Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 10
PSIHOSOMATICA
4. Tulburări somatoforme
= grup de tulburări psihiatrice
caracterizate prin simptome somatice care
sugerează o afecţiune organică, dar nu
sunt pe deplin explicate de ea şi care
produc o stare morbidă semnificativă sau
perturbează activităţile sociale,
ocupaţionale.
PSIHOSOMATICA
Somatizarea
= o tulburare psihiatrică cronică severă, caracterizată prin
acuze somatice recurente, semnificative clinic (care includ
durerea şi simptomele gastro-intestinale, sexuale şi
neurologice), care nu pot fi explicate pe deplin printr-o
afecţiune organică.
Afecţiunea este adesea familială, iar etiologia este adesea
necunoscută. O personalitate de tip narcisic contribuie la
acuzele clinice care par să reprezinte un pretext somatizat
inconştient pentru obţinerea atenţiei şi îngrijirii.
S-a determinat că tulburarea este mai frecventă la femei.
Rudele masculine ale femeilor cu această tulburare au
tendinţa de a avea o incidenţă crescută a tulburărilor de
personalitate, comportament antisocial.
PSIHOSOMATICA
Simptome
Debutează în adolescenţă sau devreme la vârsta adultă, cu
mai multe acuze somatice vagi.
Poate fi afectată orice zonă a corpului, simptomele specifice
şi frecvenţa lor fiind variabile de la o cultură la alta. Pot
apărea simptome ca – greaţa şi voma, meteorismul,
durerea abdominală, diareea sau contipaţia, dismenoreea,
astenia, lipotimia, dispareunia, scăderea apetitului sexual.
Bărbaţii acuză frecvent disfuncţii erectile sau ejaculatorii.
Sunt frecvente simptomele neurologice foarte variate.
Deşi simptomele sunt în principal somatice apar şi anxietate
şi depresia. În mod caracteristic, pacienţii sunt
impresionanţi şi emoţionaţi când relatează despre
simptomele lor, afirmând adeseea că acestea sunt
„insuportabile”, „nu pot fi estimate în cuvinte” sau că „nu se
poate imagina ceva mai rău”.
PSIHOSOMATICA
Pacienţii devin extrem de dependenţi de relaţiile
interpersonale. Cer ajutor şi sprijin emoţional din ce în ce
mai mult şi pot deveni agresivi când nu li se satisfac
cererile.
Sunt prezentaţi adesea ca exhibiţionişti şi seducători. În
încercarea de a-i manipula pe alţii, ei pot recurge la
ameninţări sau la tentative de suicid. Sunt deseori
nesatisfăcuţi de îngrijirea medicală şi merg de la un medic
la altul.
Intensitatea şi persistenţa simptomelor reflectă dorinţa
intensă a pacientului de a i se acorda asistenţă în orice
aspect al vieţii. Simptomele pot fi folosite pentru a evita
responsabilităţile obişnuite ale adultului, dar pot şi să ducă
la evitarea plăcerii şi să acţioneze ca pedeapsă, sugerând
astfel sentimente profunde de vinovăţie.
PSIHOSOMATICA
Diagnostic
Pacienţii nu sunt conştienţi că problema lor de bază este
psihologică, motiv pentru care exercită presiuni asupra
medicului pentru a i se efectua investigaţii medicale şi
tratamente.
Doctorii efectuează de obicei mai multe examene fizice şi
teste până ajung la concluzia că pacientul nu are nici o
boală organică ce să explice adecvat simptomele. Pentru că
aceşti subiecţi pot dezvolta boli somatice concomitente,
trebuie efectuate examene fizice şi teste de laborator
adecvate ori de câte ori simptomele se modifică
semnificativ.
Trimiterile la consulturi de specialitate sunt frecvente, chiar
şi atunci când pacientul a stabilit o relaţie satisfăcătoare cu
un medic.
PSIHOSOMATICA
Tulburarea de conversie
= simptome organice produse de un conflict psihologic,
convertite inconştient, pentru a semăna cu cele ale unei
afecţiuni neurologice.
Reacţiile de conversie au tendinţa să se dezvolte în
timpul adolescenţei sau la vârsta adultă tânără, dar pot
să apară la orice vârstă.
Par să fie mai frecvente la femei. Simptomele izolate de
conversie care nu întrunesc complet criteriile pentru
tulburarea de conversie sau de somatizare se întâlnesc
frecvent în practica medicală nepsihiatrică.
PSIHOSOMATICA
Simptome şi diagnostic
Prin definiţie simptomele se dezvoltă inconştient, au o
mai mare semnificaţie simbolică decât cele din
tulburarea de somatizare şi sunt limitate la cele care
sugerează o tulburare neurologică – de obicei scăderea
coordonării sau a echilibrului, slăbiciune sau paralizie a
unui braţ sau picior sau abolirea senzaţiilor într-o zonă a
corpului.
Alte simptome includ convulsiile simulate, pierderea
unui simţ special cum ar fi vederea sau auzul, afonia,
disfagia, senzaţia de „nod în gât” sau retenţia urinară.
În general debutul simptomelor este legat de un
eveniment social sau psihologic stressant.
PSIHOSOMATICA
Simptomul trebuie să fie clinic semnificativ, adică trebuie să
deranjeze suficient de mult pentru a influenţa negativ
activitatea socială sau profesională. Un pacient poate avea
un singur episod sau episoade sporadice, acestea fiind de
obicei de scurtă durată. Când sunt spitalizaţi, pacienţii cu
simptome de conversie se ameliorează în general în două
săptămâni; cu toate acestea, 20 – 25% au recurenţe în
primul an, iar la unii simptomele devin cronice.
Diagnosticul poate fi dificil la început, deoarece pacientul
crede că simptomele provin dintr-o afecţiune organică. Şi
medicii sunt învăţaţi să considere exclusiv (şi să excludă)
tulbărările somatice drept cauza simtomelor fizice. De
obicei, diagnosticul este pus numai după ce examinările
fizice complete şi testele de laborator nu relevă prezenţa
unei afecţiuni complet responsabile de un simptom şi de
efectele sale.
PSIHOSOMATICA
Tratament
O interrelaţie medic – pacient bazată pe încredere este
esenţială. După ce medicul a exclus o boală somatică şi
a asigurat pacientul că simptomele nu indică o afecţiune
de fond gravă, pacientul începe de obicei să se simtă
mai bine şi simptomele pălesc. Psihoterapia poate fi
eficientă atunci când debutul simptomelor a fost
precedat de o situaţie psihologică stressantă.
Au fost încercate variate tratamente, dar nici unul nu
este constant eficient. În hipnoterapie sunt identificate şi
explorate problemele psihologice cu potenţial etiologic.
Discuţiile continuă după hipnoză, când pacientul este pe
deplin vigil.
PSIHOSOMATICA
c.Ipohondria
Este o preocupare crescută faţă de funcţiile organismului şi
teama de a face sau a avea o boală gravă bazată pe
interpretarea eronată a simptomelor somatice.
Simptome şi diagnostic
Simptomele fizice care pot fi eronat interpretate includ:
borborismele, meteorismul abdominal şi disconfortul produs
de crampe, perceperea bătăilor cardiace şi transpiraţii.
Localizarea, calitatea şi durata acestor simptome sunt
prezentate adesea extrem de detaliat, dar simptomele nu
respectă de obicei un tablou clasic de disfuncţie organică şi
nu sunt în general asociate cu semne somatice patologice
PSIHOSOMATICA
5. Tulburări disociative
= imposibilitatea de a integra normal amintirile,
percepţiile, identitatea sau conştiinţa.
Fiecare om trăieşte ocazional experienţa disocierii fără a
fi rupt de realitate. De ex. o persoană care conduce
automobilul spre o anumita directie si, la un moment
dat, realizează ca nu-si reaminteste multe aspecte din
perioada in care conducea, din cauza preocuparilor
legate de grijile personale, unui program de la radio sau
unei conversatii cu un pasager.
PSIHOSOMATICA
Când memoria este prost integrata apare amnezia
disociativa.
Cind identitatea este fragmentata impreuna cu memoria
apar amnezia completa sau tulburarile disociative
de identitate.
Cind trairea si perceperea sinelui sunt tulburate, apar
tulburarile de depersonalizare.
Tulburarile disociative sunt de obicei asociate cu stress
coplesitor, care poate fi generat de evenimente
traumatizante de viata, accidente sau dezastre traite
direct sau la care s-a asistat ca martor sau de conflicte
interioare de nesuportat care forteaza mintea sa separe
informatiile si sentimentele incompatibile sau de
neacceptat.
PSIHOSOMATICA
Amnezia disociativa
= o incapcitate de aminitre a unor informatii personale
importante, de obicei de natura traumatizanta sau
stresanta, care este prea ampla pentru a fi explicata de
procesul normal de uitare.
Simptome si diagnostic
Adesea, persoana nu are simptome, sau este doar usor confuza.
Totusi, cind amnezia completa ia sfirsit, pot sa apara depresia,
disconfortul, amaraciunea, rusinea, conflictul intens si pulsiunile
suicidare sau agresive – adica persoana trebuie sa faca fata
lucrurilor de care a fugit. Incapacitatea de a-si reaminti evenimente
din timpul perioadei de amnezie completa poate crea confuzie,
suferinta sau chiar teroare.
Amnezia completa in desfasurare este rareori recunoscuta. Ea este
suspectata cind o persoana pare confuza in privinta propriei
identitati, este nesigura de trecutul sau sau se confrunta cu noua sa
identitate sau cu absenta oricarei identitati. Uneori amnezia
completa nu poate fi diagnosticata pina cind persoana nu revine
brusc la identitatea sa de dinainte de amnezia completa si este
tulburata de faptul ca se gaseste in circumstante nefamiliare.
PSIHOSOMATICA
Tulburări de disociere a identităţii (personalitatea
multiplă)
= o tulburare caracterizata prin existanta a doua sau mai
multe identitati sau
personalitati care conduc alternativ comportamentul
persoanei.
Este prezenta amnezia care implica incapacitatea de a-
si reaminti informatii personale importante legate de
unele dintre identitati. Amnezia nu este uniforma pentru
toate identitatile. Ceea ce nu este cunoscut de o
personalitate poate fi cunoscut de o alta. Unele
personalitati par sa cunoasca si sa interactioneze cu
altele in cadrul unei lumi interioare eleborate.
PSIHOSOMATICA
De ex., unele personalitati, de existenta carora
personalitatea A nu este constienta, pot cunoaste
peronalitatea A si pot sti ce face aceasta, ca si cind i-ar
observa comportamentul. Altele pot sa nu stie de
personalitatea A sau pot sa o cunoasca dar sa le
lipseasca co-constienta (constienta simultana a
evenimentelor pentru mai mult de o personalitate) cu
personalitatea A.
Tulburarea disociativa de personalitate este grava si
cronica si poate duce la invaliditate si incapacitate. Ea
este asociata cu o incidenta crescuta a tentativelor de
suicid si se presupune ca sfirseste mai frecvent decit
orice alta tulburare mintala prin suicid.
PSIHOSOMATICA
Etiologie
Tulburarea disociativa de identitate este atribuita
interactiunii mai multor factori : stres coplesitor,
capacitate de disociere (inclusiv capacitatea de a decupla
propriile amintiri, perceptii sau propria identitate de
cunostintele constiente) si, in timpul copilariei, lipsa unei
educatii suficiente si a compasiunii ca raspuns la
experientele dureroase sau lipsa de protectie fata de
experientele coplesitoare ulterioare.
PSIHOSOMATICA