Prof.

Cocut Oana
Scoala Gimn Trifesti
Algele
Importanţa economică şi ecologică

Algele sunt organisme vegetale fotosintetizante. Conform clasificării actuale în cele cinci
regnuri, algele pluricelulare aparţin Regnului Plante, iar algele albastre-verzi (cianoficeele)
aparţin regnului Monera.

Algele albastre-verzi
Algele albastre- verzi, sunt organisme unicelulare, procariote, răspândite în mediul
acvatic şi pe solurile umede. Celula are numai membrana, citoplasma, un nucleu
neindividualizat, si nu prezinta cromatofori. Membrana este celulozo-pectică, având calitatea de
a secreta la exterior o teaca gelatinoasă care facilitează gruparea celulelor în colonii. Culoarea o
datorează pigmentului albastru ficocianina, care, împreună cu clorofila, dau algei culoarea
albastră-verzuie. Citoplasma mai conține granulede amidon. Aceste alge se pot aranja sub formă
de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu
cealaltă. Se reproduc asexuat, prin formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului
de diviziune celulară.
Importanţa algelor albastre-verzi din mări şi oceane
- sunt componente fundamentale ale ecosistemelor acvatice, prin eliberarea de oxigen în
urma fotosintezei;
- intră în componenţa fitoplanctonului,
- au importanţă economică prin conţinutul ridicat de proteine, săruri
minerale şi vitamine în substanţa uscată.

Spirulina este alga albastră- verde frecvent utilizată ca supliment alimentar obţinut prin
uscare. Printre proprietăţile sale se numără:
- cele de creştere a imunităţii,
- prevenirea cancerului, datorită conţinutului ridicat de antioxidanţi (vitamina E, Zinc),
- prevenirea cataractei şi a îmbătrânirii pielii datorită conţinutului mare de beta-caroten.
Spirulina este una dintre microalgele cultivate în scop terapeutic. Suplimentul alimentar obţinut
din alga uscată conţine: -proteine -65-70% >decat soia ,porumb;
-vit.B12 –de 2 ori mai multa decat in ficat;
-Fe(2+) -de 10 ori mai mult decat in ficat;
- Ca; Mg
-vit.B1,B6,D1,E,PP,A.
Bogată in vitamine, minerale si oligo-elemente, spirulina compenseaza carentele si ajuta
organismul să-şi recapete vitalitatea. Fierul continut în spirulina se absoarbe foarte bine in
organism (este biodisponibil), ceea ce o face benefică pentru anemici. Acelasi lucru este valabil
şi pentru calciu. Spirulina contine mai mult calciu decat laptele de vaca si este mai usor
asimilabil. Spirulina este si unul dintre alimentele cele mai bogate in magneziu biodisponibil.
Spirulina mai este utilizată şi pentru tratamentul diabetului zaharat, pancreatitelor, anemiilor,
ulcerelor gastrice , combaterea obezităţii (scade colesterolul).

1
 Spirulina (văzută la microscop) Pudra Spirulina tablete

Algocultura este o ocupaţie tradiţională ( de aproximativ 300 de ani) în Orient, Japonia

find pe primul loc în practicarea acestei ocupaţii. Spirulina şi alga verde Chlorella sunt algele
cultivate frecvent prin această metodă.

Diatomeele
Diatomeele sunt un grup de alge unicelulare, eucariote, care cuprind peste 10000
de specii. Sunt răspândite atât în apele continentale cât
şi în mări şi oceane.Au cromatofori bruni , deoarece
pigmentul fucoxantină maschează clorofila. Peretele
celular este impregnat cu bioxid de siliciu, care devine
astfel un fel de ,,carapace” divers ornamentată. Din
pereţii celulari se formează, după moartea diatomeelor,
depozite de siliciu cunoscute sub numele de diatomită,
pe fundul mărilor şi oceanelor. Diatomita este
exploatată şi folosită ca filtre pentru rafinarea
zahărului, a vopselelor, şi hârtiei şi la izolarea
materialelor pentru a rezista la temperature extreme.

Algele pluricelulare

Algele pluricelulare sunt plante talofite, având un corp vegetativ nediferenţiat. Peretele
celular este de natură celulozică, în citoplasmă există nucleu, vacuole şi cromatofori. Talul poate
fi filamentos sau lamelar. După tipul pigmenţilor asimilatori , se deosebesc alge verzi, roşii,
brune.
Algele verzi formează Filumul Chlorophyta şi cuprind apoximativ 7000 de specii.
Pigmenţii dominanţi sunt clorofila a şi b, alături de care se mai găsesc xantofila şi carotina..
Produsul de asimilaţie este amidonul. Reproducerea este asexuată prin zoospori şi sexuată prin
fecundaţia celulelor sexuale.
Algele brune formează filumul Phaeophyta care cuprinde apoximativ 1500 de specii.
Sunt în exclusivitate macroscopice, cu talul cormoid, ajungând la dimensiuni gigantice. În
cromatofori sunt pigmenţii clorofila a şi b şi fucoxantina care le dă culoarea brună. Ele abundă în
mări şi oceane la adâncimi de 30- 50 de metri.
Algele roşii formează filumul Rhodophyta şi cuprind 4000 de specii. Populează mările şi
oceanele din zona caldă, la adâncimi de 30- 40 de metri. În celulele algelor roşii există plastide

2
denumite rodoplaste, care conţin pigmenţii ficocianină şi ficoeritrină, care masachează clorofila ,
dându-le culoarea roşie.
Importanţa ecologică a algelor:
- sunt principalii producători de oxigen şi de substanţe organice în ecosistemele acvatice,
fiind prima verigă a lanţurilor trofice.
Importanţa economică a algelor
Pentru multe dintre popoarele care au ieşire la mare sau ocean, algele reprezintă o sursă
de hrană accesibilă, existând o tradiţie culinară în acest sens. Algele se utilizează de secole în
consum în Japonia, China, Filipine, Malayesia, ins.Hawaii, India , Tara Galilor ,Irlanda,
Canada,America de Nord,tarile fostei URSS. Iată câteva dintre intrebuinţările lor: algele
proaspete sunt folosite pentru salate, ciorbe, iar cele uscate pentru asezonarea mâncărurilor
Printre nutrimenţii majori intalniţi in algele marine sunt acizii grasi omega-3 si omega-6
si o intreaga gama de vitamine si minerale dintre cele mai necesare pentru organismul uman.
Cele mai des intalnite pe piata alimentara sunt algele verzi (ex. Ulva lactuca) si algele
brune. Cele rosii sunt mai greu de procurat si mai rare. Aceste alge cresc sau sunt cultivate de
obicei in apa sarata, însa există si sortimente de alge verzi care pot fi intalnite si in apele dulci.

Ulva lactuca alga rosie Porphyra

Importanţa economică a algelor brune

Unele se folosesc ca hrana pentru animalele domestice si la prepararea unor produse
alimentare. Din unele se extrag bromura de potasiu si iodul. Cantitati mari de alge sunt folosite
ca ingrasamant pe terenurile agricole.
Algele brune produc un polizaharid-acid numit acid alginic. Alginaţii se extrag din
câteva specii de alge brune: Macrocystis pyrifera, Laminaria şi Fucus. Alginaţii se utilizează
pentru prepararea prăjiturilor, pâinii glazurate, băuturilor de fructe, băuturi dietetice, prepararea
salatelor, concentrate dietetice, frişcă.

Macrocystis pyrifera Laminaria Fucus

3
 Importanţa economică a algelor roşii
Locuitorii din Hawai folosesc alge rosii în alimentaţie. Japonezii le intrebuinţează în
alimentaţie, în cosmetică şi în industrie, la apretat si pentru a da luciu hârtiei.Unele alge roşii
(ex. Gelidium, Gracilaria) produc în pereţii lor un polizaharid denumit agar-agar, care se extrage
şi se utilizează pentru prepararea mediului de cultură a microorganismelor în laborator. Din alte
alge roşii se extrage un alt polizaharid (carageenan), folosit la prepararea cremelor şi
budincilor pentru a le îngroşa, îngheţatelor şi produselor lactate, deoarece formează complexe cu
calciu şi proteinele din lapte, siropurilor de fructe, ciocolatei.
Produsele extrase din alge sunt aditivi alimentari, iar unii dintre ei au şi efecte negative.
Efectele acestora sunt redate în tabelul următor.
Tabel nr. 1
Aditivi alimentari naturali şi efectele acestora
Sursă: www.e-sana.ro
Produs Folosire Efecte nocive
E400 Acid Agent de ingrosare, rasina Nu se cunosc reactii adverse la dozele mici. Cantitatile
alginic vegetala, derivat din alge mari pot inhiba absorbtia unor substante nutritive.
marine; utilizat in amestecuri
pentru budinci, lapte
aromatizat, smantana groasa,
iaurt.
E406 Agar- Agent de ingrosare, rasina Nu se cunosc.
agar vegetala, derivat din alge
marine rosii; se foloseste
uneori ca laxativ; se
intrebuinteaza la carne si
inghetata.
E407 Fibra extrasa din alge marine Recent s-a constatat o legatura cu cresterea riscului de
Carrageenan cancer, deoarece aditivul poate fi contaminat atunci
cand se adauga oxid de etilen, la produsele inferioare,
dand nastere la etilen clorohidrin, substanta puternic
cancerigena; este si toxic, putand provoca ulcer; cele
mai mari motive de ingrijorare sunt legate de aditivul
degradat.
E421 Manitol Indulcitor artificial si Posibil alergen. Nu este permis in alimentatia copiilor,
umidifiant; derivat din alge pentru ca poate provoca diaree si disfunctii renale.
marine sau din frasin. Poate provoca greata, varsaturi.

4
 Sinteză
Algele
--sursa pentru-
-hrana omului
-hrana animalelor
-îngraşăminte

-deoarece contin : -proteine(7,5%), glucide lipide,lecitina

-vitaminele A,B,D,E
-elemente minerale:Ca,P,Mg,Na,K,Cl,S,Fe,I

Algocultura –ocupatie traditionala in Orient(de peste 300 de ani)

(cultura algelor) --Japonia –primul loc

Se cultiva: -microalge –ex.Chlorela –sursa de proteine

-ex.Spirulina -diabet zaharat
( ca supliment nutritiv in terapeutica) -pancreatite
-anemii
-ulcere gastrice
-combaterea obezitatii

Din substanta uscata a spirulinei -proteine -65-70% >decat soia ,porumb

-vit.B12 –de 2 ori mai multa decat in ficat
-Fe(2+) -de 10 ori mai mult decat in ficat
-vit.B1,B6,D1,E,PP,A

Alge marine utilizate de om: - alga verde –Ulva lactuca (salata marii)
-Caulerpa
-alge brune (Laminaria,Cystoteira,Sargassum,Fucus,Macrocystis)
-alge rosii: (Phylophora,Gelidium)

Tari in care se utilizeaza alge

-in consum: -Japonia China FilipineMalaysia,ins.Hawaii,India Scotia,
Tara Galilor ,Irlanda, Canada,America de Nord,tarile fostei URSS.

5
Sub ce forma se utilizeaza algele: -proaspete -salate ciorbe,
- uscate -faina =>,,paine”
-din alge rosii =>agarul (gel format din
polizaharide)
- pentru prepararea unor alimente(marmelada,gemuri conserve)
-in laborator ca mediu de cultura
-din algele brune =>alginatul -pentru jeleuri,marmelade
conserve

Bibliografie:
1) Ionescu Al., Péterfi L. Şt., 1981- Tratat de algologie, vol. IV, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti.
2) Huţanu E, 2008 – Biologie, manual pentru clasda a IX-a, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti.
3) Toma N., Gavrilă L., 1999, Biologie manual pentru clasa a IX-a, Editura didactică şi
pedagogic, Bucureşti
4) Manual clasa a V-a
5) www.e-sana.ro