Daca nu esti suficient de bun pentru cineva, daca esti mereu criticat, devalorizat sau neapreciat, nu

mai accepta sa stai in acea relatie. Este toxica pentru tine deoarece iti diminueaza constant stima de
sine si increderea in tine.
Sa te desparti de o persoana care nu te iubeste pentru ceea ce esti, care nu vede partile tale
frumoase, care nu iti respecta individualitatea si personalitatea sau care incearca sa te modeleze
dupa bunul sau plac, este un castig, nu o pierdere.
Pierzi doar atunci cand te desparti de oamenii care te iubesc si te accepta asa cum esti. Insa de ei
nu ai de ce sa te desparti, nu-i asa? Cand te desparti de cineva care nu te face sa te simti bine, in
preajma caruia ai trairi negative sau te face sa te indoiesti de tine, castigi.
Castigi libertatea de a fi tu insuti si de a face loc in viata ta pentru oamenii care te plac pentru ca esti
TU.
Elibereaza-te de relatiile toxice si castiga spatiul necesar pentru a permite oamenilor cu care
rezonezi sa intre in viata ta.
Ursula
--------------------

Sunt oameni care accepta situatii in care sunt abuzati, devalorizati, nedreptatiti, manipulati sau
santajati emotionali.
Sunt oameni care accepta compromisurile si sacrificiile pe care le fac pentru ceilalti.
Sunt oameni care sufera pentru ca stau in relatii toxice.
Cumva, nu se respecta si nu se iubesc suficient de mult pentru ca sa se indeparteze de tot ceea ce
ce le face rau.
Daca esti printre acesti oameni, vreau sa te intreb: ai accepta ca al tau copil sa traiasca in felul in
care o faci tu? Ti-ar placea sa aiba viata pe care tu o traiesti acum?
Imi imaginez ca nu. Cred ca te-ar durea foarte tare sa vezi suferinta copilului tau in astfel de situatii.
Acum, gandeste-te ca in interiorul tau este copilul care ai fost candva si care vede tot ceea ce faci si
cum traiesti. E trist si sufera in tacere. Singura persoana pe care se poate baza esti tu insuti. Oare
nu ai vrea sa ii alini suferinta, sa-ti schimbi viata si sa-l faci fericit?
Traieste in asa fel incat copilul interior sa fie linistit si fericit. Merita din plin sa faci asta pentru el si,
binenteles, pentru tine - adultul de astazi.
Ursula
132 Likes3 Comments25 Shares

-------------

Adevarul este ca nu e usor sa-ti dai voie sa te cunosti si sa te accepti, ca mai apoi sa evoluezi. Multi
oameni evita contactul cu ei insisi pentru ca este mai simplu sa traiasca in autoamagire, iluzie sau
minciuna.
Cumva, s-au obisnuit sa traiasca cu un val pe ochi si merg inainte asa.
Nu le place sa constientizeze adevarul pentru ca… doare. Asa ca prefera sa pastreze niste aparente
atat in fata lor, cat si in fata altora.
Lumea este un spectacol cu masti si ce ne mai place asta… Ne intalnim unii cu altii, zambim si
vorbim protocolar, totul este predefinit si fiecare isi joaca rolul care “trebuie”. Din pacate, facem asta
atat cu strainii, cu prietenii, cu partenerul de cuplu, in familie si mai ales cu noi insine.
Traim vieti superficiale, ne ascundem dupa deget si dupa aparente, ne mintim si mintim, fugim de
noi insine de parca intalnirea cu propria persoana ar fi ceva ingrozitor.
Si da, primul impact este unul dur atunci cand iti dai seama ca traiesti intr-o minciuna si la fel fac si
cei din jurul tau.
Cei mai intelepti dintre noi isi dau seama ca nu este ok ceea ce se intampla cu ei insisi, cu viata lor
si in jurul lor. In loc sa bage capul in nisip, asa cum face toata lumea, isi pun intrebari si cauta
neincetat raspunsuri. Nu se multumesc cu traditii prostesti, cu “asa se face”, sau sa dea bine in ochii
lumii. Cauta, inteleg, accepta si evolueaza.
Mai sunt si altii, suficient de “norocosi” incat viata sa-i tranteasca puternic de pamant si care, in
zbaterea lor spre supravietuire, dau peste adevar si il imbratiseaza. Sunt acei oameni care se
transforma, care lasa mastile deoparte si traiesc constient si asumat. Nu-i judeca pe cei care inca isi
poarta cu mandrie masca, dar spera ca poate, intr-o zi, vor alege sa renunte la ea.
Inainte sa ajungi la adevar, trebuie sa treci printr-o perioada de “purgatoriu” - sa-ti dai voie sa vezi
toata mizeria, toata minciuna si prefacatoria in care traiesti si in care traim cu totii. Insa, dupa ce treci
de aceasta etapa, nu vei mai fi niciodata la fel.
Vei fi eliberat de masti, de amagiri, de iluzie, de minciuna si prefacatorie si nu-ti vei mai dori
vreodata sa te intorci. Atunci vei fi un om liber si te vei simti atat de bine sa traiesti constient,
autentic si asumat.
Ursula
------------

m vazut masti frumoase care ascundeau multa agresivitate.

Am vazut oameni care se prefaceau a fi smeriti, "cu frica de dumnezeu", insa care emanau o rautate
coplesitoare.
Am vazut oameni care propovaduiau bunatatea si iubirea, insa urau cu inversunare.
Am vazut oameni care iti zambesc, dar care atunci cand le intorci spatele iti "infig cutitul in spate".
Am vazut oameni care pareau aroganti, insa in interior erau buni, blanzi si calzi.
Am vazut oameni duri care stiau ce inseamna empatia si ajutorul neconditionat.
Am vazut oameni saraci care ofereau cu bucurie din putinul lor.
Am vazut oameni, cu chipul brazdat de urme ale durerii, care erau nespus de frumosi in interiorul lor.
Nu te lasa impresionat de aparente.
Oricum ti-ar parea la prima vedere un om, straduieste-te sa vezi si dincolo de masca lui.
Caracterul unui om se reflecta in congruenta dintre aparenta, gandurile, cuvintele si faptele sale.
Ursula
----------------------------------------------------------

Pentru ca sa se autonomizeze si sa devina adult din toate punctele de vedere (psihic, emotional,
social, profesional, s.a.m.d.), copilul ajuns adult este necesar sa se repozitioneze fata de parintii sai.
Astfel, relatia dintre parinte si copil, este bine sa devina o relatie de tip adult-adult. Parintele nu
neaparat are cum sa constientizeze ca progenitura sa a ajuns un adult pana cand acesta nu incepe
sa se comporte ca atare. Parintele si-a vazut copilul de cand acesta era bebelus si va continua sa se
raporteze la el ca la un copil neajutorat daca acel copil nu isi va afirma personalitatea.
Responsabilitatea este a copilului ajuns adult sa isi schimbe comportamentul in asa fel incat
parintele sa inteleaga ca are de-a face cu o persoana matura.
Imi imaginez ca orice parinte se simte implinit si satisfacut atunci cand observa ca si-a indeplinit
menirea de parinte si a crescut un adult care a devenit autonom, independent si de sine-statator,
deoarece acesta ar fi bine sa fie scopul oricarui parinte.
Un parinte ar fi normal sa se elibereze de grija pe care i-o poarta, in mod excesiv, copilului ajuns
adult si sa se bucure ca relatia dintre ei este ca intre doi oameni maturi. Daca un parinte si-a facut
datoria, copilul sau va putea sa stea pe doua picioare de unul singur si chiar sa devina un sprijin
pentru parintele sau, cand acesta nu mai poate.
Nu este normal ca un parinte sa ii controleze viata copilului sau ajuns adult (adica peste 20-25 de
ani), sa ii spuna ce sa faca, sa il intretina, sa il intrebe daca a mancat sau si-a pus caciulita, sa ii
spuna cum sa gandeasca, sa il tina langa el, etc. - adica sa se poarte cu el ca si cum ar fi un copil
neajutorat. Insa, daca parintele nu vede ca progenitura sa se poate descurca singur, se simte obligat
sa ii poarte de grija chiar daca acest a atins maturitatea biologica.
Elibereaza-ti parintele de o grija si devino un adult autonom si de sine-statator. Renegociaza-ti
relatia cu parintii tai si demonstreaza-le ca si-au indeplinit menirea de a creste un adult care sta
singur pe doua picioare.
Ursula
-------------

Nu exista om care sa nu treaca prin diferite greutati in viata. Cu totii pierdem ceva drag, ne intalnim
cu situatii dificile sau obstacole, cu totii suferim intr-un fel sau altul.
Suferinta este o traire subiectiva si difera de la un om la altul. Unii fac o tragedie din ceva ce pentru
un altul nu este prea semnificativ, altii isi prelungesc inutil trairi negative pentru ca si le alimenteaza
cu gandurile din mintea lor, altii cred ca drama si victimizarea sunt normale in existenta umana, asa
ca le accepta ca fiind ceva firesc.
Dupa cum spuneam, nu exista om care sa nu aiba probleme deoarece ele ne sunt date ca sa
devenim din ce in ce mai constienti de noi insine si de resursele noastre, sa ne intarim si sa devenim
intelepti.
Insa, important este sa retinem ca suferinta este subiectiva si chiar optionala, nu obligatorie.
Intensitatea si durata suferintei depinde cel mai mult de atitudinea pe care o avem in fata greutatilor
vietii: putem sa facem o tragedie sau o drama din ceea ce ni se intampla sau putem sa acceptam cu
demnitate, iar acolo unde putem sa schimbam ceva, sa facem asta.
Nu are niciun sens sa te lasi coplesit de trairi negative sau sa permiti sa fii definit de greutatile prin
care ai trecut. Viata, cu bune si mai putin bune, merge inainte, iar atitudinea ta este cea care face
diferenta.
Ursula
--------

Daca tu nu te accepti pe tine insuti, daca nu te respecti, daca nu-ti place sa stai in propria ta
companie, daca nu te iubesti, daca nu stii sa ai grija singur de nevoile tale, iti vei dori ca altii sa faca
toate acestea pentru tine.
Vei face orice ca sa primesti atentia, aprobarea, grija, ajutorul, sustinerea si iubirea altora. Vei face
compromisuri, sacrificii, poate chiar vei accepta sa te umilesti pentru ca altii sa iti umple golurile tale
interioare.
Daca tu crezi despre tine ca esti "nevoias", ca esti pe minus din anumite privinte, vei cersi de la altii
ceea ce iti imaginezi ca iti lipseste.
Imi aduc aminte de o poveste in care era vorba despre un cersetor. El a stat toata viata lui pe un
cufar si a cersit de la trecatori cate un banut ca sa-si poata duce existenta. La un moment dat, un
om il intreaba daca s-a uitat vreodata sa vada ce este in cufarul pe care statea. Cersetorul a spus ca
nu... insa cand s-a ridicat si l-a deschis a descoperit ca cufarul lui, pe care a stat toata viata, era plin
de nestemate.
Aceasta metafora ilustreaza minunat faptul ca noi oamenii nu suntem constienti de nestematele care
exista in interiorul nostru. Nu stim cat de puternici suntem, nu stim cate resurse avem, nu acordam
prea multa atentie fortei noastre si le cerem altora sa ne dea firimituri din ceea ce noi am putea sa
avem in abundenta.
Esti mult mai puternic decat iti imaginezi si ai o capacitate extraordinara de a deveni arhitectul vietii
visurilor tale. Stiu asta cu siguranta pentru ca am vazut deja de atatea ori oameni care se credeau
nevoiasi, insa odata ce au deschis cufarul lor interior, am inflorit pur si simplu.
Si tu poti sa fii unul dintre ei, insa este necesar sa renunti la gandurile care te limiteaza (la
mentalitatea de "cersetor") si sa incepi sa crezi cu tarie in puterea ta interioara!
Ursula
--------------

Exista in mentalitatea romaneasca ideea cum ca trebuie sa faci copii, sa te sacrifici pentru ei pentru
ca la batranete sa aiba ei grija de tine - adica sa-si sacrifice si ei ani din viata lor ca sa ramana langa
tine si sa te ingrijeasca cand tu nu mai poti.
In acest scenariu, parintele face copii, se sacrifica pentru ei (poate sta in relatii disfunctionale pentru
ei, investeste tot ce are mai bun in acel copil ca sa-si faca o asigurare la batranete, isi traieste viata
prin acel copil si realizarile lui), iar copilul vine pe lume si este obligat sa-si asume o responsabilitate
pe care nu a cerut-o si care ii conditioneaza viata.
Un astfel de parinte nu-si iubeste copilul pentru ceea ce este el, ci pentru ce poate sa faca pe viitor
pentru parinte. Atitudinea acestor parinti, care fac un copil ca si investitie pentru viitor, care le repeta
"eu iti dau acum ca sa-mi dai si tu cand nu mai pot", care ii manipuleaza si santajeaza emotional,
cerandu-i copilului sa devina sclavul vietii si nevoilor lui, este expresia pura a egoismului si
egocentrismului.
Un parinte cu o astfel de mentalitate nu-si va creste copilul ca sa devina un adult autonom si de
sine-statator, nu-i va da aripi sa zboare din cuib - cum ar fi normal, ci il programeaza ca pe un
instrument de care sa se poata folosi el pe viitor. "Eu te-am facut, deci viata ta imi apartine", "nu
conteaza ce vrei tu, important este sa ai grija de mine si sa ma faci fericit", "eu ti-am dat tot, mi-am
sacrificat viata pentru tine, asa ca este normal sa imi recuperez investitia mai tarziu", "eu am trait
pentru tine, asa ca esti obligat sa traiesti si tu pentru mine", s.a.m.d.
De multe ori, copilul ajuns adult nu doreste sa-si asume o responsabilitate pe care nu a cerut-o, cu
care s-a trezit fara sa fi avut un cuvant de spus in privinta asta si se va revolta. Pe buna dreptate, ii
va spune parintelui "eu ti-am cerut sa ma faci, sa-ti sacrifici viata pentru mine si apoi sa-mi ceri sa
traiesc asa cum vrei tu?", "M-ai adus pe lume ca sa devin sclavul tau?", si va pleca departe de el.
Un copil nu este un instrument, o investitie "sigura" pentru viitor, ci este un om care a venit pe lume
ca sa-si caute propria cale. Niciunde nu mai intalnim in natura o astfel de situatie, ci, la orice specie,
atunci cand puiul atinge maturitatea, pleaca de langa parintii lui si isi cauta drumul propriu - aceasta
este normalitatea.
Un parinte ar trebui sa faca un copil doar atunci cand poate sa-si asume demersul de a creste un
viitor adult autonom, caruia sa ii dea aripi sa zboare si sa simta bucuria ca si-a facut datoria de
parinte cand progenitura sa isi gaseste propria cale in viata.
Copilul nu-l faci pentru tine, pentru ca sa-ti asiguri tu batranetile (decat daca esti foarte egoist), ci
pentru ca vrei sa oferi din prea-plinul tau si sa formezi o fiinta umana valoroasa. Copilul nu
datoreaza nimic parintilor sai pentru ca el nu a cerut sa vina pe lume - a fost decizia parintilor sa-i
dea nastere.
Nu te mai sacrifica pentru copilul tau ca sa-i ceri mai apoi sa faca acelasi lucru pentru tine, ci cauta
sa ai o viata echilibrata si asigura-ti altfel batranetile.
Copilul tau nu este sclavul tau din viitor, ci un om care apartine sie insusi si lumii.
Ursula
----

Puterea ta nu consta in cat poti sa iei, ci in cat poti sa daruiesti fara sa ceri nimic in schimb. Asta
inseamna ca dai din surplusul tau, orice ar fi acela, iar asta te face un om bogat.
Valoarea ta umana nu consta in cat tupeu ai, in cat reusesti sa ii manipulezi sau santajezi emotional
pe altii ca sa iti dea, in cate foloase necuvenite reusesti sa obtii prin cine stie ce mijloace. In lume, la
fel ca si in viata ta, exista un echilibru. Iar daca ai luat fara sa ti se cuvina, mai devreme sau mai
tarziu, tot va veni si nota de plata. Asa este legea compensarii si legea cauzei si efectului.
Indiferent cat te mandresti cu abilitatile tale de a-i insela pe altii, indiferent cat de "smecher" te crezi,
esti supus acelorasi legi universale. In plus orice om, oricum ar fi el in interiorul sau, are un simt
moral care ii va semnala ca nu sunt ok faptele sale negative, iar asta il va predispune la tulburari
psihice si chiar fizice.
Valoarea ta umana si puterea ta interioara sunt intotdeauna rezultatul direct al integritatii, verticalitatii
si demnitatii tale.
Traieste curat, fii integru, vertical si demn, iar viata te va rasplati cu siguranta!
Ursula
--------
Familia poate sa fie un spatiu al acceptarii neconditionate, al iubirii si sprijinului acordat la nevoie,
sau poate sa devina o povara care limiteaza si oprima omul sa-si traiasca viata in acord cu sine
insusi.
Sunt persoane care nu indraznesc sa urmeze calea visurilor lor pentru ca mama, tata, sotul, sotia, s-
ar simti amenintati de acea schimbare si, ca sa nu se simta vinovati de nefericirea lor, isi inabusa
visurile si dorintele.
Daca te simti vinovat, inseamna ca iti asumi responsabilitati care nu-ti apartin sau esti victima
manipularii sau a santajului emotional. Sa cedezi manipularii sau santajului emotional nu este
niciodata o idee buna nici pentru tine si nici pentru cei din jurul tau.
Tu nu esti responsabil de fericirea nimanui - nici a mamei tale, nici tatalui tau, nici a sotiei sau sotului
tau. Ai venit pe lume ca sa-ti cauti propria ta cale, sa fii asa cum simti si sa faci ceea ce-ti doresti.
Daca cei din jurul tau te limiteaza, te trag in jos sau departe de tine insuti si de visurile tale,
inseamna ca nu te respecta si nu te iubesc, ci isi doresc ca tu sa le satisfaci lor dorintele si nevoile
egoiste.
Relatiile functionale intre membrii unei familii ar trebui sa fie in primul rand bazate pe sentimentul de
prietenie, acceptare si sustinere. Daca vorbim despre compromisuri, sacrificii, santaj emotional sau
manipulare inseamna ca atmosfera din acea familie nu este una sanatoasa, ci toxica.
Singura ta responsabilitate este cea fata de tine insuti si fata de copiii tai minori.
Elibereaza-te de responsabilitati care nu-ti apartin si de trairi pe care doresc sa ti le induca altii doar
ca sa te tina legat de ei. Traieste-ti viata asa cum iti dicteaza constiinta si visurile tale, iar cei care te
iubesc si te respecta te vor accepta si sustine. Ceilalti... nu vor decat sa-si manifeste controlul si sa
detina puterea asupra ta pentru ca sa-si satisfaca nevoile lor egoiste. Oare merita sa asculti de ei?
Ursula
-----------------

Atunci cand esti suficient de puternic, cand stii ca poti sa te bazezi pe fortele tale, cand nu ai nevoi ci
doar dorinte, cand te respecti si te iubesti, nu mai accepti minciuna, compromisurile, prefacatoria,
cuvintele goale, lipsa de integritate si de verticalitate. Nu le mai accepti nici la tine insuti si nici de la
semenii tai.
Daca ai fost mintit, tradat, inselat si treci peste aceste lucruri, mai mult de o data, pe langa faptul ca
ii incurajezi pe ceilalti sa continue cu aceste comportamente, iti pierzi si respectul de sine.
De ce ai ierta pe cineva care cu buna stiinta te-a tratat cu lipsa de respect?
Da, oamenii gresesc uneori inconstient si merita o alta sansa, insa cand o fac constient este vorba
despre lipsa de caracter si rea-vointa.
Nu permite sa fii manipulat sau santajat emotional de oamenii care te-au mintit sau te-au tradat,
stiind foarte bine ce fac. Nu faci altceva decat sa ii inviti sa-ti faca din nou acelasi lucru.
Nu are sens sa porti suparare, ura sau resentimente fata de oamenii care s-au purtat cu tine intr-o
maniera care, in primul rand, lor nu le face cinste. Insa nici nu te ajuta cu nimic sa ii accepti in
continuare in viata ta.
Daca stii despre ce vorbesc, stii cu siguranta ca daca ai ales sa treci peste o minciuna, ea s-a
repetat. Daca ai ales sa ierti o tradare, ai mai fost tradat inca o data.
Respecta-te suficient de mult incat sa nu le mai permiti oamenilor din jurul tau, in numele iubirii sau
afectiunii pe care le-o porti, sa se poarte cu tine asa cum nu meriti. Comportamentul lor le descrie
fidel personalitatea si nu cred ca ai nevoie de astfel de persoane in viata ta.
Fii tu un model de verticalitate si demnitate umana, investeste in tine, devino autonom din toate
punctele de vedere si astfel nu vei mai fi dispus sa faci compromisuri inutile.
Ursula
----------------

Daca esti singur/a acum pentru ca nu ti-ai gasit inca un partener cu care sa rezonezi, nu e nicio
tragedie.
Daca esti singur/a acum pentru ca ai spus nu compromisurilor, este perfect.
Daca esti singur/a acum pentru ca nu accepti mediocritatea in relatie, pentru ca nu te multumesti cu
jumatati de masura, pentru ca nu stai cu cineva doar pentru ca sa nu fii singur, este in regula.
Nu este nicio realizare cu care sa te mandresti faptul ca stai intr-o relatie doar ca sa fii si tu cu
cineva, ori pentru ca ai impresia ca nu te descurci singur sau cine stie din ce alte motive.
Nu esti ipocrit si asta este minunat.
Cat timp iti pastrezi verticalitatea si integritatea si nu esti dispus sa faci compromisuri doar de gura
lumii sau pentru ca iti imaginezi ca solitudinea este o boala, ai atins intelepciunea.
Fii tu ok cu tine insuti, indiferent ca esti singur sau intr-o relatie - asta este tot ce conteaza!
Ursula
-----------

Poate ca in acest moment esti suparat, dezamagit, trist, enervat, iritat, obosit sau stresat. Poate ca
ai o zi grea si poate ca nu-ti vine acum in minte niciun motiv pentru care sa te bucuri de viata.
Este in regula, cu totii avem astfel de zile, insa important este sa nu ne blocam in aceste trairi.
Daca nu te simti bine, straduieste-te sa constientizezi cauzele care te-au condus aici. Poate este
necesar sa schimbi ceva la viata ta, poate este doar o stare trecatoare data de faptul ca lucrurile nu
ti-au iesit astazi asa cum ti-ai dorit, poate pur si simplu ai nevoie de odihna si relaxare.
Indiferent de cauze, fii optimist si pastreaza-ti o atitudine pozitiva. Astfel, depasesti cu mai multa
usurinta orice framantare ai in prezent si gasesti cele mai bune solutii pentru problemele cu care te
confrunti.
Nu te ajuta cu nimic sa iti prelungesti inutil o stare proasta, ci focalizeaza-ti atentia pe a cauta solutii
sa o depasesti cat mai repede.
Dupa cum bine stii, dupa ploaie vine soare, iar partea cea mai buna este ca in viata ta tu esti cel
care dicteaza vremea.
Ursula
------
Simplu... despre inteligenta emotionala.
Sa fii inteligent emotional inseamna...
- sa alegi ce emotii vrei sa ai
- sa intelegi ca felul in care reactionezi NU este conditionat de nimic din exteriorul tau, ci doar de
gandurile tale - nimeni nu te poate fericit sau trist fara ca tu sa ai ganduri care sa determine acea
emotie, nimeni si nimic nu poate sa te infurie fara ca tu sa fi ales sa te enervezi ca si reactie la ceea
ce a spus sau a facut
- sa alegi sa ramai calm, in loc sa faci o drama din ceea ce ti se intampla
- sa ai o abordare rationala asupra situatiilor din viata ta, in loc sa te lasi inundat de emotii care nu te
ajuta la nimic, ci doar iti consuma energia inutil si adauga o alta problema (felul in care te simti)
Multe dintre emotiile pe care le ai de-a lungul unei zile sunt inutile, sunt pur si simplu niste "nori" care
iti intuneca ratiunea si, per ansamblu, viata.
Nu, nu este necesar sa te enervezi, sa fii frustrat, sa fii nemultumit, nefericit, trist, s.a.m.d. Toate
aceste emotii sunt consecinta felului in care tu gandesti sau te raportezi la tine insuti si la ceea ce ti
se intampla.
Nimeni nu este responsabil de ceea ce simti - odata ce intelegi cu adevarat acest lucru, poti sa devii
liber si sa iti alegi cu intelepciune emotiile pe care vrei sa le accesezi.
Inteligenta emotionala iti determina calitatea vietii.
Traieste constient de tine insuti si de viata ta - alege-ti inteligent gandurile si emotiile pe care vrei sa
le ai!
Ursula
---------

Nu plange ca s-a incheiat, ci fii recunoscator ca s-a intamplat.

Nu permite ca suferinta pe care o simti cand se incheie un capitol din viata ta sa umbreasca bucuria
pe care ai trait-o pana atunci.
Orice are un inceput, are un cuprins si va avea o incheiere. Sarbatoreste clipele atunci cand esti la
inceputul si pe parcursul unui capitol din viata ta, iar atunci cand se incheie, fii recunoscator pentru
tot ceea ce ai trait si simtit.
Oare nu ar fi mai bine daca am sarbatori tot ceea ce am trait, atunci cand am trait, decat sa suferim
cand se incheie? Daca ne-am trait pe deplin viata, daca ne-am bucurat de relatiile, intamplarile si de
oamenii care au facut parte din ea, atunci cand se incheie suntem impliniti si recunoscatori. Insa, din
pacate, de multe ori uitam sa traim in prezent si in loc de amintiri, acumulam regrete si neimpliniri.
In anumite culturi, atunci cand moare cineva, oamenii danseaza si canta. Fac asta pentru ca ii
sarbatoresc viata celui care a plecat, se bucura pentru el si pentru toate experientele prin care a
trecut si ii ureaza calatorie frumoasa mai departe.
Ne este teama de sfarsituri doar atunci cand nu traim prezentul pe de-a-ntregul. Daca nu am lasa
"nicio piatra neintoarsa", daca am invata sa traim in prezent, cu bucurie, fara frici si fara limite, am
accepta incheierile de capitole cu seninatatea data de firescul lor.
Ursula
----------

De multe ori, oamenii iti spun ca i-ai dezamagit atunci cand nu te comporti asa cum se asteptau ei.
Iti spun ca i-ai dezamagit atunci cand incetezi sa le mai faci pe plac sau sa traiesti in functie de
nevoile si dorintele lor egoiste.
Sunt multi oameni care se asteapta ca altii sa-i faca fericiti, sa traiasca pentru ei si nevoile lor, sa se
sacrifice pentru binele lor si sa faca diferite compromisuri.
In mod normal, fiecare om ar trebui sa-si poarte de grija singur si sa nu se foloseasca de ceilalti, mai
ales prin manipulare si santaj emotional. Insa, unii oameni refuza sa-si asume responsabilitatea
propriei lor vieti, au impresia ca cei din jurul lor sunt din plastelina si ca au venit pe lume ca sa
traiasca pentru ei si egoismul lor.
In numele "iubirii" sau prin alte mijloace se straduiesc sa predea responsabilitatea vietii lor altora si
cand nu reusesc, spun ca sunt dezamagiti.
Tu nu ai venit pe lume ca sa traiesti pentru altii si nici sa corespunzi nevoilor si dorintelor lor egoiste.
Tu ai venit pe lume ca sa traiesti pentru tine, sa fii fericit si sa le oferi altora din prea-plinul tau. Cei
care te iubesc cu adevarat o fac pentru ceea ce esti tu, te accepta si te respecta fara sa incerce sa
te schimbe.
Atata timp cat tu traiesti intr-o maniera ecologica - adica nu-ti faci rau nici tie insuti, nici altora, este
perfect.
Traieste pentru tine, nu le permite altora sa-si faca planuri cu tine impotriva vointei tale si fii fericit.
Cei care te plac, vor sta in preajma ta, iar cei care nu... nu are niciun sens sa te straduiesti sa le faci
pe plac.
Fii fidel doar asteptarilor, visurilor si obiectivelor cu care rezonezi si lucrurilor pe care ti le-ai asumat.
In rest, nu permite nimanui sa te indeparteze de tine insuti si de idealurile tale.
Ursula
-------------------------------------

Disperarea nu face bine niciunei relatii.

Daca un om a spus clar ca nu te mai vrea, daca nu te cauta, daca nu-si face timp pentru tine sau te
suna doar atunci cand are nevoie de ceva, este evident ca nu esti suficient de important pentru el.
Nu are niciun sens sa-l suni obsesiv, sa ii trimiti nenumarate mesaje, sa implori sau sa te umilesti -
nu obtii altceva decat dezgust si mila. Intelege ca este doar nevoia ta de a fi cu acel om, insa el nu-si
mai doreste asta. Cel mai bun lucru este sa accepti cu demnitate situatia, sa iti vindeci ranile si sa
mergi mai departe.
Unele relatii se termina pentru ca unul dintre parteneri nu-si mai doreste sa continue. Daca deja
simte acest lucru si ti l-a comunicat, in nenumarate feluri, cum crezi ca ai mai putea sa il intorci
inapoi prin disperarea ta? Il vei impinge si mai departe deoarece oricum nu va mai putea sa te
respecte. Iar fara respect, pretuire si admiratie, nu poate fi vorba despre o relatie functionala.
Intelege ca impulsul tau de a suna provine din egoismul tau care nu stie sa piarda cu demnitate - tu
iti mai doresti acea relatie, insa celalalt nu. Uneori poate te simti vinovat pentru ca "ai gresit" sau "nu
ai facut tot ceea ce se putea" si atunci vrei o noua sansa ca sa-i demonstrezi celuilalt ca te-ai
schimbat. Insa, nu este nici asta adevarat. Atunci cand sunt disperati, oamenii fac promisiuni fara sa
le gandeasca prea mult, dar cand lucrurile reintra pe un fagas normal, vor continua sa fie la fel ca
inainte.
Accepta cu demnitate ca ai pierdut, invata lectiile pe care le ai de invatat si mergi mai departe. Daca
va fi sa fiti impreuna, viata va va readuce impreuna, daca nu... nu se poate face nimic.
Ursula