C11 URTICARIA

Urticaria este o reacţie cutanată produsă de factori multipli, caracterizată printr-o erupţie formată din
papule şi plăci eritemato-edematoase, tranzitorii, foarte pruriginoase, care pot afecta orice zonă
tegumentară. Fiecare leziune are o parte centrală palidă, edematoasă, înconjurată de un halou
eritematos. Leziunile pot ajunge la dimensiunea unui pod de palmă. Poate fi însoţită de febră, artralgii,
mialgii.
Pentru cazurile în care apare un edem masiv al ţesutului celular subcutanat se foloseşte denumirea de
angioedem (edem angioneurotic, edem Quincke). În formele severe se poate ajunge la şoc anafilactic.
În urticaria acută simptomele dispar în câteva ore sau zile de la apariţia lor. În urticaria cronică
simptomele apar zilnic, pe o perioadă mai mare de 6 săptămâni, conducând la perturbarea somnului, a
vieţii sociale şi emoţionale.
Fiziopatologie
În urticarie se produce degranularea mastocitelor şi bazofilelor dermice prin mecanisme imunologice
secundar ataşării alergenului pe Ig E de pe suprafaţa mastocitelor, urmată de eliberarea de mediatori
preformaţi şi neoformaţi, dintre care cel mai important este histamina responsabilă de vasodilataţie şi
creşterea permeabilităţii vasculare.
Există şi o urticarie de natură fizică produsă prin mecanisme neimunologice:
urticaria colinergică apare sub acţiunea căldurii, apei calde, efortului fizic;
în urticaria la frig leziunile urticariene apar numai pe zonele expuse la o temperatura scǎzutǎ (mâini,
faţǎ);
urticaria la soare – leziunile urticariene apar după expunerea la UV.
urticaria acvagenicǎ – apare după contactul pielii cu apa, indiferent de temperatura ei;
urticaria la presiune – după exercitarea unei presiuni moderate asupra pielii apar plăci urticariene (pe
plante, palme, fese);
urticaria facticială – apariţia de leziuni urticariene după dermografism.
Tratamentul urticariei:
În tratamentul urticariei se folosesc în principal antihistaminicele anti H1: de generaţia I - clorfeniramina,
romergan, peritol (ciproheptadina), hidroxizin (efecte secundare sedative) şi de generaţia a II-a –
cetirizina (Zyrtec), loratadina (Claritine, Roletra). Cele din urmă nu au efecte sedative şi au o durată
lungă de acţiune.
Se pot asocia blocante ale degranulării mastocitare: ketotifenul şi cromoglicatul de sodiu.
Corticosteroizii sunt indicaţi în unele forme de urticarie acutǎ severǎ, urticarie vasculiticǎ, conducând la
dispariţia rapidă a leziunilor dar nu sunt recomandaţi mai ales în urticaria cronicǎ;
În urticariile cronice idiopatice sunt utilizate şi antidepresivele triciclice – doxepinul.
Tratamentul urticariei acute:
În urticaria acutǎ se impune:
Evitarea unui medicament cauzal, a unui alergen alimentar sau a unui pneumoalergen, a unui agent
alergizant de contact, a unui factor infecţios (bacterian, micotic, viral).
Dieta este utilǎ mai ales în urticaria alimentarǎ; trebuie evitate alimentele care conţin coloranţi şi
conservanţi;
Tratamentul colitei, diskineziei biliare, dispepsiei;
Tratamentul psihologic în urticaria de stres (hidroxizin, doxepin), tratament psihiatric.
În urticaria cronică idiopatică a cărei cauză nu poate fi identificatǎ, tratamentul vizeazǎ în special mǎsuri
simptomatice. Se recomandǎ evitarea factorilor nespecifici: alimente histaminoeliberatoare, alimente
fermentate, conservanţi, alcool, cafea, medicamente: beta blocante, aspirinǎ, alte AINS; cǎldura, efortul
fizic, stresul emoţional.

1
PRURIGO
Termenul de prurigo defineşte un sindrom caracterizat printr-o erupţie cutanată formată din papulo-
vezicule foarte pruriginoase. Uneori leziunea primară este greu de identificat, tabloul clinic fiind dominat
de escoriaţii secundare gratajului, acoperite de cruste hematice.
Prurigo acut al copilului
Afectează în special copiii de la 6 luni la 6-7 ani. În producerea bolii au fost incriminate: reacţiile alergice
la alimente (ouǎ, carne, lapte, nuci, alune, ciocolată, cafea, căpşuni, fragi, smeură, alimente conservate,
afumate, fermentate), înţepături de insecte (artropode), medicamente, erupţii dentare, parazitoze
intestinale, alergii la puf de păsări, plante.
Clinic debutează cu papulo-vezicule pruriginoase, înconjurate de o mică placă urticariană care dispare în
câteva ore. Leziunile sunt diseminate pe trunchi şi membre. Pe măsură ce unele involuează, altele apar
rezultând un aspect polimorf. Leziunile se pot suprainfecta şi eczematiza.
Diagnostic diferenţial – varicela, scabia, pediculoza, dermatita herpetiformă.
Evoluţie – leziunile apar în pusee şi au tendinţă la remisiune spontană, cu acutizări sezoniere. După
vârsta de 6 ani în majoritatea cazurilor nu mai apare.
Tratament:
antihistaminice,
mixtură antipruriginoasă,
regim alimentar adecvat,
tratament etiologic: tratarea infecţiilor şi parazitozelor.
Există şi un prurigo acut al adultului cu etiologie alergică de naturǎ alimentară, medicamentoasǎ,
infecţioasă.
ECZEMA
Eczema (dermatita) este un sindrom inflamator cutanat definit clinic printr-o succesiune de modificări
cutanate constând din eritem, vezicule, exsudaţie, cruste, descuamare şi uneori lichenificare.
Este o afecţiune foarte frecventă, cu caracter recidivant. Se caracterizează printr-o evoluţie în mai multe
faze:
Eczema acută – debutează cu vezicule dispuse pe plăci şi placarde eritematoase, pruriginoase. Veziculele
se rup şi lasă o suprafaţă zemuindă, cu picături de lichid clar. Ulterior lichidul coagulează şi se vor forma
cruste. Este favorizată suprainfectarea.
În eczema subacută persistă vezicule, asociate de descuamaţie şi prurit.
În eczema cronică tegumentul este roşu, acoperit de scuame uscate, alb-cenuşii. Evoluează fie spre
ameliorare progresivă cu vindecare chiar spontană, fie spre persistenţa leziunilor şi cronicizare cu
tegument îngroşat – lichenificare (eczemă lichenificată).
Tratament:
Local, în faza acută de zemuire se aplică comprese umede. În faza uscată, după remiterea fenomenelor
inflamatorii acute (fără zemuire) se pot aplica creme cu corticoizi.
Dacă este o formă extinsă, diseminatǎ, se indică corticoterapia sistemică în cure scurte.
Antihistaminicele anti H1 sunt utilizate pentru efectul lor antipruriginos.
Fototerapia PUVA este indicată în formele cronice pentru a permite reducerea sau întreruperea
corticoterapiei.
I. Eczema (dermatita) de contact
Este cea mai frecventă formă de eczemă care afectează 2-3% din populaţie, în unele colectivităţi
profesionale putând ajunge la 8-12%.
A. Eczema (dermatita) de contact ortoergică
Este rezultatul acţiunii iritante directe a unei substanţe cu rol distructiv asupra funcţiei de barieră a
tegumentului. Leziunile apar la orice individ care vine în contact cu substanţa respectivǎ, chiar de la

2
primul contact. Manifestările cutanate depind de tipul şi concentraţia agentului iritant, de durata
contactului, de regiunea cutanată, de grosimea stratului cornos. La locul acţiunii debutează rapid cu
senzaţia de arsură localizatǎ strict pe locul de contact. Dacă concentraţia este foarte crescută pot apărea
leziuni buloase şi necroză.
B. Eczema (dermatita) de contact alergică
Apare prin pătrunderea în piele a unei substanţe faţă de care organismul este sensibilizat. Manifestările
lipsesc la prima expunere la alergen, dar apar la reexpunerea la acesta. Particularitatea acestei forme de
eczemă de contact constă în faptul că apare numai la o parte din persoanele venite în contact cu
alergenul respectiv şi anume la cele cu antecedente alergice. Apar la expuneri repetate şi la concentraţii
care în mod normal nu produc alterări la nivelul pielii. Se produce printr-un mecanism de
hipersensibilitate mediată celular.
Factori etiologici:
Metalele – crom, nichel, cobalt;
Vegetale: flori (lalele, crizanteme), fructe (lămâi, portocale), legume (roşii, morcovi, usturoi, ceapă,
extracte vegetale).
Detergenţi,
Cauciucul,
Medicamentele (anestezice locale, sulfamide, antibiotice, antifungice),
Masele plastice,
Cimentul,
Coloranţi – săruri metalice (crom, cobalt), parafenilendiamina (vopsea de păr).
II. Dermatita atopică
Dermatita atopică reprezintă ansamblul manifestărilor cutanate care apar la indivizi cu o predispoziţie
genetică de a dezvolta afecţiuni alergice: eczemă, astm bronşic, rinită alergică, conjunctivită alergică,
urticarie. Afecţiunea apare încă din copilărie, după luna a 3-a de viaţă, şi are o evoluţie cronică,
fluctuantă.
a. Dermatita atopică a sugarului
Debutează de la vârsta de peste 3 luni sub forma unei erupţii papulo-veziculoase, zemuinde, foarte
pruriginoase, localizate pe obraji, frunte, dar şi pe gât, pliuri retroauriculare şi pe scalp. Are o evoluţie
fluctuantă influenţată de prezenţa infecţiilor respiratorii, modificări climatice. Mai puţin de 50% din
cazuri se remit spontan până la vârsta de 18-24 de luni.
b. Dermatita atopică a copilului (4-7 ani cu limite de 2-12 ani)
Poate apărea de novo sau ca o continuare a dermatitei din faza neonatală. Afectează electiv plica
cotului, articulaţia pumnului, fosa poplitee, regiunea laterocervicală, dosul mâinilor şi picioarelor. Se
caracterizează prin plăci eritematoase cu limite imprecise care au pe suprafaţă escoriaţii produse prin
grataj consecutiv pruritului. Tegumentele sunt uscate (xeroza), palide, părul este uscat şi mat.
Are o evoluţie cronică cu ameliorări sezoniere în perioadele de vară. Poate persista până la vârsta adultă
sau se poate remite în jurul vârstei de 7 ani.
c. Dermatita atopică a adultului
7-10% din eczema copilului persistă şi la adult. Se caracterizează prin leziuni simetrice localizate pe faţă,
gât, zonele flexurale ale articulaţiilor mari, dosul mâinilor, sub formă de plăci şi placarde eritematoase cu
tegument îngroşat, infiltrat, cu cadrilajul accentuat, acoperite de scuame alb-cenuşii foarte pruriginoasă.
Tratament:

Tratament sistemic – antihistaminice pentru calmarea pruritului; corticoizi în cure scurte pentru cazurile
cu leziuni exsudative extinse; controlarea procesului infecţios cu antibiotice.

3
Tratament topic – unguente şi creme grase cu corticoid care protejează tegumentul faţă de factorii de
mediu. O alternativă a dermocorticoizilor sunt topicele cu tacrolimus şi pimecrolimus (Elidel ®) care sunt
lipsite de efectele secundare ale corticoizilor.
Expunerea la ultraviolete – PUVA terapia,
Climatoterapie – se pare că cel mai bun climat pentru atopici este cel montan.
Regim igieno-dietetic de excludere a lactatelor, ouălor, preparate conservate, nuci, alune, căpşuni, fragi,
banane, ciocolată, cafea