Sunteți pe pagina 1din 9

TRAUMATISMELE TORACICE

Semnele si simptomele consecutive unui traumatism toracic sunt: tahip-neea, respiratiile


superficiale si durerea toracica provocata sau accentuata de miscarile respiratorii. La
acestea se pot asocia semnele generale ale unei hemoragii importante.

Lipsa simptomatologiei toracice nu exclude probabilitatea existentei unor leziuni


traumatice la acest nivel.

Examenul clinic începe cu inspectia gâtului si toracelui, apreciind: cianoza, frecventa si


eficienta respiratiilor, simetria si amploarea miscarilor respiratorii, existenta unor miscari
paradoxale ale cutiei toracice, marci traumatice (exco-riatii, echimoze), prezenta unui
emfizem subcutanat, deviatia traheei, turgescenta jugularelor, absenta sau prezenta unor
plagi penetrante.

Palparea cauta crepitatiile unui emfizem subcutan, miscarile anormale ale reliefului osos,
durerea provocata de presiunea exercitata pe coastele fracturate.

La auscultatie se cauta bilateral prezenta sau absenta murmurului vezicular. Absenta


acestuia unilateral sugereaza pneumo- sau hemotorax.

Fracturile de coaste, cînd sunt prezente, atrag atentia astipra unui transfer mare de
energie în timpul traumatismului. Astfel de leziuni se asociaza adesea cu contuzie
pulmonara, pneumotorax (plamânul este întepat de coasta rupta), sau hemotorax
(desirarea unei artere sau vene intercostale).

Palparea arcurilor costale pune cu usurinta în evidenta durerea provocata în focarul de


fractura, precum si crepitatiile osoase.

Fractura de coasta în sine nu pune în pericol viata. De aceea trebuie cautate leziunile
asociate de organe interne. In fracturile coastelor inferioare (8-12) pot coexista rupturi
de splina, ficat sau rinichi. In fracturile primelor 2 coaste (care sunt rezistente si bine
protejate) probabilitatea existentei unor leziuni vasculare grave este foarte mare.

Tratamentul fracturilor costale simple este pur simptomatic (antialgice), imobilizarea în


orice fel a focarelor de fractura fiind contraindicata. Pacientul va fi încurajat sa respire
normal si sa tuseasca. Voletul costal apare când 2 sau mai multe
coaste adiacente sunt fracturate

In cel putin 2 locuri. Este întâlnita in accidentele de masina prin impact


fontal (coliziunea sternului cu volanul), sau prin impact lateral.

Semnul patognomonic este prezenta miscâriloi paradoxale la nivelul zonei cuprinse între
cele doua linii de fractura. Perturbarea severa a mecanici respiratorii duce la hipoxie, care
este relevata de instalarea cian.
Voleiul costal este consecinta unui transfer mare de energie în momentul traumatismului
si se poate asocia cu oricare din leziunii citate la fracturile de coaste.

Orice traumatizat cu volet costal evident trebuie sa primeasca oxigeno terapie. Daca este
în insuficienta respiratorie se impune si asistarea miscarilor respiratorii cu balonul prin
intermediul mastii. Unii pacienti pot necesita intubatie orotraheala si ventilatie mecanica.

Contuzia pulmonara este o arie de parenchim traumatizata, in care s-au produs sângerari
interstitiale si intraalveolare care împiedica schimbul gazelor respiratorii.

Contuziile pulmonare sunt consecutive unor traumatisme cu transfer mare de energie


(volet costal, palgi împuscate), agravând hipoxia provocata de tulburarile severe de
mecanica respiratorie.

Insuficienta respiratorie consecutiva impune oxigenoterapie, in cazurile severe


impunându-se asistarea respiratiei pe masca cu balonul.

Pneumotoraxul se caracterizeaza prin prezenta aerului în spatiul interpreular i. Acesta


poate sa provina de afara printr-o plaga penetranta toracica sau din plamân dintr-o plaga
pulmonara.

Transformarea cavitatii pleurale dintr-o cavitate virtuala intr-o cavitate reala face ca
plamânul sa colabeze progresiv pe masura ce aerul se aduna in acesl
spatiu. Pneumotoraxul simplu este în general bine compensat la bolnvi tineri tineri fai
ifectiuni pulmonare preexistente. Cu totul alta este situatia in cazul pacientilor cu
capacitate respiratorie redusa. Pneumotoraxul deschis permite trecerea aerului in si
dinspre cavitatea pleurala. Tulburarile mecanicii respiratorii sunt mai
severe decat in cazul precedent.

La inspectie este localizata plaga penetranta toracica, iar


auscultarea atenta confirma daca prin plaga este vehiculat aeir si daca da în ce
sens. (uni sau bidirectional). Aultatia de partea afectata constata diminuarea sau chiai
absenta murmurului vezicular. Ca gest de prim ajutor plaga toracica este acoperita cu o
folie de plastic de circa 10*10cm lipita la tegumente cu leucoplast pe trei laturi, astfel
încât se creeaza o supapa care permite doar iesirea aerului din cavitatea pleurala.

Pnemotoraxul "cu supapa se caracterieaza prin existenta unei plagi penetrante toracice
care permite trecerea aerului într-un singui sens: spre cavitatea pleurala. Tensunea
mare care se creeaza progresiv in hemitoracele respectiv antreneaza tulburari majore de
dinamica

respiratorie si chiai de dinamica cardiaca, punând in pericol imediat viata.Trebiue avut


in vedere ca orce pacient cu pneulmo sau hemopneumo torax poate dezvolta un
pneumotorax in tensiune.
Semnele si simptomele unui pneumotorax In tensune includ: senzatia iminenta se
moarte , cianoza , tahipnee , diminuarea sau absenta murmurului vezicular de partea
afecatata, distensia venelor jugulare, deviatia traheala, emfizem subcutan, tahicardie,
hipotensiune. In aceste cazuri pe langa oxigeno terapie si eventual asistarea respiratiei cu
balonul pe masca, se impune decumprimarea de urgenta a cav. Pleurale afectate, si
transportul cat mai rapid al vichtimei la spital. O solutie temporara care sa amelioreze
starea pacientului este indepartarea pentru cateva secunde a pansamentului care acopera
plaga astfel incat aierul sa se poate evacua la acest niivel.Mnevra va fi repetata decate ori
este nevoie. Daca plaga sa sigilat spontan, sau daca avem de a face cu un traumatism
toracic inchis, este necesarea punctionarea cav. Pleurale cu un ac cu lumen mare. Cele 3
criterii care indica acestea manevra sunt:

1. insuficienta respiratorie ce se agraveaza

2. murmur vezicular diminuat sau absent pe partea afectata;

3. hipotensiune arteriala ( <90 mm Hg).

Acul se introduci pe linia medioclaviculara în aldoilea spatiu intercostal, imediat


deasupra marg. superioare a coastei atreia pna in momentul in care acrul
începe sa iasa din spatiul pleural. In felul acesta un pneumotorax in tensiune,
care pune în pericol imediat viata, este transformat într-un pneumotorax
deschis, situatie mai putin grava

Hemotoraxul se caracterizeaza prin acumulai de sange în cavitatea


pleurala, Având in vedere ca in acest spatipatiu se pot aduna 2,5-3 litri de sange
situatia poate genera un soc hipovoplemic.Semnele socului hip[ovolemic domina tabloul
clinic la care se asociaza tahipneea si murmurul vezicular absent sau diminuat

In plagile penetrante adesea pneumotoraxul se asociaza cu hemoragia in


spatiul interpleural ceea ce poarta denumirea de hemopneumotorax.

Din punc de vedere terapeutic se impun: combaterea socului hipovolemic, oxigeoterapia


si in caza de insuficienta respiratorie severa, asistarea ventilatiei\.

Contuzia cârdiaca este consecinta unui traumatism sever( in ciocnirile frontale, cand
toracele se izbeste in volan ) inima find comprimata intre stern si coloana vertebrala.
Presiunea mare la care este supus miocardul poate provoca distructie celeulara (insotita
de tulborari de ritm cardiac) distrugeri valvulare sau ruptura pereteluisi hemoragia
cataclismica. Este greu de evaluat clinic la locul accidentului o astfel de posibilitate dar
observarea semnelor unui impact toracic puternic(diformari ale volanului, ruptura axului
acestuia) fac ca aceste leziuni sa fie forte probabile si echipa medicala care va primi
victiman trebuie sa fie informata. Tamponada cardiaca este consicinta acumulari de sange
in interiolur pericardului (hemopericard) acesta structa este inextensibila motiv pt care
apar perturbari hemodinamice (insuficenta de umplere cardiaca). Tamponada este
consecinta rupturilor de miocard sau plagilor injunghiate cand bresa pericardica este mica
si nu permite trecerea sangelui in cavitatea toracica. Semnele care atrag atentia asupra
acestei evntualitati sunt: turgescenta venelor jugulare, diminuarea zgomotelor cardiace,
hipotensiunea arteriala, pensarea diferentei dintre tensiunea arteriala sistolica si cea
diastolica, pulsul paradoxal (diminuarea sau disparitia pulsului in timpul inspirului).
Pacienti cu tamponada cardiaca trebuie transportati cat mai repede la spital.

Primul ajutor in caz de


leziuni ale coloanei
vertebrale

Primul ajutor pentru leziuni ale coloanei vertebrale este


foarte important. Cunoscut sub numele de mielopatie (suferinta a substantei
albe, mielinizate), leziunile coloanei vertebrale sunt un prejudiciu al fibrelor
nervoase din maduva spinarii. Prin aceasta substanta sunt conduse influxurile
nervoase ce transmit semnale senzitive la creier si de asemenea conduc
raspunsurile motorii de la creier la muschi. Orice fractura la nivelul coloanei
vertebrale prezinta riscul lezariii maduvei, ceea ce poate provoca paralizii sau
chiar moartea victimei.

Multe leziuni ale maduvei spinarii sunt datorate fenomenelor secundare din
minutele si orele de dupa producerea traumatismului. Chiar atunci cand o
mielopatie transversa completa este evidenta imediat dupa impact, unele
tulburari secundare sunt evitabile, iar leziunea rezultanta poate fi reversibila.
Leziunile imediate produc hemoragii pericapilare care conflueaza si se
maresc, in special in substanta cenusie. Infarctul substantei cenusii si edemul
timpuriu al substantei albe sunt evidente in interiorul unui interval de 4 ore
dupa leziunile experimentale cu corpuri necontondente. La opt ore dupa
traumatism, exista un infarct global la nivelul leziunii si numai din acest
moment necroza substantei albe si paralizia de sub nivelul leziunii devin
ireversibile.
Daca suspectati o leziune cervicala sau a altei parti a coloanei vertebrale, nu
miscati victima. Deplasarea unei persoane cu un traumatism medular poate
determina paralizie permanenta sau alte complicatii grave. Leziunea de
coloana, prin deplasare, poate determina lezarea accidentala a maduvei
spinarii.

Puteti banui ca o persoana prezinta o leziune a coloanei vertebrale daca:

 Exista semne de traumatism cranian;

 In timpul traumatismului s-a exercitat o forta deosebita asupra spatelui


sau gatului;

 Victima se plange de o durere intensa a gatului sau spatelui;

 Victima acuza slabiciune, amorteala, paralizie sau lipsa de control a


membrelor, vezicii urinare sau scaunului;

 Gatul sau spatele victimei sunt rasucite sau au o pozitie anormala;

 Persoana este in stare de inconstienta si nu poate descrie durerea.

O vertebra afectata (deplasata), prin tumefiere si sangerare poate creste


presiunea pe maduva ducand la lezarea acesteia. Daca maduva este
sectionata se constata paralizia pacientului de la locul leziunii in jos. Daca
maduva este sectionata la nivelul superior (gat) diafragmul este paralizat si
apare stopul respirator. Ranile prin impuscare in piept sau abdomen pot
produce afectari ale maduvei la acel nivel. Pentru a putea determina existenta
leziunii maduvei spinarii, la pacientii constienti se face o examinare atenta a
victimei si se incearca sa se obtina informatii de la ei despre mecanismul
lezional, despre locuri dureroase sau slabiciune. Se face o examinare prin
palpare pentru a detecta prezenta paraliziei sau a slabiciunilor la nivelul
membrelor. Rugati victima sa descrie si sa mentioneze locurile dureroase.

Pacientul nu va fi miscat in timpul examinarii si nici nu i se va permite sa se


miste. Mobilizarea precoce a victimelor este permisa doar in situatia cand au
fost gasiti in zone potential periculoase.

Semne si simptome ale leziunii maduvei spinarii:


 lipsa de substanta;

 vanatai;

 alte leziuni ale capului, gatului sau maduvei (coloanei);

 slabiciuni la nivelul extremitatilor;

 paralizie;

 lipsa senzatiilor tactile;


 slabiciune de-a lungul coloanei cervicale;

 amorteli.

Tratamentul leziunilor de coloana vertebrala

Cand una sau mai multe dintre semnele si simptomele leziunilor craniene sunt
prezente, procedati dupa cum urmeaza:

 Imobilizati capul in pozitie neutra. Fixati gulerul cervical si preveniti


alte miscari ale capului.

 Deschideti si mentineti libere caile aeriene. Folositi tehnica subluxatiei


mandibulei.

 Asigurati ventilatia adecvata a victimei. Daca victima nu respira


incepeti manevrele de resusciatre cardio-pulmonara. Administrea oxigenului
cat mai precoce este esentiala, pentru ca oxigenul reduce edemul cerebral. O
leziune la nivelul maduvei poate provoca paralizia unor muschi respiratori,
ceea ce duce la respiratie anormala, chiar la stop respirator. In anumite
situatii doar muschiul diafragm mai poate functiona. In acest caz respiratiile
se numesc respiratii abdominale.

 Verificati pulsul pacientului;

 Monitorizati functiile vitale, sensibilitatea si motricitatea;

 Examinati si tratati celelalte leziuni existente;

 Pregatiti pacientul in vederea transportului la cea mai apropiata si


adecvata unitate medicala.

De aceea, in cazul in care se suspecteaza o fractura de coloana vertebrala, se


va evita mobilizarea victimei pana la sosirea echipei medicale. Daca exista un
potential pericol si victima trebuie mobilizata, aceasta se va face cu
imobilizarea coloanei vertebrale; victima va fi culcata pe un plan dur (usa,
scandura, targa) si fixata cu legaturi trecute peste coapse, bazin si torace.
Imobilizarea coloanei cervicale

Daca se suspecteaza o fractura in zona cervicala se va imobiliza si capul


victimei cu un guler cervical iar in absenta acestuia se va trece o legatura si
peste frunte si se vor sprijini tamplele cu 2 suluri.

In toate cazurile de trauma se are in vedere posibilitatea existentei leziunii de


coloana cervicala. Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:

 la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua


leziuni din care cel putin una pune viata in pericol);

 la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;

 orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui sau in


apropierea capului;

 la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gatului;

 la orice pacient care prezinta deformari la nivelul gatului;

 la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub


influenta alcoolului).

Imobilizarea coloanei cervicale se face in prima faza manual. Se aseaza capul


in pozite neutra efectuand si o usoara tractiune in ax.

Dupa fixarea manuala a capului si a gatului montati gulerul cervical, care


aduce o fixare suplimentara, dar mentineti si fixarea manuala pana la
imobilizarea completa a coloanei. Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri:
rigide, moi, dintr-o bucata sau din doua bucati. Pentru fixarea gulerului
cervical intotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se
aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul
in ax; cel de-al doilea salvator va fixa gulerul cervical. Important este sa
se indeparteze toate hainele din jurul gatului pacientului. Se incepe cu
introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gatului fara a-l mai misca.
Asezati victima pe un bord de lemn

In cazul producerii unui traumatism cranio-cerebral – o lovitura la cap – victima


trebuie examinata la spital, chiar si atunci cand nu exista simptome care
sa ne ingrijoreze. In primele ore sau zile de la producerea unui astfel de
accident, pot aparea simptome noi sau complicatii neasteptate, starea
victimei se poate agrava brusc, evoluand in unele cazuri pana la moartea
subita. Medicul poate aprecia daca sunt necesare investigatii
suplimentare sau daca cel lovit poate pleca acasa; in acest caz, apropiatii
trebuie sa urmareasca starea victimei timp de 24-72 de ore de la
producerea traumatismului.
 Daca este posibil ca victima sa fi suferit o trauma a coloanei vertebrale sau a gatului,
nu incerca sa o muti. Cheama imediat salvarea si urmeaza indicatiile specialistului;
 Daca persoana vomita sau are convulsii, intoarce-o pe o parte, tinandu-i capul si gatul
drept;
 Daca apare o umflatura, aplica o punga cu gheata.
Daca victima, copil sau adult, este constienta si sangereaza:
 Aplica un bandaj steril;
 Nu incerca sa speli rana; sangerarea se poate agrava si poti cauza complicatii serioase
in cazul in care craniul este fracturat;
 Nu apasa cu presiune direct pe rana, daca suspectezi ca exista o fractura a craniului;
 Nu incerca sa inlaturi obiectele vizibile in rana.
Chemati imediat medicul sau salvarea daca victima:
 este inconstienta;
 prezinta o fractura sau rana grava;
 respira anormal;
 prezinta hemoragii sau scurgeri sero-sangvinolente pe nas, urechi sau gura;
 are pupile de dimensiuni diferite;
 prezinta tulburari de vorbire sau vedere;
 prezinta ameteli, slabiciuni, paralizie;
 are dureri de cap, convulsii, greturi, voma;
 pierde involuntar urina si/sau defecatie.
Cand zona lovita se umfla, se va aplica local o punga cu gheata. Umflatura se va retrage in
decurs de cateva zile sau chiar saptamani. Pentru combaterea durerii, adultilor li se poate
administra paracetamol sau ibuprofen, dar numai cu acordul medicului.
In primele 24-72 de ore de la producerea loviturii, trebuie sa urmarim daca apar:
 dureri de cap intense / prelungite;
 greturi, varsaturi;
 tulburari de memorie;
 tulburari de vedere (privire neclara, sensibilitate la lumina etc.);
 tulburari de mers, dificultati de coordonare sau echilibru;
 confuzie (vorbire confuza, dificultati in concentrare etc.), ameteli, somnolenta sau
chiar pierderea constientei;
 stari de oboseala, anxietate sau iritabilitate fara cauze evidente;
 convulsii;
 slabirea fortei musculare, “furnicaturi”;
 hemoragii sau scurgeri sero-sangvinolente in zona gurii, urechilor sau nasului;
 dificultati de memorie – victimei ii este greu sa isi aminteasca ce s-a intamplat inainte
si imediat dupa accident.
In aceasta situatie, trebuie sa va adresati serviciului de Neurochirurgie disponibil in orasul
dumneavoastra.
In primele 72 de ore de la producerea traumatismului, se vor evita:
 expunerea la soare;
 efortul fizic intens;
 statul prelungit in fata televizorului sau computerului;
 consumul de ciocolata, cacao, cafea, alcool, bauturi pe baza de cola;
 auto-medicatia; luati medicamente numai cu acordul medicului care v-a examinat sau
care cunoaste situatia dvs.