Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Le putem găsi pe toate într-o singură gamă de produse? Da. Produsele apicole sunt singurele care
acţionează la aproape toate nivelele fiinţei umane.
„Mierea, propolisul, polenul, păstura, lăptişorul de matcă, veninul de albine acţionează pe toate
aceste categorii. Nu există un sistem terapeutic mai bun şi eficient ca apiterapia. O spun cu toată
forţa pentru că am studiat acupunctura, homeopatia, dar şi medicina clasică”.
Aşa începe discuţia mea cu medicul Ştefan Stângaciu, medic atestat în Apiterapie,
Fitoterapie şi Aromaterapie, preşedintele Societăţii Române şi Germane de Apiterapie,
secretar general al Federaţiei Internaţionale de Apiterapie.
CV-ul său este impresionant, are 21 de pagini. O experienţă de practică medicală în zona de
prevenţie şi tratamente naturiste cu produse apicole. Pasiunea pentru albine l-a dus în toată
lumea; instruieşte specialişti, predă cursuri, a (co)organizat congrese şi conferinţe în 47 de ţări.
Vorbeşte 4 limbi străine. Iar scopul său în viaţă este să împărtăşească tuturor tot ceea ce ştie.
Protecţia chimică. Este una din principalele arme ale produselor apicole de luptă împotriva
toxinelor. Blocarea toxinelor se face la nivelul ficatului în mod special, dar şi la nivelul fiecărei
celule. Specialiştii în Apiterapie spun că aici intervin substanţele din propolis, polen, lăptişor de
matcă. Acestea, prin mecanisme speciale, blochează toxinele şi ajută la eliminarea lor.
Diviziunea celulară. Aici sunt foarte bine specializate lăptişorul de matcă şi Apilarnilul.
Amândouă ajută la producţia de celule stem şi permit o multiplicare celulară corectă, nu ca cea
de tip tumoral.
Apilarnilul este descoperirea românului Nicolae Ilieşiu. Acesta se produce din larve de trântori
din stupi. Este nu numai un stimulent pentru aparatul genital dar şi extrem de hrănitor, o sursă de
vitamine şi un hormon natural de creştere.
“Sunt multe cupluri care au avut probleme de fertilitate şi care, după ce fac mai multe cure cu
produse apicole, în mare proporţie reuşesc să-şi rezolve problema,” spune doctorul Stângaciu.
Regenerare. Cel mai bun produs apicol care participă la reparaţia continuă a organismului este
polenul de albine.
Prin terapia cu veninul de albine, se activează puternic sistemul nervos, se retonifică. Acesta
preia informaţiile mult mai rapid, eficient, le retransmite şi coordonează mult mai bine, iar
şansa de vindecare este mult mai mare”, argumentează cel mai cunoscut specialist în Apiterapie
din România.
Sursa de energie. Mierea de albine este cel mai puternic aliment ca sursă de energie.
Doctorul Stângaciu insistă pe eliminarea din alimentaţie a băuturilor carbogazoase pline de zahăr
alb şi care produc dependenţă, mai ales în cazul copiilor.
Nectarul plantelor este sursa de energie, cu carbohidraţi şi apă. Partea de hrană propriu zisă,
de efect terapeutic vine de la polen. Gândiţi-vă la un tei care trăieşte sute de ani şi face miliarde
de flori de-a lungul vieţii şi care are toată esenţa lui informaţională în acel grăunte de polen pe
care îl preia albina.”
Propolisul. Pro polis – adică protectorul cetăţii, al polisului. Este cel mai important protector al
sănătăţii noastre.
„Acesta ajută foarte mult sistemul imunitar prin diverse mecanisme de acţiune, de la producţie
la nivelul măduvei osoase roşii, până la circulaţia prin limfă.“
Domnul doctor explică procedurile: “Pacienţii vin la mine cu diagnosticul alopat, eu le studiez
analizele medicale, apoi merg la diagnosticul energo – funcţional, acela care arată gradul de
energie în organe şi cum funcţionează acestea. Colegii care au făcut acupunctură pot foarte bine
să verifice acest diagnostic energo-funcţional.
Afecţiunile tratate în cabinet sunt diverse: scleroză multiplă, ciroză hepatică, ulcere gastrice,
probleme respiratorii şi de sistem nervos, reumatism, infertilitate şi multe altele.
Este total greşit să consumăm desert cu fructe la finalul meselor, spune medicul Stângaciu.
„Fructele blochează complet digestia la nivelul stomacului dacă anterior s-au consumat
proteine. Prăjiturile diluează sucul gastric, aciditatea şi enzimele, iar acestea din urmă nu mai
pot avea efectul de proteinoliză (digestie a proteinelor); şi atunci apare balonare sau senzaţia de
disconfort şi oboseală.
Mierea este desertul ideal care se poate consuma oricând, înainte de masă, în timpul mesei sau
după masă, pentru că mierea având glucoza şi fructoza gata separate (de către albine) este un
”desert” care intră direct în sânge prin mucoasa gastrică şi nu are nevoie de digestie. În plus,
dă energie stomacului să continue procesul sănătos de digestie, nu-l blochează.
Dar zahărul, care este moleculă dublă cu glucoză şi fructoză blocate, când ajunge în stomac este
dăunător.”
Recomandarea sa este să consumăm mierea pură pentru desert. Sunt multe tipuri de miere, astfel
că putem fi creativi în alegere.
Avertizarea vine şi în ceea ce priveşte încălzirea mierii de albine. Mierea este un aliment viu, nu
se pune în cafea sau ceaiuri fierbinţi. Se pot îndulci lichidele care au maxim 40 de grade.
Cea mai sănătoasă variantă este cacao pulbere cu miere. În cacao există o cantitate mare de
magneziu, un mineral foarte important pentru inimă, creier şi pentru toate celulele.
Această ciocolată caldă preparată cu cacao, miere şi apă fiartă dar răcită până la aproximativ 40
de grade înlocuieşte cu succes ciocolata cu zahăr şi alţi îndulcitori sintetici din comerţ şi este cel
mai bun tonifiant pentru organism.
Limbajul albinelor
Universul albinelor este fantastic iar organizarea stupului este un mister pentru noi.
Albinele ne hrănesc dar ne şi înţeleg limbajul. Asta susţine preşedintele Societăţii Române de
Apiterapie. Şi vorbeşte din vasta sa experienţă şi din nenumăratele evenimente din viaţă. Mi-a
povestit şi mie unul.
Într-o zi soţia lui dorea să-i aducă miere din stup. S-a dus să recolteze dar nu era miere suficientă.
Ea a insistat, el a spus că nu e destulă pentru hrana stupului. Ea a continuat insistent să-i aducă
miere, el a explicat că atunci nu se poate... În acel moment, una dintre albinele lucrătoare a ieşit
din stup şi cu mare viteză s-a îndreptat spre casă unde aştepta soţia. A înţepat-o în obraz, sub
ochi, şi a făcut o alergie puternică pentru câteva ore. Acea albină s-a sacrificat pentru hrana
surioarelor ei din stup.
Mă pune pe gânduri această întâmplare reală şi mă face să preţuiesc şi mai mult albinele.