Scale

 Clinice  
Prof.  Dr.  Doina  Cosman  
 Interviul  structurat  
Istoric  

Ê  1880  –  termenul  de  test  (Mc  Keen  Cattell)  

Ê  1895  -­‐  1919  –  importanţța  standardizării  sindroamelor  psihiatrice  prin  

“cuvinte  cheie”  (Kraepelin)  

Ê  1915  –  este  pentru  prima  oară  folosit  termenul  de  “scală”  (Kent)    

Ê  1932  –  modelul  scalelor  de  evaluare  de  tip  categorial  (Likert)  

Ê  1942  –  primul  test  clasic  care  este  utilizat  şi  în  prezent:  MMPI  
(Hathaway  şi  Mc  Kinley)  

Ê  1950  -­‐  1952  –  odată  cu  descoperirea  antipsihoticelor  se  înregistrează  o  
dezvoltare  extensivă  a  scalelor  clinice  

Ê  1960  –  scale  de  heteroevaluare  a  depresiei  

Ê  HDRS  sau  HAMD  (Hamilton)  

 Conceptul  de  psihometrie  

Ê  Termenul  de  psihopatologie  cantitativă  a  fost  introdus  de  

Pichot  

Ê  Psihopatologia  cantitativă  defineşte  metoda  psihometrică  de  

abordare  a  simptomatologiei  psihiatrice  

Ê  Psihometria  studiază  instrumentele  standardizate  capabile  să  

cuantifice  simptomatologia  psihiatrică  ca  o  măsură  a  
severităţții  (intensităţții)  acesteia  
 Conceptul  de  psihometrie  

Ê  Practica  psihiatrică  contemporană  s-­‐a  dezvoltat  în  două  

direcţții  
Ê  Abordarea  clinică  –  calitativă,  categorială  
Ê  Bazată  pe  un  interviu  nestructurat  
Ê  Are  drept  scop  stabilirea  unui  diagnostic  clinic  
Ê  Abordarea  psihometrică  –  cantitativă,  dimensională  
Ê  Bazată  pe  interviuri  nestructurate,  semi-­‐structurate  sau  structurate  
Ê  Are  drept  scop  evaluarea  cantitativă  (cunatificarea)  a  severităţții  
clinice  a  unei  patologii  psihiatrice  deja  diagnosticate  

Ê  Abordarea  clinică  şi  cea  psihometrică,  în  condiţțiile  actuale,  se  
completează  în  mod  necesar  
 Scopul  utilizării  scalelor  clinice  

Ê  Scopul  principal:  

Ê  Indicator  al  calităţții  unor  metode  terapeutice  (modificarea  scorului  
total  /  grupe  de  itemi  /  itemi  izolaţți  între  două  momente  distincte  de  
evaluare):  
Ê  în  special  farmacologice  
Ê  psihologice  

Ê  Scopuri  secundare:  

Ê  Stabilirea  severităţții  unui  episod  psihopatologic  
Ê  Instrument  de  omogenizare  al  loturilor  de  cercetare  
Ê  Validarea  altor  scale  clinice  prin  compararea  rezultatelor  
înregistrate  
Ê  Metodă  de  screening  populaţțional  care  formulează  un  diagnostic  de  
probabilitate  

Ê  Scalele  clinice  nu  pot  fi  utilizate  în  scopul  stabilirii  diagnosticului!!!  
 Indicatori  psihometrici  ai  
scalelor  clinice  

Ê  Fidelitate  –  constanţța  scorurilor  obţținute  de  acelaşi  subiect,  în  

aceleaşi  condiţții,  în  cazul  unei  serii  de  evaluări  

Ê  Validitate  –  capacitatea  scalei  de  a  măsura  ceea  ce  îşi  propune  /  
ceea  ce  i  se  cere  să  măsoare  

Ê  Sensibilitate  –  capacitatea  scalei  de  a  identifica  toate  cazurile  cu  

patologia  pe  care  urmăreşte  să  o  evalueze    

Ê  SPecificitate  –  capacitatea  scalei  de  a  discrimina  între  afecţțiunea  

vizată  şi  alte  afecţțiuni  mai  mult  sau  mai  puţțin  asemănătoare    

Ê  Consistenţță  internă  –  omogenitatea  itemilor  incluşi  în  scală  care  

reflectă  faptul  că  toţți  itemii  scalei  măsoară  simptome  diferite  ale  
unei  singure  afecţțiuni    
 Fidelitatea  scalelor  clinice  

Ê  Fidelitatea  este  o  măsură  a:  

Ê  Gradului  de  confidenţță  atribuit  constanţței  aplicării  scalei  clinice  
Ê  Interferenţței  unor  factori  aleatori  cu  rezultatele  obţținute  la  scorare  
Ê  Fiabilităţții  scalei  

Ê  Fidelitatea  se  exprimă  printr-­‐un  coeficient  de  corelaţție    

Ê  r  =  0  –  rezultate  întâmplătoare  
Ê  r  =  1  –  acord  perfect  

Ê  Coeficientul  de  corelaţție  trebuie  calculat  pentru  fiecare  item  iar  
divergenţțele  trebuiesc  eliminate  prin  
Ê  Eliminarea  itemilor  cu  fidelitate  redusă  
Ê  Antrenarea  cotatorilor  

Ê  Minimum  acceptat  pentru  fidelitatea  unei  scale  este  de  0,7    
 Metode  de  determinare  a  
fidelitatăţții  scalelor  clinice  
Ê  Fidelitatea  interevaluatori  
Ê  constanţța  scorurilor  atribuite  de  observatori  independenţți  care  cotează  simultan  itemii  
scalei  pentru  acelaşi  subiect  supus  probei  

Ê  Fidelitatea  test-­‐retest  

Ê  Se  mai  numeşte  stabilitate  temporală  
Ê  Constanţța  scorurilor  obţținute  de  un  subiect  prin  evaluări  succesive  efectuate  în  condiţții  
similare  
Ê  aceeaşi  stare  psihopatologică    
Ê  condiţții  ambientale  identice  
Ê  Testarea  aptitudinilor  sau  trăsăturilor  psihologice  determină  o  fidelitate  mai  mare  decât  
testarea  simptomelor  aceleiaşi  stări  psihopatologice    

Ê  Fidelitatea  prin  utilizarea  formelor  paralele  

Ê  Corespondenţța  între  scorurile  obţținute  de  acelaşi  subiect  prin  testarea  la  două  forme  
echivalente  ale  aceluiaşi  test  
Ê  Formele  echivalente  
Ê  split  half  
Ê  construite  ca  atare  
 Validitatea  scalelor  clinice  

Ê  Validitatea  este  relaţția  între  rezultatele  obţținute  şi  valoarea  

adevărată  a  variabilelor  măsurate  
Ê  Tipuri  de  validitate  
Ê  Aparentă  
Ê  Concordanţța  dintre  conţținutul  unui  item  şi  funcţția  pe  care  trebuie  să  o  
măsoare  
Ê  Exemplu:  scale  de  depresie  care  includ  şi  itemi  pentru  anxietate  
(HAMD)  →  validitate  scăzută  a  acestor  itemi  
Ê  Empirică  
Ê  Reflectă  relaţția  dintre  o  scală  cu  alta  care  se  adresează  aceluiaşi  
fenomen  psihopatologic    
Ê  De  construct  
Ê  Are  doar  importanţță  teoretică  
Ê  Reprezintă  măsura  în  care  conceptele  teoretice  motivează  construcţția  
scalei  
 Sensibilitatea  și  specificitatea  
scalelor  clinice  

Sensibilitatea   Specificitatea  
Ê  Sensibilitatea  corespunde   Ê  Specificitatea  corespunde  
rezultatelor  “fals  negative”     rezultatelor  “fals  pozitive”  

Ê  Reprezintă  proporţția  cazurilor   Ê  Reprezintă  proporţția  cazurilor  

care  nu  înregistrează  scoruri   care  înregistrează  scoruri  peste  
peste  prag  dar  care  prezintă   prag  dar  care  nu  prezintă  
fenomenul  evaluat  de  scală   fenomenul  evaluat  de  scală  

Ê  Se  exprimă  în  două  moduri:   Ê  Se  exprimă  în  două  moduri:  
Ê  procentual:  0  –  100%   Ê  procentual:  0  –  100%  
Ê  numeric:  0  –  1     Ê  numeric:  0  –  1    
 Consistenţța  internă    
a  scalelor  clinice  

Ê  Reflectă  omogenitatea  itemilor  

Ê  Se  determină  prin  corelarea  scorurilor  obţținute  la  fiecare  item  cu  
scorul  total  al  scalei  

Ê  Consistenţța  internă  ridicată  indică  faptul  că  toţți  itemii  măsoară  
diferite  aspecte  ale  aceluiaşi  fenomen  
Ê  Unii  autori  o  consideră  în  strânsă  relaţție  cu  fidelitatea  scalei  
Ê  Alţți  autori  susţțin  că  ea  reprezintă  o  formă  particulară  a  validităţții  pe  
care  o  denumesc  validitate  internă  

Ê  Consistenţța  internă  se  exprimă  prin  coeficientul  α  al  lui  Kronbach  
Ê  α  =  0  →  consistenţță  internă  absentă  
Ê  α  =  1  →  consistenţță  internă  ideală  
 Scale  de  evaluare  clinică  

Ê  Au  apărut  în  psihiatrie  ca  o  necesitate  de  apreciere  rapidă  a  

unor  aspecte  specifice  ale  psihopatologiei.    

Ê  Cele  mai  multe  au  apărut  şi  din  raţțiunile  unor  cercetări  de  
psihofarmacologie,  ele  fiind  instrumente  valide  pentru  a  
cuantifica  evoluţția  stării  psihice  a  pacienţților.  

Ê  Unele  scale  clinice  au  dobândit  o  validitate  şi  în  susţținerea  
diagnosticului  psihiatric  în  anumite  afecţțiuni  (tulburările  
depresive  şi  schizofrenie).    
Clasificare  

Ê  Scale  clinice  în  tulb  psihotice  (schizofrenia)  

Ê  Scale  clinice    in  demente  

Ê  Scale  clinice  depresie  

Ê  Scale  clinice  in  manie  

Ê  Scale  clinice  în  tulburările  anxioase  

Ê  Scale  clinice  în  alcoolism  si  toxicomanii  

Ê  Scale  clinice  de  evaluare  a  riscului  suicidar