UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

PERETE DE SUSTINERE AUTOPORTANT DIN

PALPLANSE METALICE

Master IG
An II
Lucrari de sustinere Master IG

Cuprins

1. Date de tema ................................................................................. 3

2. Date de intrare ............................................................................... 4
3. Alegerea Starilor limita si a combinatiilor de incarcare ....... 4
3.1. Abordari de calcul ...................................................................... 5
4. Determinarea fisei D de incastrare a pilotului ................................. 6

2
Lucrari de sustinere Master IG

1. Date de temă

Se cere proiectarea peretelui de susţinere autoportant din figura de mai sus (N=nr. de
ordine al studentului)

Terenul este alcătuit dintr-un masiv omogen de nisip cu pietriş aflat în stare medie de
îndesare.
Valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici sunt:
- greutatea volumică în stare naturală γ = 20 kN/m3;
- unghi de frecare interioară: Ф' = 350;
- coeziune: c' = 0.

Sub nivelul apei subterane nisipul se consideră în stare submersată (γ' = 10kN/m^3).

În lateral faţă de excavaţie se va considera aplicată la suprafaţa terenului o suprasarcină

uniform distribuită variabilă, q = 10 + 0,5N kPa

În vederea proiectării sunt necesare stabilirea fişei D de încastrare a peretelui în vederea

asigurării stabilităţii (proiectarea geotehnică) şi valoarea maximă a momentului încovoietor
în perete (proiectarea structurală).

Proiectarea va fi conformă cu:

- SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
- SR EN 1997-1:2004/NB 2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale Anexa naţională

3
Lucrari de sustinere Master IG

2. Date de intrare

N  11
kN
  20
3
m
kN
'  10
3
m
'  35deg
c'  0kPa
q  10kPa  0.5 N kPa  15.5 kPa
H  3m  0.1 N m  4.1m
h1  1.5m

3. Alegerea stărilor limită şi a combinaţiilor de încărcări.

3.1. Stabilirea coeficienţilor parţiali.

Conform SR EN 1997 - 1:2004 Proiectarea geotehnică. Reguli generale - Partea 1, sunt
necesare verificările la următoarele stări limită:
EQU - pierderea echilibrului structurii sau terenului, considerat ca un corp
solid, în care rezistenţele materialelor structrii şi ale terenului nu aduc
o contribuţie importantă la asigurarea rezistenţei;
STR - cedarea internă sau deformaţia excesivă a structurii sau elementelor de
structură, cum sunt de exemplu tălpile de fundaţie, piloţii sau pereţii de
subsol, în care rezistenţa materialelor structurii contribuie semnificativ la
asigurarea rezistenţei;
GEO - cedarea sau deformaţia excesivă a terenului, în care rezistenţa
pămatului sau a rocilor contribuie în mod semnificativ la asigurarea
rezistenţei.

În alegerea combinaţiilor de încărcări sunt definite în SR EN 1997-1:2004 trei abordări de

calcul:
3.2. Abordari de calcul

Abordarea 1:

Cu excepţia calculului piloţilor solicitaţi axial şi al ancorajelor, trebuie să se verifice faptul că

nu se atinge nici o stare limită de rupere sau de deformaţie excesivă sub nici una dintre
următoarele două grupări ale unor seturi de coeficienţi parţiali:

Gruparea 1: A1"+"M1"+"R1
Gruparea 2: A2"+"M2"+"R1,

unde "+" - "de grupat cu".

4
Lucrari de sustinere Master IG

Nota: În grupările 1 si 2, coeficienţii parţiali sunt aplicaţi asupra acţiunilor şi parametrilor de

rezistenţă ai terenului.

Abordarea 2:

Trebuie să se verifice faptul că nu se atinge nici o stare limită de rupere sau de deformaţie
excesivă sub următoarea grupare între seturile de coeficienţi parţiali:

Gruparea: "A1"+"M1"+"R2"

Nota 1: În această abordare de calcul, coeficienţii parţiali sunt aplicaţi asupra acţiunilor şi
asupra rezistenţelor terenului.
Nota 2: Atunci cand această abordare se utilizează la calculul stabilităţii taluzurilor sau al
stabilităţii generale, efectul rezultant al acţiunilor pe suprafaţa de cedare este multiplicat cu
γE, iar capacitatea de rezistenţă la forfecare pe suprafaţa de cedare este împarţită cu γR;e

Abordarea 3:

Trebuie să se verifice faptul că nu se atinge nici o stare limită de rupere sau de deformaţie
excesivă sub urmatoarea grupare între seturile de coeficienţi parţiali:

Gruparea: "(A1* sau A2+)"+"M2"+"R3"

unde: * - asupra acţiunilor provenind de la structură

+ - asupra acţiunilor geotehnice

Nota 1: În această variantă de calcul, coeficienţii parţiali sunt aplicaţi asupra acţiunilor sau
efectelor acţiunilor şi asupra parametrilor de rezistenţă ai terenului.
Nota 2: La calculul stabilităţii taluzurilor sau al stabilităţii generale, acţiunile aplicate asupra
terenului (de exemplu acţiunile provenite de la structură, încarcările date de trafic) sunt
tratate drept acţiuni geotehnice, folosindu-se setul A2 de coeficienţi parţiali.

Notaţiile folosite sunt:

A - acţiuni
M - materiale (rezistenţe, proprietăţi ale materialelor)
R - rezistenţe

Conform Anexei A din SR EN 1997-1:2004:

- Abordarea de calcul 2 nu se utilizează în Romania.

- La abordarea de calcul 3 se va folosi gruparea: "A1"+"M2"+"R3"

5
Lucrari de sustinere Master IG

Prin urmare, se vor folosi următoarele combinaţii de încărcări:

Combinaţia 1: "A1"+"M1"+"R1"
Combinaţia 2: "A2"+"M2"+"R1"

Conform Anexei A din SR EN 1997-1:2004 se vor folosi următorii coeficienţi parţiali:

Rezulta:
 GA1.def  1.35
 GA2.def  1
 GA1.fav  1
 GA2.fav  1
 QA1.def  1.5
 QA2.def  1.3
 QA1.fav  0
 QA2.fav  0
 M1  1
 M2  1.25
 M1  1
 M2  1

6
Lucrari de sustinere Master IG

4.Determinarea fişei D de încastrare a peretelui

4.1. Combinaţia 1: A1+M1+R1

Determinarea valorilor de calcul:
 tan ( ' )   35 deg
 calc1  atan  
  M1 
 kN
 calc1   20
 M1 3
m
' kN
' calc1   10 
 M1 3
m
2
  calc1 
k acalc1  tan  45deg    0.271
 2 
2
  calc1 
k pcalc1  tan  45deg    3.69
 2 
q1calc.def   QA1.def  q  23.25 kPa
q1calc.fav   QA1.fav q  0 kPa
Pentru a ţine cont de prezenţa suprasarcinii aceasta se va înlocui cu un strat de pămînt
q1calc.def
hechivalent1   1.163 m
 calc1
avand grosimea de iar înălţimea peretelui deasupra
pămîntului va fi:
Hech1  H  hechivalent1  5.262m

 
1 2
Pa1    calc1  h1  hechivalent1  k acalc1  1m   28.37  kN
2

 2
1
  ' calc1  H  h1  k acalc1  1m
2
kacalc1
a1  Hech1   0.417 m
k pcalc1  kacalc1
2  Hech1
h1   3.508 m
3

 
1 2
P01   a1  ' calc1  kpcalc1  kacalc1  1m  2.974 kN
2
Ra1  Pa1   GA1.def  P01   GA1.def  42.314 kN

7
Lucrari de sustinere Master IG

Ecuaţia de echilibrare în punctul C este:

3
Df01

Ra1  Hech1  a1  Df01  h1   6
 
 kpcalc1  kacalc1   calc1 0

 Ra1  Hech1  a1  h1 

 kN  m 
 Ra1

   91.874 
 kN   
X1    
 42.314 
 0
  0 
  calc1   
 k pcalc1  k acalc1    11.397 
 6 
 kN 
 
 
3
m
 1.304147  1.178879i 

polyroots X1  1.304147  1.178879i 
 
 2.608293 
Df01  2.4m
Df1  a1  Df01  0.2 Df01  3.297m
Df1  3.3m
*

 
1 2
Pp1   Df01  ' calc1  kpcalc1  kacalc1  1m  98.472 kN
2
Pentru determinarea momentului maxim s-a efectuat calculul în programul Ftool şi au
rezultat următoarele diagrame:

8
Lucrari de sustinere Master IG

9
Lucrari de sustinere Master IG

Prin urmare
Vmax1  62.6kN
Mmax1  129.3kN m

10
Lucrari de sustinere Master IG

Determinarea valorilor de calcul:

 tan ( ' )   29.256 deg
 calc2  atan  
  M2 
 kN
 calc2   20
 M2 3
m
' kN
' calc2   10 
 M2 3
m
2
  calc2 
k acalc2  tan  45deg    0.343
 2 
2
  calc2 
k pcalc2  tan  45deg    2.912
 2 
q2calc.def   QA2.def  q  20.15 kPa
q2calc.fav   QA2.fav q  0 kPa
Pentru a ţine cont de prezenţa suprasarcinii aceasta se va înlocui cu un strat de pămînt avînd
q2calc.def
hechivalent2   1.008 m
 calc2
grosimea de iar înălţimea peretelui deasupra pămîntului va
fi:
Hech2  H  hechivalent2  5.107m

 
1 2
Pa2    calc2  h1  hechivalent2  k acalc2  1m   33.202  kN
2

 2
1
  '  H  h1  k acalc2  1m
2 calc2
kacalc2
a2  Hech2   0.683 m
k pcalc2  kacalc2
2  Hech2
h2   3.405 m
3

 
1 2
P02   a  ' calc2  kpcalc2  kacalc2  1m  5.99 kN
2 2
Ra2  Pa2   GA2.def  P02   GA2.def  39.193 kN
Ecuaţia de echilibrare în punctul C este:
3
Df02

Ra2  Hech2  a2  Df02  h2   6
 
 kpcalc2  kacalc2   calc2 0

11
Lucrari de sustinere Master IG

 Ra2  Hech2  a2  h2 

 kN  m 
 Ra2

   93.495 
 kN   
X2    
 39.193 
 0
  0 
  calc2   
 k pcalc2  k acalc2    8.561 
 6 
 kN 
 
 
3
m
 1.445351  1.29961i 
polyroots  X2   1.445351  1.29961i 
 
 2.890702 
Df02  2.7m
Df2  a2  Df02  0.2 Df02  3.923m
Df2  3.90m

 
1 2
Pp2   Df02  ' calc2  kpcalc2  kacalc2  1m  93.613 kN
2
Pentru determinarea momentului maxim s-a efectuat calculul în programul Ftool şi au
rezultat următoarele diagrame:

12
Lucrari de sustinere Master IG

13
Lucrari de sustinere Master IG

Prin urmare:
Vmax2  54.3kN
Mmax2  122.7kN m

În concluzie, fişa peretelui de susţinere este

 
Df  max Df1 Df2  3.9m

iar forţele maxime

 
Vmax  max Vmax1 Vmax2  62.6 kN
Mmax  max Mmax1 Mmax2  129.3 kN m

14