Libera circulatie a serviciilor consta în dreptul de a oferi servicii pe

teritoriul statelor membre plecând de la un sediu (principal sau secundar)

stabilit în Uniunea Europeana. Ea este o componenta importanta pentru
functionarea pietei unice europene, având ca fundament necesitatea unei
repartizari optime a tuturor factorilor de productie la nivel comunitar,
astfel încât mobilitatea acestora sa permita exercitarea activitatilor
productive si comerciale în cele mai favorabile medii sociale, economice
si comerciale.

Libera circulatie a serviciilor este reglementata in Titlul al IV lea din

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, intitulat “Libera circulatie a
persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor”, art. 56- 62.
Atat in tratate, cat si in legislatia secundara si in literatura de specialitate,
libera circulatie a fortei de munca este tratata impreuna cu cea a serviciilor,
acestea fiind strans legate, prin insasi natura lor.
Serviciile ocupa un loc important în Uniunea Europeana datorita faptului
ca circa 60% din populatia ocupata lucreaza in acest sector,iar acquis-ul
comunitar vizeaza in special serviciile bancare, valorile mobiliare si
asigurarile,in cadrul tranzactiilor externe serviciile detinand 20% din totalul
comertului exterior al Uniunii Europene si majoritatea lor se desfasoara pe plan
comunitar.
Serviciile reprezintă mai mult de 70% din activitatea economică a
statelor membre şi o proporţie similară în materie de ocupare a forţei de muncă.
De aceea, libera prestare a serviciilor şi libertatea de stabilire, prevăzute la
articolele 49 şi 56 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE),
sunt esenţiale pentru buna funcţionare a pieţei interne. Astfel, operatorii
economici pot desfăşura o activitate stabilă şi continuă într-unul sau mai multe
state membre şi/sau să ofere servicii temporare într-un alt stat membru, fără a fi
necesar să se stabilească acolo. Acţiunile Uniunii Europene sunt menite să ofere
un cadru pentru aceste două principii, cu scopul de garanta buna funcţionare a
pieţei unice a serviciilor şi, în special, a serviciilor transfrontaliere. UE a realizat
progrese semnificative în domeniul anumitor servicii. De asemenea, în 2006, a
adoptat Directiva „Servicii”, care are ca obiectiv eliminarea obstacolelor în calea
comerţului cu servicii şi facilitarea operaţiunilor transfrontaliere.
În vederea creării unei veritabile pieţe interne a serviciilor, Directiva
„Servicii” (Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne
[Jurnalul Oficial L 376 din 27.12.2006] vizează să faciliteze libertatea de
stabilire a prestatorilor de servicii în alte state membre şi libertatea de a presta
servicii între statele membre. De asemenea, directiva este menită să extindă
posibilitatea de a alege pentru beneficiarii serviciilor şi să îmbunătăţească
calitatea serviciilor pentru consumatori şi pentru întreprinderile care beneficiază
de servicii.
 Această directivă stabileşte un cadru juridic general menit să faciliteze
exercitarea libertăţii de stabilire pentru prestatorii de servicii şi libera circulaţie a
serviciilor, garantând totodată un înalt nivel al calităţii serviciilor.

Principii care stau la baza libertatii de furnizare a serviciilor.

o Prevederile comunitare în materie au directa aplicabilitate în dreptul
intern al statelor membre;
o Sunt luate în considerare activitatile cu caracter economic;
o Serviciile trebuie sa fie prestate sau/si furnizate dincolo de frontiera
statului membru de origine (funizorul si clientul trebuie sa fie stabiliti în state
membre diferite);
o Furnizarea serviciilor nu trebuie sa fie neaparat temporara;
o Sunt interzise restrictiile discriminatorii, directe sau indirecte si
nediscriminatorii.

Concluzii

Consider că, pentru a facilita accesul la activitățile de servicii și

exercitarea acestora în cadrul pieței interne este necesar să se stabilească un
obiectiv comun tuturor statelor membre, de simplificare administrativă și să se
stabilească dispoziții cu privire, printre altele, la dreptul la informare,
transparenţa activităţilor publice, procedurile prin mijloace electronice și
stabilirea unui cadru pentru regimurile de autorizare. Alte măsuri adoptate la
nivel național în vederea atingerii acestui obiectiv ar putea include reducerea
numărului procedurilor și a formalităților aplicabile activităților de servicii și
reducerea acestor proceduri și formalități la cele indispensabile pentru atingerea
unui obiectiv de interes general și care nu se suprapun în ceea ce privește
conținutul sau scopul, mă refer aici la procedurile fiscale, bancare,
administrative, domenii în care s-a observat la nivelele statelor membre o mai
mare birocraţie ceea ce înlesneşte libera circulaţie a serviciilor.