Descântecul românesc și fizica cuantică.

O perspectivă surprinzătoare…

Pentru mult timp, descântecul a fost considerat de către știința

materialistă doar o superstiție băbească. Cercetătorii români nici acum
nu-l socot demn de studiat în profunzime.

Fizica clasică, care a luat ființă din teoriile lui René Descartes și ale lui
Newton, consideră că elementele lumii sunt izolate, iar universul este văzut
ca o mașină. Omul este situat în afara acestui univers. Newton și Descartes
„au scos inima și sufletul din univers, lăsând în urmă un șir de componente
lipsite de viață, care se sincronizau între ele”. Între aceste componente ar
exista un spațiu gol pe care fizicienii de tip newtonian l-au numit vid cosmic.

Această viziune asupra lumii „ca o colecție de lucruri izolate” a fost spulberată
atunci când fizicienii de frontieră au început să studieze particulele
subatomice. Ei au constatat un lucru uimitor: la nivel fundamental, materia nu
poate fi divizată în unități care să existe independent. Ceea ce fizicienii de tip
newtonian numeau spațiu gol „este în realitate un cazan de energii
clocotitoare”. El e generat „de curgerea nesfârșită a energiei, înainte și
înapoi, între toate particulele subatomice”. Aceste particule sunt „mici pachete
de energie vibratorie” ce își dau în permanență energie una alteia, dând
naștere acestui ocean de energie inimaginabil de mare, pe care savanții l-au
numit Câmpul Punctului Zero. „Informațiile despre toate aspectele vieții, de la
comunicarea celulară la gama vastă de comenzi ale ADN-ului, s-ar baza pe
schimbul de informații la nivel cuantic”. Chiar gândirea și simțirea noastră se
datorează interacțiunii dintre particulele subatomice din creierele noastre și
oceanul de energie cuantică.
Pe de altă parte, s-a constatat că la nivelul cel mai profund al materiei, lumea
și relațiile sale se află în starea potențialității pure și a infinitei posibilități. În
lumea subatomică există un fenomen chemat nonlocalizare. O entitate
cuantică, cum ar fi un electron, poate influența instantaneu o altă particulă
cuantică, la orice distanță”. Însă „cel mai esențial element al acestui univers
interconectat este conștiința vie care îl observă”. Între observator și
fenomenele observate există o relație participativă. „În clipa, în care ne uităm
la un electron sau îi facem o măsurătoare, îl ajutăm să își determine starea
finală”.

Așadar, conștiința noastră este mai mult decât un rezultat al activității

biochimice a creierului. Este o substanță din afara corpului nostru – o energie
ordonată, care are capacitatea de a schimba materia fizică.

Întrebarea este: Cum? Prin ce mecanism?

„Știința a început de curând să dovedească ceea ce miturile și religiile

străvechi au susținut dintotdeauna: că s-ar putea să existe o forță vitală”.
Această forță vitală a fost numită în diverse feluri: conștiință colectivă, Sfântul
Duh. Pentru fizicienii de graniță este Energia Câmpului Zero. În ultimă
instanță, această forță decide dacă suntem sănătoși sau bolnavi și la ea
trebuie să ne conectăm pentru a ne vindeca.

Prin magia cuvântului și a intenției direcționate, descântătorii populari tocmai

asta fac: ne conectează la forța vitală a câmpului cuantic.

Cum fizica cuantică de frontieră a dovedit că „noi suntem în legătură unii cu

alții și cu lumea în profunzimea ființei noastre” și chiar și mințile noastre
„funcționează conform proceselor cuantice”, este clar de ce medicina
alternativă – în cazul nostru, descântecele – sunt eficiente.

Iugoslavul Vlatko Vedral este de părere că magia interconectării cuantice ar

putea foarte bine să fie cheia vieții însăși.

În concluzie, am putea spune că magia descântecului se bazează pe magia

interconectării cuantice, iar efectul lui se explică prin natura cuantică a
gândurilor și intențiilor noastre. Astfel, fizica cuantică îi dă dreptate geto-
dacului Zamolxis, care susținea, prin medicina sa holistică, că nu poți trata
trupul fără să tratezi mai întâi sufletul. „La nivelul nostru cel mai de bază,
mintea și trupul omenesc nu sunt distincte și separate de mediul lor, ci
constituie un «pachet» de putere pulsatorie care interacționează constant cu
această vastă mare de energie”. La nivelul ei infinitezimal, lumea pare a fi „o
uriașă rețea de informare cuantică, în care toate părțile componente vorbesc
mereu la telefon una cu alta”.

Pe de altă parte, majoritatea descântecelor se fac cu ajutorul apei.

Cercetătorul japonez Masaru Emoto, care a studiat apa, a observat că
aceasta preia și poartă informații, schimbându-și calitatea în funcție de natura
acestora. Mai mult: apa înțelege cuvintele. El lipea pe sticlă bilețele cu
diverse informații apoi îngheța apa și studia cristalele. A observat că apa pe
care scria „fericire”, „mulțumesc”, „înger”, „pace” forma cristale frumoase.
Dimpotrivă, când i se transmiteau cuvinte negative („nefericire”, „prostule”,
„război”), cristalele erau dezechilibrate sau nu existau deloc.

Așadar, conștiința noastră are puterea de a schimba apa. Aceasta, la rândul

ei, are capacitatea de a transmite mesajele noastre. Cu ajutorul apei ne
putem schimba noi înșine sau îi putem schimba pe alții. Cum are loc acest
lucru? Savantul a descoperit că apa este sensibilă la acea formă subtilă de
energie din Univers pe care el o numește hado. Toate lucrurile au vibrații, sau
hado, inclusiv particulele subatomice. Mintea și corpul nostru sunt afectate de
vibrațiile cu care rezonăm. Bazându-se pe acest fenomen, precum și pe
credința japoneză că „cuvintele sufletului există într-un spirit numit kotodama,
sau spiritul cuvintelor, iar acțiunea de a rosti cuvinte are puterea de a
schimba lumea”, Masaru Emoto a conceput medicina hado. Măsurând
vibrațiile persoanei cu ajutorul unui dispozitiv, el pregătea apa hado în care
transfera informația necesară pentru corectarea acestora. Esența ființelor
pământene o reprezintă apa, corpul nostru fiind alcătuit aproximativ 70% din
apă. Prin urmare, influențând apa, influențăm și alte ființe. Pătrunzând în
particulele subatomice ale corpului, apa oprește efectul vibrațiilor negative.

Cam același mecanism stă și la baza descântecului nostru popular. Cuvintele

sunt o formă de vibrație. „Deși cuvintele diferitelor limbi s-ar putea să aibă
înfățișare sonoră sau grafică diferită, ele sunt toate formate în conformitate cu
principiile naturii.” Este vorba de cuvintele vechi, fundamentale ale unei limbi.
„Cunoașterea faptului că toate cuvintele provin din vibrațiile universului ar
trebui să ne ajute să vedem că noi toți suntem unul și același lucru.” Inițiatul
geto-dac Zamolxis știa acest lucru, iar medicina sa holistică se baza întru
totul pe el. Descântătoarea de la țară, deși nu are idee de „pachete de
energie”, „vibrație” și „interconectare cuantică”, acționează din vremuri
imemorabile în spiritul acestora. Ea ține ulcica în mână și descântă apa. În
acel moment comunică apei, cu ajutorul cuvintelor, adică al vibrațiilor, un
mesaj pozitiv de însănătoșire. După care i se dă bolnavului să bea din ea ori
este stropit. Masaru Emoto a emis chiar o teorie proprie, bazată pe vibrația
cuvintelor și cristalele formate de apă: „Fenomenele dezastruoase sunt
rezultatul dezechilibrelor apărute în energia iubirii și a recunoștinței.” Se pare
că baba Ileana, cu puterea cuvintelor vechi, restabilește echilibrul dintre
aceste energii, care, după părerea cercetătorului nipon, „constituie forțele
esențiale în viața noastră”, iar când sunt șoptite apei, ea formează cele mai
frumoase cristale.

Când nu este folosită apa, se folosește intenția sau gândul direcționat.

Descântătoarea recită o formulă magică moștenită de la strămoașa sa din
neolitic. Restul este fizică cuantică. Mici pachete de energie vibratorie și
capacitatea lor de a se influența reciproc de la orice distanță. „Noile modele
de conștiință descriu intenția ca pe o entitate capabilă să depășească granițe
fizice de orice fel. Intenția pare să fie ceva asemănător cu un diapazon, care
face diapazoanele altor lucruri din univers să rezoneze pe aceeași frecvență.”
După ce aflăm acest lucru, nu ne mai mirăm că bătrâna Ileana Vaman din
satul Frumosu, ultima descântătoare de nevăstuici din Bucovina, își rostea
descântecul deasupra vasului cu apă neîncepută lângă vatra propriei case,
iar calul se însănătoșea în alt capăt de sat, în grajdul stăpânului său.

Iulia Brânză Mihăileanu / Extras din cartea CREDINȚE MAGICE GETO

DACICE.

Sursa: http://uti24.ro/curiozitati/descantecul-romanesc-si-fizica-cuantica-o-
perspectiva-surprinzatoare/