Contractul de societate

Ca orice contract, contractul de societate trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi condiţiile

de formă prevăzute pentru valabilitatea oricărei convenţii. De asemenea, contractul de societate
trebuie să cuprindă elementele specifice: aporturile asociaţilor, affectio societatis şi împărţirea
profitului.

Intrucât elementele specifice ale contractului de societate au fost analizate, urmează să ne

preocupăm de condiţiile de fond şi de formă şi de cuprinsul contractului de societate.

Condiţiile de fond ale contractului de societate

în temeiul dispoziţiilor art. 1.179 Noul Cod Civil, condiţiile de validitate a contractului de
societate sunt următoarele: consimţământul valabil al asociaţiilor, capacitatea de a contracta, un
obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală.

Capacitatea părţilor

în doctrina de specialitate se apreciază că pentru încheierea contractului de societate, persoana

fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, însă nu este exclusă posibilitatea participării
unui minor, prin ocrotitorul său legal, la încheierea unui contract de societate, mai ales în cazul în
care această operaţiune poate fi calificată ca o formă de plasament de capital. Potrivit
dispoziţiilor art. 40 noul Cod Civil, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte
minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. Aşadar, minorul care a
împlinit vârsta de 16 ani se poate adresa instanţei de tutelă pentru a-i recunoaşte

capacitatea deplină de exerciţiu în vederea participării acestuia la constituirea unei societăţi

comerciale.

Persoana pusă sub curatelă are capacitate deplină de exerciţiu şi, prin urmare, poate participa la
constituirea unei societăţi comerciale.

în legătură cu capacitatea persoanei fizice la constituirea unei societăţi comerciale, trebuie avute
în vedere şi prevederile speciale ale Legii nr. 31/1990. Astfel, potrivit art. 82 din lege, asociaţii nu
pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere limitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi
obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau
într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi. Consimţământul se socoteşte dat
dacă participarea sau operaţiunile, fiind anterioare actului constitutiv, au fost cunoscute de
ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor. în caz de încălcare acestor interdicţii,
societatea, în afară de dreptul de a-l exclude pe asociat, poate să decidă că acesta a lucrat în
contul ei sau să ceară despăgubiri.

în sfârşit, art. 14 din Legea nr. 31/1990 dispune că o persoană fizică sau o persoană juridică nu
poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. De asemenea, o
societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere
limitată alcătuită dintr-o singură persoană. Acelaşi art. 14, în alin. (3), stipulează că, în caz de
încălcare a prevederilor de mai sus, statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice
persoană interesată, poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel
constituită.

Obiectul contractului

Noţiunea de obiect al contractului de societate are două sensuri: cel al dreptului comun şi cel de
obiect al societăţii comerciale’.

în reglementarea dreptului comun se face diferenţă între obiectul contractul şi obiectul

obligaţiei. Astfel, potrivit art. 1.225 noul Cod Civil, obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea
juridică, precum vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel
cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale, iar obiectul obligaţiei
este prestaţia la care se angajează debitorul (art. 1.226 noul Cod Civil). La fel ca şi în dreptul
comun, obiectul contractului de societate trebuie să fie determinat, licit şi moral.

în sensul limbajului curent al societăţilor comerciale, noţiunea de obiect al con-tratului de

societate desemnează activitatea societăţii, adică operaţiunile comerciale pe care aceasta le
săvârşeşte. Operaţiunile comerciale ce constituie obiectul de activitate al societăţii sunt stabilite
de către asociaţi şi trebuie menţionate în actele constitutive ale societăţii. Orice societate trebuie
să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri [art. 1.882
alin. (2) noul Cod Civil].

Ca regulă, asociaţii au libertatea alegerii operaţiunilor comerciale ce constituie obiectul de

activitate al societăţii comerciale. Există însă şi anumite interdicţii, cum sunt cele reglementate
de articolul unic al H.G. nr. 1.323/1990 potrivit cărora activităţile care, potrivit legii, constituie
infracţiuni, constituie monopol de stat, precum şi cele privind fabricarea sau comercializarea de
droguri sau narcotice în alt scop decât ca medicament şi imprimarea hărţilor cu caracter militar
nu pot face obiectul de activitate al unei societăţi comerciale.