40.

Macropreparat ”Ganglionii limfatici în limfogranulomatoză (Limfomul Hodgkin),,

35. Micropreparat ”Ganglionul limfatic în limfogranulomatoză (Limfomul Hodgkin),,
41. Macropreparat ”Splina în limfogranulomatoză (splină porfirică),,
Noţiune
Limfom- noțiune generică,care include afecțiunile tumorale regionaleale țesutului hematopoietic; se devoltă
din țesutul hematopoietic și limfatic. Din acest grup fac parte:
1. limfosacromul,
2. micoza fîingoidă,
3. boala Sezary,
4. aculosarcomul,
5. limfogranulomatoza (boala Hodgkin).
Noţiune de Boala Hodgkin
Limfogranulomatoza (boala Hodgkin) este o maladie cronică recidivantă, mai rar cu evoluţie acută, în
care proliferarea tumorală se produce prin excelenţă în ganglionii limfatici.
Variantele ale limfogranulomatozei:
Morfolologic se distinge:
Limfogranulomatoza izolată (localizată)- e afectat un grup de ganglioni limfatici (cervicali, mediastinali sau
retroperitoneali, mai rar - cei axilari şi inghinali). E posibilă localizarea primară a tumorii nu în ganglionii
limfatici, ci în splină, ficat, plămâni, stomac, piele.
Limfogranulomatoza generalizată- proliferarea ţesutului tumoral nu numai în focarul localizării primare, dar
şi cu mult peste limitele lui (splina)
Clasificarea clinico-morfologică. Se disting 4 variante (stad ale afecţiunii);
1) variantă cu predominanţă limfocitară (limfohistiocitară)- e caracteristică pentru faza precoce maladiei şi
pentru formele ei localizate. Microscopic se relevă doar proliferarea limfocitelor mature şi parţial
histiocitelor.
2) scleroză nodulară- e caracteristică pentru evoluţia relativ benignă a bolii. Microscopic se vede proliferarea
ţesutului fibros, care circumscrie focarele de aglomerări celulare, printre care se găsesc celulele Reed-
Berezovski-Stemberg, iar la periferie - limfocite şi celule.
3) variante cu celularitate mixtă- reflectă generalizarea procesului. Microscopic se decelează semne
caracteristice: proliferarea elementelor limfoide cu divers grad de maturitate, celulei, gigante Hodgkin şi
Reed-Berezovski-Sternberg; aglomerări de limfocite, focare de necroză şi fibroză.;
4) varianta cu depleţie limfocitară- se întâlneşte în evoluţia nefavorabila a bolii. Ea reflectă generalizarea
limfogranulomatozei.
Tabloul macroscopic a ganglionilor limfatici:
Se măresc în dimensiuni şi aderă între ei. La început ei
sunt moi, suculenţi, cenuşii sau cenuşii-rozatici, pe
secţiune cu desen structural estompat. Ulterior
ganglionii devin denşi, seci, cu porţiuni de necroză şi
scleroză.

1 www.medtorrents.ucoz.com
Tabloul macroscopic al splinei şi cauza acestor
modificări.
Pulpa ei pe secţiune e roşie, cu multiple focare albe-
gălbui de necroză şi scleroză, ceea ce îi imprimă
ţesutului splenic un aspect pestriţ "porfiric" ("splina
porfir"). Dezvoltarea limfogranulomatozei generalizate
este interpretată ca o metastazare a tumorii din focarul
primar.
Tabloul microscopic, celulele atipice.
La examenul microscopic atât în focarele de localizare
primară a tumorii (mai frecvent în ganglionii limfatici),
cât şi în cele metastatice se depistează proliferarea
limfocitelor, histiocitelor, celulelor reticulare, printre
care se întâlnesc celule gigante, eozinofile, plasmocite,
leucocite neutrofile. Elementele celulare polimorfe
proliferative constituie formaţiuni nodulare supuse
sclerozei şi necrozei. Cel mai caractcristic semn al
limfogranulomatozei este considerată proliferarea
celulelor atipice, printre care se disting: 1) celule mici
Hodgkin (analoage limfoblastilor); 2) celule gigante
mononucleare sau celule mari Hodgkin; 3) celule
polinucleate Reed-Berezovski-Sternberg, care, de
obicei, capătă dimensiuni gigante.

Schimbări morfologice apar în organele interne şi ce complicaţii sunt caracteristice pentru boala
Hodgkin:

32. Macropreparat ”Cancer laringian,,

Noţiune de carcinom- tumoare malignă de origine epitelială fără localizare specifică. Se poate dezvolta din
epiteliul pavimentos pluristratificat, de tip tranziţional sau glandular. Se caracterizează prin atipie celulară şi
tisulară, creştere invazivă (infiltrativă), metastazare (predominant limfogenă) şi recidivare.
Apare frecvent pe fond de inflamaţie cronică, leucoplazie şi displazie a mucoasei laringiene.
Tabloul macroscopic.
În cavitatea laringelui se observă un nodul tumoral
care creşte exofit, proeminând pe suprafaţa
mucoasei, de consistenţă dură, având în centru o
zonă de necroză şi exulceraţie. În majoritatea
cazurilor se dezvoltă la nivelul plicelor vocale
Complicaţii asfixie mecanică, hemoragie, inflamaţie
secundară, infecţie supraadăugată, metastaze,
îndeosebi în limfoganglionii regionali.
Cea mai frecventă formă histologică este cancerul
epidermoid (pavimentos) cu/sau fără cornificare.

4. Micropreparat ”Hemosideroza rinichiului,,

Noţiune de hemosideroza- formarea excesivă și depunerea în țesuturi a hemosiderinei.
Variantele de hemosideroză, cauzele hemosiderozei generalizate.
2 www.medtorrents.ucoz.com
  Hemosideroză localizată
 Hemosideroză generalizată- stare patologică caracterizată prin creşterea cantităţii de hemosiderină în
organism. Se datorează hemolizei intravasculare masive şi prelungite a eritrocitelor şi se întâlneşte în
anemii hemolitice, leucoze, boli infecţioase (septicemie, malarie, bruceloză), intoxicaţii cu toxine
hemolitice (venin de şarpe), transfuzii cu sânge incompatibil etc. (Consecinţe) Din produsele de
distrucţie a eritrocitelor şi hemoglobinei în elementele sistemului reticuloendotelial (splină, măduvă
osoasă, limfoganglioni) şi în unele organe parenchimatoase (ficat, rinichi) se formează şi se
depozitează cantităţi excesive de hemosiderină, organele respective căpătând o nuanţă ruginie.
Tabloul microscopic.
În celulele epiteliale ale tubilor renali contorţi sunt
prezente granule hemosiderinice de culoare brună,
care se observă pe alocuri şi în lumenul tubilor.

5. Micropreparat ”Ficatul în icter mecanic,,

Definiţia de icter- colorarea în galben a pielii, mucoaselor, sclerelor datorită creșteri nivelului de bilirubină
în sînge.
Variantele de icter.
1. Suprahepatic (hemolitic)

2. Hepatic (parenchimatos)

3. Subhepatic (mecanic)

Tabloul microscopic al ficatului în icter mecanic.

Canaliculele biliare şi unele canale interlobulare sunt
dilatate, în lumenul lor se observă coagulate de bilă
de culoare brună ("trombi" biliari), iar în citoplasma
unor hepatocite - granule de pigment biliar; în
centrul lobulilor hepatici sunt prezente focare de
necroză a hepatocitelor, îmbibate cu bilă.

Cauzele icterului mecanic

Poate fi cauzată de calculi biliari, tumori ale ducturilor biliare, capului de pancreas, papilei duodenale
(ampulei Vater), de malformaţii ale căilor biliare, metastaze de cancer în limfoganglionii hilului hepatic,
deformaţii cicatriceale ale căilor biliare etc.
Consecinţe.Excesul de bilirubină conjugată în sânge determină pigmentarea galbenă-verzuie a organelor şi
ţesuturilor, inclusiv a pielii şi sclerelor. Afară de coloraţia intensă a tegumentelor, în icterul obstractiv se
3 www.medtorrents.ucoz.com
observă intoxicaţia generală (acizii biliari), sindrom hemoragie, leziuni distrofice ale rinichilor, insuficienţă
hepato-renală.
Complicaţii: inflamaţia căilor biliare (colangită), iar atunci când procesul capătă o evoluţie cronică se poate
dezvolta ciroza biliară colestatică.

16. Macroscopic ”Metastazelor de melanom în ficat,,

35. Macroscopic ”Metastaze de cancer în ficat,,
29. Microscopic ”Metastază de cancer glandular în ficat,,
Definiţii
Metastază- proces de transportare în organism a unor elemente patologice dintr-un loc în altul cu apariţia
unor focare patologice secundare la distanţă de focarul primar. Este caracteristică pentru tumorile maligne
(cancer, sarcom, melanom)
Melanom- tumoare malignă din țesut melanoformator, una din cele mai agresive tumori cu o capacitate de
metastazare foarte mare. Se poate dezvolta din nervi. Localzarea obișnuita- pielea, tunica pigmentara a ochiului, mai
rar – meningile, medulosuprarenală.
Tabloul macroscopic „Metastaze de cancer în
ficat,,
În organele respective se observă multipli noduli
tumorali secundari metastatici, dispuşi neordonat,
mai mult sau mai puţin bine delimitaţi, de
dimensiuni variabile.

Căile posibile de metastazare în ficat.

Metastazele hematogene în ficat se întâlnesc mai frecvent în cancerul gastric, pancreatic, de colon ş.a;
Caracteristica tumorilor maligne: gradul de diferenţiere, forma de creştere, variantele de atipie ??,
caracterul influenţei asupra organismului.
Tumorile maligne sau imature sunt constituite din celule diferenţiate (înalt-, moderat şi slab diferenţiate) -
mai puţin maligne şi nediferenţiate - de o malignitate mai pronunţată; ele pierd asemănarea cu ţesutul
(organul) de origine (tumori heteroloage). Pentru astfel de tumori este caracteristică atipia celulară, creşterea
infiltrativă şi rapidă. Tumorile maligne dau metastaze, recidivează, exercitând asupra organismului influenţă
locală şi generală (tulburări metabolice, dezvoltarea caşexiei (caşexie canceroasă))
Tabloul microscopic „Metastaze de cancer glandular
al stomacului în ficat".
În câmpul vizual se constată 2 zone: structuri glandulare
atipice canceroase şi ţesutul hepatic adiacent comprimat,
cu modificări distrofice.
Căile de metastazare:
a) sanguină (metastaze hematogene);
b) limfatică (metastaze limfogene);
c) prin continuitate (de exemplu perineural)
d) prin contiguitate (metastaze prin implantare sau
contact,).
Modificări secundare în nodulii metastatici. Sunt
necroza și hemoragii. Celulele tumorale pot deveni mai
mature sau invers. Nodulii metastatici cresc mai repede.
Tabloul macroscopic al metastazelor de melanom în ficat. Ficatul pe secțiuni cu multipli noduli 0,3-0,5
cm în diametru, culoare brun- întunecat negri, deoarece celulele conțin pigmentul melanină.

4 www.medtorrents.ucoz.com
Variantele macroscopice:
1. Melanom cu extindere superficială- poate avea aspectul unei pete cafenii cu incluiziuni negre
2. Farma nodulară de melanom- au forme de nodul sau placă neagră- albastruie
3. Melanoame apigmentare

21. Micropreparat ”Miocardită interstiţială,,

Definiţia inflamaţiei proliferative- variantă de inflamație caracterizată prin predominarea proliferării
elementelor celulare de proviniență hematogenă sau histiogenă. Substratul morfologic este infiltraul
inflamator focal sau difuz
Se disting 3 variante de inflamaţie proliferativă;
a) interstiţială- procesul inflamator se localizează în stroma organelor parenchimatoase (în miocard, rinichi,
plămâni, ficat);
b) granulomatoasă- formarea în focarul inflamator a granuloamelor, în reumatism, mai ales în tunicile
inimii;
c) cu formarea polipilor şi condiloamelor acuminate.
Cauzele: Se întâlneşte în infecţii virale (rujeolă,
rubeolă, gripă), bacteriene (scarlatină, tifosul
exantematic, infecţia meningococică, febra tifoidă,
bruceloză, septicemie etc.), micotice şi parazitare.
Tabloul microscopic. În ţesutul interstiţial al
miocardului se observă infiltrate, constituite din
limfocite, monocite, macrofage, plasmocite,
fibroblaşti. Infiltraţia celulară este mai pronunţată în
jurul vaselor (perivascular), în special în zonele
subendocardiale şi subepicardiale. În sarcoplasma
cardiomiocitelor se constată leziuni distrofice.

Consecinţe: poate surveni restabilirea completă a miocardului sau dezvoltarea cardiosclerozei.

6. Micropreparat ”Granulom podagric,,

Noţiune
Granulomul reprezintă un infiltrat inflamator focal, circumscris, care apare ca urmare a proliferării şi
transformării celulelor fagocitare şi limfocitare de provenienţă osteomedulară; de obicei, are diametrul de 1-
2 mm, dar poate atinge până la 3-5 cm. În centrul granulomului este un detritus tisular (în el poate fi agentul
patogen), înconjurat de elemente celulare, în special de monocite, limfocite şi derivatele lor (macrofage,
celule epitelioide şi gigante, plasmocite). După componenţa celulară se disting:
a) granulom macrofagal (granulom simplu sau fagocitom);
b) granulom epitelioidocelular (epitelioidocitom);
c) granulom gigantocelular (gigantocitom).

Tabloul microscopic:
În ţesutul subcutanat sunt prezente depuneri focale de săruri de uraţi de sodiu, în jurul cărora se observă
focare de necroză şi infiltraţie inflamatoare perifocală cu celule gigante polinucleate - celule de corpi străini,
a căror funcţie constă în resorbţia sărurilor urice. Aceste macrofage înconjoară depozitele de săruri,
5 www.medtorrents.ucoz.com
delimitându-le şi izolându-le de ţesuturile adiacente sănătoase. În zonele periferice ale granulomului se
observă fascicule de ţesut conjunctiv fibros.
Cauze. Localizare mai frecventă a procesului patologic.
Grupul de Exemple de boli granulomatoase Localizarea mai frecventă a granuloamelor
granuloame
I) Granuloame infec- Febra tifoidă Formaţiunile limfoide ale intestinului subţire,
ţioase nespecifice limfoganglionii me- zenteriali, splina, măduva
osoasă
Tifosul exantematic Creierul, pielea şi alte organe (în afară de ficat,
splină, noduli limfatici şi măduva osoasă)
Bruceloza Ficatul, inima, creierul, meningele, rinichii, splina
- actinomicoza, candidoza Regiunea cervico-facială, tractul digestiv, plămânii
Boli parazitare: Tractul digestiv, căile urinare, plămânii
- echinococoza Ficatul, plămânii
- toxoplasmoza Creierul, ochii

II) Granuloame Tuberculoza Caracteristica lor este dată în

infecţioase specifice
III) Granuloame în Reumatismul Tunicile cordului
bolile reumatice
Artrita reumatoidă Ţesuturile periarticulare
Periarterita nodoasă Arterele de calibru mic şi mediu
IV) Granuloame Pneumoconioze: Plămânii
neinfecţioase - antracoza
- silicoza Plămânii
V) Granuloame de Sarcoidoza Limfoganglionii, pielea, plămânii, ficatul, splina
geneză neclară Boala Crohn
Consecinţele mai frecvente:
a) resorbţia infiltratului celular;
b) organizarea; încapsularea;
d) calcificarea (pietrificarea);
e) osificarea ;
f) necroza secundară.
Complicaţii:

27. Micropreparat ”Papilom cutanat,,

Definiţia, localizarea papilomului
Papilomul- tumoare provenită din epiteliul pavimentos pluristratificat şi de tip tranziţional. Se întâlneşte pe
piele şi pe mucoasele acoperite cu epiteliile respective: cavitatea bucală, faringe, laringe (plicele vocale),
esofag, vezica urinară, colul uterin.
Definiţia atipiei tumorale-

Tabloul microscopic. Papilomul este constituit din parenchim şi stromă, parenchimul fiind reprezentat de
epiteliu pavimentos pluristratificat proliferat. Epiteliul tumoral este îngroşat neuniform, formează proliferări
papilifere proeminente pe suprafaţa pielii; stratul cornos este îngroşat (hiperkeratoză), la fel şi stratul
malpighian (acantoză). Storma este dezvoltată abundent, vasele sanguine repartizate neomogen. Totodată se
constată păstrarea integrităţii membranei bazale şi a polarităţii morfologice a celulelor epiteliale (localizării
diferitelor organite citoplasmatice în polul bazai şi cel apical al celulei), ceea ce este caracteristic pentru
tumorile benigne.

Variante de atipie:
 morfologică (poate fi: tisulară sau celulară),
6 www.medtorrents.ucoz.com
  biochimică,
 histochimică,
 imunologică.

În papilom observăm atipia tisulară se manifestă prin modificarea arhitectonicii ţesutului de origine, a
aranjamentului elementelor structurale, a raportului dintre ele, de exemplu modificarea raportului dintre
parenchim şi stromă, variaţiuni de număr, formă şi dimensiuni ale structurilor epiteliale în tumorile
epiteliale, diversitate de repartiţie a structurilor fibrilare, celulare, vasculare etc. în tumorile mezenchimale.

24. Microscopic ”Ţesut de granulaţie,,

Definiţia procesului patologic
Ţesutul de granulaţie- ţesut conjunctiv tânăr ce se formează prin multiplicarea accentuată a fibroblaştilor şi
apariţia de numeroase capilare de neoformaţie, în jurul cărora se găsesc leucocite. Acest tip de ţesut intervine
în procese de organizare (organizarea ţesutului inflamator al seroaselor, organizarea trombului, organizarea
infarctelor), în procese de reparare (vindecarea plăgilor), la nivelul ulcerului gastric.
Condiţiile de formare a ţesutului de granulaţie.
În regiunea țesutului conjunctiv propriu-zis, regenerarea incompletă a altor organe, în procese de organizare,
incapsulare, vindecare a rănilor, inflamașie productivă.

Tabloul microscopic: se observă numeroase vase

sanguine neoformate, inclusiv capilare, printre care
se găsesc multiple elemente celulare tinere autohtone
şi alohtone ale ţesutului conjunctiv: celule
mezenchimale, celule epitelioide, fibroblaşti,
labrocite, histiocite, limfocite, leucocite
polimorfonucleare, plasmocite; printre celule există
substanţă fundamentală laxă, iar vasele sunt de
calibru mic, cu pereţii subţiri.

Variantele de vindecare a plăgilor.

Vindecarea per primam intentionem se întâlneşte în plăgile cu marginile drepte, buzele cărora sunt în
contact, aseptice (neinfectate) şi fără distrugeri tisulare însemnate (de obicei în inciziile chirurgicale).
Pot fi evidenţiate următoarele procese consecutive:
a) formarea cheagului de sânge (fibrină), care umple defectul tisular, sudând marginile plăgii (primele 24
ore);
b) substituirea cheagului sanguin cu ţesut de granulaţie bogat în capilare şi elemente celulare (primele 4-5
zile);
c) maturarea ţesutului de granulaţie, transformarea lui în ţesut conjunctiv fibros şi epitelizarea defectului
(regenerarea epiteliului) fără refacerea glandelor sudoripare şi a anexelor pilosebacee (în 2-3 săptămâni).
O variantă a vindecării per primam intentionem poate fi considerată vindecarea sub crustă, care se întâlneşte
în defecte mici superficiale, pe suprafaţa cărora apare o pojghiţă (coajă) formată din sânge coagulat şi limfă;
această crustă protejează plaga de influenţa factorilor mediului ambiant, favorizând regenerarea. După
restabilirea epiteliului, crusta se detaşează de sine stătător.
Vindecarea per secundam intentionem se întâlneşte în plăgile extinse, deschise, cu distrugeri şi necroze
tisulare masive, infectate, cu corpi străini. Se asociază cu inflamaţia purulentă, în cursul căreia sunt
îndepărtate masele necrotice şi resturile tisulare (epurarea secundară a plăgii). Se soldează cu formarea

7 www.medtorrents.ucoz.com
abundentă a ţesutului de granulaţie şi apariţia unei cicatrice mutilante cu refracţia şi deformarea ţesuturilor.
Procesul de regenerare este mult mai încet decât în cazurile de vindecare per primam intentionem.

Consecințe: formarea unui țesut conjunctiv fibros cicatricial în care se gasește un număr neînsemnat de
fibrocite și vase.

18. Macropreparat ”Hemoragie cerebrala (hematom),,

16. Micropreparat ”Hemoragii punctiforme prin diapedeza in creier,,
Noţiune de hemoragie:
Hemoragia reprezintă ieşirea sângelui din lumenul vasului sanguin sau din cavitatea inimii în mediul extern
(hemoragie externă) sau într-o cavitate a corpului (hemoragie internă).
Acumularea de sânge coagulat în ţesut cu dereglarea integrităţii lui poartă denumirea de hematom , iar în
cazul când elementele tisulare se păstrează - imbibiţie hemoragică ( i n f i l t r a ţ i e h e m o r a g i c ă ) .

Cauzele hemoragiilor prin diapedeză Cauze: boala hipertensivă și ateroscleroza arterelor

Hemoragia determinată de creşterea permeabilităţii cerebrale
peretelui vascular, hemoragia prin diapedeză- se
produce în leziunile angioneurotice, dereglările Tabloul macroscopic al hematomului cerebral: În
microcirculaţiei, hipoxia tisulară. Din această cauză encefal se observă o cavitate bine delimitată,
hemoragiile prin diapedeză se întâlnesc frecvent în umplută cu sânge coagulat de culoare brună-cafenie.
traumatismele encefalului, hipertensiune arterială, Coloraţia se datorează prezenţei hemosiderinei.
vasculitele sistemice, boli infecţioase şi înfecto-
alergice, în bolile sistemului sanguin (hemoblastoze Complicații: comă cerebrală,paralizii
şi anemii), coagulopatii.
Tabloul microscopic al hemoragiei punctiforme prin
diapedeză în creier: În țesutul cerebral se observă
focare hemoragice mici, pe alocuri în formă de
chenar (manșou) în jurul vaselor de calibru mic,
integritatea pereților vaselor nu este alterată
Variantele de hemoragii
 hemoragie externă pulmonară hemoptizia,
 hemoragia nazală (epistaxis),
 voma cu sânge (haematemesis),
 eliminarea sângelui prin scaun (melaena),
 hemoragia din uter (metrorrhagia).
 în hemoragia internă sângele se poate acumula în cavitatea pericardului (hemopericard), pleurei
(,hemotorax), cavitatea abdominală (hemoperitoneum).

Consecinţele: resorbţia sângelui, formarea unui chist pe locul hemoragiei (de ex. în encefal), incapsularea
sau substituirea hematomului cu ţesut conjunctiv, asocierea unei infecţii şi supuraţia.

7. Macropreparat ”Necroza cazeoasă în tuberculoză,,

Definiţia necrozei- moartea localizată a celulelor și țesuturilor într-un organizm viu.
Cauze:
8 www.medtorrents.ucoz.com
Tabloul macroscopic:
Plămînul pe suprafață cu un sector extins de necroză,
culoarea albicioasă- gălbuie, consistența relativă
densă. La periferie se determinămultiple focare mici
de inflamație granulomatoasă (granuloame cu
necroză în centru)

Variantele clinico-morfologice ale necrozei

1. Necroza uscată (de coagulare).Se caracterizează prin predominanţa proceselor de densificare, denaturare
şi deshidratare (uscare) a ţesuturilor. Masele necrotice sunt uscate, dense, de culoare albicioasă-gălbuie;
nu se supun timp îndelungat descompunerii hidrolitice. Se întâlneşte mai frecvent în ţesuturile sărace în
lichid.
2. Gangrena. Reprezintă necroza ţesuturilor ce vin în contact cu mediul extern (aer, bacterii); se
caracterizează prin culoarea cenuşie-cafenie sau neagră a ţesuturilor mortificate; localizarea mai
frecventă: membrele, ţesuturile moi superficiale, tubul digestiv, plămânii, uterul, căile urogenitale. Se
distinge gangrena uscată, umedă şi gazoasă (anaerobă).
3. Sechestrul. Este o porţiune de ţesut mortificat detaşată complet de ţesuturile înconjurătoare vii şi situată
liber într-o cavitate sechestrală. Apare în cazurile în care ţesutul necrozat nu este supus autolizei,
organizării sau incapsulării. Se întâlneşte mai frecvent în oase în cursul osteomielitei.
4. Infarctul. Este necroza ţesuturilor (organelor) parenchimatoase, cauzată de dereglarea circulaţiei arteriale
sau venoase (necroză vasculară, ischemică, angiogenă). Este cea mai frecventă formă de necroză.
Consecinţe: incapsularea și calcifierea (petrificarea) focarelor necrotice.
Complicați:

46. Macropreparat ”Endocardită reumatică verucoasă recurentă,,

Definiţia de febră reumatică- boală infecto-alergică cu afectarea preponderentă a cordului și vaselor,
evoluție ondulată, cu perioade de acutizare și remisie.
Tabloul macroscopic
Cuspidele valvelor mitrale sunt îngroșate ,
sclerozate, coardele tendinoase sunt îngroșate și
scurtate. Pe suprafața cuspidelor se determină
troeminențe verucoase de culoare gălbuie, suprafața
rugoasă, unde se determină mase trombotice.

9 www.medtorrents.ucoz.com
Modificări precedă formarea viciului mitral
 Intumiscența mucoidă
 Modificări fibrinoide
 Reacții celulare inflamatorii
 Scleroza

Complicaţii:
 Cardiace- leziuni valvulare
 Extracardiace- tromboembolia vaselor marii circulații => infarcte în rinichi, splină, retină, focare de
ramolisment în encefal, gangrena extremităților.
Criteriile de diagnosticare ale complicaţiile

74. Macropreparat ”Endocardita polipoasă-ulceroasă a valvulei aortic,,

Manifestarea cărei forme nosologice prezintă: endocarditei ( bacteriene) septice.
Morfogeneza endocarditei polipoasă-ulceroasă a valvulei
aortice
Tabloul macroscopic al endocarditei polipoasă-ulceroasă
a valvulei aortice.
Procesul începe cu formarea focarelor de necroză a țesutului
valvulei, în jurul căruia se observă infiltrat de limfocite,
histocite , macrofagi polinucleali. Se întîlnesc colonii de
bacterii printre celule. În zonele de necroză apar depozite
trombocitare masive care se organizează. Țesutu de
granulație se maturizează și deformează valvele, ce duce la
formarea leziunii valvulare cardiace. În miocard se
hipertrofiază fibrele musculare , cordul crește în dimensiuni.
În țesutul interstițial sunt infiltrate limfohistocitare și noduli
Aschoff- Tatalaev. Polipii sclerozați sunt supuși cu timpul
exulcerarii cu apariția endocarditei polipoase-ulceroase.

Complicaţii: rupturi de valvulă, a cordajelor tendinoase, fistule cu perforare și emboli.

13. Macropreparat ”Anevrism cardiac cronic cu tromboza,,

Definiţia anevrismului cardiac- bombarea patologică a peretelui inimii pe o porțiune limitată în zone de
rezistență slabă. Poate fi acut și cronic.

Cauza: anevrismul cardiac se dezvoltă în urma cicatrizării infarctului miocardic extins. Cauza principală a
formării trombului este mişcarea turbulentă a sângelui în zona sacului anevrismatic; procesul de tromboză
este favorizat şi de microtraumatismele peretelui anevrismului care apar din cauza tulburărilor
hemodinamice.

10 www.medtorrents.ucoz.com
Tabloul macroscopic al anevrismului cardiac cronic cu tromboză: Peretele ventriculului este bombat,
formează o dilatare sacciformă a cavităţii ventriculului - anevrism; pe secţiune, peretele anevrismului este
subţiat, constituit din ţesut cicatriceal, cavitatea anevrismală este umplută cu mase trombotice.

Complicaţii: ruptura peretelui anevrizmului, tromboembolie.

43. Macroscopic ”Anevrism aortic,,

Definiţia de anevrism. Tabloul macroscopic al anevrismului de aortă. Enumeraţi în ce entităţi posologice se
dezvoltă. Variantele anevrismului de aortă. Complicaţii.

73. Macropreparat ”Leptomeningită purulentă,,

20. Micropreparat ”Leptomeningita purulenta,,
Definiţia infecţiei meningococice. Formele clinico-anatomice. Tabloul microscopic al leptomeningitei
purulente. Complicaţiile infecţiei meningococice.
Caracteristica exsudatului purulent : inițial e seros, slab opalescent apoi se îndesește, capătă culoare
gălbuie-verzuie și caracter purulent. Apoi se asociază exudatul fibrinos.

Agenţii etiologici: nisseria meningitidis, pneumococul, stafilococul, streptococul, bacilul tuberculozei,

viruși (Coxsackie), treponema palidum.

Consecințe: hidrocelalia progresivă, edem cerebral, ependi purulentă, cașexie generală cerebrală, atrofia
emisferilor, meningocemia, erupții cutanate,hemoragii masive în suprarenale, necroza nefroteliului tubilor
renali, șoc bacterian.

Manifestările leptomeningitei purulente.

11 www.medtorrents.ucoz.com