb ! L sa i de capul vostru n-
i f cut decât prostii, mai cu seam domnia ta,
domnule Floris! Iisuse! Marie! Porumbi a mea!
Merg cu voi s o reg sesc i s o îngrijesc! Dar ce
crede i voi c pute i sc pa a a de mine? Halal
maniere, n-am ce zice! gemu Elisa rev rsându- i
tot oful împotriva lui Floris care l capul în jos
ca odinioar în copil rie.
Dac am fost în stare s îi urmez pe domnul
conte i pe domnul marchiz pân în China, nu
d de ce nu a putea merge la Bordeaux de
dragul micu ei noastre domni oare! ad ug cu
- 438 -
mai mult st pânire de sine Grégoire.

În timp ce traversau Parisul mâna i de o
inspira ie subit , Floris i Adrien se oprir pe
strada Fourcy, la re edin a domnului Le
Normant. Acestuia tocmai i se adusese la
cuno tin nefericirea ab tut asupra lui i î i
sufla întruna nasul, mai gutur it ca niciodat .
Tinerii gentilomi se prezentar . Domnul Le
Normant o cuno tea pe Baptistine. Floris i
Adrien explicar motivul vizitei lor. Mai mult
decât încântat c are ocazia s joace o fest
infidelei sale so ii, nefericitul încornorat,
spunse amabil întreb rilor lor. Da, era putred
de bogat, i acum se c ia amarnic pentru toate
câte îi oferise Jeanne-Antoinettei, acea femeie
ingrat care îl în ela pe fa cu regele!
Ierta i-mi indiscre ia, domnule, dar face i
nego sau ave i case la Bordeaux? îi retez vorba
Floris, mergând drept la int .
Domnul Le Normant chibzui adânc înainte de a-
i r spunde. Floris i Adrien se uitau cu oarecare
mil la b rbatul din fa a lor, cam stângaci i cam
urâ el, dar de loc prost.
Nu, domnule... nu posed la Bordeaux nici
case... nici magazine... nici antrepozite!
Floris i Adrien se ridicar decep iona i de pe
scaune, cu inten ia de a- i lua r mas bun.
Dar... sta i... posed în schimb ceva care s-ar
putea s v intereseze... hâm... fac diverse
transporturi... hâm... cu cor bii! se bâlbâi
domnul Le Normant.
- 439 -
Cu cor bii! exclamar Floris i Adrien.

Hâm... da... a tepta i...
Domnul Le Normant r scoli febril prin mald rul
de hâr oage îngr dite pe biroul s u.
Iat , am g sit! În port se afl o înc rc tur
de... m run uri... i... diverse... hâm... chestii,
care pornesc peste câteva zile, dac vântul este
prielnic, spre Mississippi!
Brusc reticent, domnul Le Normant nu p rea
dispus s dezv luie nimic altceva.
i cum se nume te corabia cu pricina?
insist Floris, care nu b tuse drumul pân acolo
ca s plece cu mâinile goale.
Domnul Le Normant î i sufl nasul, tu i,
scuip ... ezit ...
Domnule, v conjur s r spunde i, în joc este
onoarea i poate chiar via a unei tinere fete! îl
implor Adrien.
Vizibil îngrijorat, domnul Le Normant îi cercet
îndelung cu privirea pe cei doi tineri. Se vedea
cât de colo c se afl prins între dou focuri. Pe
de o parte ardea de dorin a de a vorbi pentru a-i
juca o fest so iei sale, iar pe de alta prefera s
tac ... din motive numai de el cunoscute. În cele
din urm resentimentele so ului încornorat avur
prioritate.
Corabia se nume te Frumoasa din
Louisiana... dar... hâm... de ce?...
Întrebarea lui c zu în gol. Între timp, Floris i
Adrien coborâser valvârtej sc rile.
- 440 -
Capitolul XXV
De vin este tic losul de Beurrier!60

O s ajungem, ca pe timpul lui Irod!
Asta este un nou masacru al Inocen ilor!
Floris i Adrien se strecurau prin mul imea
zuit de pe strada Tiron, pe când Feodor i Li
Kang se str duiau s croiasc drum berlinei.
Grupurile de parizieni furio i se îngro au v zând
cu ochii.
Ce s-a întâmplat, oameni buni? întreb
Floris.
Începe r zmeri a, Monseniore! spuse un
negustor închizând prudent obloanele
pr lioarei lui.
Da’ tia cine’s? Dac vre i s trece i,
deschide i tr sura!
Poporu’ vra s vaz’ e-i ‘nuntru! urlar ni te
muieri a ate.
Floris i Adrien îi f cur semn lui Feodor s dea
ascultare mul imii. ele î i b gar capul în
tr sur s -i priveasc pe Grégoire i Elisa.
Ei, ce va s zic asta, dragele mele, da’ ce?
sem m noi a b utori de sânge? bodog ni Elisa
ridicând amenin tor o sticl .
Femeile pufnir în râs.
Ei! Io-te b trâna! Ia-o-ncet dac vrei s prinzi
suta!
Atmosfera se destindea.
60 Domnul Untar, porecl dat efului de poli ie, pe numele s u adev rat Beryer.
- 441 -
Ce se petrece? întreb Floris.

Eh! Tinere nobil! Poli aii ne r pesc femeile i
copiii. Toat floarea tinere ii e la cheremul lor.
Ru ine!
S zise c rejele be sângele ân ilor no ’ti!
Da, i’ al muierilor noast’.
Îi trimit pe îngera ii no tri nevinova i peste
ri i ri!
Ci-c în Mississippi!
Ba i p er etori! îi iau pân i pe insti ii
no tri er etori! Da! i atun i v întreb: cum o
s’arate capitala noast’ f bunii ei mizerabili?
url un b trân în zdren e.
Floris i Adrien încuviin din cap.
Ave i dreptate! strig împ ciuitor Floris, pe
care îl interesa un singur lucru: s-o ia cât mai
repede din loc. Corabia aceea... Baptistine...
Fiecare minut pierdut putea avea consecin e
fatale.
Se zice c în Mississippi
sit-au aur din bel ug
Tra-la-la-la-la-la-la,
Da-n vremea asta tot Parisul.
zut-a sub al spaimei jug.
Tra-la-la-la-la-la-la,
Pornit-au groaz a risipi
Ciracii lui Frérot, dar dânsul
Habar nu are. Lacom vrea
Ca ara s i tripleze starea... începu s cânte
mul imea.
- 442 -
Floris i Adrien se privir cu în eles. Trebuiau

profite de subita bun dispozi ie a parizienilor.
Tinerii gentilomi tiau cât de imprevizibile puteau
fi reac iile poporului i cât de violent putea
deveni el într-o frac iune de secund . Situa ia se
ar ta exploziv . Foarte curând mul imea
dezl uit avea s desfunde str zile i s îi
omoare pe to i cei care aduceau m car pe
departe a soldat ori a poli ai.
Îi punem pe mo negu ii no tri la ad post i
ne întoarcem s v d m o mân de ajutor! min i
s clipeasc Adrien.
Ei, bravo! Asemenea vorbe te ung pe suflet!
L sa i-i s treac !
Floris i Adrien salutar cu tricornurile pe când
se dep rtau. Era i timpul. Valul nemul umi ilor
se îngro a întruna. Agita ia se întindea strad
dup strad , cuprinzând întreg cartierul. Ei nu- i
mai doreau decât s ias cât mai grabnic din
Paris. În cele din urm ajunser , nu f
greutate, în spate la Chartreux, pe muntele
Parnasse. Curând dup aceea treceau de
„barier ” i se opreau la popas s deshame caii.
E într-adev r revolu ie în capital ? întreb un
gr jdar care se învârtea pe lâng berlin .
A a se pare! r spunse Floris f s îl
priveasc , în timp ce, ca orice bun c re ,
verifica potcoavele noului cal. Grégoire i Elisa î i
tamponau frun ile cu batista. Bie ii de ei
tr seser o spaim zdrav .
Oh! domnule marchiz, este îngrozitor s vezi
- 443 -
Parisul fierbând. Am mai tr it o dat asta pe

timpul domnului Law, când cu doamna contes ,
i n jduiam s nu mai cunosc nicicând
asemenea clipe de groaz ! opti b trânul slujitor
indu- i obrazul livid prin fereastra de la
portier .
Ah! Disear s te ii cenu i mormane de
bolovani în capital ! gemu Elisa.
Asta nu, scumpa mea, dar... dac regele va fi
prost sf tuit, dac va lua m suri nepopulare, va
fi poate... începutul... sfâr itului unei monarhii...
prezise cu triste e Adrien.
Doamne Iisuse, Marie, Iosife! Adic sfâr itul
lumii! Apocalipsa, ce mai! se bâlbâi Elisa.
Da i-i drumul, suntem gata. În galop! porunci
Floris.
A i v zut cumva trecând pe aici o tr sur

înso it de patru b rba i? întreb câteva clipe
mai târziu Ernaudan de Gastagnac sosind într-
un suflet la popas.
Da, domnule ofi er, au luat-o spre Bordeaux.
tii ceva, c pitane, bag sam c mergem din
u în r u! bodog ni La Fortune care inea la
tihna i la tabieturile lui.
Reepede... repede, pe cai! strig Ernaudan
temându-se s nu r mân prea în urm .
Oh! la, la! mi-e turul mai ceva de încins decât
capitala! protest cavaleristul.
Nemilos, tân rul Gastagnac î i îmboldea deja
calul, f s mai asculte jelaniile ordonan ei
- 444 -
sale.
Hei, omule, tii cumva unde este ancorat

Frumoasa din Louisiana? se adres Floris unui
marinar.
Acesta î i ridic bereta i p ru s fac un mare
efort de memorie.
A ... d’a p i îs multi cor bii faine în rad !...
Enerva i, Floris i Adrien d dur pinteni cailor
i pornir mai departe. Ca s câ tige timp,
saser berlina în paza lui Feodor i a lui Li
Kang.
s doarm , hr nindu-se doar din goana
calului, tinerii gentilomi galopaser zi i noapte
vreme de o sut treizeci i patru de ore. În locul
lor, oricine altcineva i-ar fi dat duhul de
oboseal , îns ei erau pl di i dintr-un aluat
anume. Nera i de câteva zile, cu obrajii sup i i
cu cearc ne adânci sub ochi, î i p strau privirea
dârz . De i murdari ca vai de lume, inuta
mândr le v dea de la o po obâr ia nobil .
Floris abia dac lua seama la activitatea febril
din port. Pe chei forfoteau aretele. Matelo ii
cârpeau ni te pânze uria e, întinse la soare.
Floris i Adrien î i struneau cu grij caii ca s nu
calce pe ele. Hamalii se coco au sub povara
sacilor. Cu inima b tând de emo ie, cei doi fra i
se uitau la numele fiec reia din cor biile
ancorate la chei.
Sfântul Ioan, Delfina, Marietta, Sfânta-Barb ,
Opalul, Neptun, Tat l de familie... citeau ei pe
- 445 -
prove f s g seasc ceea ce c utau.

Flotila de r zboi i vasele de linie erau ancorate
la cheiuri diferite.
Unde se afl C pit nia portului? întreb
Adrien adresându-se unor matelo i care jucau
i, f s le pese de interdic ia la care erau
supuse toate jocurile de noroc.
Necatadicsind s î i întoarc m car privirea
spre el, unul din marinari ar cu degetul înspre
o cas de pe dig. În fa a ei se înghesuiau o
mul ime da marinari, de solda i i de femei.
Floris i Adrien desc lecar i intrar în cl dire.
În vestibul se ciocnir piept în piept cu un ofi er.
C pitane, c ut m Frumoasa din Louisiana.
Ne po i spune unde anume o g sim? întreb
Floris.
Ofi erul rânji i îi trase pe cei doi tineri spre o
fereastr .
Poftim... e acolo... în mijlocul convoiului...
Floris p li. Cu toate pânzele sus, vreo sut de
vase se îndep rtau spre larg.
E ti... e ti sigur, c pitane, c Frumoasa din
Louisiana se afl printre acele vase? insist
Adrien.
Adic ce crezi, domnule, eu nu tiu ce spun?
Asta-i bun ! i, la urma urmei, dumneata cine
ti? se interes b nuitor ofi erul.
Tinerii gentilomi se prezentar .
pitanul se îmbun pe dat i îi conduse în
biroul s u, spre a discuta în tihn .
- 446 -
N-am putea închiria o corvet 61 cu care s

încerc m s îi ajungem din urm ? întreb Floris.
În principiu da, dar mai întâi trebuie s
tepta i s se schimbe vântul. Pân atunci nici
un vas nu p se te portul, domnule marchiz.
Ordinele sunt ordine. Marinarii se tem. De când
suntem în r zboi cu englezii, cor biile de linie
circul numai în convoaie escortate de fregate62.
Viitorul convoi se formeaz de abia peste aizeci
de zile. Dar ce treab ave i cu Frumoasa din
Louisiana? se mir c pitanul.
Floris i Adrien se privir scurt. Omul era
simpatic i binevoitor. Mai bine îi explicau ce
anume c utau. În definitiv, exista speran a ca
Baptistine s nu se fi îmbarcat. C pitanul cl tin
cu triste e din cap.
Hâm... ti i ce anume transport
„Frumoasa”?
Nu!... r spunser într-un glas Floris si
Adrien, amintindu- i de aerul stânjenit al
domnului Le Normant.
He, he, ia privi i pu in actele! Oh, fi i pe pace,
totul este cât se poate de legal... poftim, avem aici
un contract semnat cu... Ministerul Marinei... Pe
corabie se afl un lot de femei provenite din
închisorile i locurile r u famate ale capitalei,
poftim, iat lista...
Floris i Adrien în car pergamentul cu mâini
tremurânde:
61 Corabie rapid de vân toare.
62 Vas cu trei catarge al marinei de r zboi.
- 447 -
Marie-Anne Fontaine, zis Cro et , treizeci i

opt de ani, condamnat pe via . Mai multe
omucideri.
Sarah de Visme, zis Coaps de aur.
Optsprezece ani, intrigant primejdioas ,
depravat . Moravuri scandaloase.
Jeanne Lefevre, zis Tonton, hoa înfierat cu
floarea de crin, desfrânat cum nu se mai poate.
Marie Desmarais, zis Nene, libertin i
destr lat , a inten ionat s se dedea la
perversiuni ru inoase asupra persoanei
judec torului s u.
Toinette Genest, zis Pe ti or. Mincinoas i
vicioas pân în m duva oaselor.
Jeanne Vigneron, zis B nu , extrem de
periculoas , expert în otr vuri i bani fal i.
Julia de Mengden, zis Str ina, libertin
neru inat , conspiratoare depravat i plin de
vicii.
Marie-Francoise Jouy de Lapsy, zis Petecel,
aptesprezece ani, blasfemiatoare i mânuitoare
de .
La Porche, zis Scroafa, treizeci de ani, înfierat
cu multe flori de crin, a retezat cu lama dou
degete ale celui care o arestase i a dat foc la
celula în care a fost închis .
Marie-Louise Primet, zis Bebe, libertin i
vr jitoare.
Ptiu, ce gunoaie, ce mizerie moral ! spuse
scârbit, ofi erul, luându-le înapoi documentul.
Lui Floris i se f cuse p rul m ciuc . Livid la
- 448 -
fa , privea n ucit în gol. Adrien îi puse mâna pe

um r într-un gest de îmb rb tare.
Pe lista acestui transport uman figureaz i
copii sau... domni oare r pite din Paris?...
întreb Floris cu glas tremurat.
T ! astea sunt bârfe! Toate fetele expediate s
populeze colonia sunt ni te pu ria e, domnule
marchiz, ni te otrepe de care ne descotorosim cu
inima u oar ... din partea mea, duc -se!... rânji
ofi erul portului.
C pitane, totu i nu am v zut trecut aici
numele tinerei domni oare pe care o c ut m i
care tim precis c nu a f cut nici o zi de
închisoare! protest Adrien.
Ah! spuse c pitanul, aproape decep ionat,
atunci s-ar putea s figureze printre pasageri?
Sta i s v d unde am lista lor. Aha, uita i, nu
sunt decât trei: domnul Vieille, chirurg i
farmacist care se duce la Noul Orléans, cavalerul
Gontrand d’Aubigny i domni oara Baptistine
Bourguignon!
Floris i Adrien scoaser un strig t în bu it,
smulser lista din mâna ofi erului i o parcurser
febril. Baptistine Bourguignon... Baptistine
Bourguignon... Pe Floris îl n di o sudoare rece.
adar, dup noaptea lor de dragoste, ca s
scape de el, Baptistine î i luase într-adev r
lumea în cap. În pofida oric rei logici, Floris,
jduise s o reg seasc ... dac nu sp it , cel
pu in cumin it .
Adrien sim i c i se înce eaz ochii. Scumpa
- 449 -
lui surioar refuza pân i numele de Villeneuve.

Ah! Acest orgoliu... acest blestemat orgoliu al
familiei noastre...
Floris i Adrien r ceau f int pe chei,
incapabili s scoat o vorb . La orizont pânzele
cor biilor se mic orau din ce în ce.
Încercar s pl teasc multe pungi de aur
pitanului unui vas mic i rapid, îns ofi erul le
râse în nas, ca to i ceilal i marinari de care se
milogiser rând pe rând.
S urm rim convoiul? Trebuie s fim nebuni!
Pira ii englezi ne-ar ataca cât ai zice pe te! Acesta
era r spunsul unanim.
A tepta i pân se formeaz convoiul urm tor!
Floris era cople it. Pentru prima dat în via a
lui se lovea de ceva imposibil.
Cor biile plecaser ducând cu ele iubirea lui i
cu voia Domnului nu aveau s le poat lua urma
decât peste dou luni încheiate.
Ce dracu faci aici, domnule? bodog ni Floris
dând nas în nas cu Jéodard Castillon care se
plimba pe chei.
Eu nu vorbesc cu dumneata, domnule,
replic an , contele du Rocher.
Iar eu m-am s turat de dumneata, domnule!
mârâi Floris printre din i, tremurând de furie i
punând mâna pe mânerul s biei.
Adrien îl apuc de bra .
Potole te-te, Floris, i f -i loc s treac
domnului du Rocher, portul din Bordeaux
apar ine tuturor!
- 450 -
Ah! calmul dumitale îmi face pl cere,

domnule conte. N-a putea spune acela i lucru
despre domnul marchiz! observ Jéodard
salutându-l pe Floris care î i feri privirea.
Era prea de tot.
i eu vin tot de la c pit nia portului,
continu domnul du Rocher, vom fi deci mai
mul i cei care vom pleca cu viitorul convoi
pentru... a o reg si pe domni oara Baptistine...
Bourguignon. Pân atunci, mai bine v-a i
resemna, domnule. Oricum, de-abia ajun i acolo
vom vedea cine anume va avea câ tig de cauz !
Ei bine, domnule, afla i c data viitoare v voi
spinteca, cu mult deliciu i pentru totdeauna,
tun Floris... În a teptarea acelei clipe, nu stric
v r cori i ni el gândurile...
i Floris se repezi dintr-un salt asupra lui
Jéodard. Bietul conte du Rocher se trezi în ap
s fi apucat s schi eze m car un gest de
ap rare. Cât, ai clipi, lumea se strânse gr mad
pe mal.
Oh!.. oh!.... ajutor... Pa... Padin, m ... m ...
înec... r cnea Jéodard.
Capul lui ba ap rea, ba disp rea în valuri.
Disperat, valetul î i frângea mâinile.
Dumnezeule, domnule conte... nu tiu s
înot! se smiorc ia el f s se urneasc din loc.
Adrien î i dezbr flegmatic tunica.
Las , fr ioare... e omul meu... zâmbi Floris,
calmat ca prin farmec.
- 451 -
Tân rul gentilom plonj la anc ca s -l salveze

pe Castillon tocmai când acesta se ducea la fund.
Îl în fac de guler, dar domnul du Rocher se
zb tea ca un drac. Floris îi trosni cu mare pl cere
un pumn zdrav n, apoi înot lini tit, tr gându-l
dup el spre o scar . Cu ajutorul celor din jur îl
urc pe chei pe Jéodard, care atârna foarte greu.
Ah! domnule... nu tiu dac se cuvine s î i
mul umesc sau... opti Jéodard deschizând ochii.
Mai bine taci din gur ... mârâi Floris, dup
care î i îmbr tunica i, a a cum era, iroind
de ap , o porni spre ora .
Fi i bun i ierta i-l pe fratele meu, domnule,
rosti blând Adrien, i binevoi i a-mi r spunde, v
conjur... De unde tia i c domni oara de
Villeneuve se îmbarca la Bordeaux? V prevenise
ea?
Din p cate nu, domnule, ofta Jéodard
ridicându-se ud leoarc i rezemându-se de
um rul lui Padin. Gânde te-te i Domnia ta,
dac ar fi venit la mine, la ora asta eram de mult
tori i! Întâmplarea, singur întâmplarea m-a
ajutat. Am f cut cercet ri în împrejurimile
castelului meu i la Compiègne. Acolo doi b trâni
comercian i, domnul i doamna Bernachon, au
stat de vorb cu ea când a poposit s se
odihneasc la ei, pe strada Echaudoirs nr. 22.
Baptistine le-a m rturisit, c o prieten îi oferise
bani, o concesiune în colonii i c toria pân în
Louisiana...
V mul umesc, domnule... sunte i un om de
- 452 -
onoare! spuse Adrien strângând mâna lui

Jéodard.
Eh! încerc, domnule... încerc...
Adrien îl salut pentru a doua oar i, gr bind
pasul, î i prinse fratele din urm . Tinerii
gentilomi se instalar la un han, unde închiriar
dou camere cu vedere spre mare. R ma i s
escorteze berlina b trânilor slujitori, Feodor i Li
Kang îi ajunser abia a doua zi din urm pe
tinerii lor st pâni. Pu i la curent cu ultimele
evenimente, Grégoire i Elisa î i smulser p rul
din cap dar afirmar sus i tare c la nevoie vor
merge „pân în fundul iadului” i c „nu aveau
scape de ei a a u or!”......
Cât despre cazac i chinez, nici nu se punea
problema r mânerii lor.
Floris nu era deprins s leneveasc .
Inactivitatea îl ap sa. În fiece diminea î i f cea
drum pân la C pit nie pentru a se informa
asupra plec rilor. Precaut ca întotdeauna, Adrien
profit de acel nesperat r gaz pentru a comanda
îi fie adu i câ iva saci doldora de pistoli,
bineîn eles f tirea lui Floris. Fratele s u
vedea negru înaintea ochilor doar când auzea de
aurul regelui. Tân rul conte de Villeneuve îi
scrisese totu i regelui pentru a-l în tiin a c erau
nevoi i s p seasc Fran a pentru o vreme. De
bun seam , Adrien nu avea de unde ti c
Ernaudan de Gastagnac îl informa zilnic pe
suveran de fiece mi care a celor doi fra i.
Plictisindu-se, Floris se plimba ceasuri în ir.
- 453 -
Într-o sear , se întâlni cu cavaleristul pe dig. Se

duelar de dou ori, f prea mare tragere de
inim i f urm ri serioase. Floris îl r ni pe
Ernaudan în coaps , iar acesta îi scrijeli um rul.
rinimos, Floris îl evita în schimb, pe Jéodard.
În sfâr it, într-o bun diminea , la rev rsat de
zori, c pitanul portului sosi în grab la han i îi
trezi pe cei doi fra i: se preg tea un nou convoi
pentru „colonie”. Dac vântul r mânea prielnic,
urma s porneasc la 1 iulie. Floris se posomori:
înc opt zile de a teptare! R bdarea nu-l d duse
niciodat afar din cas . Rezemat de pervazul
ferestrei, visa sub clar de lun , cu ochii la
oceanul care îi r pise iubita purtând pe valurile
lui Frumoasa din Louisiana.
Adrien se înfior , cu inima s getat de o
sumbr presim ire. O tia pe Baptistine în
primejdie de moarte, dar nu îi suflase o vorb lui
Floris, ca s nu îl îngrijoreze zadarnic. De pe lista
ocna elor, un nume, unul singur îi s rise în ochi
cu litere de foc: „Julia Mengden... Julia
Mengden... zis Str ina... Pe lume nu puteau
exista dou femei cu acela i nume. Cu siguran
era vorba de aceea i fiin mâr av care le
pricinuise atâtea nenorociri. Soarta voise ca
Baptistine s se fi îmbarcat tocmai pe corabia pe
care se afla du mana lor de moarte... Le separa
doar o punte sub ire de lemn.
O stea c toare travers bolta cereasc . Floris
zâmbi, brusc încrez tor în via .
Oh! te voi urm ri, dragostea mea... i m vei
- 454 -
ierta!
Ochii lui verzi str luceau în întuneric.
Adrien î i plec b rbia în piept:
Vom reg si-o oare vreodat pe frumoasa din
Louisiana?
- 455 -
Capitolul XXVI
Lini te matelo i! Ridica i vela mare!

Lega i strâns vela mic !
Desf ura i gabierii! poruncea cu glas calm i
puternic secundul cor biei. Reverberate de vele,
comenzile lui erau preluate de c tre ofi erii de
cart în jargonul matelo ilor bretoni i flamanzi.
Bun ziua, domnule Le Gallic! spuse vesel
Baptistine ivindu-se cu Georges-Albert pe puntea
din spate a Frumoasei din Louisiana.
Oh! v-a i i trezit? Sluga voastr , domni oar !
spunse ofi erul sco ându- i politicos tricornul,
dup care se întoarse pe dat înspre marinari
pentru a mai da câteva comenzi.
Lini ti i matelo i!
Georges-Albert i Baptistine se privir cu coada
- 456 -
ochiului. S ob ii lini tea pe o nav în largul

rii era un pariu imposibil de câ tigat.
Fiecare s î i ocupe locul pe catarge i pe
vergi!
Aten ie, armarea cabestanului!
Baptistine zâmbea, amuzat de toate acele
manevre. Râzând i cântând, marinarii se
rau descul i pe vergi pân -n vârful
catargelor.
O briz pl cut umfla pânzele. Traversarea se
anun a excelent . Se aflau înc în golful
Gascogne, renumit pentru valurile lui frontale
care cutremurau r ut cios cor biile. Vremea se
ar ta îns minunat , semn c traversarea avea
fie calm .
Cârmaci, ine-o tot spre vest–sud–vest, cât
mai aproape de tribord! ad ug domnul Le Gallic
punându- i tricornul tivit cu fir de aur peste
peruca alb .
Iertare, domni oar Bourguignon, dar
manevrele nu puteau ad sta... relu amabil
ofi erul, privind-o pe Baptistine cu ostentativ
admira ie.
Oh! dar v rog, domnule, pentru mine a fost
pasionant s v ascult dând toate aceste comenzi
total necunoscute mie! r spunse Baptistine
alintându-se.
În tot lungul vie ii sale, petrecut la Saint-Malo
ori în porturile din Isles-sous-le Vent, lui Le
Gallic nu-i mai fusese dat vreodat s
întâlneasc o fat atât de ne-p mântesc de
- 457 -
frumoas . Ca i ceilal i pasageri, presim ea c

prezen a la bord a acelei superbe c toare,
înso it , în pofida etichetei, nu de o doamn de
companie, ci de un maimu oi care cucerise de-
acum întreg echipajul cu oltic riile lui,
ascundea o tain . Le Gallic nu era departe de a
nui c Baptistine era de fapt o prin es cu
adev rata identitate ascuns sub un nume de
împrumut.
Cu mi ri lene e, studiate, Baptistine începu
î i fac vânt cu evantaiul. Înc nu se putea
dezb ra de obiceiurile deprinse la curte. Privirilor
înfl rate ale secundului le r spunse cu un
zâmbet cochet. Ca întotdeauna, ocheadele
rba ilor o înfiorau pl cut.
Le Gallic era un voinic de vreo dou zeci i opt
de ani, cu f lci p trate i priviri p trunz toare,
de b rbat obi nuit s h duiasc pe mare de la
frageda vârst de zece ani.
„Drace, parc v d c o s am parte de o
torie agitat . Copila asta smintit n-are
astâmp r! O s am de lucru, nu glum . i ce s-o
fi f când bietul meu st pân f mine?” î i spuse
Georges-Albert ag ându-se de catargul artimon
ca s priveasc întinderea de smarald.
La nord-vest se z rea o fâ ie întunecat . Era
mântul Fran ei. Georges-Albert nu avea cum
ghici c în aceea i clip Floris turba de furie, pe
cheiul din Bordeaux.
A i dormit bine, domni oar , în aceast prim
noapte pe mare? întreb Le Gallic.
- 458 -
Mul umesc, domnule, am o cabin mic , dar

foarte agreabil . Cu toate c auzisem o groaz de
pove ti despre r ul de mare, eu una m-am sim it
mai bine decât oricând, ca i Georges-Albert de
altfel! Când se cr pa de ziu , la fereastra mea a
poposit o pas re mare i alb . M-a trezit b tând
cu ciocul în cercevea i i-am dat un biscuit!
spuse râzând Baptistine.
Vai de mine, domni oar ! Sper c nu v-a i
culcat cu hubloul deschis? exclam speriat Le
Gallic.
Ba bine c nu, i de ce, m rog, nu trebuia?
întreb într-o doar Baptistine.
Slav Domnului c n-a i p it nimic r u. Se
poate una ca asta, domni oar ? Noaptea pe mare
este plin de primejdii pentru cel care doarme.
Trebuie s te fereci zdrav n în cabin , ca s nu
poat p trunde în untru „Duhul r u”, altminteri
po i paraliza ori, mai r u, dac ploaia î i ud
ve mintele, te umpli de viermi i de câte i mai
câte alte necazuri! ad ug Le Gallic, supersti ios
ca to i marinarii bretoni, chiar dac fusese
avansat ofi er.
Baptistine f cu ochii mari. Georges-Albert se
înfior , profund dezgustat.
V-ar face pl cere, domni oar , s vizita i
Frumoasa din Louisiana?
Oh! da, desigur, domnule!
De îndat Baptistine î i rezem gra ios degetele
de mâneca uniformei vi inii, brodate cu negru i
auriu, semn c de i Le Gallic era ofi er al marinei
- 459 -
comerciale, se afla totu i în subordinea Majest ii

Sale.
Secundul o îndrum atent pe tân ra fat înspre
sc ri a ce ducea la dunet . Treptele înguste se
urcau destul de anevoios. Baptistine se felicit c
în acea diminea se îmbr case cu o jachet
simpl de culoare corai i o fust cu „co ule e”
mici.
Le Gallic profit de locul strâmt ca s o ia pe
Baptistine de mân i s o ajute s suie.
„Ce ofi er fermec tor! Ador cor biile, marina i
marinarii!” î i spuse Baptistine cercetându- i
cavalerul pe sub gene. „Ah, ce bine c am plecat!”
Tân ra fat ajunse sus pe dunet . Ame it de
aerul tare al largului, respira cu nesa libertatea.
Se aplec peste basorelieful de la pup ca s
priveasc vârtejul înspumat, stârnit de
alunecarea cor biei, i se cl tin , speriat de
în imea vertiginoas la care nu se a teptase.
Sprijini i-v de mine, domni oar , puntea
este înclinat , opti Le Gallic, strângând-o la
piept. Frumoasa din Louisiana este o corabie pe
care încap o mie de butoaie i ne afl m în
punctul ei cel m i înalt, la patruzeci de picioare63
deasupra oceanului, iar carena se afund în ap
dou zeci i opt de picioare64...
Baptistine îl asculta cu cea mai mare aten ie.
Ofi erul î i drese glasul, din ce în ce mai tulburat
de prezen a ei. Aerul de mare p rea într-adev r
63 Circa 14 metri.
64 Circa 8 metri
- 460 -
îi fi prins bine tinerei fete. Niciodat nu fusese

mai frumoas . Ochii în care se oglindea luciul
oceanului scânteiau, mai alba tri ca oricând.
Tenul trandafiriu se ar ta înviorat de stropii
ra i de spum , iar pletele lungi aurite, legate pe
ceaf cu o panglic , fluturau în vânt. Baptistine
nu avea nici regrete, nici remu ri. Se felicita
pentru festa pe care le-o jucase lui Floris i
regelui. Totul se petrecuse ci o uimitoare
repeziciune. Jeanne-Antoinette se dovedise
deosebit de bun i în eleg toare. Baptistine nu
se mira de u urin a cu care prietena ei, prea
fericit s îl p streze pe rege doar pentru sine, îi
ruise o parte din garderoba ei i frumu ica
sum de zece mii de livre pentru drum. De
asemenea îi înmânase o scrisoare c tre c pitanul
acelui vas i un zapis care o f cea st pâna unei
planta ii de indigo cu patruzeci de sclavi i a unei
agen ii comerciale din Noul Orléans. Baptistine
de Villeneuve-Caramey nu mai exista, fusese
alungat de domni oara Bourguignon, care
sise Fran a mândr i fericit , cu punga bine
garnisit .
„Dup ce m voi instala, de una singur , liber
sau poate m ritat cu cine îmi va pl cea, voi
trimite o corabie care s mi-o aduc într-ascuns
pe Elisa!” se gândi Baptistine, de parc ar fi fost
cel mai simplu lucru din lume.
... i patruzeci de guri de foc; baterii de tunuri
de 18, în primul rând i, în al doilea rând, piese
de 12; dup cum v pute i da seama,
- 461 -
domni oar , onoarea voastr este bine ap rat ...

continua s explice Le Gallic din ce în ce mai
sigur de sine.
Baptistine tres ri. Cufundat în propriile-i
planuri, nu prea urm rise explica iile.
Hâm... dar... nu ne afl m pe o corabie
comercial !? întreb ea cu naivitate.
Gallic zâmbi superior.
Într-adev r, domni oar , Frumoasa
transport m rfuri, dar de câ iva ani încoace,
orice corabie este înarmat i preg tit pentru
eventualitatea unei lupte. Privi i convoiul nostru,
domni oar ... tr nc nea Le Gallic. Nespus de
mândru c avea ocazia s î i etaleze cuno tin ele,
îi ar ta cu degetul toate cor biile care îi
înconjurau... Iat , Albina i Aventura, de i tot
„comerciale”, sunt echipate cu treizeci de guri de
foc i cu arme. În schimb, Mare alul d’Estrése,
Medeea i Prea-Iubitul sunt chiar vase de r zboi
de mâna întâi, cu o sut dou zeci de tunuri i un
echipaj de opt sute de oameni. În urma lor vin
fregatele, galiotele i dou brigantine mai mici,
pentru travers ri. „M rfarele” noastre sunt bine
escortate i ap rate. Pe cinstea mea, domni oar ,
navele Majest ii Sale Regele Ludovic al XV-lea
nu risc nimic din partea corsarilor inamici.
Ce lec ie magistral , domnule! exclam
Baptistine sincer interesat i mai tulburat
decât ar îi vrut la auzul numelui Prea-Iubitului.
„Inimioar ... Inimioar ...” p rea s opteasc
briza.
- 462 -
Furioas , Baptistine fu cât pe ce s î i astupe

urechile. Privirea îi r cea pe oceanul al c rui
verde str lucitor îi reamintea dureros de o anume
privire trufa .
Suprafa a de-abia încre it a apei se tulbur
brusc. Berbeci de spum se fr mântau la orizont.
Silueta zvelt a navei vopsit în ro u, negru,
albastru i auriu purta vesel vele albe, umflate,
care dansau în acela i ritm cu catargele.
„Zâna mea... bobocelul meu de trandafir, iart -
!” fo neau pânzele.
Privirea Baptistinei se în spri. Nu, niciodat !
Niciodat nu avea s îl poat ierta pe Floris
pentru cruzimea lui... Într-o bun zi avea s i-o
pl teasc ... Avea s se r zbune...
Bra ul vostru, domni oar . Cu permisiunea
voastr , vom coborî în salon. Vântul se r ce te i
tem s nu v îmboln vi i. Cred c suntem
tepta i la dejun în sufrageria care se afl chiar
sub noi. Dup aceea, dac dori i, vom str bate
împreun Frumoasa din Louisiana de la pup
pân la prov . În sfâr it, dac -mi îng dui i s v-o
spun, domni oar , de aici înainte Frumoasa de
pe acest vas... sunte i dumneavoastr !
Nici c se putea compliment mai galant.
Baptistine î i spuse c acel marinar s-ar fi putut
sim i în largul lui chiar i la Versailles, unde
asemenea m iestre întors turi de fraz nu l-ar fi
cut de ru ine, dimpotriv .
Un tangaj puternic veni la anc în ajutorul lui
Le Gallic. Baptistine se cl tin , î i pierdu
- 463 -
echilibrul pe sc ri a lunetei i se ag de um rul

ofi erului care i-o luase înainte ca s -i deschid
drum. Le Gallic se întoarse de îndat ca s-o
prind . Aflat cu o treapt mai jos decât ea, ochii
lor se întâlnir la aceea i în ime. Sub uniforma
strâns pe trup a ofi erului, tân ra fat sim ea
pieptul larg i bra ele mu chiuloase.
,,Poate c nu se cade!” oft Baptistine
incapabil s se împotriveasc tangajului care o
lipea de pieptul marinarului.
O gur s rat îi atinse buzele. Era pl cut ,
cald i umed . Baptistine se sim ea sfâr it ,
toropit , cu inima goal i sufletul pustiu. În
clipa aceea nu mai tia cum o cheam , nici unde
anume se afl .
Sunt nespus de bucuros s v salut,
domni oar Bourguignon! Ah! Le Gallic v arat
corabia noastr ! Exclam c pitanul Robineau la
intrarea Baptistinei i a secundului în sufragerie.
Baptistine era cam palid . Le Gallic cam
îmbujorat.
Bun seara... c pitane... bâigui cu greu
Baptistine care se sim ea din ce în ce mai
„ciudat”.
Georges-Albert, care se instalase de mult la
mas , arunc o privire perspicace tinerei sale
prietene, apoi atac filozofic o can de cidru i o
bucat de pastram deja rânced . Rafinatul
anim lu se strâmb îngre at. Hrana acea nu-i
spunea nimic. Cerul gurii sale, atât de delicate,
era obi nuit cu bucate mai de soi. Era evident c
- 464 -
Georges-Albert detesta marin ria, preferind

buc ria Elisei.
Le Gallic se gr bi s îi ofere Baptistinei un
castronel de sup de fasole preg tit cu mult
înainte de r ritul soarelui de c tre eful
buc tar. Baptistine încerc s ron ie i un
biscuit, dar se l curând p guba . Nu se
sim ea de loc în apele ei.
Întrucât doamna Le Normant mi-a f cut
onoarea s v dea în grija mea, dac ave i nevoie
de orice ar fi, domni oar Bourguignon, nu
pregeta i s v adresa i lui Le Gallic. Secundul
meu se afl aici pentru a v satisface cele mai
mici dorin e! continu amabil c pitanul
Robineau.
„Nici c se putea s-o nimereasc mai bine!”
morm i Georges-Albert, lip ind foarte pu in
elegant din str chinu a lui.
Baptistine zâmbi domnului Vieille, un b rbat
foarte simpatic de vreo cincizeci de ani. În
schimb, sim i o instinctiv aversiune pentru
Gontrand d’Aubigny. Frumos ca o femeie,
cavalerul î i petrecea vremea admirându-se ca
într-o oglind în luciul cupei lui de metal. Î i
aranja peruca, ba o umfla, ba o netezea, verifica
întruna dac mâinile îi sunt îndeajuns de albe i
soase, î i mu ca buzele ca s par mai ro ii.
Oare când vom ajunge la destina ie, c pitane
Robineau? întreb domnul Vieille înmuindu- i
pâinea în sup .
Ha! Ha! Ha! Nu exist pasager care s nu îmi
- 465 -
pun aceast întrebare dup nici dou zeci de

ceasuri petrecute la bord. Ruta noastr este
imuabil , domnule chirurg. Convoiul coboar
prin golful Gascogne pân în largul capului
Finisterre!65 Apoi vom trece pe la vest de insulele
Canare spre a ie i în întâmpinarea alizeelor care
vor împinge cor biile noastre pân la Fort-
royal66, înspre nord-est, unde vom face escal . De
acolo vom urca în golful Mexic spre gurile
Mississippi-ului, oprindu-ne la Noul Orléans. În
total nou zeci de zile. Iat -v l murit, domnule,
spuse c pitanul Robineau cu un zâmbet iret.
Baptistine nu se putu ab ine s nu ca te. Se
sim ea din ce în ce mai r u. Îi era perfect egal pe
unde vor trece. Stomacul i se întorcea dureros pe
dos, refuzând orice fel de hran .
Într-o atât de agreabil tov ie, c toria ne
va p rea cu siguran scurt , susur cavalerul
d’Aubigny fluturându- i cochet man etele i
aruncând o privire tandr înspre Le Gallic.
318
Baptistine crezu c nu v zuse bine. Se sufoca i

enervat se ridic de la mas . B rba i s rir în
picioare, salutând-o cu adânc plec ciune. Le
Gallic ceru din ochi permisiunea c pitanului s u
i se lu dup Baptistine, urmat îndeaproape de
Georges-Albert care se îndopase destul. Ofi erul o
ajunse din urm cât ai clipi.
65 Promontoriu nord-vestic al Spaniei.
66 În prezent, Fort-de-France.
- 466 -
Chiar sub pupa unde ne g sim acum, se afl

Sfânta Barb ... Acolo stau depozitate armele
mobile, pu tile, topoarele i m ciucile,
dimpreun cu butoaiele de pulbere. V-ar place s
coborâ i, s vede i, domni oar ?
Hâm... mai târziu... domnule Le Gallic,
deocamdat ... prefer s r mân la aer... bâigui
Baptistine respirând cu nesa briza s rat i
coroas .
Hula leg na ritmic Frumoasa din Louisiana i
celelalte cor bii care o încadrau. Sub t lpile
Baptistinei puntea p rea c se pr vale în gol
suind apoi din nou pe creasta valurilor.
Observând c matelo ii î i vedeau lini ti i de ale
lor, f s se sinchiseasc de acel balans,
Baptistine, care era foarte curajoas , nu sufl o
vorb lui Le Gallic i continu s viziteze vasul la
bra ul acestuia, de parc nimic nu s-ar fi
întâmplat. Matelo ii sp lau pun ile cu ap de
mare. Tân ra fat î i ridic poalele fustei. Fiecare
mi care o pl tea scump. P ea anevoie, în capul
pieptului i se pusese parc o greutate, bra ele îi
erau de plumb i sim ea o ap sare pe inim .
Marinari cu plete lungi, legate pe ceaf , o salutau
prietenos ridicându- i bonetele uguiate trase
pân peste urechi. Recruta i din Brest, Lorient,
Paimpol sau Anvers, acei b rba i se purtau
simplu i amical, ca to i oamenii m rii. Purtau
oaie largi, încre ite în jurul gâtului cu un
iret, i pantaloni scur i pân la genunchi, care
le dezgoleau picioarele p roase, descul e, cu
- 467 -
degetele noduroase. Neobi nuit cu acea

semigoliciune pe care educa ia primit de la
pension o interzicea, Baptistine se sim ea un pic
stânjenit . Unii dintre ofi erii de cart purtau
veste foarte decoltate, încinse la brâu cu e arfe
dungate din lân i erau înc i cu sabo i de
lemn, semn distinctiv al rangului lor.
Baptistine fusese totdeauna convins c
matelo ii trudeau ca într-un stup, de aceea i se
rea c liota aceea de oameni de pe cor bii
lenevea de-a dreptul. Surprins îi împ rt i
impresiile înso itorului ei.
Le Gallic zâmbi:
Într-adev r, domni oar , odat manevrele
terminate, oamenii no tri nu mai au mare lucru
de f cut, ceea ce uneori devine o adev rat
problem , pentru c se plictisesc i încep s se
gândeasc la n zbâtii! spuse ofi erul care îi ar ta
Baptistinei catargul cel mare, pompele i corpul
de gard unde câ iva solda i jucau zaruri.
Dar... acum nu este furtun ? întreb timid
Baptistine.
Le Gallic pufni în râs. Baptistine îl privi
nedumerit , i pu in vexat .
Furtun !... Oh, nu! V rog s m ierta i,
domni oar ! Deocamdat suntem împin i din
spate de un vânt u or, cum nu se poate mai
prielnic! Pe Dumnezeul meu, domni oar , o
furtun pe Atlantic poate s însemne valuri cât
casa, înalte de o sut cincizeci de picioare, i
uri care te împing în abis. La fiecare val
- 468 -
gânde ti c i-a sunat ceasul... dar nu vreau s

sperii... noi n-o s p im a a ceva...
Baptistine se înfior . O luase dintr-odat cu
frig, de i soarele era deja fierbinte.
S ri i, ho ul, derbedeul, tr torul! Vinul cel
bun al c pitanului!...
Dinspre prov r zb teau r cnete furioase.
Uluit , Baptistine îl v zu pe buc tar cum
ne te din buc rie cu ditamai cu itoiul în
mân , urm rindu-l pe... Georges-Albert. Dup
prostul s u obicei, acesta tocmai terpelise un
clondir.
Baptistine se aplec s î i certe prietenul i s îl
oblige s restituie bunul furat. Pe matelo i, acel
nea teptat spectacol îi încânta. Unii dintre ei î i
scoaser trabucele de sub bonete i începur s
puf ie. Ofensat, Georges-Albert se refugiase într-
o t cere âfnoas .
Baptistine de-abia se mai târa pe urmele
neobositului Le Gallic, care continua s îi descrie
în cele mai mici detalii cabestanul, trinca,
zbur torul, apoi rândunicile. Baptistine î i d du
capul pe spate. Norii albi dansau în jurul
catargului mic. Un grup de matelo i a eza i lâng
cabestan se desp ducheau reciproc.
inte te-Bra , rânduie te ace ti scripe i la
tine, în groapa cu lei! 67 porunci sec Le Gallic,
mândru c avea prilejul s î i arate autoritatea în
fa a Baptistinei.
Era îns inutil. Tân ra fat nu se mai sim ea în
67 Loc rezervat marinarilor de cart.
- 469 -
stare s admire nimic. Le Gallic o trase înspre

corpul de gard i prima baterie. Vreo zece
matelo i lustruiau într-o doar „piesele”.
Baptistine se opri brusc. I se p ruse c aude
ni te gemete. Tân ra fat îl privi pe Le Gallic.
Acesta p rea s nu fi remarcat nimic. Foarte
truns de rolul lui de ghid, nu omitea nimic,
nici un singur am nunt. Împleticindu-se,
Baptistine vizit magazia cu vele de schimb,
magazia de pâine, dormitorul cu hamace al
matelo ilor, an ul cu cabluri. Totul mirosea a
transpira ie i a gudron. Tân ra fat travers
pasarele i coridoare. La fiece sui sau coborâ
Le Gallic se repezea s o ajute ridicând-o de
mijloc.
Mâinile puternice ale ofi erului o strângeau mai
tare decât ar fi fost necesar, atingându-i în
treac t sânii. Dar Baptistine de-abia dac se mai
inea pe picioare. Pe m sur ce se afundau în
runtaiele Frumoasei din Louisiana, respira tot
mai greu. Epuizat , se l s cad pe un tun al
bateriei a doua.
Gunoaielor!... Nemernicilor... Piapt -c... O
vi le t iem...
De data asta, Baptistine era sigur c nu i se
mai n rise i c nu-i vâjâiau urechile. De
undeva de dedesubt r zb teau lovituri puternice
în pere i i r cnete furioase. Nu mai înc pea nici
o îndoial : erau voci de femei. Foarte stânjenit de
privirea întreb toare a Baptistinei, Le Gallic se
precipit s opteasc un ordin solda ilor de
- 470 -
planton.
Dar domnule... ce... ce-i cu aceste zgomote?...
murmur intrigat Baptistine.
Oh, nu care cumva s v speria i,
domni oar ... transport m un lot de prizoniere...
un convoi de borfa e pe care din nefericire l-am
preluat de la al ii, dar... nu v teme i,
domni oar ... tocmai am dat porunc ferm ca
toate aceste hoa e însemnate cu floarea de crin
nu fie în nici un caz scoase din cal , spre a nu
jigni privirea unei domni oare de rangul vostru!
spunse Le Gallic cutezând s s rute mâna
Baptistinei.
Zbieretele se înte eau. Baptistinei i se p ru
chiar c aude un uierat de bici. Georges-Albert,
care se luase pe urma solda ilor, urc înapoi din
str fundurile calei. Cu ochii holba i de groaz
morm ia cuvinte f ir, î i lovea urechile, î i
smulgea p rul de pe cap, î i scotea i î i punea la
loc micul tricorn, pe scurt, acel anim lu
superior p rea s fie prad celei mai vii emo ii.
Voia s atrag aten ia Baptistinei, dar ea îl
îndep rt cu mâna
Domnule Le Gallic... eu... g ... g sesc c e
ru inos!... d du s protesteze Baptistine
ridicându-se de jos tocmai în clipa când
Frumoasa din Louisiana urca pe creasta unui val.
Coca sui i apoi coborî cu o încetineal de
nesuportat. Cuvintele amu ir pe buzele brusc
golite de sânge ale tinerei fete. Cu obrazul ca de
cear , surâse absent i se pr bu i inert , ca o
- 471 -
pu de cârp , la pieptul marinarului.

Georges-Albert scoase un strig t de groaz . Le
Gallic o prinse în bra e i urc cu pre ioasa-i
povar înspre dunet .
Capitolul XXVII
O mân nemaipomenit de blând tergea

întruna fruntea Baptistinei cu un burete muiat în
et. Tân ra fat iubea acele degete care o
puneau în contact cu lumea exterioar i se
str duiau s o sileasc s înghit din timp în
timp câte o linguri de rachiu ori de sup .
Numai c ea refuza totul – cel mai neînsemnat
miros îi întorcea stomacul pe dos. M cinat de
febr , z cea într-o stare de total n uceal .
Ame it i neputincioas ca un prunc nou
scut, aiura pe cu eta ei îngust i nu î i dorea
decât s moar . Perdelele cabinei fiind trase, nu
tia dac este zi sau noapte i nici nu avea
putere s deschid pleoapele.
Ca printr-o cea deas , î i amintea c „mâna”
îi scosese toate ve mintele i o frecase cu un
lichid r coritor, îi pl cea acea senza ie, morm ia
ceva de neîn eles printre din ii încle ta i i se
afund iar i într-un somn adânc. Uneori
creierul ei surexcitat delira. Se credea la
Versailles cu regele i refuza cu înc ânare
supa lui de „picior de lemn”, ori era convins c
se afla în camera ei de la Mortefontaine, unde o
- 472 -
închisese Floris. ipa, plângea, blestema, încerca

mu te „mâna”, convins fiind c apar inea
fiin ei pe care o ura cel mai mult pe lume. Ochii
verzi o urm reau clip de clip în acel delir,
oricât s-ar fi str duit s scape de ei.
„Favorit ... Ludovic... Floris... Floris... de ce...
nu... niciodat ... s -l fac s sufere... s m
zbun...”
Gura uscat optea vorbe f ir i trupul i se
sucea spre „mâna” blând i r coroas care
lipea o l mâie de buzele ei înfierbântate. Apoi
necunoscutul înger p zitor o întorcea pe o parte,
îi punea pe tâmple pri ni e calmante cu ierburi
fierte pân ce Baptistine adormea zgâl âit de
frisoane, cu p rul de pe ceaf ud leoarc , cu
trupul leg nat de ritmul egal al hulei i cu capul
vuind de tropotul unui galop dr cesc.
***
„Mi-e foame... mi-e foame... mi-e foame...” se
pomeni murmurând Baptistine.
Deschise ochii care n-o mai dureau. Lâng ea o
mic veioz pâlpâia cu luciri trandafirii, semn c
era noapte. Prin hubloul întredeschis se strecura
o raz de lun . Baptistine se ridic în capul
oaselor. Se sim ea ciudat de bine, doar ni el cam
obosit . Spre adânca ei mirare b de seam c
era complet goal sub cear af. Abia atunci î i
aminti c z cuse prad bolii.
Georges-Albert... Georges-Albert... strig ea
înceti or.
- 473 -
În loc de r spuns se auzi un sfor it sonor.

Georges-Albert dormea fericit pe o pern ,
strângând la piept o sticl de Malaga din care
supsese i ultima pic tur . Micu ul maimu oi,
suferind pas -mi-te de aceea i boal ca i tân ra
lui st pân , g sise remediul potrivit lui.
Baptistine î i cuno tea prietenul. tia prea bine
nu era chip s îl treze ti dup ce tr sese la
sea. Hot rât s se scoale din pat, d du la o
parte cear afurile, dar în aceea i clip se vârî
înapoi în a ternut. Cineva tocmai întredeschidea
a cabinei.
Ah! tiam eu c o s v sim i mai bine,
domni oar , opti Le Gallic. Marea s-a lini tit. V-
am adus ceva de mâncare. V-a trecut, nu-i a a?
Da, mul umesc, domnule, cred c m-am
vindecat. Dar ce-am avut? întreb Baptistine
tr gându- i pudic pân sub b rbie cear aful, ca
î i ascund pieptul gol.
Observându-i gestul, Le Gallic schi un surâs
ironic.
„Ce tupeu îngrozitor au marinarii tia, de
parc totul le-ar fi îng duit din clipa când p ti
pe puntea blestematelor lor cor bii!” gândi
Baptistine nedrept indu-l evident pe bietul ofi er
i îl privi de sus cu r ceal , ridicându- i
indignat sprâncenele.
De fel impresionat, Le Gallic se aplec s a eze
tava cu mâncare pe genunchii tinerei fete.
Acesteia i se p ru c mâinile marinarului întârzie
mai mult decât s-ar fi cuvenit pe cear aful ei.
- 474 -
O nimica toat , domni oar . O banal criz .

Noi numim asta „febra cor biilor”. Se întâmpl
foarte des ca prima rafal de vânt mai puternic
le vin de hac persoanelor neobi nuite cu hula
oceanic . O s v c li i domni oar . Nu trebuie
v fie ru ine, cu siguran ti i c însu i
Cicero a preferat moartea r ului de mare,
punându-se la dispozi ia uciga ului s u.
„Dup toate, toate, mai face i pe nebunul cu
erudi ia lui!” se enerv Baptistine care nu auzise
în via a ei de acel necunoscut pe nume Cicero. Îl
privi posomorât . Dinspre tav o arom
îmbietoare urca spre n rile ei. Î i înmuie degetul
în sup . Era într-adev r delicioas . F s mai
acorde vreo aten ie musafirului ei i f s îl
pofteasc s ia loc, se apuc s m nânce cu
poft . Le Gallic nu p rea de fel stânjenit. St tea
drept în fa a ei, cu bra ele încruci ate, masiv i
zâmbitor.
V-am pus în farfurie pastrama de vac cu
sline, dou rodii i acest vin de Malvoisié. Be i
câteva înghi ituri, domni oar , este un remediu
suveran! o sf tui el amabil, f s se clinteasc
din fa a ei.
Dac Georges-Albert ar fi fost în stare s îl
aud , n-ar fi putut decât s aplaude o atare
recomandare.
Am z cut mult vreme, domnule? întreb
Baptistine cu gura plin .
Trei zile i trei nop i, domni oar !
Ah, da? Cât e ceasul acum?
- 475 -
E trecut de miezul nop ii, domni oar . Vântul

a sc zut, convoiul nostru se afl „în pan ”68, i
m-am gândit pe dat c o s v reveni i!
Baptistine nici m car nu catadicsi s r spund
cu un zâmbet amabil.
Desigur c trebuie s îi mul umesc
chirurgului, domnul Vieille. Îi r mân îndatorat
pentru cât de bine m-a îngrijit, spuse Baptistine
într-o doar .
Nu e cazul, domni oar , domnul Vieille,
domnul d’Aubigny i Georges-Albert al vostru au
fost înc mai bolnavi decât domnia voastr i
cum nu avem camerist la bord, am avut
onoarea s fiu sluga voastr i s m ocup de
dumneavoastr între dou carturi! spuse Le
Gallic înso indu- i cuvintele cu o plec ciune
adânc .
Baptistine r mase cu gura c scat de uimire.
Descoperea stupefiat dou adev ruri: bretonul o
dezbr case pân la piele i „mâna” t duitoare
fusese tot a lui. A adar îi v zuse tot trupul! Poate
chiar abuzase de el?
Le Gallic înfrunt seme privirea b nuitoare a
Baptistinei.
Asta-i prea de tot! Nu mai po i avea încredere
în nimeni în ziua de azi! protest Baptistine, ferm
hot rât s se poarte urât cu el.
Un marinar în largul m rii nu este niciodat
un adev rat b rbat, domni oar ! Chiar dac
privirilor sale i se arat cea mai frumoas
68 F vânt.
- 476 -
priveli te de pe lume, va a tepta s ajung în

port spre a redeveni o fiin omeneasc , i abia
atunci va profita! rosti ironic Le Gallic
întorcându-se pe c lcâie cu inten ia de a se
retrage.
Baptistine tia c ar fi trebuit s se fac foc i
par la auzul unei asemenea insolen e, dar, ca de
obicei, reac ion imprevizibil. Privi o clip umerii
i ceafa lui Le Gallic i un hohot de râs zglobiu
inund cabina. Georges-Albert se foi pe pernu a
lui.
Ssst! domni oar , o s -i trezi i pe ceilal i
pasageri care dorm al turi! opti Le Gallic
ducând un deget la buze.
Schi un pas înapoi, ne tiind nici el prea bine
cum s se comporte cu Baptistine. Era vizibil c
atitudinea cochetei îl cam descump nise.
Baptistine era încântat .
„Seam leit cu Jéodard când îl certam!” î i
spuse ea privindu-i obrazul simpatic cu tr turi
sincere, dintr-o bucat .
Doamne, ce îngrozitor, l-am uitat! rosti
Baptistine cu glas tare ducându- i disperat
mâna la frunte.
V este iar i r u, domni oar ? murmur Le
Gallic speriat, precipitându-se s îi ia platoul de
pe genunchi.
Baptistine f cu ochii mari, luându-l ca martor
pe Le Gallic:
Cum de-am putut face una ca asta? Oh! Ce
încurc tur ! Când te gânde ti c bietul Jéodard
- 477 -
înc m mai a teapt ! oft Baptistine, sincer

întristat , plesnind cear aful cu palmele. Le
Gallic cl tin din cap. Febra blestemat o
cuprindea din nou pe domni oara Bourguignon.
Baptistine nu pricepea nici în ruptul capului cum
de, în graba ei de a fugi de rege i mai ales de
Floris, nu se gândise s caute ad post la
logodnicul s u care ar fi putut s o ajute, la
nevoie chiar s o salveze.
Le Gallic îi puse mâna pe frunte. Baptistine nu
mai avea febr . Îi lu pulsul care, poate tocmai
din pricin c el o atinsese, b tea ceva mai
repede decât s-ar fi cuvenit. Baptistine sim i c
dorea nebune te ca „Mâna” care o îngrijise s îi
mângâie dr stos trupul. Tulburat, tân rul
ofi er sufl în lumânare cu inten ia de a o l sa pe
Baptistine s poat adormi. În întuneric, fata
zâmbi. Începea s în eleag ce înseamn
„r zbunarea femeiasc ”. În ciuda lipsei ei de
experien , Baptistine în elegea c singura arm
la îndemâna sexului slab era propriul trup.
Intuia c el avea s o r zbune, pedepsind fiin a
pe care o ura din r sputeri. L s -i scape un
hohot de râs cristalin care se stinse într-un
geam t.
Nu m simt deloc bine, domnule Le Gallic,
mai r mâne i un pic! oft Baptistine, amuzat de
comedia pe care o juca.
zuse printre gene cum silueta lui Le Gallic
acoper raza de lun ce se strecura prin perdea.
Se înfior din cap pân în picioare. Un val de
- 478 -
fierbin eal îi inunda trupul. Umbra lui Le Gallic

se aplec deasupra ei. Se a ez blând pe
marginea cu etei. Încântat , Baptistine b de
seam c respira greu.
Suferi i, domni oar ? opti el cu glas nesigur.
Oh! da, mult! murmur Baptistine
întrebându-se dintr-o dat dac nu cumva
exagerase, întrucât Le Gallic lu de pe mas o
pri ni cu ierburi umede i le aplic din nou pe
fruntea Baptistinei.
Mica scorpie îndep rt pe nesim ite cear afurile
ca i cum ar fi murit de cald. Voia s îl împing
pe Le Gallic s p seasc rolul de infirmier de
care onoarea p rea c îl împiedic s se
despart . Baptistine î i dorea s afle dac ceea ce
tr ise în singura ei noapte cu Floris fusese o
revela ie efemer sau era o senza ie pe care putea
o reg seasc în bra ele oric rui b rbat nu
prea urât. Sim ea c doar a a, amintirea
pustiitoare a lui Floris i ura împotriva lui aveau
se ostoiasc . Sim ea nevoia s distrug , s
calce totul în picioare.
Le Gallic î i trecea mâna peste ceafa i umerii
Baptistinei. Mângâierea era blânda, lini titoare.
Degetele lui coborau de-a lungul spin rii i urcau
lin înapoi, p rând s ov ie în precipitarea
lucrurilor. L udabila lui atitudine nu o
mul umea pe Baptistine care î i în bu i fiorii de
pl cere.
Drag ... drag domnule Le Gallic... mi-e
ru ine... c , pe când z ceam în nesim ire... m-
- 479 -
am... m-am aflat goal ... sub ochii dumitale... ce

groz vie... Doamne... ce vei crede despre mine?
opti Baptistine hot rât s îl scoat din min i.
Violen a cu care Le Gallic renun s mai fac
pe doctorul o lu prin surprindere. Mâna blând
zvârli cât colo a ternutul. B rbatul se pr bu i
peste ea. Cu eta era oricum prea strâmt ca s
încap al turi de ea. Nasturii i broderiile
uniformei lui îi intrau Baptistinei în carne.
V doresc ca un nebun, de la Bordeaux.
Goliciunea voastr m-a torturat în aceste ultime
trei zile, dar v jur c nu am profitat de
sl biciunea voastr ! mugi Le Gallic.
Le Gallic era un amant atent i agreabil. Cu
gura lui c rnoas i fierbinte o s ruta pe
Baptistine, o mu ca, râdea. Tân ra fat reg sea
savoarea s rutului lor de pe dunet . Vibrând ca o
coard întins , r spundea partenerului s u. Îi
descheie tunica, apoi c ma a i î i petrecu
palmele peste pieptul lui mu chiulos. Le Gallic se
afunda în pletele ei aurii, îi respira ca un nebun
parfumul ame itor. Deodat se ridic pe jum tate
i se descotorosi rapid de ve minte. Baptistine îl
chema cu tot trupul...
A doua zi în zori, Baptistine se trezi singur .

Patul devastat de uraganul amoros de peste
noapte îi aminti de aventura ei. Încântat , î i
întinse lene bra ele. Decise în forul ei interior c
adora s fac dragoste i totu i ceva o
nemul umea. Agreabilele clipe tr ite nu sem nau
- 480 -
întru nimic cu fabulosul extaz revelat de Floris.

Atunci era furtun ! ridic din umeri
Baptistine, spunându- i c cel mai bine era s
repete cât mai des experien a. Îl trezi pe Georges-
Albert care se smulse cu oarecare efort din
toropeala lui, se îmbr i porni spre salon.
La bord, via a social î i relua cursul normal.
Pasagerii luar din nou loc la masa c pitanului,
ce-i drept cam palizi la fa . Un vântule
inofensiv, de „domni oar ”, se ridicase iar i,
ca cineva s îi mai acorde îns vreo aten ie.
Se glumi mult pe seama faptului c „fug riser
vulpea”69 peste bord. Vesel ca un pi igoi,
Baptistine observ c Gontrand d’Aubigny o
privea cu un dispre posac, dar nu îi acord nici
o aten ie.
Convoiul defila majestuos prin fa a coastelor
spaniole, apoi se dep rt l sându-le în urm . Se
apropiau de zona alizeelor. Zilele se scurgeau în
tihn . Vremea era superb . Baptistine se juca cu
non alan de-a via a.
V-ar place, domni oar , s admira i prin
lunet aceast turm de marsuini? îi propuse
ceremonios Le Gallic.
Cu pl cere, domnule... oh! ce amuzant, s-ar
spune c ne urm resc! exclam Baptistine
râzând.
Într-adev r, domni oar . Ave i vedere ager .
Marsuinul de Atlantic este unul din cei mai
prietenoase animale! o aprob ofi erul,
69 Expresie distins în veacul al XVII-lea; a vomita.
- 481 -
întorcându-i cu r ceal spatele ca s dea ni te

comenzi matelo ilor s i.
De fa cu ter e persoane, Baptistine i Le
Gallic între ineau raporturi extrem de
ceremonioase. Jocul devenea cu atât mai
tor. Dormind ziua i dezl uindu-se
noaptea, Baptistine, rumen în obraji i
str lucitoare, înflorea pe zi ce trece. Nu acela i
lucru se putea spune despre Le Gallic, care p lea
zând cu ochii. Bietul de el nu avea nici o clip
de odihn .
De cum i se ispr vea veghea ceasurilor de cart,
se strecura sub clar de lun în camera
Baptistinei. Expert în materie, „cump ra” somnul
lui Georges-Albert cu vinul de Malaga al
pitanului. Cu oarecare îngrijorare i
remu care, vedea cum butoiul cu pre ioasa
licoare se gole te vertiginos. Dar... dragostea era
mai puternic .
Între Baptistine i Le Gallic se stabilise o rela ie
destul de ciudat . Nu tiau mai nimic unul
despre cel lalt; de team s nu fac zgomot nu- i
vorbeau aproape niciodat , dar îi unea un soi de
complicitate carnal . Baptistine gusta tot mai
mult îmbr rile lor t cute. Via a pe care o
ducea la bord o încânta. De i amintirea lui Floris
îi frigea sufletul, o alunga pe dat cu furie
refugiindu-se în bra ele lui Le Gallic. Uneori
acesta îi optea vorbe de dragoste sau îi
murmura p tima numele.
Baptistine... frumoasa mea... Frumoasa din
- 482 -
Louisiana... tu e ti... dumneata e ti!...

Baptistine îi r spundea d ruindu-i trupul ei
sos cu firescul i impetuozitatea unei tinere
prioare.
Peste zi, pe dunet , comportarea respectuoas a
lui Le Gallic o f cea s uite c are un amant, dar
noaptea Baptistine reîncepea s tremure de
ner bdare i de dorin , gustând din plin
prezentul.
La bord, distrac iile i varietatea meniurilor
lipseau cu des vâr ire. Baptistine i Georges-
Albert urm reau cu tot mai încordat aten ie
pescuitul „diavolului”70. Tân ra fat i ceilal i
pasageri î i lingeau buzele în vreme ce inte te-
Bra î i înfigea cu abilitate harponul în monstrul
marin. Uneori, c pitanul Robineau sau Le Gallic
duceau flinta la ochi i doborau cu un singur
glonte bine intit câte un pesc ru r cit. Toat
lumea îi felicita cu entuziasm. Dac pas rea
dea în mare, jocul consta în a trimite o barc
spre a-l recupera înainte ca trupul s i se afunde
de tot în ap . Baptistine râdea, paria laolalt cu
ceilal i i îi privea cu sufletul la gur pe matelo ii
care vâsleau din r sputeri. Remarcase c
Gontrand d’Aubigny se purta deosebit de atent
cu Louison, un tân r muss cu obrazul imberb de
codan , nel sând s -i scape nici un prilej de a-i
oferi dulciuri, zaharicale i de a-l cople i cu
mângâieri.
„La urma urmei, poate c l-am judecat gre it pe
70 Pe te mare cu dou coarne asem tor calcanului.
- 483 -
cavaler; se ar mai bun la suflet decât pare la

prima vedere!” m rturisi Baptistine, cuprins de
remu ri, confidentului s u.
„Pe mine unul nu m duce!” morm i ironic
Georges-Albert.
Ar fi vrut s o pun în gard pe Baptistine... s
îi dea cuvenitele explica ii... dar aceasta era prea
ocupat ca s aib r bdare s î i asculte
prietenul.
Pe ocean se instalase o nou acalmie. Pana de
vânt p rea s fie de lung durat . Mole it de
ldura umed , toat lumea c sca de plictiseal .
Oare când aveau s ajung la minunatele alizee
dinspre nord-est? Convoiul sta iona în largul
coastelor africane. De pe o corabie pe alta
marinarii î i f ceau semne.
Printre oamenii m rii, nout ile circul cât ai
clipi, în convoi se r spândise vestea c la bordul
Frumoasei din Louisiana se afla o superb
necunoscut , c torind probabil sub nume de
împrumut. Într-o diminea Baptistine i
Georges-Albert fur invita i s dejuneze la bordul
Medeii, iar în ziua urm toare pe Dromaderul.
Un mic „traversier”71 venea s îi ia. Matelo ii
coborau pasagera pe o scândur de lemn ag at
de doi scripe i, veritabil escarpolet mobil .
Baptistinei nu-i era de loc fric , dimpotriv se
distra grozav. În ochii matelo ilor citea o
admira ie mut . Pentru Georges-Albert, manevra
era i mai u oar . Se l sa pur i simplu s
71 Mic ambarca iune de serviciu.
- 484 -
lunece în lungul scripe ilor. Pe la apus de soare,

tân ra fat se reîntorcea la Le Gallic cu obrajii
înfierbânta i, a at de sutele de priviri
masculine. În schimb, Georges-Albert mo ia de-
a binelea, dup o mas prea copioas , stropit cu
mai mult vin decât s-ar fi cuvenit.
Într-o sear , suindu-se pe escarpolet ,
Baptistine î i ag fusta de un sabord. Un
marinar coborî pe o frânghie pentru a i-o
desprinde.
Ap ... fie-v mil ... aer... Aoleu mi-e r u... mi-
e r u... nu mai pot... mon trilor... porcilor...
câinilor!...
Balansat între cer i mare, Baptistine p li. Î i
amintea de gemetele percepute în prima zi.
Acum, dup opt zile, aproape c nu se mai
auzeau.
C pitane Robineau, tiu c în fundul calei se
afl închise ni te femei. Consider c acest
tratament este inuman i foarte pu in demn de
ni te cre tini. Ar trebui s porunci i s li se dea
drumul pe punte! strig tân ra fat de cum puse
iar i piciorul la bordul Frumoasei.
pitanul Robineau o privi stupefiat. Nimeni pe
lume nu îndr znise înc s îi porunceasc pe un
asemenea ton. Georges-Albert î i trase prietena
de mânec pentru a-i da de în eles c mersese
cam prea departe. Cutremurat , aceasta adresa
acum amare repro uri chirurgului.
Cu atât mai mult cu cât sunt sigur c unele
dintre ele sunt bolnave. Dumneata, domnule
- 485 -
Vieille, te-ai dus s le vezi i s le îngrije ti?

P i, domni oar ... meseria mea este s vindec
oameni cumsecade, nu candidate la
spânzur toare! protest îngrozit chirurgul.
Sigur, domni oar Bourguignon, sunt ni te
hoa e, ni te specialiste ale ului, ni te
blasfemiatoare notorii! exclam c pitanul.
,,Da, ca i mama mea, borfa a de pe Pont-
Neuf!” gândi cu am ciune Baptistine.
Le Gallic, care o observa cu aten ie, v zu cum
ochii ei alba tri se întunecau dureros.
Nu tiu ce gândesc ace ti domni, relu
Baptistine cu glas ap sat, b tând din picior, dar
în ce m prive te, refuz s continui c toria cât
vreme aceste nefericite continu s fie atât de
neomenos tratate. Oare nu ave i pic de sim ire
cre tineasc , pic de mil ?
Hâm! ce p rere ave i domnule d’Aubigny? i
dumneata domnule Vieille? Accepta i s le
scoatem pe punte câte un ceas pe zi? întreb
pitanul, foarte plictisit de acea obr znic tur
care dispunea probabil de sprijin sus-pus,
începând cu acela al bogatei doamne Le
Normant.
Puah! Toate acele femei, ce groz vie! Dac le
aduce i pe punte, o s m încui la mine în cabin
i gata, spuse cavalerul mângâindu- i gra ios
peruca piept nat cu coad , dup moda
englezeasc .
i dumneata, domnule Vieille, nu vrei s
intervii în favoarea acestor nenorocite? îl implor
- 486 -
Baptistine.
Chirurgul ov i:
Dac printre ele se afl i bolnave... consimt
le dau ni te alifii, ca s se oblojeasc între
ele... în tot cazul c pitane... ca s fiu pe placul
domni oarei Bourguignon, m învoiesc s
scoate i am râtele alea la aer curat! oft domnul
Vieille.
Baptistine îi arunc o privire recunosc toare. Le
Gallic o contempla fascinat. De furie, Georges-
Albert î i smulse dou fire de p r de pe nas.
Prea bine, domnule Le Gallic, pot fi l sate s
se învârteasc o or pe zi în jurul catargului
artimon. De fapt, a a procedeaz vânz torii de
negri... i dac ni te animale ca ei au dreptul la
a ceva, s o facem i noi, adaog c pitanul
Robineau, dup o scurt ov ire.
***
Baptistine f cea plaj cu obrazul ad postit de o
bonet elegant , când deodat atmosfera fu
str tut de chiote i ipete pi ig iate.
Mi , felie de vac !
Hei, vino s -mi vezi dosu’...
Nu-mpinge i...
Las-o s’crape!...
Oh! l sa i-m , mi-i r u...
Hi, io-te b rba i! Ce plea !
Hei! Petri or, o s mi-o pl te ti!
Aer, Coaps de Aur!
Mi i bucile, Néné!
- 487 -
Georges-Albert o tuli în spatele unui balot de

unde s poat observa totul f a fi v zut.
Enervat de la itatea prietenului ei, Baptistine
ridic din umeri i întoarse capul s -i priveasc
pe solda ii care împingeau dinspre prov cea mai
jalnic turm din câte se puteau imagina. În
via a ei nu auzise proferându-se asemenea
groz vii.
Sunte i mul umit , domni oar ? întreb Le
Gallic înclinându-se cu blând ironie.
Baptistine nu îl auzise apropiindu-se. Îngrozit ,
vedea cum vreo dou zeci de creaturi, înl uite
dou câte dou , r riser ca din str fundurile
iadului. Se apuc de nas. Zdren ele mizerabilelor
degajau un miros însp imânt tor. Era limpede c
nenorocitele nu se putuser nici schimba nici
apropia de vreo c ldare cu ap . P rul, cenu iu de
murd rie, le era plin de viermi iar pielea lor plin
de bube avea o culoare verzuie, nes toas .
Ochii deprin i s vad numai în întuneric clipeau
dureros din pricina soarelui. Oripilat dar
fascinat , Baptistine urm rea jalnica procesiune
vegheat de gardieni.
Ha, ha! N-o s -mi zâ i nu, hei tu, ro covanu’!
Vrei s m ... frumosule!
Mai tac i gura, Pe ti or!
Fetelor! Iote-o prin es !
E-te, na! Ce aere î i d !
Mironosi a!
Pref cuta!
Îi convine colo sus!
- 488 -
Ia aer pe dunet’!
Scârba!
Dac’am pune mâna p ea, cine ar?...
He, h’e! D’ap i cum? Str ina!
Tac i fleanca, Tonton!
Baptistine ro i. Tr gând cu coada ochiului spre
dunet , femeile rânjeau i o ar tau cu degetul.
Elegan a Baptistinei le insulta propria mizerie.
Câteva lovituri de bici se ab tur peste capetele
lor. Baptistine scoase un ip t în bu it, vrând s
îi împiedice pe solda i s le maltrateze pe acele
nenorocite.
O f ptur de irat , cu privire s lbatic i plete
încâlcite, ca de vr jitoare, o intea pe Baptistine
cu un aer de insinuant i de pervers, încât tân ra
fat se înfior . Cl nind din din i, Georges-
Albert se f cu i mai mititel printre parâme.
Baptistine înfrunt câteva clipe ochii de fiar ai
femeii, apoi se întoarse pe c lcâie ca s intre în
cabina de comand a dunetei, ru inat c fugea
de ironiile borfa elor.
Ai vârât groaza’n ea, Str ino!
Ha, ha! ce-a mai cresta-o pe mironosi a asta!
rosti un glas ascu it.
Treptat, pasagerii se obi nuir s le vad pe
prizoniere plimbându-se câte un ceas pe zi pe
puntea de pe prova. Pas -mi-te cuprins de
remu ri, domnul Vieille merse pân într-acolo
încât îngriji o l uz care n scuse un copil mort i
o alt nefericit c reia îi supura piciorul.
Baptistine avea grij s nu dea ochii cu acele
- 489 -
nefericite. Se mul umi s le trimit ruf rie de

schimb, rochii, fuste, aluri, jupoane de bumbac
i câteva obiecte de toalet .
Într-o dup amiaz se stârni vântul. Baptistinei
nu-i mai p sa de hul . Se c lise. În schimb
regreta c nu mai poate merge în vizit pe
celelalte vase. Manevrele deveneau mai
complicate. Cu toate pânzele sus, convoiul profita
de vânt. Dep ir insulele Canare. Z pu eala
începea s fie ap toare.
Peste o zi sau dou întâlnim alizeele din nord-
est! afirma cu optimism c pitanul.
În aceea i noapte, Baptistine se odihnea în
cu eta ei, leg nat de ruliu. Peste trupul gol î i
ternuse un voal transparent de muselin .
Clopotul tocmai sunase cartul de la miezul
nop ii. Baptistine îl auzi pe Le Gallic intrând
înceti or. Închise pe dat pleoapele, pref cându-
se c doarme. Era unul din jocurile lor t cute. El
trezea cu mângâieri ginga e, apoi se dezbr ca i o
lua în bra e, cuprins de un soi de furie p tima .
Baptistine a tept câteva clipe, mirat c nu-l
simte a ezându-se lâng ea. Deschise ochii de
parc abia atunci s-ar fi trezit. În picioare la
capul patului, Le Gallic o privea oftând.
ov iam dac s te trezesc sau nu. În
noaptea asta n-am s pot veni! murmur cu
triste e tân rul ofi er apropiindu-se de ea.
Baptistine se st pâni cu greu s nu pufneasc
în râs.
Atunci ce cau i aici? Dac tot ai venit, nu te
- 490 -
mai las s pleci, opti ea.

Nu, nu e timp pentru glume! Am trecut doar
ca s i spun c domnul c pitan se teme c o s
dea grindina... Orice s-ar întâmpla, e mai bine s
mâi culcat , o sf tui Le Gallic.
Baptistine zâmbi. Negru de sup rare, Le Gallic
rea din cale afar de îngrijorat.
Mul umesc, e ti dr gu , Le Gallic! spuse
Baptistine.
Nu, nu sunt de fel dr gu ... te iubesc, ca un
imbecil! morm i ofi erul.
Bine... dar... d du s protesteze Baptistine,
stupefiat .
Da, tiu... tu... tu nu-mi po i oferi decât
trupul t u minunat, pe când nebunul de mine...
ar dori s -mi dai inima ta!
Baptistine f cu ochii mari, mirat c taciturnul
Le Gallic se lansa în asemenea lungi declara ii. Ei
nici prin cap nu-i trecuse s se întrebe dac îl
iube te sau nu. Tân rul ofi er se aplec din nou
spre ea i lipindu- i buzele de ale sale, o s rut
cu furie. Smulse cearceaful de muselin care îi
acoperea trupul i îi admir formele des vâr ite.
Baptistine închise ochii, mole it . Brusc, ofi erul
ri în picioare i p si f o vorb cabina.
Baptistine nu mai pricepea nimic. Atitudinea lui
o jignise. Nemul umit s se tie p sit cu
atâta brutalitate, suspin adânc. În seara aceea
tânjea mai mult ca niciodat dup mângâierile
lui, ceea ce n-o împiedic s adoarm bu tean,
visând c femeia cu ochii de flac alerga dup
- 491 -
ea cu un pumnal în mân . „O s te spintec,

pref cuto!”. Glasul ei strident îi sfredelea
urechile.
Co marul devenea de nesuportat. Prin somn,
Baptistine scoase un ip t însp imântat.
Caravela pârâise fioros, cutremurându-se din
încheieturi.
Baptistine se trezi de-a binelea. ocul o
azvârlise jos din pat.
Capitolul XXVIII
„Animale mai sunt i idio ii tia de marinari!

S-au izbit de o stânc !” bomb ni furios Georges-
Albert, repezindu-se s vad dac Baptistine era
teaf . Pe jum tate le inat , tân ra fat z cea
pe podea. În ciuda primejdiei în care se aflau,
Georges-Albert î i acoperi pudic ochii cu l bu a,
ru inându-se s priveasc goliciunea st pânei
sale. Trebuie spus c micu ul maimu oi se
dovedea înc o dat infinit mai manierat decât
multe dintre f pturile omene ti cu care avusese
de-a face de-a lungul vie ii lui. Ajutând-o s se
ridice de jos pe Baptistine care se cl tina ca
beat , îi întinse o bluz decoltat i o fust .
Corabia trepida de parc ar fi dat în clocot
deasupra unui cazan dr cesc. Baptistine i
Georges-Albert nu în elegeau ce se petrece. Coca
navei se cutremura sub ocul unor izbituri din ce
în ce mai dese. Puntea r sun de trop ituri, de
- 492 -
comenzile ofi erilor i de strig tele matelo ilor.

Baptistine se întreba dac tot acel vacarm era de
natur s o lini teasc ori, dimpotriv , s o
însp imânte înc mai r u. i ea i Georges-Albert
se ag au unul de cel lalt. Zguduiturile tot mai
frecvente i mai violente îi rostogoleau ca pe ni te
alune, dintr-un perete al cabinei în cel lalt.
„Pe onoarea mea, e ultima oar când m mai
prinde cineva pe o corabie!” bodog ni Georges-
Albert.
Un zgomot straniu i nemaiauzit pân acum,
cre tea în intensitate, se stingea i iar se
amplifica. Baptistine i maimu oiul se ag ar de
. În clipa când tocmai izbuteau s o
întredeschid , hubloul ced sub presiunea masei
de ap care se n pusti cu furie în cabin .
Rochiile mele! strig Baptistine, repezindu-se
închid hubloul.
Caravela se înclinase atât de amenin tor încât
Baptistine se întreb dac avea s se mai poat
redresa, apoi p ru c r mâne suspendat în aer
ca un dop. Se învârti ca un titirez sub cerul
br zdat de fulgere i î i relu pozi ia normal . La
fiecare oscila ie, o nou jerb de ap se rev rsa
în cabin . Dezn jduit , Baptistine începu s
plâng . Toat garderoba ei plutea în mijlocul
înc perii. es turile scumpe începeau s î i
piard apretul. Baptistinei i se p rea c
Frumoasa din Louisiana geme din r runchi.
Corabia se lupta cu disperare. Uzi leoarc , tân ra
fat i Georges-Albert se c zneau inutil s
- 493 -
închid hubloul. Din minut în minut, un nou jet

de ap îi izbea în obraz. Georges-Albert în elese
cel dintâi c singuri nu se puteau descurca. Îi
cu semn s îl urmeze în c utarea unor
ajutoare. Cu chiu cu vai, izbutir s ias din
cabin i pornir cu pa i nesiguri spre dunet .
Înaintau ca vai de lume pe coridorul îngust,
inându-se de pere i. Prin u a dat de perete a
cabinei centrale îi z rir pe doctorul Vieille i pe
cavalerul d’Aubigny, crampona i de ni te cufere
grele. Îi strigar ceva. Baptistine nu în elese dac
o îmb rb tau sau o chemau lâng ei. L sându-se
condus de Georges-Albert, î i v zu de drum.
Ie ind pe dunet , se ag de balustrada ei. Nori
negri i foarte jo i acopereau cerul. Vârfurile
catargelor se pierdeau în pâcla lor
amenin toare. O parte din matelo i alergau de
acolo-colo pe punte, al ii erau ag i de vergi.
Strânge i vela mare!
Coborâ i vela mic , arborele artimon... sub
vânt!
Cu o voce de stentor, Le Gallic repeta comenzile
pitanului.
Coborâ i vela mic , arborele artimon sub
vânt!
Baptistine i Georges-Albert se târâr pe burt
pân la cabina timonei.
Ce c uta i aici? Pasagerii trebuie s stea în
cabinele lor! r cni furios Le Gallic.
„Ce mitocan!” mârâi Georges-Albert, ag ându-
se din mers de o cizm a c pitanului Robineau.
- 494 -
Vai, privi i, acolo! zise Baptistine prinzându-

se cu amândou bra ele de busol . Creasta
frem toare a unui val uria se îndrepta drept
spre ei.
Cârma band în vânt!
Tribord band înapoi! porunci c pitanul.
Cârmaciul învârti fulger tor timona, încercând
evite potopul care se ab tea uierând asupra
lor.
Le Gallic o în de cot pe Baptistine cu
inten ia de a o scoate din cabina de pilotaj.
Tân ra i se împotrivi, fascinat de priveli tea
furtunii. Abia acum pricepea de ce anume
Frumoasa din Louisiana s lta pe valuri ca o nuc .
Suprafa a oceanului era calm i doar din loc în
loc se formau vârtejuri pe care timonierul se
str duia s le evite, urmând îndeaproape
comenzile c pitanului. Pe nea teptate oceanul
pornea s se umfle zvârlindu- i spumele spre cer,
pân la în imi ame itoare. Din ochiul vârtejului
se întrupa o coloan de ap care se ridica într-o
mi care spiralat pân ce stropii de mare se
îngem nau cu norii.
Dou grade la stânga! r cni c pitanul.
Zadarnic îns . Baptistine zbur cât colo i s-ar
fi lovit drept în cârm dac Le Gallic n-ar fi prins-
o din zbor. Corabia se izbise frontal de vârtejul
tor.
Ce-i asta? strig Baptistine.
Trombe! îi r cni în ureche Le Gallic.
Baptistine mai mult ghici decât auzi r spunsul
- 495 -
lui.
P zea! avertiz c pitanul.
Cu o manevr dibace, cârmaciul evit în ultima
clip o coliziune cu Medeea. Nici Albina nu se
descurca str lucit.
Domnule Le Gallic, trebuie strâns papagalul.
s dea drumul din bra e Baptistinei,
secundul repet cu glas de stentor comenzile
pitanului.
Cu un uierat sinistru, ase trombe uria e se
în au simultan izolând Frumoasa din Louisiana
de restul convoiului. Priveli tea era cumplit ,
cutremur toare. Trombele se deplasau cu vitez
nebun pe orbita unei curbe perfecte, încercuind
cor biile care s ltau ca ni te cuibu oare de rafie.
Baptistine admir calmul cârmaciului. Acesta
izbuti performan a de a se strecura printre dou
coloane lichide, dar nimeri în plin într-o a treia.
Corabia se cabr ca un cal n va . De i ar fi
trebuit s se crape de ziu , cerul ar ta de parc
s-ar fi l sat noaptea. Norii vine ii se l sau tot mai
jos.
Acum s te ii! mârâi c pitanul.
Pe suprafa a oceanului începeau s se
fug reasc valuri uria e iscate de uraganul care
de-abia atunci se dezl uia de-adev ratelea.
Baptistine scoase un ip t ascu it. Georges-
Albert î i frec scârbit urechile. Odat cu primii
stropi de ploaie, asupra lor se pr leau roiuri de
insecte care îi în epau nemilos, în vreme ce
valurile zvârleau pe punte sumedenie de pe ti
- 496 -
mor i.
Vine furtuna, s ne ad postim! spuse Le
Gallic tr gând-o pe Baptistine spre dunet .
Georges-Albert îi urm f prea mult entuziasm.
Fulgere dese br zdau întunericul, înso ite de
tunete asurzitoare. Frumoasa din Louisiana
aluneca în h ul f sfâr it dintre dou valuri i
de fiecare dat se ridica din nou cu curaj, pe
creasta urm toare.
„O s pierim cu to ii, o s ne înec m pân la
unul!” î i spuse calm Baptistine.
Marinari, ine i-v bine! url Le Gallic,
ad postind-o pe Baptistine sub dunet i inând-
o strâns la piept. Baptistine v zu un soi de perete
translucid care r mase o clip suspendat în aer,
deasupra lor, dup care se rev rs cu furie
asupra caravelei. Le Gallic î i încorda picioarele
i se prinse cu unul din bra e de sculpturile
aurite de la pup . Baptistine sim i s î i pierde
suflarea sub valul s rat care o strivea. Înghi i apa
rece i scârboas , se înec , tu i, scuip , înghi i
iar i.
„Asta e, s-a ispr vit cu mine, Floris! O, Floris,
ajutor!” strig ea deodat . Îi revenise pofta de
via . Se zb tea, î i inea respira ia, nu vroia s
moar .
Pe punte, matelo ii se ag au de tot ce le ie ea

în cale. Parâmele cedau sub presiunea apei. Cei
mai pu in noroco i erau m tura i peste bord.
- 497 -
Frumoasa din Louisiana inea din r sputeri piept

furtunii. Aproape culcat pe o parte, se pr bu ea
în gol i iar nea spre cer. Ceva se învârtea
într-o bulboan pe lâng capul lui Le Gallic.
Ofi erul î i desprinse fulger tor bra ul de
basorelieful care îi salvase via a, ca s îl
pescuiasc pe Georges-Albert. Maimu oiul era pe
jum tate înecat. În aceea i clip corabia se culc
pe cealalt parte. Lua i pe nea teptate,
Baptistine, Le Gallic i maimu oiul se rostogolir
pe puntea brusc golit de apa care se scurgea.
Oh, iubitul meu, iubitul meu! hohotea
Baptistine.
Ud leoarc , se ghemuise la pieptul b rbatului.
El o inea în bra e. Sigur c da, chiar el. Ochii
lui verzi, mai verzi decât marea, o salvaser de la
pieire. Buzele Baptistinei începur s tremure.
Gata, am sc pat, feti a mea, dac valul sta
uria nu ne-a sf râmat corabia, nu mai avem a
ne teme, restul e floare la ureche! spuse Le Gallic
dep rtând-o u or pe Baptistine de la pieptul lui.
Tân ra fat î i ridic mirat privirile spre el.
Te iubesc... Ah, pe dumneata vreau s te
iubesc! strig ea exasperat .
Le Gallic îi s rut trist buzele.
339
Taci, frumoas din Louisiana... taci, te rog!

murmur el, tr gând-o de mân spre camera ei.
Acolo situa ia se înf a mai mult decât jalnic.
Georges-Albert î i frânse disperat mâinile. Praful
- 498 -
se alesese de rezerva lui de vin de Malaga. Dup

ce închise hubloul, Le Gallic chem doi marinari
i le porunci s o ajute pe Baptistine s salveze
ce se mai putea salva.
Caravela se lupt cu furtuna dou zile i dou
nop i încheiate. Slei i de puteri, matelo ii de-abia
se mai ineau pe picioare. Prea scurte clipe de
acalmie alternau cu rafale dezl uite. Ocupat
pân peste cap, Le Gallic nu mai avea r gaz s se
ocupe de Baptistine.
Spre sfâr itul celei de-a doua nop i, Baptistine
i d du seama c furtuna începea s se
potoleasc . Spre rev rsat de zori, urc pe punte
împreun cu ceilal i doi pasageri. Dup cât de
posomorâ i erau c pitanul i Le Gallic, Baptistine
în elese c situa ia nu era de loc vesel . Arborele
artimon era frânt în dou , ca s poat fi reparat
trebuia dat jos. Scota72 rupt a velei mari
spânzura jalnic. Zbur torul mare atârna cu
vârful în ap . Velele ferfeni ite fluturau jalnic, ca
ni te cârpe. Totul trebuia ref cut i, mai ales, era
nevoie de pânze noi. Numai c , i abia atunci
Baptistine se îngrozi de-a binelea, cât vedeai cu
ochii, în jurul lor, oceanul era pustiu. Nici urm
de convoi. Zadarnic scruta c pitanul z rea cu
binoclul lui. Purtat în deriv de curen i i de
furtun , Frumoasa din Louisiana se pierduse de
restul cor biilor.
Oare pe unde se afl m, c pitane? întreb în
oapt Le Gallic.
72 Parâm folosit la manevrarea velei.
- 499 -
Cred c pe la sud-est de insulele Capului-

Verde!
Drace! A a departe? Asta ar însemna c
suntem în dreptul Guineii.
Da, i pe-aici mi un droaie de pira i i de
trafican i de carne vie. S cârp cim degrab , cum
om putea, stric ciunile i s-o tergem de-aici.
Îndreptându-ne spre nord-est, cu ajutorul lui
Dumnezeu poate avem norocul s reg sim restul
convoiului, dac nu cumva or fi naufragiat cu
to ii!
adar, avariat i ca vai de capul ei, Frumoasa
din Louisiana r sese singur . Baptistine care
nu pierduse nici o silab din discu ia celor doi,
ridic din umeri. „Treaba lor, s se descurce, ce
le fac, dac nu s-au priceput s r mân la un
loc cu ceilal i!”
sându-i în plata Domnului, se retrase în
cabina-salon cu gândul s îmbuce ceva împreun
cu domnii Vieille i d’Aubigny. Se l îns
guba .. Mâncarea era infect . Toate
alimentele se îmbibaser cu ap de mare.
Baptistine ar fi dat orice s se poat sp la cu ap
dulce. Din p cate, nici nu putea fi vorba de a a
ceva. Pu inele rezerve de ap trebuiau p strate
cu sfin enie pentru b ut, întrucât nu se tia când
i unde aveau s fac escal .
În str fundurile caravelei de inutele f ceau un
boi îngrozitor. Baptistine nu se mai încumeta
pun o vorb bun în favoarea lor. Pe punte
matelo ii munceau într-un ritm infernal,
- 500 -
reparând de zor stric ciunile.

tii ceva, Georges-Albert, am început s m
cam satur de c toritul pe mare, credeam c e
cu totul altceva! m rturisi Baptistine.
Maimu oiul d du aprobator din cap. Era de
aceea i p rere.
Diminea a se scurse pe nesim ite. Baptistine se
ezase pe acoperi ul dunetei ca s î i usuce la
soare rochiile i p rul n cl it de sare. Î i scutura
toaletele i le aerisea cu non alan , de parc s-
ar fi aflat pe peluza ei de acas , la Mortefontaine.
O preocupa un singur lucru: s î i salveze
surile i pânzeturile.
În cabina de dedesubt Le Gallic distribuia
comenzi în stânga i în dreapta.
Lini te, marinari! C tui i pelardourile!
Bosco, ia ase oameni i pune i la loc scripe ii
i scotele...
Auzind acel glas calm i viril, Baptistine se
înfiora de pl cere.
„E foarte chipe , e foarte cumsecade, pe el
vreau s îl iubesc!” î i spuse ea.
Zâmbi i, cu obi nuita ei versatilitate, hot rî c
la urma urmei o furtun nu era un cap t de ar
i c nimic nu o împiedica s î i petreac
noaptea urm toare în bra ele marinarului.
Pe la amiaz , înainte ca marinarul de cart s
dea alarma, lui Georges-Albert care mo ia
tol nit pe jupoanele Baptistinei, i se p ru c
re te un punct negru la orizont.
„A merita s fiu numit mare amiral al flotei, de
- 501 -
vreme ce tot nu s-a gândit s m fac mare al!”

se umfl în pene adorabilul anim lu , a c rui
principal calitate nu era în nici un caz modestia.
gându- i dou degete în gur , uier scurt, ca
atrag aten ia prietenei sale. Aceasta întoarse
capul spre el. Undele line scânteiau orbitor în
taia razelor de soare. Mijindu- i pleoapele,
Baptistine î i ocroti ochii cu palma i se aplec
vesel spre u a dunetei.
Prive te, domnule Le Galic, nu mai trebuie s
fii îngrijorat, se apropie un vas care o s ne vin
în ajutor! spuse ea, fixându-l cu celebra ei privire
irezistibil .
Ofi erul se cufund ame it în iri ii mai alba tri
i mai inocen i decât ai unui înger i de-abia
dup aceea se decise cu greu s se smulg vr jii
lor ca s i potriveasc ocheanul.
C pitane, ne urm re te o goelet ! Arboreaz
pavilion francez! strig Le Gallic.
Încântat de perspectiva unor noi invita ii
mondene, Baptistine întoarse capul în direc ia
ambarca iunii care se apropia vertiginos i î i
flutur batista în semn de bun-venit.
D -te repede jos, domni oar , înc nu tim
cu cine avem de a face! o sf tui prudent Le
Gallic.
Ei i dumneata acum, domnule Le Gallic,
doar singur ai spus c e un vas francez! protest
Baptistine, bosumflându-se dr la .
Pânzele purpurii ale goeletei alunecau ca o
flac pe albastrul oceanului. Baptistine le
- 502 -
privea fascinat . Ambarca iunea înainta ca un

lup spre prada imobilizat în capcan . Pe punte
începea s se deslu easc foiala unor siluete. Un
rbat uria , cu tr turile ad postite de soare,
sau poate anume disimulate sub o p rie cu
boruri largi, î i domnia echipajul de pe dunet .
Cu picioarele r scr rate, se uita prin binoclu
drept la Baptistine. Cuprins de o brusc
presim ire, tân ra fat se înfior .
Capitolul XXIX
Fiecare la postul s u! Tot echipajul ascult

comanda! Alarm de lupt ! tun glasul
pitanului.
În aceea i clip , o trâmb de ap se în la
câ iva metri de pupa cor biei. Baptistine i
Georges-Albert se ghemuir instinctiv. Cu totala
nedumerire a unei persoane cu mintea întreag
care se vede confruntat pentru prima dat în
via a ei cu ni te nebuni, tân ra fat c uta
explica ia acelui nou fenomen.
O a doua ghiulea înso it de un nori or alb
uier i se pr bu i la un metru de pup .
Mii de draci! înc n-a i coborât de acolo?
cni Le Gallic urcându-se dintr-un salt pe
acoperi ul dunetei.
i-au pierdut min ile sau ce-i cu ei? Cum s
trag în noi un francez? întreb Baptistine, mai
mult decât indignat .
- 503 -
„Galionul sta e francez cum sunt eu pop !”

mârâi în sinea lui Georges-Albert.
Maimu oiul era prea bine crescut ca s î i
permit s fac cu glas tare o asemenea
afirma ie, chiar dac avea dreptate.
E ti nebun de legat! Z vore te-te în salon
laolalt cu ceilal i pasageri i nu te mai clinti de
acolo!
Vai de mine, rochiile mele! Las -m s -mi
strâng rochiile! protest Baptistine, furioas c
noua tromb de ap îi udase toaletele.
s ia în seam ipetele ei, Le Gallic i
Georges-Albert o târâr în interiorul dunetei.
Lini te copii, lini te! S nu ne pierdem cu
firea. Lini te! S nu mai aud musca! se auzi de
pe punte glasul c pitanului.
„Lini te! Asta-i tot ce se pricep s spun
marinarii tia!” bomb ni enervat Baptistine
îndreptându-se spre salon, în vreme ce o a treia
ghiulea se pr bu ea în ocean, razant cu tribordul
Frumoasei. S-ar fi zis c deocamdat autorii
atacului î i propuneau doar s intimideze
echipajul caravelei.
Suntem ataca i. Frumoasa n-are cum s fug
din calea inamicului. Tunarii la posturi! Mu ii s
presare puntea cu sare, ca s nu ia foc!
Artificieri, aprinde i fitilele! Domnule Le Gallic,
deschide i Sfânta Barb i împ i oamenilor
arme! Pune i-v câte o brasard alb !
În salon, Baptistine trepida de emo ie. Toate
acele comenzi dictate pe un ton atât de calm îi
- 504 -
înghe au sângele în vine.

Domnul Vieille tremura ca o frunz în vânt, de-
abia izbutind s î i preg teasc trusa medical .
Baptistine azvârli o privire ironic înspre
Gontrand d’Aubigny, convins c i acesta
dârdâia ca o muiere. Nu mic îi fu mirarea s
constate c acesta î i ispr vise tacticos toaleta i
i lustruia flegmatic sabia.
Baptistine i Georges-Albert se apropiar cu
precau ie de fereastra salonului, ascunzându-se
pe dup oblon. Goeleta î i încetinise sim itor
avansul. B rbatul înalt, cu p rie tras pe ochi,
continua s domine corabia. Gesticula energic,
rând s împart comenzi precise. Goeleta se
apropia pe nesim ite de Frumoasa, str duindu-se
o abordeze pe la pupa ori pe la prova, ca s nu
poat fi atins de bateriile de tunuri dispuse
lateral. Manevra sem na cu aceea a câinelui de
vân toare care amu in urm vânatului.
C pitane... C pitane!... Pulberea! S-a zis cu
noi! S-a udat toat în timpul furtunii! r cni
conetabilul, de undeva din pântecele Frumoasei.
Baptistine î i încle mâna de l bu a lui
Georges-Albert. O t cere de moarte se a ternu
dup acel urlet disperat.
Domnule Le Gallic, cheam tot echipajul pe
punte! S v ajute Dumnezeu, copii! strig
pitanul Robineau.
Baptistine ciuli urechea. Un murmur straniu
zb tea de pe punte. Glasuri în bu ite îi
spundeau din cal , de pe catarge, de pe vergi i
- 505 -
de pe parâmele pe care marinarii se c rau... ca

maimu ele, fie-ne iertat compara ia de c tre
Georges-Albert.
Baptistine oft i se a ez , resemnat , pe o
canapea. Ca ni te adev ra i bretoni, în acel ceas
crucial, matelo ii î i f ceau rug ciunea de pe
urm .
De inutele începuser s se agite i ele.
Îngrozite, neîn elegând prea bine ce se petrecea,
teau cu pumnii în pere i, vociferau i
blestemau. Baptistinei îi era mil de ele, dar î i
dea seama c deocamdat nu le putea ajuta cu
nimic. Deodat în pragul salonului se ivi Le
Gallic. Livid la fa , avea bra ele înc rcate cu
bii, topori ti i suli e pe care le înmân celor
doi pasageri.
M iculi a mea, dar ce s fac eu cu astea? în
via a mea n-am pus mâna pe a a ceva! se v ic ri
domnul Vieille, uitându-se cu groaz la mald rul
de arme albe.
Nu-i nimic, domnule chirurg... nu stric s le
ave i la îndemân , ca la nevoie s v pute i
ap ra... pân atunci îns fi i preg ti i s ne
pansa i r ni ii.
Da... da... O s ne ajute i domni oara,
spunse doctorul.
În orice caz, po i conta pe mine, domnule Le
Gallic. Eu unul m voi lupta cot la cot cu oamenii
dumitale, interveni cu glas ferm Gontrand
d’Aubigny.
i eu! i eu! se gr bi s î i ofere serviciile
- 506 -
Baptistine c reia ideea de a se vedea folosit pe

post de sor de caritate nu îi surâdea câtu i de
pu in.
Domni oar , te rog foarte mult, s nu te
clinte ti de aici. E un ordin, ai în eles? Poftim i
un pistol gata înc rcat... ascunde-l cu grij , e
unul din singurele c ruia nu i s-a umezit
pulberea... Dac totul se ispr ve te cu bine, nu
vei avea nevoie s te sluje ti de el... murmur Le
Gallic. Apoi se întoarse pe c lcâie i porni spre
a salonului, urmat îndeaproape de cavalerul
d’Aubigny.
Le Gallic... Le Gallic... nu m p si... Cum...
cum te cheam ? strig Baptistine c reia dintr-o
dat i se pusese un nod în gât.
Ofi erul se întoarse spre ea i o privi mirat. Apoi
în elese i zâmbi trist.
Yann. Yann Le Gallic...
Oh, Yann... Nu m p si... Te iubesc... gemu
Baptistine luând-o la fug pe urmele ofi erului,
s -i pese de doctorul Vieille, c ruia de uimire
îi sc din mân trusa cu instrumente.
„Bleg mai e i doctorul sta!” î i spuse Georges-
Albert, profund dezam git.
Cei de pe goelet începeau s trag cu pu tile,
ochindu-i pe marinarii coco i pe catargele
caravelei. Se auzir câteva urlete de durere,
urmate de blesteme neputincioase i de bufnituri
surde. Îngrozit , Baptistine î i d du seama c
nenoroci ii atin i de gloan e se pr bu ir din
înaltul gabiilor zdrobindu-se de punte. Tân ra
- 507 -
fat se ag de gâtul ofi erului. Acesta o împinse

brutal la o parte ca s o oblige s se piteasc sub
balustrad . În aceea i clip Frumoasa trosni
fioros. Prova goeletei o izbise în flancul dinspre
pup . Baptistine se cl tin . Le Gallic, care
pusese un genunchi în podea, o strânse febril la
piept.
Î i mul umesc pentru tot, dragostea mea...
jduiesc pentru tine s îl reg se ti pe fericitul
ruia i-ai d ruit inima ta, chiar dac înc nu
ti con tient de asta, opti Le Gallic s rutând-o
cu atâta violen încât li se ciocnir din ii.
Nu... ce vrei s spui... nu în eleg... nu pleca,
nu m l sa, Le Gallic... Yann, nu m l sa...
hohoti Baptistine începând s vorbeasc f ir.
Dar de acum Le Gallic era departe. Balustradele
i coca reverberau sunetul metalic al cârligelor
care se înfigeau în carnea lemnoas a caravelei
ca bra ele nemiloase ale unei caracati e. Pe
frânghiile astfel întinse între cele dou vase,
furnicarul pira ilor se rev rsa în valuri succesive
la bordul Frumoasei. Vacarmul era infernal.
Flibustrierii se iveau de unde nici nu gândeai,
escaladau balustradele, picau de sus de pe vergi,
ceau salturi acrobatice, se rostogoleau i
deau în picioare pe covert i pe pun i. De pe
dunet , c pitanul Robineau î i îmb rb ta
matelo ii cu vorbe pe care Baptistine nu le
deslu ea. În schimb îl z ri pe Le Gallic
îndrumându- i oamenii spre v lma ul luptei corp
la corp. Baptistine î i umezi buzele uscate. În
- 508 -
gur sim ea un gust s lciu de cenu i sânge.

Yann Le Gallic se duela cu energia disper rii.
Cavalerul d’Aubigny se apropia pas cu pas de el.
Spre uimirea Baptistinei, cavalerul se b tea ca
un leu, inând piept de unul singur unui întreg
ir de inamici care r cneau fioros. Baptistine se
târî pe burt înapoi spre salon.
Sfinte Vasile, ap -ne!
Doctorul se ruga în genunchi.
B rba ii sunt to i ni te nebuni i ni te idio i,
m-am s turat de ei pân peste cap. Hai s
plec m, Georges-Albert! strig Baptistine,
luându- i în bra e maimu ica.
„U or de zis, dar unde s te duci de-aici, din
mijlocul oceanului?” rânji batjocoritor Georges-
Albert.
Baptistine nu-i lu în seam ironia. Î i dorea un
singur lucru: s scape de acel m cel imbecil pe
care nu-l pricepea i care nici n-o privea în nici
un fel.
Cei doi prieteni ie ir din nou pe pasarela de la
pup . Un fum gros cotropea puntea. La început
bucuroas c v tucii o ascundeau privirilor
pira ilor, Baptistine se întreb cu groaz dac nu
cumva se declan ase un incendiu la bord.
Ne tiind încotro s o apuce, porni de-a bu ilea
spre duneta de unde putea vedea totul, f s fie
zut . La toate nivelele Frumoasei, b lia era în
toi.
M întreb cum de se recunosc între ei!
murmur Baptistine privind acel v lm ag
- 509 -
inform de trupuri.
Georges-Albert zâmbi cu un aer superior i îi
ar cu degetele brasarda alb a matelo ilor de
pe Frumoasa. Fumul, provenit de la muschetele
i pistoalele inamicilor, f cea irespirabil
atmosfera. Totu i Baptistine respir u urat .
Orice era preferabil unui incendiu la bord. Auzise
atâtea orori despre pasageri care s scape de
furia focului, se aruncaser în ocean unde
pieriser sfâ ia i de tot soiul de mon tri marini.
Ca s nu mai spunem c , asemeni tuturor
domni oarelor de familie bun , Baptistine nu tia
înoate.
***
Vântul începea s risipeasc fumul. Baptistine
i Georges-Albert nu tiau ce s fac . Micul
maimu oi ar fi vrut grozav s ia i el parte la
ruiala general , dar nu î i putea îng dui s î i
seasc prietena.
Verdomme, donder of!73
La auzul acelui glas, Baptistine întoarse capul
spre goelet i încremeni, ca o vr biu la
vederea unui arpe. La doar câ iva metri de ea,
pe duneta celeilalte cor bii, uria ul cu p rie, pe
care îl z rise deja, r cnea ceva. Bra ul lui
noduros ar ta în direc ia ei. P ria o avea tras
în continuare pe ochi, dar Baptistine sim ea c
ochii lui de lup o sfredeleau nemilos. Întreaga lui
ptur inspira groaza.
73 Proasto, fugi de acolo!
- 510 -
Deodat Baptistine scoase un urlet disperat.

Dou mâini scârboase, pline de sânge, o
în caser pe la spate. Unul din pira ii de pe
goelet se ag ase ca un cimpanzeu de funie i,
cându- i vânt, îi s rise drept în spinare. Tân ra
fat se zb tea izbind cu pumnii în pieptul p ros
al tic losului care mârâia ca un ap, mu cându-l
i zgâriindu-l cu furie. Individul se c znea s
pun laba pe ea s o poat lua cu el pe goelet ,
ca prad de r zboi. Baptistinei i se p ru c aude
cum eful lui râde în hohote. Georges-Albert se
pusti în gâtul flibustierului i î i înfipse cu
deliciu din orii ascu i în jugulara acestuia, cu
inten ia de a i-o sfâ ia. Sub imperiul durerii,
rbatul d du drumul Baptistinei, se cl tin pe
picioare, î i pip i gâtul care sângera din bel ug i
înjur de mama focului, într-o limb
necunoscut .
Baptistine se l moale pe punte.
74
Rotzack! mârâi piratul.
În c dere, tân ra fat sim i un obiect
contondent în buzunarul de la fust . Uitase cu
des vâr ire de el. A tept o clip . Piratul se
arunc din nou asupra ei. Baptistine scoase
fulger tor pistolul pe care îl avea de la Le Gallic
i cu incredibil sânge rece ap pe tr gaci.
Marinarul se pr bu i inert la picioarele ei, ca o
cârp mototolit . O pat ro ie se l ea pe
pântecele lui.
„Ei dr cie, ea i cu st pânul meu parc-ar fi
74 Tic losule!
- 511 -
pl di i din acela i aluat!” î i spuse Georges-

Albert, în culmea admira iei.
Stupefiat , Baptistine se plec înspre agresorul
ei. Acesta o privea cu ochi mari, sticlo i.
Baptistinei i se întoarse stomacul pe dos.
Englezul pe care îl ucisese la Fontenoy se aflase
la oarecare distan de ea. Cople it de jale,
contempl cu mil pe b rbatul ce agoniza la
picioarele ei. Trupul piratului zvâcni o ultim
dat . Se sfâr ise. Georges-Albert o trase de mân
pe Baptistine i amândoi o luar la goan spre
salon. Trecând pe dinaintea cabinei lui Gontrand
d’Aubigny, Baptistine î i aminti de în eleptul sfat
pe care i-l d duse Floris la Fontenoy. Floris! La
amintirea lui scoase un geam t surd. Se repezi în
cabin i închise u a în urma ei... Dezbr cându-
se într-o clipit de rochie i de jupon, se îmbr
cu un pantalon trei sferturi, cu o c ma i
tunic de-ale cavalerului, î i leg p rul la spate,
i înfund pe cap un tricorn i ie ind din nou pe
coridor porni spre pup . Z ng nitul de arme îi
aminti îns c nu era prudent s se suie pe
punte unde matelo ii de pe cele dou cor bii se
luptau crâncen. Baptistine i Georges-Albert se
privir perplec i. Tân ra fat se a ez o clip ca
i ordoneze gândurile care i se cam încâlceau.
Ia s vedem... Va s zic ... Sigur c da, când Le
Gallic îi ar tase corabia, v zuse o sc ri lateral
ce cobora drept spre Sfânta Barb . Georges-
Albert i prietena lui se n pustir în jos pe trepte
spre nivelul intermediar al Frumoasei. Solda ii se
- 512 -
înghesuiau la u a depozitului cu arme. Un

zdrahon îi zvârli Baptistinei un topor pe care
acesta fu cât pe ce s i-l scape pe picior.
Georges-Albert îi f cu semn c acea zon era cam
prea agitat . Baptistine azvârli cât colo topori ca.
Cei doi prieteni traversar o pasarel i pornir
caute o alt scar care s îi duc spre un
col or mai calm. Deasupra lor se auzea un
trop it inform. Baptistine sim i cum i se prelinge
ceva pe nas i pe b rbie, î i trecu degetele peste
obraz i privi în sus. Din plan eul îmbibat cu
sânge se prelingeau pic turi cleioase. Baptistine
i Georges-Albert o luar iar la fug spre prova. O
scar de frânghie ducea spre prima baterie. Pe
puntea inferioar nu se z rea nici ipenie de om.
Înfiorat , Baptistine v zu câ iva obolani care
alergau înnebuni i de fric . Tân ra î i desc rc
furia, izbind cu piciorul în tunurile acelea inutile
a c ror neputin o obliga acum s se ascund .
Georges-Albert uier scurt. Descoperise capacul
de la trap . Se strecur în untru. Sim indu-se în
sfâr it în siguran , Baptistine se a ez s î i
trag sufletul.
M întreb de ce ne-or fi atacat indivizii tia
i cine o fi uria ul de pe goelet ? murmur ea.
Ceva o nelini tea. Ciuli urechea. Z ng nitul
armelor se auzea ca o p rere. În schimb, de
undeva de dedesubtul lor r zb teau la intervale
regulate ni te lovituri surde.
Prizonierele! exclam Baptistine s rind în
picioare.
- 513 -
Uitase cu des vâr ire de ele. Georges-Albert

încerca s protesteze i o apuc de mânec spre
a nu o l sa s ias din ascunz toare.
N-ai nici un haz i chiar nu e momentul s te
maimu re ti! îl repezi Baptistine.
„Am oroare de acest gen de compara ii. A a-mi
trebuie dac vreau cu tot dinadinsul s nu o las
fac tâmpenii. Poftim, n-are decât, de-acum o
las!” bodog ni Georges-Albert, din cale-afar de
vexat.
Baptistine se orienta pe întuneric. Porni spre
magazia de pâine care duhnea a mucegai, se
întoarse înapoi i se angaj pe un coridor scund
i slab luminat printr-un hublou minuscul.
Georges-Albert se inea dup ea, cu o expresie
demn i dezaprobatoare. Baptistine coborî înc
o scar , uimit de adâncimea cor biei. Pe
sur ce se afunda în pântecele ei, constata c
aerul devenea tot mai irespirabil i umezeala tot
mai greu de suportat. Acolo, st pâni absolu i ai
vasului p reau a fi obolanii. Paradoxal îns ,
Baptistine respira mai în voie. Cu cât se dep rta
de locul încle ri armate, cu atât mai lini tit se
sim ea. Dinspre fundul calei se auzeau distinct
ipete i zgomote. Baptistine î i croi drum printre
dou butoaie. Unul dintre ele, desprins probabil
de la locul lui în timpul furtunii, se rostogolea
înainte i înapoi. Baptistine i Georges-Albert
rir în l turi pentru a nu fi zdrobi i de el.
Tân ra scoase un ip t: o duzin de roz toare
gigantice împ eau fr te un poloboc cu
- 514 -
sline. Ferindu-se din calea lor, Baptistine se

izbi de o u cu z brele de fier. De dincolo de ea
se auzeau un vacarm de nedescris. Femeile
gemeau, b teau cu pumnii în pere ii de lemn.
Ajutor!
Tic lo ilor!
Ne las s cr m aici!
Mi-e sete!
Mi-e foame!
Ah, scârn viile!
Ah, nemernicii!
Baptistine privi în jur. Pe o mas chioap ,
câteva pocale i o pereche de zaruri murdare
dovedeau c acolo trebuie s fi fost locul de
odihn al paznicilor care î i p siser corabia ca
se al ture solda ilor de pe punte.
Curaj, doamnelor, curaj! A tepta i s g sesc
cheia i v eliberez pe dat ! strig Baptistine prin
.
Femeile începur s vocifereze i mai dihai.
Cin’ dracu’ e ti?
Da’ hai odat !
Baleg !
Gunoi!
Pui de lele!
Da’ ce se întâmpl ?
Nu le-ar hi ru ine! r cneau prizonierele.
Enervat , Baptistine ridic din umeri.
În loc s urla i ca nebunele, mai bine
asculta i-m i r spunde i-mi. Dac vre i s v
eliberez, spune i-mi unde se afl cheile.
- 515 -
Ca prin minune, în cal se a ternu lini tea.

L sa i-m pe mine s vorbesc, fetelor! se auzi
deodat o voce autoritar , cu un puternic accent
str in.
Baptistine tres ri. Îngrozit, Georges-Albert o
apuc din nou de mân , cu gândul s o ia de
acolo.
Mi se pare c se afl dup butoiul cel mare...
Dar... dumneata cine e ti. Dup glas pari a fi o
femeie?
Da, sunt singura femeie de pe corabie, în
afar de voi, desigur! r spunse Baptistine
utând pe pip ite cheile.
Ia’n auzi!
Târfo!
Prin es car’ se l ia la soare!
Mda, pe cin’ nou ne putrezea pielea ici a!
Las’ c vezi tu pe dracu’!
Nemernico!
Târâtur !
ipetele i bufniturile în u se înte ir .
Ei bine, dac m mai insulta i o singur dat ,
las aici. Halal purtare! le amenin calm
Baptistine, zdr ng nind iragul de chei.
Gura, idioatelor! Nu, doamn , nu face i una
ca aceasta! Noi v iubim, doar c fetele i-au cam
pierdut r bdarea... de când s-a ispr vit furtuna,
nu li s-a mai adus nici de mâncare, nici de b ut.
Deschide i-ne, vom fi foarte blânde... relu vocea
str inei, pe un ton mieros.
S tii c eu una nu am nimic cu voi.
- 516 -
Dimpotriv . M-am i certat cu c pitanul din

pricina voastr . De altfel eu am fost aceea care a
insistat s fi i scoase la plimbare i tot eu v-am
trimis haine...
Mul umim, doamn ... Sunte i bun ... Dar...
ce se petrece acolo sus?
Am fost ataca i de o goelet . To i marinarii se
lupt pe punte, de aceea am venit s v
eliberez... r spunse Baptistine, încercând pe
rând cheile, s vad care anume se potrivea.
Georges-Albert chi i disperat. U a se
deschidea cu un scâr âit prelung.
Bun ziua, doamnelor! spuse amabil
Baptistine.
Noroc, Prin eso!
Baptistine nu mai apuc s se dea înapoi. Un
miros pestilen ial de excremente st tute o izbi în
fa deodat cu o duzin de tentacule imunde,
slinoase i negre de murd rie. Baptistine se sim i
aspirat în cal de o puzderie de bra e care o
izbeau, o ciupeau, o tr geau de p r. Cele
dou zeci de furii dezl uite î i rev rsau întreaga
ur asupra eliberatoarei.
Sta i... de ce... eu nu v-am f cut nimic... Aj...
aj... ajutor.. Georges-Albert! urla Baptistine
ap rându-se cu disperare.
N-ai f cut nimic, al? Atunci ine!
Scoate-i ochii!
Dezbrac-o!
Ia hai s -i însemn m obrazul de doamn !
i dosul, ha, ha!
- 517 -
Ia s nu mai fac pe nebuna!

S nu mai fie a a mândr !
Aoleu, m iculi . Au! M-o mu cat de e!
V leu, mi-a ciuruit buca!
V leu!
Georges-Albert profita de înv lm eala general
ca s zgârie, s mu te, s smulg fâ ii de carne
buboas i smocuri de p r încâlcit. Fetele
cneau, urlau, chir iau, dar nu d deau drumul
victimei lor.
Cu obrazul învine it, cu sânii însângera i,
Baptistine se pr bu i în murd ria infect de pe
fundul cor biei, strivit , martirizat de gorgonele
asterizate.
Capitolul XXX
În l turi, râmelor!
Pe spinarea femeilor ploua cu lovituri de bici,
punctate de înjur turi. Baptistine încerc s se
ridice i s vorbeasc , dar epuizat , se pr bu i
într-un ule plin cu urin i excremente.
Auzea cu satisfac ie urletele tor ionarelor sale
care îi d duser drumul i se tr geau la o parte.
Hai, gagicilor, potoli i-v i sui i pe punte!
rba ii îmbrânceau femeile pe întuneric,
izbindu-le cu paturile pu tilor. N ucit de b taia
încasat , Baptistine sim i c Georges-Albert o
ajut s se pun pe picioare. Hainele îi erau
impregnate cu materii fecale. Cl tinându-se pe
- 518 -
picioare, înainta ca o oaie bolnav în mijlocul

turmei. Deodat , lu seama, nu f oarecare
mirare, c dou dintre fete, cuprinse poate de
remu ri, o sus ineau ridicând-o de coate.
Baptistine se str dui s le disting tr turile.
Prima era o matahal cu obraz rotund ca o lun
i ciupit de v rsat, pe când cealalt , sl bu ca o
scoverg i mai scund decât Baptistine, privea
cu un ochi la sl nin i cu cel lalt la f in .
tii, d fapt inima’ nu s’o gândit s i fac
f’un r u, opti gr sana.
Da, frumoasa mea, p ochii mei, am glumit i
noi acolo! Ne-om jucat, d’ap i cum, s ne treac
vremea! se scuz strabnica, dezvelindu- i într-un
zâmbet strâmb gura tirb în care nu mai avea
decât doi din i.
Baptistine le privi nevenindu-i s i cread
urechilor, înc n ucit de „jocul” care fusese la
un pas de a o trimite pe lumea cealalt .
Ei, neamule, ine-o luat potul l mare, hei?
întreb o fat din capul coloanei.
Gura, putorilor! Da i-i drumul înainte! mârâi
unul din b rba ii care le escortau. R spunsul era
cel pu in nepoliticos. Cele dou creaturi de lâng
Baptistine începur s tremure. Tân ra fat
în elesese brusc c amabilitatea lor se datora
spaimei de represalii. Se gândeau probabil c în
cazul în care matelo ii de pe Frumoasa ie iser
victorio i, c pitanul Robineau avea s le
pedepseasc . În ciuda întunericului, Baptistine
se str dui s deslu easc tr turile marinarilor.
- 519 -
Parc nu recuno tea nici unul, de i erau

îmbr ca i la fel cu cei de pe Frumoasa. Dintr-o
dat , Baptistinei i se f cu mil de tovar ele ei.
Groz via locului unde cu atâta cruzime fuseser
azvârlite toate acele femei explica multe.
Nu tiu ce v-a apucat, dar nu v fie fric , n-o
p i nimic din pricina mea, o s spun c am
zut i m-am lovit în timpul luptei! opti cu
rinimie Baptistine.
De uimire, cele dou femei uitar s mai
înainteze. O ploaie de ghion i se ab tu asupra
lor, împingându-le s urce pe puntea superioar .
Bate laba cu Tonton, frumoaso! spuse
gr sana întinzându- i spre Baptistine bra ele
sl ninoase.
A a te cheam ? Tonton75? se mir Baptistine
în vreme ce strângea cu încredere crescând
mâna gr sanei al c rei elan de prietenie p rea
sincer.
Mda, Jeanne Lefevre, zis Tonton, i urâta
asta e Toinette Genet, zis Codoa a. Î i face rost
de orice, auzi? Dac vrei gagic, te serve te chiar
i aici, pricepi frumoaso?
Da, da, desigur! opti Baptistine de i nu
pricepea absolut nimic, zâmbind Codoa ei care
surâse modest, cu un ochi la sl nin i altul la
in .
i ie, prin eso, cum î i zice? Cum e ti
botezat ?
M numesc Baptistine Bourguignon i sunt
75 Unche ul
- 520 -
nepoata lui Cartouche! se trezi Baptistine c

spunde prompt i cu glas sonor.
Auzind-o, cele dou borfa e c lcar în gol, gata
cad de pe scara pe care tocmai suiau spre
puntea superioar .
Urc , ce stai! i tu! Gura netrebnicelor!
cnir marinarii fichiuindu-le cu biciul.
„Am s m plâng c pitanului Robineau” î i
spuse Baptistine.
Hei, ce gogo i ne torni, frumoaso! Tu, nepoata
Lui? S i sar ochii? Nepoata lu’ Cartouche? De-
adev ratelea? Ala marele?
Întocmai cum a i auzit. N-a existat decât un
singur Cartouche i acela a fost unchiul meu!
confirm Baptistine cu aerul cel mai firesc din
lume.
Codoa a i Tonton se privir îngrozite.
Oh, „escuzele” noastre pentru chelf neal .
catele mele, de un’s ne tr zneasc p’n dibl !
Oh, la, la! se lamenta Tonton, sincer dezolat .
Hei, Bébé! i tu, Petecel! Chema i-o pe
Str ina i trimite i vorb spre Coaps de Aur i
Cro eta: am mardit-o pe nepoata lu’ Cartouche,
Regele golanilor, domnu’ nost’ tras pe roat în
Place de Greve. Aoleu, p catele mele, da’ proast-
am fost! se smiorc ia Codoa a.
Baptistine nu se a teptase la o asemenea
reac ie. Fetele oteau i o priveau, intimidate
cu coada ochiului zâmbind pâ av, cer indu-i f
vorbe iertarea.
Doar Str ina o m sura cu o expresie glacial .
- 521 -
Baptistine întoarse capul. Se sim ea atras de

femeia aceea înalt i slab , cu ochi de t ciune i
în acela i timp nutrea pentru ea o instinctiv
antipatie.
Matelo ii mânau de la spate femeile, ca pe o
turm de capre. Bodog neau întruna, dar
Baptistine observ c mai mult se pref ceau c le
lovesc. Deodat se produse o busculad .
Baptistine î i pierdu echilibrul pe scara
tambuchiului i se ag în ultima clip de bra ul
din ce în ce mai servilei Tonton. Rotindu- i
îngrozit ochi orii, Georges-Albert încerc s -i
opteasc ceva la ureche. Baptistine nu pricepu
nimic. Erau împinse spre dunet . Baptistine privi
în sus. Pe cerul de un albastru intens nu se
rea nici un nor i puntea era sc ldat de razele
aurii ale soarelui. Tân ra fat respira adânc.
Totul p rea calm. Prizonierele o înconjurar pe
Baptistine. Aceasta zâmbi gândindu-se la cum
avea s reac ioneze Le Gallic, v zând-o în
mijlocul noilor sale „prietene”.
Wateen bliksemse rot zoi!76 tun un glas
gutural.
Baptistine se prinse cu bra ele de unul din
catargele mici i se sui cu un picior pe un
scripete de întins parâmele, ca s poat privi
peste capul tovar elor ei de nenorocire. Tres ri
s i poat st pâni un geam t surd. În fa a
ei se în a, uria , însp imânt tor, colosul cu
rie neagr de fetru. Dominând duneta
76 Ce încurc tur a dracului!
- 522 -
Frumoasei, cu p ria veche i demodat , ca a

ranilor din rile septentrionale, cu borurile
ridicate mechere te pe o singur parte, gigantul
purta un costum negru pus peste o c ma de
aceea i culoare, împodobit cu un jabou de
dantel . O pan mic i ro ie, înfipt în p rie,
tremura ca o pas re speriat , ad ugând o
binevenit pat de culoare la vestimenta ia lui
auster . B rbatul nu purta peruc i p rul blond
cenu iu, pres rat din bel ug cu fire albe, îi era
prins pe ceaf într-o cataram b tut cu
diamante. Baptistine observ c bumbii de la
tunica lui str luceau ca ni te pic turi de sânge.
Cu cât îl cerceta mai atent, cu atât i se strângea
inima i spaima îi cuprindea pieptul ca într-o
menghin . Ceva în fizionomia acelui om o
îngrozea. i dintr-o dat î i d du seama c avea
fa a t iat pe din dou i lipit la mijloc. Închise
ochii. Oare visa? într-un târziu îi redeschise. O
cicatrice veche i sângerie cobora de la r cina
rului pân la omule , de parc o mân dibace
ar fi cusut obrazul despicat în dou .
rbatul p rea s contemple cu indiferen
spectacolul pun ilor, descoperit abia acum cu
înfiorare de Baptistine. La picioarele catargului
cel mare z ceau stivuite zeci de cadavre.
Baptistine se întreb pe bun dreptate de ce
pira ii se osteniser s „alinieze” le urile, dar
în elese imediat. Fiecare mort era buzun rit
metodic de doi marinari, goi pân la brâu, care
predau banii i obiectele de pre descoperite,
- 523 -
precum i hainele ce meritau p strate, unui al

treilea îmbr cat într-un superb costum de catifea
trandafirie cu pasmanterii verzi.
Baptistine nici m car nu se mir s -l vad atât
de bizar înve mântat. De-abia acum realiza
groz via situa iei. Goeleta abandonat se leg na
pe valuri, în coasta Frumoasei. Baptistine f cu
ochii mari constatând c nu mai arbora culorile
Fran ei ci drapelul negru cu cap de mort, de care
auzise vorbindu-se pân i la pension.
Pira ii... am c zut în mâinile pira ilor!
exclam cu glas pierit tân ra fat .
Tonton i Codoa a ridicar din umeri. „ tia
sau ilal i, pentru noi tot un drac!”
Le Gallic... Le Gallic... Yann... Yann!... url
deodat Baptistine fericit s -l descopere pe
secund, al turi de c pitanul Robineau, printre
pu inii supravie uitori grupa i la buza dunetei.
Cu capul în piept i privirile plecate, ru ina i i
dispera i, a teptau s afle ce soart îi a teapt .
Dup toate probabilit ile, aveau de ales între a fi
pu i în treang ori a fi azvârli i peste bord.
Auzindu-i glasul, Le Gallic î i ridic cu triste e
ochii spre grupul femeilor, încercând zadarnic s
o z reasc printre ele. Din p cate, silueta
delicat a Baptistinei era ascuns privirilor lui de
planturoasele Tonton, Néné i Coaps de Aur.
Nev zând-o, î i imagin c îl în elase auzul i,
ab tut, î i propti iar i b rbia în piept. În
schimb, Baptistine îl vedea foarte bine. Lâng el,
marinarul Visse-Bras era orbit de sângele care i
- 524 -
se scurgea din arcada deschis . Domnul Vieille

tremura ca lovit de friguri i se crampona de
Gontrand d’Aubigny, de i mai bine ar fi f cut s
îi acorde îngrijirile medicale de rigoare pentru c
bra ul drept al acestuia atârna inert, ceea ce nu-l
împiedica s i aranjeze cochet buclele cu
degetele de la cealalt mân .
Cine a cutezat s strige? tun colosul de pe
dunet , într-o francez colorat de un u or
accent str in, imposibil de identificat,
coborându- i dispre uitor privirea spre turma
pu ria elor care t ceau muc. Ag at de o
parâm , Georges-Albert f cu semn Baptistinei s
se ascund . Aceasta coborî de pe scripete i se
cu mic printre borfa e. Cooperante, Codoa a,
Tonton i Néné o înconjurar pe dat . Singur
Str ina nu se clinti. Observând anim lu ul din
preajma tinerei fete se încrunt , sub imperiul
unei subite revela ii. Dac Baptistine i-ar fi v zut
în acea clip ochii, cu siguran c expresia de
hien cu care se uita la ea i la Georges-Albert ar
fi îngrozit-o infinit mai mult decât privirea
piratului. Acesta î i împinse p ria pe ceaf i
sind duneta coborî calm pe punte
îndreptându-se spre prizoniere. În drum se opri
vorbeasc cu oamenii s i. Pentru to i g sea
câte un cuvânt de felicitare adresându-se
fiec ruia pe limba lui. Pe cei r ni i îi îmb rb ta i
la tot pasul poruncea câte ceva pe fran uze te,
limb care pentru echipajul lui, ca i la înaltele
cur i ale Europei, p rea a fi principalul
- 525 -
instrument de comunicare interna ional .

Avem o prad pe cinste. Merita i s v
odihni i i fiecare va avea partea ce i se cuvine.
Ferici i, pira ii de pe goelet râdeau cu gura
pân la urechi, continuând s i vad disciplinat
de corvezile lor marin re ti. Unii sp lau de zor
puntea, cur ind-o de sângele închegat, al ii
reparau catargele i coseau velele sfâ iate.
Mu -Fund, transbordeaz -i pe negri pe
corabia asta, împreun cu toat marfa.
Abandon m goeleta! se adres uria ul straniului
flibustier îmbr cat în costum trandafiriu, care
supraveghea sortarea bunurilor capturate.
Prea bine, domnule Fokker, r spunse Mu -
Fund cu un glas blând i melodios, în contrast
cu sonorit ile guturale emise de colosul cu
rie.
Un murmur însp imântat se în din grupul
supravie uitorilor de pe Frumoasa.
Baptistine ciuli urechile.
Fokker... e Fokker...
D’ap i n’auzâ i? I-o zis „domnule Fokker”!
Piratul! Olandezi!
Fokker Diavolul!
Î i merit porecla!
E un demon!
Piratul î i mângâie rubinele p rând s asculte
cu oarecare satisfac ie acea rumoare înfrico at .
Ce la i, ce curci plouate! Ah, de ce nu sunt eu
rbat! Le-a ar ta eu domnului Fokker i
caraghiosului sta de Mu -Fund! mârâi
- 526 -
Baptistine printre din i, tremurând de furie.

Pân una alta v d c te ascunzi, fricoaso! îi
uier cineva la ureche.
Baptistine s ri ca ars i se întoarse s vad
cine îndr znise s o insulte. Str ina o sfida
privind-o de sus. Baptistine vru s -i r spund
dar nu mai avu vreme.
ase, fetelor, vine! opti Tonton speriat .
Mda, tre’ s facem impresie! le sf tui
Codoa a.
Pu ria ele zâmbeau slugarnic. Unele chiar
schi au câte o reveren stângace. Fokker
Diavolul rânji, în fac un bici din mâna unui
pirat de-al lui i se apropie agale de grupul
deportatelor.
Mu -Fund, a i g sit femeia care l-a ucis pe
dunet pe Droost? mârâi el plesnindu- i
ostentativ cu coada biciului palma înm nu at în
negru.
Nu... nu, monsinior Fokker, nu înc . Piet i
Carapezzi sunt în c utarea ei. S-o fi ascuns prin
vreun cotlon pentru c dup cât se vede, nu se
afl în lotul sta infect! r spunse Mu -Fund,
urmându- i eful. inându-se de nas, secundul
alinie dezgustat fetele. În alte împrejur ri,
Baptistine ar fi pufnit în râs. F s tie nici ea
de ce, Mu -Fund o f cea s se gândeasc la
cavalerul d’Aubigny.
Fokker Diavolul începu s cerceteze cu aten ie
femeile, una dup alta. Le ridica în sus de b rbie
cu vârful biciului, le silea s deschid gura i s
- 527 -
i arate dantura, le pip ia sânii i oldurile.

Baptistine constat c se comporta de parc ar fi
inspectat ni te animale, cum f ceau în târg
ranii, o dat pe an, la Mortefontaine.
„Pe onoarea mea de gentilom, am încurcat-o”,
gândi Georges-Albert cu ochii la Fokker.
Acesta se apucase s inspecteze cel de-al treilea
ir de femei, unde se afla i Baptistine. Aceasta
nu se mai obosea s se ascund . Furios,
Georges-Albert î i spuse c m car ar fi putut s
i disimuleze o parte din obraz sub pletele ude.
a, i-ai g sit! Dimpotriv , Baptistine i le d du
pe spate i dreapt , b oas i cu nasul în vânt,
se preg tea s îl înfrunte trufa pe înving tor.
Afl de la mine, frumoaso, când schimbi
st pânul e mai s tos s te faci una cu
mântul! o sf tui Tonton, vorbind din proprie
experien .
Baptistine ridic din umeri. Enervat c Str ina
n-o sl bea din ochi, î i în fruntea ca s -l
priveasc drept în fa pe Fokker. Acesta era cu
un cap mai înalt decât ea. Tân ra fat se uita
fascinat la cicatricea care îi împ ea obrazul în
dou , ca într-un desen f cut de o mân de pictor
stângaci. Piratul o fixa la rândul lui. Baptistine
observ abia atunci c n-avea iri ii de aceea i
culoare. Unul era albastru i cel lalt c prui.
Nemul umit, Fokker întoarse capul spre unul din
adjunc ii s i:
Stommeling!77 Ce caut pu tiul sta printre
77 Dobitocule.
- 528 -
femei? mârâi el indicând-o pe Baptistine cu

vârful biciului.
„Uf! Poate c sc m!” str nut Georges-Albert
care se ascunsese sub fustele r u mirositoare ale
Codoa ei.
Maimu oiului îi venise inima la loc constatând
Fokker Diavolul n-o recunoscuse pe
Baptistine, a a deghizat în b rbat cum era.
Nu... nu tiu, domnule Fokker! Gurstrom,
du-l la „Sfânta Barb ” la un loc cu prizonierii!
porunci înceti or Mu -Fund, adresându-se
unui colos cu tr turi de nordic.
Baptistine se înfior . B rbatul în ve mânt
trandafiriu avea ceva straniu.
Parc m c utai, Fokker? Eu l-am ucis pe
nemernicul acela pe dunet ! strig Baptistine,
împotrivindu-se din toate puterile lui Gurstrom
care o în case cu labele lui de urs i încerca s
o târasc dup el.
Baptistine observ cu satisfac ie c toat lumea
sese cu gura c scat . Catargul cel mare de
s-ar fi pr bu it în capul pira ilor, al flibustierilor
i al prizonierilor acestora, nu ar fi produs o
impresie mai puternic .
S mor io dac nu i-o pus în tur pe to i!
murmur admirativ Coaps de Aur.
„O s m ucid . Ei i?” gândi Baptistine v zând
Fokker î i ridic biciul i închise ochii,
preg tit s primeasc lovitura de gra ie.
Nesim ind îns decât o gâdil tur în dreptul
sânilor, redeschise mirat pleoapele... Cu vârful
- 529 -
biciului, Fokker îi d dea calm, la o parte

zdren ele bluzei, dezgolind-o pân la brâu.
Baptistine ro i i î i acoperi instinctiv cu palmele
sânii rotunzi i pietro i.
Ha, ha, Mu -Fund! Ai s mori i n-ai s
înve i s deosebe ti o femeie de un b rbat! r cni
pe nea teptate Fokker, slobozind un homeric
hohot de râs, imitat de întreg echipajul s u.
Mu -Fund p li i se întoarse cu spatele.
Va s zic tu l-ai omorât pe credinciosul meu
Groot, î i mul umesc c mi-ai adus aminte,
dr coaico, eu unul nu te-a fi recunoscut a a
deghizat . Prea bine, r mâi printre otrepele
astea, aici e locul t u, rânji Fokker plesnind-o
ut cios peste mâini ca s o oblige s nu- i mai
acopere sânii.
Î i interzic s m tutuie ti, Fokker! i mai du-
te dracului! explod Baptistine scoas din fire,
uitând cu des vâr ire c era pe jum tate goal .
Îngrozit, Georges-Albert î i trase înapoi peste
cap fustele Codoa ei. „A înnebunit de tot! Aoleu,
e lat r u!” se închin maimu oiul ridicându- i
privirea spre cer spre a-l lua martor la câte avea
de îndurat din partea st pânilor s i.
Georges-Albert era îns o fiin extrem de
rafinat . Dând cu ochii de imaginea de iad ce i se
înf a, î i tampon cu l bu a fruntea brusc
transpirat i evad cât ai clipi din acea pe ter
dr ceasc . Decât s înfrunte priveli tea
posteriorului Codoa ei mai bine înc pea pe mâna
lui Fokker.
- 530 -
Prinde i animalul! r cni Mu -Fund care

sim ea nevoia s i verse paraponul pe cineva.
Urm rit de doi flibustieri care înjurau birj re te
Georges-Albert o tuli spre pup .
„Oamenii tia n-au pic de educa ie! Se vede cât
de colo c nu-s din lumea noastr !” morm i
maimu oiul ag ându-se de cablul ancorei. S nu
uit m c tot frecventând atâtea capete
încoronate, Georges-Albert ajunsese la
convingerea c i în vinele lui curge sânge
albastru. Fokker Diavolul suferea de o similar
grandomanie.
Mi se spune „domnul” Fokker! o corect sec
piratul pe Baptistine.
Ei, poftim! Atunci de ce nu Majestate? E ti o
scârn vie. De-abia a tept ziua când ai s atârni
spânzurat de catargul de colo! izbucni Baptistine
pe care începea s o lase nervii.
Închide i-o la un loc cu celelalte! Dar înainte
de asta meri i o lec ie! rânji Fokker Diavolul,
când un semn marinarului scandinav.
Acesta o în fac pe Baptistine i o întoarse ca
pe o cl tit cu popoul în sus. Tân ra fat auzi
uieratul biciului dar aproape c nu sim i nici o
durere. Parc ar fi ciupit-o cineva. Era chiar
pl cut, se sili ea s se autoconving , îmb tat de
orgoliul de a-i fi inut piept de una singur acelei
bestii. Îl ura de moarte pe Fokker.
Loviturile de bici se succedau regulat. Într-un
târziu Fokker Diavolul se opri i bomb ni
plictisit:
- 531 -
Asta v a teapt i pe voi dac nu v ine i

gura. A i b gat la cap, fetelor?
Da, da, domnule Fokker! r spunser în cor
borfa ele.
Singur Str ina t cea. F s i ia ochii de la
spinarea Baptistinei, v rgat de dungi din care se
scurgeau broboanele m runte de sânge, î i
plimba alene vârful limbii peste buzele uscate.
Pe nea teptate se auzi un r cnet în bu it i un
rbat se n pusti asupra lui Fokker. Le Gallic
asistase neputincios la întreaga scen . Prizonierii
erau p zi i cu str nicie de pira i, dar vigilen a
lor sl bise când Fokker începuse s-o croiasc cu
biciul pe Baptistine. Doar nu asistau în fiece zi la
un asemenea spectacol. Întinzându- i care mai
de care gâturile ca s vad mai bine, uitaser s
mai stea cu ochii pe ostaticii lor.
Profitând de ocazie, Le Gallic în case pe furi
o furc . Fokker Diavolul nu se feri îndeajuns de
rapid i arma i se înfipse în um r. Uria ul i-o
smulse din ran cu un urlet de durere i
învârtind-o pe deasupra capului îl izbi din toate
puterile cu mânerul ei pe Le Gallic. Atins la cap,
acesta se pr bu i. Atacul i riposta se
petrecuser atât de fulger tor încât cei dimprejur
nu apucaser s schi eze nici un gest.
Le Gallic... Le Gallic... Oh... Yann, Yann! ip
Baptistine, smulgându-se din strânsoarea
bra elor lui Gurstrom ca s îngenuncheze lâng
trupul ofi erului breton. R nit la frunte, acesta
gemu nedeslu it.
- 532 -
Te... iubesc! i se p ru c aude Baptistine.

Le Gallic î i pierdu cuno tin a. Hohotind
disperat, tân ra fat se ag de pira ii care îl
ridicau ca pe un sac. Tr ia un cumplit co mar.
Nu era adev rat. Al i pira i o târâr cu de-a sila
spre tambuchiul prin care deportatele începeau
coboare înapoi în cal . În treac t Baptistine
du cu ochii de doctorul Vieille, de c pitanul
Robineau i de Gontrand d’Aubigny. Cuprin i de
o neputincioas disperare, cei trei b rba i o
privir trecând pe dinaintea lor. Nu se putea
tepta la nici un ajutor de la ei.
Hei, Néné, iote ce vecini avem! opti Tonton.
Harapi! Numai asta ne mai lipsea! rânji
Codoa a.
Baptistine vedea totul ca prin cea . Întoarse
capul spre pasarel . Ni te ciudate fiin e negre
rau cu spinarea l zi i cufere, transbordându-
le gr bi i de pe goelet pe corabie. La început,
Baptistine crezu c era vorba de b rba i cu
chipul acoperit de m ti negre i cu trupul mulat
în haine de m tase lucioas . Deportatele se
înghesuiau care mai de care s se uite la acele
stranii „ar ri”. Baptistine descoperi cu mirare
acei c i erau aproape complet despuia i.
Pielea lor lucind de sudoare avea culoarea
sii negre. Baptistine c sc ochii mari. Nu
zuse în via a ei un harap. Doar la pension o
auzise pe maica Marie-Marthe vorbindu-i de
acele „fiin e inferioare”.
„Da, negrii tia despuia i sunt într-adev r ca
- 533 -
ni te animale”, î i spuse Baptistine, f s î i

dea seama c nici ea nu era cu mult mai
îmbr cat decât ei.
Negrii se uitar cu indiferen la femeile care
scau gura la ei i î i v zur de treab . Unul
singur se opri o clip . F s se team de biciul
supraveghetorilor, î i puse mâinile în olduri. Era
un fl u înalt i zdrav n, îi zâmbi larg
Baptistine, adresându-i un mic gest de
încurajare. Tân ra fat încremeni, stupefiat .
Da i-drumul, ce v-a i oprit? mârâi un corsar
împingând deportatele spre o scar , trântind u a
în urma lor.
Capitolul XXXI
Baptistine se a ez la întâmplare într-un col .

Nu-i mai trebuia nimic. În schimb deportatele î i
admirau cu încântare noua închisoare, infinit
mai confortabil decât cala.
„Sfânta Barb ” se afla chiar sub pup . Trebuia
i plece capul ca s nu se izbeasc de tija
timonei, dar dincolo de acest mic inconvenient,
înc perea golit de arme era destul de spa ioas
i avea hublouri mici pe unde p trundeau aerul
i lumina.
Baptistinei i se f cu mil de nenorocitele care,
confruntate cu acel lux nesperat, scoteau
exclama ii de bucurie, înghesuindu-se s
priveasc oceanul.
- 534 -
Hei, Frumoaso, uite- i fr ioru’!

Oh, mititelu’ de el!
Tii, da frumu el îi!
Hi, hi, ce n suc cârn i obraznic!
Ce ochi ori! Ce caraghios î i rote te ochi orii!
Au! M-a ciupit de obraz, n rodu’!
D’ tia-mi e ti, frumu elule! chicoteau vesel
Tonton, Codoa a i Coaps de Aur, strângându-l
care mai de care în bra e pe Georges-Albert.
Maimu oiul asistase neputincios la flagelarea
prietenei sale. Dup ce pira ii renun aser s -l
mai urm reasc , se furi ase pân la pup i de
acolo coborâse prudent, ag ându-se de
frânghiile care atârnau peste bordul cor biei,
pân la un hublou pe unde tocmai inten iona s
se strecoare în untru când se pomeni în cat de
dou bra e sl ninoase.
„Gura p tosului adev r gr ie te! La urma
urmei sunt femei de treab . Doar c ar trebui s
se mai spele din când în când!” î i bomb el
an pieptul, m gulit de complimentele
deportatelor. Se vede treaba c Fokker Diavolul
avea acelea i principii de igien ca i maimu oiul,
ci pe u î i f cur apari ia mai mul i pira i
înarma i cu un hârd u, cu c ld ri, hamace,
rogojini, un mald r de rochii mototolite de-ale
Baptistinei, g site f îndoial pe dunet i un
castron cu terci asupra c ruia Baptistine,
le inat de foame, se n pusti cot la cot cu
tovar ele sale.
He, he, fetelor, Fokker sta nu cu biciul
- 535 -
trebuia s ne înal e în sus de b rbie.

Te cred, dac ridica trestia, se schimba
chestia!
Ha, ha, c bine zici, Coaps de Aur!
Nu-i a a, frumoaso?
Baptistine pufni în râs, f s în eleag prea
bine chicotelile de ucheate ale fetelor, dar pofta
lor de via era contagioas . Singur Str ina
cea cu ochii pierdu i în zare.
Ia zi, Frumoaso, m i ce i-ai mai luat piuitu’
lu’ piratu’ lu’ pe te! se pr dea de râs Coaps
de Aur.
E îndr znea pu toaica! observ Néné.
Mda, nimic de zis, e d’a noastr ! o aprob
Codoa a.
D’ap i cum? Nu’i nepoata lu’ Cartouche?
replic Coaps de Aur.
M iculi , te-o mardit al dracu’! Doare, ai? o
întreb afectuos Tonton.
Doare! recunoscu Baptistine.
Aracan de ea, mititica! Gata, bag c... în
hârd u, te vindec m noi acu ica! Leap
izmenele astea puturoase! porunci autoritar
Tonton, înso indu- i vorbele de un gest imperios.
De... de ce îmi sco i pantalona ii? întreb
Baptistine u or stânjenit .
Las’ Frumoaso, nu e ti prima pe care o vedem
în c... gol! o b tu prietenos pe um r Codoa a,
ajutând-o s intre în hârd u.
Goal ca o statuie a Evei, Baptistine zâmbi
intimidat . Dintr-odat se sim ea foarte mândr
- 536 -
de prietenia borfa elor.

Phii, da’ alb -i, m iculi mea!
i tras prin inel!
D’ap i cum, e-o doamn !
Auzi, da’ n-ai zis unde mangleai?
Cum unde? La Versailles! r spunse calm
Baptistine.
Borfa ele o privir admirativ.
D’ap i de! Acolo tre’ s tii s te por i! explic
Codoa a.
Au! se strâmb de durere Baptistine.
Apa s rat pe care fetele o scoteau din ocean cu
le ile legate de frânghii groase îi frigea r nile de
pe spate.
Biata de tine! Tre’ s rabzi! Toarn i i-n cap,
ai p rul plin de c!... o sf tui blând Codoa a.
Între timp, Tonton începu s fac prezent rile,
ca o adev rat doamn din lumea bun .
Ea-i Cro eta! Cum nu-i place careva, hâc, i-a
i luat piuitul. Io-te ce l boaie are! Te strânge de
gât de n-apuci s zici miau. Pe Coaps de Aur o
tii. De ghea s fii i nici sfin ii din cer nu-i
rezist ! D din târti ca nimeni pe lume. Dac
vrei te înva ... Asta e Néné, aoleu, am murit de
râs cu ea când s-a apucat s -l gâdile la p ric
pe judec tor. Cic o avea mic de tot i cu un neg
în vârf, ori Néné nu s-a priceput...
Mai tac i fleanca, Tonton! o repezi Néné,
vexat .
Bine, bine, am glumit s i mai uite de durere
Frumoasa, mie una mi se fâlfâie... A a, pe
- 537 -
Codoa a o tii. Ah, asta e B nu . Când r mâi

bi tari, o chemi i- i scoate din p mânt ni te
pistoli fal i de toat frumuse ea. O mie de ani
nu-i deosebe ti de cei adev ra i... i dac vrei s-
adormi un du man, tot pe ea s-o chemi, e mare
me ter -n otr vuri!
Baptistine zâmbea, strângea mâini, clipea
cit , incapabil s in minte toate
„specializ rile” noilor sale prietene. Tonton îi
întinse mâna ca s o ajute s ias din hârd u.
Coaps de Aur scoase dintr-un tiv de la jupon o
unsoare t duitoare pe care izbutise s o
ascund la controlul temnicerilor. Baptistine î i
b rbia în piept i strânse din din i în timp ce
borfa a îi ungea spinarea.
Auzi, Frumoaso, ori ai tu pielea t cit , ori
Fokker sta mai mult te-o mângâiat. Dac d dea
de-adev ratelea, î i f cea praf spinarea.
Adic , ce-a i fi vrut? Nu v-ajunge ce-am p it?
protest Baptistine indignat c i se minimaliza
supliciul.
Ei, haide, nu t’sup ra! interveni Néné
conciliant .
Noi, borfa ele, tim c mardeala poate fi
blând ori...nemiloas ! îi replic Tonton.
D’ap i da, io una zic c te-o caftit blând!
încuviin Coaps de Aur.
„Da, da, fetele au dreptate, hâm... ciudat!” î i
spuse Georges-Albert cercetând cu aten ie pielea
doar pe alocuri plesnit .
Str ino, hârd ul e liber! strig Tonton.
- 538 -
Baptistine întoarse capul. Str ina îi privea

trupul cu o insisten enervant . Baptistine
apuc instinctiv un jupon de pe marginea
hârd ului i î i acoperi pieptul. Str ina zâmbi
mieros.
Bun ziua, v-am admirat pentru cum l-a i
înfruntat pe Fokker... sunte i foarte curajoas ...
i asta îmi place!
A ... mul umesc! îng im Baptistine.
Str ina o c lca pe nervi. F s în eleag prea
bine de ce, se temea de ea. Str ina se dezbr
cu mi ri lente i intr la rândul ei în hârd u.
Avea pielea mat , sâni mici i rotunzi, olduri
înguste i stomac plat i mu chiulos de b iat. Cu
toat nevinov ia ei, Baptistine intuia c are în
fa o fiin rea i pervers . Coaps de Aur se
repezi s o spele cu gesturi echivoce. Stânjenit ,
Baptistine î i întoarse privirile spre Tonton al
rei chip rotund ca o lun îi inspira tot mai
mult încredere.
Se zice c Str ina ar fi fost o doamn foarte
sus pus în Polonia sau în Rusia, nu se tie prea
bine. Ea nu sufl o vorb despre trecutul ei,
murmur Tonton, înainte de a relua cu glas
sonor prezent rile. Asta e Petecel. N-are pereche
în descusutul buzunarelor cu ul. i nici în
mânuitul stiletului! Îl înfige pe lâng coasta a
asea, drept în inim ! Are precizie de artist ,
Petecel a noastr ! Aia mai gras ca mine, care
tocmai î i leap han ele, hei tu, f -te-ncoa, e
Pe ti or. Taie gâti a cu briciul, har t, de n-apuci
- 539 -
bagi de seam c-ai ajuns pe lumea’ailalt . Are

pe dracu-n trup, iau foc i pietrele lâng ea! Uite-
o i pe ultima, Bébé. Dac-ai r mas grea, cu ea
lepezi într-o clip , are mâini de aur!
Baptistine ame ise de tot. Zâmbi prietenos. i
Pe ti or i Bébé i se p reau nemaipomenit de
dr gu e, ca toate celelalte de altfel, cu excep ia
Str inei. Mai toate erau înc tinere. Cele mai
vârstnice aveau cel mult treizeci i cinci de ani,
dar nu le-ai fi dat nici dou zeci i cinci, în pofida
traiului de mizerie sau poate tocmai datorit lui,
cu care fuseser obi nuite.
Baptistine se îmbr cu unul din jupoanele ei
i cu o bluzi sub ire, în timp ce tovar ele ei de
prizonierat î i împ eau fericite resturile
garderobei sale de odinioar . Se cuib ri
împreun cu Georges-Albert pe o rogojin i
închise ochii. Deasupra lor pira ii cioc neau de
zor. Se auzeau strig te ritmate întrerupte de
porunci scurte. Marinarii în au pânzele.
Frumoasa din Louisiana începu s freamete i se
puse lin în mi care. Fetele se repezir la
hublouri.
E-te-te! Nu le-a luat gâtul! Ce l-o fi apucat pe
Fokker? exclam Tonton, nedumerit .
Ridicându-se pe vârfuri, Baptistine apuc s
vad cum goeleta f catarge i f pânze
mânea în urm . Îi f cu cu mâna c pitanului
Robineau pe care Fokker îl p sise la un loc cu
matelo ii lui, în mijlocul oceanului, f alt mijloc
de navigare decât lope ile. Doctorul Vieille era
- 540 -
aplecat deasupra unui b rbat întins cât era de

lung pe punte.
Dumnezeule... chirurgul i Le Gallic... Le
Gallic.. asta înseamn c tr ie te! murmur
Baptistine.
„Dar nu-l v d nic ieri pe înfumuratul la de
Gontrand d’Aubigny!” îi d du de în eles
maimu oiul.
Baptistine ridic îndurerat din umeri. Se trânti
înapoi pe rogojin i adormi bu tean, cu toat
cotcod ceala din jurul ei.
Se trezi pe nea teptate în toiul nop ii. Auzind
un zgomot u or, deschise ochii, îngrozit ,
convins c era vorba de un obolan. S ri în sus,
cu gândul s -i cear ajutor lui Georges-Albert.
Acesta sfor ia de zor. Zgomotul fu urmat de o
oapt . Pe bun dreptate, Baptistine î i spuse c
obolanii nu vorbesc i se întinse din nou pe
rogojin , c scând cu poft de i dormise destul de
mult. Corabia se cl tina u or sub razele de lun .
La bord toat lumea dormea dus .
Psst! Te-ai trezit?
Baptistine în elese c oapta îi era adresat ei.
Cum între timp ochii i se obi nuiser cu
întunericul, o v zu pe Str ina care se îndrepta
de-a bu ilea spre ea. Baptistine î i strânse
pleoapele i se pref cu c doarme, observând-o
cu curiozitate printre gene. Str ina se aplec
deasupra ei. Crispat , Baptistine îi sim i în obraz
suflarea ei fierbinte.
Te-am v zut mi cându-te, de ce nu-mi
- 541 -
spunzi? murmur Str ina mângâindu-i u or

um rul i bra ul.
Panicat , Baptistine se str dui s respire cât
mai lini tit, ca i cum ar fi dormit adânc.
E ti foarte frumoas ! îi susur la ureche
glasul metalic al femeii.
Încremenit , Baptistine sim i c Str ina î i
plimba mâna pe trupul ei, coborând spre glezne.
Scârbit , bomb ni ca i cum ar fi visat ceva i,
dând din picioare, se întoarse pe partea cealalt ,
ghemuindu-se cu spatele la ea. Str ina rican i,
spre u urarea ei, se îndrept spre Coaps de Aur
care dormea mai încolo i începu s opoc ie
nedeslu it.
Baptistine se pomeni vorbind de una singur pe
întuneric.
Floris... Floris... te ur sc!
Enervat , se foi pe rogojin . Î i luase lumea în
cap ca s scape de el, i, acum, poftim, îi rostea
numele! Totu i nu se putea împiedica s nu se
gândeasc la el. I se p rea c ochii lui verzi ca
smaraldul o inteau amenin tor.
„Tot ce mi se întâmpl e numai din pricina lui!”
bomb ni în sinea ei Baptistine, c znindu-se s î i
alunge din minte imaginea lui i s o înlocuiasc
cu cea a lui Jéodard, a lui Ernaudan i a bietului
Le Gallic. Inutil. Totul se amesteca i, pe
deasupra tuturor, ap rea triumf tor chipul lui
Floris.
Baptistine oft .
E ti grozav de seduc toare când dormi!
- 542 -
exclam ironic Str ina, pe când se târa înapoi

spre culcu ul ei.
În noaptea aceea Baptistine nu mai izbuti s
închid ochii.
Capitolul XXXII
Trecur câteva zile. Baptistine se obi nuia cu

noua ei via de prizonier . Se destindea în
mijlocul tovar elor sale de c torie, deprinzând
a le cunoa te mai îndeaproape. Borfa ele o
apreciau la rându-le, dezv luindu-i toate tainele
profesiei lor. O înv au limbajul lor, îi ofereau cu
bun voin lec ii de buzun real , îi mimau
mânuitul ului sau al briciului, îi explicau cum
loveasc , s strâng de gât i, la nevoie, chiar
ucid .
Da’ tu, Frumoaso, tu cum îi cur ai de bi tari
pe gagii de la curte, ai? o întreb Petecel, dornic
i îmbog easc repertoriul.
Pentru odat , luat pe nepreg tite, Baptistine
mase f replic .
Ei, las-o balt , Petecel, n-o vezi? Ce-i proast
ca noi, s ne vânz pontu’? strig Bébé
dezam git .
Ah, nu... nici vorb de a a ceva... doar sunte i
prietenele mele numai c ... numai c ... am mai
multe metode... i nu tiam cu care s încep... de
fapt preferata mea i cea mai eficace este... în
capel ... ... m strecuram în mul imea de
- 543 -
curteni i... hop, pref cându-m c îngenunchez

ca s m rog, le pip iam buzunarele, îmi
strecuram bini or mâna în untru i, hop, m
alegeam cu o pung de galbeni sau cu o
tabacher de aur. Uite-a a! încheie Baptistine,
încântat de imagina ia ei.
Str ina îi arunc o privire ironic .
Ha, ha... sângele ap nu se face! Nepoata lui
Cartouche ne taie pe toate! cl tinar cu admira ie
din cap celelalte fete care „operaser ” cel mult în
durea Saint-Germain sau pe ulicioarele de
lâng Pont-Neuf.
Rugat s i „arate talentele”, le f cu pe dat o
demonstra ie, secondat de Georges-Albert. Cu
distinc ia i cu morga lui înn scute, acesta juca
rolul p guba ului de neam mare.
Fie ploaie, fie vânt, pira ii î i sileau prizonierele

se plimbe câte dou ceasuri pe zi împrejurul
catargului central. Cu aceast ocazie, Baptistine
observ c Gontrand d’Aubigny r sese la bord
unde se bucura de un soi de semilibertate. De
cele mai multe ori îl vedea stând la palavre cu
Mu -Fund. Piratul î i schimba în fiecare zi
culoarea costumului, p rând s posede o
nesfâr it colec ie, de toate culorile i de toate
nuan ele, brodate, plisate sau bro ate.
Iote i feti ele! rânjeau Tonton i Codoa a,
tr gând cu coada ochiului spre elegantul
flibustier i spre fostul pasager.
Nu-mi explic aceast brusc prietenie! se
- 544 -
mir cu nevinov ie Baptistine.

Ha, ha, mâncate’a m faci s crap de râs!
hohoti Codoa a.
Tonton îi inu isonul, f alte comentarii.
Baptistine zâmbi prietenelor sale. Chiar dac nu
le pricepea ilaritatea, chiar dac de cele mai
multe ori f ceau glume în doi peri care ei îi
sc pau, Tonton i Codoa a r mâneau preferatele
sale.
Pe Fokker Diavolul nu mai avusese ocazia s îl
întâlneasc . Piratul p rea s se fi instalat ca un
adev rat amiral, în salonul de la pup , i nu
catadicsea s ias pe punte, savurând luxul
cor biei de linie cu care de bun seam c nu era
obi nuit.
Pira ii î i vedeau de treburi. Cu femeile se
purtau politicos, refuzând îns orice intimitate.
Zadarnic î i l uda Codoa a prietenele, cu aluzii
str vezii, zadarnic le enumera calit ile, secretele
i specializ rile. Flibustierii parc nici n-ar fi
auzit-o. Codoa a nu mai tia ce s cread . În jos
era îns i reputa ia ei. Imperturbabili, pira ii o
sau s vorbeasc , dar nu ofereau nici un
aconto, cât de mic, pentru o întâlnire cât de
discret .
S fie asta o corabie de castra i, ori de
domni oare? se smiorc ia Codoa a, în pragul
lingoarei.
În schimb, dac vreuneia din fete i se întâmpl
alunece i s cad pe punte, pira ii s reau ca
ar i s o ridice i s se asigure c nu s-a lovit.
- 545 -
Când prizonierele î i ie eau din fire, cântau prea

tare ori când oceanul era agitat, se porneau s
bat cu pumnii în u , bicele începeau s uiere,
dar nu le atingeau trupurile. Aiurite, fetele nu
mai pricepeau nimic.
Tonton i Coaps de Aur puseser la b taie
toate rezervele lor de iretenie pentru a afla spre
ce port se îndreptau, dar matelo ii r mâneau mai
cu i decât pe tii. O vreme Baptistine socoti c
nu tiau nici ei nimic, singurii la curent cu
destina ia final fiind probabil Fokker Diavolul i
Mu -Fund. i totu i în adâncul sufletului ei,
ceva îi spunea c se în eal . Frumoasa din
Louisiana înainta rapid, cu pânzele umflate de un
vânt constant. „Poate c am dat de vestitele alizee
i travers m oceanul” n jduia Baptistine.
Deseori tân ra fat tres ri la auzul unei triste
melopee ce urca spre ea din adâncurile calei.
Înfiorate de mila bie ilor negri care le luaser
locul în bezn , borfa ele îi comp timeau din
inim . Îi z reau zilnic, tot mai cenu ii la chip,
murdari i sfâr i de oboseal , învârtindu-se în
jurul arborelui artimon, ori înghesuindu-se s se
spele, când Mu -Fund se afla în toane mai
bune i le f cea acest hatâr. În schimb nu p reau
de fel fl mânzi. S-ar fi zis c Fokker Diavolul
inea cu tot dinadinsul ca toat lumea s fie bine
hr nit cu terci i pastram de vac . Harapul cel
înalt îi zâmbea întotdeauna Baptistinei care î i
lu obiceiul de a-i r spunde. Descurc re nevoie
mare, p rea s aib un total ascendent asupra
- 546 -
tovar ilor s i de nefericire. Odat strecur în

mâna Baptistinei un mango g sit probabil în
cambuz . Ca to i ceilal i pasageri, tân ra fat
suferea grozav de lipsa alimentelor proaspete. Cu
toate astea, împ i fr te fructul cu Georges-
Albert, Tonton i Codoa a, degustând pe îndelete
i cu deliciu fiece buc ic .
Cum chemat la tini? o întreb în oapt
negrul, a doua zi de diminea .
Baptistine încremeni uluit . Nici prin gând nu
i-ar fi trecut c noua ei cuno tin vorbea
fran uze te.
Baptistine, murmur ea.
Noi îi spunem Frumoasa, suflete! pufni în râs
Tonton.
Harapul îi arunc o privire ciudat , apoi zâmbi
Baptistinei.
Eu sunt Jeannot! spuse el mândru,
bombându- i mu chii bra elor.
Hei, ajunge! Negro, nu e voie s vorbe ti cu
fetele! mârâi Carapezzi plesnindu-l în plin cu
biciul.
Jeannot s ri în l turi, strâmbându-se de
durere.
Rotzac!78 Ai înnebunit? E cel mai frumos din
to i. Strici pre ul Stommeling!79 bodog ni Piet
Olandezul.
sf at de atâtea femei, lui Georges-Albert îi
mai venise inima la loc. Se plimba în legea lui pe
78 Idiotule!
79 Cretinule!
- 547 -
corabie, îi f cea s râd pe corsari cu

giumbu lucurile lui, î i vâra n sucul peste tot,
prin toate cotloanele. Nim nui nu-i trecea prin
cap s se fereasc de el. Micul bufon avea acces
pân i pe masa de lucru a lui Fokker Diavolul,
pe care poznele lui îl înveseleau.
Georges-Albert asculta ce se vorbea, memora i
apoi repeta totul, cuvânt cu cuvânt st pânei sale,
în limbajul lui atât de expresiv.
V place s v izola i, domni oar !

Baptistine tres ri. Str ina se strecurase pe
nesim ite în spatele ei. Era ceasul plimb rii.
ezat pe un balot, Baptistine privea absent
cerul i oceanul abia încre it de o briz u oar .
Enervat de acea intruziune care o smulgea din
visare, se st pâni i nu l s i se vad pe chip
nemul umirea. Î i c ut din ochi prietenele.
Acestea se plimbau con tiincios, sporov ind între
ele i îi interpelau din când în când, cu
familiaritate, pe corsari.
Hei, Piet... frumosul meu... nu tiam c
olandezii sunt de ghea ! glumea Tonton râzând
provocator.
Auzi, Néné, tu ce-ai zice de... Gurstrom, ai?
Phii, ce fl u fain!
Ia zi, Carapezzi... ce m -sa pe ghea f... face
Domnu’ Fokker? Ne plictisim, z u a a!
rba ii pufneau în râs. Baptistine d du s se
ridice de jos ca s i reia plimbarea. Str ina o
apuc de bra .
- 548 -
Nu... nu pleca, nu- i fie team de mine... nu

vreau decât s st m de vorb , murmur Str ina
cu un zâmbet ce se voia lini titor.
Baptistine sim i c i se pune un nod în gât.
Prive te-le, continu Str ina, ar tând cu
capul în direc ia de inutelor. Sunt fete bune,
desigur, dar pân la venirea dumitale m
sim eam atât de izolat moral... dintre toate
dumneata e ti singura fiin rafinat . Noi dou
apar inem unei alte lumi... nu, nu-i nevoie s -mi
spui nimic... se vede de la o po ... ai încheieturi
atât de delicate... uneori noaptea, te privesc cum
dormi... celelalte sunt ni te biete nci.
Eu le iubesc a a cum sunt... protest
Baptistine crispat , v zând c Str ina î i a eaz ,
ca din gre eal , mâna pe genunchiul ei.
Foarte bine faci... i eu nutresc o mare
afec iune pentru aceste nenorocite, dar ca i
dumneata am... fost obi nuit ... cu altceva. E
greu s te sim i p sit ... exilat la cap tul
lumii, când te tii mai nevinovat decât pruncul
nou-n scut... oft Str ina.
Da, desigur... o aprob Baptistine, care nu
voia s se lase tras de limb .
Creatura zâmbi trist. Baptistinei i se p rea c
se joac cu ea precum pisica cu oarecele.
Dac nu sunt indiscret , care î i este numele
adev rat? o întreb pe nepus mas Str ina.
M cheam Baptistine de Bourguignon,
spunse impasibil tân ra fat , privind-o calm în
ochi.
- 549 -
Ce ciudat... aveam impresia c te cunosc de

undeva sau c ... avem cuno tin e comune...
înseamn c m-am în elat... Nu, Bourguignon
nu-mi spune nimic... Dar... maimu oiul sta de
unde-l ai? întreb ea agresiv, sfredelind-o cu
privirea în vreme ce o cuprindea cu amândou
mâinile pe dup mijloc.
Oh... l-am g sit... afirm senin Baptistine
care sim ea instinctiv c acelei femei nu era bine
-i m rturiseasc nimic.
La Versailles... buzun rindu-i pe nobili!
zâmbi insinuant Str ina mângâindu-i abia sim it
oldurile.
Baptistine se fâstâci. Totu i, hot rât s nu se
dea b tut , contracara atacul.
Dar numele dumitale care este? o întreb ea
smulgându-se din strânsoare.
Str ina î i trase mâinile ca ars . Surprins de
acel nea teptat atac, o privi admirativ.
Numele meu este... este... Julia de Mengden...
Odinioar am fost o persoan foarte sus pus ...
odinioar ... e mult de atunci... trei b rba i mi-au
în elat în chip mâr av încrederea... unul a
cutezat s nu m iubeasc ... cel lalt era
complicele lui... într-o zi tot le dau eu de urm
i... m r zbun... or s pl teasc cu via a! uier
Str ina pândind efectul cuvintelor ei. Cum îns
Baptistine habar nu avea de identitatea i de
trecutul Juliei de Mengden, nici nu clipi.
i al treilea b rbat ce v-a f cut? se interes
ea politicos.
- 550 -
Dup ce s-a slujit de mine, ca s î i ating

propriile eluri, m-a exilat. O s pl teasc i el
pentru tic lo ia lui! î i m rturisesc toate astea
pentru c îmi e ti simpatic , dar, te implor, s
nu sufli o vorb altcuiva! mârâia Julia de
Mengden, destul de dezam git de lipsa de
reac ie a Baptistinei la auzul numelui s u.
Oh, nu te teme i mai ales nu regreta c ai
avut încredere s îmi dezv lui aceast tain , voi
ti s o p strez numai pentru mine! promise
Baptistine ridicându- i privirile limpezi spre
malefica Str in .
Oricât s-ar fi str duit, aceasta nu putea deslu i
nimic în azurul inocent al ochilor ei.
E ti atât de frumoas ... de fin ... m gândesc
numai la tine... sufle elule! murmur Julia de
Mengden, s rutându-i în treac t vârful urechii.
Baptistine se uit disperat de jur împrejur. Se
în bu ea i c uta din ochi pe cineva care s îi
sar în ajutor. Ascuns pe dup catargul cel
mare, Coaps de Aur îi arunca priviri furibunde.
Ah, Coaps de Aur de ce nu vii s te a ezi în
locul meu? Str ina are chef de vorb iar eu a
prefera s îmi dezmor esc picioarele! o chem
Baptistine i rezistând atrac iei malefice
exercitat asupra ei de Julia de Mengden, se
îndrept înspre borfa .
V d c’ s’ d la tine, Frumoaso! opti Coaps
de Aur. ne tiind ce s mai cread .
Nici pomeneal , du-te i stai cu ea.
Cinstit, nu-i bai? Atunci dau fuga... e ti
- 551 -
grozav ! zâmbi borfa a.

Fugi, Frumoasa mea... a a, fugi, dar las ...
am eu ac de cojocul t u! rânji Julia de Mengden
rezemându-se de parâme f s catadicseasc
î i întoarc m car capul spre Coaps de Aur
care se apropia de ea cu un aer milog.
Baptistine se rezem de parapet. Se deprinsese
iubeasc acea imensitate sinilie care le
înconjura cât vedeai cu ochii.
Nu te-ncrede în Str in , fere te-te de ea,
Frumoaso! opti Tonton pe un ton matern.
Da, da, e o tic loas f pereche! Nasul meu
nu m în eal , neam! o aprob Pe ti or care
tr gea întotdeauna cu urechea la ce se vorbea în
preajma ei.
O vrut s n’ se suie ‘n cap la toate... Vaca...
pin’ s vii tu în cala cu c... de-abia r zbir m s -i
inem piept... adaug Bébé, venind lâng ele.
A a-i, târfa asta ne-o pus s’te caftim!
Bomb ni Bébé.
Eu una, fetelor, zic c’ i-o pus gând r u
Frumoasei! Ochi’n patru, ce mai! mârâi Codoa a,
uitându-se mai cruci ca oricând.
V iubesc nespus! Sunte i nemaipomenit de
dr gu e! exclam afectuos Baptistine.
Pu in deprinse cu asemenea manifest ri de
prietenie, borfa ele o înghiontir care mai de
care, coco ând-o de tot.
Ia-n te uit , pe un’ i-a mai plimbat n sucu’
tic losu’ sta? exclam Tonton dând cu ochii de
Georges-Albert care tocmai s rea de pe dunet pe
- 552 -
punte i de acolo direct pe um rul Baptistinei.

Maimu oiul p rea din cale afar de agitat.
Gata cu plimbarea! Valea, p duchioaselor!
url Mu -Fund.
Corsarii plesnir din bice împingând fetele spre
Sfânta Barb . Baptistine se întoarse i f cu pe
furi un semn prietenos lui Jeannot. Acesta îns
tocmai sp la puntea, cu spatele la ea.
Decep ionat , Baptistine se întoarse la
închisoare, preg tindu-se suflete te s i
petreac restul zilei cu tovar ele ei. Se tol ni pe
paie al turi de Georges-Albert în a teptarea
amiezii când urma s li se aduc mizerabilul lor
terci.
Dar ce l-a apucat pe z citul sta? rânji
Coaps de Aur, uitându-se cu mirare la Georges-
Albert.
Acesta se strâmb îngrozitor. Ridica bra ele,
clipea, o tr gea pe Baptistine de p r.
Ptiu, drace, al zice c vorbe te; nebunu’!
spuse Bébé pr dindu-se de râs.
„Ce idioat ! Doar asta i fac!” se burzului
Georges-Albert.
Vrei s -mi spui ceva, Georges-Albert? întreb
Baptistine.
Maimu oiul d du afirmativ din cap.
Ai surprins vreo conversa ie când erai pe
dunet ? continu s îl chestioneze Baptistine.
Georges-Albert ar cu degetul mare în jos.
Ah! Te aflai în untrul?
Da! clipi Georges-Albert.
- 553 -
În sufragerie?
Acolo... acolo! aprob Georges-Albert.
Fetele se uitau cu gura c scat la Baptistine i
la prietenul ei. Tonton î i veni cea dintâi în fire.
Ia zi, frumosule, era i Fokker Diavolul pe
acolo? întreb borfa a.
Da! da! continu Georges-Albert, cu ochi orii
str lucind de bucurie, fericit c era atât de bine
în eles.
O hi ciripit ceva Fokkeru’? întreb Pe ti or.
Îhî! D’ap i cum? Aoleu, mie nu-mi miroase a
bine!
Ah! E vorba despre noi toate, nu-i a a,
Georges-Albert? întreb Baptistine.
Da!
Despre t ti! E i sigur? bodog ni Coaps de
Aur.
Georges-Albert ar spre cal .
O s naufragiem? exclam Baptistine care
strase o amintire destul de nepl cut
trombelor de ap i furtunii.
Nu, nu i nu! se enerv Georges-Albert
ridicând din umeri.
Te pomeni c’o hi vorba de tunuri? î i d du cu
rerea B nu .
Nu... nu!
Aha, atunci ceva ce se afl în cal ? se lumin
Baptistine.
Da!
Oh! Negroteii? întreb Tonton.
Ei, iaca, ce-avem noi cu harapii? pufni
- 554 -
dispre uitor Cro eta.

Georges-Albert întinse pumni orii ca i cum
cineva i-ar fi înc tu at l bu ele. Apoi f cu aceia i
lucru cu mâinile Baptistinei, i în ându-se pe
vârfuri se b tu în piept, sco ând din buzunare
ni te pistoli imaginari pe care îi d du lui Tonton.
Ce... ce Doamne iart -m vra s zâc aiasta?
morm i borfa a.
Explic -ne mai clar, micu ul meu Georges-
Albert! îl implor Baptistine.
Nici acum n-a i priceput, dobitoacelor? Doar
e simplu ca bun ziua! Monseniorul Fokker vrea
ne vând ca pe negri! rânji Str ina cu glas
uier tor.
Fetele încremenir , cutremurate de acea
revela ie. Abia acum în elegeau de ce piratul nu o
mase pe Baptistine când o biciuise. Cu
toatele erau tratate ca o marf .
Ei, da asta nu se poa’! Doar ne judecar odat’
i ne osândir la deportare, cu gându’c poa’
acolo- a om hi i noi bune la eva! Ne-or promis
fim libere! protest cu indignare Petecel.
Du-te i poveste te-i asta lui Fokker Diavolul,
rica mea! o repezi Tonton sceptic .
Disperate, prizonierele se pr bu ir hohotind pe
rogojinile lor. Sclave... urmau s devin sclave...
D’ap i cum, nu suntem nici dobitoace de jug
i nici negri, ce Dumnezeu, suspin Coaps de
Aur.
Vrei s tii ceva, eu una cred c bie ii de ei nu
se deosebesc cu nimic de noi! murmur
- 555 -
Baptistine, dup o u oar ezitare.

De când Jeannot îi adresase cuvântul,
prejudec ile începuser s i se clatine. Negrul
acela înalt îi inspira încredere.
Oh! D’ap i tu, Frumoaso, ai întotdeauna ni te
idei aiurea! oft Bébé.
i un’ dracu’ vra s ne vânz , Fokkeru‘?
Întreb Tonton care g sea întotdeauna cuvântul
potrivit la timpul potrivit.
Georges-Albert se repezi la un vas plin cu ap ,
i înmuie degetele în el i începu s deseneze
ni te litere pe podeaua de scânduri putrede.
Eh! dijaba, pui oru’ neichii, noi nu tim carte!
se smiorc i Pe ti or.
Ba... ra... ta... r... ia... silabisi intrigat
Baptistine.
Nenorocitelor! Vite umflate! Proastelor! Este
ascunz toarea pira ilor din golful Mexic! rânji
Julia de Mengden.
Baptistine se cutremur . Pentru prima dat , îi
era fric .
BARATARIA... acel nume straniu se imprima cu
litere de foc în mintea ei.
Capitolul XXXIII
Mu -Fund mi-a zis c vrei s -mi propui o

afacere? morm i piratul olandez.
Da, monsignore Fokker! spuse Baptistine
lcându- i pe inim i acordând acest „titlu”
- 556 -
flibustierului. Acesta o privea cu aerul s u

obosit.
Sper pentru tine s fie ceva interesant,
altminteri te pun în fiare! Fokker Diavolul nu se
las deranjat pentru fleacuri! tun piratul,
sturnându-se pe spate în fotoliul s u.
Baptistine privi în jurul ei cu mult curiozitate.
Nu pusese niciodat piciorul în cabina
pitanului Robineau unde Fokker î i instalase
cartierul general. Baptistine oft . De când fusese
închis la Sfânta-Barb aproape c uitase ce-
nseamn luxul. Printre mobilele i lambriurile
din palisandru, tân ra fat se sim i dintr-odat
murdar i îng lat ... Dou fotolii confortabile,
un cuf r imens, un pat adev rat precum i dou
comode i o mas completau zestrea acestui
„palat”. Baptistine se z ri într-o oglind i
întoarse furioas capul într-o parte, jignit c
trebuie s se arate în acel hal f hal dinaintea
privirilor ironice ale piratului.
Monsignore se zvone te c inten iona i s ne
vinde i în Barataria? îi spuse Baptistine pe leau,
aranjându- i ma inal pletele bogate, îmbâcsite de
apa m rii.
Godverdomme80, îl voi spânzura pe cel care
te-a prevenit! Iar tu vei fi biciuit de moarte! url
Fokker Diavolul ridicându-se brusc i întinzând
spre ea un pumn amenin tor.
M rog, numai c atunci nu ve i mai ti ce
anume vreau s v propun, monsignore! replic
80 La naiba, fir-ar
- 557 -
Baptistine.
Ai dreptate... Vorbe te! mârâi Fokker
încruci ându- i bra ele peste tunica-i neagr .
Rubinele de la butoniere str luceau malefic.
Întors cu spatele la fereastr , statura lui
impozant întuneca lumina zilei. Ca s îl
priveasc , Baptistine trebuia s î i dea capul pe
spate f s îi poat îns deslu i expresia
chipului care r mânea ascuns în penumbr .
Cam cât crede i c pute i ob ine pe noi,
monsignore? întreb Baptistine.
Asta depinde, de ceilal i c pitani din
Barataria, dar dac la rândul lor au pus laba pe
o prad bun , v voi vinde scump, chiar i pe
cele urâte sau infirme. Flibustierii s-au s turat
de b tina e i s lbatece, vor femei albe! Am avut
într-adev r mare noroc, morm i piratul, vizibil
satisf cut de el însu i, dar i tu ai noroc c m-am
învoit, s te ascult, a adar ce vrei de la mine,
mecheri o?
Sunt în posesia unei planta ii din Louisiana,
a unei agen ii comerciale în Noul Orléans i a
unei scrisori de credit de 10.000 de livre. Vi le
ofer pe toate în schimbul libert ii mele i a
tovar elor mele! propuse Baptistine.
Nu i-e team de mine? morm i piratul cu
glas r gu it, schi ând un pas spre ea.
De loc! replic Baptistine st pânindu- i
tremurul care o cuprindea. Nu mai v zuse
nicicând un b rbat cu asemenea statur .
„Este chiar mai înalt decât Floris” gândi
- 558 -
Baptistine, tulburat i imediat furioas

împotriva ei îns i c se gândise la fiin a
detestat . Alung brusc acea amintire care nu-i
da pace.
Uria ul o cercet cu de-am nuntul, fixând-o cu
ochii lui ciacâri, care accentuau impresia c avea
dou fe e diferite, câte una de fiecare parte a
hidoasei sale cicatrice.
Toat lumea tremur în fa a lui Fokker
Diavolul, de ce tu nu... Verdikkeme81? bodog ni
uria ul.
Monsignore, nu mi-a i r spuns ce p rere
ave i de propunerea mea? îi t ie obraznic vorba
tân ra fat .
Nu m intereseaz ... spuse piratul
plimbându- i degetele înm nu ate peste
cicatrice.
Oh! Monsignore Fokker, nu ve i mai avea
niciodat ocazia s face i un schimb atât de bun,
gândi i-v , cu foarte pu in cheltuial v ofer
ansa de a deveni proprietar...
Baptistine se opri brusc. M nu a piratului o
prinsese de gât întinzând spre ea o mân lung
ca o tromp de elefant.
P i sunt deja! rânji Fokker.
Baptistine î i înghi i cu greu saliva. Nu era
momentul s î i piard cump tul.
Asculta i-m , monsignore, v las r gaz s
chibzui i la propunerea mea... sunt încredin at
gândindu-v la ea, o ve i g si avantajoas !
81 Afurisit, afurisit
- 559 -
ad ug Baptistine schi ând o mic reveren care

îi îng dui s alunece ca un tipar printre mâinile
lui Fokker Diavolul.
L-ai ucis pe bietul meu Groot pe dunet , apoi
m-ai sfidat, Verdomme, cum nimeni nu a
îndr znit s o fac i dup toate astea îmi mai i
propui un troc p guba ... ha, ha, ha! hohoti
Fokker întinzându- i, spre ea bra ul lung ca o
pârghie.
Baptistine tocmai pusese mâna pe clan .
Fokker o apuc de p r cu blânde e i o trase
molcom spre el, cu un gest cât se poate de firesc.
Stai aici! Fokker Diavolul nu te-a autorizat s
se ti înc perea! Cine te crezi de vrei s faci
întotdeauna totul dup capul t u, micu
Slommeling? tun piratul, zguduind-o f
utate.
Nu... nu, desigur, monsignore... dar pentru
este foarte ocupat , nu inten ionez s o
deranjez mai mult pe În imea Voastr i m voi
reîntoarce la tovar ele mele care m a teapt ...
spuse tân ra fat , ceva mai pu in sigur pe ea.
Nici nu au altceva mai bun de f cut! Nu eu
te-am chemat, verdikkeme! Avem de discutat!
declar majestuos piratul împingând-o pe
Baptistine spre un fotoliu.
Fokker î i scoase calm m nu ile.
„O s m sugrume! Trebuia s îl fi adus cu
mine pe Georges-Albert ca s m apere!” î i
spuse tân ra fat îngrozit i hipnotizat de
degetele enorme ale uria ului.
- 560 -
Fokker se duse spre u i închise calm

vorul.
Probabil c tân ra fat f cuse o mutr tare
caraghioas pentru c gâtlejul uria ului slobozi
un homeric hohot de râs, care se auzi cu
siguran pân în cal . Baptistine începea s
în eleag c venise s se zvârle în gura lupului.
Ha! Ha! Ha! Nu te teme!... Fokker Diavolul n-
a violat niciodat o fat ... drept cine m iei?
ine... s ciocnim... nu-mi place s beau de unul
singur! rânji uria ul umplând dou pocale.
Oarecum mai lini tit , Baptistine se mul umi s
i înmoaie cu elegan buzele în vin.
Am zis s bei!... porunci Fokker dând peste
cap b utura.
„Mai bine s nu-l contrazic!” î i spuse
Baptistine imitându-l. Sim i pe limb gustul de
strugure al vinului de Malvoisié, î i aminti de Le
Gallic. Între timp Fokker îi umpluse iar i cana.
Baptistine î i sim i sufletul cuprins de remu ri.
Piratul se l s cad într-un fotoliu.
V mul umesc, monsignore, pentru acest vin
excelent! zâmbi Baptistine îndreptându-se spre
.
Stai jos! rosti calm piratul, apucând-o de
volanul sfâ iat al juponului.
Baptistine c ut din priviri cel lalt fotoliu dar,
s î i dea seama bine cum, se pomeni
ezat pe genunchiul drept al piratului, care o
inea prizonier între picioarele lui, ca într-o
menghin .
- 561 -
Na! porunci simplu Fokker întinzându-i iar i

pocalul cu vin.
„E îngrozitor ce mi se întâmpl , trebuie s
inventez ceva i s o terg de aici!” î i spuse
Baptistine, mai tulburat decât i-ar fi dorit, de
ldura acelei coapse masculine. Pe m sur ce
golea al treilea pocal sim ea cum întreaga
înc pere începe s se învârt cu ea. Cicatricea
fascinant a flibustierului erpuia de la frunte
spre b rbie.
tii, meseria de pirat nu e totdeauna
oar ... mda, cu to i puii tia de schoft82.
Fokker Diavolul nu e a a de crud cum se spune,
numai c trebuie s î i apere reputa ia... vezi, pe
tine te-a fi putut ucide... dar am pus biciul pe
spinarea ta doar atât cât s îmi impresionez
oamenii i prizonierii. i am râ ilor lora a fi
putut s le sucesc gâtul, dar era mai diplomatic
-i p sesc în voia valurilor cu câte o vâsl în
mân . De cum vor ajunge în primul port, vor
exagera de o mie de ori cele v zute, sporindu-mi
renumele... dar câteodat Fokker Diavolul se
simte foarte singur... adaug el plângându- i de
mil , pe m sur ce golea carafa.
Baptistine f cuse ochii mari. Nu se gândise
niciodat c problema putea fi privit i din acel
unghi i necazurile flibustierului aproape c o
înduio au.
ii la b utur i nu vorbe ti prea mult!
morm i Fokker punând-o înapoi pe Baptistine pe
82 Nemernici.
- 562 -
picioare, apoi porni împleticindu-se s ia o alt

caraf din dulapul din perete.
„Acum e momentul!” gândi tân ra fat când
piratul se afla cu spatele la ea i tiptil se îndrept
spre u . Trase cu precau ie z vorul. Fokker nu
se clintise. Baptistine deschise bini or u a.
Deodat scoase un ip t. fichiul unui bici lung,
din piele, uier prin aer i se încol ci pe dup
mijlocul ei, f s -i produc nici o durere.
D -mi drumul, brut , î i poruncesc! strig
Baptistine cu glas strident.
Fokker Diavolul închise u a cu o lovitur de
cizm .
Vreau s plec! Mi-ajunge! Ajutor! Am venit s
i propun un târg atâta tot, las biciul la
murdar! trop i Baptistine tr gând cu furie de
curea ca s scape.
Ce schimb, frumoaso, eu cunosc un singur
schimb: cel dintre un b rbat i o femeie! spuse
piratul tr gând scurt de bici.
Nu e ti decât un f r-de-lege, te dispre uiesc!
Nu e ti b rbat! url Baptistine scoas din min i.
Tr gea cu toate puterile de curea ca s se
elibereze, încercând în acela i timp s se agate de
.
Fokker râdea din toat inima. Baptistine
observ cu sporit groaz c , în ciuda cicatricei
sale i a ochilor lui caraghio i, piratul nu era
lipsit de farmec. Tân ra fat scoase un geam t
în bu it. Piratul o inea în les ca pe un c elu .
Nu se gr bea s o apropie de el, savurând
- 563 -
pl cerea de a o vedea cu p rul r it, rebel i

totu i frem tând .
Baptistine f cu o nou tentativ de a se elibera,
dar se poticni i se pr li peste pieptul piratului.
s -i pese c ea îl izbea cu pumnii i cu
picioarele, acesta o cuprinse cu amândou
mâinile pe dup olduri, o ridic în aer ca pe un
fulg i o propti de mas . În bra ele colosului
Baptistine nu cânt rea nici cât un fir de pai.
Fokker strecur mânerul biciului într-un sertar,
pe care îl propti cu coapsa, f s -i pese de
ipatele fetei.
Dar... nu ai dreptul! Ce înseamn asta? strig
Baptistine.
Mi-ai propus o afacere... e ti frumoas ...
caraghioaso... i ai norocul s îi placi lui Fokker
Diavolul, tun piratul lipindu- i trupul masiv de
al tinerei fete.
Las -m ... d -mi drumul! gâfâi Baptistine
care se str duia s î i recapete sângele rece.
Cu for a unui taur, Fokker Diavolul o îndoi
pu in spre spate. Suflarea b rbatului devenea
scurt . F s se gr beasc , î i plimba mâinile
pe trupul Baptistinei, mângâind-o cu o blânde e
de care aceasta nu l-ar fi crezut capabil. Degetele
piratului urcau spre gât apoi coborau spre
mijlocelul zvelt. Baptistine înc mai încerca s se
apere.
Î i place asta Godverdomme, s nu zici c
nu... î i lipsea asta, tic loas mic ! rican Fokker
ridicându-i fusta.
- 564 -
Baptistinei îi venea s urle. Ar fi dorit s îi

reziste, s îi arunce în obraz întreg dispre ul ei.
Degetele b rbatului o frigeau, îi aprindeau fl ri
în trup. Oglinda îi întorcea imaginea ei, goal , în
bra ele unui individ c ruia nu îi vedea decât
umerii.
„Are dreptate, sunt o târf , dar dac m-ar vedea
Floris, a fi pe deplin r zbunat !” gândi ea cu
satisfac ie.
Uitând de toate i de tot se l în voia lui.
Ai s r mâi aici! propuse simplu Fokker ceva
mai târziu.
Bine dar... trebuie s m reîntorc la
tovar ele mele! protest Baptistine.
Nu î i interzic s le vezi! morm i piratul
plesnind-o cu afectuoas recuno tin peste
frumoasa ei crup .
„De fapt, l-am judecat gre it, este chiar foarte
dr gu !” î i spuse tân ra fat . Perplex î i privea
amantul care se spal .
Da, îmi placi, z cit mic , te potrive ti cu
mine mai mult decât oricare alt femeie i... cred
nici eu nu î i displac prea tare! ad ug Fokker
Diavolul cu un rânjet infatuat.
Oh! Nu vreau s î i faci iluzii în privin a
mea... de fapt m-ai violat! protest Baptistine
îmbufnat , în vreme ce – cam târziu – se str duia
î i acopere sânii cu resturile bluzei.
Verdomme! Atunci înseamn c vocabularul
olandez nu acord acela i în eles cuvântului viol!
Tu, prin eso, e ti cea care l-a posedat pe Fokker
- 565 -
Diavolul! r spunse piratul într-un hohot

nest vilit de râs pe când î i turna alcool pe piept
i pe obraz.
Baptistine zâmbi. Dintr-odat îi revenise
întreaga bun dispozi ie!
***
Alizeele împingeau constant Frumoasa din
Louisiana în direc ia golfului Mexic, spre destinul
ei. Uneori la orizont se ivea câte o pânz .
Prudent, Fokker fugea din calea ei, nedorind s
i primejduiasc pre ioasa înc rc tur .
Baptistine î i relu , firesc locul ei de mare
doamn , pe dunet . Tr ia cu Fokker Diavolul
într-o des vâr it armonie, împ ind cu el
bucatele la orele de mas , camera pe parcursul
zilei i a ternutul în fiecare noapte. Bandi ii nu
îndr zneau s cârteasc împotriva c pitanului
lor, întrucât acesta le declarase sus i tare c
avea s o r scumpere pe Baptistine la pre ul cel
mai ridicat, urmând s le ofere întreaga sum
spre a o împ i fr te între ei. A a se i
cuvenea. Cât vreme nu pierdeau nimic, pira ilor
pu in le p sa de amorurile c peteniei lor.
E ti tare, Frumoaso!
Ai dat-o gata pe Coaps de Aur!
E ti mai tare ca Pe ti or! se extaziau fetele în
culmea admira iei, v zând-o c reapare în
mijlocul lor cu dulciuri, cadouri i explica ii.
Crezuser c piratul o ucisese pe tân ra lor
tovar de nefericire i acum nu se mai s turau
- 566 -
aud p ania, ce-i drept u or modificat , din

gura Baptistinei care ro ea încurcat , în timp ce
istorisea totul, cu lux de am nunte, unele reale,
unele inventate.
Georges-Albert prefera s î i p streze p rerile
pentru el. Nea teptata ascensiune a prietenei
sale îi convenea în unele privin e, începând cu
vinul de Malaga, dar îl nelini tea în altele.
Stimabilul personaj se întreba cât de moral era
acea afacere.
Triumf toare, Baptistine venea zilnic s fac o
plimbare cu prietenele ei, f s ia în seam
privirile du noase pe care i le arunca Str ina.
Julia de Mengden îi purta pic de când tân ra
fat îi respinsese avansurile i le acceptase pe
cele ale piratului. Acesta devenea pe zi ce trece
mai blând i mai atent, împlinindu-i Baptistinei
cele mai mici dorin e. Cu mirare, tân ra
descoperea încântat c uria ul ei era de fapt un
mare sentimental pe care îl putea manevra dup
bunul s u plac.
Godverdomme, a murit un negro azi
diminea ! bomb ni Fokker urcând pe dunet .
Pierd 200 de pia tri!
Tu e ti de vin , r spunse Baptistine într-o
doar .
Cum a a? îi hr nesc i în plus animalele
astea se plimb pe punte o dat pe zi. S tii c
nu mul i proprietari de negri se poart a a de
bine cu ei ca Fokker Diavolul! protest mânios
piratul.
- 567 -

Ei bine! Proprietarii de negri nu sunt prea
de tep i, în cap cu tine. Dac negrii arat r u, îi
vei vinde prost. Ia s te v d i pe tine stând cât e
ziulica de lung în fundul calei. S tii c nu e de
loc vesel! La sosire n-ar da nimeni pe tine nici o
ceap degerat . Dac vrei s faci mai mul i bani,
ocup -te ca lumea de ei! replic senin Baptistine.
Doar n-oi fi vrând acuma ca Fokker Diavolul
-i legene i pe ei în fiece sear , dr coaico, în loc
o fac cu tine! râse piratul, ciupind-o de
mijloc.
Z u c n-ai pic de minte! Mut -i, de pild ,
lâng prima baterie. Ar avea aer i lumin , asta
le lipse te cel mai mult.
Verdikkemme! i dac ne pomenim c
trebuie s ne lupt m?
Îi pui s coboare...
Mda... ai r spuns la toate... Haide nu te
sup ra, tiu c ai dreptate. E ti o adev rat
femeie de afaceri, prin eso.. E mai bine ca viermii
tia s fie în form . O s ni se dea mai mult pe
ei, în Noul Orléans! spuse piratul plesc ind din
buze.
Îi vei vinde chiar tu, Fokker? se mir
Baptistine.
Da, mititico!
i nu ri ti s fii arestat? murmur Baptistine.
Ha, ha! Golful Barataria este inexpugnabil.
Nimeni nu poate ajunge pân acolo venind
dinspre mare. Ancorez acolo corabia mea i apoi
- 568 -
pornesc spre Noul Orléans pe un drum secret,

prin mla tini, cu o barc cu opt vâsla i.. Fokker
traverseaz micul i marele lac Barataria apoi o
nesfâr it p dure virgin . Nimeni nu îndr zne te
se aventureze pe acolo i nimeni în afar de
indieni nu tie c lacurile comunic între ele.
Odat ajun i la Noul Orléans, nimeni nu va
îndr zni s se ating pe Fokker Diavolul i de
nici unul din c pitanii din Barataria!
Cum este Louisiana? întreb fascinant ,
Baptistine.
Imens , mititico, mare cât... de zece ori... de
dou zeci de ori... Fran a i Olanda... Nu i se tie
cap tul... Dar, pân în Arcadia83, zis i Noua
Sco ie, se poate urca cu piroga pe Mississippi i
Missouri f s p se ti Louisiana... am f cut
asta când eram mai tân r!... murmur Fokker
vis tor.
Ah! i Noul Orléans seam cu Parisul? se
interes Baptistine curioas .
Ai s vezi! Te voi lua cu mine, prin es , ca s
îi ced m pe negri celui care va da mai mult!
Fokker, chiar crezi c avem dreptul s
vindem fiin e omene ti? întreb Baptistine cu un
gl scior abia auzit.
Ascult , prin es , negrii nu sunt fiin e
omene ti i la urma urmei procedez i eu
întocmai ca prea-cinsti ii negu tori din La
Rochelle sau din Bordeaux care î i cump
patentele de trafican i de negri cu binecuvântarea
83 Canada
- 569 -
preo ilor i a regelui t u. Haide, nu face mutra

asta, mititico... o s îi scoatem la aer proasp t, ca
pe ni te alte e, pe harapii t i. Acum e ti
mul umit ? Cât despre prietenele tale, vor fi
cump rate de ni te flibustieri, b ie i-buni, care le
vor face foarte fericite... hai... prin eso... vino!
bodog ni blând Fokker îndoind-o de mijloc pe
Baptistine.
Uria ul o manevra ca pe o comoar , iar ea se
juca cu el ghemuindu-se pe genunchii lui, ca o
pisicu .
Ai avut capul despicat în dou , Fokker?
zâmbi Baptistine trecându- i lacom degetele
peste formidabila lui cicatrice.
Aproape, prin es ... dar asta înainte s m
apuc de piraterie.
Cum ai devenit Fokker Diavolul?
Din întâmplare, prin es ... în urma unei
zmeri e! murmur uria ul închizându-i gura cu
un s rut.
Nu-i pl cea s vorbeasc de trecutul lui.
Baptistine se l în voia destinului. Crezând c
duse totul uit rii, se sim ea pe deplin fericit .
Prezen a lui Mu -Fund i a lui Gontrand
d’Aubigny care p rea c se în eleg de minune nu
o deranja cu nimic pe Baptistine. Unele zgomote
provenite din fosta ei camer îi d duser de
în eles c secundul i cavalerul se dedau la
acela i gen de jocuri ca i Str ina cu Coaps de
Aur. Baptistine medita la asta o diminea
întreag . Înv a s cunoasc via a.
- 570 -
Ne aplopiem de lm, nu mai e mult,

don’ oal Batitine! opti Jeannot în aceea i zi.
De unde tii? zâmbi tân ra fat .
Jeannot tie... Uiti... apa f cut mai velde.
Soaie mai cald. Frumo i pe ti ori loz, vin sple noi
i... apoi pe ti mali înh la cei micu i... Jeannot
foalte bun camalad cu cei de lâng tunuli mali.
Vede tot datolit acum la tini. Da, don’ oal
Baptistine, foalte culând ajungem la rm.
Negrul p rea mai vesel ca oricând. Prietenii lui
i rec taser i ei pofta de via . Î i pierduser
culoarea nes toas , cenu ie. De când fuseser
muta i lâng prima baterie pielea lor redevenise
lucioas ca abanosul.
Prietenii t i nu vorbesc franceza! Cum se face
tu o tii? îl întreb intrigat Baptistine pe
Jeannot.
Sclav fost, don’ oal ! spuse Jeannot
umflându- i bustul superb i mu chiulos.
Aici?... Adic , vreau s spun, în Louisiana?
Da, don’ oal ... Jeannot fugit la tala lui la
Africa, pe colabie male... el ascuns nou zeci zile
lungi. Jeannot îndl gostit fost... eh... a a e via a!
Dac pe Jeannot lecunoscut la Noul Orléans,
Jeannot b tut de moalte, pu cat don’ oal
Batitine! suspin uria ul negru cl tinând din
cap.
Dar este îngrozitor, ce-mi spui. Stai s ne
gândim... Nu vreau s fii recunoscut. Cum s
facem? Trebuie s existe un mijloc... Ai p rin i?
întreb brusc Baptistine.
- 571 -
Da, don’ oal ... Mam bun tat’ bun... suloli...

zâne... oii plecat, desp it, sclavi!...
Doamne ce triste e... i ai o credin ?
murmur Baptistine cu lacrimi în ochi.
Ca tini, don’ oal , Bun Dumnezeu acolo sus,
vede tot la Jeannot! zâmbi b iatul s rutând o
medalie ieftin pe care o purta la gât, singurul
bun care îi mai r sese pe acel p mânt.
Dup conversa ia avut cu Jeannot, Baptistine
dea din ce în ce mai des pe gânduri.
„Scoal -te, frumoas lene ” morm i Georges-
Albert într-o diminea .
Baptistine întinse un picior. Fokker Diavolul se
ridicase deja din pat. Tân ra fat se întinse cu
voluptate preg tindu-se s adoarm la loc.
Georges-Albert declan a marea ofensiv a
trezirii: op ieli ritmate, gângurit i giugiuleli
dr stoase.
Resemnat , Baptistine se scul . Îl cuno tea pe
Georges-Albert i tia c din clipa când acesta î i
punea ceva în cap, era inutil s i te împotrive ti.
Oh! Doamne, Georges-Albert... nu se poate!
exclam deodat Baptistine împingând oblonul
ca s priveasc prin hublou. Corabia de-abia
dac se mai leg na.
„De când m omor s i-o spun!” se strâmb
maimu ica. Surescitat , tân ra fat se repezi pe
punte, zâmbind vesel . Aici domnea o vânzoleal
de nedescris. Pira ii strângeau pânzele. În
picioare pe dunet , Fokker Diavolul împ ea
comenzi.
- 572 -
„P mânt... p mânt... bine c-a dat Dumnezeu!”...

morm i Georges-Albert mai ner bd tor s
debarce cum nici Cristofor Columb nu fusese
dup un asemenea periplu.
Baptistinei îi pierise graiul. De emo ie î i
înfipsese unghiile în l bu a maimu icii, cât pe ce
i-o zdrobeasc .
Dou insule plate i nisipoase barau aproape în
întregime golful unduios al Baratariei. În spatele
unei trec tori înguste, aparent imposibil de
traversat de c tre o corabie de mare tonaj, tân ra
fat z ri o stranie p dure de copaci dezgoli i.
Erau catargele flotei pira ilor.
Stoluri de beca e zbur toare pe deasupra
valurilor lene e. Puii de pelicani se cufundau
lacom, pân la umeri, în ciocurile larg deschise
ale mamelor lor.
Louisiana! zâmbi Baptistine respirând cu
nesa parfumul îmb tor de iasomie adus de
adierea zefirului.
Infern sau paradis? Tr datoareo! rânji în
spatele ei Str ina, care izbutise s se strecoare pe
punte.
Baptistine ridic din umeri. O cor bioar
uz , cu pânz neagr , ie ea în întâmpinarea
lor.
Capitolul XXXIV
St pânu’ Mazulo,
- 573 -
La el în bilo’
lea un bloscoi
zut în butoi.
Bum, dum,
Danseaz Caliba
Bum, dum,
Danseaz în cel,
Ah, soalt amal ,
De doi, am s piel,
Bum, dum,
Badabum.
Baptistine împreun cu Georges-Albert sui în

barca cu opt vâsla i a lui Fokker Diavolul. Negrii
ramau de zor în ritmul tristei lor melopei. Restul
ambarca iunilor îi urmau la mic distan .
Mu -Fund i Gontrand d’Aubigny se aflau în
cea din urm barc .
Frumoasa din Louisiana aruncase ancora la
ad post, între cele dou insuli e din spatele
îngustei trec tori. Pe insula cea mare se z reau
câteva bordeie acoperite cu stuf. În pragul lor,
flibustierii îmbr ca i în zdren e colorate se
ad posteau de soare înc fierbinte. Galvaniza i
de apari ia lui Fokker, care st tea în picioare, ca
un amiral în fruntea flotei i a „capturii” sale,
rir brusc în picioare.
Ei! Mons’gnore Fokker! Frumuse ea asta de
prad ai adus-o pentru fra ii de pe coastr ?
Stommeling! Verdomme! Ce târfe frumoase!
Vino s -mi vezi coliba, Fräulein, tu, a mai
- 574 -
gras ...
Tac i fleanca... Lamme Leendert!84
Huresohn85, le vinzi scump, Fokker Diavole?
Tic losul, e bogat acum!
Da, pe blonda de lâng tine n-o putem
cump ra?
Hei, frumo ilor, ia privi i ce are Coaps de
Aur aici! spuneau fetele ridicându-i acesteia din
urm fustele i râzând cu poft . Bandi ii alergau
pe nisipul cald. Râdeau, scoteau exclama ii în
toate limbile, f ceau gesturi obscene la adresa
prizonierilor. De fel sup rate, dimpotriv , acestea
le r spundeau la fel de verde.
Dup cum prev zuse Fokker, pre urile suiau cu
repeziciune. Pe Insula cea Mare86 b rba ii nu mai
zuser cam de multi or femeie cu pielea alb .
Impasibil, Fokker Diavolul d du ordin scurt.
Vâsla ii ocolir insula, evitar un recif i se
îndreptar spre un port în miniatur amenajat
chiar între stânci. Aici doar b rcile puteau trage
la rm.
Baptistine i Georges-Albert s rir cu agilitate
pe chei i încremenir ului i. Insula era o tab
fortificat , infinit mai bine organizat decât cea a
lui Maurice de Saxa de la Fontenoy. Bronza i, cu
pielea t cit de vântul s rat al m rii, pira ii
trudeau la debarcarea tunurilor i a armelor.
Bastioane bine ascunse privirii p zeau
trec toarea.
84 Picior de lemn.
85 Pui de târf .
86 Cea mai important insul din Barataria.
- 575 -
Baptistine, pe care Fokker Diavolul o tr gea

dup el spre coliba lui, urm rit în aclama iile
flibustierilor, întorcea capul la fiecare pas. Pira ii
le d deau târcoale, se îmbulzeau în spatele lor,
parte din ei tren ro i sau pe jum tate
dezbr ca i, parte elegan i ca ni te prin i. Unii
purtau cercei de diamant sau smarald, coliere,
paruri i br ri pe care nu le-ar fi dispre uit nici
reginele. Câ iva n-aveau un ochi, un bra sau un
picior. Un nenorocit de olog, cu urechile retezate,
cârpea ni te vele. Privind-o pe Baptistine scoase
un soi de l trat de neîn eles. Îngrozit , tân ra
fat observ c nenorocitul deschisese o gur
hidoas f limb . Baptistine p ea anevoie pe
uscat. Dezobi nuit , i se p rea întruna c simte
corabia cl tinându-i-se sub t lpi. Oamenii lui
Fokker Diavolul încuiar cu grij prizonierele
într-o caban mare, punându-le la dispozi ie tot
ce le trebuia ca s se spele i s i fac nevoile i
înarma i pân -n din i se puser de caraul în
jurul cabanei. P reau s nu aib de fel încredere
în ceilal i bandi i de care se temeau înc mai
abitir decât de borfa ele capturate. Baptistine
locuia al turi împreun cu Georges-Albert în
coliba foarte confortabil a lui Fokker. De i în
principiu se bucura de toat libertatea, nu cuteza
scoat nasul afar . De altfel, trei bandi i de al
lui Fokker o p zeau i pe ea, cu muschetele
înc rcate, gata s trag la nevoie asupra celorlal i
flibustieri. Acea atmosfer înc rcat o c lca pe
nervi.
- 576 -
Hei, Frumoaso! cum te sim i? îi strig Tonton

printr-o cr tur dintre scânduri.
Nu tiu! r spunse sincer Baptistine care,
dup ce se sp lase, se întinsese pe pat, în vreme
ce Georges-Albert plecase s „viziteze” insula.
Din dep rtare se auzea melopeea negrilor.
Flibustierii îi înghesuir ca pe ni te vite în
mijlocul unui soi de staul. Istovit , i cu nervii la
mânt, Baptistine adormi bu tean f s îl mai
tepte pe Fokker.
Disear m însor cu tine! declar majestuos
piratul, ivindu-se în pragul u ii, a doua zi
diminea .
Dar ce maniere sunt astea? Asta-i bun ! i în
primul rând de ce m-ai l sat singur toat
noaptea? Unde ai plecat? replic Baptistine
îmbufnat , evitând s -i r spund .
He! He! Prin es ! cum s-ar zice, nu te mai po i
lipsi de Fokker al t u? spuse râzând uria ul. Am
avut treab , mititico, i înc n-am ispr vit.
Desc rcatul unei cor bii nu-i o glum ! Haide, f -
te frumoas pentru c toria noastr ! repet
Fokker Diavolul, plesnind-o u or peste crup .
P i... ave i un preot, aici în Barataria?
bolborosi uluit tân ra fat .
Orice i-ar fi putut închipui, numai c într-o
bun zi piratul va deveni so ul ei, nu.
Ha, ha, ha! Ai un haz nebun, m faci s mor
de râs, nu alta, prin es ! Trimit dup tine la ora
mesei! ad ug hohotind gros, piratul. Apoi se
suci pe c lcâie i plec s se al ture oamenilor
- 577 -
lui.
Oricine ai fi, te iau, nu- i cer nici un fel de
socoteal despre trecut, r spunzi doar pentru
viitor! spuse Fokker Diavolul cu glas de stentor,
inându- i „logodnica” de mân dinaintea
consiliului s u de c pitani.
Unul dintre ei o intea pe Baptistine cu ochii lui
sa ii. Îi întinse o pu lui Fokker. Tân ra fat
tres ri. Deschise gura s spun ceva... dar fu
fulgerat de privirile tuturor: nevasta unui corsar
nu avea voie s vorbeasc în timpul ceremoniei.
Dac îmi vei gre i, ea nu va gre i! ad ug
Fokker Diavolul lovind crosa armei cu un gest
amenin tor i „biblic”.
Tr iasc mirii! strigar corsarii ridicându- i
pocalele cu vin.
Concis , formula c toriei nu l sa loc nici unei
neîn elegeri.
Baptistine se întoarse la locul ei în aclama iile
tovar elor sale, a ezate mai la o parte.
Baptistine de zâmbi dr la , apoi î i privi so ul.
Acesta se f lea în fa a celorlal i c pitani.
„În orice caz, a mers mai repede ca la biseric !”
gândi cu insolen tân ra f minte, c utând
din ochi aprobarea lui Georges-Albert.
Prietenului ei pu in îi p sa de problem : tol nit
sub un arbust spinos savura o halb de Malaga.
Soarele sta s asfin easc . Corsarii cinau în jurul
unor focuri de tab . Doar c pitanii st teau
eza i la o mas . Oamenii lor îi serveau i apoi
se a ezau la oarecare distan , cât mai departe
- 578 -
de femei. Instalat lâng „so ul” ei, la „masa

regal ”, Baptistine constata c pirateria care nu
respecta nimic pe p mânt dovedea un nea teptat
cult al ierarhiei.
Iar acum, prieteni, vom trece la licitarea
acestor frumuse i venite de la Paris i la
toria lor cu ferici ii fra i care le vor fi
cump rat cu un pre bun! strig Fokker Diavolul,
bine dispus, în vreme ce ataca o por ie de rechin
pr jit.
Mu -Fund le f cu semn femeilor s se ridice
în picioare.
Bine zis, monsignore Fokker! îl aclamar
oamenii care se apropiau de masa c pitanilor,
târându- i cizmele de nisip.
Numai, c tu, Fokker, i-ai i adjudecat-o pe
cea mai frumoas ! rânji cu voce tare c pitanul
care îi înmânase pu ca pentru „c torie”.
Se l o lini te de moarte. Baptistinei i se p ru
o boare înghe at trece pe deasupra asisten ei.
Vorbe ti prea mult Picior de Lemn! O s -mi
pl tesc femeia la cel mai mare pre . Oamenii mei
tiu asta i le voi înmâna întreaga sum ! strig
Fokker Diavolul s rind în picioare cu ochii
turba i de mânie.
Drept ar fi fost s o pui la licita ie împreun
cu celelalte, ca fiecare dintre c pitani s aib
ansa de a o cump ra! uier Picior de Lemn
care nu înceta s o fixeze pe Baptistine.
Aceasta î i plec ochii i îi întoarse spatele.
Individul o dezgusta ca un arpe veninos pe care
- 579 -
ar fi vrut s îl striveasc sub c lcâi.

Cuno ti legea, Picior de Lemn. Acum aceast
femeie este a mea. Suntem c tori i în toat
legea. Pentru ea, le ofer oamenilor mei dou zeci
de mii de pia tri, Verdomme, cred c nimeni nu
mai are ceva de spus! tun uria ul.
Un murmur aprobator îi înso i vorbele.
Eu a fi dat patruzeci de mii de pia tri pentru
aceast frumuse e! declar Picior de Lemn cu
pumnalul pe care îl azvârli ca din gre eal pe
mas .
Godverdomme schoft87! Ofer aizeci de mii de
pia tri pentru nevasta mea! Hai? Asta î i închide
botul nemernic de obolan împu it! r cni Fokker
turând de pe mas , cu un gest furios,
resturile de rechin.
Ce? Ce se întâmpl iar i? s ri în sus
Georges-Albert care se pomenise cu resturile de
mâncare pe nas.
Din ce în ce mai interesa i de cearta dintre cei
doi c pitani, corsarii f cuser pe nesim ite cerc
în jurul lor.
E ti un zgârcit Fokker, eu propun o sut de
mii de pia tri! rânji Picior de Lemn, strecurându-
i o mân sub mas în vreme ce cu cealalt
mân se juca cu pumnalul.
acal putred, cer dreptate fra ilor de pe
coast ! url Fokker Diavolul tr gând sabia din
teac pentru a-l provoca pe Picior de Lemn.
P zea! Strig Baptistine care v zuse gestul
87 Tic losul dracului!
- 580 -
înaintea lui Fokker. Se auzi o împu tur . O

pat ro ie mai mare decât rubinele de pe tunica
lui se l ea pe pieptul lui Fokker care sc sabia
din mâna r mas f vlag .
Oh! nu... nu... Fokker... Fokker!... url tân ra
fat repezindu-se s i ajute „so ul”.
Monsignore... monsignore Fokker... r cni
Mu -Fund, nind spre c pitanul s u.
Picior de Lemn f cu un semn discret oamenilor
i. Doi dintre ei cr par dintr-o lovitur capul
secundului. Creierii acestuia se împr tiar în
zdren e sângerânde.
Aooh! url cu glas strident Gontrand
d’Aubigny aruncându-se peste trupul înc
frem tând al lui Mu -Fund.
Nici unul dintre oamenii lui Fokker nu
îndr znea s se mi te. Hohotind, Baptistine
încerca s îl sus in pe corsar, ajutat de
Georges-Albert. Uria ul se pr li pe spate, în
nisip. O spum ro iatic îi mustea pe buze.
Fokker... Fokker... nu m p si... gemu
tân ra fat , aplecându-se deasupra lui.
Te iu... Prin es ... Fugi... crezu c aude
Baptistine. Uria ul îi zâmbea cu ochii larg
deschi i.
Acuma da, conform legii, o cump r pe v duva
lui tun Picior de Lemn.
Nimeni nu ridic vocea ca s îl contrazic .
uc , Baptistine se sim i smuls de lâng
Fokker. Totul se petrecuse atât de repede, încât
aproape c nu putea în elege cum de tr torul
- 581 -
izbutise s îl ucid pe Fokker, uria ul.

„Pedepsit ... m-a ajuns pedeapsa divin ...”
aiura Baptistine amintindu- i cu remu care de
Le Gallic. Cât de u or îl uitase în bra ele lui
Fokker!
Blestemat ... sunt blestemat ... nu e bine...
sunt un monstru! gemea tân ra fat .
Vag, ca prin cea , abia dac auzea încuraj rile
prietenelor sale.
Poftim cei o sut de mii de pia tri! Sunt de
aur, nu de hârtie, ha, ha! tun Picior de Lemn
tr gând-o cu brutalitate de bra pe Baptistine în
timp ce unul din oamenii lui punea pe mas un
sac zorn itor.
Bandi ii lui Fokker se apropiar s numere
banii. Cu începere din acea clip Baptistine
pierdu cu des vâr ire no iunea timpului.
Incapabil s reac ioneze, c zuse într-un fel de
trans .
Oricine ai fi, te iau, nu- i cer socoteal de
trecut, r spunzi doar de viitor... dac îmi vei
gre i... ea nu va gre i! scâr âia vocea lui Picior de
Lemn care î i inea fudul „so ia” pe dup mijloc.
Baptistine pricepea ca prin vis c se c torise
pentru a doua oar în aceea i sear .
La urechi îi parveneau ca de pe alt lume
ecourile licit rii femeilor deportate. În tab ra
pira ilor alcoolul curgea în valuri. Disperat ,
Baptistine c ut ajutor împrejurul ei. Georges-
Albert parc intrase în p mânt. Picior de Lemn
cnea tot soiul de obscenit i sufocând-o cu
- 582 -
suflarea lui care duhnea a vin. Tân ra fat tia

mai bine moare decât s se lase mângâiat de
oribilul c pitan. De câte ori acesta î i apropia
obrazul de al ei, i se întorcea stomacul pe dos.
La c derea nop ii, be ia se generalizase.
De acum rosteau telegrafica formul a
toriei, „mirii” be i mor i, î i tr geau noile
neveste în câte un tufi din imediata vecin tate.
Unii dintre ei nu se jenau s profite pe loc de
so iile proasp t cump rate, spre deliciul
camarazilor lor, încânta i de spectacol. Cei cu
spirit mai dezvoltat al afacerilor le „închiriau”
contra unei sume de bani negociabile, celor care
nu avuseser posibilitatea s in piept licita iei.
Acum e rândul t u, v duv Fokker, te-am
pl tit destul de scump! morm i Picior de Lemn,
îmbrâncind-o pe Baptistine spre coliba lui.
Ajutor! Ajuta i-m ... Nu... nu vreau! url
tân ra fat îngrozit , tiind ce o a tepta.
Un pumn de fier se ab tu asupra ei. Picior de
Lemn o p lmui cu furie. Bruta era atât de
violent , încât de furie i de durere, n ucit în
taie, Baptistinei îi d dur lacrimile.
„Cred c mi-a spart nasul!” î i spuse ea
resemnat , v zând c din n ri îi nise un uvoi
de sânge. Când sim i c îi mulase cerbicia, Picior
de Lemn o în fac de p r i începu s o târasc
spre colib în aclama iile ciracilor lui care de-
abia se mai ineau pe picioare.
Las’ c te dresez eu! morm i Picior de Lemn
trântind u a în urma lor.
- 583 -
Baptistine încerc s se eschiveze. Obrazul

lucios al banditului se aplec deasupra ei în
vreme ce îi r sucea r ut cios bra ul la spate.
Mânat de un reflex salvator, Baptistine îl izbi
cu genunchiul la locul potrivit. B rbatul se
frânse în dou .
Vac nemernic ! Vezi tu pe dracu’! url
piratul n pustindu-se din nou asupra ei.
Picior de Lemn gâfâia ca un bivol. Baptistine îl
scuip în obraz urlând dezgustat . Crezuse c
orice trup de b rbat îi poate trezi sim urile. Bruta
aceea puhav i vâscoas îi f cea îns scârb .
Individul era mai puternic decât ea. O frânse la
mânt, desf cându-i cu sadism pulpele.
Baptistine se zb tea cu groaza mor ii în suflet. Pe
nea teptate, capul banditului îi c zu moale pe
um r. Baptistine, ame it , împinse într-o parte
matahala inert . O umbr îi întinse mâna.
Veni lepidi, don’ oal !
Jeannot? întreb Baptistine holbându-se
neîncrez tor.
Negrul îi zâmbi în întuneric. Baptistine nu îi
vedea decât din ii albi.
Polcu’ tic los, adolmit pentlu buca’de vleme!
opti satisf cut Jeannot ajutându- i prietena s
se ridice de jos. Obrazul Baptistinei împietri.
Omoar -l! Omoar -l! opti tân ra uitându-se
cu ur la Picior de Lemn.
Georges-Albert întredeschise înceti or u a i le
cu semn: calea era liber .
Nu-i vleme de omolât bestie! Vini, Piin es
- 584 -
Micu ! opti Jeannot tr gând-o pe tân ra fat pe

urmele lui Georges-Albert.
Cei trei prieteni se târâr cu grij pân în
spatele colibei. V zând i alte umbre negre care
se furi au spre port, Baptistine în elesese c
Georges-Albert d duse fuga i îi eliberase pe
Jeannot i pe ceilal i negri ca s vin în ajutorul
ei. Bandi ii erau prea be i ca s observe siluetele
care se târau prin nisip. Marea insul Barataria
nu mai era p zit decât de o band de be ivi.
Unde mergem, Jeannot? murmur Baptistine
venindu- i în fire de cum d du cu ochii de b rcile
ancorate în port.
La Noul Orléans, se poate ulca plin mla tini,
Don’ oal Micu !
Da, tiu, pe drumul secret al pira ilor. Mi-a
vorbit Fokker de el! opti Baptistine.
Ne tiind ce hot râre s ia, îngenunche în
spatele unei stânci ca s reflecteze. Georges-
Albert o trase de mân . Trebuiau s se
gr beasc . Riscau s fie v zu i de pe plaj .
Ceilal i negri se tupilau în b rcile lor.
Nu fiic de nimic cu Jeannot! spuse negrul,
interpretând gre it ezitarea Baptistinei.
Nu de asta-i vorba! M gândesc c pe tine te
vor aresta imediat împreun cu ceilal i. Ve i fi
iar i sclavi!...
Jeannot ridic bra ele spre cer în semn de
neputin i resemnare în fa a destinului.
Spune-mi, ai putea trece o corabie prin
strâmtoare? întreb Baptistine str fulgerat de o
- 585 -
idee genial , în noaptea înstelat ochii ei

str luceau ireal.
Da... cled c da... tiu in câlm dleapt i
plieteni la mini cunosc pânze... afirm mândru
Jeannot.
Bine, atunci haide s le c ut m pe prietenele
mele, nu vreau s le p sesc... hot rî Baptistine.
E ti sigul ? întreb Jeannot sc rpinându-se
în ceaf .
Da... da... fugi dup ele! i tu Georges-Albert,
du-te! Acuma tiu ce am de f cut... Trebuie s
pun mâna pe actele planta iei mele. Cred c se
afl înc pe corabie... Când vom ajunge la Noul
Orléans ve i fi liberi Jeannot! afirm Baptistine
surescitat . Dar mai înainte vreau s m r zbun
pe to i ace ti nemernici.
Zefirul lu cu sine ultimele ei cuvinte. Jeannot
n-o mai auzi. Se strecura deja ca o panter
cut spre locul be iei. Cei mai mul i corsari
sfor iau, tr sni i de aburii alcoolului. „Miresele”
lor z ceau epuizate pe plaj ori în colibe.
Secondat de Georges-Albert, Jeannot trecea ca o
umbr de la una la alta.
Plin es Micu a tept’ la polt mic... vino
lepede... polcii dolm, clocesc b utula...
s mai piard vremea s întrebe ceva,
borfa ele se strecurau pe furi spre port. Acolo
Baptistine le dezv lui în câteva cuvinte inten iile
ei. Nici un glas nu se împotrivi. F ptura ei
pl pând degaja o asemenea autoritate încât
borfa ele o ascultau f s crâcneasc . Str ina
- 586 -
ajunse cea din urm . Pus la curent cu întreg

planul, ov i...
Prea bine, r mâi, probabil c i se potrive te
anturajul, spuse dispre uitor Baptistine,
întorcându-i spatele ca s urce în barc .
Ei, i tu, Frumoaso, cum s o l m aici, e
de-a noast’... protest Tonton al c rei gabarit
aproape scufunda barca.
Gura, Tonton... d -i drumul! tun Baptistine.
sise cea mai bun formul de a se adresa
deportatelor. Acestea nu mai spuneau nici pâs.
Sp it , Str ina s ri la rândul ei în barc . Negrii
dezlegar f zgomot frânghiile.
Lua i-m i pe mine... l sa i-m s vin i eu
cu voi! opti un glas. Era cavalerul d’Aubigny.
Baptistine uitase cu des vâr ire de el. Îi f cu
semn s se suie în ultima ambarca iune. Luna
tocmai se ascundea dup un nor.
„Diavolul este cu noi!” rânji Georges-Albert
izbutind f voia lui un reu it joc de cuvinte.
Zgomotul imperceptibil al vâslelor opintindu-se
în furche i era înghi it de suprafa a apei abia
încre it . Înaintea lor, la aproximativ trei sute de
metri, neagr , amenin toare, se leg na flota
pira ilor. Baptistine se aplec spre Jeannot.
iatul vâslea de zor. Mu chii zdraveni dansau
pe spinarea lui lat . Tân ra fat opti câteva
cuvinte la urechea salvatorului ei.
Tii, ca bine zici, Plin es Micu . Jeannot f cut
tleaba cu buni toval i la el! se învoi acesta.
Nu... merg i eu cu tine! hot rî Baptistine.
- 587 -
i eu!” bomb ni Georges-Albert.

Încremeni i de spaim , în b rcile lor, fugarii
lunecau ca ni te fantome, pe undele lini tite.
Capitolul XXXV
Hei! Be ivilor! Trezi i-v ! Porcilor! Scularea! N-

auzi i? Cor biile au pornit în deriv ! url un glas
împleticit.
Cocârja i de loviturile de cizm primite în
coaste, corsarii se ridicau de jos gemând. Î i
tr geau pe ei n dragii i priveau n uci
fenomenul.
Cor biile slobozite din ancore e uau lamentabil
pe fundul golfului i pe plajele insulelor. Una câte
una se înclina i se pr bu ea pe o parte, ca ni te
ri mari, bolnave. Un vas împotmolit de-a
latul trec toarei bloca accesul oricui ar fi vrut s
intre sau s ias din port.
C elele!
Negrii!
Muierile!
Drace!
Schoft!
Sabie i cu it!
Prinde i-le!
Ea e... privi i... acolo!... url Picior de Lemn
ie ind cu pa i nesiguri din colib i ar tând
furios cu bra ul înspre un spectru care aluneca
lini tit prin trec toarea dintre cele dou
- 588 -
promontorii.
Împins de curent, Frumoasa din Louisiana se
dep rta impetuos spre larg.
Baptistine pufni în râs în elegând stupefac ia
flibustierilor din Marea Insul . Tremura cuprins
de un soi de euforie. Chiar dac urmau s fie
prin i sau omorâ i, oricum împreun cu Jeannot
i Georges-Albert izbutise o lovitur de maestru.
Flota pira ilor i trec toare deveniser
inutilizabile pentru o bun bucat de vreme.
Baptistine sim ea sub t lpi puntea solid a
„cor biei” sale. Sângele lui Cartouche clocotea în
vinele ei.
Ici-colo, pe promontoriul dinspre nord-vest
începeau s se aprind tor e. Baptistine scrut
prin lunet canalul încercând s ghiceasc ce noi
primejdii îi pândeau.
Aten ie, o stânc la babord! strig tân ra fat .
Bun Dumnezeu cale e ti sus! Ajut la bietu’
Jeannot! Ascult bini la Jeannot, bun
Dumnezeu! se ruga cu voce tare bietul negru
învârtind timona.
„Misericordie, fie ca Atot-Puternicul s nu fie
surd!” cl nea din din i Georges-Albert.
Însp imântat de moarte î i înfund tricornul pe
cap i închise ochii, preferând s nu vad recifele
spumegânde.
Fie c Jeannot era un excelent cârmaci, fie c
se afla în gra iile personale ale Domnului, oricum
evita cu abilitate stâncile.
Hei! Trag asupra noast’, idio ii! strigar într-
- 589 -
un glas borfa ele.

Gura... fetelor! mai bine ajuta i-i pe b rba i!
url Baptistine exasperat de v ic reala lor.
Bubuituri asurzitoare cutremurar lini tea
nop ii. Ploua cu ghiulele. Bandi ii ineau cu tot
dinadinsul s îi împiedice pe fugari s ajung în
golful Mexic, chit c riscau s î i sabordeze
propria captur . Ghiulelele plesc iau în ap .
Calmate de tonul poruncitor al Baptistinei,
borfa ele se repezir s dea o mân de ajutor
negrilor care în au velele. Nu era de loc treab
oar . Prea pu ini la num r, nu izbuteau s
execute manevrele reclamate de imensitatea
catargului.
Be i de libertate, fo tii sclavi se c rau agil pe
gabii. Înainte de a c dea în sclavie, majoritatea
acelor oameni cu suflet simplu i cinstit fuseser
pescari pe coastele rilor lor. Lipsa lor de
cuno tin e era compensat de instinctul
marin resc i de cel al conserv rii, care face
minuni.
Doar Str ina r mânea ostentativ a ezat pe un
mald r de parâme. Rânjea dispre uitor sfidând-o
pe Baptistine. Dimpotriv , spre marea
surprindere a tinerei fete, cavalerul d’Aubigny
trudea cot la cot cu ceilal i, ba chiar de multe ori
dea câte un sfat pre ios.
„Calit ile lui de marinar s-au dezvoltat în patul
lui Mu -Fund!” î i spuse ironic Baptistine,
zând cum cavalerul în a vela mare, secondat
de doi negri vânjo i.
- 590 -
Aah! strig Georges-Albert ar tând un vârtej

periculos.
La dreapta, Jeannot! porunci Baptistine.
Tân ra fat aplec instinctiv capul. Un nou val
de ghiulele trecu uierând pe lâng ei
pr bu indu-se în ocean la câteva braseuri de
prov . Caravela frem ta.
Tân ra fat îl z ri pe cavaler care le f cea semn
borfa elor i negrilor c se pot ridica din nou în
picioare. To i erau uzi leoarc , dar nimeni nu
fusese r nit.
„Dar eu?... Doamne, Dumnezeule, eu cum
sunt? Cu ce drept îl judec!” gândi Baptistine
cuprins de remu ri.
Sim ea o greutate pe inim . O sudoare rece îi
umezea fruntea, scurgându-i-se pe spinare i
între omopla i. Îl privi pe Jeannot. Acesta,
aproape culcat deasupra timonei, ca în spinarea
unui cal n va , î i morm ia de zor rug ciunea.
Mai avea de trecut un ultim obstacol.
Aten ie, Jeannot, curentul, la stânga! opti
Baptistine, cu f lcile încle tate de emo ie.
Puse mâna pe bra ul prietenului s u. Acesta
zâmbi. Ca prin farmec, Baptistinei îi pieri
spaima. Era sigur c aveau s reu easc .
Corabia tocmai trecea la o zvârlitur de pra tie
de promontoriu. Baptistine z rea siluetele
corsarilor care se foiau haotic. Ghicea sau poate
chiar auzea comenzile furibunde ale lui Picior de
Lemn.
Foc! Foc! Sconc ilor!
- 591 -
Ghiulelele uierau, trecând razant cu pupa. Din

fericire, înc be i turt , pira ii intea i gre it.
Baptistine ni pe dunet . int vie, se oferea
privirii lor.
VOM REVENI ÎN BARATARIA! strig ea
dezl uit , fluturându- i batjocoritor mâna.
„Da, da, a a c ... p zi i-v fundurile!...” morm i
Georges-Albert, dansând obraznic pe punte.
O grindin de focuri de muschet se descarc
asupra lor. Gloan ele rico au în jurul Baptistinei,
treceau pe lâng pletele-i fluturate de vânt i se
izbeau de basorelieful pupei. Baptistine izbucni
în râs. Se sim ea de neînvins. Briza tonic îi
umfl pl mânii ca pe ni te pânze de corabie.
„Au! Au! Dobitocii n-au nici un fel de educa ie,
iau bun tot ce le spui!” morm i Georges-Albert
frecându- i posteriorul zgâriat de un glon .
Un urlet de furie neputincioas r spunse
Baptistinei. Umbra amenin toare a lui Picior de
Lemn se profila deasupra stâncilor. R sese cu
buzele umflate. Pre ioasa prad îi sc pase printre
degete.
Corabia î i urma impetuos calea. Dep ind
peninsula dinspre nord-vest se avânta acum spre
larg, în briza r coroas a zorilor.
Abia tulburat de fâ âitul pânzelor i de ipetele
pelicanilor, t cerea majestuoas a oceanului îi
cople i dintr-odat pe fugari. Se privir aiuri i
nevenindu-le s cread c izbândiser .
Uraa! uraa pentru Frumoasa! r cni pe
nea teptate Tonton, s rind de gâtul Baptistinei i
- 592 -
rutând-o zgomotos pe amândoi obrajii.

Ie irea ei avu darul de a destinde brusc
atmosfera.
Ptiu, le’o f cur m puilor ia de c ea! rânji
Codoa a.
Poat’ crap i sc par m lumea de’o belea! î i
du cu p rerea Coaps de Aur.
Câini nenoroci i! scuip Néné.
Hei! S’tr iasc Frumoasa noast’!
Ura i petit’ Jeannot!
Mare pi icher, negroteiul! chicoteau
entuziasmate fetele.
În culmea fericirii, o felicitau pe Baptistine, o
rutau i îl înghionteau zdrav n în spinare pe
îndemânatecul „pilot” care le trecuse cu bine prin
strâmtoare.
Mul umit la Plin es Micu ! surâdea Jeannot
primind toate acele dovezi de entuziasm cu
obi nuita lui modestie.
Holbând ochii, fl ul se mira mai tare decât
to i de nesperata lui performan . Camarazii lui
dansau i cântau pe limba lor, b tând din palme
i bâ âindu-se frenetic. Cavalerul d’Aubigny
manifesta o satisfac ie mai nuan at , de mare i
rafinat senior. Nu se d dea în l turi s îi
frecventeze pe corsari, în acela i timp îns , când
voia, tia s p streze distan ele.
Baptistine râdea, plângea, se în bu ea de
bucurie. Îl lu de gât pe Jeannot i îl s rut
frenetic.
i cu mine cum r mâne? Cu mine, singurul
- 593 -
nit în lupt ? Pe mine m uita i, ca de-obicei!”

protest Georges-Albert op ind în mijlocul
grupului cu inten ia de a le ar ta tuturor urmele
tragice înscrise pe popone ul lui.
Ei, i acum, doamn , dup ce v-a izbutit mica
lovitur de maestru, ne pute i spune ce ne vom
face în mijlocul oceanului? rânji r ut cios Julia
de Mengden.
ezat pe un colac de salvare cu picioarele
încruci ate i cu juponul ostentativ ridicat
deasupra genunchilor, Str ina se leg na înainte
i înapoi dominând asisten a cu o privire
autoritar .
Auzi? Mai tac i fleanca, Str ino! o sf tui cu
în elepciune Tonton.
Un murmur aprobator se ridic din rândul
fetelor.
Baptistine le f cu semn cu mâna s i înceteze
comentariile i schi câ iva pa i în direc ia
blestematei fiin e.
Doamn , dac nu v sim i bine în tov ia
noastr trebuia s fi r mas în compania acelor
rba i galan i! o ironiza Baptistine cu mâinile în
old, privind-o de sus.
Numai când m uit la dumneata, mi se face
grea ! uier printre din i Str ina.
Serios? Atunci arunca i-v în ap ! pufni în
râs Baptistine, imitat de corul borfa elor.
Am s fac ce am s poftesc! tun cealalt ,
lind de furie.
Nici pomeneal ! Drept cine te crezi? În timpul
- 594 -
evad rii te-am v zut ezând cu bra ele

încruci ate pe când toate celelalte d deau o
mân de ajutor. E ti singura care n-a f cut
nimic! îi repro a Baptistine f s î i piard
cump tul.
O femeie ca mine nu accept ordine de la o
pu toaic tâmpit i de la un negrotei cretin!
mârâi Str ina, scuturându- i pletele ca o fiar .
Baptistine î i aminti fulger tor de scena de la
pension când pentru a ap ra onoarea Jeanne-
Antoinettei, o luase la b taie pe micu a
Fondandege. De i trecuser ani de atunci,
reac iile ei r seser la fel de nest pânite.
ni ca o pisic turbat spre Str in i o apuc
pe picioare înainte ca Julia de Mengden s apuce
îi ghiceasc inten iile. Dezechilibrat , scorpia
zu pe spate, dar supl ca un arpe se ghemui
i, împins ca de un resort, s ri drept în picioare
apucând-o de gât pe Baptistine i înfigându-i cu
toat puterea unghiile în carotid . Baptistine
izbuti s se elibereze din strânsoarea uciga io
în fac de plete. C zur una peste alta pe punte,
rându- i pumni, zgâriind, mu când, izbindu-se
cu pumnii în cap i peste sâni, într-o lupt corp
la corp, pe via i pe moarte.
Plin es Micu ! Plin es Micu ! zbier Jeannot
disperat repezindu-se s le despart pe cele dou
combatante.
Nu, Ciocolat , las -le! porunci Tonton, cu
autoritate de senator roman.
P i dac’ a b tlân o las lat ? protest
- 595 -
africanul, îngrozit.
Neamule, asta-i legea noastr , a borfa elor!
mârâi Codoa a, mijindu- i un ochi ca s vad
mai bine.
Bine zis! Gagicilor, care din dou d bor u’
leilalte, aia ni-i efa, clar? strig Cro eta care
deschidea rareori gura în schimb avea grij ca
totul s fie bine rostuit, inclusiv asasinatele...
specialitatea ei!
Bravii negri, care nu pricepeau o boab din
spusele femeilor, cl tinau dezaprobator din cap,
strângându-se în jurul lui Jeannot pe care îl
socoteau un soi de c petenie a lor. Impasibil,
cavalerul d’Aubigny urm rea trânta muierilor. Un
rictus dezgustat îi strâmba obrazul. T lindu-se
cu furie, cele dou femei î i dezgoleau
feminitatea. Julia de Mengden era mai înalt ,
mai solid i mai puternic , în schimb Baptistine
avea avantajul tinere ii, al curajului i al iu elii.
Parând abil loviturile adversarei, se b tea din
simpla dorin de a-i da în public o ustur toare
lec ie. Deodat îns scoase un urlet de durere.
Str ina o apucase cu r utate de un sân i i-l
sucea cu sadic ur , de ai fi zis c vrea s i-l
rup . Baptistine îi vedea ochii demen i, uciga i,
cu pupilele dilatate. Disperat o izbi cu oldul.
Pricepuse c inamica ei î i pusese în gând s o
omoare. Str ina se rostogoli pe o parte.
Baptistine d du s se ridice, dar schimbând
brusc tactica, cealalt o în fac de cap i
petrecându- i cotul pe dup gâtul ei, o strânse ca
- 596 -
într-o menghin . Baptistine sim ea c se

în bu . Trupul i se zb tea spasmodic. Str ina
i întindea degetele lungi i coroiate spre orbitele
ei, cu inten ia de a-i scoate ochii. Între timp,
aidoma unei caracati e, o târa inextricabil spre
balustrad . Era evident c intea s o arunce
peste bord i s se descotoroseasc de ea prin
înec. Baptistine tia c dac apuca s cad în
ocean, era pierdut i încerca din r sputeri s i
se împotriveasc . Se ag a de parâme, se prindea
cu bra ele de scripe i, str duindu-se s întârzie
cât mai mult apropierea de marginea cor biei, î i
împlânta unghiile în burta mu chiuloas , ca de
rbat, a adversarei sale.
De disperare c nu î i poate ajuta st pâna,
Georges-Albert î i smulgea furios p rul din nas,
storcându- i creierii s g seasc o modalitate de
a interveni, f s dea de b nuit celor din jur.
Deodat chipul i se lumina, îi venise o idee
genial . Se ca cu agilitate pe o gabie.
Baptistine rezista cu disperare Str inei, care se
znea s o azvârle peste bord. L sat pe spate
peste balustrad , se ag a de pletele nemernicei
care o împingea pu in câte pu in spre undele
înspumate. Cu ultimele f râme de energie,
Baptistine zvâcni în sus i o mu de mân pe
Str in . Aceasta mugi de durere i o izbi cu
genunchiul în burt . Baptistine se cocârj
instinctiv. Cu un r get victorios, Str ina o
în de sub iori cu inten ia de a o rostogoli
peste bord, dar în aceea i clip un jet c ldu o
- 597 -
plesni peste ochi. Descump nit , Str ina î i

ridic instinctiv privirea în sus.
Huresohn, url blestemata creatur .
Cum nu dispunea de nici un alt mijloc de a
ajuta pe Baptistine, Georges-Albert apelase cu
infinit satisfac ie la singura lui arm natural ,
urându-se în capul Str inei.
Profitând de acel scurt moment de neaten ie al
adversarei, Baptistine se smulse din strânsoarea
ei, apuc de jos un mald r de parâme f cute
colac i i-l azvârli fulger tor în obraz. Str ina
crezuse c Baptistine se afla la cap tul puterilor.
Luat prin surprindere de rapiditatea
contraatacului, î i pierdu echilibrul i se încurc
în frânghii. Rolurile se inversau. Baptistine se
arunc asupra tic loasei, o p lmui cu sete de-o
cu s -i zorn ie creierii, o trânti la p mânt i
începu s izbeasc în ea cu picioarele ca într-un
clopot. Stânjenit de povara parâmelor, furioas
i neputincioas , Str ina f cea spume la gur .
Baptistine avea obrazul zdrobit i din nas i se
prelingea o uvi de sânge. Proptindu- i
genunchiul în pieptul adversarei sale, o în
brutal de plete i îi d du capul pe spate.
Ei?... Cine?... Cine comand aici? uier
Baptistine.
Rhaaa!... Te ur sc! mârâi Str ina tres ltând
spasmodic sub oldurile tinerei fete care se
ezase c lare peste ea.
Julia de Mengden arunc o privire veninoas
spre grupul borfa elor, ca i cum le-ar fi învinuit
- 598 -
nu o ajutau, în timp ce cu mâinile pip ia

puntea, în c utarea unei arme.
P zea! strigar într-un glas borfa ele.
Baptistine se feri în l turi. Între degetele
Str inei lucea lama unui stilet. Baptistine î i
spuse c numai Coaps de Aur i-o putuse
strecura, pe nev zute. Lovitura se pierdu în gol.
Dac nu s-ar fi dat la o parte, Baptistine ar fi
primit stiletul drept în frunte.
Supl ca o trestie, Baptistine se ridic de jos, î i
lu vânt i s ri cu amândou picioarele drept pe
bra ul Str inei. Osul se frânse cu un trosnet sec.
Nemernica scoase un urlet de durere. Baptistine
se aplec spre ea, îngenunche i cu vârful
stiletului mângâie abia sim it gâtul învinsei.
Str ina î i înghi i gemetele de durere i t cu.
Privind-o cu ochi dispre uitori, refuza s îi
implore mila. tia c dac s-ar fi aflat în locul
Baptistinei, nu s-ar fi codit s îi împlânte cu itul
în carotid . Cele dou du mance se înfruntar o
clip din priviri. Gâfâind, Baptistine ov ia. În
sufletul ei se d dea o lupt aprig , întoarse capul
spre tovar ele ei i spre grupul negrilor care se
apropiaser pe nesim ite de cele dou femei.
i-e de ajuns, gata pe ziua de azi! hot rî
Baptistine ridicându-se în picioare.
Cu un gest romantic, azvârli stiletul în ocean
încercând s î i st pâneasc tremurul nervos.
Îi facem vânt i ei în balt ? propuse
îndatoritor Codoa a.
Nu, i-a primit lec ia! Îngriji i-o! r spunse cu
- 599 -
rinimie Baptistine, cu toate c ea îns i se

afla la un pas de le in.
Deacu’ tu ne e ti c petenie, Frumoaso! tun
Tonton, în culmea fericirii.
D’ap i da, te-om urma pân’ la cap tu’ lumii!
Tr iasc prin esa noast’! aclamar vesel
borfa ele.
Da, da, Plin es Micu , facem tot ce porunce ti
la noi. Avem încledele la tini! încuviin Jeannot.
Baptistine nu- i dorea nimic altceva decât s se

întind la orizontal . Din p cate, nici nu putea fi
vorba de a a ceva. Noua ei calitate de ef nu îi
îng duia s le ine ori s se arate slab de înger.
Ia zi, Frumoaso, cu harapii ’fa em? De’amu’s
sclavii no tri? strig Néné.
D’ap i sigur, cum altfel? exclamar celelalte
borfa e.
Ha, ha, o s’fim servite ca ni t’ cocoane!
O pal de aer s rat r cori obrazul Baptistinei.
Împingându- i spre spate buclele rebele, tân ra
fat s ri pe dunet , ca s poat fi v zut i
auzit de toat lumea.
Ar trebui s v fie ru ine! Ce era i cu toatele
pân mai adineauri? Ni te prizoniere, ni te
exilate pe care nimeni nu d dea doi bani. Privi i-
umerii însemna i cu floarea de crin. Societatea
respinge ca i pe ei. Voi sunte i însemnate cu
câte o floare de crin, ei cu câte un num r. i eu
am fugit de undeva. Împreun ne vom croi un alt
destin. Împreun vom lupta i NIMENI nu va mai
- 600 -
fi SCLAV! strig Baptistine, mirat de propria-i

elocin .
„Asta zic i eu discurs!” o aprob Georges-
Albert, s rindu-i în bra e.
Însângerat , cu pletele b laie fluturând în vânt,
Baptistine Bourguignon se preschimba într-o
femeie de temut, dârz , autoritar i dreapt .
Cavalerul d’Aubigny o privea cu un amestec de
spaim i de admira ie.
Tl iasc Plin es Micu ! ova ionar Jeannot i
prietenii s i.
Ru inate, borfa ele l sar nasul în p mânt.
D’ap i... mda... nu t’ mânia pi noi, Frumoaso,
z’ eam i noi a a... vorbe d’ ag ! morm i B nu .
’amu, Frumoaso, ia zi tu, c e ti colit , ce
dracu’ facem? întreb Tonton, posomorât .
Delta nisipoas a Mississippi-ului se pierdea în
zare.
Baptistine nu avea de unde ti c tocmai în

acea clip un convoi de nave franceze se angaja
pe cursul giganticului fluviu, suind agale spre
Noul Orléans.
Rezemat de bastingaj, un b rbat cu ochi verzi
nu î i putea desprinde privirea de linia
orizontului.
Baptistine zâmbi.
Ne r zbun m... uit m... i... TR IM!
Un apus purpuriu împro ca cerul cu pete ca de
sânge.
Frumoasa din Louisiana î i urma destinul.
- 601 -
Sfâr itul volumului III – Frumoasa din Louisiana

Urmeaz volumul IV – Aman ii de pe Mississippi
CICLUL FLORIS
1. Floris, dragostea mea (Floris, mon amour)

2. Floris, Cavalerul de Petersburg (Le cavalier de Pétersbourg)
3. Frumoasa din Louisiana (La belle de la Louisiane)
4. Aman ii de pe Mississippi (Les amants du Mississippi)
- 602 -
Partea întâi - PRIM VARA BAPTISTINEI

Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitolul IX
Capitolul X
Partea a doua - INIMI REBELE

Capitolul XI
Capitolul XII
Capitolul XIII
Capitolul XIV
Capitolul XV
Capitolul XVI
Capitolul XVII
Capitolul XVIII
Capitolul XIX
Capitolul XX
Capitolul XXI
Capitolul XXII
Capitolul XXIII
Capitolul XXIV
Capitolul XXV
Partea a treia - ÎN C UTAREA DRAGOSTEI

Capitolul XXVI
Capitolul XXVII
Capitolul XXVIII
Capitolul XXIX
Capitolul XXX
Capitolul XXXI
Capitolul XXXII
Capitolul XXXIII
Capitolul XXXIV
Capitolul XXXV
- 603 -

Frumoasa Din Loui.-Jacqueline MONSIGNY

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Frumoasa Din Loui.-Jacqueline MONSIGNY

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

— Ciclul Floris — Frumoasa din Louisiana —

În române te de MANUELA CERNAT

prin inel. Înc o pereche de papuci din m tase

nu se r ce te zeama, morm i Elisa a ezând în

franceze nu le r sese decât s conchid c cei

1 Denumirea mu chetarilor „cenu ii” i a mu chetarilor „negri” nu era dat de culoarea

mai ine în ea! se minunau ei când le trecea ca o

Baptistine care, dup îndelungi ov ieli, sfâr ise

nevast de paracliser, n-am ce zice!

trâna guvernant oft din r runchi.

mâna Baptistinei i s rutând-o respectuos.

Porumbi a mea, ai s fii cea mai frumoas

asemenea nuan de albastru, doar azurul

Drag prietene, invita ii încep s i piard

Ha, ha, auzi la el, în trei zile! De Sfântul

Baptistine deschise gura cu inten ia de a-l ruga

Eu te-am întrebat serios i tu î i ba i joc de

cu calea ca mea pân la Mortefontaine. Jéodard

Ah, domnul du Rocher a organizat de minune

i b rbat bine! Tii, i ce manierat se poart , cu

a rafinamentului, tân ra i înst rita burghez î i

tr pa ul se cabr cu un nechezat de durere în

iat! începur s strige cu disperare Baptistine

trund în interiorul cale tii. Lemnul portierei

Jeanne-Antoinette î i st pâni cu greu

Baptistine îl asculta vr jit pe necunoscutul cu

doamnei Le Normant aveau o lucire stranie i

Antoinette, încântat c ea, burgheza, avea

o s geat , în galop nebun, un c re

H ita ii zau zîmpânzit p zdurea

salvatorul pe care acel straniu limbaj nu p rea

Le Normant, de parc i-ar fi ghicit gândurile, apoi

gentilomului necunoscut. Acesta s ri pe scara

Deprinde-te s î i ascunzi sentimentele, draga

în tiin sec Jeanne-Antoinette.

puneai la cale o otie!

Ernaudan de Gastagnac... sluga voastr prea

ceva? exclam Baptistine cu întristare, mirat de

Cine-i acolo? Domni oar Baptistine!

gâtul lui. F s în eleag prea bine de ce,

bâlbâie. Deci... V m rita i... Domni oar ... Eu...

Baptistine ar fi fost regina în persoan .

Spre marea sa mirare, prietena ei se suise din

deget la buze, f cându-i semn s tac .

cu inten ia de a-i spune adev rul i a o întreba ce

Scumpa mea... dulcea mea... m topesc dup

preschimb pe nea teptate în acela al

deschid pachetele i cutiile cu exclama ii de

pretinzi asta, vom vedea ce- i va r spunde!

Zîntr-adev r, zîng dui i-mi z m zrecomand:

Frumoasa mea ze ca un soare

Unde vre i s o duce i pe porumbi a mea? se

toate c Majestatea Sa nu s-a îndoit nici o

Drag Domni oar , întrucât nici o zân bun

asta de înmormântare... O s m întorc cât de

geamul portierei i într-un elan de cochet rie

cu sidef, din care scosese o caraf i dou pocale

zunul pe cel lalt, copila mea... zîn elegi ce vreau

nici m car nu mi-a mul umit. S-ar fi cuvenit s

coboare. Fericit s scape de tov ia

Pierzându- i r bdarea, Baptistine începu s

deasupra c reia un mic grup statuar simboliza

i de tratamentul la care fusese supus .