Sunteți pe pagina 1din 88
© Teofania, 2001. Toate drepturile rezervate. Str. Emile Zola, nr. 28, 2400 — Sibiu Tel. /fax 069.432323; tel. 069.239473 Mobil: 092.17.08.63 ISBN 973-85097-4-2 Tiparul: . au” Sibiu a Tel & Fax: 069/23.11.10 BIBLIOTECA NOULUI TESTAMENT 1 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc Asist. Drd. Daniel Mihoc Drd. Ioan Mihoe INTRODUCERE iN STUDIUL NOULUI TESTAMENT Volumul | Edifia a doua Tsofenia Sibiu — 2001 BIBLIOTHECA NOVI TESTAMENTI 1 Fr. Prof. Dr. Vasile Mihoc Assist. Daniel Mihoc oan Mihoc INTRODUCTION TO THE NEW TESTAMENT Volume | Second edition © Teofania, 2001. All rights reserved. Cuvant inainte je @ acestui volum, publicat intr-un tiraj destul de redus, sa cepuizat imediat, A devenit, deci, necesard pregitirea unei noi edifii. In vederea reeditarii am procedat la o atenté revizuire si completare a materialului, avand in vedere mai ales necesitafile predarii Studiului Noului Testament la facultatile noastre de teologie. Disciplinele Studiului Noului Testament sunt numai partial acoperite de volumele publicate pang acum in limba romana. Dac exist materiale serioase de Introducere (isagogie) a Noului Testament = incepénd mai ales cu eminenta realizare in domeniu datorati Parintelui Vasile Gheorghiu (Cernauti, 1929) — suntem deficitari la discipline ca Ermineutica biblica, Exegeza Noului Testament si Teologia Noului Testament. Aceasti lipsii o resimt in mod acut mai ales studenfii teologi, pusi in situatia de a-si cduta materialele pentru examene in surse variate si nu intotdeauna ugor de gasit. Dar o resimt, de asemenca, credinciosii doritori de a cunoaste mai indeaproape cuvantul lui Dumnezeu, si pe baza unei documentari care s& aibaigirul competentei stiintific-teologi Tata de ce am socotit potrivit si initiem tiparirea unei serii de volume ~ sub titlul generic Biblioteca Noului Testament ~ cuprinzind materiale care s& acopere toate disciplinele Studiului Noului Testament, la nivelul exigentelor epocii actuale, dar, totodata, intr-un mod sintetic si corespunzitor unei pturi cat mai largi de cititori. fi avem in vedere in primul rnd, pe studentii teologi, dar nu mai put pe tofi cei interesafi de a descoperi pentru ei ingisi si pentru propaisirea lor duhovniceasca serierile inspirate de Duhul Sfant cuprinse in a doua parte a Biblie. Volumul I al seriei pe care o initiem cuprinde mai intai storia epocii Noului Testament, apoi o scurt& Introducere generald in Noul Testament si, in sfirsit, Introduceri speciale la cele patra Sfinte 6 Introducere in Studiul Noului Testament Evanghelii. Este, vorba, deci, de subiecte mai cunoscute decit altele si ‘mai mult ilustrate in literatura neotestamentard roméneasca. Reluarea lor ~ bineinfeles, din perspectiva seriei proiectate ~ nu numai c& nu este superflud, ci, dimpotriva, se videste absolut necesar’. Cici va exista 0 continuitate, pe traseul unui curs ascendent, intre acest volum sicele care vor urma, | Ne apropiem cu sfial& si eu constinja nevredniciei de scririle inspirate ale Noului Testament, aceste scrieri in care risuni cuvéintul 1ui Hristos Insusi si euvantul Apostolilor Sai in calitatea lor de martori ai Cuvantului intrupat. Lui ne plecdm cu umilingl, rugindu-L st inecuvinteze Iucrarea inceputi si s-o facd deplin roditoare in viaja Bisericii noastre Ortodoxe gi a Teologiei romanesti.. Autorii Disciplinele Studiului Noului Testament Studiul Noului Testament este una din ramurile cele mai importante ale teologiei crestine. O ramuri de o bogatie fird seaman, ilustraté prin cercetiri care ineep cu operele celor mai vechi Parinji si dascali al Bisericii si care se continua pe intreg parcursul celor dou milenii de istorie crestin&. Fiind insd o disciplina extrem de complexa, care a cunoscut 0 dezyoltare cu totul deosebita mai ales in ultimele veact Studiul Noului Testament cuprinde, de fapt, urmitoarele discipline: Istoria epocii Noului Testament. Nu putem studia Noul Testament fird a fine seama de contextul istoric in care s-au desfasurat evenimentele pe care le relateaz’. Crestinismul a apdrut si s-a raspdndit intr-un cadru istoric si geografic destul de clar delimitat. De asemenea, cirile cuprinse in canomul Noului Testament au fost serise in anumite situatii si raspund la probleme specifice care, de multe ori, nu pot fi injelese fir o cunoastere a cadrului istorie mai larg in care ‘au aparut, In general, specialistii delimiteazt cadrul cronologic al ipline intre epoca lui Alexandru cel Mare (+ 323 1H.) si ultima mare revolta iudaica (132-135 d.H.). Bibliografie: L Ievoare IOSIF FLAVIU, Antichitdyi iudaice, carte I-X, trad. de lon Acsan, Hasefer, Bucuresti, 2000, IDEM, Istoria razboiulut iudeilor impotriva romanilor, traducere de Gheneli Wolf si fon Acsan, Editura Hasefer, Bucuresti, 1997 (abr: Iosif’ FLAVIU, Rézboiut iudaic). The Life and Works of Flavius Josephus, trad. de William Whiston, Ed. Holt, Rinehart and Winston, New York, fa EUSEBIU DE CEZAREEA, istoria bisericeascé, in Scrieri, Partea intaia, trad. de Pr, Prof. T. BODOGAE, col. ,Parint si seriitori bisericesti* 8 Introducere in Studiul Noului Testament 13, Ed. Institutului Biblie si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1987 (abr: Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeased. 1 Cart gi studi ABEL, F. M,, Histoire de la Palestine, Paris, 1951-1952. ABRUDAN, Dumitru, osif Flaviu ~ istoric al epocii intertestamemtare Importanya sa pentru cunoasterea contextului in care a aparut cresinismul, in ,Mitropolia Ardealului*, XXXU (1987), nr. 3, p. 20. APOYPIAHY, iffac, loropia suv xpdvov ime Kevrie Auabties. Pournaras, Tesalonic, 1985 (abr-: ATOYPIAHE, loroo‘e) IDEM, Jazcpia ens Sonowetag rou loperii, EAknveed Vpduara, Atena, 1995, BALCA, Nicolae, storia flozofiei untice, Editura Institutului Biblic yi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1982 (abr. BALCA, Istoria flazofie). BARRETT, C. K., The New Testament Background: Selected Documents, SPCK., London, 1961 (abr: BARRETT, New Testament Background). CORBU, Adrian, Istoria politica a epocii Nowlui Testament, in ,Altarul Banatului serie noua, VIM (1997), ne. 7-9, p. 83-91 CORBU. Agapie, Situaya sociala in Tara Sfanta in epoca Noului Testament, in .Teologia”, II (1998), nr. 1-2, p. 57-63. DANIELOU, 1., Message évangelique et culture hellénistique, 1961. DRIMBA, Ovidiu, storia culnurit $i civilizayei, vol. 1, Editura stiintific si ‘enciclopedic’, Bucuresti, 1984 (abr. DRIMBA, lstoria culturi) IERIMA, Pavel, Epoca irodiand dupa scrierile (ui Iosif Flav, in Revista Teologica, serie noua, X (2000), nr. 2, p. 128-163. MARCU, Grigorie, O sting nowi: Istoria vremurilor neotestamentare, Sibiu, 1946. IDEM, Mediud de aparitie al cdrtilor Noului Testament, in ,Mitropolia Ardealului nr. 46/1976, p. 252-272. MAY. Herbert, Oxford Bible Atlas, Oxford University Press, New York Toronto, 1984’, MIHOC, Vasile, Samariteni, iy ,Mitropotia Ardealului, nr. 7-9/1980, p. 625-632. MOMMSEN, Theodor, foria romand, vol. FIV, trad. de Joachim Nicolaus, Editura Enciclopedies, Bucuresti, 1987-1991 (abr. MOMMSEN, Istaria romana) PFEIFFER, R., History of New Testament Times, 1949. Disciplinele Studiului Noului Testament 9 ROETZEL, Calvin J., The World That Shaped the New Testament, John Knox Press, Atlanta, 1985 (abr.: ROETZEL, The World). ROPS, Daniel, Jésus en son temps, Fayard, Paris,1945 (abr.: ROPS, Jésus en son temps) IDEM, La vie quotidienne en Palestine au temps de Jésus, Machete, Paris, 1961 (abr.: ROPS, La vie quotidienne). SCHORER, Emil, The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ (175 B.C. ~ A.D. 135), A new English version revised and edited by Geza Vermes, Fergus Millar, Martin Goodman, Edinburgh, 4 vol, 1973-1987 (abr: SCHURER, History) SUETONIUS, C. Tranquillus, Viele celor doisprezece cezari, rad. de D. Popescu si C. V. Georoc, Editura stiintifica, Bucuresti, 1958 (abr. SUETONIUS, Doisprezece cezari. TRICOT, A. Le milieu du Nouveau Testament, in Introduction & la Bible Tome Il ~ Le Nouveau Testament, sous la direction de A. Robert et ‘A. Feuille, Desclée & Cie, Toumai, 1959 (abr: TRICOT, Le milieu) TUDOR, Dumitru, Cezar, Editura enciclopedied romana, Bucuresti. 196. IDEM, Figuri de imparayi romani, vol. |-2, Editura eneiclopedied romind, Bucuresti, 1974 (abr.: TUDOR, Imparayi romani), TUDOR, Dumitru (coordonator), Enciclopedia civilizariei romane, Editura stiingificd si enciclopedicd, Bucuresti, 1982 (abr: Enciclopedia civilizatie’. Arheologia biblicd este o disciplina mai noua. Cercetirile arheologice constituie 0 sursi importanté de informatii privind circumstanjele sociale, geografice, politice, culturale, religioase in care au aparut cartile care formeaza canonul Noului Testament, Bibliografie: ABRUDAN, Dumitru si Emilian CORNITESCU, Arheologie biblicd, Bucuresti, 1994. ALBRIGHT, W. F, De “age de la pierre a la chrétienté, 1951 IDEM, Archéologie de la Palestine, 1955. BAEZ-CAMARGO, G., Archaeological Commentary on the Bible, Doubleday, New York, 1986. BARROUS, A. G., Manuel d archéologie biblique, 1939, CORSWANT, W., Dictionnaire archéologie biblique, 1956. FINEGAN, J. The Archaeology of the New Testament, vol. k: The Life of Jesus and the Beginning of the Early Church, ed. rev., Princeton University, 1992; vol. Il: The Mediterranean World of the Early Christian Apostles, Weswview, Boulder, 1981 10 Introducere in Suaiul Noului Testament GROLLENBERG, L. H., dias de fa Bibi, 1955 EREUASS Te deol inthe Time of Jesus, Fortress. Philadelphia, 1969, oa "es of the Gospels, Herder and Herder, New York, MAY, HG, Oxford Bi mY ona rford ‘Bible Aras, Oxford University Press, New EYERS, E. M. (ed.), The Oxford Encyclo ppedia of Archaeology in rer ee etter nar Times Atlas of the Bible, Times Books, 1989, I limbii originale (grec i abil o (grecesti) a Noului Testa Ghigetul acest discipline il reprezinté cunoasterea dialectull commun fl ntl poeea 2 casi fe serise carile Noului Testament, O b imbii i inelegeren core a a extulat Noului Testament conribuie la Bibliogratie: ABEL, P. M,, Grammaire di . lu grec bibligue, Pais, 1927, CARRERA, Ne i tntroduction Grammar of New Testament Greek, 1965 » M.. Grammaire greeque di Nouveau Testament, 1966, SCHMOLLER, A., Ha ic 1965. 8" Handkontordanz zum griechischen Newen Testament, TAYLOR, V., The Text of the Ne +» The Text of the New Testament, 1963. WENHAM, J. W., The Elements of New Testament Greek, 1965. scoirdtroducerea (isagogia) in cArtile Noului Gisciplina ‘biblics, introducerea in eirile Noului vant 2 Seoliat incepand eu secolul al XVIMl-lea, PAringii Biseriii si Scrona Painc nrna oan oan ene edt azional. i introductiva gpiscop de leranolis(ncepuul sc. It) tn eteva ragimens eras Alecanasneatt, Fusebiu de Cezarcea. Teofil de Antiohia, Clement shen Tanti si SE Irineu, ne ofr informatii importante legate de Canonului, iar Origen este preocupat de autenticitate impul aparitiei mai multor cdrti din Noul Testament, Ca introductiv in cartile Sfintei Scripturi poate fi socotita scrierea iivodug éntcouog chic Beta fe, atribuita Sfintului aubiepiscopul Alexandriel (e373) 9 buts SPEntlui Atanasie, Disciplinele Studiului Noului Testament u Obiectul Introducerii in carjile Noului Testament este de a urmari soarta acestor carfi din momentul aparitiei lor pana in zilele noastre. Isagogia se refer’ pe de o parte la Noul Testament in ansamblu, $i atunei vorbim de isagogie generala. In cuprinsul acesteia yom regasi_urmatoarele probleme: Istoria canonului Nou! Testament; Inspiratia, _autenticitatea si canonicitatea_Noului Testament: Istoria textului Noului Testament; Istoria traducerilor Noului Testament. Pe de alta parte, isagogia priveste indeaproape fiecare scriere in parte. Avem de a face in acest caz cu 0 isagogie special a cirei arie de lueru cuprinde rezolvarea_urmatoarelor probleme: Cine este autorul? Cand gi unde a scris? In ce imprejurari? Ce scop a urmarit? Cui s-a adresat? In ce limba a seris? Este autenticd sorierea care s-a plstrat pdnd astizi? Si-a pistrat ea unitatea si integritatea? De rezultatele pe care le pune la dispozitie Introducerea depinde in cea mai mare misura realizarea comentariului Noului Testament. liografie: BARKER, G. W,, W, L. LANE, J. R, MICHAELS, The New Testament ‘Speaks, Harper & Row, San Francisco, 1969 (abr.: BARKER, The ‘New Testament) BALASESCU, Nifon, Isagoghi sau Introducere in crite Sfitei Scripturi a Vechiului si Noului Testament, Bucuresti, 1858, BROWN, Raymond E., Am Introduction to the New Testament, Doubleday, ‘New York, 1997 (abr.: BROWN, Introduction). COLLINS, R. F. Jntroduetion to the New Testament, Doubleday, New York, 1983 (abr.: COLLINS, Introduction). DOUGLAS, J. D, (ed.), The New Bible Dictionary, Inter-Varsity Press, London, 1962 (abr.: New Bible Dictionary). Acest dietonar a aparut si in traducere roméneasca cu titlul Dicfionar biblic, Edit. ,Cartea {restin’, Oradea, 1995 (abr.: Dictionar bibli). GHEORGHIU, Vasile, buroducere in sfiuele eiiti ale Testamentului Now, ‘Cemiusi, 1929 (abr.: GHEORGHIU, Intraducere). GRANDMAISON, Léonce de, Jésus Christ, sa personne, son message, ses iprewes, ition abrégée, col. .Verbum Salutis*, 1, Paris, 1930 {abr.: GRANDMAISON, Jesus Chis), GUTHRIE, Donald, New Testament Introduction, Apollos, Leicester, England & Intervarsity Press, Downers Grove, Illinois, USA, 1990 abr.: GUTHRIE, Introduetion). HARRINGTON, Wilfrid, Record of Revelation (The Bible) ~ Record of the ‘Promise (The Old Testament) ~ Record of the Fulfillment (The New Testament), The Priory Press, Chicago, 1965. Vom cita Iuerarea dupa editia ffanceza, in traducerea lui J. Winandy, sub till nD Introducere in Studiul Noului Testament Nowelle Introduction la Bible, Editions du Seuil, 1971 (abr HARRINGTON, /ntroduction). RAPABIAOIOYAOS, lodvung, Beowywyr) ory Kawrf Atabrien, Pournara. Tesalonie, 1991 (abr. KAPABLAONOYAOE, Htoayay7. KUMMEL, W. G., Introduction to the New Testament, 2 vol.. editie rev zuita, Abingdon, Nashville, 1986, LAYMON, Charles M. (ed.), The Interpreter's One-Volume Commentary on the Bible, Collins, London-Glasgow, 1972 (abr.: Interpreter's One- Volume Commentary). METZGER, B. M., The New Testament: Its Background, Growth, and Content, Abingdon, Nashville, 1983. MOFFATT, J, 4m Introduction to the Literature of the Clark, Edinburgh, 1918°. MUNTEANU, Liviu. Compendin de Introducere in Cartile Nowlui Testament, Cluj, 1941 NICOLAESCU, Nicolae 1, Grigorie MARCU, Softon VLAD, Liviu G, MUNTEANU, Studiul Noului Testament. Pentru Institutele Teologice, Edit. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1983* (abr.: Studiul Noului Tesiament). OLARIU, losif luliu, Introducere in cartile Noului Testament, Caransebes, 1913. ROBERT, A. et A. FEUILLET, Introduction a Ia Bible, \-ll, Desclée et Cie, Tournai, 1959 (abr.: ROBERT et FEUILLET, Introduction) SCHENKE, H. M. si K, M. FISCHER, Einleitung in die Schriften des Neuen Testaments, 2 vol., 1978-1979, SCHWEIZER, E., A Theological Introduction to the New Testament, Abingdon, Nashville, 1991 SCRIBAN, luliu, Curs de Introducere in cartile Noului Testament, Bucuresti, 1930. TOFANA, Stelian, Introducere in Studiul Noului Testament, Vol. |: Text si Canon, Epoca Noului Testament, Presa Universitara Clujeand, Cluj- ‘Napoca, 1997, New Testament, Ermineutica biblie#. Numele disciplinei vine de la verbul épuenvebewv, care inseamna a explica, a tilmaci, a interpreta, inc din sec. 11. se poate vorbi ve inceputurile viitoarei discipline a Ermineutieii. In lucrarea A’ Acts (Cheia), episcopul Meliton din Sardes (170 dH.) a voit s& dea lista celor mai obisnuifi tropi biblici si explicarea lor. Obiectul acestei discipline il reprezinta stabilirea principiilor $i regulilor care permit o explicare (t8lmacire) corecti a Sfintei Seripturi ‘in general si a Noului Testament in special Disciplinele Studiului Noului Testament 5 Ermineutica cuprinde tei diviziuni: noemiea (teoria sensurilor Sfintei Scripturi); euristiea (aflarea si identificarea sensurilor in diferite texte biblice) si proforistica (aplicarea sensului celui mai potrivit in cazul textelor dificil de interpretat), Bibliografie: BASARAB, M., Ermineutica biblica, Oradea, 1997. BLACMAN. D. C., Biblical Interpretation, 1957. BRAUN, D. M., The Sensus Plenior of Sacred Scripture, 1945. CHIRICESCU, C., Ermineutica Biblicd, Bucuresti, 1895, COPPENS, J.. Problémes et méthodes d'exégese biblique, 1950, GRANT, R. M.. 4 Short History of tne Interpretation of the Bible, 1965. GRELOT. P., Sens chrétien de Ancien Testament, Desclée & Co, Tournal, 1962 GUILLEMETTE, N., Introduction 4 la lecture du Nouveau Testament, Cerf, Paris, 1980, JEANROND, W. G., Text and Interpretation as Categories of Theological Thinking, 1988. MARCU, Grigorie, Preocupdri ermnutice de interes uctual panortodox $i ecumenist, in rev. .Mitropolia Ardealului™, 7-8/1958, p, 484-515, MIHOC, Vasile, Sensul tipic al Vechiului Testament dupa I Corineni 10, 1- 11, MA, XX1 (1976), p. 273.285, IDEM, Actualitatea exegezei biblice a Sfimilor Paring in vol. Biblie si teologie. Prinos de cinstire Parintelui Profesor Dr. Nicolae Neaga Ja implinirea varstei de 95 de ani, Sibiu, 1997, p. 52-74: The Actuality of Church Fathers’ Biblical Exegesis, in vol. James DUNN, Ulrich LUZ, Hans KLEIN und Vasile MIHOC (ed,), Auslegung der Bibel, col. ,Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament, 130, Mohr Siebeck, Tubingen, 2000, p. 3-28, IDEM, Tipologia ca metoda de interpretare cresting a Vechiului Testament, in Altarul Banatului*, VIM (1997), ne. 7-9, p, 28-39, NICOLAESCU, Nicolae I., Biserica Ortodoxa, pastrdioarea celor mai bune traditit $i metode de exegeci biblica, in rev. .Studii Teologice™, 1- 2/1952, p. 113-133. ROBINSON. M. J. siJ. B. COBB, The New Hermeneutic, 1964 SCRIBAN, luliu, Manual de Erminewticd Biblica, Bucuresti, 1922, SUCIU, lustin, Ermineutica biblicd, Arad, 1933. Exegeza Noului Testament. Cea mai veche importanté dintre aceste discipline este exegeza, adic: sau comentariul carjilor Noului Testament, Aplicarea practic a Principiilor ermineuticii este sarcina exegezei. Aceasta este tot atat de 4 Introducere in Studiul Noului Testament veche ca si ettile Noului Testament, eici Apostoli insisi simt nevoia lamuririi unor invafaturi propovaduite de Mantuitorul. fi vedem adresdndu-l-se cu cuvintele: ,.Desluseste-ne noua pilda aceasta (Mt 13, 36b). Cu atit mai mult se resimte aceastit nevoie de talmacire la aceia care n-au ascultat direct pe Méntuitorul. Apostolii, primind ‘mandatul de a propovidui Evanghelia lui Hristos, au menirea de a o si explica pe injelesul tuturor. Ei fac acest lucru luminafi fiind prin inspirajia Duhului Sfént. Dar pe masura ce intre Mantuitorul si ascultatorii Evangheliei se interpun secole, interpretarea Noului ‘Testament devine tot mai grea. Primele scoli teologice, ca acelea din Alexandria, Cezareea si Antiohia, sunt scoli exegetice, deoarece munea lor se concentreazi in primul rind asupra tilmacirii Sfintei Seriptuti Disciplinele biblice urmiresc si extragi din textul cartilor Noului Testament injelesul dat de autorii sfinji si sa-1 expuni cu claritate gi precizie, pe injelesul credinciosilor. Acest lucru este cu atat ‘mai dificil, cu c&t autorii catilor sfinte ale Noului Testament de multe ori nu fac altceva, decat reproduc cuvintele Méntuitorului fra a le da vreo limurire. Din precizarea obiectului, rezulta clar gi limitele interpretirii sau talmacirii exegetice. Numai interpretarea care fsi propune si Jamureasca injelesul dat de autorii sfingi scrierilor lor, este exegetica, Indati ce depaseste acest obiectiv, urmairind si alte tendinje, ca: apirarea injelesului dat de autor anumitor adeviruri sau aplicarea acestor adevaruri pe terenul vie(ii practice, nu mai avem de-a face eu 0 exegezii puri, ci cu una mixt4, care are caracter apologetic, dogmatic, catchetic, omiletic ete. Toate disciplinele neotestamentare sunt auxiliare ale exegezei sau comentariului, Ele nu fac altceva decat si ofere materialul stiinfific necesar unei edt mai bune interpreta. Bibliografie: Pentru comentariile patristice, vom face trimiteri la urmatoarele colectii: MIGNE, J.-P. (ed.), Patrologia graeca (abr.: PG); Patrologia latina (abr: PL). Sources chrétiennes, Cerf, Paris, incepand cu anul 1942. Paring si seritori bisericesti(abr.: PSB), Editura Institutului Bibl gi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, incepaind cu anul 1979, Pentru paralelele rabiniee, facem trimitere Ia importanta lucrare a lui STRACK, H.L. si P. BILLERBECK, Kommentar zum Neuen Testament aus Talmud und Midrasch, § vol, Beck, Munchen, 1922-1928. Disciplinele Studiului Noului Testament 15 fn ce priveste comentariile moderne, sunt de menjionat unele ceunoscute serii de comentarii, ca: The International Critical Commentary on the New Testament (ICC), T&T Clark, Edinburgh; Meyer, H. A. W, (ed) Kritisch-Bxegetischer Kommentar zum Neuen Testament (MeyerK); Etudes bibliques (EB), Patis, Gabalda; Commentaire du Nouveau Testanent (CNT), Delachaux & Niestlé, Neuchatel; The Interpreter’s Bible (IBi; Das Neue Testament Deutsch’ (NTD), Vandenhoeck & Ruprecht, "Gottingen; Evangelisch-Katholischer Kommentar zum Neuen Testament (BKK), Benziger-Neukirchener, Zurich/Dusseldort! Neukirchen/Viuyn; The Anchor Bible (AB); The International Bible Commentary (IBC). Epunvetr Karis Aveériene (EKA), Pournara, Tesalonic; The New International Commentary (NIC); The New Jerome Biblical Commentary (NIBC); The New Century Bible Commentary (NCBC), W. B. Eerdmans-Marshall, Morgan & Scott, Grand Rapids/London; The New International Greek Testament Commentary (NIGTC); §. &. ‘Comentarii romanesti exist numai la 0 parte dintre cértile Noului Testament; ele vor fi indicate in bibliografia speciala a respestivelor cart neotestamentare, Teologia Noului Testament. Se bazeazi pe studiul exegetic, find un produs sistematic al acestuia. Este sistematizare a rezultatelor exegezei, adicd a invajaturilor mantuitoare cuprinse in cdrtile Noului Testament. Bil erate: BENOIT, P, Bxégse et Théologie, LIV, incepénd cv 1960. BONSIRVEN, I, Théologie du Noweau Testament, 1951 CAIRD, G. B., New Testament Theology, Clarendon, Oxford, 1994. CULLMANN, ., Salvation in History, Hanper and Row, New York, 1967, GOPPELT, L., Theology of the New Testament, 2 vol. Eerdmans, Grand Rapids, 1981-1982. JEREMIAS, 1, New Testament Theology, 1973, KITTEL, G., G. Friedrich (ed.), Theologisches Worterbuch zum ‘Newen Testament, 1-X, 1933-1979. Trad. englez8: Theological Dictionary of the New Testamer ierdmans, Grand Rapids, 1964-1976 (abr. ‘TDNT). KOMMEL, W. G., The Theology of the New Testament According to its Major Witnesses: Jesus-Paul-John, Abingdon, Nashvill, 1973 LADD, GE. Theology of the New Testament, revizuité de D. A. Hagner, Berdmans, Grand Rapids, 1993. LAGRANGE, Mel. L'Evangile de Jésus Christ, 1930 16 Introducere in Studiul Noului Testament MARCU. Grigorie, Introducere in Teologia Biblicd in ,Anuarul XVI (1939-1940) al Academie Teologice ,Andreiane* din Sibiu, PRAT, F., Jésus Christ. Sa Vie, Sa Doctrine, Son Oeuvre, Il, Paris, 1953, IDEM, La Théologie de Saint Paul, ed. de Jean Daniélou, -Il, 1961-1962. RICHARDSON, A., An Introduction fo the Theology of the New Testament, SCM Press, London, 1958. IDEM, 4 Theological Word Book of the Bible, Macmillan, New York, 1950. SPICQ, C.. Theological Lexicon of the New Testament, 3 vol., Hendrickson, Peabody, MA, 1994 (originalul in francezi. 1978). STAUFFER, E., New Testament Theology, SCM Press, London, 1955. Adaugim aici céteva lucriri de bil Studiului Noului Testament: jografie general asupra FITZMEYER, J. A, An Introductory Bibliography for the Study of ‘Scripture, Pontifical Biblical Institute, Roma, 1990, FRANCE. R. ., 4 Bibliographic Guide to New Testament Research, JSOT, Sheffield, 1983°. HARRINGTON, D. J., The New Testament: A Bibliography, Glazier, Wilmington, 1985. HORT, E., The Bible Book: Resources for Reading the New Testament, Crossroad, New York, 1983, MARCU, Grigorie, Preocupdiri didactice si bibliografice neotestamentare — Contributiuni partiale, in .Mitropolia Ardealului*, VIII (1963), ne. 11-12, p. 836-856, IDEM, Preocupari si studit de teologie biblicd, in vol. .Doudzeci de ani din ata Bisericii Ortodoxe Romane. La a XX-a aniversare a aii Prea Fericitului Parinte Patriarh Justinian”, 1968, p. 266- METZGER, B. M.. Index to Periodical Literanure on Christ and the Gospels, Brill, Leiden, 1966, MIHOC, Vasile, Studiul Noului Testament, in vol. Contribugii transilvinene la Teologia ortodoxa, Sibiu, 1988, p. 53-67. NICOLAESCU, Nicolae |, Studiile biblice in Biserica Ortodoxdé Roména, in Studii Teologice”, seria a Ila, XXIII (1971), nr. 1-2, p. 14-30, ROVENTA, Haralambie, Siudiul Noului Testament la noi in ultimii 50 de ani (1881-1931), in ,Studii Teologice*, Il (1931), nr. 2, p. 246-302 Extras, Bucuresti, 1932 ISTORIA EPOCIL NOULUI TESTAMEN’ Pentru buna injelegere a multor texte din Noul Testament este necesari o minima cunoastere a mediului in care el @ aparut, a lor politice, sociale, culturale gi religioase care caracterizau epoca respectivi. Mintuitorul a trait si $i-a desfisurat activitatea {ntr-un spatiu geografic si temporal limitat: cel al iudaismului palestinian, Totusi, in epoca Sa, iudaismul palestinian nu reprezenta tun spafiu inchis. Pronia divina si destinul su politic I-au introdus in spafiul mai larg al lumii greco-romane, lar Biserica, curdnd dup ‘ntemeierea ci, a profitat din plin de avantajele misionare oferite de acest spatiu. Prigonifi de conafionalii lor, misionarii crestini au putut depasi cu usurinf& spafiul Tarii Sfinte, bucuréndu-se de protectia si facilitijle oferite de statul roman. De aceea, cunoasterea lumii greco- romane, in general, sia iudaismului palestinian, in special, constituie 0 conditie de baza pentru infelegerea scrierilor Noului Testament. ati de ce am considerat potrivit si deschidem aceasta Introducere in studiul Noului Testament cu. scurti prezentare a situafiei lumii greco-romane sia celei iudaice la inceputurile Crestinismului. I. Imperiul roman 1. Situatia polities Specialistii impart in mod obisnuit istoria Romei in trei pai epoca regilor, cea a republicii si cea a imperiului. Dupa tradifie, Roma a fost. fondati in anul 753 i.H. Prima perioada a istoriei Romei tine de la aceasta dati pnd in anul 510 LHL, cdind a fost depus ultimul rege, Tarquinius Superbus, Epoca republicii fine din 509 pana in 27 i.H. in cursul acestei epoci, Roma a cucerit putin cate pujin o pozitie preponderenta, mai {intdi fn Talia, apoi de jur-imprejurul Marii Mediterane. Ea si-a imbogitit totodati, din ce in ce mai mult, si experienfa politica si administrativa, Cultura ei a avut mult de céstigat prin contactul cu celelalte popoare, mai ales cu grecii. in ultima parte a epocii republici asistim la o considerabilé dezvoltare a comerfului, desi situayia politicd se degradeaza din ce in ce mai mult Perioada a treia incepe cu ridicarea pe tronul imperial a tui Octavian August, in anul 27 i.H. De fapt, August nu gi-a lua titlul de impérat; cl prefera s& fie numit principe sau ,primul cetijean'?, Totusi, ¢ neindoielnie ea epoca imperiului incepe cu domnia sa. {CE HARRINGTON, /niroduction, p. $77. Alti autori vorbese de patru perioade, limpirtind perioada imperiului in doua pari: cea a principarulu, care se tatinde dela ‘nul 27 1H, pan la venirea lui Diocletian, care inaugureaz& perioada dominatului 285 dill). Deosebirea dintre acestea const in modul de guvernare: Caracterstcn Politic a primei perioade este participarea senatuluialaturi de imparat la guvemare, 4 celei de-a doua, lipsirea senatului de vreun rol in viafa publica. Conffuntat cu o ravi cri interna, care afectastabilitateatronului imperial si favorizaintervenile abuzive ale armatei in viata politics, Dioclejan a preluat controll tuturor puterilor din stat. Cf. 1. BARNEA, Dominatul, in Enciclopedia civilizjle, p. 267; 0. TOROPU, Principatul, in Enciclopedia civilzafe, p. 614 ® TUDOR, Imparaji romani, 37 Imperiul roman in epoca Noului Testament 19 Pe noi ne intereseaza in special ultimii ani ai republicii si primii ani ai imperiului, adicd epoca in care se incadreazi apari Crestinismului si a Noului Testament. in anul 66 generalul roman Pompei pleca spre Orient in fruntea unei armate puternice si cu puteri foarte largi in ce priveste initiativele politice si administrative. El a cucerit Asia Mica si si-a condus trupele pana la poalele Muntilor Caucaz si la jarmurile Caspicei. in primavara lui 63 1.H. a ajuns la Damase, de unde a trecut la ocuparea Tri Sfint. Terusalimul a fost asediat si in scurta vreme eucerit. In anul 63 incepe, deci, stapanirea romand asupra Tarii Sfinte. in acelasi timp, Iuliu Cezar cucerise Galia. Rivalitatea dintre cei doi generali romani a degenerat curdnd in rizboi civil (49 i.H.). Cezar a devenit curdnd stipén al situayiei in Italia si Spania. El I-a urmarit pe Pompei pand in Grecia unde, in lupta de la Farsala (48 1.H.), -a infrént definitiv. Dar in anul 44 .H. Cezar a fost asasinat’, si din nou a izbuenit rizboiul civil. Brutus si Cassius, principalii membri ai conspiratiei cireia i-a cézut victima Cezar, s-au aflat confruntafi cu Marc-Antoniu i cu téndrul Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, sustinufi si de marele pontif Lepidus. Triumvirii au invins in batalia de Ja Filippi. Ei si-au impfrit teritoriul roman. Octavian va deveni curdind stipan si peste partea lui Lepidus. Occidentul se declara pentru Octavian, in timp ce Antoniu este preocupat numai de dragostea sa pentru Cleopatra, regina Egiptului, cu care se si cisttoreste. Izbucneste conflictul armat intre cei doi, incheiat cu batalia de la Actium, in care flota lui Antoniu este distrust (31 iH.). Antoniu gi Cleopatra s-au sinucis, Octavian riméndnd singurul stipén al lumi romane*, in anul 27, invingatorul primeste din partea senatului supranumele de August (lat: Augustus)° gi pnd la moartea sa, in anul 14 d.HL, el raméne in fruntea celui mai puternic imperiu pe care la cunoscut istoria. > Pentru detalii despre importanja acestuia in procesul expansiuni statului roman, vezi monografia lui D. TUDOR, Cezar, Edit, enciclopedied roménd, Bucuresti, 1969, ‘TUDOR, impérayi romani, p. 28-29, $0. TOROPU, Augustus, in Enciclopedia civiizapei, p. 11S. 20 Introducere in Studiul Noului Testament Epoca lui Octavian August a ramas in istorie ea un timp de pace si prosperitate®. Dupa ani lungi de tulburari si raizboi civil, guvernarea Sa, care @ reinstaurat ordinea si justitia, a apdrut ca cea a unui bineficitor al neamului omenese. Lui August i-a urmat ginerele sau Tiberiu (14-37 dll). Desi inteligent si abil, Tiberiu suferea de toala banuielii, ceea ce a facut ca ultimii ani ai domniei sale s& rman’ in istorie ca 0 epoca de teroare sdngeroasi’. Folosindu-se de Lex majestatis si de Lex concussionis, doua legi votate in timpul lui Augustus, dar pufin folosite pana atunci, Tiberiu a instaurat pretutindeni frice. Prima lege lovea in tofi aceia care prin cuvant sau fapté atacau maiestatea impfiratului. Era suficient sf se producd un denun}, si denunjatul era adus in fata justtiei. In majoritatea cazurilor se pronunta pedeapsa capitala; in cel mai bun caz, acuzatul se putea alege cu exiul. De a doua lege se folosea impotriva guvematorilor de provincit sau_a altor inalti functionari banuiti de fraude, Pedepsele erau accteasi.* in timpul acestui tiran Si-a desftigurat Mantuitorul activitatea publicé si a fost condamnat la moarte, Slujbasul impiiratului din Tudeea, Ponjiu Pilat, nu s-a dovedit mai bun decat stapénul siu. Pentru a evita confruntarea cu Ler ‘majestatis, L-a dat morfii pe Méntuitorul lumii. Pana la urma inst nu a scfipat de ceea ce se temea: In urma unei intervenfii brutale impotriva tunci mulfimi de samariteni care se adunasera pe Muntele Garizim, Pilat si-a pierdut postul si a fost trimis la Roma pentru a da socoteala de conduita sa in fafa lui Tiberiu”. Dupai Tiberiu, au urmat pe tron Caligula (37-41), depravat si capricios, apoi Claudiu (41-54), un administrator destul de bun, si, in sfarsit, Nero (54-68), primul mare persecutor al cregtinilor. Asasinarea sa mareheaza inceputul unei perioade de tulburari, in cursul cAreia trei imparati - Galba, Otto si Vitelius ~ n-au avut decdt domnii efemere ‘Acum ineepe armata sé-si impund pe tron preferafii. Legiunile de 1a Dunare si din Orient Iau aclamat ea impirat pe generalul Vespasian (69-79), care conducea pe atunci cperafiunile impotriva revoltajilor iudei. Alegerea s-a dovedit fericits, Vespasian restabilind ordinea si ‘umpland din nou vistieria statului. Fiul si succesorul su, Titus, n-a * fn vestamentul sb, Octavian amintestee8 a nchis de tei or templul ui anus, ceea ce insemna instaurarea pci generale in imperi. CE TUDOR, fmparati romani, p. 30. " HARRINGTON, Inroduction p. 578 "TUDOR, imparat romani, p. 102-103. Iosif FLAVIU, Anohii, XVII i, Imperiul roman in epoca Nowlui Testament 2 domnit decat doi ani (79-81)"°, Lui i-a urmat fratele stu Domitian (81-96), care a dezlanjuit din nou persecutia impotriva crestinilor. Dupa asasinarea lui Domitian, senatul a desemnat ca succesor la tron pe batrénul jurist Nerva (96-98), ciruia i-a urmat fiul siu adoptiv Traian (98-117). Domnia lui Traian va deschide o epoca de reinnoire pentru Imperiul Roman. 2. Situatia administrativa si social La moartea lui Octavian August, Imperiul Roman cuprindea, in afard de Italia, Spania, Galia, o mare parte din Germania, Balcanii, Asia Mica, Siria i Palestina, Egiptul si Africa de Nord. Mediterana devenise 0 ,mare romani, clici, int-adevar autoritatea imperiului se jntindea de jur-imprejurul ei. in primul veac al erei crestine, legiunile romane vor face ca frontierele si fie impinse inc& si mai departe. in acest vast Imperiu, diferitele popoare isi pastrau caracteristicile i tradifiile proprii. Totusi, numeroasele contacte economice, culturale si religioase tindeau s& steargi diferentele, In forage, limba cea mai raspandita era greaca vulgard, acel dialect ‘comun (Koine); limbile vechi se mengineau insé, mai ales in zonele rurale. Imperiul era impart in provincii. Cele mai vechi erau demumite provineii senatoriale, fiind guvemate de cdte un proconsul desemnat de senat; celelalte erau provineli imperiale, fiind conduse de un legat, desemnat de catre imparat''. Incepdnd cu anul 6 4.H. si Tara Sffinta a fost integrata in sistemul administrativ imperial, conducerea ei fiind incredinjata unui procurator. Acesta era subordonat legatului imperial al Siri. (© vast& refea de drumuri lega intre ele provinciile romane. Propovaduitorii crestini vor parcurge aceste drumuri, profitind astfel de facilititile pe care le oferea unitatea politic& si administrative a lumii greco-romane. © caracteristica importantd a acelei vremi era numérul enorm de selavi, Numarul lor era aproape tot atét de mare ca si acela al cetitenilor liberi. Cei mai mulfi ajungeau in aceasta: conditie prin ° Probabil a fost ucis de fratele sau Domifin, Cf. BARRETT, New Testament Background, p. 18. NTRICOT, Le miliew,p. 13, 2 Introducere in Studiul Nowlui Testament nastere; altii, din cauza saraciei'’, iar alfii erau prizonieri de razboi. in principiu, si de multe ori si de fapt, sclavul era tratat ca: un luca oarecare. Intre animale si sclavi diferenta de regim era minima; ea depindea in intregime de bunul plac al stapanului, puteau fi eliberati de st&panii lor sau de stat si in acest caz intrau in randul libertilor'’. Sclavul eliberat (libertul) nu beneficia de totalitatea drepturilor politice si civile. El avea o serie de indatoriri fafa de fostul lui stapan care-i devenea acum patronus'*. ‘Nu tofi locuitorii Imperiului aveau si cetdjenia romana. Acesta conferea o serie de privilegii, intre care era scutirea de pedepse corporale si, in caz de condamnare la moarte, aplicarea unei ,,bona mors", cetéjenii romani neputind fi condamnati la ristignire. Ei aveau, de asemenea, dreptul de a face apel la tribunalul Cezarului. Cetijenia romana era ereditari; de asemenea, ea putea fi acordati ca recompensi, dar putea gi si fie cumparata (cf. Fapte 22, 25-28)'*, 3. Situatia culturala (principalele curente filosofice) in lumea greco-romand, metafizica lui Platon si cea a ‘au avut un prea mare ecou. Ceea ce fi interesa cu adevarat pe oameni rau mai ales problemele care priveau viaja de zi cu 2i $i obfinerea fericirii. Tendinjele care predominau erau cele epicureice si stoice'®, Epicureismul. Inifiatorul acestui sistem, Epicur din Samos (342 ~270 i.H.), a facut din plicere idealul viefi; ins& trebuie sa infelegem bine ce injelegea el prin aceasta. El nu se referea la pliceri efemere, la senzafii trecatoare, ci la 0 plicere care dureaz intreaga viatS. Epicur avea in vedere placerea rezultata, in principal, din pacea interioara, Singura placere durabila se afla, dupa el, in sinitatea trupeasca gi linigtea sufleteascd, de unde necesitatea moderatiei sia stipanirii de sine'’, Pentru atingerea fericirii omul trebuie sd cunoasci realitatea gi sé se convingl de patru adevaruri fundamentale: (1) c& zeii nu trebuie "* Cei mai multi din aceasta categorie erau debitoriinsolvabili vanduti pentru ali se pli datorile, |ARRINGTON, Introduction, p. $79, “SN. GUDEA, Clasele si categorie sociale, in Enciclopedia cvlizatieh,p. 19. |S HARRINGTON, Introduction, p. 579 " Ibidem, p. $80. " DRIMBA, Istaria eulturi,p. 660. Imperiul roman in epoca Noului Testament 23 sii inspire team; (2) c& nu trebuie si-i fie fried de moarte; (3) ci este usor si-fi procuri binele; (4) ca este usor s8 suporti durerea’*, Pentru Epicur stiinfa si filosofia au rostul de a ajuta la atingerea fericirii omului. De aceea la epicurei filosofia mu mai cauta si clarifice rostul Jumii gi al omului, ci formeaz un fundament al artei de a trai'”. Pe adeptii sti fi sfituia s4 nu se amestece in politica. Epicur admitea existenfa zeilor, dar, in viziunea sa, acestia traiau departe de lume, fir a fi preocupati de bunul ei mers”. Asadar, consecinja practic a adoptirii filosofiei lui era ateismul, deoarece un zeu inaccesibil este ca ji inexistent. Marea masi a poporului a indragit aceastt filosofie deoarece nu ficea apel la prea multe nofiuni abstracte si oferea ca finta a vietii placerea. Nu intalnim in epicureism notiunea de pacat, de judecata finald sau de vieji dup& moarte. De aceea nu trebuie si ne mire atitudinea atenienilor fay de Sf. Pavel, atunci cand le-a vorbit despre Tus expe fviee Pape 17, 18-32), intre adeptii epicureismului s-au numérat Lucrejiu, Cicero, Virgiliu si Horatiu. Influenfa curentului se va prelungi pang in secolul al I-lea dH. Stoicismul, ‘ondat de Zenon din Cittium (336-264 i.HL), cerea adeptilor 0 perfec: integritate morala si, in consecinté, stipanire de sine si 0 veritabila ascez’. Aceste precepte fi atrigeau pe cei care ‘voiau si reactioneze contra imoralitéjii care domnea atét in viata publica, cat si in cea privat Stoicii credeau c& divinitatea este 0 realitate material& care exist din vesnicie; ea a existat dintotdeauna sub forma focului primordial si cesta raméne sufletul universului, care a derivat din el. Dumnezen sau Logosul este principiul activ care cuprinde in el insusi formele tuturor lucrurilor. Sufletul omenesc este o parte din acest foc divin. El coboari in om in momentul erearii lui, Nemurirea personalé nu este posibila deoarece toate sufletele trebuie si se intoarcd in focul primordial atunci cfind 0 conflagrajie generala va distruge universul Acesta, de altfel, va renaste pentra a parcurge un nou ciclu care se va ‘ncheia in acelasi fel; procesul acesta nu are sfarsit.”” ° tbidem, p. 659 '° BALCA, lstoria flezofie,p. 266. ® HARRINGTON, huroduction,p. 580 * Poidem, p. SB 4 Introducere in Studiul Noului Testament un loe si un rost in ordinea naturals $i trebuie si caute si {acd acele lucruri care sunt utile pentru pozijia lui. Imparjirea oamenilor prin diverse organisme politice, deseori antagonice, este un rau. Tofi oamenii sunt egali si ebuie tratati cu bunavointa. Stoicii_ nu vorbesc de necesitatea iubirii aproapelui, cide necesitatea slujirii lui. Slujirea celor din jur este semnul unei vieji normale. Slujirea nu trebuie impreunata cu iubirea, pentru cd aceasta ar putea provoca suferin( Toti camenii au puterea de a gandi corect. Dar cei mai multi crese si trfiese intr-un mediu care-i imbibi cu intuifii nerafionale. Pentru acestia, géndirea corecti este numai o putere latent’, ce nu poate fi trezitd si cultivaté decat prin exercitii filosofice.”” ‘Stoicismul nu cunoaste positilitatea unei relatii personale cu divinitatea, care de altfel, neavand caracter personal, nu se poate implica in problemele oamenilor. In epoca Noului Testament, invataturile stoicilor formau fundamentul a ceea ce am putea numi ,,filosofia populara“. Aceasta era propagata de oratori, ei ingigi stoici, care se bucurau de aprecierea maselor, Ei foloseau diatriba, metoda oratoric& care se baza pe dialog; oratorul adresa intrebiiri la care el insusi didea rispuns gi isi sublini ideile prin exclamafii si apostroftiri directe”’, Un exemplu de diatriba ne ofera Sf. Pavel in Epistola cétre Romani 3, 1-9. Acesti invafatori populari nu erau panteisti, ca primii stoici; ei credeau intr-un Dumnezeu universal, suflet si rajiuae a lumii, parinte al zeilor gi al oamenilor. Ei invajau cd singurul Iucru important in via este atingerea virtujii, Doar aceasta poate aduce fericirea, Atingerea acesieia presupune asceza si stipdnire de sine, Astfel acest sistem filosofic a ajuns sa imbrace aspectul unei religii Prin raspéndirea acestor invataturi, stoicii au contribuit intr-o oarceare misuri la pregatirea oamenilor pentru primirea crestinismului, 4, Religia traditionala; sincretismul religios Samanta Evangheliei nu a fost aruncat& intr-un pamant nelucrat. Lumea anticd, cu rare exceptii, era adine patrunsi de se religios. Numeroase culte, de origini si naturi diferite, erau inridicinate in viaja si obiceiurile celor cdrora li se adresau misionarii ® BALCA, storia filasoie, p. 243. ® TRICOT, Le milieu, p.17 Imperiul roman in epoca Noului Testament 25 crestini pentru a le descoperi pe lisus Hristos. Pe buna dreptate se poate vorbi de o cucerire a lumii antice de catre crestinism; aceast cucerire, ins, nu a fost usoard. Crestinismul a avut de infruntat toate religiile cu care a venit in contact, si nu trebuie uitat c& acestea ficeau parte din patrimoniul nafional al popoarelor care locuiau in vastul spatiu geografic al Imperiului Roman. Initial religia romana era mai consistent decat cea greaci, pentru ea zeii latinilor nu aveau deloc caracter uman. Ei erau fortele care guvemnau lucrurile din [umea materiala, iar progresul material nu putea fi objinut fara concursul lor. Numarul lor era imens din moment ce fiecare persoand, fiecare lueru si fiecare fenomen natural era vazut ‘ea find sub controlul unui anumit zeu. Detasarea zeilor de naturi si cristalizarea unor personalitati divine distincte s-au desfagurat lent. Prin contactul cu reli popoarelor cucerite, romanii si-au imbogatit mitologia. Unii eruditi Jatini au incercat sé grupeze informatiile despre zeii romani, stabilind totodat& o ierarhie a lor. Din mulfimea de zei eunoscuti in Roma antic, putini au beneficiat de un caracter oficial si de recunoastere publica. Desi varietatea si numarul zeilor romani nu se regiseste in nici o alta religie, in ansamblu religia romana era foarte simpl& din punct de vedere doctrinar™. data cu extinderea granijelor statului roman spre Résirit, cultura greaca a exercitat 0 influent& considerabila asupra celei romane. Chiar si religia romana va suferi mutatii importante. Sub influenja panteonului grecese romanii isi redefinese religia. Zeii romani sunt identificati cu cei greci. Astfel Jupiter, zeul cerului, a fost identificat eu Zeus; Juno, sofia tui, cu Hera; Neptun, stipanul marilor, cu Poseidon; Pluto, zeul lumii subpamantene, cu Hades ete. in secolul I £H., prin cucerirea Asiei Mici si a Orientului Apropiat, romanii vin in contact cu o eivilizatie care purta amprenta marilor mutajii ce au urmat epocii lui Alexandru cel Mare. Noile populatii intrate in spatiul roman igi ofera cu generozitate mostenirea culturala si religioasa cuceritorilor. Pe de alti parte, credinja in jena unui mare numar de zei si convingerea c& nu toji erau 0 astfel de sistematizare a Incercat M. Terentius Varro in Antiquitates rerum fumanarum et divinarum, Din nefericire, aceasta lucrare s-2 pierdut. Parti din ea, precum gi 0 prezentare sintetica, ne oferd Fer. Augustin in luerarea sa De civitare Dei. 3, SANIE, Religia, in Enciclopedia civilzayel, p. 655-656 26 Introducere in Studiul Noului Testament cunoscufi (vezi si Fapte 17, 23) inlesneau adoptarea unor noi zeitii, Astfel incetul cu incetul aria de rispandire a cultelor diferitelor zeitaji orientale se extinde, ajungénd in capitala imperiului si chiar mai departe. Cauzele acestui proces sunt numeroase: preponderenta economicd a Orientului in cadrul Imperiului; dezvoltarea relatiilor comerciale; prezenfa militarilor recrutati din Orient pe frontierele de la Rin si Dunare; stafionarea legiunilor si a trupelor auxiliare in Orient; stabilirea multor orientali la Roma $i in alte provincii ale imperiului ete. Cultele orientale réspundeau unor aspirafii religioase pe care religia tradijionali nu le satisficea; ele impuneau 0 devotiune Personala si nu una civied; promiteau, pe lng’ protectie in lumea aceasta, perspectiva unei vieti mai bune intr-o lume dincolo de moarte. Contactul indelungat cu noile culte venite din Orient a marcat profund religia traditionala greco-romand, generind cea ce numim sincretismul religios, fenomen ce caracteriza in ansamblu lumea antica la inceputurile crestinismului. Aceasti apropiere intre diferite religii a avut si un efect pozitiv, oamenii devenind mai deschisi adoptirii unor idei noi. Acest fapt a favorizat raspindirea credinfei monoteiste iudaice (astfel incdt la inceputurile Crestinismului numarul ,,tematorilor de Dumnezeu gi al prozelitilor era considerabil) si, mai tarziu a celei crestine. Astfel si sincretismul religios greco-toman igi giseste locul in acea de Dumnezeu voita praeparatio evangelica, adica in pregtirea omenitii pentru primirea Evangheliei. 5, Relig de mistere Sunt numite mistere (sau misterii) riturile cu caracter sacru care pretindeau ci oferi o inifiere in tainele religioase si divine. Raspandirea extraordinara de care se bucurd aceste rituri in lumea pagina a epocii de la inceputurile Crestinismului se explica prin neputinfa politeismului traditional de a astimpara setea religioasd a sufletului omenese, Din ce in ce mai mult, practicarea vechilor culte oficiale nu insemna altceva — chiar si pentru oamenii simpli, nu numai pentru. intelectuali ~ decdt indeplinirea mecanicl a unor indatorii ‘cetajenesti si politice. Oamenii simfeau ins c& dupa altceva inseteari adancul fiinfei lor. Nu e de mirare, deci, c& tocmai cei cu cele mai Imperiul roman in epoca Noului Testament 2 autentice inclinat joase si-au parasit religia strabund, cautind zei noi sau rituri religioase noi, Religiile sau cultele de mistere, care practicau initierea mistica, pareau sa corespunda mai bine aspiratiilor acestor oameni. Astfel de religii au existat atét in lumea orientala, cit mediul elenistic. La inceputurile erei crestine, cultele grecesti al Demetrei si al lui Dionisos, cultul frigian al Cibelei, cultele feniciene ale Zeitei siriene si al lui Adonis, cultele egiptene al lui Isis gi al lui Serapis si altele, atat grecesti cat si orientale, igi avea fiecare propriile sale ,mistere*. Acestea pretindeau c& impartigesc initiatilor lor, prin anumite rituri sacre (al ciror secret era pastrat cu stragnicie), 0 legatura directa (nemijlocita) cu divinitatea. Aceasti legaturd directa cu divinitatea era socotita mai stransd sau mai indepartata dupa gradul de initiere al fiecdrui initiat (numit mistos, de la cuvantul grecesc }vottipiov = taind, mister). Misterele elenice cele mai vechi si mai populare erau cele ale lui Dionisos”*. Ele erau practicate cam peste tot in lumea greco-romani. Desi Dionisos nu mai era decét o figura simbolica, in ,misterele" sale subzista ceva din spiritul si din riturile care, la origine, atrésesera si captivasera masele. Misterele dionisiace implicau posturi, purificari, cintece silbatice, dansuri frenetice si mese sacre. Inijiatul, cuprins de un fel de extaz sau delir religios, se simfea eliberat de tot ceea ce ar fi putut fi 0 piedicd in manifestarea prin el a ,lucrarii divine“. Dionisos era, dupa cum se stie, zeul vinului. Frenezia ,,divina a inifiailor isi avea sursa, in bund misura, in excesele bahice. Printre devotafii lui Dionisos se giseau mai ales femei. Dupd o pregatire prin post si anumite rituri de purificare, ele participau Ia ceremonii care durau toati noaptea gi in cursul c&rora aveau loc copioase libaiuni. Rezulta o stare de frenezie ,divina™, de extaz, in care se consuma, chipurile, unirea misticd cu zeul, ca un fel de pregustare a fericirii vegnice.” ‘Cum a fost si firesc, cu vremea, aceste rituri au degenerat atat de lamentabil inet au ajuns si scandalizeze cea mai elementard constiinj& moral, devenind un pericol pentru ecbilibrul sufletesc al societitii. In anul 186 iH. senatul roman s-a vazut nevoit si ia atitudine, pe cale de lege, impotriva scandaloaselor practici pseudo- ® HARRINGTON, Introduction, p. $83, * TRICOT, Le milieu, p. 24. 28 Introducere in Studiul Noului Testament religioase ale ,inifitilor* in misterele lui Dionisos, care se dedau la acte de adevarata salbaticie. Misterele de la Eleusis se dezvoltasera in jurul mitului zeitei pamantului, Demetra, Fiica ei, Persefona, fusese dusi de Hades in infern. Gratie interventiei altor zei, ea a fost redata mamei sale, cu conditia ca vreme de patru luni in fiecare an s& se reintoarca in infer. Misterele celebrate la Eleusis, in Grecia, reactualizau doliul Demetrei si apoi fericita reintoarcere a Persefonei, printr-un simbolism care evoca trezirea naturii in anotimpul primaverii, Cultul Demettei se pare cA nu avea alt scop la origine decat objinerea de recolte bogate. Mai ‘arziu, in siclul anual al anotimpurilor a fost privit ca un simbol al vietii si al morfi, iar participarea la misterele de la Eleusis era socotita 8 asigurao viata noua intr-o alta lume.”* La Roma se regiseau, de asemenea, misterele egiptene ale lui Osiris. La aceste mistere se celebra mitul lui Isis, care cilatoreste i lumea subierand in cdutarea corpului dezmembrat al sofului ei, Ositis, devenit zeu al infemului. Prin participarea la acest cult se credea ci inijiatul retrdieste suferintele si calatoria epuizanti a lui Osiris, unindu-se astfel cu zeul mortilor. Se pretindea ca, printr-o astfel de initiere, omul era izbavit de orice teama in fala mori, impartisind speranja redobandirii viet in lumea de dincolo.” Dintte cultele orientale care au invadat Roma si intreg Imperiul trebuie amintit in primul rand cel al renumitei zeife frigiene Cibela mama zeilor cum i se spunea, cdreia i-a fost dedicat un templu pe colina Palatin ined din anul 191 iH. Cibela era o zeité a naturi. inchinatori ei ii aduceau omagii prin practici rituale de o patimasa cruzime, impinse pind la vatémarea propriei lor integritaji corporale, prin automutilari, Sarbatoarea de capetenie a Cibelei cddea primiivara. Ea se desfisura in zgomotul unor manifestiri ce vadeau o iesire din normalitatea psihici. Acompaniati de muzica stridenti a unor strumente si scotdnd strigite sAlbatice, care voiau sA fie aclamafii, inchinatorii Cibelei se flagelau pana la singe sau igi fliceau rani pe trup cu obiecte tdioase; unii se ardtau cupringi de o atare inflicérare pseudo-religioas’, inedt se castrau cu o arta atét de meticulos studiata, de pared ar fi fost turbati (expresia e a unui contemporan). 2% HARRINGTON, /nroduetion, 583, ” Ibidem. Imperiul roman in epoca Noului Testament 29 ‘Trebuie si menfionm, de asemenea, cultul zeului frigian Atis La origine, acesta era socotit ul naturii care renaste* (al primaveri, al incolfiri, al dezmorjirii). Moartea si invierea lui simboliea erau celebrate in fiecare primavard, Mai térziu, cultul lui Atis a fost combinat. cu ritul sacral numit taurobolism* (ritualul jertiri taurului)"’, Mistos-ul_ era coborat in subsolul templului, unde, dezbricat, astepta inificrea. De deasupra se scurgea peste trupul itiatului singele taurului jertfit in templu cu acest prilej, Preofii lui tis il asigurau pe ,.inifiat* c in felul acesta i se spald picatele si se uneste cu divinitatea. La ospejele sacre ale zeului, méncarile si bauturile erau servite dintr-ur tamburin si un fimbal, instrumente muzicale preferate (si socotite ,sfinte“) de acest zeu. Dintre cultele orientale, cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o cultul lui Mithra (Mithras)."' La obarsie, Mithra fusese un zeu persan. ‘A ajuns in spatiul latin prin soldatii romani care luaserd parte la grelele campanii din Rasdrit. Mithra a fost si a rimas mai presus de orice 0 zeitate cazond, un zeu al soldajilor. Femeilor le era interzish participarea la cultul acestui zeu, | Mithra era celebrat in temple miniaturale, de campanie care erau improvizate uneori si in corturi. Cultul sau avea sapte grade de inifiere. Inifiaii se intruneau in jurul altarului modest si acolo, in conditii sobre, isi celebrau ospetele lor rituale si ceremonialul sacru de inijiere progresiva Cultul lui Mithra pretindea adeptilor sai o finuta corecta, 0 conduita morala severa. Initiatul era obligat sa traiascé dup modelul eului, adicd singur, in castitete si sfinfenie. Zeul Mithra se afla la Ca gi el, adepfii sai erau obligati si ducd lupta neobosita impotriva fortelor intunericului. Li se spenea ca, daca f’iceau astfel, sufletele lor, dupa o judecata si o peregrinare prin lumea planetelor, aveau s& intre in odihna vesnica. La sfirsitul lumii, dupa 0 judecaté finald, si trupurile lor aveau si se impértageascd de fericirea eterna, Simbolul mithraismului era soarele. Rasaritul Iui era salutat zilnic, cu o manifestare religioasa ™ Cf, Gr, MARCU, Mediul de apariie al cartilor Noului Testament, p. 265. » ADOYPIAHE, Zozopca, p. 199. 30 Introducere in Studiul Noului Testament Favorizat de unii imparaji™?, cultul lui Mithra a cunoscut 0 rispandire deosebita in primele secole ale erei crestine ajungéind spre sfirsitul secolului TV s& aiba mai multi adepji decat toate celelalte religii din Imperiu. Mai amintim aici, din multimea cultelor orientale de mistere, cultul siriac al lui Baal si Atargatis, si cultul lui Hermes Trismegistos {adic& Hermes cel de trei ori mare)? care, de asemenea, exprima nelinistea religioasi a paginilor si neodihnita lor alergare dupa mantuire Un caracter deosebit il aveau misterele bazate pe traditia si doctrina pitagoreice. Este vorba de cea ce s-ar putea numi ,.misterele filosofice*, in cadrul cdrora riturile nu aveau altt valoare decat aceea de simboluri doctrinare; odati ce le-a injeles semnificatia, initiatul are garanfia unei nemuriri fericite. In timp ce mistica platonicd se rezuma Ia idei si nu recurgea la riturireligioase, pitagoreismul se exprima prin imagini cu valoare simbolicd. in mare, doctrinele pitagoreice aveau ca obiect originea sufletului omenese si unirea sa trecdtoare cu trupul stipénit de patimi. Intinat datorita acestei uniri, sufletul avea nevoie de urificare, pentru a se putea apoi intoarce in sfera cereasca si la fericirea vederii eteme a divinitaqii. O bazilica subterand descoperita la Roma in 1917 este impodobiti cu simboluri care arata etapele purificdrit sufletului i ale ascensiunii sale spre cer."* Secretul acestor initieri a fost destul de bine pastrat si nu cunoastem prea multe amanunte, Totusi, apare clar accentul pus pe unele rituri care trebuiau pazite cu cea mai mare scupulozitate. Mintuirea era objinuta — conform acestor credinje ~ prin mijlocirea unei ceremonii de inijiere; prin urmare, in general, aceste culte nu aveau o influenf& real asupra conduitei morale si, cu unele exceptii, ‘nu chemau la 0 schimbare a viefii. Din acest ultim punct de vedere, influenja stoicismului a fost mult mai eficienta. Dac in domeniul ‘moral misterele nu ficeau aliceva decdt s8 creeze o exaltare trecatoare si adeseori morbida, ele exercitau ins’ o influent continua si profunda asupra sentimentului religios al maselor, dezvoltind unele credinte gi De remarcat doi impirai, Nero si Comod, chiar au fost iifat n misteele lui Mithra. Aljiimptrafi, precum Diocleian, Galeriu si Licini, lau proclamat pe Mithra protector al stafului. Cf, ATOYPIAHE, forapic, p. 199 © Cu privire acesta din umm’, a se vedea monumentala monografie a lui A. J FESTUGIERE, La révélation d'Hermés Trismégist, vol. FIV, Paris, 1950-1958. STRICOT, Le mille, 24-25. Imperiul roman in epoca Noului Testament 31 hranind uncle aspiratii. Ca aspecte pozitive ale cultelor de mistere, trebuie totusi refinute credinja in nemurire, recurgerea la unii zei smantuitori", trezirea unei dorinje de unire personala cu divinitatea etc. Toate acestea rispundeau unor necesita sufletul omului antic de mai aute care o ofereau cultele traditionale. adane resimgite de 4 trdire religioasa decét aceea pe Cultul imparatului Credinfa in divinitatea regilor s-a rispéndit in Orient cu multe veacuri inainte de nasterea Mantuitorului. Alexandru cel Mare (357-323 1H.) a fost privit de catre supusii sai din Asia gi Egipt ca un zeu coborat pe plimant, Urmagii si, Scleucizii, in Siria, si Ptolemeii, in Egipt, si-au atribuit titluri divine si au pretins s& fie adorati ca zei de catre supusi Supranumele de Soter (Mantuitor) si Euergetes (Binefacator) le erau acordate in mod curent. Antioh al IV-lea (175-163 1.H.), eunoscut in istoria biblicd prin persecutia pe care a declangat-o impotriva iudeilor {n anul 168 1.H., purta supranumele Epifanes (0 prescurtare a expresiei wtheos epifanes", care inseamna ,dumnezeu ardtat"). Odata cu dominafia romana s-a introdus in lumea elenisticd un cult nou: cel al zeije? Roma sau al geniului acestui oras. Era 0 creatie artificial, cu caracter politic, si nu produsul spontan al sentimentului religios popular. Cum zeija Roma nu era decat o abstracjie, curind cultului_acesteia i-a fost asociaté 0 .divinitate* concrett: imparatul roman. indata dupa victoria de la Farsala (48 1.H.), Tuliu Cezar a fost cinstit ca zeu: in cinstea lui s-a ridicat un templu gi s-au organizat jocuri publice’’. Dupi moartea sa (44 i,H.), prin decizia Senatului, a fost agezat intre zeii protectori ai statului. Cand Octavian Augusta instaurat pacea in Imperiu, provinciile orientale au fost primele care s-au grabit sa cinsteasc& virtujile acestui nou Alexandru, numindu-1 >fiul zeilor*, ,mantuitor" si ,dumnezeu'. Curand au zidit in cinstea lui temple. Aceste omagii corespundeau unui sentiment real de gratitudine, De altfel, conveneau si beneficiarului lor, care vedea in ideea imparatului-zeu un mijloc sigur de asigurare a unititii vastului imperiu roman. De aceea August a incurajat aceasta tending’ in TUDOR, Cezar, p. 89-81 32 Introducere in Studiul Noului Testament provinciile orientale, cerand asocierea cultului siu cu cel al zeitei Roma, in capitala, insd, nici un templu nu a fost dedicat imparatului in timpul viefii sale’: August nu avea incredere in cetatenii Romei si se temea de criticile lor. Dup& moartea sa (14 d.H.), senatul Iva ridicat oficial in randurile zeilor si un colegiu de preoji a fost instituit la Roma pentru nou! cult, Toti urmasii lui Augustus au favorizat religia imperiald. Unii, precum Caligula”, Nero si Domitian, nu au ezitat si se zeifice ei ingigi {ned fiind in viata. Temple dedicate imparatului (Augustewm-uri) s-au ridicat in tot cuprinsul imperiului. in Asia Mica cultul imperial a luat o asemenea amploare incét cetijile se intreceau in a-si dovedi atasamentul pentru impirat prin zidirea de temple dedicate acestuia. Sarbitori, jertfe si jocuri publice erau organizate periodic de catre municipalitati in cinstea imparatului.”* Astfel destul de repede cultul imperial a dobindit intaietate absolut in religia oficiald si si-a pastrat acest loc pana la Constant cel Mare (306-337). impdratul era adorat pretutindeni ca ,,dumnezeu ca mantuitor* sau ca domn”. Sfantul Apostol Pavel si ccilal misionari crestini care au predicat de-a lungul Imperiului invatau c& Dumnezeu, Mantuitor si Domn este Tisus Hristos. in toate orasele Asiei Mici, Macedoniei si Greciei, in care au vestit Evanghelia, religia imperiala avea temple, preofi si numerosi adepfi. Confictul dintre cele doua religii era inevitabil. Autoritajile romane nu puteau accepta ca religia oficiali si fie ameninfata; crestinii nu puteau recunoaste divinitatea imparatului si au trebuit de multe ori si plateasca cu singe pentru aceasta atitudine. Cartea Apocalipsei se face ecoul acestei confruntiri dramatice intre lumea pagana si crestinii din Asia Micd de Ja sfarsitul secolului Td.H. > SUBTONIUS, Doisprezece cecari, I, $2, p. 82 ata ce relateaza losif Flaviu despre Caligula: sfiditor cu norocoasa lui soar: a ceruts8 fie socotitzeu, fiind numit ea atare, si sia lipst patria de barbati ei cei mai de vaza, extinzndu-si nelegiirea pan in ludeea El La trimis la lerusalim, in fruntea unei osti, pe Petronius, ca s& introduc’ in Templu statui de-ale sale, dindu-i ordinul ca, daca iudeii nu se vor supune, si ucida pe cei ce se impotrivese, restul intregului popor urmand sia caleatirgului de selavis* (Razboiu! iudaic, Ml, x, 1; trad. G. Wolf si 1. Aesan), Doar interventia personala a regelui Agripa I si amenintares unei rezistenfe masive a iudeilor au cut ‘ca acest plan dement sa nu fie pus in aplicare TRICOT, Le miliew, .29. ‘ezar Caius a fost nespus de IL Tudaismul Anii 65-63 1-H, marcheaz un punct de cotitura in istoria poporului iudeu: este perioada in care puterea romana se instaleazA in Siria si Palestina. De asemenea, pentru poporul ales acum incepe ultima perioada a existenfei sale in spafiul Tri Sfinte. Pentru a raspunde ameninfarii pe care Mithridates, regele Pontului (112-53 i.H.), si ginerele siu Tigranes, regele Armeniei (94- 56 i.H.), 0 reprezentau pentru partie orientale ale imperiului, Pompei a debarcat in fruntea unei numeroase armate in Asia Mica'. invins, Mithridates s-2 refugiat in Crimeea, unde si-a gasit sfargitul?, Ginerele stu, Tigranes, s-a vazut nevoit si se supund in fala fortei invingatorului. Atunci Pompei s-a indreptat spre Siria pe care a ‘ocupat-o, fiicdnd din fostul imperiu al Seleucizilor o provincie romana (41H). Pe cnd se afla in Damasc, iudeli i-au cerut s& arbitreze in disputa dintre Hircan al Il-lea, pe care-I sprijineau fariseii, si Aristobul, sprijinit de saduchei. Fiind angajat intr-o expeditie ‘impotriva nabeteenilor, Pompei amana interventia, chiar daca personal era de partea lui Hircan’, Aristobul insi nu cedeaz gi incearcé si reziste. Atunci Pompei intervine si Aristobul ajunge_prizonier. Susfinatorii Iu. Aristobul se refugiaz in Ierusalim si apoi in incinta templului*, Dupa un asediu de trei luni, Pompei cucereste lerusalimul TRICOT, Le mew, p. 85. 2 Andrei BODOR, Mithridates V1 Eupator, in Enciclopedia evap, p. S06-507 IDEM, Tigranes, in Enciclopedia chilizael,p. 766 Cf. losif FLAVIU, Amichit, XIV i, 3, SIbidem, XIV, iv. | 34 Introducere in Studiul Noului Testament i intra in Sfiinta Sfintelor®, Aceste evenimente aveau loc in anul 63 H. Pompei I-a instalat pe Hircan ca etnarh gi arhiereu’, El avea in ‘administrare Iudeea si Galileea. Conditile de pace pe care i le-a impus Pompei erau deosebit de grele pentru iudei. Hirean se obliga si plitcasca tribut Romei, cetafile elenistice din Transiordania au fost declarate autonome si integrate in provincia romana a Sirie, iar oragul ‘Samaria a primit statutul de cetate inéependenta®, intreaga provincie era pusti sub autoritatea legatului Siriei. Astfel marea majoritate a iudeilor au devenit supusi ai Imperiului roman, Doar comunitaile iudaice din Babilonia si Iran ramaneau in afara autoritafii Romei. 1. Dinastia irodiand a, Irod Idumeul (cel Mare) (37-4 £1.) Domnia lui Irod poate fi caracterizata ca o perioada de consolidare a ‘stipanirii romane asupra Tarii Sfinte. Nascut in anul 73 7.H. Irod gi-a Petrecut copilaria si adolescenja la curtea lui Joan Hircan al I-lea, unde tatil su, Antipater, era ministru. in anul 47 iH. ajunge guvernator al Galileii. Aici s-a remarcat prin energia cu care a luptat impotriva grupurilor de talhari care actionau in regiune'®, Guvernatorul roman al Siriei a fost at&t de impresionat de ‘calititile de conductor ale téndrului Irod ineat I-a numit prefect al provinci Coele-Siria'', In timpul rézboiului civil, Irod a luat pe rand partea lui Cezar, Pompei si Antoniu. Atunci cand parfii au invadat Siria si Palestina si l-au pus pe hasmoneanul Antigonus pe tronul Tudeii (40- 37 i.H.), senatul roman, ascultind sfatul lui Antoniu si Octavian, i-a dat lui Irod titlul de ,.rex amicus et socius populi romani“ (rege prieten. “IDEM, Rézboial iudaic, I, vii 1 si urm, Cuceritea lerusalimului de catre Pompei geste mentionata gi de STRABON (Geograjia, XVI, i, 0). "IDEM, Antichitay, XIV, iv 4, SIDEM, Antichit, XIV, iv, 4; Rézboiulfdaic, I, vi, 8 * Penuru cronologia domniet lui irod vezi: SCHORER, History I p. 286-294. "" Iosif FLAVIU, Antchitji, XIV, xv, 45; Rzbotul udaic, x, 5. "IDEM, Rézboiul ludaic, lx, 5-8, Judaismuul in epoca Noului Testament 35 si aliat al poporului roman)"*. A fost nevoie ins& de trei ani de lupte ca titlul sau sa devind realitate'®, Timpul domniei tui Irod poate fi imparjit in trei perioade"* Prima, cuprinsa intre anii 37-25 LHL, este dominata de lupta pentru consolidarea autoritatii sale, A doua, 25-13 i.H., este era prosperitii Acum relafile prietenesti cu Roma ating apogeul. A treia perioada, care se incheie cu moartea sa (4 i.H.), este caracterizati de crimele sivarsite impotriva membrilor propriei famili Pana in anul 31 i.H., in ciuda bundvoinfei lui Antoniu, pozitia lui Irod a fost precar& datoritd intereselor Cleopatrei, care voia si vada Tudeea din nou in regatul Ptolemeic. Ea a reusit s& obfind de la Antoniu anexarea cdmpiei de pe coasta Mediteranei si bogata regiune a lerihonului'’, iar Irod a fost obligat sa se facd garantul tributului pe care nabateenii'® trebuiau si-l plateasca Cleopatrei"”, Sireata regina a sit astfel mijlocul de a semana saménja discordiei intre vecinii ei de Ja risirit. Totusi situafia avea si se intoared in avantajul lui Irod Cand, in anul 32 .H., a izbucnit razboiul intre Antoniu si Octavian, Irod era gata s& intervina de partea lui Antoniu. Dar Cleopatra I-a ‘trimis intr-o campanie militar’ impotriva nabateenilor'®. Octavian a iegit invingdtor in batilia de la Actium (31 i.H.), iar Antonin si Cleopatra s-au sinucis. Astfel, fara voia lui, Irod a evitat un dezastru, {ndatd dupa aflarea rezultatului batilici, el s-a grabit si se infajigeze in fata invingitorului si Octavian I-a confirmat ca rege al iudeilor (30 iH)". La scurt timp dupa aceea, I-a intémpinat pe Octavian la Prolemais cu mare fast si a pus la dispozitia acestuia toate resursele posibile pentru sprijinirea campaniei impotriva Egiptului. Efortul a fost considerabil si Octavian I-a rdsplatit pe Irod addugind regatului su teritoriile care fi fusesera rapite de Cleopatra si, in afara acestora, ® SCHORER, Mision, p. 316. © BARKER, The New Testament, p. 52. TRICOT, Le milieu, p. 86, "Cf, SCHORER, History, I, p. 296. " Regiunea Terihonului era cea mai fertilé si mai produ nod, Fapal este sublniat de STRABON (Geogr, XVL ELAVIU (Razbotul indaic, IV, viii, 3). parte a regarului Iii la nord de Damase, pind la hotarcle Egiptului. Capitala ‘egatului nabatean era Petra, CE, MOMMSEN, Istaria romand, IV, p. 232. "HARRINGTON, /nroduction, p, 585. Iosif FLAVIU, Amtichitay, XV, v, 1: Réboiulindaic xix, 13. "IDEM, Amtichtay, XV, vi, 5-7; Rasbolultudaie, I, x 1-3, 36 Introducere in Studiul Noului Testament dara, Hippos si Samaria”. Irod a intervenit si in teritoriile de la granita sa de nord-est, in interesul Romei, si Augustus le-a addugat la rogatul sau’, La moartea lui Irod, regatul stu cuprindea Idumeea, ludeea, Samaria, cémpia de coasta pind la Cezareea, Galileea, Perea si regiunile de la NE de Marea Galileii: Gaulanitis, Itureea, Bataneea, Trahonitis gi Auranitis. Trod nu a reusit niciodati si cucereasca simpatia si respectul supusilor si datoriti originii sale idumeene, datoritd atitudinii servile pe care @ avuto intotdeauna fai de Roma, datorita simpatiilor manifestate faji de cultura elenisticd pagina si, mai ales, datorita despotismului brutal cu care a condus fara. Pentru iudei Trod a fost fntotdeauna un venetic si un uzurpator. Fart indoial, vizuti superficial, situafia firii parea prosperd: frontierele aveau o intindere ‘cum nu mai avuseser& pnd atunci, fara se bucura de pace si stabilitate politica. Dar fiscalitatea apasa greu asupra poporului, care stia ci 0 parte din rodul muneii lui mergea la stein Irod a vazut inci de la inceputul domniei o ameninfare serioasd din partea familici hasmoneilor cirora lea luat tronul. Desi s-2 cdsatorit cu Mariamne, nepoata lui Hirean al H-lea, Irod i-a eliminat rind pe rind pe toti hasmoneii gi, in cele din urma, a ucis-o si pe sojia sa (29 1.H.)”. La fel a ficut cu aristocrajia iudaica, atasat’ dinastiei hasmoneene. Din cei 70 de membri ai Sinedriului, a ucis 45, fie ea represalii, fie pentru a le confisca averile”. E greu de spus daca Sinedriul a functionat in timpul domniei lui Irod. Cu fariseii nu a avut niciodata relatii bune. Dupa uciderea Mariamnei, doi dintre fili pe care fi avusese cu aceasta, Alexandru si Aristobul, cad yietima suspiciunii tatilui lor datoritd uneltirilor fratelui lor vitreg Antipater (7 .H."')*. In cele din turin, insusi Antipater va fi condamnat la moarte si ucis cu cinci zile inaintea mortii tatalui siu’®, ® IDEM, Amiichitayi, XV, vi, 7; vi 2. IDEM, Rébotuliudaie, 1.x, 4 IDEM, Anticitdri, XV, vi, 4-6; Razbotul iudac, 1, xxii, 3. 2 IDEM, Antichitqi, XV, 5, 2. losif Flaviu da aceast cifrd dupa ce mai inainte (XIV, ix, 4) mentionase 8 Irod ia eis pe toti membrii sinedrului. Probabil aceasta afirmatie este exagerat cf, SCHURER, History, p. 344 ® josif FLAVIU, Antichiti, XVI, ji 2-7; Rdzboiulludaic, xxi 2. % IDEM, Amtichiayi, XVI, vii; Rézboiul fudatc, I, xxvii, 2-6 5 Rézhotuliudaic, I, xx, 3. Judaismul in epoca Noului Testament 7 Istoria i-a dat lui [rod supranumele nemeritat de cel Mare. Motivele nu sunt greu de identificat: Irod a avut 0 domnie lung (33 ani); a asigurat piri sale stabilitate gi pace; a largit ct se putea de mult hotarele regatului stu; si, mu in ultimul rind, s-a cut cunoscut ea un mare constructor. Monumentele care au fost construite de Irod arat admirajia pe care o avea pentru arta greacd si recunostinja fata de Octavian August””. A restaurat Samaria si i-a dat numele Sebaste’*; la fel a facut cu cetatea numité Tumul lui Straton, care, rezidita din temelii, a primit numele Cezareea (tot in cinstea imparatului!)”, ‘Aceasti cetate a devenit principalul port al vari 1a Marea Mediterand si mai tdrziu aici s-a stabilit resedinja procuratorilor romani. La Terusalim a ridicat palatul care ti va purta numele, in partea de vest a corasului, si fortireata Antonia, la nord de templu. In oragele elenistice a 2idit temple dedicate imparatului, teatre si stadioane. In anul 20 LH. a inceput lucritile la cel mai ambitios proiect al sdu: reconstructia templului din lerusalim”®. Nu a apucat si vada lucriirile incheiate. ‘Acestea se vor incheia abia in anul 63 d.H., cu doar gapte ani inainte de distrugerea totala si definitiva a acestui monument (70 4.H.)"!. in Noul Testament Irod este mentionat doar in Mt 2 si Le 1. in ‘Matei 2il vedem tulburdndu-se atunci cdnd aude de la magii veniti din risirit de nasterea ,regelui iudeilor". Irod aflé de la .arhierei si ccirturari" unde trebuie s& se nase Mesia si, vrand si-1 ueida, aga cum a flicut cu tofi cei care a crezut cd fi ameninfé tronul, porunceste sa fie ucisi ,tofi pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai in jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi** (Mt 2, 16)”. ® HARRINGTON, nroduction, p. $86 ® Dups numele imparatulu: Jxfeords, in grea, este echivalemul lui Augustus. Cf Iosif LAVIU, Antchtai, XV, vi 5: Rézboi ida, |, 3,2, > IDEM, Antchital, XV, i, 6 8 IDEM, Antichti, XV, iy. Pentru detalii despre acest templu vei: Pr. Prof, Vasile MIHOC, , Casa Tatil Meu’: Templul pe care -a cunoscut Tisus, n fv ,Teansilvani, nou serie now, a. 1-211998, p. 73-78, Bate inteesantc& aceast® crim8 abominabilt a ui Iod este confirmatd de 0 rmarture independents. de Evanghelia de la Mate. Aceastd confirmare vine din parteaautorului latin Macrobiu (sec. V dH.) care a avut acces Ia arhiveleromane Tnteo culegere de anecdote din timpul imparatul Octavian August, Macrobiuzice despre acest implrat;Cénd a auzit c8 tre copii de sub doi ani (ira binatum) mori in Siia de Tro, regeleiudeilr, a fost uci i unul dine fii si, (August 0 dis: aE mai bine 8 ft poreul lui Irod dee ful lui" (Saurnatia, Ml, IV, 1) fu tteace in cae se exprima atu! imparatul, apae un joe de cuvinte intre hun (fa) 38 Introducere in Studiul Noului Testament Irod a murit cu putin timp inainte de Pestile anului 4 LH." si a fost ingropat in fortdreaja numit’ Herodium™, zidita de el in apropierea Betleemului. 1b, Urmasii lui lrod in testamentul sau, rod a impérfit regatul la trei dintre fii sai: Arhelau, Antipa si Filip’. Dar era nevoie de ratificarea Romei pentru ‘ca cei trei prints intre in posesia mostenirii. Arhelau (4.1. — 6 d.H1), fiul cel mai mare al lui Irod, a primit ‘Idumeea, Iudeea gi Samaria, A fost cel putin la fel de crud ca si tatil ‘stu. Chiar la inceputul domniei sale s-a confruntat eu o mare revolt pe care a inabusit-o in singe; au fost ucisi atunei cirea 3000 de rasculafi®®. fn timp ce era la Roma pent a primi confirmarea ‘impiratului, o noua revolt’ a izbucnit din pricina lui Sabinus, ‘trezorierul Siriei, care venise si inventarieze bunurile rimase de la ‘rod. Legatul Siriei, Varus, a intervenit si a reprimat-o salbatic.’” Tot ‘in aceeasi perioada o delegatie a judeilor format din 50 de persoane a plecat spre Roma. Sprijinité de puternica comunitate iudaict din ‘capitala Imperiului, aceasta a cerut lui August abolirea monarhiei si instaurarea administrafiei romane directe (unii cred ca din acest episod s-a inspirat Méntuitorul atunci cdnd a rostit parabola minelor, vezi Le 19, 12-27), August nu a finut seama de plingerile iudeilor si I-a numit pe Arhelau ca einarh (lit: conducator al poporului) si i-a dat in stapdnire provinciile pe care i le lsase tatal stu prin testament’. si tun (pore). Jocul de cuvinte al lui August se explics prin executarea, cam fot pe acea vreme, a fului lui Irod, Antipater (cf. Iosif FLAVIU, Amtichiyi, XVIL, vii, 1). Deoarece lt judei este interzis& consumaree e&rmii de pore zice In glum imp&ratul, tun pore al lui Irod ar avea sanse si scape de junghiere; dar nu i un fi al lui Irod Iosif Flaviu (4ntichtayi, XVI, vi, 1) ne spune, de abel, cla insistenfele regelu, Imparatul August a aprobat, th cele din urm@, execuja Tui Antipater. Macrobiu a ficut Ins o confuzie, rezdnd ca printre copliucisi acum arf fost si ful Iu rod ®'SCHORER, Histor, |, p. 327. & Josif FLAVIU, Antichitdpi, XV, vii, $; Rdcboiul inde, 1, xxi, 2. 3 IDEM, Antichitdy, XVI, viii, 3, 8° IDEM, Antichtoy, XVI, ix, 1-3; Rdzboiul iudaic, Ui, 1-3. IDEM, Antichitay, XVI, x, 1-10; Razboiul iudaic, Ii, 2 IDEM, Antichitdy, XVI, xi, 1-4; Rdzboiul ludaic vi, it-v3 Iudaismul in epoca Noului Testament 39 intors in ara, Arhelau i-a depus pe arhiereii Ioazar si Eleazar. S-a cAsitorit cu Glafira, viduva fratelui stu vitreg Alexandru”, lucra interzis de legea iudaica, in timpul domniei sale s-au intors dreptul Iosif, Maica Domnului si Pruncul Tisus din Egipt in Tara Sfinté, dar, datoritt reputatiei proaste a noului conducator, s-au stabilit in Nazaretul Galilei (Mt 2, 22-23), localitate aflatd sub stipdnirea lui Antipa. Dupa noua ani de guvemare dezastruoasa, in urma unei actiuni comune a samaritenilor si iudeilor, Arhelau a fost chemat la Roma pentru a raspunde de faptele sale, Octavian I-a detronat, i-a confiscat averea si I-a exilat la Vienna, in Gallia". De acum inainte teritoriul stipdnit de el devine provincie romana, administrata de procuratori rnumiti de imparat. Antipa (4 i.H. — 39 d.H1), fiul cel mic al tui Irod cel Mare, a ‘mostenit prin testamentul tatilui sau Galileea gi Perea. La moactea lui Irod, a fost confirmat de August cu titlul de feirarh (conducdtor al unei patrimi)"', Educat la Roma, impreund cu Arhelau si cu Filip, el sia insusit multe din obiceiurile si, mai ales, din viciile romanilor. Prima sa sofie a fost o fiicd a regelui nabateenilor Areta al IV-lea’”, Pe aceasta a repudiat-o pentru a se cfstitori cu Irodiada, sotia fratelui stu lrod Filip” $i fiica lui Aristobul™, fratele sau vitreg. Areta al IV-lea a ispuns acestei insulte cu un rizboi catastrofal pentru Antipa (36 GH). Tosif Flaviu spune c& atunci multi au considerat aceasti fnftingere cao pedeapsi dumnezeiasca pentru uciderea Sf. Ioan BotezAtorul’, care a plaitit cu viata curajul de a atrage atentia > IDEM, Antichitay, XVI, xiii, 1; Rézboiuliudaie, U, vi, 4 © IDEM, Antichitdyi, XVI, xii, 1-2; Rdzboiuliudaic, Ul, vi, 3 © Cu acest titty apare gi fn Mt 14,1 si Le 3, 19; SE. Marcu Insi foloseste pent el titulatura populard de ,rege* Baotiets) (Me 6, 14). Vezi si losif FLAVIU, Razboiul indaie, I, vi, 3. © IDEM, Antichitayi, XVI, v1 © Despre acest fiu al lui Irod cel Mare gi al Mariamnei, care nu est identic cu Filip tetrarhul, nu stim nimic in afar de faptul 8 a fost cisitoitcu Irodiada ica ratelu stu vitreg Aristobul. Impreunt au avut 0 fica, Salomeea, sotia terarhului Filip, pomenita in Noul Testament in lepaturd cu uciderea Sf. loan Botezttorul (Me 6, 22 srm,), Agadar Filip tetrachul nu a fost primul sot al Irodiadei, ci ginerele ei. Cf. SCHURER, History, p. 344 Fiul lui Irod ucis fa anul 71H, Cf, SCHORER, History, 1 p. 344. © anuichitayi, XVI, v, 2. 40 Introducere in Studiul Noului Testament ‘monarhului cd traieste in desfrdnare (Mt 14, 10). Prabusirea definitiva a lui Antipa a fost oprité prin interventia trupelor romane. De cdnd s-a unit cu Irodiada, Antipa a fost tot timpul sub infuenta nefasta a acesteia’®, Cand dugmanul sau Irod Agripa I, a fost rnumit rege de eatre Caligula (37 d.H.), Irodiada |-a convins pe Antipa sf o insofeased la Roma pentru a objine acelasi tithu. Intrigile lui ‘Agripa au avut un rezultat contrar asteptitilor sale si ale Irodiadei: ‘Antipa a fost destituit, bunurile i-au fost confiscate si a trebuit si-si ppetreaci restul zilelor in exil, in Galia, unde a murit in lipsuri"”. Evanghelistul Matei il deserie ca un om superstiyios (Mt 14, 1-2); Mantuitorul nu-i ia in setios ameninjarea cu moartea si il caracterizeazi ca ,vulpe (Le 13, 31-31). In Vinerea Mare, Pilat decide si-ltrimita pe Tisus la Antipa, care se afla la lerusalim, pentru a fi judecat (Le 23, 7). La interogatoriul la care il supune Antipa, Méntuitorul nu rispunde nimic. Antipa se considera ofensat si il batjocoreste pe lisus. Apoi, imbréedindu-L cu o .haind stralucitoare, L-a trimis la Pilat (Le 23, 11). Evanghelistul Luca zice e& in acea 7i Antipa si Pilat au devenit prieteni (Le 23, 12). Filip (4 .H.-34 d.H.) a fost numit tetrarh al Gaulanitidei, Itureei (cf-Le 3, 1), Bataneii, Trahonitidei si Auranitidei**. Domnia sa a fost linistitt. S-a cAsatorit cu Salomeea, fica Irodiadei, dar nu au avut copii”. in politica s-a manifestat ‘ntotdeauna ca bun prieten al Romei gi sa striduit s& objin& aprecierea imperialé. Astfel, dupa ce a restaurat cetatea Panias, i-a dai numele Cezareea (lui Filip), iar Betsaida reconstruita a primit numele lulia, dupa numele fiicei lui ‘August. Pe monedele batute in timpu! domniei lui apar imaginile lui August gi ale lui Tiberiu‘. Dupa o domnie de aproape patru decenii, Filip a murit in anul 34, Trei ani mai tarziu, teritoriul tetrarhiei lui a fost anexat regatului lui Agripa I. “ SCHORER, History, |, p- 344, 346-352. © gsif FLAVIU, Antichitiyi, XVIII, vii, 2; EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeased Il, iv, 1; SCHORER, History, p. 352-353, S Josif FLAVIU, Antichityi, XVI, vill, 1; xi, 4; XVI, iv, 6; RAzbotuliudaic, I vi, 3 © EM, Anichitai, XVIL,v, 4 ® SCHORER, History, I, p. 339. Iudaismul in epoca Noulu Testament, 41 ‘Agripa I (37-4) a fost fiul lui Ariscobul si nepotul [ui Irod cel Mare. Dupa executarea tatilui siu, in anul 7 L.H., el a fost crescut la Roma impreund cu viitorul impirat Claudiu. Cand prietenul siu Caligula a ajuns imparat (37 d.H.), i-a dat lui Agripa teritorile pe care Je avusese Filip la care a anexat Abilene, regiune situata intre Damase si munfii Anti-Liban. Doi ani mai tarziu, cand Antipa a cdzut in dizgratie, i tetrarhia lui a fost data lui Agripa. Acesta se afla la Roma in anul 41 cénd Caligula a fost asasinat s1 a contribuit ta numirea lui Claudiu ca imparat, In semn de recunostinga, acesta i-a dat titlul de rege si a adaugat la statul su teritoriul administrat pan atunci de procuratori (Idumeea, Iudeea si Samaria). Astfel sub sceptrul lui se reconstituia intreg teritoriul care formase regatul bunicului sau’. ‘Agripa a cdstigat simpatia conducatorilor religiosi si s-a straduit sf pari un rege evlavios. Pentru a fi pe placul iudeilor, I-a ucis pe Sf ‘Ap. lacov, fratele lui loan, fiul lui Zevedeu (Fapte 12, 2), iar pe Sf. ‘Ap. Petru I-a aruncat in temniti cu gindul de a-l ucide mai térziu (Fapte 12, 3 si urm,). A murit in varsti de 54 de ani, 1a Cezareea, in nul 44 @/H., in timpul unor serbari pe care le organizase in cinstea lui Claudiu, protectorul stu (Fapte 12, 20-25). Dupa moartea hui Agripa (44 d.H.) a inceput o noua perioada de guvemare romand. ‘Agripa al U-lea, fiul lui Agripa I, avea doar 17 ani cind a murit tatil su, Claudiu Ia considerat prea tanar pentru a-i ineredinja conducerea regatului, Totusi, mai tarziu, in anul 48 d.H., acelasi imparat I-a ficut rege, dandu-i teritoriile cin nordul si nord-estul Tari Sfinte, care au fost miirite de Nero in anul 56 4.H. In cinstea lui Nero, el a schimbat numele capitalei sale din Cezareea lui Filip in Neronias®, De asemenea, a primit si dreptul de a-i numi pe arhierei™*, ‘A facut uz freevent de acest drept, depundnd si numind arhierei pind la izbuenirea rizboiului in anul 66 4.H. 5! Iosif FLAVIU, Antichitayi, XIX, xii, 2 ® Serbtrile acestea (,decenalit") au fost introduse de Irod cel Mare, cae aintemeiat cetatea Cezareea, cu ocazia implinriia zece ani de domnie a imparatului Octavian ‘August. Ele trebuiau s& se repete o dat la cinei ai, Programul serbirilor cuprindea reprezentiri muzicale, gimnastice, lupie de gladiator si de flare silbatice (Iosif! FLAVIU, Amtichiay, XVI, ¥, 1. 8° IDEM, Antichitat, XX, iy 4 * IDEM, Antichitay, XX, v, 2; Rézboiuliudaic, xi, 1 42 Introducere in Studiul Noului Testament ‘Agrippa al II-lea este mentionat in Noul Testament in Fapte 25, 13 ~ 26, 32. Sf. Ap. Pavel il numeste ,rege" si i se adreseaz4 ca unui ‘cunoseator al Scripturilor. Prin atitudinea sa filo-romana si relatia incestuoasi cu sora sa ‘tras antipatia iudeilor. A incercat si prevind revolta impotriva romanilor, dar eforturile sale n-au avut rezultat. Cénd a inceput rizbojul, a rimas de partes romanilor, participand chiar Ja unele confruntari. A fost rénit fn timpul asediului localiti,ii Gamala™. Dupa ciderea lerusalimului, impreund cu sora sa Berenice, Agripa s-a stabit la Roma, unde a devenit pretor. A murit in jurul anulut 100 aH” 2, Procuratorii romani (6-41 si 44-66 d.H.) Dupa detronarea lui Arhelau, in anul 6 d.Hl, teritoriile peste care acesta a domnit (Iudeea, Idumeea si Samaria) au fost anexate provinciei romane a Siriei si vor fi sub administrajie romans pnd la izbucnirea primului rizboi iudaic, in anul 66 dH, cu o scurti intrerupere intre anii 41-44 d.H. (domnia lui Agripa 1). Functionarul imperial insircinat cu guvernarea Tudeii si Saari avea titlul de procurator, cel putin dupk anul 44. O inscriptie descoperiti la Cezareea Palestinei atest inst pentru Ponfiu Pilattithul de prefect (praefectus). Procuratorul (prefectul) se bucura de o larga autonomie, trebuind si se adreseze legatului Siriei doar in chestiuni de interes general deosebit de importante. Resedin{a procuratorilor era la Cezareea, cetate elenisticd construita de Irod cel Mare. La marile sirbatori iudaice, el urca la Ierusalim insotit de o puternicd escort, si se instala fie in fortdreafa Antonia, in vecintatea imediata a templului, fie, mai degraba, in fostul palat regal. Procuratorul dispunea de ferje militare destul de modeste (aproximativ 3000 de ostasi recrutafi din Siria ‘si Palestina, dar nu dintre iudei), Cea mai mare parte a trupelor se gasca la Cezareea. Garnizoana Ierusalimului era format dintr-o cohort’ comandata de un % IDEM, Razboiul iudaic, WV, i 3 * SCHURER, History, p. 481. Judaismul in epoca Nowlui Testament 43 tribun (cf. Fapte 21, 31 si urm.); mici detasamente ocupau vechile fortarefe din fara.” ‘Justitia era exercitata de Sinedriu si de tribunaiele locale, care se pronunfau conform dreptului iudaic, Totusi sentinfele de condamnare la moarte pronunjate de tribunalele judaice nu deveneau executorii decat dupa ce erau ratificate de procurator, singurul care avea jus ‘gladii sau potestas gladit (cf. In 18, 31)*. ‘Strngerea impozitelor sia taxelor (tributum agri si tributum capitis) pentru tezaurul statului era asigurata de functionari romani; multi dintre acestia erau iudei. Alte taxe si impozite indirecte erau strinse de vamesi. Stim ci LeviMatei era funcfionar Ia vama din Capemnaum (Le 5, 27) si c& Zaheu era seful vamii din Ierihon (Le 19, 1-2), Toi agent fiscali erau urd de iudei, care vedeau in ei slujitori ai ocupangilor. ‘Administrafia romani acorda libertate deplinapracticilor religioase publice. Cum iudeii nu tolerau nici o imagine care le-ar fi ofensat credina, procuratorl a decis ca in Terusalim trupele si nu poarte niciodata efigiile imperiale. Era doar o singur& excepfie de la principiul non-intervenfiei in chestiunile religioase: procuratorul putea ‘sé depund si s8 numeasc& arhiereii. Acest Iucru s-a produs de 8 ori intre anii 6-41 dH. ‘Autoritatea Sinedriului era recunoscuta de administrafia romana. Deciziile acestuia aveau putere de lege atét asupra iudeilor din fara c&t si asupra celor din Diaspora”. In aceste condifii raporturile dintre iudei si romani ar fi putut gi excelente, dar de multe ori acestea erau tensionate si caracterizate de suspiciune. De multe ori procuratorit lezau sensibilitatea populatiei locale; unii, abuzénd de puterea lor, au recurs la masuri brutale care nu ficeau decdt si mireasci ura iudeilor fay de Roma, Cat despre iudei, acestia nu puteau accepta ideea c& fara lor poate fi supusd pagdnilor si asteptau cu neribdare o schimbare ‘miraculoasé a situatiei. Coponius (6-9 4.H.), a fost trimis in Iudeea ca procurator pe cand Quirinius devenea legat al Siriei pentru a doua oara. Quirinius a primit ordinul si efectueze un recensdmént in provincia care i-a fost 8 TRICOT, Le milieu, p89. SCHURER, History, I, p. 368-370. * TRICOT, Le milew,p. 90. 44 Introducere in Studiul Noului Testament credintata. Aceastd masura a fost aplicata in Iudeea in anii 6-7 .H. Ea a provocat o riscoala condusi de Tuda din Gamala“”. Dar, in ciuda eroismului zelfilor, misearea a fost curind inabuyit de trupe Despre succesorii Iui, Marcus Ambibulus (9-12) si Annius Rufus (12-15) nu stim aproape nimic. in anul 15 d.H., Tiberiu Ia numit ca procurator pe Valerius Gratus (15-26). Acesta a depus trei arhierei in primi trei ani de guvernare. in anul 18 d.H. l-a numit ca arhiereu pe losif Caiafa, ginerele fostului arhiereu Ana (sau Hanan) Caiafa va ramane in aceast& functie pana tn anul 36 d.H." Despre Pontiu Pilat (Pontius Pilatus, 26-36) stim mai multe lucruri din relatarite evanghelice ale procesului Mantuitoralui, din sctierile lui Iosif Flaviu gi ale lui Filon. in toate izvoarele, Pilat apare ca un om crud, corupt, lipsit de sensibilitate si ira principii®’. Chiar de la inceputul tharidatului sau i-a ofensat pe iudei introducand in Terusalim stindardele care purtau chipul imparatului, lucru evitat de procuratorii dinaintea lui. Dupa sase zile de proteste al 1, care -au sfidat ameninarea cu moartea, Pilat a cedat si a dispus si fie retrase toate insemnele imperiale din oras*. Mai tarziu nua ezitat s& foloseasc& banii templului pentru construirea unui apeduct destinat ‘imbundtatirii aprovizionarii cu apa a Terusalimului. Mii de evrei au protestat impotriva acestui proiect cu ocazia sosirii Iui Pilat la , probabil cu ocazia unei sArbatori. Pilat a ordonat interventia -armatei si mulfi protestatari au fost ucisi atunci®*. In general, se crede ‘4 aceasta revoltd a fost provocati de galileenii mentionati in Le 13, I- 2, Pilat si-a pierdut postul in anul 36, find acuzat de uciderea mai multer samariteni care s-au adunat pe Muntele Garizim la chemarea unui fals mesia®”, © Josif FLAVIU, Antichitayi, XVI, i, 1; Rdzboial iudate, N,v 1 IDEM, Amtichitayi, XVII, i, 2 © Ibidem. bide. “Pita, zice Filon, era crud [.] si nu se ddea inapoi de la nimic. Sub guvernarea lui ninic nu se putea obtine in ludeea Aird corupyie; peste tot domnea orgoliul, gana gi insolenta; fara era jefuit, ‘timisi la moarte Piri a fi judeeati mai inainte; cruzimea implacabild a tranului mu eda niciodata™ (Legatio ad Caium 38; cit. dup TRICOT, Le milieu, p. 91). losif FLAVIU, Antichtay, XVII, ii 1; Razhoiulindaic, 1, ix, 2-3. “IDEM, Antichitayi, XVII, li, 2; Razbotuliudaic, I, ix, 4 IDEM, Amtichiay, XVI, iv, 1-2. Iudaismul in epoca Noului Testament 45 Nici sub succesorii sti, Marcellus si Marullus (36-41) situafia nu a fost mai bund pentru iudei, in anul 39 d.H., iudeii din famnia au distrus un altar ridicat in oragul lor in cinstea lui Caligula. Furios, imparatul a poruncit ca o statuie a sa sa fie amplasata in templul din Ierusalim. indeplinirea acestui ordin a fost ineredinjata lui Publius Petronius, legatul Siriei (39-42). Acesta a pomit din Antiohia fruntea a trei legiuni pentru a impune iudeilor voinja imparatului ‘Afland vestea, o mare multime de iudei I-au intémpinat pe Petronius la Prolemais si I-au rugat stiruitor si nu indeplinease’ ordinul. Dupa multe zile de negocieri, Petroniu isi retrage trupele $i fi serie lui Caligula, explicandu-i c& a preferat retragerea unui razboi care ar fi dus la distrugerea {8rii, Raspunsul lui Caligula, in care-] ameninta cu moartea pe Petronit pentru neexecutarea ordinelor sale, a ajuns in urma unei alte scrisori prin care era vestité moartea imparatului®. Noul imparat, Claudiu (41-54) a renunjat la administrayia procuratoriald si a dat teritoriul prietenului sau Agripa I In anul 44, dupa moartea lui Agripa, Claudiu a numit un nou procurator, pe Cuspius Fadus (44-462). Acesta_a_primit in administrate si regiunile guvernate odinioar& de Filip, ful lui rod cel Mare. Situafia politic& continua si se agraveze. Actiunile zelofilor sau intensificat si in curdnd acestia au ajuns in conflict cu administrayia romang. Noul procurator, Tiberius Alexandru (462-48), un iudeu apostat, nepot al filosofului Filon, i-a ristignit pe lacov si pe Simon, unuia dintre conducdtorii partidului zelofilor, Tada Galiteanul”?. in aceeasi perioad a avut loc marea foamete de care vorbese Sf. Luca (Fapte 11, 27-30) si losif Flaviu"’ Sub urmatorul procurator, Ventidius Cumanus (48-52), s-au produs mai multe incidente grave: mai intai la lerusalim, unde unul dintre soldajii garnizoaneii-a insultat pe pelerinii veniti sa sirbatoreascd Pastile. in urma acestei insulte, intregul popor a fost cuprins de manie si a cerut lui Cumanus pedepsirea soldatului, Indata au inceput si confruntirile, iar procuratorul a ordonat trupelor si © FILON, Legatio 30-33 (ef. SCHURER, History, p. 394.395); losif FLAVIU, Antichitqi, XVM, vii 2-9: Rézbotul iudai © Josif FLAVIU, Amtichitayi, XX, v, ® IDEM, Amiichitri, XX, v2 biden; HARRINGTON, Introduction, p. $89. 46 Introducere in Studiul Noului Testament intervind in fortd. Au fost ucigi atunci foarte mulfi iudei, fntr-un conflict izbucnit intre galileeni si samariteni, Cumanus a fost de partea celor din urma, fapt ce a generat replica violent a zelojilor. Pacea s-a reinstaurat in regiune in urma intervenfiei Iui Agripa al TI-lea imparatul Claudiu a decis executarea conducttorilor samariteni si exilarea lui Cumanus.” Antonius Felix (52-60), vechi libert i favorit al lui Claudiu, s-2 remarcat in administrarea provinciei prin rapacitate si serupule. A avut trei sofii, dintre care ultima, Drussila, era sora lui ‘Agripa al I-lea. In timpul guvernarii lui a fost asasinat fostul arhiereu Tonatan (54), iar Sf. Pavel a fost incarcerat doi ani la Cezareea (Fapte 23-24), Reprimarea violent a unor miscari de tip mesianic si proasta administrare a provinciei |-au determinat pe Nero si-| cheme la Roma in anul 60.” Porcius Festus (60-62) era un om onest si un magistrat prudent, dar a murit la doi ani de la numirea sa in functia de procurator’’. El l-a trimis pe Sf. Pavel Ia Roma dupa ce acesta a ficut apel 1a judecata cezarului (Fapte 25, 12). Moartea neasteptati a lui Festus i-a lasat libertate de acfiune arhiereului Anna al U-tea. Sf Iacov, .,fratele ‘Domaului* a fost arestat, judecat si ucis prin lapidare™. Situatia din Tara Sfinté continua si se inrdutifeases, Noul procurator Albinus (62-64) nu a facut nimic pentru ao remedia. La fel de venal ca si Felix, el a devenit curdnd un instrument docil in mainile arhiereului Anna al I-lea, cel pe care Sf. Pavel il numise ,,perete varuit* (Fapte 23, 3). In timpul lui zelofii au devenit mai indrizneti ca niciodata.” Ultimul procurator, Gessius Florus (64-66), a fost probabil cel mai rau dintre toji™. Iosif Flaviu zice despre el cd nu se didea inapoi de la nici o forma de jaf sau de silnicie*”’, Cand si-a dat seama ci * In Razboiu!indaic, losif Flaviu vorbeste de 30.000 de vietime (11, xii 1); inst dupa Anvichitay! numaeul morilor sa rdicat la 20,000 (XX, v, 3) ® Josif FLAVIU, Razboiul iudaicy I, xi, 3-7; Antichitf, XX, Vi 13. 1M SCHURER, History, p. 460-465, Josif FLAVIU, Razbotul iudaic, I, xiv, 1; Antichitgi, XX, vii, 9. IDEM, Amtichitay! XX, ix, 1; EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeascd, Ul, ii, 1-23, PSB 13, p. 91-95. IDEM, Razboiulfudaic, I, xiv, 1; Antichityl, XX, fx, 1-5. Cf. SCHURER, Histor, |, p. 470. ” Josif FAVIU, Razboiul iudaic I xiv, 4 Iudaismul in epoca Noului Testament 7 miisurile sale nemiloase si lipsa de scrupule nu vor rimdne nepedepsite, i-a provocat el insusi pe iudei sa se revolte. 3. Cele doua revolte iudaice Punctul culminant al tensiunilor care au marcat guyerndtile ultimilor procuratori a fost atins in anul 66, cand Florus a cerut o important suma de bani din vistieria templului, O revolta a izbucnit atunci la Ierusalim. Florus a trimis trupele si valuri de sénge au curs in cetatea sffnti. Foarte repede riscoala a inceput si cuprinda intreaga ard. Agripa al T-lea a incereat s& prevind izbucnirea unui rizboi de proportii, dar, desi a fost sprijiniti de saduchei si de fariseii de frunte, fncercarea Iui nu a avut nici un rezultat. Eleazar, fiul arhiereului Anania si comandantul garzii templului, reuseste si-i uneased pe tofi cei care doreau razboiul si in scurt timp preia controlul asupra Terusalimului. Trupele din gamizoana cetajii s-au predat, flindu-le Pgaduita libertatea, dar, odata dezarmafi, romanii au fost ucigi cu bestialitate, losif Flaviu noteaz§ ci acest masacru a avut loe intr-o zi de simbata’. Ca o pedeapsi, in aceeasi zi si la aceeasi ord, pigénii din Cezareea i-au masacrat pe iudeii care locuiau in orasul lor; cei care au scipat cu fuga, la porunca lui Florus, au fost pringi de soldat si trimisi a sclavi pe santierele navale*!. Reacfia iudeilor din intreaga tard n-a intdrziat s& apard. Ei s-au ndpustit. cu furie asupra tuturor localitijilor siro-elenistice din Decapolis; mii de locuitori au fost ucisi iar casele lor au fost arse. Flacira rizboiului a cuprins intreaga fara. In fata situafici alarmante, Cestius Gallus, legatul Siriei, a pregatit o campanie pentru reocuparea. provinciei rasculate. Ajunse in fafa Terusalimului, trupele romane s-au dovedit insuficiente pentru asedierea unui orag atét de bine fortifica. Cestius Gallus a hotarat si se retrag. Atacurile repetate ale iudeilor au ‘ransformat aceasti retragere intr-un dezasiru pentru corpul expeditionar roman. Aceasta victorie a sporit increderea iudeilor in posibilitatea implinirii idealului pentru care porniserai lupta, dar, vazindu-se scipafi de ameninjarea romana imediat®, au inceput © Razboiul iudaic, ll, x idem, I, xvii, 1 10, ag Introducere in Studiul Noului Testament vechile dispute interne. Acestea au fost cauza principald a dezastrului national." "Apirarea lerusalimului a fost incredinjat® arhiereulwi Anna si lui Iosif ben Gorion. Zelofii, care au provocat multe necazuri oragului, au fost trimisi intr-o misiune in Idumeea sub conducerea lui Eleazar. losif Flaviu, viitorul istoric, a primit conducerea Galileii unde se va confrunta cu Ioan din Giscala gi banda lui de zeloyi. Esecul campaniei lui Gallus 1-a determinat pe Nero si incredinjeze reprimarea revoltei Lui ‘Vespasian®®, unul dintre cei mai ‘experimentati genet Imperiului. in anul 67, Vespasian a debarcat la Ptolemais in fruntea a trei legiuai. Campania aceasta desi a fost pregatita cu grid, va dura 3 ani, Galileea @ fost cucerita intr-un an. Tosif Flaviu s-a predat romanilor, iar loax din Giscala si oamenii sti s-au refuugiat in Terusalim, contribuind si mai mult la dezordinea care domnea in réndurile asediatilor. Numeroyi aristocrati au fost ucigi de catre zeloti. in cele din urma loan din Giscala a ajuns conducatorul orasului ‘Vespasian era la curent cu tulburarile din oras si a considerat ¢& e mai bine si-i lase pe iudei si se ucida intre ei, decat si-si angajeze degraba trupele intr-un asediu greu si de lung durata. De aceea s-a {ndreptat spre Perea. Acestea se petreceau in prima parte a anului 68. Legiunile romane erau gata si invadeze Iudeea, cénd a venit stirea mortii lui Nero", Vespasian a intrerupt operatiunile militare. Aceasté perioadi de acalmie s-a dovedit dezastruoasi pentru iudei, © nova banda de zelofi a intrat in Ierusalim in primavara anului 69 sub conducerea lui Simon Bar-Giora. Acesta a intrat indat& in conflict cu Toan din Giscala. Un al treilea partid s-a format in lerusalim, Razboiul civil s-a incheiat cu victoria lui loan din Giscala. Lao lund de la moartea lui Nero, legiunile romane din Orient ‘au aclamat pe Vespasian ca implirat. Aflind vestea, Vespasian s-a arbi s& ajunga la Roma, lasind comanda trupelor fiului su Titus. jin martie 70 trupele romane au ajuns in fafa lerusalimului. Timp de cinci luni supraviefuitorii rézboiului civil au luptat cu eroism, reusind si respingd asalturile romane. Dup’ mai multe incercari esuate, romanii au reusit s4 stripunga al treilea zid al cetaii in 24 © idem, Ul, xixxxi © idem, th, i2-3. ‘Nero a murit in 9 iunie 68. fogif FLAVIU, Rézbotuliudaic, 1V. x, 2 si um. Iudaismoul in epoca Noului Testament 49 julie a cizut fortdreaja Antonia, iar in 9 august, templul a fost incendiat. Odati cu el au ars si apératorii ui, multi dintre ei refugiindu-se in incinta sacra cu nddejdea intr-o interventie divin extraordinard, Se pare c& in zilele asediului circula in randul ierusalimitenilor o profetie dupa care templul nu putea s% cada niciodaté in mainile romanilor. Ultima redutf a iudeilor a cizut in 8 septembrie 70. Cei doi conducatori ai risculatilor, Ioan din Giscala si Simon Bar-Giora, au cizut prizonieri, lerusalimul nu mai era deeat un morman de ruine; templul era distrus"*, iar independenta nationala a iudeilor era definitiv pierduta, Razboiul ins nu se incheiase. Trei fortdrefe puternice erau inet in stipfnirea iudeilor: Herodium, Macherus si Masada. Aceasta din urma va clidea abia in aprilie 74°". Sub numele de Tudeea, intreaga ari a devenit provincie imperialé autonoma, administrata de un legat imperial. O legiune ~ a zecea ~ a fost menfinut& la Terusalim. ludeii care au supraviefuit sau regrupat in jurul conduestorilor lor spirituali, carturarii gi far scoala rabinicd a luat fiinfé la Iamnia pe la sfarsitul secolului I. Aici au fost adunate si sistematizate tradifiile rabinice orale in colecfia ‘cunoscuti sub numele de Migna.** ‘Astfel iudaismul a gasit o cale de supravietuire. Abia peste mai bine de jumatate de secol vor avea iudeii puterea si curajul st se ridice fntr-o ultima si imutila revolta impotriva romanilor. {n anul 130, imparatul Adrian (117-138) a dispus reconstruirea Ierusalimului. Cetatea trebuia si primeased numele Aelia Capitolina. Pe locul templului uma s& se ridice un templu dedicat lui Jupiter Capitolinul. Aceasta decizie, impreuni cu un decret care interzicea circumeizia, a provocat 0 noua rdscoald. Conducatorul acesteia a fost Simon Bar-Kochba (fiul stelci), salutat ca Mesia de c&tre rabinu! ‘Agiba, Luptele au inceput in anul 132. Rasculafii au ajuns s& pund stipdnire pentru un timp chiar pe ruinele Terusalimului. $tim pufine lucruri despre desfiigurarea acestui rzboi. Confruntarile s-au prelungit trei ani, desi Roma a trimis 4 legiuni sub comanda generalului Iulius Sever, chemat tocmai din Britania, Pierderile au fost grele gi de o parte side alta, Se pare cA spre sférsit rebelii s-au refugiat in grotele din © Ibidem, W, ix * Cu privire la datare, vezi: SCHURER, History, p. 512. 8 HARRINGTON, Introduction, p, 591-592. 50 Introducere in Studiul Noului Testament Wadi Murabba’at, in degertul Iudei scrisori ale lui Bar-Kochba, iar in 1960, alte situat& mai la sud, in apropierea Marii Moarte."” Iudeii care au supraviefuit au fost luati prizonieri si au fost vanduti ca sclavi. impdratul a interzis iudeilor intrarea in Terusalim si respectarea datinilor. Pe ruinele templului a fost ridicat_proiectatul templu dedicat lui Jupiter Capitolinul; 0 statuie ecvestra a Imparatului a fost instalatd in interiorul acestuia. Nu departe de acest edificiu — aproape de Sfintul Mormant al Domnului - a fost construit un sanctuar dedicat zeifei Venus. Cetatea lui David devenise Colonia Aelia Capitolina. Cuvintele Mantuitorului din Le 21, 24 se pot aplica la fel de bine si celei de-a doua revolte: ,,Vor cddea de ascutigul sabiei si vor fi dust obi la toate neamurile, $i Jerusalimul va fi cileat in picioare de rneamuri, pind ce se vor implini vremurile neamurilor.* Aci s-au descoperit in 1950 dowd prezece intr-o grotd 4, Grupirile iudaice a. Fariseii Fariseii apar in istorie in timpul lui loan Hirean (135-104 LHL). Numele grupaiii inseamna ,separati*. E posibil ca acest nume si le fi fost dat de cltre adversarii lor. In orive eaz, el corespunde atitudinii fariscilor, care se considerau deosebiti de ceilalti conationali, de coamenii simpli, de pacdtosi, de am-ha'arey (lit: oamenii pamantului).”” Probabil primul nucleu al grvparii sa constituit in timpul rizboaielor macabeene, dintre Hasidim (,cei evlaviosi") care s-au alaturat revoltei si, cu arma in mani, au apirat Legea si templul. ‘Aceasta interventie in conflictele armate i-a introdus si in politica. Sub oan Hircan si Alexandra laneu (103-76 1.11), fariseii s-au desparjit de dinastia hasmoneana si, din motive religioase, au devenit oponentii acesteia, Opoziia lor fata de Alexancru Ianeu a mers atat de departe tbidem, p- $92. " TRICOT, Le milieu, p. 68, Iudaismul in epoca Noului Testament 31 {neat au ajuns sa ceard interventia regelui seleucid Dimitrios al Il-lea Victoria a fost insa de partea lui laneu, care a ristignit vreo 800 dintre principalii oponenti”'. Totusi, pe patul de moarte, a sfatuit-o pe sofia sa Alexandra, care i-a urmat la tron (76-67 iH.) sii coopteze pe farisei la guvernare”. Astfel fariseii au ajuns s detina o pozifie dominanta in Sinedriu. Fariseii au suferit mult in timpul lui Irod cel Mare gi este evident 4 au invajat acum cA scopurile lor nu pot fi atinse prin mijloace politice. Din acelasi motiv, majoritatea fariseilor s-au opus revoltei impotriva Romei (66-70 d.H.). Astfel, la inceputul erei crestine, fariseii nu vor sA fie decat aparatori ai Legii gi ai traditiei”, ___ Fariseii au fost totdeauna un grup minoritar in societatea iudaicd. in timpul tui Irod erau vreo 6000”. in general, ei aparfineau clasei locii. Putini dintre et erau preoji. Ceea ce le conferea un loc aparte in popor era cunoasterea detaliata si precisi a Legit” si a ,tradigiilor batrinilor*, adicd a interpretérilor nescrise ale Torei”. Insistenja asupra valorii traditiei orale constituia atét forja cat si slabiciunea fariseilor. Pe de o parte, ea le oferea posibilitatea unei adaptari a Legii la circumstanjele schimbatoare ale istoriei. Ea ti pregatea pentru acceptarea ideilor noi. Pe de alta parte, acelasi atasament faja de traditia orald, cirefa Ti acordau aceeasi autoritate pe care 0 avea Legea scrisi, fi ficea s& cada in ,juridism™ gi intr-o cazuistic’ deseori puerilé’’, Vaiurile pronuntate de Mantuitorul la adresa fariseilor in Mt 23 enumera edteva cazuri de deformare a unor prescriptii practice. Ei au ficut din respectarea Legii o povara insuportabilé, Mai mult, cunoasterea amanunjita a Legii si grija permanenta de a 0 implini pana in cele mai mici detalii suscita in ei 0 suficient& pe care Méntuitorul 0 ilustreazA foarte bine in parabola vamegului si a fariseului (Le 18, 9- 14), Fariseul ajungea s& ereada c& poate dobandi singur méntuirea prin plzirea stricta a Legii ° Josif FLAVIU, Antihiti, XU, xiv, 2 * tbidem, XNIM, xv, 5 HL. ELLISON, Fariseli, in Dicpionar biblic, p. 445. ° Josif FLAVIU, Antihitai, XVI, ii 4. © Tosif FLAVIU, el insusi farisew (ef. Vita 2), spune 8 din rindurile lor s-au ridieat cei mai riguros! interpret ai Legit (Razhoiuliudaic, I, vii, 14). SIDEM, Antichitay, XI, x, 6 ° HARRINGTON, lntroduction, p. 594 52 Introducere in Studiul Noului Testament in ciuda dispretului pentru oamenii simpli, fariseii se bucurau de © influent foarte mare in societatea iudaica. Invafaturile lor despre inviere, despre judecata de dupa moarte, despre existenta ingerilor (cf. Fapte 23, 8), despre Providenfa etc. au fost insusite de cea mai mare parte a poporului™. Ei menfineau vie nadejdea venirii lui Mesia si a instaurarii Imparaiei lui Dumnezeu. Dupa catastrofa national’ din anul 70 dH. si distrugerea templului, care au dus la disparitia saducheilor, zelotilor gi esenienilor, fariseii au rimas singura fort& autoritativé in comunitatea iudaicé palestiniana. In aceasté situafie, ei au stiut s8 reconstruiasea edificiul religios al iudaismului pe baza Torei si a traditiilor batrdnilor™”. Ei nu au infeles ins& c& la originea acestei catastrofe a stat chiar refuzul lor de a-L primi pe Mesia. b. Saducheiit Numele acestui partid venea probabil de la Tadoc'™, strmog al unei linii de arhierei care coboara pin’ la Antioh al IV-lea'’". Ca partid organizat, saducheii intr pe scena istoriei in timpul lui loan Hircan, intre anii 130-120 7.H."? Sub Alexandru Ianeu, fiul lui Toan Hirean, au dobandit o mare putere politicd. Dar, spre sfarsitul viefi, Ianeu nu ia ‘mai simpatizat si, fiind pe patul de moarte, i-a recomandat sofiei sale si+i favorizeze pe farisei. Atunci cénd, in timpul Alexandre, fariseii au inceput si domine viafa politics, saducheii au venit in conflict cu ei. Conflictele dintre cele dou grupiri au constituit tn parte cauza pierderii independenfei nationale, in anul 63 i.H.'"* Irod cel Mare i-a tratat la fel ca si pe farisei. Dup anul 6 4.H., cénd Iudeea a fost anexata provinciei romane a Siriei, saducheii au adoptat o atitudine impus poporului multe legi din traditia parinflor, care nu sunt serise in Legea lui Moise" (Antichitai, XUll, x, 6). Noul ‘Testament mirturiseste, de asemenea, valoarea pe care o d&deau fase ,taditici batrinilor* (napdBoo.: tv mpeoBveépin) (Me 7, 3; Mt 1,2). Cf SCHORER, History, I, p. 402-403. %Preot in timpul domniei lui David (ef. 11 Regi 15, 27; 20, 25) si ariereu sub Solomon cf. Il Regi 2, 35). "© SCHORER, History I, p. 405-407. “® TRICOT, Le miliew, p. 73. "© HARRINGTON, Introduction, p. 59. Iudaismul in epoca Noului Testament 53 concilianta in raporturile cu autoritayile romane. Pana in anul 70 aproape tofi arhiereii au fost saduchei ke In general, saducheii apartineau aristocrajiei sacerdotale. in comparafie cu fariseii, erau conservatori. Pentru ei, singurele c&rti canonice crau cele care formeazi Pentateuhul. Nu credeau in invierea trupurilor, nici in ingeri (Mt 22, 23; Fapte 23, 8)". Nu se bucurau de simpatia poporului. Iosif Flaviu spune cd, desi defineau puterea, saducheii erau constrdnsi de popor si fie de acord cu fariseii'™ ‘Saducheii au privit la inceput conflictul dintre lisus si farisei ca 0 chestiune care nu-i privea. ins& atunci cAnd muljimile au inceput si creada tot mai mult ca lisus este Mesia, ei au intervenit. Arestarea si condamnarea Mantuitorului a fost in bund parte opera lor. Dupa inviere, fariseii nu au mai fost atét de ostili_ ucenicilor Mintuitorului; saducheii insi au menfinut aceeasi_atitudine de suspiciune si urd (Papte 4, 1). Desi era fariseu, Saul ii persecut pe crestini ca agent al arhierului saducheu (Fapte 9, 1-2). Sub conducerea arhiereului Anna al I-lea, ei !-au ucis pe Sf. Iacov, fratele Domnului (circa 62 d.H.)'"®. Fariseii au fost impotriva acestui act, iar cdind a vvenit noul procurator Albinus, au trimis o delegatic in intémpinarea lui pentru a-I convinge stl depun pe arhiereu! Anna. Dupa izbucnirea rizboiului iudaic, saducheii au pierdut controlul evenimentelor, Ierusalimul cazind sub stépadnirea zelotilor condusi de oan din Giscala si Simon ben Giora. Arhiereii Aana al I-lea si Tosua au fost ucisi de zeloti si de aliatii lor idumeeni. Istoria saducheilor ia sfirsit in anul 70, odat& cu e&derea Ierusalimului ¢. Esenie j esenianismul si crestinismul primar Noul Testament nu ne spune nimic despre esenieni. Nici izvoarele rabinice nu ne ofera informafii directe despre ei. Iosif Flaviu, insa, le aloci mai mult spafiu decdt fariseilor si saducheilor'”. Informatii despre ei avem si de la Filon din Alexandria, care le-a consacrat dou capitole in tratatul siu intitulat Quod omnis probus liber sit; el a mai '™ TRICOT, Le milieu, p. 74 "© Antichitd, XVM, i, 4 ‘ee Tosif FLAVIU, Antichitil, XX, ix, 1; EUSEBIU DE CEZAREEA, [storia bigericeasca, MI, xxii, 1-18, PSB 13, p. 91-94. °°" Veai Antichivqi, XII, xi, 2; XV, %, 4 54 Introducere in Studiul Noului Testament seris despre ei in Apologia iudeilor, carte pierdutd, dar pe care a avut-o Eusebiu de Cezareea, si in De vita contemplativa. Un alt seriitor antic, Pliniu cel Batran, fi mentioneazi atunci cand descrie Marea Moarta'"*. Daca relatarile lui Filon si Pliniu sunt idealizate si caracterizate prin exageriri retorice, cele ale lui losif Flaviu par bazate pe cunoastere directa. El ii descrie pe esenieni ca forménd a treia scoala filosoficd din sénul iudaismului, dupa farisei si saduchei'”. Filon estimeazA numarul lor la circa 4000!" in cea ce priveste originea gruparii, informatiile sunt rare. losif Flaviu atest existenfa lor in timpul domniei lui fonatan (160-142 iH). Dar apoi nu citeaz decat numele a patru esenieni: Luda (sfirsitul sec. II .H.), Manahem (contemporar: cu [rod cel Mare), Simon (care a prezis céderea in dizgratie a lui Arhelau) si foan (unul dintre conducitorii marii revolte). Tot Iosif ne spune c& Trod i-a dispensat pe esenieni de depunerea jurimantului de credinj& pe care trebuiau sa-1 depund tofi iudeii : “Trisdtura cea mai interesanta relevati de cei trei serlitori antici este caracterul monastic al gruparii eseniene. ,Oricine intra in sect trebuie si renunfe la averea lui in favoarea comunitajii", spune losif Flaviu''', Nimeni nu avea casa lui; fiecare membru era integrat unei comunititi in care toate bunurile erau folosite in comun astfel ineét fiecare avea toate cele de trebuinta. Majoritatea esenienilor traiau in castitate; totusi, Iosif Flaviu menfioneazd 0 grupa de esenieni care permitea casitoria membrilor sai”. Cei care voiau si devind membri ai comunitajii trebuiau si treacd printr-o perioada de incercare de un an; dup aceasta erau admisi la ritualurile de purificare, apoi, dup un noviciat de doi ani, puteau participa la mesele servite in comun. Intrarea In comunitate era marcata prin depunerea unui jurmint solemn prin care candidatul se angaja si practice virtutile, si ducd o via’ evlavioasd, si urasca nedreptatea si pe cei nedrepii, s& se arate credincios tuturor gi, in ° jsoria natural V, 1S. © Raebotuliudaic UI, vii, 2. Quod omnis probus liber sit 12; ef. SCHURER, History, Il, p. S62. Aceeasi cif ‘pare si la losif FLAVIU (Antichitazi XVII, i, 5), care probabil se foloseste de informatie lui Filon " Rasboiul iudatc I, vii 3. " Foidem, Uh, vii 13. Iudaismul in epoca Noului Testament 33 special, conducatorilor comunitafii, s4 se fereasca de minciund si de furt, si nu dezvaluie nimanui invataturile primite, conjinutul eartilor sfinte si numele ingerilor. Cei care calcau acest jurdmant erau pedepsiti in functie de gravitatea faptelor; pedeapsa supremi era excluderea definitiva din comunitate.'" Comunitajile aveau conducitori alesi prin majoritate de voturi. CCredinja lor era, in linii mari, tipic iudaica. Esenienii aveau un mare respect pentru Lege, pe care, spune losif Flaviu, 0 pazeau mai mult decét tofi ceilalti iudei; la fel piizeau odihna sabatului. Periodic trimiteau diferite ofrande la templul din lerusalim, desi ei insisi nu participau la cultul care se sivargea acolo. Aceasta separare de temphi venea din convingerea ca arhiereul lonatan si urmagii lui au profanat locasul sfant. Pliniu cel Batrin stia de existenja unei grupe de esenieni in partea apuseana a Mari Moarte, intre En-gheddi gi Ierihon''*, Astazi, dupa decenii de cercetari, se poate afirma cu certitudine c& Pliniu se referd la asezarea monastic’ de la Qumran. intr-adevar traséturile menjionate de Pliniu si de losif se armonizeaz cu fizionomia ‘comunititii de la Qumran, asa cum apare in textele gasite aici’ °. De asemenea, arheologii au scos la lumina cladiri concepute pentru viata ‘unei comunitafi de tip monastic. Anumite elemente din organizarea comunitajii qumraniene si din invatiturile grupdrii oferd analogii interesante cu crestinismul primar, astfel incét- mulfi s-au intrebat dact’ nu a existat o legaturd intre Biserica primara si esenieni. Unii, pe baza textului de la Le 1, $0, au crezut ci Sf. Ioan BotezAtorul a fost esenian. Evanghelistul au ne spune ins decét c& Sf. loan ,,a fost in pustie pana in ziua aritirii Ini catre Israel“, Datele evanghelice despre Sf. loan contrazic aceasta ipoteza: botezul stu era total diferit de baile rituale ale esenienilor; iar cchemarea sa universala la pocdinfa contrastea74 cu spiritul exclusivist al acestei grupar Putem ins observa aseménari interesante intre organizarea Bisericii din lerusalim si cea a comunititii esenienilor. Dupa Fapte 2, 44-45; 4, 32. 34-37; 5, 1-11, primii crestini aveau toate bunurile in comun. in fiecare 2i (Fapte 2, 46), luau masa impreuna. De asemenea. "5 pbidem, I, vii 7-8. " fsoria naturala V. 1S. "SROETZEL, The World, p. 35-36. 56 Introducere in Studiul Noului Testament cele trei etape poruncite de Mantuitoral pentru indreptarea celor e&zxufi in vreo gregeali se regiisesc in disciplina de la Qumran. in ce priveste invaitura doctrinara, putem gisi puncte de contact intre epistolele pauline, Evanghelia a IV-a si scrierile de la Qumran'"*, Dar deosebirile sunt mai profunde decat asemanirile. Ceea ec-i caracterizeazi inainte de toate pe esenieni este exclusivismul lor extrem, Doar ei sunt adeviratul popor al lui Dumnezeu, rimasita credincioasa, Israelul eshatologic. Ei refuz orice contact eu picitosii, adica cu orice persoana care nu face parte din sect. Mai mult, ni ‘om atins de vreo neputinti fizick na putea spera si fie acceptat in rndurile acestei comunitaji de sacerdofi."’ Ce prapastie imensa intre acestia si invétiturile Méntuitorului! El a venit s8-i caute si sii miéntuiascd pe cei pierduti (ef. Le 19, 10). A stat impreund cu plicitosi; i-a vindecat pe bolnavi, i-a curajit pe leprosi, a dat luminé orbilor si a invajat ci méntuirea ests darul gratuit al lui Dumnezeu, care se d& tuturor fra deosebire, 4, Carturarii Carturarii erau oameni instruifi, specialisti in studiul Scripturilor, care- si puneau cunostinfele in slujba poporului (ef. Neem 8, 8). Existenta c&rturarilor este atestaté din timpul regelui Solomon. Fi au introdus genul sapiential si totodati au redectat operele care-1 reprezinta'. $-au consitut ea grupare distnei In urma perer lor lui Antioh al ‘-lea. {fn veacul I al erei crestine, c&rturarii erau juristi si teologi: ei erau adevirafii indrumatori ai comunitafii iudaice. Méntuitorul zice: ,Carturarii $i fariseii au gezut in scaunul lui Moise; deci wate cate va Vor zice youd, faceficle si pizifi-le.“* (Mt 23, 2). Oamenii li se adresau folosind apelativul rabbi (invayatorel meu). Unii dintre ei au devenit ‘celebri ca fondatori de coli. Istoria a refinut numele rabinilor Hille! Sammai, care au trit la inceputul primului veac al erei crestine’” Altii, de asemenea, s-au bucurat ce 0 autoritate deosebiti precum ‘Gamaliel, dascalul Sf. Pavel (Fapte 5, 34-39; 22, 3). "6 HARRINGTON, Introductcn, p. 599. Ibidem, p. 600. * Ibidem, p. 595. ¥* TRICOT, Le mien, p. 66. Judaismad in epoca Noului Testament 37 fn Evanghelii, cdrturarii apar deseori alituri de farisei. Totusi cei doi termeni nu erau sinonimi, E adevarat insd c& majoritatea crturarilor erau farisei sau simpatizanfi ai acestora ‘Cirturari au organizat servicile sinagogale. Unii erau membri ai sinedriului (ef. Mt 16, 21; 26, 3). Dup& anul 70 c.H., importanta cirturarilor a crescut. Fi au adunat tradifiile orale in colectia numita ‘Misna, De la cleyii lor pretindeau un, respect mai mare decat cel acordat parinjilor'”’. Unii, precum Rabbi Tadoc, Hillel si alfii, refuzau ‘s& primeasc plat pentru serviciile lor. Fajti de Mantuitorul au avut o atitudine potrivnica (Mt 21, 15), deoarece El invija poporul cu autoritate (Mt 7, 28-29), si condamna formalismul lor. Unii totusi au crezut in El (Mt 8, 19). in Fapte, sunt menfionafi aldturi de farisei si cApetenii, fncercfind si impiedice )povaduirea apostolilor (Fapte 4, 5). Au fost pairtasi la osfindirea Sf. ‘Stefan (Fapte 6, 12). . Irodienii Irodienii sunt mentionaji de doud ori in Evanghelii (Mt 22, 16; Me 3, 6; 12, 13), alituri de farisei, ca dugmani ai lui Tisus. Ei nu formau 0 ‘grupare religioasd, ci, aga cum sugerea7 numele, erau simpatizanti ai Ginastiei irodiene. $i probabil, ca si membrij,acesteia, promovau o politic’ de infelegere cu autoritijile romane'*!. Nu stim despre ei nimic altceva in afara de ceea ce ne spun Evangheliile. E clar c& fnvijatura Méntuitorului despre Imparafia lui Dumnezeu era ireconciliabili cu viziunea lor politicd si ca autoritatea pe care 0 avea lisus in popor nu le cra pe plac. De aceca, in Galileea, cu ocazia vindecdrii barbatului cu ména uscatf, fi vedem unindu-se cu farisei pentru a pune la cale uciderea lui lisus (Mc 3, 6); si iardgi, in Terusalim, in Saptimana Mare, irodienii si fariseii sunt mentionafi ‘mpreund, incercnd si-L .prind’ in cuvant* (Me 12, 13). Cand ti alentioneazd pe ueenici SH se pizeasca de ,aluatul lul Irod' (Me 8, 15), Mintuitorul se referd probabil la membrii acestel grupari. f. Zelotii Zelotii sunt prezentati de losif Flaviu ca a patra filosofie din iudaism. intemeietor al acestui partid este considerat luda din Gamala, care in timpul recensimAntului din anul 6 d.H. 2 provocat o rscoala "8 Ahoth 4, 12; f. C. L. FEINBERG, Carturar, in Dicyionar bibic, .206, "21 CF ROPS, Jésus en son temps, p. 128. 8 Introducere in Studiul Noului Testament impotriva stipénirii romane'™*. Aceasta a fost inabusitd in scurt timp, dar idealul care i-a animat pe rsculaji nu a fost stins. Supraviejuitorit s-au regrupat si cu timpul mulfi alii s-au alaturat acestei migcari. Ei reprezentau o tendinf’ politica diametral opus celei reprezentate de irodieni, saduchei sau farisei. Ei nu puteau concepe nici un fel de convie|uire cu puterea ocupanta si considerau ca este datoria oricArui bun iudeu sa se opund prin orice mijloace Romei si reprezentantilor ci ‘Astfel mulji soldaji romani sau iudei suspectati de colaborationism au ciizut victima cutitelor cu lama scurté (sica; de aici si numele de sicari sub care erau cunoscuti de romani) pe care le foloseau zelotii.'”* Zelotii au fost in mare masura responsabili de izbucnirea revoltei din anul 66 si de rézboiul civil care a urmtit. Putinii zeloti care au scdpat asediului lerusalimului, sau regrupat'‘in vecindtatea Marit Moarte si au continuat lupta pnd in anul 73 end a cAzut ultima fortireaja pe care o deqineau. Unii autori cred ca din acest partid a fiicut parte unul dintre Apostoli, Simon, caruia Sf. Luca ii di supranumele de (nirti Zelotul (Le 6, 15; Fapte 1, 13). Acest apelativ insa poate fi injeles ca referire Ia zelul Sf. Simon, si nu ca indicdnd apartenenta la gruparea zelotilor'™. 5. Sinedriul Traditia rabinicd, bazinduese pe Num 11, 16-17. 24-25, atribuia lui Moise fondarea Sinedriului. Nu se poate, insé, stabili nici o legatura intre adunarea celor 70 de batrani, de care ne vorbeste eartea Numeri, si Sinedriul, despre care ne vorbeste Noul Testament’. E posibil ca in timpul dominatiei persane arhiereul sf fi fost ajutat de un consiliu pentru rezolvarea chestiunilor de ordin religios si financiar. {in orice ccaz, existenta unui astfel de consiliu este atestatf in epoca lui Antioh cel Mare (223-187 .H.); membrii acestuia apartineau aristocratici "2 Iosif FLAVIU, Antichitayi, XVII, i, 6; Razbotul iudaic, I, viii, 1. Weai st Fapte 5,37 " SCHORER, Histon’ hp 600-601 '™ TRICOT, Le miliew, p. 84. " Ibidem, p. 63. Iudaismul in epoca Noului Testament 59. socerdotale, Sub Alexandra (76-67 {.H.), in acest consiliu au intrat multi cBrturari aici, in timpul lui Hircan al Il-lea apare pentru prima dat numele de sanhedrin (in gr. ovv€5p.ov); acesta este folosit de losif Flaviu pentra a desemna un corp constituit, identic senatului din :mpul Seleucizilor si al domnitorilor hasmonei care i-au precedat !ui ircan al Il-lea ‘Autoritatea sinedriului a fost drastic limitati de cAtre guvematorul Siriei Gabinius (57-55 i.H.), care a incereat sa introduc’ $1 in ludeea sistemul administrativ roman. Cativa ani mai tarziu, luliv Cezar a extins din nou puterea sinedriului asupra intregii ari. Dupa ce a ajuns rege, Irod cel Mare a executat o mare parte dintre membrit sinedriului'*. E putin probabil ca instituyia a putut funetiona in timpul domniei lui. Nu stim cum s-a reconstituit sinedriul dupa moartea Tui frod. Cert este c& sub procuratori puterea sinedriului a fost extinsA, {guvernarea interna a yari find in mainile lui. El era gi curtea suprem’ Ge justitie a farii, dar nu mai avea acel jus gladii, adicd dreptul de condamna la moarte. Se pare c din timpul lui Arhelau (4 i.H. ~ 6 GH.) autoritatea civild a sinedriului a fost restransé doar la ludeea $i idin acest motiv sinedristii nu aveay putere juridic asupra Domnului atta timp cat rimfnea in Galileea' ‘Membrii sinedriului, in numar de saptezeci, se recrutau dintre conducitorii familiilor sacerdotale, dintre batréni, care reprezentau fristocratia laicd, si dintre clrturari. Ulima grupa, de tendinta fariseica, era cea mai dinamica si cea mai apropiata de popor: eelelalte doua reprezentau curentul saducheic. Presedinte al sinedriului era farhiereul in functiune. Astfel procesul Méntuitorului a fost condus de Caiafa, iar procesul Sf. Apostol Pavel de Anania, arhierei in funejiune in epocile respective. ‘in Noul Testament cuvantul sinedriu, in special cdind este folosit la plural (Mt 10, 17; Me 13, 9), inseamna tribunal" (Mt 5:22). Dar in rmajoritatea cazurilor desemneaza curtea suprema de justifie cu sediul jn Terusalim; aceasta La judceat yi condamnat pe Domnul (Mt 26, 59; Me 14, 55: 15, 1; Le 22, 66; In 11, 47), si in faja ei au fost adusi si s-au apirat Apostolii Petru si Ioan, arhidiaconul Stefan si Sf. Pavel GFapte 4, 15; 5, 21 si urm, 6, 12 gi urm.; 22, 30; 23, 1 gi urm.; 24,20), ‘Dupt Tosephia’ Sanhedrin 7, 1, sinedriul isi finea gedintele de la jertfa de dimineata pand la cea de seard. Nu se reunea in ilele de Sabat sau de sirbitoare. Locul normal de sedinfe al sinedriului era aga humita ,sald cu pietre slefuite™ (ebr.: Liscar Haggazith), construita de "2 Josif FLAVIU, Antichitay? XIV, ix. 4. " SCHORER, History. I 1, p. 171 60 Introducere in Studiul Noului Testament regele Alexandru laneu (103-76 1.1L). Aceasta sala se afla la intrarea in templu dinspre Valea Tyropeum, o parte a sa find situat& pe solul sacra si o parte spre sol profan: pe usa dingpre templu intrau _judecatorii, iar pe cea opusi era introdus acuzatul'”*, Se stie destul de bine cum trebuia si se desfiigoare 0 adunare de judecati a sinedriului'”’. Presedintele, in mijloc, avea de o parte si de alta, asezafi in forma de semicere (pentru a se putea consulta din priviri) pe membrii sinedriului. Le capetele randului era cite un grefier, cel din dreapta trebuind si adune voturile de achitare a acuzatului, iar cel din stinga pe cele de condamnare; un al treilea grefier, ajezat la mijloc, avea sarcina de a controla exactitatea consemnarii voturilor, Dup ce presedintele enunja_chestiunea, aritind pe scurt si precis vina acuzatului, fara a-l prejudicia in vreun fel, erau audiasi ~ céte unul — martorii: mai intéi martorii aparari si apoi martorii acuzarii, Martorii trebuiau s& jure c& vor spune numai adevarul. Pentru dovedirea unui fapt era nevoie de cel putin doua mirturii la fel. Dupé terminarea rechizitoriului, urma votarea. Judecdtorii trebuiau si fie absolut imparfiali. Majoritatea voturilor ‘decidea. in cazurile capitale, nu votan decat cei trecuti de 40 de ani. 0 sentinja de achitare se putea publica in aceeasi zi, pe cénd 0 sentint& de condamnare trebuia $8 astepte pnd a doua zi, in acest din uma caz judecdtorii urmand a-si petrece ziua in meditatie, post si ruglciune. In acest ristimp, judecatorilor le era permis si-si schimbe parerea numai fn favoarea acuzatului, nicidecum in sens contrat. 6, Samaritenii” Samaritenii, locuitorii provinciei cu acelasi nume, nu constituiau o grupare iudaica. In vremea Mantuitorului, Samaria era locuité de o populafie hibridi format din descendenti ai israelitilor si ai colonistilor adusi in provincie de ttre asirieni (IV Regi 17, 24). Acestia din urma erau idolatri, dar cu timpul au adoptat credinja °% pr, Prof. Vasile MIHOC, Procesul Méntitorului, Teofania, Sibiu, 2001, p. 31 ™ Cf, V. GHEORGHIU, Sf Evanghelle dela Mateiu cu comentar, Cernauti, 1925, p. 766; 1. FRUMA gi Gr. T. MARCU, Procesul Mantuitorului, Seria Teologies, wy. 530, Sibiu, 1945, p, 285-286; ROPS, Jésus er son temps, p. 418-419. 1a se vedea Pr. Asist. Vasile MIHOC, Saniariteni, in ,Mitropolia Ardealulu*, nr 79/1980, p. 625-632. Iudaismul in epoca Noului Testament 61 monoteista. Cand evreii s-au intors din exilul babilonian, samaritenii au incercat s& li se aldture. Fostii exilati insti nu au vrut si alba fel de relafii cu ei (Ezdra 4, 2 si urm.), Acest fapt a provocat intre cele doua etnii o vrdjmasie care va dura multe veacuri si se reflecta si in paginile Noului Testament. De accea samaritenii au incercat si impiedice prin toate mijloacele reconstruirea templului din Terusalim si mai ales a fortificajiilor oragului. Mai térziu, profitind de disensiunile religioase din lerusalim, si-au construit propriul templu ‘pe muntele Garizim si au instituit un sacerdoyiu schismati. {in fafa lui Antioh al TV-lea s-au prezentat ca straini de iudei pretins c& templul lor era dedicat lui Zeus Xenios. in anul 128 i.H. Ioan Hircan le-a distrus templul si capitala'”'. jn timpul Méntuitorului, ca si Iudeea, Samaria era sub administrafie procuratoriald romana, Trecerea timpului nu a adus si imbunatafirea relatiilor Gu iudeii. Pentru iudei, catalogarea cuiva ca ,samaritean era o injurie (ef. In 8, 48). Pentru a evita confruntarile si chiar moartea!™*, judeii din Galileea urcau la Ierusalim folosind un drum ocolitor care trecea dincolo de lordan, prin Pereea, Mantuitorul ins, nu ezité si foloseascé drumul cel mai scurt care trecea prin localitatea Sihar. Cu aceasta ocazie are loc convorbirea cu femeia samariteanci dupa care, 1a invitafia localnicilor, intra tn cetate si riméne acolo dou zile, timp in care mulfi cred in El (In 4, 5-43). Alta dati, vrind si treacd din nou prin Samaria, nu este primit de locuitorii unui sat din regiune, Atunci cAnd fi trimite pe ucenici in prima misiune, Mantuitorul le interzice s& mearga la samariteni (Mt 10, 5); dupa inviere, insi, le porunceste si-L vesteasca ,,in Ierusalim gi in toatl Iudeea si fn Samaria..." (Fapte 1, 8). Sf, Luca relateazi despre succesul misiunii diaconului Filip in Samaria (Fapte 8, 5-25). {in timpul razboiului iudaic, samaritenii au avut mult de suferit. {in anul 67, 11.600 de samariteni care trecusera de partea iudeilor au fost masacraji de trupele romane pe Muntele Garizim. In secolele urmitoare, fi gisim rispandifi in diferite pari ale Imperiului; erau cunoscuti mai ales ca ,schimbatori de bani sau cimatari, Pentra atitudinea lor dusminoasi fafa de crestinism, imptiratul Justinian a declansat 0 persecutie teribilé impotriva samaritenilor. Dupa aceasti * ROPS, La vie quotidienne, p. 52. © Asa sua intémplat in anul $2 4.H., end un grup de pelerini galileeni care se indreptau spre lerusalim au fost macelariti la En-zannim. 62 Introducere in Studiul Noului Testament Persccutic etnia lor nu si-a mai revenit niciodata. Astazi mai exist o comunitate mica de samariteni in orasul Nablus din Israel 7. Diaspora iudaica Extensiunea Diasporei. Diaspora iudaicd era realitate mpresionantd atat prin multimea comunitafilor care o compuneau edt si prin varietatea contextelor geografice si etnice in care-si duccau Viaja aceste comunitati. Geograful Strabon seria la inceputul e 1. Apostolicitatea reprezinté un criteriu indispensabil pentru definirea canonului Noului Testament, spre deosebire de cazul > Studiul Noului Testament, p15. 70 Introducere in Studiul Noului Testament Vechiului Testament unde canonul era coextensiv cu inspiratia. Pentru Sfinjii Paring originea apostolica a reprezentat criteriul de acceptare @ tunei c&rti la rangul de Seripturi inspiratd i constiinta c& au in materie normativa, doctrinara si moralé, o autoritate egala gi oar chilor profe(i, datoritd legaturii lor cu Hristos," a incredingirii pe care o aveau de la El. ———~Caigile Noului Testament sunt apostolice intrucat, direct sau indirect, au ca autori pe Apostoli. Dinire edyjile Noului Testament, 22 igi au nemijlocit originea de la Sfingii Apostoli: Matei, Ioan, Petru si Pavel, iar restul de cinci au aceeasi orgine, insi mijlocit, prin ucenici apostolici: Marcu, Luca, Iacov si Iuda, Considerafia deosebité de care sau bucurat aceste ultime cinci c&rfi, de la inceput, in Biserica crestin’, dovedeste 4, indirect, au fost investite cu autoritate apostolica. Marcu si Luca, in scrierile lor, redau cu fidelitate predica Sf. Apostoli Petru si Pavel, ai cdror ucenici au fost. Sf. Iacov, ca si Sf ‘Apostoli Petru si loan, a binemeritat numele de , stilp* al Biserieti din Terusalim, bucurdndu-se de o mare cinste in mijlocul crestinilor (Gal 2, 9; Fapte 15, 13-21; 21, 18-25). Sf. luda este fratele Sfntului lacov (luda 1) si cel care a continuat misiunea acestuia. Biserica Ortodox’ recunoaste pe Sfintii Marcu, Luca, Iacov si luda ca find dintre cei saptezeei de ucenic! ai Méntuitoruli 2. Inspirajia cdrtilor Noului Testament. Inspiratia in sens biblic este fundamentaté direct pe folosirea cuvantului theopneustos (Gedrvevatos) din II Tim 3, 16 — insemnénd insuflat de Dumnezeu ~ si, indirect, pe o realitate sau stare specified desemnata frecvent in paginile Noului Testament drept umplere de Duhul Sfant.° ‘Autorii scrierilor neotestamentare sunt organele mijlocitoare ale revelatiei divine facut oamenilor prin Dumnezeu-Fiul. intreaga lor activitate a fost marcata de inspirafia dumnezciasc, fiinded se baza in principal pe mandatul primit de la Méntuitorul de a vesti Evanghelia Sa la toate neamurile gi era insufletita de darul Duhului Sfaint primit la praznicul Cincizecimii. De atunci Duhul este Calauzitorul si puterea motrice a misiunii crestine. El, Care este ,ungerea lui Mesia, este acum revarsat peste Biserica Sa, fiind trimis de Domnul Cel inviat apte |, $: 2 4) si astfalprofetia Iu foil (31-5) se Smplinste (Fapte 217-21). LAGRANGE, Histoire, p. 814 si 171-175. + HARRINGTON, Introduction, p. 49. “ tbidem, p.S1 Istoria canomului Noului Testament a Mesjul-propovidur-apostolie_ ste. de_acesa, cel al_li Trista imnezeu. in acest sens, Sf Ay r pln oumele lui Hiristos, asadar, ne infitigim ca mallet th uae nsusi_Dumnezeu v-ar indemna prin noi* (II Cor 5, 20). Demersul apostolic’ nu se bazeazi atit pe priceperea omeneasci, cit pe descoperirea dumnezeiasca: ,Prin descoperire mi s-a dat in cunostingl aceasti taind, precum. v-am seris inainte pe scurt. De unde, citing pputefi si cunoasteti infelegerea mea in taina lui Hristos, care. in alte veacuri, nu s-a ficut cunoscuté fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinjilor Sai apostoli si prooroci, prin Duhul* (Efes 3, 3). In cuvinte aseminatoare se adreseazi corintenilor: ,Jar noud ni lea descoperit Dumnezeu prin Duhul Siu, fiindea’” Duhul toate le cereeteazi, chiar si adéncurile lui Dumnezeu (I Cor 2, 10), La Sf Pavel intdinim 0 distinctie intre ceea ce are caracter de poruncd dumnezeiasca si ceea ce sfétuieste el insusi; ins el are convingerea ca si cova ce reprezintd un sfat al sSu poate fi investit cu autortate, fiind inspirat de Duhul Sffint (Cor 7, 10-12.25.35.40). : SE Ja réindul siu, aminteste de yc Sfiinttrimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia,s dorese si priveasca (Pt 1, 13). care si ingerii 3. Cum s-a format colectia sau canonul Noului Testament ? Biserica erestind, incepind din prima zi a i canon al Seripturlor inspires Veeul Tegument, Pent ea, aceta reprezenta in esenfa 0 profetie despre Hristos si ca urmare, martursea c& autoritatea ultima rezida in Persoana lui Hristos Insusi. a ulti tis pe Apodol Ho propos Evangel iti crestine, dandu-l Dubulu Stan (Mt 28, 19-20 Tn 20,21-22) Bini a Eprncpal mariori oculari (ca unit care au vizut) si auriculari (ee uni care au uit) ai activitafi si ai invayaturii Méntuitorului Hristos Astfel, Biserica primari se afla in posesia a trei ,autortii*: Vechiul Testament, Domnul si Apostolii. fis autoritatea ultima, decisiva, era cea a lui Hristos-Domnul, Care vorbea direct prin cuvintele gi lucrarile Sale, gi, indirect, prin marturia celor care L-au cunoseut. * Ibidem, p. 12-113, n Introducere in Studiul Noului Testament La inceput, cuvintele Domnului si relatarea faptelor Sale au fost repetate si transmise prin viu grai, Curdnd, totusi, s-a ineeput transpunerea acestora in scris. Pe de alt& parte, Apostolii, dedicandu-se operei lor misionare, au simfit nevoia de a serie anumitor comuniti Cel pufin cateva din aceste scrisori au fost schimbate intre Biserici si at objinut curind o autoritate egala cu cea a scrierilor Vechiului ‘Testament, in majoritatea lor, cdrjile Noului Testament sunt serieri ocazionale, Unele sunt adresate anumitor comunitafi, altele unor persoane singulare, iar altele au un caracter enciclic. Toate au fost scrise intre anii 4498. Serierile care proveneau de la Apostoli sau ucenicii acestora eau considerate de catre crestini un bun spiritual comun si indispensabil. Prin citirea lor, se suplinea intrucdtva prezenja Apostolilor. Fiecare comunitate fsi cea un titlu de cinste din posesia cit mai multor scrieri apostolice. Aceasta ravna crestina a dus la alcatuirea primelor colectii de carti ale Noului Testament. De altfel, autorul Epistolei II Petru recomanda cititorilor sai scrierile Sf, Apostol Pavel (IIPt 3, 15-16). Operele care relatau cuvintele si faptele Domnului, adica Evangheliile (desi nu erau primele apdirute in ordinea cronologica), au fost primele agezate la aceeasi valoare cu Vechiul Testament, gi, prin are, recunoscute drept canonic Este posibil ca, de Ja sfirsitul secolului int&i_sau inceputul secolului_al doilea, treisprezece Epistolé ale Sf. Pavel ~ cu exceptia celei catre vrei si fie cunoscute in Grecia, Asia Mica si Italia Toate manuscrisele si variantele acestor Epistole proveneau din aceeasi sursa forménd colectia pe care o desemnam drept Corpus Paulinum®, Se constati insi céteva deosebiri intre vechile colectii in privinja ordinii epistolelor, ins numarul lor raméne mereu acelasi. Pe de alté parte, nu s-a descoperit nici o citare din Sf. Pavel care s& nu fie dintr-o Epistola canonicd, desi este sigur ci Apostolul a scris si alte epistole. ; Se poate afirma cf pe la anul( 125/existau dowd grupe de scrieti care se bucurau de garanfia apostolicd si de a caror autoritate nu se indoia nici 0 comunitate care le avea in posesic. insa cu privire la ele "of 1PL3, 16. Istoria canonului Noului Testament B nu s-a Ricut nici o declaratie oficiala, iar colectiile variau de la o Bisericd ta alta Rostul principal al colectiilor era acela dea se_pistra intact Evanghelia Mantuitorului si de a se ingridi aparijia falsificarilor acesteia. Daci se punea problema originii apostolice a vreunei cdrti se recurgea la verificarea_existentei_acesteia la destinatarii_primi. O scriere neautentica nu se putea substitu celei autentice, care de la ‘nceput se transcria in mai multe exemplare pentru a putea servi mai multor comunitafi, departate geografic uncle de altele. ingisi Apostolii se ingrijesc de aceste neajunsuri ce puteau si intervind in cursul rAspandirit scrierilor lor. Prevenitori, ei indica cititorilor semnele dupa care s& fie cunoscuta autenticitatea scrierilor lor. A Tes 3, 17 citim: ,Salutatea cu ména mea, a lui Pavel; 200% Semnul meu in orice serisoare. Asa seriu. In acceasi direcfie pot fi considerate menfiunile din I Cor 16, 21; Gal 6, 11; Col 4,18. Totodata, cei care duceau la destinatie scrisorile (curierii) aveau si mandatul de a fi garanti ai originii lor apostolic Amintim si alti factori care vor influenja formarea canonului Noului Testament: ¢ numirul mare de scrieri apocrife, care au fost respinse de Biserica; * erezia lui Marcion,"° care si-a aledtuit propriul canon ce includea numai un text asa-zis cerzurat al Evangheliei lui Luca si zece dintre Epistolele Sf. Apostol Pavel, in afara de Pastorale si de Epistola catre Evrei; ‘* montanistii, eretici care pretindeau a fi primit din partea Dubului Sfint descoperiri noi; ‘* numirul mare de scrieri gnostice care erau rispandite peste tot. Din ratiuni didactice evolujia formarii canonului Noului Testament poate fi delimitaté astfel: (1) de la Sfintii Apostoli pana in jurul anului 120 d.H.; (2) secolele II si IIL; (3) secolul IV. in primul rand urmarim dezvoltarea aprecierii valorii particulare a scrierilor Noului Testament; in al doilea rand observim evidenta si deplina "CE HARRINGTON, Introduction, . 114, “BIRDSALL, Canon, p. 196, "4 Introducere in Studiul Noului Testament recunoastere a unei mari parti din aceste scrieri ca sfinte si normative pentru credinfa; in al treilea rind se remarcé acceptarea canonului complet in Rasarit si in Apus, a, Canonul Noului Testament la Parintii Apost Este posibil ca cel mai vechi document in care sunt citate Arti din canonul Noului Testament si fie reprezentat de Epistola_intéia a Sfntului Clement, care a fost privita ea insdgi ca o lucrare canonicd de lunii crestini. Aceasta scriere este cuprins’ in Codex dlexandrinus alaturi de cArjile Noului Testament. A fost seis la Roma pentru Biserica din Corint si este datat de obicei in jurul anului 95 4.H. Cuprinde referiri clare la Evanghelia de la Matei, Evrei, | Corinteni gi Romani. De remarcat ci de fiecare data cénd citeazé din sc Noului Testament foloseste expresia Scriptura zice™ sau iar alt scriptura zice”. prima marturie despre existenta unei colectii a ednilor sfinte ale Noului Testament o avem de la Sf. Ignatie al Antiohiei (+ cca 107- 117), ucenic al Sf. Ap. Ioan, care ne vorbeste despre ciayyétov si ndozo2o1, pe care le ageaza alaturi de Lege si Prooroci. Sf. Policarp din Smirma citeaza din I Petru si I loan (Epistola catre Filipeni). De asemenea, dovedeste c& are cunostinfe despre Evangheliile dupa Matei i Luca, LI Corinteni, Romani, Galsteni Efeseni, F-Il Timotei, Coloseni, Evrei). Este foarte probabil si fi cunoscut i Evanghelia lui loan. Papias. episcop de Hierapolis din Frigia, era — conform martur lui Irineu’! — ucenic al Apostolului oan si prieten cu Policarp. El a scris o lucrare intitulaté ,Explicarea cuvintelor Domnului*, in 5 arf Din aceasta rezultd cd avea cunostint& despre Evangheliile de la Matei, Marcu gi foarte probabil despre loan, Fapte si Epistolele sobornicesti Didahia (/nvajdtura Celor Doisprezece Apostoli), \ucrare din prima jiimiate a secolului al Ii-lea, care se leaga strins de epoca apostolica (descoperiti in 1883) s-a folosit de Evangheliile dup Matei, Luca (probabil) si Toan side multe alte c&rfi din Noul Testament (I Cor, I Pt, luda si posibil de Efes, t Pt si Apoc). De asemenea, maniera sa de a vorbi pare si indice c& Evangheliile erau "Contra erezilor, V,xxxii 4. Istoria canonului Noului Testament 75 deja reunite impreuna: ,precum a poruneit Domnul in Evanghelie* — dei reunite pee Pe }omnul in Evanghelie Epistola zisi a lui Barnaba, foarte cititd in Biserica veche, citeaza dir Mate¥ acest pasaj: .multi sunt chemati, dar pusini alesi* (Mt 20, 16; 22, 14), folosind expresia oficiala ,precum este scris* (ig ‘yéypenvat), prin care erau introduse citatele (IV, 14). Epistola catre Diognet aminteste pe de 0 parte de autoritatea color Serise i Lege siptofet iar pe de alta de cea a Evangheliilor sia serierilor apostolice. Citeazi cu precddere din Evangheliile de la Matei si Luca, si din Epistolele: Romani, I si Il Corinteni, Efeseni, Filipeni, | ‘Timotei Tit I Petra sil Ioan, . Pastorul lui Herma aminteste de cartea Apocalipsei, care a fost Juaté da model in compunerea viziunilor ei. De asemenea, cuprinde unele aluzii la Bpistola Sf. Iacov. Tofi acesti scriitori ~ contemporani sau foarte apropiati de epoca apostolicd - aveau stabilit 0 linie de demarcatie foarte clara intre serierile lor si cele ale Apostolilor inspirayi de Dumnezeu. Sf. Clement, end le seria Corintenilor, nu pretindea ca le scrie inspirat, aga cum le scrisese acelorasi corinteni Sf. Ap. Pavel!; Sf. Policarp declara filipenilor c& el nu poate avea injelepciunea _fericitului slavitului Pavel care, dupa ce a plecat de la ei, le-a seris epistole prin care credinciosii se pot zidi in eredinta data lor'*; Sf. Ignatie, rugind pe romani si mu-l lipseascé de eununa martiiului, adauyas Nu va poruncese, ca Petru si Pavel. Aceia erau apostoli; eu, un osndit; aceia, liberi; iar eu, pana acum, ro3.-"* i b. Canonul Noului Testament in secolele II si lI Din secolul Il avem tot mai numeroase marturii privind canonul Noului Testament. Este epoca Apologetilor crestini, cand polemica cu iudaismul si paganismul devine tot mai deschisi. Sf. Justin Martirul si Filosoful (+167), in cele dou’ Apologii ale sale si in Dialogul cu iudeul Trifon, citeaz’ de multe ori din toate cele ® VIGOUROUX, Canon, col. 167-168, " pistola 1 dire Corinten, 1,41. “ Epistola edtre Filipeni, M2 "CF ICor9, 1 "* Epistola edwre Romani, WV, 3 16 Introducere in Studiul Noului Testament patru Evanghelii (Memoriile Apostoliilor, cum le mai numeste el), din Epistolele pauline si din cele sobomicesti. El_a declarat o& Memoriile Apostolilor erau citite in fiecare duminica ca parte din cultul Bi alaturi_de cArjile Profetilor. Sf. Iustin explicd in termeni preci reprezinta de fapt aceste Memorii (érouvmpoveiata) ale Apostolilor: _xodeiza Etmyyédia (care se_nume inghelii)'’. Elevul sau, fatian,) a alcatuit prima armonie a Evangheliilor, numiti Diatessaron"; aceasta lucrare dovedeste o perfect cunoastere a celor patru Evanghelii. In lucrarea sa Cuudintare cditre elini se citeaz& din ‘majoritatea Epistolelor pauline. esesil (cee Il) igi redacteazi memoriile in cinci volume (cateva fragmente se pistreazi la Eusebiu). in acestea pune alaturi clrjile Noului Testament de cele ale Yechiului Testament.” [Teofit din Antiohial(+181) citeaza din Evangheliile de la Matei, Luca si loan, din Epistolele catre Romani, Corinteni, Coloseni, Evrei, I ‘Timotei, Tit si din I Petru, numindusle Sfintele Scripturi (Canonut-Mfaratori|- mumit astfsl dupa istoricul si omul de litere italian Ludovico Muratori care I-a descoperit la Biblioteca ambroziana din Milan si I-a editat in 1740 — a fost compus in sec. Il, deoarece aminteste despre episcopatul lui Pius la Roma; acest Pius nu poate fi decat Pius I, episcop al Romei intre anii 140-155. Din Fragmentul ‘Muratori (numit astfel deoarece este numai o parte dintr-o luerare mai ampla) rezulté clare la Roma in secolul I crestinii_ considerau canonice: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 Epistole pauline (cu exceptia celei citre Evrei), céteva din Epistolele ‘sobomnicesti, Faptele Apostolilor si Apocalipsa Sf. Ioan.”” Uni atribuie acest fragment lui Hippolit al Romei. \Sf-Trineu} episcopul Lyonului (+202) aduce o ultima marturie pentru secolul Tl. intr-un fel opinia sa privitoare la extensia canonului reflecta parerea general a Bisericii timpului de atunci in aceasta privinta. El si-a petrecut tineretea in R&sarit, unde si-a format o inalt cultura teologica, iar apoi a ajuns episcop in Apus. Prin urmare, afimmatile sale privitoare la canon prezinté o importanga. deosebitd. °° Cf, ZAHN, Geschichte, I p. 417. fn jurul anulul 172 aceast lucrare a fost adus tn srac8. iva fi adoptat ca text oficial al Bizerii din Edessa (ef, HARRINGTON, /ntraduction, . 115). ™ wud Noului Testament p. 1 2 Ase vedea extol acest fagment in VIGOUROUX, Canon, eo. 170 Istoria canonului Noului Testament 1 Lucrarea sa antignostica Adversus haereses (Contra ereziilor)”' afirma valoarea axiomatica a celor patru Evanghelii, a Faptelor Apostolilor si a 12 Epistole ale Sf. Ap. Pavel. fn secolul Il este afirmatd, deci, canonicitatea pentru majoritatea cirfilor Noului Testament. Epistola catre Filimon si Epistola a treia a Sf. Ap. Ioan nu sunt citate din pricina cuprinsului lor de mai mica importanta. Epistolele catre Evrei, Il Petru, lacov, luda si Apocalipsa sunt folosite mai putin datoriti unor eretici care pretindeau ca erorile lor se pot intemeia pe citate din ele. jn secolul Ill prezinté o importanta deosebit’ pentru noi reprezentafii scoliilor catehetice din Alexandria si Cezareea . Clement Alexandrinul (+215) a folosit de mai multe oti expresiile ,,Vechiul si Noul Testament“. El depune marturie despre canonicitatea celor patru Evanghelii, a Epistolelor pauline (inclusiv Epistola c&tre Evrel) sia Epistolelor pastorale. Din unele informatii pe care le primim de la Eusebiu de Cezareea” rezulté ci Clement cunostea si Epistolele sobomicesti; totodata stia c& Apocalipsa este opera Sf. loan, iar Faptele Apostolilor se bucurau de o mare autoritate.* in lucrarea sa Hipotipoze, Clement analizeazi toate scrierile celor doud Testamente si in ce ne-a mai raimas de la el aflim citate din toate scrierile Noului Testament, cu exceptia Epistolei a douaa Sf. Ap. Petru. ( [Origen (cca. 185-250)\ marele invatat alexandrin ~ contemporan cu Tertulian gi urmas al lui Clement la conducerea coli catehetice din Alexandria -, definesie carile canonice ca ,opera a Duhului Sfant* si fer doua importante criterii ale canonicitifii: originea apostolic’ si ‘tadijia unanims a Bisericii. Carjile considerate de el canonice sunt: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, toate Epistolele Sf. Pavel, oan, -II Petru gi Apocalipsa”. 11,28, 2-3 (VIGOUROUX, Canon, col. 171). ® BIRDSALL, Canon, p. 196 ® Siromata, 4,21, 134; 5,138; 16, 100; 17, 107. * istoria bisericeasca, VI xv, 1, PSB 13, p. 237-238. ® Yezi VIGOUROUX, Canon, col 171. ™ De princpiis 1,4, ™ Despre cele patru Sfinte Evanghelii aflam informatii mai ales din Omilile sale la Evanghelia dupa Sf. Luca (Omila J, PL 13, 1803): ,Biserica ~ zice el ~ are patru 8B Introducere in Studiul Noului Testament (Dionisie,jurmasul lui Origen la conducerea acelei scoli si mai tarziu episcop al Alexandriei, introduce in Rasarit capitolul disputelor privitoare la eanonicitatea Apocalipsei. Discufiile privind aceasta problema dureaza aproape un secol.”* Din Biserica Africana mai importante sunt marturile lui Tertulian si Ciprian) Tertulian din Cartagina (cca, 200 dH.) numeste St—Seripturi Instrumentum", iar carfile Vechiului si Noului Testament; Totium instrumentum utriusque Testamenti*, pentru faptul cd scrierile Sfintei Scripturi au cele mai pertinente dovezi impotriva tuturor neadevarurilor si ereziilor. I Toan, I Petru, lacov, Juda si Apocalipsa sunt recunoscute de el drept canonice, alaturi de celelalte cart ale Noului Testament. (+258), episcop al Cartaginei, recurge adesea la sautoritatea cArjilor_sfinte", pe care le imparte in Lege” si “Evanghelii*. Raman necitate de catre el numai Epistolele cate Filimon, Evrei, lacov, Hl Petru, I-III Ioan si luda. ~ Se poate face afirmatia ca la sfarsitul secolului III erau privite cu unele rezerve urmitoarele scrieri: Evrei, lacov, Iuda, Mai putin citate de la Dionisie incoace sunt: Apocalipsa, Il Petru, II i III Joan. Cu toate acestea, nimeni nu a indriznit sA socoteasc& aceste c&rti drept scrieri apocrite. La marturile din secolele II si Il putem adauga si atitudinea ereticilor epocii. Valentinienii, ofiti, vasilidienii se declarau in favoarca receptirii in canon a Evangheliilor, Faptelor Apostolitor gi Epistolelor Sfintului Pavel; alfii resping unele dintre Epistolele Sfntului Pavel (de pilda, ereticul Marcion, care a retinut in canonul siu numai Evanghelia de la Luca ~ si aceea trunchiati ~ si zece Epistole pauline). Acesti eretici erau aproape tofi_impotriva canonicitajii Epistclelor sobornicesti. Tocmai aceasta atitudine potrivnica faté de anumite c&rti a determinat intarirea pozitiei lor in ‘canonul Noului Testament. Evanghelil, Erezile au inst un mare numar de evanglili, inte altele cea care se rnumeste egipteant si cea zis a Celor Doisprezece Apostoli... Dintre toate aceste setieri noi aprobim ceea ce Biserica aproba, adied patru Evanghelii care trebuie s8 fie primite® (ef. VIGOUROUX, Canon, col. 171-172) 2. BARUCQ et CAZELLES, Le’ livres inspirés, p43. © Studiul Noului Testament, p. 17-18. Istoria canonului Noului Testament 19 ¢. Definitivarea canonului in secolul IV Istorcul bisericese Eusebiu_de Cezarven (265-340) imparte cite Noului Testament “in dou’ categorii:” Omologumena, adic& recunoscute de ctre tofi (v Spohoyoysévorc); gi Amtilegomena, cBrti a cfiror canonicitate era uneori pusd in discutie (zav 6° dvtiacyquévev), dar care erau considerate de marea majoriate ca autentice (yvp{a” 8 ov Bug soi rodcic)"!. Aminteste si de cele neautentice, afirmand despre ele ci au fost atribuite pe nedrept Apostolilor, iar agezarea lor in canon este exclusi. Pe lingé aceasté clasificare, gisim Ja Eusebiu si o list a carjilor Noului Testament. Considera ca ‘omologumena: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, 14 ale Sf. Ap. Pavel, I Ioan si I Petru, Are o atitudine nehotaraté asupra Apocalipsei, datoriti faptului c era un foarte mare luptator contra ereziei hiliaste, care igi baza concepiiile tocmai pe aceastd carte. A trecut in rindul antilegomenetor: II Petru, Il $i Ill Toan, lacov si Tuda. Nu s.a indoit insi de apostolicitatea acestora si rin urmare le-a admis locul in canon. Apocrifele, care pe nedrept- au fost atribuite Apostolilor, sunt desemnate ca neautentice (v69x) si prin urmare este exclusd admiterea lor in canon. La cererea impiratului Constantin cel Mare, in anul 332, Eusebiu s-a ingrijt de transcrierea Sfintei Seripturi in 50 de exemplare, pe pergament fin gi cu o caligrafie deosebiti, in scopull dea fi dirute prineipalelor centre episcorale _Sfantul Chiril al lerusalimului (+ 386) aminteste intr-une di cateliezele, 3) din anul 348 despre sereri divine gi scrieri inspirate. Cele divine corespund omologumeneler lui Eusebiu, iat cele © inspirate corespund antilegomenelor. Din canonul sau lipseste -Apocalipsa.” ‘Sfantul Grigorie de Nazianz aseazi Apocalipsa la un loc cu Evanghelia Sfintului Ioan. Astfel, dupa o perioada de peste un veac, aceasti carte redobaindeste locul cuvenit in canonul Sfintei Seriptur Sfantul Atanasie cel Mare, in Epistola fest ne dX lista complet a carlo canonului Nou * isaria bisericeasca, 1, xxv, 3, PSB 13, p. 127. ® VIGOUROUX, Canon, col. 173-174 Studiul Noului Testament, p. 18. , * Cateheza IV, 22, PG 33, 500. ™ G26, 1176. 80 Introducere in Studiul Noului Testament este in prezent; de menfionat faptul c& el mu mai face nici o distinctie Intre cary Sinodul local de la Laodicees din anul 360, prin canonul 59, prevede ca in cadrul slujbelor bisericesti si se foloseasca numai cartile canonice, Este prezentatd apoi, in canonul 60, lista acestor c&rti (in ‘numar de 27), care este identicd cu cea din vremea noastr in Apus. Rufin (+ 410) si Fericitul Augustin (+ 430)* au impartisit plrerea Sfantului Atanasie cel Mare. La indemnul Fericitului Augustin si sub influenga lui, Sinoadele din Hippo (393) si Cartagina (397) recunose cA toate cele 27 de c&rfi ale Noului Testament sunt canonice. Mai tarziu, aceste hotirdri sunt consfingite pentru Biserica fntreagi de Sinoadele ecumenice. din 692 (Trullan) si din 787 (al Vil-lea).’* 4. Canonal Nouh ‘estament in Bisericile protestante in Bisericile Protestante se manifest o reticenfa vadit impotriva urfor cari din cup:insul Noului Testament, al caror conjinut doctrinar si moral nu concordi cu parerile reformatorilor protestanti. in ciuda diverselor opinii care contesté canonicitatea unor cArfi, majoritatea covarsitoare a editillor Noului Testament din Bisericile Protestante cuprind toate cele 27 de carti si, prin urmare, putem spune c&, indirect, se recunoaste caracterul canonic. Andreas Bodenstein din Karlstadt, adesea numit el insusi Karlstadt (+ 1541) — un reformator timpuriu, aspru critic al lui Luther jpotriva originii si caracterului apostolic al : Evrei, lacov, II Petru, Il si Ill Ioan, luda si Apocalipsa. Luther (1484-1546) afirma cf scrierile Evrei, lacov, Iuda si Apocalipsa stnt lipsite de spirit evanghelic si apostolic si de aceea nit pot fi asezate decat la finele canonului Noului Testament. Martin Schemnitz opineazi c& cele sapte cArfi contestate de Andreas de Karlstadt pot fi trecute intre apocrife. Ulrich Zwingli (1483-1531) a respins Apocalipsa, urmasii sii {ns& (zwinglienii) admit canonicitatea tuturor celor 27 carti ale Noului ‘Testament; la fel procedeaza si calvinii * De Doctrina christiana, Ul, 8, PL 34, 41. » Studlul Noului Testament, p19. Istoria canonului Noului Testament 81 imag, tht Pe 8 mijlocul secolului XVI, teologii protestanyi au amas conseevenfi pozitiilor exprimate d ii amintifi dis ane ns p le reformatorii amintigi din Un principiu extrem de liberal, este introdus de e&tre Johann S. Semler (1725-1791): fiecare credincios este in masuta s& stabileasct dlacd o carte este canonici sau nu; ca atae, orice adevir seripturistic ce incomodeaza activitatea credinciosului este susceptibil de ‘eautenticitate si deci lipsit de valoare canonica, De la inceputul secolului XIX este un lucra ec | secolului aproape imposibil caracterizarea evolutiei istorici canonului Noulut Testameet ty Frotestantism, c&ei ar insemna si ne ocupim de pozifafiectrui teolog {in parte in raport cu aceasta problema.” ” Veri Studiul Noului Testament, p20. Istoria textului Noului Testament 1, Originalele Noului Testament a. Limba originalelor Noului Testament. Toate cirfile NT au fost serise in limba greacd cu excepfia Evangheliei de la Matei care a fost serisi in limba aramaicd. Multi exegeti au vizut in limba greacd a ‘Noului Testament un minunat vehicul de care s-a servit providenta