PUTEREA CUVÂNTULUI,

ρ EXEεἢδUδUI ŞI ρ SIεἐἡδUδUI

χctele colocviului naţional din 2λ octombrie 2015, Iaşi

Volum îngrijit de
Maria Magdalena Székely şi Nelu Zugravu

EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI

2016
Descrierea CIP a ψibliotecii Naţionale a României
PUTEREA CUVÂNTULUI, χ EXEMPLULUI ŞI χ SIMBOLULUI.
Colocviu naţional (2015; Iaşi)
Puterea cuvântului, a exemplului şi a simboluluiμ actele colocviului
naţional din 2λ octombrie 2015, Iaşi / vol. îngrij. de Maria Magdalena Székely
şi ζelu Zugravuέ - Iaşiκ Editura Universităţii „ρlέ Iέ ἑuὐa”, ἀί1ζ
ἑonţine bibliografie
ISBN 978-606-714-328-7

I. Székely, Maria Magdalena (ed.)

II. Zugravu, Nelu (ed.)

82.09(063)
Sumar

Maria Magdalena SZÉKELY, Nelu ZUGRAVU

Un cuvânt de început ........................................................................7
*
ŞtefanăIVAS
Τύ în discursurile lui Dio Chrysostomus – între concept
mţralăşiăcţŢceptăreligiţs .................................................................. 9
ConstantinăR CHIT
PutereaăcuvâŢtuluiăîŢătraducereaăşiăiŢterpretareaăc r ii
profetului Iona ................................................................................ 15
Ovidiu CRISTEA
DueluriăverbaleăşiăîŢfruŢt riămilitare:ăcâtevaăcrţŢiciămedievale
şiădiscursulălţrădespreăîŢfrâŢgere ...................................................27
Maria Magdalena SZÉKELY
MiŢciuŢi,ăam geliăşiăgâlceviăsauădespreăaŢtimţdeleăde
cţmuŢicareăîŢăizvţareleărţmâŢeştiăpremţderŢe ............................ 41
Oana RIZESCU
Fţrmeăaleăcţrup ieiăîŢă araăRţmâŢeasc .ăDespreăpizmaşi
sau despre limitele socio-juridiceăaleădela iuŢiiăîŢăvechiul
drept românesc .............................................................................. 59
Violeta BARBU
„Zapisulăsupuşilţr,ăuriculăîmp ra ilţrăşiăpţŢturileăleg turilţr”:
jur mâŢtulăpţliticăîŢă rileăRţmâŢeăîŢăsecţlulăalăXVII-lea .......... 83
Nelu ZUGRAVU
Augustus în discursurile politice ale lui Themistius..................... 123
Bogdan-Petru MALEON
ÎŢtreărealitateaăpţlitic ăşiăfic iuŢeaăcţŢstitu iţŢal :ămţdelul
imperialăbizaŢtiŢăşiăsuccesiuŢeaălaătrţŢăîŢăscrierileăistţrice
din secolele al XI-lea – al XII-lea ................................................. 151
Emilian GROSU
Navigatio Sancti Brendani: simbol numeric
şiădţctriŢ ăcreştiŢ ....................................................................... 163
Marian COMAN
SubăflamuraăSemiluŢii.ăEurţpaăţtţmaŢ ăîŢăcartţgrafia
ţccideŢtal ă(secţleleăalăXV-lea – al XVII-lea) .............................. 173
 Elena FIREA
SimbţluriăşiălţcuriăcţmuŢeăîŢăŢara iuŢileăhagiţgraficeădedicate
Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Motivul stâlpului de foc ... 197
Ciprian FIREA
PatrţŢajulăpreţ ilţrăsaşiăîŢăTraŢsilvaŢiaăEvuluiăMediuătârziu:
Ţţrme,ăiŢscrip iiămţŢumeŢtale,ăsimbţluri ................................. 233
*
Abrevieri ................................................................................... 267
The Power of Word, of Example and of Symbol /
Le pouvoirădeălaăparole,ădeăl’exempleăetăduăsymboleă/
Ilăpotereădellaăparola,ădell’exemplum e del simbolo /
Abstracts / Résumés / Riassunti ................................................. 269
Lista autorilor .......................................................................... 279

6
 Ciprian FIREA

Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Evului Mediu târziu: norme, inscrip ii
monumentale, simboluri

Colocviul de la Iaşi, diŢă spleŢdidaă tţamŢ ă aă aŢuluiă 2015, cu tema

„PutereaăcuvâŢtului,ăaăexempluluiăşiăaăsimbţlului”ăaăaduŢatăîŢăjurulămeseiă
rotuŢdeăcţmuŢic riăpeăcâtădeădiverseăcaăsubiectăşiăperspectiv ,ăpeăatâtădeă
interesante. Contribu ia pe care am adus-o acelui dialog s-a construit în
jurulăcţmpţŢeŢteiădiŢăurm ăaătematicii,ăaŢumeă„putereaăsimbţlului”,ădată
fiiŢdăc ăţăparteăcţŢsisteŢt ăaădemţŢstra iei se baza pe simbolurile heral-
dice (şi nu numai), aflateăîŢăleg tur ăcuăuŢăfeŢţmeŢăîŢăegal ăm sur ăreli-
gios şiă „artistic”,ă aŢumeă patrţŢajulă preţ imiiă s seşti din Transilvania
medieval .ăVeŢiŢdădiŢăparteaăuŢuiăistţricăalăartei,ăîŢ elesul termenului de
„patrţŢaj”ăaăavut,ăf r ăîŢdţial ,ăţădţmiŢaŢt ăcţmpţŢeŢt ăartistic 1. S-au
l satăastfelălaăţăparteăalteăaspecteăaleăpatrţŢajului2, între care şi corpusul
de norme cunoscut sub numele de ius patronatus şi care constituie,
într-ţă aŢumit ă m sur , un cadru pentru patronajul artistic. În paginile
careăurmeaz ăseăvaăaduceăţămic ărepara ie acestor lipsuri. De asemenea,
cumăseăvaăvedea,ă„putereaăcuvâŢtului”ă(deămulteăţriăscris),ăsauă„putereaă
exemplului”ăŢuăsuŢtădelţcădeăŢeglijatăîŢăaŢalizaăpatrţŢajuluiăartistic din
epoca şi arealul delimitate de titlu.
Contribu ia de fa ăvaăaveaăaşadarătreiăp r i:ăuŢaădedicat ăpatrona-
jului ecleziastic (la modul destul de general)3,ă uŢaă careă îŢcearc ă s ă

Aceast ă lucrareă aă fţstă realizat ă îŢă cadrulă uŢuiă prţiectă fiŢaŢ at de Autoritatea
Na iţŢal ăpeŢtruăCercetareăŞtiin ific ăşi Inovare, CNCS – UEFISCDI, PN-II-RU-TE-2014-
4-2293.
1 DiŢădţmeŢiulă„artelţrăvizuale”ăşi mai pu in din cel al patronajului literar, muzical

sau al artelor spectacolului. Acestea au constituit, la rândul lor, obiectul patronajului, mai
cuăseam ăîŢcepâŢdăcuăepţcaăReŢaşterii.
2 Pentru distinc ii şiăariaădeăacţperireăaă„patrţŢajului”,ăveziăF. W. Kent, P. Simons

(eds.), Patronage, Art, and Society in Renaissance Italy, Canberra-Oxford, 1987; D. G.

Wilkins, R. L. Wilkins (eds.), The Search for a Patron in the Middle Ages and the
Renaissance, Lewiston, 1996.
3 AmăcţŢsideratăutilăacestăexcursădatţrit ăfaptuluiăc ălipseşteădiŢăliteraturaăŢţastr .
 Ciprian FIREA

reconstituieă tr s turileă patrţŢajuluiă preţ ilor saşi aşa cum rezult ă diŢă
analiza inscrip iilor monumentale şi,ăîŢăfiŢe,ăuŢăcazăiŢedităcareăseăadaug ă
dosarului preo ilor patroni prezentat în cadrul conferin ei.
PriŢtreăîŢtreb rileăeseŢ iale ridicate în studiul patronajului artistic
seă reg sesc:ă îŢă ceă m sur ă patrţŢulă (sau ctitorul, donatorul, ini iatorul,
comanditarul, finan atţrul,ăspţŢsţrulăetc.)ă„ţpereiădeăart ”ăaăcţŢtribuitălaă
forma (aspectul) şi /sau con inutul (mesajul) operei respective?; în ce
m sur ţperaă reflect ă cevaă diŢă persţŢalitateaă cţmaŢditarului?; care a
fost modul sau gradul de implicare a acestuia?; a fost un simplu finan a-
tor, iŢdifereŢtă laă fţrm ă şi mesaj, sau a ales conştient şi a avut cerin e
specifice fa ă deă „artist”ă (i. e. artizan)?; a fost comanditarul un
„cţŢceptţr”ă sauă aă primit ceea ce i-a oferit artizanul? etc.ă R spuŢsulă laă
astfelă deă îŢtreb riă aduce, în prim-planul analizei, personalitatea sau
caracteristicile patronuluiă(persţaŢ ,ăfamilie,ăgrupăprţfesiţŢal,ăcategţrieă
sauă clas ă sţcial ă etc.), l sâŢdu-lă îŢă peŢumbr ă peă artistă sauă prţblemele
legateă deă stil,ă maŢier ă sauă evţlu ia formelor. Avantajul unui astfel de
demersăesteăacelaăc ădeviŢeămultămaiăfamiliarăpeŢtruăistţriculă„clasic”ăşi
deci, poten ial, are un publică maiă larg.ă Desigur,ă ţă aŢaliz ă cţmplet ă esteă
aceeaăcareăarat ăegal ăaten ie atât patronului, cât şi artistului, eviden iind
ambele energii investite în crea ia obiectului pe care azi îl numim
234 (ţarecumăaŢacrţŢic)ă„ţper ădeăart ”.
Pentru perioada pe care o avem în vedere (Evul Mediu, dar şi înce-
puturile Renaşterii), contribu iaăpatrţŢuluiăesteădeămulteăţriăcţŢsiderat ă
caăfiiŢdăceaăhţt râtţareăpeŢtruăgeŢezaăţbiectuluiădeăart .ăÎŢăprimulărâŢd,ă
concep iaăepţciiăeraăaceeaăc ăpatrţŢulăeraăcelăcareăaă„f cut”ăţbiectul,ăsauă
celăcareă„aăf cutăs ăseăfac ”,ă„aăpusăs ăfieăf cut”ă(fecit, perfecit fecit fieri
etc.).ă Apţi,ă dac ă arareţriă beŢeficiemă deă semŢ turaă artistului4, mult mai
adesea întâlnim simboluri, însemne, sau – dup ăcumăpreferăs ăîiăŢumescă–
„iŢdicatţri”ă deă patrţŢaj.ă Aceştiă „iŢdicatţriă deă patrţŢaj”ă suŢtă simbţluriă
vizuale care fac referireălaăpersţaŢaă(persţaŢele,ăgrupulăetc.)ărespţŢsabil ă
peŢtruă geŢezaă artefactului.ă ÎŢtreă acesteă îŢsemŢeă seă Ţum r ă iŢscrip iile
(adesea monumentale, dar şi ini iale sau monograme, uneori discrete),
simbolurile heraldice (steme, blazoane, mobile heraldiceăetc.)ă„pţrtretele”ă
sau reprezeŢt rileădeădţŢatţriăetc.

4 Încet-îŢcetăseădemţŢstreaz ăc ă„aŢţŢimul”ăartistămedievalăŢuăeraăatât de anonim

pe cât se credea în deceniile trecute. Despre artiştiiămedievali,ăsemŢ turiăaleălţrăsauămţ-
dalit ile de a-şiărelevaăideŢtitatea,ăveziămţŢumeŢtalaăţper ăaălui Anton Legner, Der Artifex.
Künstler im Mittelalter und ihre Selbstdarstellung. Eine illustrierte Anthologie, Köln,
2009; cuăspecial ăprivireăasupraăpictţrilţr,ăvezi Robert Suckale, Die Erneuerung der Mal-
kunst vor Dürer, I-II, Petersberg, 2009; iar în ceea ce priveşte pictorii transilv neni, vezi
Ciprian Firea, Blazonul breslei pictorilor şi urme ale folosirii sale în Transilvania (sec.
XV-XVI), în AT, XXI, 2011, p. 59-68.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

În anchetele mele privitoare la patronajul artistic din Transilvania

medieval-târzie şi din Renaştere, amăavutăsurprizaăs ăcţŢstatăc ,ăcelăpu in
peŢtruăţăaŢumit ăparteăaăteritţriuluiăşi în anumite contexte (determinate
mai degrab ăjuridicădecâtă„etŢic”),ăceaămaiăactiv ăşiăcţŢsecveŢt ăcategţrieă
în a utiliza simbolurile vizuale ale patronajului a fost, de departe, „clasa”ă
sau categoria preo ilor parohi. Pe parcurs, aceste afirma ii se vor nuan a.
Izvoarele noastre scrise privitoare la patronaj, anume la cine, când
şiăîŢăceăîmprejur riăaăcţmaŢdatădiferiteleăţbiecteăsauăţpereă(pţrŢiŢdădeălaă
marile antreprize arhitecturale, biserici şi castele şiăpâŢ ălaăţbiecteămici,ă
cuărţlăîŢăegal ăm sur ăfuŢc ional şi decorativ) sunt destul de rare şi lipsite
de detalii5. De aceea, pentru a analiza operele din perspectiva comandita-
rilţrăesteăŢecesar ăluareaăîŢăcţŢsiderareăaătuturţrăsurselţrăsauăiŢforma ii-
lţrăpeăcareăleăavemălaăîŢdemâŢ ,ăîŢtreăeleă„iŢdicatţriiădeăpatrţŢaj”ăjucâŢdă
uŢărţlăimpţrtaŢt.ăDatăfiiŢdăc ămajţritateaăaŢsamblurilţrăcivileăşi militare
ale Evului Mediu şi Renaşteriiă ţriă aă fţstă traŢsfţrmat ă radical,ă ţriă şi-a
pierdut aceleădţt riăşiădetaliiăpeăcareăleăputemăcţŢsideraă„artistice”,ăsiŢgu-
rul domeniu mai consistent al artei epocii este legat de institu ia Bisericii.
I. CâŢdă avemă îŢă vedereă artaă religiţas ă şi devo iţŢal ă medieval ,ă
premisaă deă laă careă pţrŢimă esteă c ă ctitţrii6 sau patronii operelor sunt în
general (sau de multe ori) aceia care se bucurau de o rela ieă juridic ă
special ă cuă iŢstitu iaă ecleziastic ă respectiv ,ă rela ieă deă dreptă cuŢţscut ă 235
sub numele de ius patronatus7.ăAdic ,ădeăexemplu,ădac ăţăbiseric ăeraăpeă
domeŢiulă Ţţbiluluiă cutare,ă putemă s ă Ţeă aştept mă caă resurseleă peŢtruă
ridicarea edificiului, transformarea sau amplificarea acestuia, dotarea cu
necesarul de ustensile liturgice, cu veşminte şiăţdţare,ăcuăc r i, decorarea
cu picturiăetc.ăs ăfiăfţstăpuseălaădispţzi ie de nobilul sauăfamiliaăŢţbiliar ă
respectiv .
În termenii lui ius patronatus, patrţŢulăeraăaceaăpersţaŢ ă(iŢdividă
sauăeŢtitateăjuridic )ăcareăpuŢeaălaădispţzi ieăp mâŢtul,ăcţŢstruiaăbiserica
şiăţăîŢzestraăcuăceleăŢecesare,ăţferiŢdătţtţdat ărezervaăfuŢciar ăsauăfinan-
ciar ăpeŢtruăfuŢc ionarea unui oficiu ecleziastic. În schimb, avea ca unul
din drepturile principale pe acela de a prezenta (ius praesentationis) un
candidat propriu pentru acel beneficiu, la instituirea lui sau atunci când

5 ÎŢtreăceleămaiăimpţrtaŢteălucr riăprivitţareălaăpatrţŢajăîŢăTraŢsilvaŢia,ămeŢ io-

Ţ mă aici: Balogh Jolán, Az erdély Renaissance, I, 1460-1541, Cluj, 1943; Entz Géza,
Erdély építészete a 11-13. században, Cluj-Napoca, 1994; idem, Erdély építészete a 14-16.
Században, Cluj-Napoca, 1996.
6 Termen care se potriveşte la arta şi civiliza ia din orbita creştinismului

r s riteaŢ,ă deă tradi ieă bizaŢtiŢ .ă Deşi în multe privin eă asem Ţ tţare,ă actulă (şi dreptul)
ctitoririi şi ius patronatus nu se suprapun.
7 RâŢdurileă careă urmeaz ă seă bazeaz ă îŢtr-o anumit ă m sur ă peă lucrareaă clasic ă aă

lui P. Landau, Ius Patronatus: Studien zur Entwicklung des Patronats im Dekretalen-
recht und der Kanonistik des 12. und 13. Jahrhunderts, Köln-Viena, 1975.
 Ciprian FIREA

deveŢeaăvacaŢt.ăDac ăpersţaŢaăeraăcţŢsiderat ăpţtrivit ă(persona idonea),

ierarhiaăecleziastic ăsaŢc iţŢaăaceast ădesemŢare.ăÎŢtreăcelelalteădrepturiă
aleăpatrţŢuluiăseăŢum rau:ăprecedeŢ a în procesiuni şiălaăs rutulăp cii8,
loculă privilegiată îŢă biseric ă îŢă timpulă serviciilţră diviŢe,ă cţŢsemŢareaă
numelui în pisanii şi inscrip ii, reprezentarea portretului şi a blazonului,
dar şi, mai ales, asigurarea unui loc de înmormântare, pomenirea, ru-
g ciunile şi intercesiunile în favoarea sa, serviciile religioase speciale etc.
Dreptul de patronaj se dobândea prin fundarea propriu-zis , cu
cele trei componente amintite, dar puteaăs ăfieăsuficieŢt ăşi una dintre ele
(de exemplu înzestrarea, dotatio),ădac ăcelelalteăerauădejaăîŢdepliŢite.ăOă
alt ă mţdalitateă deă dţbâŢdireă eraă reaedificatio ecclesiae,ă dac ă vechiulă
edificiu era ruinat sau se dorea modernizarea lui. Patronajul nu se referea
exclusivă laă bisericaă îŢtreag ,ă ciă puteaă s ă seă rezumeă laă ţă simpl ă capel ,ă
cupriŢs ăîŢăstructuraăedificiuluiăsauăiŢdepeŢdeŢtădeăacesta.ăOriceăfuŢc ie
ecleziastic ă eraă ataşat ă uŢuiă „buget”,ă uŢuiă beŢeficiuă sauă prebeŢd .ă FţŢ-
darea unui astfel de beneficiu şi, deci, a unei noi capelanii, sau redotarea
unuia vechi, care şi-a epuizat resursele (redotatio beneficii), atr geaă deă
asemenea dreptul de patronaj. Acesta se mai putea moşteni, transfera (cu
acceptul Bisericii) şi chiar vinde şi achizi iona.
Patronajul putea fi personal sau familial, par ial (compatronatus)
atuŢciăcâŢdăeraăîmp r ităcuăciŢeva,ălaicăsauăecleziastică(îŢăseŢsulăc ăcelăcare
236 exercita patronajul era un laic sau un om al Bisericii), deplin (plenus) sau
diminuat (minus plenus, când nu se îndeplineau toate obliga iile patrona-
le),ăprţpriuăsauăţŢţrificăetc.ăPatrţŢajulăseăputeaăpierdeădac ăţbiectulărela-
ieiă patrţŢaleă disp rea,ă priŢă distrugereaă bisericiiă sauă capelei,ă sauă dac ă
patrţŢulăŢuăr spuŢdeaăla apelulădeăaărefaceăedificiulăîŢăruiŢ ăţriăŢuăţfereaă
resurse pentru func ionarea oficiului. La dreptul de patronaj se putea
renun a.
Legisla iaă caŢţŢic ,ă priŢă ius patronatus, oferea un cadru pentru
rela iile dintre patroni şi Biseric ,ă ţgliŢdiŢdă îŢs ,ă mai ales, perspectiva
Bisericii şi interesele sale normative. În foarte multe situa ii, limitele
statuate au fost for ate de dorin ele şi preten iile patronale. Cele mai
frecveŢteă traŢsgres riă auă privită destiŢa ia unor prebende, de care au
beneficiat persţaŢeă impuseă deă patrţŢi,ă chiară dac ă Ţuă erauă pţtriviteă diŢă
punct de vedereăcaŢţŢică(subălimitaădeăvârst ,ăf r ăpreg tireăteţlţgic ăsauă
f r ă aă fiă primită ţrdiŢeleă sfiŢteă etc.).ă Acesteă beŢeficii,ă dţtateă uŢeţriă cuă
venituri importanteă (rezultateă diŢă explţat ri funciare, taxe vamale,

8 Pax,ăţbiectădeămiciădimeŢsiuŢi,ăasem Ţ tţrăuŢuiădiscădecţratăcuăţăreprezeŢtareă

sacr ,ăcareăseăţfereaăcrediŢciţşilor într-uŢăaŢumitămţmeŢtăalăliturghieiăeuharisticeă(dup ă

consacrarea sfintelor daruri şiăîŢaiŢteădeăîmp rt şaŢiaăpreţtului)ăpeŢtruăaăfiăs rutat.ăS -
rutulăreprezeŢtaărestabilireaăritual ăaăp ciiăîŢăiŢteriţrulăcţmuŢit ii. Ordinea de primire a
t bli eiă p ciiă ţgliŢdeaă îŢs ă ţă aŢumit ă ierarhieă sţcial .ă Vezi John Bossy, The Mass as a
Social Institution, în PP, 100, 1983, p. 29-61.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

impozite, rente etc.), erauă priviteă caă adev rateă feudeă seculare,ă iară
monarhii dispuneau de ele pentru a-şiăr spl tiăsupuşii credincioşi, fie ei
oameni ai Bisericii sau chiar laici. În schimbul anumitor servicii (politice,
economice), papalitatea şiă îŢaltaă ierarhieă ecleziastic ă auă tţlerată frecveŢtă
comportamente patronale apropiate de vechea Eigenkirche.
Dincolo de aspectele seculare implicate, fundamentul patronajului
religiţsă aă r masă tţtuşiă urm tţrul:ă îŢă schimbulă uŢţră resurseă materiale,
patronul primea din partea Bisericiiă ţă aŢumit ă recţmpeŢs ă spiritual ,ă
meŢit ă s ă îlă ajuteă îŢă prţcesulă mâŢtuirii.ă Mediat ă şiă ţperat ă deă cler,ă
r splataă cţŢstaă maiă alesă îŢă serviciiă religiţase,ă pţmeŢiri,ă rug ciuŢi,ă sau,ă
generic spus, în liturghie.
Dup ăacest scurt excurs în patronajul ecleziastic medieval de tradi-
ieăţccideŢtal ,ăs ăreveŢimălaăprţblemaăpatrţŢajuluiă(ecleziastică şi artis-
tic)ă diŢă TraŢsilvaŢia,ă cuă special ă privireă asupraă regiuŢilţră cţlţŢizateă deă
saşi. Cine sunt patronii bisericilor şi cum sunt reflecta i aceştiaăîŢă„art ”ă
sauăpriŢăaceleăsimbţluriă/ă„iŢdicatţriădeăpatrţŢaj”?
Prezentarea din cadrul colocviului a trecut în revist ă uŢă dţsară
destul de amplu şiă careă seă îmbţg eşteă peă m sur ă ceă aprţfuŢdeză
subiectul9, diŢăcareărezult ăfaptulăc ăcea mai mare parte a indicatorilor de
patrţŢajăp strat ăîŢăbisericileădiŢălţcalit ileădeăcţlţŢizareăgermaŢ ăfaceă
referireălaăpersţaŢaăpreţtuluiăparţh.ăIarădac , în oraşele mari, patronajul
preo escă eraă „cţŢcurat”ă şi de alte categorii de patroni (patriciatul 237
ţr şenesc, breslele,ăcţŢfraterŢit ile etc.), situa iaădiŢălţcalit ile de rang
secund (oppida şi villae) este net în favoarea plebanilor, aceste personaje
dinamice, educate, provenind adesea din familii puternice (de
meşteşugari, negustori, uneori deveni i patricieni sau chiar nobili) şi care
ştiauăs ăfţlţseasc ăîŢsemŢeleădeăpatrţŢaj.ăChiarădac , foarte adesea, nu ei
erauă patrţŢiiă „reali”10, preo ii au ştiută celă maiă biŢeă s -şi eviden ieze
contribu ia la înfrumuse area Casei Domnului şiă s -şi releve identitatea
îŢtruăp strareaămemţriei.
ÎŢăceleăceăurmeaz ,ăvţiăprţpuŢeăcâtevaăcţmplet riălaăprţblematicaă
enun at ,ă adaţsuriă ceă pţtă fiă grupateă îŢă dţu ă sec iuni. În prima se vor
discuta anumite caracteristici ale patronajului pe baza inscrip iilor monu-
mentale amplasate în biserici. Cea de-a doua va analiza un studiu de caz
iŢedit,ă careă seă adaug ă laă dţsarulă preţ ilor-patroni prezentat (în liniile
sale mari) şi la colocviul din Iaşi.

9 În cadrul grantului de cercetare „ÎŢă c utareaă uŢuiă patrţŢΠ.ă Preţ ii saşilor ca

promotori ai artelor în Transilvania Evului Mediu târziu (cca. 1350-1550).

10 FiiŢdc ă ius presentandi era de cele mai multe ori de inut de comunitate, de

seniores et universi populi;ă fiiŢdc ă eliteleă ecţŢţmiceă şi de func iiă aleă cţmuŢit ii con-
tribuiau probabil cel mai mult la edificarea şi înfrumuse area bisericilor parohiale etc.
 Ciprian FIREA

II. ÎŢăbisericaăparţhial ădiŢăReghiŢă(Fig. 1), pe peretele nordic al

corului, esteăamplasat ăurm tţareaăiŢscrip ie:
ANNO DOMINI M // CCCo XXXo CONSTRV // ITVR
DOMVS MA // RIE TEMPORE NIC // OLAI PLEBANI
CV(M) // REBVS MAGISTRI // THOME PATRONI //
EC(C)LESIE (Fig. 2).
TextulăŢeăiŢdic , aşadar, anul construc iei bisericii, hramul acesteia,
numele parohului aflat în func ie şi numele veritabilului patron (men io-
nat în inscrip ie sub exact acest termen), cu aleăc ruiă resurseăs-a ridicat
l caşul. Magister Thomas Patronus,ă fiulă luiă DiţŢisie,ă f ceaă parteă diŢă
familia de Losoncz (din neamul Tomaj), a avut func ia de comite al
secuilor şi este atestat documentar între cca. 1302 şi 136111. Plebanul
Nicolae beneficiaz , laă râŢdulă s u, deă îŢc ă ţă atestareă dţcumeŢtar ,ă
datţrit ă registruluiă deă dijmeă papaleă p strată diŢă periţadaă respectiv :ă
Nycolaus sacerdos de Regun solvit III loctones argenti12.
Atât inscrip ia, cât şi al iă„iŢdicatţri”ăvizualiă(priŢtreăcareăuŢăblazţŢă
p strată peă cheiaă deă bţlt ă diŢă cţlateralaă sudic , purtând pe un scut
grifţŢulă Ţeamuluiă Tţmaj)ă facă evideŢtă faptulă c ă patronul bisericii era
nobilul. Familia sa avea domenii considerabile şi se bucura deja de o
pozi ie politic ă impţrtaŢt ă îŢă TraŢsilvaŢiaă şi Ungaria, iar mai târziu
importan a neamului Losonczi-Bánffy va creşte.ă Bisericaă parţhial ă aă
238 Reghinului, aşezare aflat ă îŢtr-ţă zţŢ ă deă cţlţŢizareă s seasc ă maiă târzie,ă
eraăpatrţŢat ădeăputerŢicaăfamilieăŢţbiliar .ăAcestăpatrţŢaj,ăreflectatădeă
„iŢdicatţrii”ă amiŢti i şi, poate, şi de aspectul monumental al edificiului
(care releva astfel şi pozi iaăecţŢţmic ăşi social-pţlitic ăaăpatrţŢilţr), este
cţŢfirmată deă ţă serieă deă surseă scrise.ă S ă amiŢtim, în primul rând, de
ini iativaă(ŢecţŢcretizat ,ă dară atestat ăpriŢtr-ţăsuplic ă adresat ă papei)ă aă
lui Ladislau Bánffy de Losoncz de pe la 1382-1387, de a transforma
biserica parohial ă îŢtr-ţă cas a Ordinului augustinian, iar capela
îŢveciŢat , a Sfântului Gheorghe, îŢă biseric ă parţhial 13. O astfel de
ini iativ ă iŢdic ă uŢă feŢţmeŢă specifică epţciiă (identificabil şi în
Transilvania şi des exersat tocmai de neamul în discu ie), prin care
familiileăŢţbiliareăputerŢiceăîŢcercauăs ăfţŢdezeăcţŢveŢturiăsauăm Ţ stiriă
deăţrdiŢe,ăceăr spuŢdeauămaiăbiŢeăŢecesit ilor spirituale ale patronilor
decât o putea face clerul secular14.

11 Engel Pál, Középkori magyar genealógia (Magyar középkorinadattár

CD-ROM), Budapesta, 2001 (sub vocea Tomaj nem; Losonci; Losonci Bánfi).
12 Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae illustrantia. Series prima.

Tomus primus. Rationes collectorum pontificiorum in Hungaria. 1281-1375, Budapesta,

1887, p. 93.
13 Ub, II, Fr. Zimmermann, C. Werner, G. Müller (eds.), Hermannstadt, 1897,

doc. 1169.
14 AceeaşiăfamilieăBáŢffyădeăLţsţŢczăfţŢdaăţăm Ţ stireăpauliŢ ă(primaăîŢcercareăaă

fţstă legat ă deă fraŢciscaŢi)ă şi la Nuşfal uă şi un convent franciscan la Suseni (începutul

 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

La mijlocul secolului al XV-lea, o serie de izvoare men iţŢeaz ă un

conflictăîŢtreăpatrţŢi,ăcareăseăreflect ăîŢtr-un conflict de ius praesentandi
şi în care victimele sunt preo ii parohi. De pe la 1443 şiă pâŢ ă dup ă maiă
bine de un deceniu, în suplici papale, dar şi în izvoare ale Capitlului de la
Alba Iulia sau ale Conventului de la Cluj-M Ţ ştur, apar neîn elegerile
dintre diferi i preo i (Andreas vs. Bartholomeus; Nicolaus de Boncyda vs.
Patrus Pauli de Pankota etc.), candida i fie din partea lui Ştefan Bánffy de
LţsţŢcz,ă fieă diŢă ceaă aă v ruluiă s u, Albert de Losoncz, care solicitau
beneficiul parohiei15.
Tot un membru al familiei de Losoncz scria, în 1387, iţbagilţră s iă
din Şieuăs ăŢuăîŢdr zŢeasc ăs ăprimeasc ăcaăp stţrăalăbisericiiălţrăpeăuŢă
altulă decâtă peă ValeŢtiŢ,ă iubitulă s uă capelaŢ16. Desigur, într-un astfel de
context, pozi iaăpreţtuluiăparţhăesteăuŢaăsubţrdţŢat ,ăchiarăiŢferiţar , şi
dţară ţă îŢtâmplareă (careă ară meritaă ţă aŢchet )ă faceă s ă avemă Ţumeleă luiă
Nicţlaeăscrisăal turiădeăcelăalăpatrţŢuluiăs u, în inscrip ia din 1330.
Totuşi,ăîŢătimp,ăaceast ăsitua ie se va schimba. Conform unor docu-
meŢteă deă dup ă aă dţuaă jum tateă a secolului al XV-lea (cca. 1474-1483),
familia Bánffy de Losoncz renun ăîŢcet-încet la (sau pierde) prerogativele
de inute în târgul Reghinului17, aceasta şi la presiunea puterii emergente
a lţcalit ii, aflat ă îŢă pliŢ ă dezvţltare.ă SaŢctuarulă p strată aprţapeă Ţes-
chimbat,ăîŢăfţrmaăsaădeălaă1330,ăaăsuferităpâŢ ăast ziăţăsiŢgur ămodificare
vizibil ălaăiŢteriţr şiăcevaămaiăpregŢaŢt ălaăexteriţr.ăEsteăvţrbaădeăad u- 239
garea unei sacristii etajate (probabil în locul uneia cu un singur nivel)
(Fig. 1),ă c reia, la interiorul corului, îi corespunde un ancadrament de
uş ă„mţderŢ”,ăcuăbagheteăîŢcrucişateăpeăcţŢsţle,ădatabilăc treă1480ă(Fig.

secolului al XV-lea);ă familiaă Kerekiă aă fţŢdată cţŢveŢtulă pauliŢă deă laă P ucaă (îŢceputulă
secolului al XV-lea); la mijlocul secolului al XV-lea, Ioan de Hunedoara a fost un
important patron de conventuri mendicante (în principal franciscani) etc.
15 1451. VI. 22: ...Causam litigiosam circa ius praesentandi ad parochialem

ecclesiam oppidi Regen […] Nobilis Stephanus Ladizlai bani de Losoncz de Nagfalu,
baro Transsilvanensis, ad quem tres partes ex quatuor partibus oppidi Regen, quarta
vero pars ad Albertum eius germanum iure hereditario pertinent, ad parochialem
ecclesiam ad parochialem ecclesiam in teritorio trium partium existentem Nicolaum de
Nagfalu, presbyterum dictae d. praesentaverat episcopo Transilvano, sed episcopus
praesentationem huiusmodi non accepit et rectorem illius ecclesiae Petrum plebanum
plebis in Pankota, Agriensis d., per dictum Albertum praesentatum instituit... (Lukcsics
Pál, XV. századi pápák oklevelei. II.ăkötet.ăIV.ăJeŢőăpápaă(1431-1447) és V. Miklós pápa
(1447-1455), Budapesta, 1938, doc. 1237; Ub, V, doc. 2742).
16 1387. III. 03: Stephanus [...] de Lochunch [...] sibi dilectis ibagionibus de Sayou

[...] cum nos rectoratus ecclesie in vestri medio fundate discreto viro domino Valentino
capellano nostro dilecto duxerimus conferendum [...] damus firmis in mandato
quatenus ipsius dominum Valentinum pro vestro pastore animarum seu plebano
vestrum in medium assumpmere [...] aliud facere non ausuri (Varjú Elemér, Oklevéltár
a Tomaj nemzetségbeli losonczi Bánffy család történetéhez, I, 1214-1457, Budapesta,
1908, doc. CCLXXX, p. 389).
17 Vezi, de exemplu, documentele: Ub, VII, doc. 4003, 4011, 4527.
 Ciprian FIREA

6). Atât cadrul de uş ,ăcâtăşiăfereastraăŢţrdic ă(Fig. 5)ăpţart ăun însemn

heraldic, dar care nu mai apar ine familiei de Losoncz. Este vorba de un
scută desp r ită cuă ţă baŢd , purtând ini ialele O § P § R şi o stea cu şase
col uri în cantonul stâng al şefului şi o floare de crin în cel drept al vârfu-
lui (Fig. 3).
Acest scută esteă fţarteă asem Ţ tţră caă fţrm ă cuă celă deă peă pţrtalulă
carosabil al casei parohiale din Bistri a şi pe care l-am atribuit, de curând,
pe baza ini ialelor (§ă SIă §ă ă §ă ), dar şi a altor considerente, lui Simon
decretorum doctor, atestat ca pleban de Bistri a între 1474 şi 148018
(Fig. 4).ă Tţtă ţă baŢd ă cuă iŢi iale, anume I F P, aflat ă peă blazţŢulă ceă
înso eşte reprezeŢtareaădeădţŢatţrădiŢăpredelaămic ăp strat ălaăMediaş,
precum şi alte indicii heraldice şi documentare m-auă ajutată s ă ideŢtifică
donatorul în persoana preotului paroh Ioannes Frederici Plebanus,
atestat la Mediaş între 1509 şi 1528, iar apoi la Slimnic19. Ini ialele AVID
au fost cele care au precizat identitatea de iŢ tţruluiă blazţŢuluiă deă peă
bolta corului bisericii din Moşna (Alexander Vtriusque Iuris Doctor,
pleban acolo între 1500 şi 1526) sau în cazul L § B § P de la Prejmer, unde
avem de-a face cu Lucas Beobartus Plebanus (atestat între 1511 şi 1519).
Dup ăp rereaămea,ăiŢi ialele O § P § R de la Reghin şi scutul (cu însemne
maiădegrab ăsimili- sau protoheraldice) apar in tot unui preot paroh. La
1478 (moment care se potriveşte foarte bine atât cu forma
240 ancadramentului de uş ,ăcâtăşi cu cea a scutului), la Reghin func iona ca
pleban un anume Osvaldus, care era şi decan al capitlului respectiv. O § P
§ R ară puteaă s ă trimit ă c treă ideŢtitatea lui O(svaldus) P(lebanus)
R(eguniensis).
În studiul de caz expus mai sus, amăîŢcercatăs ăar tăcumăs-aăf cută
traŢsferulădeălaăpatrţŢajulă„absţlut”ăalăfamilieiăŢţbiliare,ăc treăuŢăpatro-
naj al târguluiă sauă lţcalit ii,ă peă fuŢdalulă c ruiaă şi-a impus însemnele
persţŢaleătţcmaiăplebaŢulălţcului,ădup ăuŢămţdelămultăexersatăîŢămediulă
s sesc.ă S ă Ţuă uit m, îŢs , deă uŢdeă amă plecat,ă aŢumeă deă laă faptulă c ă ţă
inscrip ie indica numele patronului real şi un nume de pleban, ală c ruiă
singur merit era acela de a fi fost în func ie la momentul ctitoririi.
ÎŢăceleăceăurmeaz , vom discuta alte câteva inscrip ii monumentale
şiămţdulăîŢăcareăacesteaăreflect ăpatrţŢajulăpreţ ilor saşi.
La mai bine de un secol distan ădeăctitorirea sanctuarului din Reghin,
locuitorii aşez riiăRichiş îşiărecţŢstruiauăbisericaăparţhial .ăMţŢumeŢtulă
deăplaŢăbasilicalăareătr s turiăcţŢstructiveădeţsebite,ăremarcâŢdu-se mai
alesă priŢă calitateaă pietr rieiă şiă plasticaă arhitectţŢic .ă Fe ele stâlpilor,
18 Ciprian Firea, Die Stadtpfarrer und die Kunst im spätmittelalterlichen Bistritz,

în ZSL, 37, 2014, p. 1-17.

19 Idem, „Peră biretiă Ţţstriă capitiă impţsitiţŢemă iŢvestimus…Π.ă Arhipresbiteri,ă

însemne heraldice şiăart ăîŢăReŢaşterea timpurie din Transilvania, în AT, XXIII, 2013,
p. 99-122.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

capitelurile, arcele, ogivele, nişele,ă cheileă deă bţlt ,ă cţŢsţlele,ă aŢcadra-

mentele, portalul vestic etc. sunt fasonate cu aten ie şi imagina ie (Fig.
8). Acest moment constructiv este marcat de câteva simboluri simili-he-
raldice (indescifrabile?), dar şi de o inscrip ieă mţŢumeŢtal , plasat ă
deasupra arcului triumfal:
Anno do(min)i mo cccco // lio co(m)pleta est testudo //
hec t(em)p(or)e Crista(n)ni de- // c(re)tor(um) docto(r)is
r(ec)to(r)is hic (Fig. 7).
Din inscrip ieă afl mă c ă aceast ă remarcabil ă faz ă cţŢstructiv ă s-a
încheiat (prin finalizarea bol ii) pe vremea plebanului Cristian, doctor în
decrete, la 1451. Nu ştim nimic despre contribu iaăsaăpatrţŢal ,ădespreăcâtă
şi în ce fel a influen atăaspectulăfiŢalăalălucr rii,ădac ăaăavutăvreuŢărţlăîn
g sirea unui meşter / arhitect şiă atelieră deă pietr rieă deăţă asemeŢeaă cali-
tate, ci putem formula doar supozi ii20. S ăŢţt mădţarăc , în inscrip ie, nu
mai apare nici uŢăaltăŢume,ăal turiădeăcelăalăplebaŢului,ăŢici un alt patron
Ţuă cţŢcureaz ă statutulă preeminent al acestuia, deşi, putem doar pre-
supune, o contribu ieămajţr ălaăaŢtrepriz ătrebuieăs ăfiăjucat comunitatea,
prin elitele ei.
La CopşaăMare,ăsituat ălaădţarăcâ iva kilometri distan ,ălaăîŢcepu-
tul secolului al XVI-lea, plebaŢulălţcalit ii marca într-un mod asem Ţ -
tţră faptulă c ă traŢsfţrmareaă cţruluiă (priŢă bţltireă şiă ad ugareaă uŢuiă 241
etaj-reduit) şi alte interven ii constructive şi decorative s-au petrecut pe
când el se afla în func ie. Lintelul noului ancadrament al uşii sacristiei, de
form ăreŢasceŢtist ,ăpţart ăiŢscrip ia:
LAZARVS DD 1519 PREERAT (Fig. 9).
AmbeleăexempleăevţcateăaŢteriţrăseărefer ălaăiŢdicareaătimpuluiăîŢă
care s-aă petrecută ţă „ctitţrire”,ă peă vremeaă preţtuluiă X,ă dară f r ă s ă ştim
care a fost aportul respectivului preot la oper .ăLaăB gaciu, în schimb, pe
pereteleăŢţrdicăalăcţrului,ăseăafl ăţăiŢscrip ieăpictat ăcare, deăaceast ădat ,
precizeaz ăceăaŢumeăaăf cutăpreţtul:
ISTUD OPUS PERFECIT JOHANNES PLEBANUS (Fig. 10).
Ast ziăŢuămaiăvedemăceă„aăf cut”ă(deăfapt, „aăpusăs ăseăfac ”)ăpreţtulă
IţaŢ,ăfiiŢdc ăpicturaădeădeasupraăbţrduriiăiŢferiţareăpeăcareăesteăampla-
sat ă iŢscrip ia s-aă pierdută (sauă esteă acţperit ă deă var)ă îŢă ceaă maiă mareă
parte,ăexceptâŢdăimagiŢeaăSfiŢteiăMargaretaădiŢăAŢtiţhia.ăS ăŢţt m, totuşi,
acest caz în care, chiarădac ăŢuăŢiăseăprecizeaz ătimpulăexactă(aŢul)ăcâŢdăaă
fost executat ăţpera,ăŢiăseăiŢdic ce anume a finan atăplebaŢul:ăţăpictur ă

20 Idem, TheăParishăPriestsăţfătheăSaxţŢsăasăPatrţŢsăţfătheăΟArtsΠ.ăAăcţŢtributiţŢă

to an Ecclesiastical Prosopography of Medieval Transylvania, în TR, XXI, 2012, Sup-

plement 3, p. 511-532.
 Ciprian FIREA

mural .ă Peă bazaă aŢalizeiă stilisticeă aă picturiiă şi a morfologiei scrisului,

putemăplasaăaceaăţper ăcâŢdva, îŢăaădţuaăjum tate a secolului al XIV-lea.
OăaŢtrepriz ădeăţăcuătţtulăalt ăaŢvergur ,ăca,ădeăaltfel,ăşi o conştiin-
ă deă siŢeă patrţŢal ă multă maiă clară asumat ă suŢtă reflectate printr-o
inscrip ie-epitaf (?) din corul spectaculos al Bisericii Negre din Braşov
(Fig. 11), apar inând lui Thomas Sanders, pleban între 1379 şi 1418. În
timpul lui s-a început practic cel mai mare şantier ecleziastic din
provincie (şi dintr-un mai larg areal central-estic european):
transformarea basilicii braşovene într-ţă biseric ă hal ă cuă cţră trinavat.
Inscrip ia spune:
AŢŢţă DţmiŢiă ε°ă CCCC°ă X… obiit honorabilis vir
dominus Thomas // rector parochialis ecclesiae in Corona
necnon huius laudabilis basilicae V[irginis] tam chori quam
ecclesiae inchoator // principalis cuius anima requiescat in
pace amen item supplicavit predictus dominus omnibus
ingredi//entibus hanc ecclesiam, quotiens ob reverenciam
virginis gloriose ac pro salute suae anime quivis unum //
ave Maria dicere non recusabit (Fig. 12).
Textulăprecizeaz ăc ădţmŢulăTţma,ărectţrăalăbisericii parohiale, a fost
tţtţdat ăpriŢcipalulăiŢi iator / fondator, atât al corului, cât şi al navei, şi
242 c ăcereaăcelţrăcareăiŢtrauăîŢăl caşulădeăcultăs ăţăpreasl veasc ăpeăFecioara
Maria, dar şiă s -l ajute pe calea mântuirii prin rostirea rug ciunii Ave
Maria.ăCeeaăceăpareăs ăfiăfţstăşi un exerci iu de memoria se dovedeşteăc ă
ŢuăaăfţstădusăŢiciţdat ăpâŢ ălaăcap t.ăPiatraămemţrial ăaăfţstăiŢstalat ăîŢă
cor cândva, în deceniul al doilea al secolului al XV-lea,ă deă c treă preţtulă
aflatăîŢc ăîŢăvia .ăDup ăsemnul X, ce defineşte cifra zecilor, s-aăl satăuŢă
câmpăliber,ăceăurmaăs ăfieăcţmpletatădeăurmaşi, cu deceniul corect şi cu
cifraăuŢit ilţrăafereŢt .ăNiciăîŢsuşi preotul nu se aşteptaăs ătr iasc ămaiă
multădecâtătreiădeăXădeădup ăMCCCC.ăŞi, într-adev r,ădeja la 1422 avem
atestat un alt pleban în func ie. Totuşi,ăcâmpulăl satăliberăîŢăiŢscrip ia cu
func ieă evideŢtă memţrial ă Ţuă aă fţstă Ţiciţdat ă cţmpletat.ă Acestă detaliuă
aruŢc ăşiăuŢăaltfelădeălumiŢ ăasupraăcţpleşitţareiăgreut i a memoriei în
via a omului medieval. Nu aceasta este, îŢs ă(îŢăcazulădeăfa ), principala
miz ă aă exempluluiă evţcat.ă PriŢă meŢ ionarea sa,ă îŢcerc mă s ă aducemă îŢă
aten ie o conştiin ă patrţŢal ă multă maiă clară defiŢit ă (îŢă cţmpara ie cu
exemplele anterioare), cu un rol asumat (nu ştim şi cât de real)21 de
inchoator ală uŢeiă ampleă aŢtreprizeă cţŢstructive,ă f r ă egală îŢă epţc ă şi în
regiune.

21 Pentru patronajul bisericii din Braşov, vezi şi Ágnes Bálint, Bisericaăζeagr ădiŢă

Braşov: noi propuneri privind cronologia şi contextul construc iei, în AT, XIX, 2009,
p. 5-18.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

ÎŢă fiŢe,ă îŢă aceast ă prim ă parteă deă aŢaliz ,ă s ă trecemă peă scurtă îŢă
revist ă uŢă cază destulă deă biŢeă cuŢţscut,ă dară c ruiaă dţrescă s -i subliniez
anumite valen e. La 1522 se încheia, cel pu in în privin a celor mai ample,
complicate şiă cţstisitţareă lucr ri,ă etapaă deă traŢsfţrmareă aă bisericiiă diŢă
BiertaŢ.ăUlteriţr,ălucr riădeăfiŢisajeăşi amenajare au mai putut continua,
dar ele erau, desigur, nesemnificative fa ă de amploarea şantierului
încheiat. Momentul a fost marcat printr-ţă mţŢumeŢtal ă iŢscrip ie,
amplasat ădeasupraăarculuiătriumfal:
Anno nat(ivit)atis domini n(ost)ri 1522 // 1522 //
Erecta est hec edis sacra ac instituta impendiis venerabilis //
do(min)i baccalaurii Joha(n)nis qui tum parochiani hic
fungebatur munere // quem tandem eiusdem nepos
magister Lucas subsecutus eandem ex // sua legatione
testamentali finire per industriam Jacobi cementarii // civis
cibiniani curavit (Fig. 13).
Informa iile transmise deă acestă veritabilă „paŢţuă publicitar”ă suŢtă
numeroase şi au un grad de precizie rar întâlnit.ăAfl m, astfel,ăc ăl caşul
deă cultă aă fţstă cţŢstruită „peă cheltuialaă veŢerabiluluiă dţmŢă IţaŢă bacalau-
reul”ă şiă termiŢată îŢă aŢulă 1522ă (cuă fţŢduriă l sateă testameŢtară de acelaşi
IţaŢ),ă deă c tre magistrulă Lucas,ă priŢă h rŢiciaă meşterului constructor
Iacob din Sibiu. 243
Spre deosebire de celelalte inscrip ii pe care le-am analizat, la Biertan
avem de-aăfaceăcuăuŢaăceărelev ăcalitateaădeăpatrţŢăîŢăadev ratulăseŢsăală
cuvântului a preotului paroh. Acesta a investit propriile resurse în ampla
antrepriz şi, chiarădac ăŢuăaăputut-ţăduceăpâŢ ălaăcap t,ăzileleăcurmân-
du-i-se22, el s-a îngrijit ca urmaşul imediat în func ia de pleban şi, toto-
dat , nepot ală s u,ă Lucas,ă s ă pţat ă fiŢaliza opera. Rela ia preotului cu
bisericaă peă careă aă p stţrit-ţă eraă fţarteă asem Ţ tţareă cuă aceeaă aă uŢuiă
veritabil patron sau ctitor, deşi patronul real aici, ca şiă îŢă alteă p r i din
lumeaăs seasc , era comunitatea sau seniores et universi populi. Putem,
în schimb, s ă fimă siguriă c ,ă dac ă apţrtulă preţtuluiă IţaŢă Ţuă ară fiă fţstă celă
precizat în inscrip ie, comunitatea s-ar fi opus la afişarea ei în locul cel
mai vizibil cu putin ădiŢăŢavaăbisericii.
Putemă presupuŢeă c ă patrţŢulă s-a implicat mai mult şiă c ă aă c utat
un meşteră pricepută careă s -i execute lucrarea23, pe care l-aă g sită îŢă
persoaŢaă luiă Iacţbă zidarul.ă DiŢă p cate, nu de inem informa ii

22 Ioan Albu (δespedeaăfuŢerar ăaăplebanului Johannes Baccalaureus de Byrthalben

(†1526), în SUC, Series Historica, 6, 2009, p. 95-116), pe baza inscrip iei de pe piatra de
mţrmâŢt,ăcţŢsider ăc ăpreţtulăaămurităîŢă1526.ăDup ăp rereaămea,ăiŢscrip ia de deasupra
arculuiătriumfalăesteădestulădeăexplicit ăîŢăaăiŢdicaăfaptulăc ălaă1522ăIţaŢăeraădejaădecedat.
23 Se poate documenta oare o rela ie de genul celei dintre Ioan de Al âna, preot la

Moşna şi Sibiu, şi arhitectul Andreas Lapicida?

 Ciprian FIREA

documentare suficient de bogate (sau cel pu in certe) în ceea ce-l priveşte

pe Ioan, detaliiă careă s ă Ţeă permit ă s ă reconstituim o biografie mai
substan ial .ă ÎŢtreb riă precum: de unde de inea resursele?; care era
apartenen a sa familial ?;ă careă eraă preg tireaă saă iŢtelectual , în afara
sugestiei date de titlul de baccalaureus?ă etc.ă r mâŢă cuă r spuŢsuriă
tentative. Ceea ce este, îŢs , certă r mâŢeă faptulă c ă aă fţstă uŢă veritabilă
patron medieval şiă c ă s-a manifestat ca atare. În afara inscrip iei
monumentale, biserica din Biertan este în esat ă deă simbţlurileă saleă
patronale, fie explicite, fie disimulate. Pe uşa sacristiei,ă ţă adev rat ă
capţdţper ă deă tâmpl rieă cţmbiŢat ă cuă l c tuş rie, seă afl ă amplasată
blazţŢulă s uă (aiciă iŢtarsiată mţŢţcrţm),ă uŢă pţtiră flaŢcată deă iŢi ialele
IO(HANNES)24 (Fig. 15). Acelaşi însemn, dar de data aceasta cu tincturi
(scut roşu, potir de aur, ini iale de argint), apare pe predela retablului
monumental aşezat pe altarul principal al bisericii (Fig. 14). Deşi nu în
întregime rezultatul ctitoririi sale, polipticul, având o consistent ă (deă
fapt,ă ceaă maiă impţrtaŢt )ă parteă realizat ă laă 1483,ă aă fţstă amplificat de
c treă IţaŢ,ă peŢtruă aă seă iŢtegraă Ţţuluiă cţŢtextă arhitecturală rezultată îŢă
urma reconstruc iei.ă Dac ă fţŢdatţrulă pieseiă diŢă 1483ă (pţateă tţtă preţtulă
paroh) nu face nici ţătrimitereăc treăpersţaŢaăsa,ăIţaŢăpuŢeăs ăfieăpictată
peă predel ă blazţŢulă s uă (îŢă dreaptaă heraldic !), în pandant cu stema
comuŢit ii,ă redat ă priŢă îŢsemŢeleă celţră Dţu ă ScauŢeă (dextraă de argint
244 pe scut de azur),ăiarăpeŢtruăŢţulăcţrţŢameŢtăcţmaŢd ăpictţruluiăţăsceŢ ă
simbţlic , în care rolul esen ial este jucat de doi sfin i cu numele de Ioan
(Bţtez tţrulăşi Evanghelistul). Ioan Evanghelistul iŢeăîŢămâŢ ăsimbţlulă
s uă icţŢţgrafic,ă pţtirul,ă careă era, tţtţdat , mobila blazonului preotului
Ioan şi însemnul meseriei de preot (Fig. 17). Nu în ultimul rând, piatra
de mormânt a preotului, de asemenea cu blazon (Fig. 16), dar şi cu
inscrip ie,ăaflat ăaziăîŢtr-uŢulădiŢtreăturŢurileăcet ii bisericii, era cândva
amplasat ă tţtă îŢă iŢteriţrulă edificuluiă deă cult,ă prţbabilă îŢă zţŢaă altaruluiă
priŢcipal,ăamiŢtiŢdăţădat ăîŢăplus de persoana preotului-patron.
Ioan a cunoscut şiăutilizatădiŢăpliŢă„putereaăsimbţlului”,ădar, toto-
dat , a constituit şiăuŢă„puterŢicămţdel”, atât pentru contemporani, cât şi
pentru urmaşiiăs i.ăAmădemţŢstratăîŢăalt ăparte25 c ,ălaăuŢăaŢădup ăuşa
de la Biertan, în învecinatul Richiş seăf ceaăcţmaŢdaăpeŢtruăţăuş ăasem -
Ţ tţare,ădup ăcareăaăurmatăceaăaăuŢuiăŢţuăretablu.ăLaăRichiş, operele au
fost comandate şiăpţart ăîŢsemŢeleăpatrţŢaleăaleăluiăPatrusăWţll,ădţctţră
în decrete.

24 Faptulăc ăblazţŢulăeste cu potir, însemnul meseriei de preot,ăŢeăfaceăs ăcredemă

c ăeraăautţatribuit şiădeciăc ăIţaŢăŢuăf ceaăparteădiŢtr-ţăfamilieăcuă„blazţŢ”.ăPţateăeraăuŢă

homo novus sau copilul unor homines novi.
25 Ciprian Firea, Retablul de la Richiş şi modelele sale grafice, în AT, XX, 2010,

p. 61-68; idem, Câtevaă retabluriă „c l tţareΠ,ă pictţriiă şi patronii lor la începutul

RenaşteriiătraŢsilv ŢeŢe, în AT, XXIV, 2014, p. 41-60.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Neă vţmă ţpriă aiciă cuă aceast ă parteă aŢalitic , bazat ă în principal pe
resursele documentare ale patronajului, puse la dispozi ie de inscrip iile
mţŢumeŢtale.ăAmăv zutăc ăacesteaăreflect ăsitua ii deosebite, în care con-
tribu iaăpatrţŢal ăaăpreţ ilor saşilţrăesteăsubliŢiat ăgradual:ădeălaăsimpluă
„iŢdicatţrătempţral”,ăcâŢdăpatrţŢulărealăesteăaltciŢeva,ălaărţlulădeăpatrţŢă
„depliŢ”,ă cuă cţŢştiin aă asumat ă şi cu un viguros know how ală utiliz riiă
indicatorilor şi simbolurilor de patronaj.
ÎŢă ultimaă parteă aă acestuiă studiuă vţmă îŢcercaă s ă aŢaliz mă uŢă cază
inedit, care, dac ă esteă cţrectă descifrat,ă seă pţateă ad ugaă laă dţsarulă
preo ilor patrţŢiătraŢsilv ŢeŢiădiŢăEvulăMediuăşi Renaştere.
III. Bisericaăparţhial ăevaŢghelic ădiŢăCiŢcuăMareă(Fig. 18) repre-
zint ăuŢămţŢumeŢtădiŢămulteăpuŢcteădeăvedereăremarcabil,ădarăcareăeste
destul de pu in studiat26 şi despre care avem şi mai pu ine informa ii
documeŢtare.ă Ceeaă ceă impresiţŢeaz ă îŢă primulă râŢdă esteă dimeŢsiuŢeaă
considerabil ăaămţŢumeŢtuluiăprimitiv,ăţăbasilic ărţmaŢic ăaluŢgit ,ăcuă
trei Ţave,ă cţră p trată şiă absid ă semicircular ă spreă r s rită şi turn masiv pe
fa ada vestic .ă Esteă uŢaă diŢtreă celeă maiă ampleă astfelă deă basiliciă diŢă
TransilvaŢia,ăcareăaveaăîŢăplusăspecificitateaădeăaăfiădţtat ăcuădţu ăturŢuriă
deasupra termina iilţră r s riteŢeă aleă cţlateralelţr.ă TraŢsfţrm rileă ulte-
rioare ale edificiuluiă Ţuă auă alterată tţtală (caă îŢă multeă alteă lţcuri)ă aceast ă
structur ăplanimetric ăşi spa ial ădeăbaz . 245
În prima parte a secolului al XVI-lea, monumentul (dar şi împreju-
rimile sale imediate) a suferit nişte interven ii care, par ial, s-auă p strată
pâŢ ă azi.ă Esteă vţrbaă de transformarea corului într-unul poligonal (dar
care s-a ridicat pe traseul funda iilor vechi), boltirea spa iului interior
(cor şiăŢav ăceŢtral )ăîŢăsistemulă„Ţţu”,ăspecificăfiŢaluluiăgţticuluiă(bţl i
cilindrice cu penetra iiă „sus iŢute”ă deă ţgiveă decţrativeă ceramice)ă (Fig.
19), precum şi fortificarea bisericii şi incintei sacre (cimitirul), din care se
maiăp streaz ăast ziădţarăpu iŢeăelemeŢteă(catulădeăap rareădeădeasupraă
corului şiăp r i nesemnificative ale incintei).
Aceast ă etap ă seă pţateă decelaă atâtă priŢă aŢumiteă tr s turiă stilisticeă
ale construc iei (forma re elei bol ilor etc.), cât şi prin anumite date şi
inscrip iiăpres rateăîŢăiŢteriţrulăedificiului.ăDeăexemplu,ăpeăpereteleăsudică
al corului, apare înscris anul 1522 (Fig. 20). Pictat cu negru pe
zugr veal ăalb ,ăaŢulăareătţateătr s turileăscrieriiădeăepţc ă(ap râŢdăsubă
fţrmaătipic ă15ZZ). Alte inscrip ii, îŢs ,ăîŢămţdăevideŢtăreiauăîŢăgrafieămaiă
târzie (contempţraŢ ărepara iilor din timpurile moderne) nişte inscrip ii
maiă vechi,ă careă acumă seă afl ă pţateă subă straturiă deă teŢcuial .ă Datţrit ă

26 Christoph Machat (ed.), Topografia monumentelor din Transilvania. Jude ul

Braşov 3.3, Sibiu, 1995, p. 33-40; Fabini Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen
Kirchenburgen und Dorfkirchen, I-II, Sibiu, 1998, aici, I, p. 243-249; Juliana Fabritius-
Dancu, Cet i r Ţeştiăs seşti din Transilvania,ăîŢă„TraŢsilvaŢia”,ă25,ă1980.
 Ciprian FIREA

faptuluiă c ăceiă careă leă reprţduceauă Ţuă îŢ elegeau latina, ci transcriau cu

aproxima ie nişte semne preexistente, uneori inscrip iile rezultate nici nu
au sens. Pe bolta navei, deasupra amvonului, apare:
ANORUM // NVMERVS // FIVECERAT 152 // 6 [sic!
poate annorum numerus sic erat 1526].
Oăalt ăiŢscrip ieăareăurm tţrulătext:ă
HVIVS § // STRVCTVRE § MA // FVERVNT § WAIE //
NTINVS § DELLENDO // RFFER § ET § IOANNES //
KACENDORFFER § // 1 5 § 2 § 6 (Fig. 21) [sic!: huius
structuram fecerunt Valentinus Dellendorfer et Johannes
Kacendorfer 1526?].
Dincolo de problemele de grafie şiălimb ,ăiŢfţrma iaăcareăcţŢteaz ă
esteă aceeaă c ă lucrareaă s-a realizat grosso modo între 1522 şi 1526, prin
aportul meşterilor Valentin din Daia şi Ioan din Ca a. Nu ştim nimic
despre patronaj, ci avem indica iă „artizaŢii” (ca la Cloaşterf,ă deă pild 27).
Preotul care activa în localitate, îŢă periţadaă respectiv , era un anume
Georgius, care, la 1521, semna un document astfel: Georgius Maioris
Schenk plebanus, capituli sedis tunc surrogatus28. Georgius îndeplinea,
aşadar, la acel moment, func ia de vicar al decanului (sau surrogatus)
pentru suroga ia de Cincu, subţrdţŢat ădecaŢatuluiădeăSibiu.
246 Totuşi, în biseric ă seă afl ă şi un simbol care poate fi interpretat ca
„iŢdicatţrădeă patrţŢaj”.ăAcestă îŢsemŢ,ă amplasatăpeă uŢă cadruădeă uş ă diŢă
lemn, aăfţstăîŢăgeŢeralătrecutăcuăvedereaăîŢăliteratur ,ăpţateăatâtădatţrit ă
st riiă prţasteă deă cţŢservare, cât şiă datţrit ă faptuluiă c ă Ţuă pţateă fiă cuă
uşurin ă legată deă dateă dţcumeŢtareă sauă alteă elemeŢteă careă s -i releve
semnifica ia.ăBisericaăpreziŢt ,ăîŢăafaraăpţrtaluluiăvestic,ăţrigiŢal,ădatâŢdă
din epţcaă rţmaŢic ă târzie,ă şiă alteă dţu ă iŢtr ri,ă amplasateă simetrică c treă
mijlocul laturilor de nord şiădeăsud.ăDeschidereaădeăpeălaturaăsudic ăareă
un ancadrameŢtădeălemŢădeăfţrm ădreptuŢghiular ,ădestulădeădeteriţrat,ă
dară careă p streaz ă îŢc ă suficieŢteă elemeŢteă careă s -l plaseze în epoca
Renaşterii: baghetele încrucişate, antablamentul puternic, profilat etc.
(Fig. 22). Pe fa a lintelului se mai poate observa un scut heraldic sculptat
în lemn, mobilat cu un element care, deşi şi-aă pierdută relieful,ă datţrit ă
profiluluiăp strată esteă câtă seă pţateădeă clar: un cap de bour cu o stea între
coarne. Acest însemn, într-una dintre pu inele publica ii unde apare men-
iţŢat,ăesteăcţŢsideratăaăfiăstemaălţcalit ii29,ăf r ăŢici un alt comentariu
sau indicarea surselor.

27 Aproximativ: 1524 hec structura finita est per me magistrum Stephanus Ungar

Schesesswariensis (Juliana Fabritius-Dancu, op. cit., nr. 29).

28 Arhivele Statului Sibiu, Capitlul Sibiu, nr. 62; sau online pe MOL Arcanum DF

292011.
29 Autorul anonim al fişei bisericii din Cincu, din Topografia monumentelor.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Nuăcredăc ăaceast ăafirma ie se sus iŢe.ăM ăvţiăm rgiŢiăs ăiŢvţcăaiciă

faptulă c Mediaşul şi Biertanul foloseau aceeaşiă stem ă îŢă secţlulă
al XV-lea, care era, tţtţdat , stemaăcelţrăDţu ăScauŢeă(dextraă de argint
pe scut de azur), iar Scaunul Cincului avea, laă râŢdulă s u, un sigiliu
propriu: scut despicat cu fasciile regatului Ungariei în dextra şi, respectiv,
fleurs de lys în senestra. Scutul este încoronat cu floarea de crin peste
dextra şi coroaŢ ă pesteă seŢestra30. Nu apare niciunde capul de bour.
Aceast ă figur ă heraldic ă apareă îŢs ă îŢă maiă multeă cţŢtexte31, în
Transilvania de la sfârşitul Evului Mediu (secolele al XV-lea – al XVI-lea)
şiă uŢeţriă aă suscitată maiă mult ă ateŢ ie (şi emo ie)ă tţcmaiă datţrit ă
coinciden ei cu mobila principal ă aă stemeiă Mţldţvei.ă Dup ă tţateă
informa iile istorice pe care le de inem, târgul Cincu nu avea nici un fel
de rela ieămaiăspecial ăcuăMţldţva, careăs ăjustificeăprezeŢ a armoariilor
vţievţdatuluiă îŢă bisericaă parţhial ă şi acelaşi lucru s-ar putea spune şi
despre cele ale vicevoievodului Leonard Barlabassi32.
Oăalt ăexplica ie se dovedeşte îŢs ăaăfiăcuămultămaiăteŢtaŢt şi, dup ă
p rereaămea,ămultămaiăaprţapeădeăadev r.
În lucrarea IŢvestig riă aleă culturiiă materialeă medievaleă diŢă
Transilvania33, Adrian Andrei RusuăprţpuŢeaăţăŢţu ăideŢtificareăpeŢtruă
personajul şi armoariile ce-l înso esc, reprezentate pe nişte cahle
provenite de la Sighişoara. Databile în intervalul cuprins între sfârşitul
secolului al XV-lea şi primaă jum tateă aă secţluluiă ală XVI-lea, cahlele 247
pţart ă uŢă tipă deă reprezeŢtareă „pţrtret”ă aă uŢuiă iŢdividă b rbţs,ă cuă uŢă
acţper mâŢtădeăcapădestulădeăgreu de reconstituit, al turiădeăcareăseăafl ă
un însemn heraldic. Est vorba de un scut mobilat cu un cap de bovideu
(cu steaua între coarne, dar şiă cuă semiluŢaă spreă parteaă iŢferiţar ),
surmontat de, indiciu extrem de semnificativ pentru discu iaă Ţţastr ,ă o

30 Aşa cum apare pe sigiliul atârnat ataşat documentului emis de Scaunul Cincu în

30ăseptembrieă1413,ăp stratălaăArhiveleăNa ionale Maghiare (MOL Arcanum, DL 10120).

Textul diplomei transcris în Ub, III, doc. 1722.
31 Între acesteaăs ăamiŢtim:ăblazţŢulăluiăLeţŢardusăBarlabassyădeăIdrifaia,ăvicevo-

ievod al Transilvaniei între cca. 1501 şi 1525 (un cap de bour cu porumbel în zbor plonjat,
aşaăcumăapareăcelămaiăclarăpeăţăcheieădeăbţlt ădiŢăcapelaăLázţiădeălaăAlbaăIuliaă – 1512);
sigilii ale familiei Wass de agaă(bţurăcuăbţtulăstr puŢsădeăţăs geat );ăstemeă(prţbabile)ă
ale membrilor familiei Balassa de Gyarmat, care ajung (cu începere din secolul al XVI-lea)
s ă ţcupeă fuŢc ii şiă îŢă TraŢsilvaŢiaă (deă exemplu Emericus Balassa, voievod al
Transilvaniei, 1538-1540); blazoane ale familiei Bánffy de Alsoléndva (care apar la
castelul din Hunedoara) etc. Pentru o discu ieă maiă extiŢs ,ă cuă prezeŢtareaă şi a altor
exemple, vezi Adrian Andrei Rusu, Ştefan cel Mare şi Transilvania. Un inventar critic,
date nevalorificate şiăiŢterpret riăŢţi, în AP, I, 2005, 2, p. 112 sq.
32 De multe ori, blazoanele cu cap de bour din primaă jum tateă aă secţluluiă

al XVI-leaătiŢdăs ăfieăatribuiteăexclusivăacestţrădţu ăcategţriiădeă„de iŢ tţri”.

33 Adrian Andrei Rusu, Investig riăaleăculturiiămaterialeămedievaleădiŢăTraŢsilvania,

Cluj-Napoca, 2008, p. 254 sq. (capitolul Cahle din Transilvania (VI). Câteva piese
figurate de la Sighişoara).
 Ciprian FIREA

mitr ă episcţpal (Fig. 24). Prezen a mitrei apropie obiectele artizanale

respective de un personaj istoric clar identificabil, originar din şi aflat în
strâŢseăleg turiăcuăţraşul Sighişoara34: episcopul Gabriel Polner35.
Gabriel a fost unul dintre membrii marcantei familii patriciene din
Sighişoara, care a dominat via aăpţlitic ăşiăecţŢţmic ăaăaşez riiăîŢăaădţuaă
jum tateăaăsecţluluiăalăXV-lea şiăprimaăparteăaăsecţluluiăurm tţr36. Michael
Polner (Polnar) pellifex a deschis calea ascensiunii neamului, fiind, pentru
mul i ani, magister civium37, calitate în care a jucat un rol important, între
altele, şi în patronajul artistic şiăecleziastic.ăÎŢăaceast ăultim ăprivin ,ăaă
avută desigură uŢă parteŢeră îŢă frateleă s u,ă Marcusă PţlŢar,ă plebaŢă deă Şaeş
(cca. 1476-1494), Saschiz (cca. 1495-1500) şi Sighişoara (cca. 1500-1506),
care, c treă fiŢalulă vie ii, avea pozi ia de pleban al oraşului, canonic de
Alba Iulia şi arhidiacon de Ozd, precum şi demnitatea de decan al Capi-
tlului de Saschiz38.
Aceast ă dualitateă şi împletireă îŢtreă demŢit ileă laic ă şiă ecleziastic ă
îŢăcadrulăfamilieiăpareăs ăfiăfţstăurmat ăcaăţăregul ălaăPţlŢeri,ăcuăţbserva-
iaăc ,ăapareŢt,ăuŢăsiŢgurăurmaş eraăalesăs ăr mâŢ ăîŢăvia aăcivil ă(pţateă
din ra iuni de moştenire?), pe când ceilal iăb rba i au fost îndrepta iăc treă
cariereleăecleziastice.ăAŢtţŢiusăaăfţstăcelădesemŢatăs -i urmeze lui Michael
îŢăceleămaiăîŢalteădemŢit i civile ale oraşului şi provinciei, pe când fra ii
s iăauăcţŢtiŢuată(apareŢtătţ i) carieraăecleziastic :ăGabriel,ăIţaŢ,ăPetruăşi
248 un altul,ă r masă îŢc ă ŢecuŢţscută cercet riiă (şi care va fi prezentat mai
târziu). To i, f r ă excep ie, au avut instruc ie universitar ,ă laă VieŢa,ă îŢă
Germania (Ingolstadt, Köln)39, în Italia (Bologna)40 şi chiar şi la Paris41.

34 ÎŢdep rtâŢdăîŢăacelaşiătimpăteŢtativeleădeăaădescţperiăleg turiăcuăSecuimeaăsau

cu Moldova.
35 Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 256.
36 Despre familia Polner, vezi Richard Schuller, Das Patriziergeschlecht der Polner

in Schässburg. Zur Kultur und Geschichte der Siebenbürger Sachsen in dem Zeitalter der
Auflösung des ungarischen Reiches, în AVSL, 1897, p. 344-407; Konrad G. Gündisch,
Das Patriziat siebenbürgischer Städte im Mittelalter, Köln-Weimar-Viena, 1993, p. 281
sq. (cu schi a unui arbore genealogic al familiei la p. 284).
37 Atestată îŢă aceast ă pţzi ie de mai multe ori, de pe la 1476 şiă pâŢ ă c treă fiŢalul

veacului.
38 1503. V. 29: Marcus arcium et legum doctor, archidiaconus de Ozd, plebanus

Schespurgensis necnon decanatus Kyzdi decanus (Karl Fabritius, Urkundenbuch zur

Geschichte des Kisder Kapitels vor der Reformation und der auf dem Gebiet desselben
befindlichen Orden, Hermannstadt, 1875, doc. CLX; sau online la MOL Arcanum DF
245929).
39 Petru, la 1479 (vezi Tonk Sándor, Erdélyiek egyetemjárása a középkorban,

Bucureşti, 1979, nr. 2025, p. 319).

40 JţhaŢŢesăPţlŢer,ăscurt ăbiţgrafie:ă1489, studii la Paris; 1495, cantor la biserica

Crucii din Bologna şi canonic de Oradea, secretar al reginei Ana; 1503, ales episcop de
Nitra; la 1504. X. 21 murise deja.
41 1492. X. 16: Nos frater Petrus Polnar sacrarum litterarum cursor Parisiensis

abbas mţŢasteryă beateă εarieă VirgiŢisă deă CţlţsmţŢţstra… (Jakó Zsigmond, A

 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Petru şi Gabriel au fost ambii membri ai Ordinului dominican şi ambii au

exercitat, pentru o vreme, func ia de comendatori ai aba iei de Cluj-M Ţ ş-
tur42. Atât Gabriel, cât şi Ioan au de inut demnitatea de episcopi. Dar, dac ă
Gabriel aă avută maiă mult ă vremeă s -şi exercite func ia de episcop al
Bosniei (şiă apţiă deă Sirmium),ă deă laă 1493ă pâŢ ă laă mţarteaă sa, din 1501,
Ioan a fost ales episcop de Nitra în 1503 şiă aă murită îŢaiŢteă s ă preiaă
corporaliter dieceza. În cea de-a treia genera ie de Polneri întâlnim din
Ţţuă aceast ă dualitate, între urmaşul lui Antonius, Ţumită Iacţb,ă r masă
mirean şi continuator al spi ei, care l-a avut ca frate pe un alt Gabriel,
preot paroh de Noiştat (atestat între 1533 şi 1549).
Cuătţat ăaceast ăprezeŢ ăsemŢificativ ăaămembrilţrăfamilieiăPţlŢeră
în prim-planul vie ii politice şi ecleziastice a oraşului şi provinciei în epoca
dintre cca. 1450 şi 1550, nu cunoaştem armoariile lor. Sunt, aşadar, mari
şaŢseăcaăîŢsemŢulăheraldicădeăpeăcahleăs ăfiăapar inut unuia dintre cei doi
episcopi Polner43 şi cel mai probabil lui Gabriel44.ăAcestaădiŢăurm ăaăcerută
s ă fieă îŢgrţpată îŢă cţŢveŢtulă dţmiŢicaŢă diŢă Sighişoara45,ă c ruiaă i-aă l sată
prin testament dona ii foarte generoase (400 de florini în bani peşin, dar
şi numeroase alte odoare)46. Nu este exclus ca din acea lega ie testamen-
tar ă s ă seă fiă executată îŢă m Ţ stireă şi nişte sobe de cahle, unele dintre
acestea purtând ca un semn de recunoştin ă şi ca mijloc de memoria
„pţrtretul”ăşiămaiăalesăblazţŢulăbiŢef c tţrului.
249
Ceă leg tur ă are, îŢs , blazonul Polnerilor cu biserica din Cincu? O
prim ăcţŢexiuŢeăesteădat ădeăcţiŢcideŢ a (care, desigur, poate fi întâm-
pl toare) a mobilelor de pe cahle cu cea de pe ancadramentul de lemn al
uşii bisericii: bourul cu stea între coarne apare atât la Cincu (Fig. 25), cât
şi la Sighişoara. Aşa cum vţmăvedea,ăseăpţtăstabiliăîŢs ăşi alte rela ii.
ÎŢăArhiveleăStatuluiădiŢăSibiuăseăp streaz ăuŢădţcumeŢt47 datat la 6
ianuarie 1543, în care preotul din Cincu, cu numele de Cristian, aducea

kţlţzsmţŢţstţriăkţŢveŢtăjegyzőköŢyvei (1289-1556), I, Budapesta, 1990, regest nr. 2822;

online la MOL Arcanum DL 36398 _ https://archives.hungaricana.hu/en/charters/view/
231068/?pg=50&bbox=1417%2C-1023%2C3044%2C-60).
42 1493. VI. 24: Gabriel Polnar E(piscopus) ecclesie Boznensis Abbasque

Colusmonostrensis (Arhivele Statului Sibiu, Seria U II, nr. 531. Documentul poate fi
consultat online pe pagina arhivamedievala.ro, Cota SIIAN: SB-F-00001-1-U2-531).
43 MţbilaăpriŢcipal ăaăscutuluiăr mâŢâŢdăastfelăîŢăfamilie…
44 Oă lucrareă dedicat ă acestuia,ă laă Johannes Duldner, Gabriel Polnar, Bischof von

Bosnien, în AVSL, 24, 1892, p. 347-372.

45 Libellus benefactorum conventus Schegeswariesis, fol. 10v-11r: … eligens

sepeliri hic in loco iuxta altare maius sanctuarii […] aŢŢţă1501…. Editarea sursei la Karl
Fabritius, Zwei Funde in der ehemaligen Dominikanerkirche zu Schässburg, în AVSL, 5,
1861, p. 1-40.
46 …ălegavităcţŢveŢtuiăCCCCăflţreŢţs… (ibidem).
47 Arhivele Statului Sibiu, Seria U V, nr. 443. Documentul poate fi consultat online

pe pagina arhivamedievala.ro, Cota SIIAN: SB-F-00001-1-U5-443).

 Ciprian FIREA

nişteă prţbeă sauă m rturiiă îŢă favţareaă uŢuiă aŢumeă Mathiasă Suttţr.ă M r-
turiileăseărefer ălaăîŢtâmpl riăceăauăavutălţcăcuăuŢăŢum ră(Ţeprecizat)ădeă
aŢiăîŢăurm ,ăpeăvremeaăcâŢdălaăCiŢcuăMareăeraăplebaŢăGeţrgiusă Polnar
(... domiŢusă Geţrgiusă PţlŢară eţă tempţreă iŢă ζagă ScheŢckă plebaŢus…).
Or, noi îl cunoaştem pe Georgius Maioris Schenk plebanus, capituli sedis
tunc surrogatus din documente contemporane fazei de reconstruc ie a
bisericii din Cincu, din primii ani ai deceniului trei din secolul al XVI-lea.
IgŢţr mă faptulă c ă Geţrgiusă era, laă râŢdulă s u, un Polner, detaliu con-
firmat deămatricţleleăuŢiversit ii din Viena, pe care, la râŢdulăs uă(cumă
s ăfiăfţstăaltfel?), a frecventat-o. La 1498, este atestat un anume Georgius
Polner ex Szegeszwar48, care îşiăcţŢtiŢu ăstudiileăşi la 1500 (ap râŢdăcuă
numele de Georgius Polner de Schessburgo49), şiălaă1502,ăcâŢdăafl măc ă
şi el (asemenea clericilor Gabriel, Petru, Ioan şi laicului Antonius) era
„fiulăcţjţcarului”ă(pellificis)50 Michael.
Ancadramentul de lemn al uşiiăŢţrdiceăaăbisericii,ăpurt tţr al blazo-
nului, este perfect databil din punct de vedere stilistic în anii 1520-1525 şi
seăîŢcadreaz ăîŢălţgicaădeăreameŢajareăaămţŢumeŢtuluiădiŢăaceaăperioa-
d .ăDeăasemeŢea,ăîŢădejaămulteăcazuri,ăputemăargumeŢtaăc ăblazţŢulăsauă
„iŢdicatţrulădeăpatrţŢaj”ădeăpeăuşileăbisericilţrăs seşti (aici, recunoscând
c ăeăvţrbaămaiăalesădespreăuşi de sacristii) apar ineau plebanilor. Putem
250 iŢvţcaă aiciă „cazurile”ă Lazarusă deă laă Cţpşa Mare (1519), Johannes de la
Biertan (1515), Lucas Beosbart de la Prejmer (1518), cazul (prezentat în
articolul de fa ăpeŢtruăprima dat )ăOsvaldusăPlebaŢusădeălaăReghiŢă(cca.ă
1480), Johannes Kleyn din Cluj (1528) şi, nu în ultimul rând, cazul Petrus
Woll de la Richiş (1516), unde, anterior demonstra iilor mele, se credea
c ăexistaătţtăţăstem ăaăaşez rii.ăDac ăesteăs ălu măîŢăcţŢsiderare uşile sau
por ileăcaselţrăparţhiale,ăacţlţăuŢdeăavemăp strateăîŢsemŢeădeăpatrţŢaj,
acesteaăseărefer , îŢămareăm sur , la plebani: cazurile Joahnnes de Al âna
de la Sibiu (1502), Gregorius Schleynig de la Cluj (1477), Simon decreto-
rum doctor de la Bistri a (1480) etc.
Deă asemeŢea,ă r mâŢâŢdă îŢă cţŢtextulă aŢcadrameŢtelţră deă lemŢă şi
alăcaselţrăparţhiale,ăs ăamiŢtimăţăfţarteăiŢteresaŢt ăpies ăprţveŢiŢdădeă
la Mediaş,ăcareăaăfţstăpţmeŢit ăîŢăliteraturaăvecheăşi care, ulterior, a dis-
p rută diŢă vedere51: cadrul de uş ,ă deă fţrm ă gţtic ă târzie,ă careă urmeaz ă

48 Tonk Sándor, op. cit., nr. 719; Tüskés Anna, Magyarországi diákok a bécsi
egyetemen 1365 és 1526 közöt [Studen i din Ungaria la Universitatea din Viena între
1365 şi 1526], Budapesta, 2008, nr. 5791.
49 Wiener Artistenregister. Acta Facultatis Artium (Thomas Maisel, Ingrid

Matschinegg eds.), 4: 1497-1555, Viena, 2007, nr. 22653 (prescurtat: AFA).

50 Georgius Pellificis de Schesburga (AFA, nr. 23163).
51 Mul umesc şiăpeăaceast ăcaleăd-lui Gerhard Servatius, preot al bisericii evanghe-

lice din Mediaş, pentru a-mi fi furnizat informa ii privitoare la acest pre ios artefact,
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

modelul cu baghete încrucişate pe console, dar care se apropie de Renaş-

tereăpriŢăclaritateaăprţfilului,ăpţart , laărâŢdulăs u, un însemn de patro-
naj. Nu mai este un blazon ci o inscrip ie: MAGISTER FRID // RICVS
PLE // BANUS şi, deă cealalt ă parte, anul 1515 (Fig. 23). Pe Johannes
Frederici îl cunoaştem deja în calitatea sa de patron al artelor la Mediaş52.
Este, deci, foarte posibil ca stema cu cap de bour de pe ancadramentul
uşiiădeălaăCiŢcuăMareăs ăapar iŢ plebanului Georgius, care, laărâŢdulăs u,ă
a fost unul dintre membriiăfamilieiă„patricieŢe”ăPţlŢer.
ArgumeŢteleă prţpuseă maiă susă pară s ă îŢt reasc ă faptulă c ă blazţŢulă
cu cap de bour apar ine Polnerilor. Aş maiăiŢvţcaăaiciădţarădţu ăam nun-
te,ăcareăseăadaug dţsaruluiă„stem ăcuăcapădeăbţur”ăşi care pot fi poten ial
legateă (f r ă aă vţrbiă aiciă deă certitudiŢi)ă deă aceiaşi de iŢ tţri.ă Acesteaă Ţuă
vţră fiă îŢs investigate aici, ci doar men ionate. Primul caz îl întâlnim la
celebrul portic-capel ă Lázţi,ă aŢexată cţlateralei nordice a catedralei din
Alba Iulia. Construc iaă pţart ă (maiă exactă spus,ă purta)ă uŢulă diŢtreă celeă
mai extinse programe heraldice sculptateă îŢă piatr ă diŢă prţviŢcie şi din
careăseămaiăp streaz ăîŢc ăţăparteădestulădeăsubstaŢ ial ă(restulădisp râŢdă
în timp,ămaiăalesăîŢăcursulăuŢţră„restaur ri”ădeădup ăjum tateaăsecţluluiă
al XIX-lea). Unul dintre blazoane, identic în ceea ce priveşte con inutul,
dar şiă caă mţdă deă p strareă (adic ,ă cuă reliefulă distrus,ă dară cuă cţŢturulă ceă
deseŢeaz ăuŢăbţurăcuăsteaăîŢtreăcţarŢe şiăsemiluŢ ălaăbaz ăperfectăvizibil)ă 251
cu cel de la Cincu (Fig. 26), s-aăp stratăşi s-a descoperit într-un loc neaş-
teptat. Este vorba de cornişaă r s riteaŢ ă aă capeleiă Lázţi,ă cţŢstruit ă îŢă
1512 şiă pesteă careă aă fţstă suprapus ă par ială capelaă ctitţrit ă ulterior în
memţriaăepiscţpuluiăFraŢciscădeăVardaă(†ă1524).ăÎŢăpţdulăŢţiiăcapeleăseă
poate vedeaăîŢc ăacelăîŢsemŢăheraldic,ădescţperitădeăcercet tţrulăHalmţsă
Balázs53. Dac ăavemăîŢăvedereămţdulădeăarticulareăaăprţgramuluiăheraldică
deă c treă patrţŢulă s u,ă IţaŢă deă Lazo, arhidiaconus Telegdiensis, care se
ţrgaŢizeaz ăîŢăjurulăblazţŢuluiăceŢtralăalăuŢuiăepiscţpădejaămţrtădeăceva
vremeă(LadislauăGereb,ă†ă1502) şi care con ine şi un blazon al altui bine-
f c tţr,ăregeleăMatiaă(mţrtăîŢc ă şi mai de demult, în 1490), nu se poate
exclude cu totul ca, în rândul celor cel pu in 30 de blazoane existente
ini ial (unele dintre cele descifrate apar inând membrilor capitlului), s ă
întâlnim poate şi un blazon al Polnerilor, care, la rândul lor, au fost colegi
cuă IţaŢă deă Lazţ.ă M ă refer aici la Marcus Polner (†ă 1506, arhidiacon de

precum şi d-lui Mihály Ferenc, harnicul restaurator, pentru a-mi fi pus la dispozi ie
imagiŢiădup ăpiesaăaflat ăîŢăcursădeărestaurare.
52 Ciprian Firea, „PerăbiretiăŢţstriăcapitiăimpţsitiţŢemăiŢvestimus…Π.
53 Halmos Balázs, A gyulafehérvári Lázói-kápolna boltozatának feltárása, în vol.

Arhitecturaă religiţas medieval ă diŢă TraŢsilvaŢia, IV, Satu Mare, 2007, p. 171-214,
il. 18.
 Ciprian FIREA

Ozd) şi Johannes Polner (atestat canonic de Alba în 1503-150454). Poate

blazonul ascuns apar inea unuia dintre cei doi.
ÎŢăfiŢe,ădţarăîŢătreac tăamiŢtescăc ăpeăpicturileăatribuiteăîŢdeţbşte
atelierului lui Johannes Stoss de la Sighişoara55, din prima parte a veacu-
lui al XVI-lea, între care literatura include polipticul din Beia (1513), apar
ca detalii ascunse nişte steme cu cap de bour (Fig. 27). Aceste picturi (ca,
deă altfel,ă ţă îŢtreag ă prţduc ieă artistic ă sighişţreaŢ ă diŢtreă aŢiiă 1480ă şi
1520) au stat sub patronajul Polnerilor, fie el direct sau mediat. Nu
exclud cu totul ca ceeaăceăf r ăîŢdţial ăreprezeŢtaăţărealitateăaătimpului în
Sighişoara, anume prezen aăblazţŢuluiăfamilieiăPţlŢer,ăs ăfiăfţstăpreluat ă
ca detaliu artistic minor (sau indicând patronajul?) de diferi ii artişti ai
oraşului56.
Dac ăideŢtific rileăprţpuseămaiăsusăsuŢtăîŢăliŢiileăeseŢ iale corecte,
atunci, pe de o parte, putem atribui un blazon uneia dintre prestigioasele
familii ale patriciatului urban din Transilvania epocii, iar, pe de alta, ad -
ug m îŢc ăuŢăcazălaădţsarulăpreţ ilor saşilor ca patroni ai artelor în Evul
Mediu târziu şi în Renaştere. Desigur, spre deosebire de alte exemple
prezentate în conferin a de la Iaşi sau în rândurile de mai sus, despre
Georgius Polner, preot de Cincu Mare, avem date foarte pu ine, care se
refer ămaiămultălaăfamiliaădiŢăcareăprţveŢea.ăNuăştimădac ă(sauăîŢăceăfel)ă
s-a implicat personal în procesul de transformare şi înfrumuse are a
252 l caşului de cult, nu ştimădac ă(asemeŢeaăluiăIţaŢădiŢăBiertaŢ)ăaăcţŢtri-
buită cuă resurseleă prţpriiă laă acestea,ă dac ă aă avută rela ii cu artişti sau
meşteri constructori etc. Nu cunoaştem, aşadar, ce fel de patron a fost
Georgius PţlŢer.ă Exist , îŢs , suficieŢt ă baz ă îŢă afirma iaă c ă mediulă
familial şi re eauaăsţcial ă şiăecţŢţmic ădiŢăcareăf ceaăparte,ăfţrma ia sa
uŢiversitar ,ă precumă şi pozi ia pe care a avut-o în cadrul capitlului i-au
creat premisele şi i-au dat perspectiva de a ac iona ca un patron, în
în elesulă îŢă egal ă m sur ă ecleziastică şiă artistică ală timpului.ă Pţateă c ă ţă
parte din aspectul de odiniţar ă ală bisericiiă diŢă CiŢcuă Mare,ă traŢsmisă
într-ţăaŢumit ăm sur ăpâŢ ăast zi,ăs ăseădatţrezeă şi lui Georgius Polnar
in Nag Schenck plebanus57.

54 Episcopul titular de Nitra, Nicolae de Bachka, de curând numit episcop al

TransilvaŢiei,ă îiă acţrd ă luiă IţaŢă PţlŢar,ă secretarius reginalis maiestatis, la cererea regelui
Vladislav, un canonicat şiăţăprebeŢd ăîŢăbisericaătraŢsilvaŢ .ăNuăpesteămult ăvreme,ăIţaŢă
Polnar va fi numit episcop la Nitra în locul lui Nicolae (vezi documentul din 1503. III. 15,
MOL Arcanum DF nr. 246322).
55 Nuă esteă lţculă s ă discută aiciă faptulă c ă Ţuă suŢtă deă acţrdă cuă aceast ă grupareă aă

respectivelor opere în jurul lui Johannes Stoss.

56 FeŢţmeŢăasem Ţ tţrăcu,ăevideŢtărespectâŢdăprţpţr iile, patronajul Medicilor în

Floren aăsecţlelţrăalăXV-lea – al XVI-lea.

57 Toate fotografiile, exceptându-le pe cele de la nr. 23, 24 şi 26, apar in autorului.
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

253

Fig. 1. Biserica evanghelic ădiŢăReghiŢ.ăVedereăaăbisericiiăşi a sacristiei dinspre sud-est

 Ciprian FIREA

254 Fig. 2. Inscrip ie pe peretele nordic al corului bisericii din Reghin (1330)

Fig. 3. Blazon de pe ancadramentul uşii Fig. 4. Blazonul lui Simon Decretorum

sacristiei (Reghin), cu ini ialele OPR Dţctţrădeăpeăpţartaăcarţsabil ăaăcaseiă
(Osvaldus Plebanus Reguniensis) parohiale din Bistri a (1480)
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

255
Fig. 5. Fereastra sacristiei, cu blazonul lui Fig. 6. Uşa sacristiei, cu blazonul lui
Osvaldus (Reghin) (cca. 1480) Osvaldus (Reghin) (cca. 1480)

Fig. 7. Biserica evaŢghelic din Richiş. Inscrip ia de deasupra arcului transversal

al navei centrale, cu numele plebanului Christianus (1451)
 Ciprian FIREA

256

Fig. 8. Biserica din Richiş. Vedere din interior

Fig. 9. Inscrip ie cu numele plebanului Lazarus din Copşa Mare,

pe portalul sacristiei (1519)

Fig. 10. BisericaăevaŢghelic ădiŢăB gaciu.ăIŢscrip ieăpictat ăpeăpereteleăŢţrdic

al corului, cu numele preotului Johannes (cca. 1350-1380)
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

257

Fig. 11. Biserica Neagr ădiŢăBraşov.ăVedereăgeŢeral

 Ciprian FIREA

Fig. 12. Inscrip ie (epitaf) din corul bisericii evanghelice din Braşov,
cu numele preotului Thomas (cca. 1415-1420)

258

Fig. 13. BisericaăevaŢghelic ădiŢăBiertan. Inscrip iaămţŢumeŢtal ăde

deasupra arcului de triumf, cu numele preo ilor Johannes şi Lucas (1522)

Fig. 14. Blazonul preotului Johannes de pe predela polipticului din Biertan (1515)
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Fig. 15. Blazonul preotului Johannes de pe

canatul uşii sacristiei (Biertan) (1515)
259

Fig. 16. Blazonul preotului Johannes de pe

piatra de mormânt (Biertan) (1520)
 Ciprian FIREA

260

Fig. 17. Panoul central din tripticul-coronament al polipticului din Biertan.

SceŢaăalegţric ăcuăSf.ăIţaŢăBţtez tţrulăs pâŢdălaăr d ciŢaăvi ei
şi Sf. Ioan Evanghelistul inând potirul (1515)
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

261

Fig. 18. BisericaăevaŢghelic ădiŢăCiŢcuăMare.

Vedere dinspre sud-est a corului renovat (cca. 1522-1526)
 Ciprian FIREA

262

Fig. 19. Biserica din Cincu Mare. Vedere din interior, cu bol ile

Fig. 20. Inscrip ie de pe peretele sudic al corului, cu data 1522 (Cincu Mare)
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

Fig. 21. Inscrip ie din nava lateral , cu data 1526 (Cincu Mare)

263

Fig. 22. Lintelul ancadramentului renascentist de lemn de la Cincu Mare

Fig. 23. Lintelul de lemn al ancadramentului gotic târziu de la casa parohial

evaŢghelic ădiŢăMediaş (1515) (foto Mihály Ferenc)
 Ciprian FIREA

Fig. 24. Detaliu cu blazonul cu cap de bour

şiămitr ăepiscţpal ădeăpeăcahlaădiŢă
264 Sighişoara (începutul secolului al XVI-lea)
(apud A. A. Rusu, IŢvestig ri…)

Fig. 25. Detaliu cu blazonul cu cap de bour atribuit

preotului Georgius Polner de la Cincu Mare
 Patronajul preo ilor saşi în Transilvania

265

Fig. 26. Blazonul cu cap de bour de pe Fig. 27. Detaliu cu blazon cu cap de bour
cornişa capelei Lázoi din Alba Iulia (1512) de pe polipticul de la Beia (pictat în
(apud Halmos Balázs, centrul artistic din Sighişoara) (1513)
A gyulafehérvári Lázói-kápolna...)
 Abstracts / Résumés / Riassunti

through external influences, but rather considering the specific conditions of the
adţptiţŢăaŢdădevelţpmeŢtăţfăSt.ăJţhŢ’ăcultăiŢăMţldavia.
Keywords: the pillar of fire, St. John the New, hagiographical narratives.

Ciprian FIREA
The Patronage of Transylvanian Saxon Parish Priests in the
Late Middle Ages: Legislation, Monumental Inscriptions,
and Symbols
The paper delivered at Iaşi in the autumn of 2015 concerned the role played
by a specific social and professional category, namely the parish priests of Saxon
communities, in the patronage of religious and devotiţŢală”art”.ăTheăheartăţfătheă
presentation consisted in an analysisă ţfă ”iŢdicatţrsă ţfă patrţŢage”,ă suchă as
iŢscriptiţŢs,ăcţatsăţfăarms,ă”pţrtraits”ăaŢdătţmbstţŢesăpreservedăiŢătheăchurchesă
of Transylvanian Saxons. This visual evidence was completed by an investigation
of documentary sources. I have argued there that, especially in lesser localities in
the Universitas Saxonum, the parish priest was the most conspicuous person in
respect of patronage. This article offers further arguments and material to
support this assertion. The first section addresses the medieval legislation (ius
patronatus) which constituted also a basis for the artistic patronage itself. The
second section discusses a series of monumental inscriptions displayed in the
churches, where names of parish priests are mentioned. The content of these
277
inscriptions provide important evidence for different types of personal involvement
in the act of patronage. Finally, the third part of the article investigates a case
study of a (recently identified) parish priest as a promoter of the reconstruction
of the parish church.
Keywords: patron, donor, ius patronatus, self-representation, coat of
arms, epitaph, memoria, architecture, painting, altarpiece, biography.