Ne-ai pus in suflet tot ce-avem de seama, Si mai ales imensa bucurie De a ne fi invatat sa spunem ,, Mama'' Din ,, Imn femeii' de Demostene Botez
Sarcina este considerata un eveniment profund cu un impact semnificativ asupra intregii
existente din punct de vedere fizic.Sarcina schimba modul de gandire al unei mame. Intre femeia gravida si fat exista influente reciproce.In mod normal, in cele noua luni cat dureaza sarcina intre organismul matern si fetal se stabilleste o stare de armonie, favorabila pentru ducerea sarcinii la bun sfarsit, pentru cresterea si dezvoltarea fatului. In timpul sarcinii se produce inviorarea tuturor functiilor fiziologice, regenerarea intregului organism al femeii.Este foarte important ca femeia sa cunoasca regimul alimentar, pe care trebuie sa-l urmeze pentru ca pe de o parte sa nu lipseasca organismul fatului de substante nutritive necesare, iar pe de alta parte sa nu produca o supraincarcare a organismului propriu.ceea ce ar pute sa dauneze atat ei cat si fatului. In luna a patra, mama incepe sa simta in pantec miscarile fatului ceea ce-i provoaca clipe de unica si suprema fericire materna. In a douazeci si patra saptamana incep sa se dezvolte rapid circumvolutiunile creierului.La aceasta varsta fatul poate sa manifeste unele reactii la supararile si emotiile mamei,putand tresari chia la zgomotele puternice venite din afara.Se poate afirma ca in acest stadiu mental exista o legatura cu lumea din afara.(Ex. meu) Cercetări mai noi confirmă faptul că la 6 luni de viaţă intrauterină fătul emite nişte sunete interpretate ca ţipete foarte slabe, iar la 8 luni apare posibilitatea unui mod de comunicare direct, gestual, cu exteriorul. Pe acest principiu se bazează ideea că atunci când s-a realizat o comunicare verbală cu fătul sau când s-a utilizat în mod frecvent o anumită muzică, după naştere copilul se dovedeşte mult mai receptiv la astfel de stimuli, comparativ cu cei care nu au fost supuşi la influenţe de acest tip. De asemenea, înregistrându-se mişcările fătului, s-a constatat că acestea diferă calitativ, în funcţie de stările psihice ale mamei. Foarte importantă este şi starea psihică a mamei, care trebuie să se simtă ocrotită şi asigurată afectiv de partenerul ei de viaţă, dar şi de ceilalţi membri ai familiei. Climatul familial trebuie să fie de calm, încredere, siguranţă şi ajutor corespunzător, pentru a face faţă cu uşurinţă tuturor problemelor pe care le ridică venirea pe lume a unui copil. Emotiile diverse duc la eliberarea anumitor substante chimice care prin fluxul sangvin, trec prin placenta si ajung la fat, influentand direct dezvoltarea sa. Stresul emotional poate fi asociat cu avortul spontan, dificultăti la naştere, naştere înainte de termen, greutatea scăzută a copilului la naştere, dificultăti respiratorii ale nou- născutului, stenoză pilorică infantilă şi văl palatin sectionat. Anxietatea activează sistemul nervos autonom, care stimulează eliberarea de adrenalină în sângele mamei. Din acest motiv, sângele este distribuit în cantitate mai mare către părti ale corpului ce dezvoltă reactii defensive şi în cantitate diminuată către alte organe inclusiv uter. Hormonii eliberati în conditii de stres pot pătrunde prin placentă şi deci orice stres al mamei se transmite copilului. Stresul este asociat şi cu un ritm slab de creştere în greutate a mamelor nu datorită alimentatiei, ci accelerării metabolismului ce determină o asimilare redusă; ca urmare, copilul este hrănit insuficient. Tot pe seama stresului matern sunt puse şi iritabilitatea crescută, neliniştea şi tulburările digestive ale nou-născutului. Este recomandată monitorizarea şi sprijinirea proaspetelor mame prin consultantă de specialitate, psihologică, întrucât starea de stres se poate prelungi şi după naştere, fapt ce duce la accentuarea consecintelor asupra copilului (Sameroff & Chandler,1975). Situatiile de stres major – decesul partenerului, violenta –, suportate de mamă în timpul sarcinii, afectează dezvoltarea copilului, ducând la o mai mică capa- citate a acestuia de a face fată situatiilor de stres pe tot parcursul vietii. Asupra mamei pot acţiona şi agresori psihosociali: tensiunile nervoase generate de un climat de muncă încordat, de neînţelegerile cu familia, de lipsa ajutorului în momente dificile.Toate acestea pot determina o stare anxioasă, care se accentuează pe măsura apropierii momentului naşterii, epuizând mamei forţele fizice şi morale. Evenimentele percepute intens de mamă în plan afectiv determină modificări nedorite ale biochimismului intern, cu repercusiuni asupra dezvoltării copilului.