UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ
DEPARTAMENTUL DE AUTOVEHICULE RUTIERE

Criza apei potabile

Student-

Grupa-2431

Cadru didactic-Ş.L. Dr. Ing.

Anul universitar 2016-2017

 Cuprins

APA ................................................................................................................................................. 3

Ce este apa? ................................................................................................................................................................. 3

Alcătuire ...................................................................................................................................................................... 3

Proprietăţi .................................................................................................................................................................. 4

CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ ..................................................................................................... 7

UTILIZAREA APEI DE CĂTRE OAMENI ..................................................................................... 8

Apa pentru corpul uman ......................................................................................................................................... 8

SURSE DE APĂ.DISTRIBUŢIA APEI ÎN NATURĂ .....................................................................11

Resursele de apă pe glob ......................................................................................................................................... 11

Resursele de apă în România ................................................................................................................................ 12

APA DULCE ................................................................................................................................... 14

APA POTABILĂ ............................................................................................................................ 16

Ce este apa potabilă? ............................................................................................................................................... 16

Caracteristicile apei potabile ................................................................................................................................ 17

POLUAREA APEI......................................................................................................................... 20

Agenţi de poluare .....................................................................................................................................................20

Efectele poluării ....................................................................................................................................................... 23

Măsuri şi strategii de prevenire a poluării apelor ........................................................................................... 24

LIPSA APEI POTABILE ÎN LUME .............................................................................................. 26

Scenarii de coşmar ..................................................................................................................................................26

1
Când ne vom război pentru apă ?..........................................................................................................................30

ZIUA MONDIALĂ A APEI ............................................................................................................35

Ştiaţi că ......................................................................................................................................... 36

2
 Apa

Ce este apa?
Apa este un constituent esenţial al materiei vii. Ea reprezintă,
după aerul atmosferic, cel de-al doilea element necesar menţinerii
vieţii. Dacă în lipsa oxigenului organismul uman nu poate trăi decât
câteva minute în lipsa apei, supravieţuirea acestuia se prelungeşte
pentru maximum 5-6 zile. Orice fiinţă vie este dintr-un anumit punct
de vedere o creaţie la realizarea căreia apei îi revine un rol major. Şi
totuşi, deşi este esenţială pentru supravieţuire, spre deosebire de
alte componente ale organismului, apa contrastează prin aparenta
simplitate structurală.

Alcătuire
Ea este alcătuită din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen
(H2O)(Fig.1). Prin dispoziţia spaţială particulară a componentelor
sale, moleculă de apă are un aspect asimetric. În general, apa se
găseşte sub formă de molecule libere, atunci când se afla în stare
gazoasă, sub formă a două molecule legate, când apa se afla în stare
lichidă şi sub formă de trei molecule, legate între ele când apa se afla
în stare solidă (Fig.2).[1]

Molecula de apa Fig.1

3
 Cele trei stari de agregare ale apei:solida,lichida si gazoasa Fig.2

Proprietăţi
Este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau
ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Ea reprezintă o
substanță absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia,
fiind unul dintre cei mai universali solvenţi. Apa este una din
substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul
din învelișurile acesteia, hidrosferă.
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți
indispensabile proliferării vieții, care o deosebesc de celelalte
substanțe. Apa își îndeplinește acest rol, permițând compușilor
organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă
replicarea. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată,
permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii.
Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 °C, această densitate
scăzând pe măsură ce apa se răcește, se încălzește sau îngheață.
Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol
important în absorbția radiației infraroșii, crucială în
cadrul efectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafața
Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de asemenea o căldură
specifică neobișnuit de mare (4181,3 J/(kg·°C) la presiunea de 1 bar
și temperatura de 25 °C, care joacă mai multe roluri în
reglarea climatului global și regional, precum Curentul Golfului,
permițând existența vieții. Deoarece absoarbe foarte mult

4
infraroșiile, are o foarte ușoară nuanță albastră, datorită eliminării
unei mici cantități de lumină roșie care o traversează. Culoarea
albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de
exemplu în lacuri, mări sau oceane. În plus, apa are o căldură latentă
de vaporizare mare, de 2262 kJ/kg la presiunea de 1 bar și
temperatura de 98 °C (dar de 2442 kJ/kg la presiunea de 0,0317 bar,
presiunea de saturație la temperatura de 25 °C), care are o influență
mare asupra climatului și a transferului de căldură între ocean și
atmosferă.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere
chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri de substanțe, precum
diferite săruri și zahărul, și facilitează reacțiile chimice ale acestora,
lucru care permite metabolismele complexe.
Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa, cum e de exemplu
petrolul, și alte substanțe hidrofobe. Membranele celulare, compuse
din lipide și proteine, profită de această proprietate, controlând
interacțiunea dintre ele și mediul extern. Acest lucru este ușurat de
tensiunea superficială a apei.
Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari
datorată puternicelor forțe intermoleculare numite forțe de
coeziune. Acest lucru este evident atunci când mici cantități de apă
ajung pe o suprafață insolubilă, precum polietenă: apa rămâne sub
formă de picături. Totuși, pe sticlă extrem de curată apa formează o
peliculă subțire deoarece forțele dintre moleculele de apă și de sticlă
(forțele de adeziune) sunt mai mari decât forțele de coeziune. Acest
lucru este foarte important în cadrul transpirației plantelor.
În celulele și organismele biologice, apa se află în contact cu
suprafețele membranoase proteice care sunt hidrofile, adică
prezintă o puternică atracție pentru apă. Langmuir a observat o
puternică forță de respingere între suprafețele hidrofile. Pentru a
deshidrata suprafețele hidrofile este necesar un efort deosebit
pentru învingerea acestor forțe, numite forțe de hidrație. Aceste
forțe sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distanțe
5
mai mici de un nanometru. Importanța lor în biologie a fost studiată
de Parsegian. Prezintă importanță în special atunci când celulele
sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată sau la îngheț
extracelular.
O proprietate simplă, dar unică și extrem de importantă pentru
mediu, este că în forma sa solidă, de gheață, plutește pe lichid.
Formă solidă a apei are o densitate mai mică decât a apei lichide,
datorită geometriei punților de hidrogen care se formează doar la
temperaturi mai joase. Pentru aproape toate substanțele și pentru
toate celelalte 11 stări neobișnuite ale apei, cu excepția gheții-XI,
starea solidă este mai densă decât cea lichidă. Apa proaspătă este
cea mai densă la 4 °C, și se va scufunda prin convecție pe măsură ce
se răcește la acea temperatură, iar dacă se răcește în continuare se
va ridica. Datorită aceste proprietăți, apa de adâncime va fi mai
caldă decât apa înghețată, de suprafață, astfel încât gheața se va
forma începând de la suprafață și se va extinde în jos, iar cea mai
mare parte a apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. Astfel,
fundul unui lac, mare său ocean este practic izolat de frig, permițând
supraviețuirea speciilor de animale. Aproape toate celelalte
substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la
fund spre suprafață.
O greșeală des întâlnită este aceea că apa este un bun conductor
de electricitate. Toate proprietățile electrice ale apei se datorează
ionilor sărurilor minerale dizolvate în ea și dioxidului de carbon
dizolvat în ea. Apa prezintă auto-ionizare (două molecule de apă se
transformă într-un anion de hidroxid și un cation de hidroniu) însă
doar la un nivel aproape imperceptibil.[2]

6
 Circuitul apei în natură

Utilizarea durabilă a apei înseamnă satisfacerea necesităţilor de

apă ale prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface necesităţile lor şi fără a pune în pericol
ecosistemele.
Circuitul apei în natură (Fig.3) este un proces ce se desfășoară
neîntrerupt în hidrosfera planetei. Acest circuit se realizează în
primul rând datorită gravitației și radiației solare care transportă și
transformă apa în toate cele trei stări de agregare (solidă,lichidă și
gazoasă).
Procesele fizice prin care apa se transformă dintr-o stare în alta
sunt evaporația, scurgerea (atât la suprafață cât și subterană),
transpirația,infiltrația șisublimarea.

Circuitul apei in natura Fig.3[2]

7
 În primul rând, mișcarea apei se datorează procesului de
evaporare din marile întinderi de ape, astfel apa din stare lichidă se
transformă în stare gazoasă formându-se ceața și norii. Atunci când
apa se evaporă din floră și faună, fenomenul se numește
evapotranspirație. Precipitațiile reprezintă fenomenul prin care apa
cade înapoi pe suprafața terestră. Precipitațiile pot fi lichide (ploi),
iar revenirea apei în stare lichidă se face prin procesul de
condensare, sau sub formă solidă (zăpadă) când procesul de
transformare este sublimarea. După căderea precipitațiilor acestea,
cu ajutorul gravitației se scurg (pe versanți, prin albiile râurilor). În
timpul scurgerii are loc și procesul de infiltrare a apei în sol. În
timpul precipitațiilor și scurgerii apei are loc încărcarea acviferului,
iar apoi prin exfiltrare apa ajunge în izvoare și lacuri, iar o altă parte
se scurge prin subteran către mări și oceane.
Circulația apei este influențată de foarte mulți factori, printre care
se numără și activitățile umane. Poluarea intensă din ultimele
decenii a dus la apariția unor schimbări climatice și la perturbarea
ciclului natural al apei, cauzând apariția unor fenomene
meteorologice extreme. Dintre activitățile considerate a fi cele mai
reprezentative,amintim emisiile de gaze în atmosferă (afectează
precipitațiile) și despăduririle (afectează evaporarea).[3]

Utilizarea apei de către oameni

Apa pentru corpul uman

Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa este o parte
vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul
organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de
organism în digestia hranei.
Apa este cuprinsă în diferite proporţii în plante şi animale care
trăiesc în diferite medii ecologice. În corpul omenesc, apa reprezintă

8
71 % din volumul său, în cazul nou născuților, și descrește până la
58% la adulți(Fig.4)[3].

Proportia apei in corpul uman Fig.4

Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi

consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care au
probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos
să bea prea puțină, mai ales într-un ambient cald și umed sau în
timpul exercițiilor fizice. Se întâmplă totuși ca oamenii să consume
mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar,
expunându-se astfel riscului de intoxicație cu apă, care de cele mai
multe ori este fatală.
Trebuie amintit faptul că apa reprezintă o sursă indirectă de hrană,
prin resursele imense de hrană (ex: pește), peste un miliard de
oameni depind de hrana bazată pe pește. Peștele este obținut fie
prin pescuit în ape libere, fie prin recoltare din crescătorii.
Biodiversitatea marină este o imensă sursă de proteină și alte
principii nutritive. Proteina din pește reprezintă circa 15 % din
proteina animală. Și de aici se poate trage concluzia că apa joacă un
rol important în securitatea alimentară globală.
Apa are și alte roluri precum sursă de materii prime pentru
economie (minerale, petrol, materie primă pentru industria

9
farmaceutică), reprezintă o sursă imensă de energie, asigură servicii
ecologice, are rol și în depozitarea și transportul căldurii,
nutrienților. Prin intermediul algelor și a plantelor acvatice, energia
solară este transformată în hrană.
În Uniunea Europeană apa este definită ca un sistem complex,
ca un factor social important în relaţia om-natură, care trebuie
gestionată prin metode ştiinţifice, tehnice şi politice.
Ca factor economic, apă potabilă şi industrială are valoarea şi
caracteristicile de marfă, având preţul cuprins între 1,5 - 3 euro/m3
(costuri totale), sumă care variază în funcţie de procesele de epurare
industriale utilizate.S-a constatat o greşeală gravă în utilizarea
apelor. Astfel, apele subterane având calităţi potabile au fost
întrebuinţate în industrie, iar cele de suprafaţă, pentru populaţie,
după ce au trecut prin staţiile depurificare. În acest sens sunt
necesare măsuri imediate pentru remedierea situaţiei.
De cele mai multe ori apa nu este apreciată la adevărata ei
valoare, urmând ca în unele zone de pe glob, să devină factor
limitative în ceea ce privește producțiile agro-industriale sau chiar
consumul uman.
În vederea folosirii cât mai raționale a apei din diverse regiuni,
s-au efectuat lucrări hidrotehnice de diferite dimensiuni. Astfel,
pentru protecția oamenilor și bunurilor din anumite zone expuse
fenomenului de inundație, s-au realizat de la simple lucrări de
îndiguire până la construcția de baraje. Barajele se folosesc pentru
regularizarea cursurilor râurilor, pentru asigurarea unui debit de
apă corespunzător consumatorilor din regiunea deservită cât și
pentru realizarea de energie hidroelectrică.
După realizarea lucrărilor hidrotehnice necesare, a crescut
consumul de apă din regiune deoarece s-a înregistrat o creștere a
producției agroindustriale dar și a nivelului de trai. În urma
dezvoltării continue și a creșterii susținute a necesarului de apă,
prețurile au prezentat o tendință continuă de creștere. Și din această

10
situație rezultă necesitatea realizării unei strategii privind utilizarea
rațională a apei.[3]
În zonele în care nu s-au regularizat cursurile râurilor sau nu sau
realizat lucrări de îndiguiri, riscul apariției inundațiilor este în
continuare crescut. Însă construirea de diguri are ca efecte negative
dispariţia zonelor inundabile din lunca râurilor,modificările albiilor,
modificarea curgerii, micşorarea zonelor de reproducere a peştilor
şi a locurilor de cuibărit pentru păsări, ceea ce duce la reducerea
diversităţii speciilor, dispariţia unor specii sensibile şi reducerea
semnificativă a capacităţii de autoepurare a apelor.Zonele umede au
rol important în atenuarea viiturilor, în autoepurarea apelor sau în
alimentarea pânzei freatice, în menţinerea diversităţii speciilor; ele
reprezintă refugii pentru numeroase specii de animale care găsesc
numai în astfel de locuri condiții optime de supraviețuire.[2]

Surse de apă.Distributia apei in natura

Resursele de apa pe glob

Apa stă la baza vieţii omului, a plantelor şi a animalelor, dar a
devenit o materie primă deficitară a secolului nostru. Directiva
Cadru privind Apa spune că “apa nu este un produs comercial
oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat
şi apărat ca atare" [4].
În tabelul urmator sunt prezentate atât în valori absolute cât și în
procente, suprafețele de pe glob acoperite cu diferite tipuri de apă
(dulce sau sărată), putându-se observa ușor faptul că apa
disponibilă pentru oameni și celelalte viețuitoare de pe uscat, este
foarte puțină,dacă ne raportăm la întregul volum de apă de pe glob.

11
Resursele de apă în România

În conformitate cu [5], în România sunt prezente următoarele

categorii de sisteme acvatice:

12
a) râuri permanente – 55.535 km, reprezentând 70 % din totalul
cursurilor de apă;
b) râuri nepermanente – 23.370 km, reprezentând 30 % din
totalul cursurilor de apă;
c) lacuri naturale – un număr de 117 cu suprafaţa mai mare de
0,5 km2, dintre care 52 % sunt în Delta Dunării;
d) lacuri de acumulare – un număr de 255 cu suprafaţa mai mare
de 0,5 km2;
e) ape tranzitorii – 174 km (fluviale 46 km și marine 128 km).
Pentru alimentarea cu apă a oamenilor pot fi folosite: ape
subterane (din straturi freatice accesibile puțurilor), ape de
suprafață:râuri, lacuri și ape meteorice (în cazuri foarte rare).
Sursa de apă trebuie să asigure debitele necesare și să
îndeplinească cerințele privind calitatea apei.

În România, 11 milioane de locuitori (circa 50 % din populaţie)

consumă apa din puţuri sau alte surse ale căror calităţi fizico-
chimice,organoleptice nu sunt cunoscute prin analize de laborator.
Se poate concluziona că la noi nu a existat o preocupare pentru
calitatea apei, o cultură a apei. Apa din fântâni conţine, de regulă,
azotaţi proveniţi de la îngrăşăminte și din activitățile de creșterea
animalelor (din dejecții), în multe cazuri nu se respectă perimetrul
de protecţie faţă de haznale, iar în regiunile petroliere, apa din
fântâni este poluată cu hidrocarburi. În urma inundaţiilor, apa este
poluată şi nu poate fi consumată. Nici în oraşe locuitorii nu consumă
apă de calitate.[3].

13
 Principalele rauri din Romania Fig 5.

Apa dulce

Apa dulce, elementul cel mai important al vieții pe Terra, și sursă

vitală a progresului și dezvoltării umane, a devenit o problemă a
lumii contemporane.
Apa dulce, captivă în ghețari, reprezintă 70% din această estimare
și mai puțin de 1% din apa dulce de pe planetă este accesibilă. În
același timp mai mult de o treime din populația globului, trăiește în
țări în care apa dulce reprezintă o adevărată problemă.
Evoluția consumului de apă dulce confirmă evoluția umană, astfel
dacă la începutul secolului trecut consumul mediu era de doar 240
metrii cubi pe întreaga perioadă a vieții unui individ, în ultimii ani s-

14
a ajuns la un consum aproape triplu, conform standardelor moderne
de viață. Criza resurselor de apă este determinată de anumiți factori,
printre care putem menționa explozia demografică, procesul rapid
de urbanizare care a condus la mari aglomerări populaționale, dar
mai ales de necesarul crescut de apă dulce din industrie și
agricultură.
Cu certitudine, cauza principală, care a determinat curba
ascendentă a necesităților și consumului de apă actual, o constituie
progresul tehnic, astfel încât industria și agricultura înghit cea mai
mare parte din consumul de apă pe glob. În timp ce țările bogate pot
folosi în general fără restricții resursele de apă, în alte țări resursele
de apă sunt insuficiente. Îmbunătățirea distribuției apei la nivelul
Terrei va avea un impact semnificativ și asupra producției de hrană
pentru populație, deoarece apa dulce nu este distribuită astfel încât
să asigure necesarul de hrană al planetei. În următoarea perioadă se
dorește și folosirea eficientă a apei de ploaie, care, la nivel mondial,
reprezentă 4% din totalul cantității de apă de pe Terra. Se estimează
că deficitul de apă și distribuția ei va afecta cel puțin jumătate din
populația globului, începând cu anul 2030. Astfel, criza apei, poate
determina și conflicte majore în rândul populațiilor afectate.
Pe fondul unor secete succesive în mai mulți ani la rând, cumulate
cu inundații catastrofale, și lipsa apei potabile, aceste aspecte pot
conduce la instabilități și conflicte la nivel global în următoarele
decenii, în ţările în curs de dezvoltare, care se confruntă și cu o
explozie demografică, dar și cu efecte serioase care duc la schimbări
climatice majore. Riscul ca apa potabilă să fie un motiv de război, în
următorii 10 ani, este minim, chiar dacă aceasta creează tensiuni în
interiorul unor state, cât și între țări și amenință perturbarea
piețelor de produse alimentare naționale și globale.

15
 In prezent, exista un consens stiintific international in privinta
acceptarii si recunoasterii incalzirii globale si ale efectelor
dezastruoase ale acesteia. Tinand cont ca omenirea s-a mai
confruntat in trecutul sau indepartat cu diverse episoade ale
incalzirii globale, ingrijorarea comunitatii internationale este legata
de situatia, si in egala masura, de viitorul resurselor de apa ale
omenirii..

Cu toate acestea, oamenii de stiinta afirma ca nu sunt motive

serioase de alarmare. Apa de pe Terra nu s-a pierdut, ci ar fi in
continuare inclusa in circuitul din natura. Se pare chiar ca ar fi mai
multa apa in stare gazoasa pe glob, ca urmare a incalzirii globale si
topirii calotelor polare.
Problema este ca apa dulce este tot mai greu de gasit. Marea
rezerva a planetei este formata din apa sarata a marilor si oceanelor.
Costurile desalinizarii apei marine in scopul transformarii aceteia in
apa potabila sunt suportabile. Problema cea mare este ridicata de
desalinizarea unor cantitati foarte mari necesare agriculturii si
cresterii animalelor. Pe langa acestea, trebuie luate in calcul si
problemele ridicate de transportul acesteia. Specialistii sunt de
parere ca lipsa apei, si nu incalzirea globala, va fi marea incercare a
omenirii in viitorul apropiat.[6]

Apa potabila

Ce este apă potabilă?

APĂ potabilă = apa destinată consumului uman, după cum
urmează:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru
băut, la prepararea hranei,ori pentru alte scopuri casnice, indiferent
de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de

16
distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte
recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursa în industria alimentară
pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea
produselor ori substanţelor destinate consumului uman.
c) apa provenind din surse locale, precum fântâni, izvoare etc.,
folosită pentru băut, gătit sau în alte scopuri casnice.
Apă potabilă trebuie să fie sanogena şi curată, îndeplinind
următoarele condiţii:
a) să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin
număr sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru
sănătatea umană;
b) să întrunească cerinţele minime prevăzute în lege.
Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite
pentru parametri sunt în conformitate cu valorile amxime admise de
lege, în următoarele puncte de prelevare a probelor:
a) la robinetul consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în
cazul apei potabile furnizate prin reţeaua de distribuţie;
b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile
furnizate în acest mod;
c) în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în
cazul apei potabile îmbuteliate;
d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie, în
cazul apei utilizate în industria alimentară.
Caracteristicile apei potabile

17
 Fig.6

Temperatura: 8-12 ˚C temperatura poate fi un indicator indirect de

poluare, mai ales pentru apele subterane a căror temperatură este
constantă. Variaţiile acestei temperaturi însă, în paralel cu variaţiile
aerului, indică existenţa unei comunicări cu exteriorul, deci
posibilitatea de pătrundere în sursa de apă a poluanţilor din
exterior.
Culoarea: apa potabilă nu are culoare; este permisă o valoare de 10˚
pe scala Pt/Co.
culoarea apei poate evidenţia prezenţa crescută a unor poluanţi
solubili în apă;
apă colorată intens indică o poluare cu substanţe toxice
Mirosul: apa potabilă trebuie să fie fără miros.
mirosul este legat de prezenţa în exces a unor elemente naturale sau
provenite din poluarea apei, ca şi de unele transformări la care sunt
supuse în apă anumite substanţe chimice, mai ales poluante.
Gustul: apa potabilă trebuie să aibă gust plăcut.

18
gustul particular al apei este determinat de prezenţa peste anumite
limite a sărurilor minerale şi a substanţelor organice . Astfel,
concentraţii crescute de fier imprimă apei un gust metalic, calciul dă
gust sălciu, magneziul gust amar, clorurile gust sărat.
Turbiditatea: se admite o tulbureală de 1 NTU (unitate de
turbiditate nefelometrică) caracteristică apei limpezi de izvor. O apă
cu valori de NTU >1 se consideră poluată (1 grad NTU corespunde la
1 mg SiO2/l).
turbiditatea este dată de particule foarte fine aflate în suspensie care
nu sedimentează în timp. O apă tulbure prezintă şi un pericol
epidemiologic deoarece particulele în suspensii pot fi un suport
nutritiv pentru germeni.
Duritatea poate fi:
moale, cu 4-8 dGH;
semidură, cu 12-18 dGH;
dură, cu 18-30 dGH.
Duritatea depinde de cantitatea de săruri de calciu, magneziu,
aluminiu şi fier dizolvate în apă.
Ph-ul: este un indicator al acidităţii apei.
Apa de băut trebuie să fie aproape neutră, adică sa aibă pH-ul de 6,8
– 8,5. Dacă pH-ul este sub 5,6, apa este acidă şi cauzează modificări
ireversibile la nivelul epiteliilor, iar dacă pH-ul este peste 11, apa
este alcalină şi irită ochii, pielea şi mucoasele.[7]

19
 Poluarea apei
Agenţi de poluare
Poluarea apelor este determinată de trei mari grupe de agenţi
de poluare: biologici, chimici şi fizici.
Agenţii biologici (Fig.7)sunt reprezentaţi de microorganismele
şi materiile organice fermentescibile provenite din marile
crescătorii de animale, di industriile alimentare, abatoare, apele
menajere etc. Puternică contaminarea bacteriologică a apei poate
determina răspândirea unor afecţiuni aşa cum sunt colibacilozele
sau hepatitele virale.
Poluarea chimică rezulta din deversarea în ape a unor compuşi
chimici de tipul: nitraţi, fosfaţi şi alte substanţe folosite în
agricultură; a unor reziduuri şi deşeuri provenite din industria
metalurgică, chimică, lemnului, celulozei, topitorii etc.
Excesul de îngrăşăminte cu azot din sol poate face ca o parte
din nitraţii şi nitriţii din sol să fie antrenaţi şi să treacă în apă
freatică în cantităţi destul de importante. Consumul de apă cu
concentraţie mare de nitraţi poate declanşa la copii boala "albastră a
copiilor " cunoscută sub termenul ştiinţific de methemoglobinemie.
Prezenţa apele uzate în cantităţi mări a fosfaţilor, determina
contaminarea râurilor şi lacurilor care pot suferii procesul de
eutrofizare sau de "înflorire" respectiv de epuizarea a conţinutului
de oxigen din apă, prin moarte şi descompunerea masivă a
întregului zooplancton.
Agenţii fizici de poluarea a apelor sunt reprezentaţi de deşeuri
şi reziduuri minerale, insolubile rezultate din exploatarea carierelor
sau minelor. Tot în această categorie intră şi poluarea termică a apei
, folosită ca agent de răcire în diverse procese tehnologice din
centralele electrice sau industria chimică. Ridicarea bruscă a
temperaturii apei prin deversarea unor astfel de ape reziduale,
determina distrugerea multor specii vegetale şi animale din zona

20
respectivă şi scăderea conţinutului de oxigen dizolvat în apă, fiind
accelerate fenomenele de descompunere bacteriană.

a)

21
 b)

c)

Fig.7

Efectele poluării
Consecinţele poluării apelor se resimt nu numai la nivelul apelor
curgătoare în care are loc deversarea agenţilor poluanţi, ci şi la sute
22
de mii de km de locul producerii scurgerilor, deoarece apele
râurilor, fluviilor pot infesta suprafeţe întinse, ajungând în final la
nivelul mărilor şi oceanelor. Apele poluate se infiltrează în pământ
până la pânzele freatice şi contaminează sursele de apă potabilă.
Contaminarea apelor de suprafaţa cu ape uzate are
următoarele efecte:
modificarea calităţilor fizice prin schimbarea:
culorii, temperaturii, conductibilităţii electrice,
radioactivităţii, prin formarea de depuneri de fund, de
spumă sau de pelicule plutitoare;
modificarea calităţilor organoleptice;
modificarea calităţilor chimice prin schimbarea pH-
ului, durităţii, reducerea cantităţii de oxigen datorată
substanţelor organice aduse de apele uzate,
creşterea conţinutului de substanţe toxice;
distrugerea florei, faunei şi dezvoltarea cu
precădere a unor anumite bacterii printre care se pot
găsii numeroşi agenţi patogeni.
În cazul apelor marine, efectele poluării se resimt nu numai la
nivelul faunei şi florei ci şi asupra plajelor. Solurile infiltrate cu ape
reziduale pot înregistra o serie de efecte nedorite de tipul:
colmatarea porilor, degajarea de mirosuri nespecifice, creşterea
acidităţii sau alcalinităţii, înmlastinarea lor sau infectarea cu
virusuri sau bacterii.
Toate apele uzate au influenţe deosebit de nefaste asupra tuturor
activităţilor umane din industrie (corodarea instalaţiilor, colmatarea
filtrelor, devine practic imposibilă dedurizarea apei etc.), din
agricultură şi creşterea animalelor (provoacă moartea animalelor,
influenţează negativ capacitatea de reproducere, sterilizează solul
care devine impracticabil pentru agricultură etc.) şi are o influenţă
nociva asupra stării sanitare şi igienice a populaţiei de oameni de pe
întreaga planetă.

23
Măsuri şi strategii de prevenire a poluării apelor

 amenajarea complexă a bazinelor hidrografice;

 valorificarea de noi surse de apă;

 corelarea tuturor lucrărilor realizate pe ape sau în legătură cu

apele;

 coordonarea întocmirii tuturor planurilor şi schemelor cadru

de amenajare a bazinelor hidrografice;

 avizarea lucrărilor ce se execută pe ape;

 organizarea întocmirii registrului de cadastru general al apelor

ţării şi a evidentei drepturilor de folosire cantitativă şi
calitativă a apelor;

 coordonarea activităţii de prognoza , avertizare şi informare în

domeniul gospodăririi apelor şi hidrometeorologiei;

 gestionarea fondului apelor constituit conform prevederilor

legale;

 promovarea informaţiilor ce privesc respectarea legilor şi

reglementarilor de folosire a apei, precum şi a acţiunilor de
conştientizare a populaţiei asupra drepturilor şi obligaţiilor
privind folosirea resurselor de apă.
Pentru schimbarea situaţiei precare a apelor din România s-au
adoptat o serie de măsuri la nivel naţional, local şi agent economic
pentru prevenirea şi controlul poluării apelor prin:

24
 realizarea de staţii de epurare la agenţii economici
nedotaţi;

 înăsprirea penalizărilor financiare aplicate celor care

poluează mediul ambiant;

 actualizarea şi extinderea indicatorilor din standardele

privind calitatea efluenţilor pentru îmbunătăţirea
calităţii receptorilor;

 reactualizarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de

epurare în conformitate cu obiectivele de producţie;

 intensificarea controlului eficient al noilor unităţi

industriale, a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii
şi a depozitelor de deşeuri de orice fel;

 limitarea prin folosirea raţională şi riguros planificată

a îngrăşămintelor şi pesticidelor;

 controlul evacuărilor de ape reziduale industriale,

inclusiv a exploatării instalaţiilor şi tehnologiilor de
epurare şi intensificarea recirculării lor;

 stabilirea şi introducerea de reglementări privind

diminuarea poluării termice a resurselor de apă;

 tratarea apelor uzate pentru a putea fi întrebuinţate în

industrie, agricultura, acvacultura, agrement;

 refacerea reţelelor de colectare a apelor uzate din

oraşe şi de pe platforme industriale;

25
  studierea şi eliminarea cauzelor care determină
poluarea cu substanţe petroliere a solului, subsolului şi
a apelor;

 supravegherea strictă a producţiei, transportului şi

folosirii îngrăşămintelor şi pesticidelor;

 aplicarea programelor de organizare şi echipare a

teritoriului, în scopul prevenirii degradării, eroziunii
sau colmatării terenurilor sau a altor efecte distructive
a apelor.[8]

Lipsa apei potabile in lume

Scenarii de cosmar
Dacă tendinţa actuală de irosire a apei continuă, lumea ar putea
suferi o pierdere de 40% din totalul apei potabile până în 2030,
adică în doar 15 ani, avertizează ONU.
Tări precum Brazilia, Canada, Rusia, Norvegia, Chile şi Peru, care
au resurse de apă dulce din abundenţă, să devină cele mai bogate
ţări din lume. Conform datelor unui congres al UN Water
Development Report din anul 2003 indica cu date şi studii
pertinente că peste 20 de ani, cantitatea de apă dulce exploatabilă
din întreaga lume va scădea cu aproximativ 30%. Acesta în condiţiile
în care la ora actuală circa 40% din populaţia globală nu are apă
pentru o minimă igienă corporală...Numai în anul 2000, mai mult de
2, 2 milioane de oameni au murit de sete sau din cauza bolilor
provocate de consumul apei contaminate. Ori în aceste condiţii, în
care apa a ajuns să nu mai fie suficientă pentru băut şi spălat,
26
nicidecum pentru irigaţii, izbucnirea unor războaie incontrolabile
este doar o chestiune de timp.Din nefericire, două mari scenarii de
coşmar tind să prindă contur: rezervele strategice e apă dulce scad,
şi schimbările climatice au intrat pe o turnură ireversibilă şi tot mai
extremă în manifestări. O secetă cumplită şi generalizată este
asemenea unui joc de domino apocaliptic.Generează în serie
nelinişti, rebeliuni armate, stări anarhice, conflicte locale şi
regionale. Experţii de calibru ai geopoliticilor actuale avertizează
deja în termeni duri cu privire la iminenţa unor adevărate „războaie
pentru apă” care vor viza controlul bazinelor şi izvoarelor râurilor şi
fluviilor, răscoale populare generate de foamete şi alimentate de
creşterea astronomică a preţului alimentelor, nomadism şi migraţie
în masă, de mari proporţii ale unor popoare şi naţiuni întregi care
vor fugi (ghiciţi unde?- Europa şi America de Nord vor fi cele mai
căutate destinaţii ale acestor disperaţi ai sorţii) din calea secetei,
foametei şi războaielor.

27
 Fig.8

Migraţiile acestea masive şi necontrolate vor genera fără doar şi

poate răsturnări ale ordinii sociale din ţările vizate de imigranţii
foamei şi setei, precum şi de o creştere fără precedent a violenţelor
contra imigranţilor, a xenofobiei şi rasismului. La o primă estimare,
valurile uriaşe de nomazi vor porni din zone întinse ale Africii, Asiei
de sud-est şi sud-vest, precum şi din America de Sud.
Sărăcimea disperată de foame va asalta pur şi simplu ţările
dezvoltate economic sau pe cele bogate în resurse naturale de ape.
Iar România este (încă) una dintre acele ţări norocoase care au o
reţea hidrografică consistentă şi se bucură de un regim satisfăcător
al precipitaţiilor.

28
29
30
 Fig.9

Când ne vom război pentru apă ?

La prima vedere, cea mai mare parte a apelor dulci provine din
precipitaţii, care sub presiunea încălzirii globale îşi păstrează totuşi
o cifră constantă, de circa 40.000 de kilometri cubi anual pe Terra.
Doar că cea mai mare parte a precipitaţiilor la nivel global, cad în
Groenlanda, Antarctica, Siberia şi bazinul Amazonului şi Congoului.

Adică în vaste zone extrem de puţin populate şi locuite de

oameni. Nordul şi sudul Africii, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu,
adică zonele cele mai populate, sunt în general lipsite de precipitaţii
suficiente. Cererea de apă face lumea să se învârtă...
O scurtă privire în istorie ne mai dezvăluie nişte date nu tocmai
liniştitoare. Multe civilizaţii srăvechi au fost afectate de secete
prelungite şi lipsa apei. Situaţia a dus invariabil la războaie şi mari
migraţii.

Criza alimentelor şi a apei a dus şi la războaie mai recente,

precum invazia Japoniei în Manciuria anului 1931 şi invazia
Germaniei naziste în Polonia. Mai recent, majoritatea războaielor

31
sunt provocate cel mai adesea de lipsa apei şi alimentelor, nu de
cauzele religioase sau culturale.
Războiul recent din Sudan a avut ca principală cauză accesul la
apă. Conflictul dintre sudul animisto-creştin şi partea de nord
musulmană nu s-a bazat foarte mult pe disputele religioase din
Sudan. Astfele de tensiuni se vor amplifica pe viitor în regiunile şi
aşa lovite de lipsa apei, resursa vitală pentru agricultură şi creşterea
animalelor. În plus, marea majoritate a oamenilor crede cu
nonşalanţă că schimbările climatice extreme vor duce doar la
dispariţia calotelor glaciare arctice şi antarctice, creşterea nivelului
mărilor şi dispariţia urşilor polari.

Din nefericire lucrurile stau cu mult mai grav decât par la prima
vedere. Schimbările climatice sunt atât de extreme şi de
imprevizibile încât vor afecta puternic resursele şi nevoile primare
ale întregii civilizaţii umane actuale: hrana, apa, fertilitatea solului şi
energia.
Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor din următorii 30 de ani
va şterge pur şi simplu toate zonele locuite costiere, distrugând
oraşe mari, drumuri, poduri, căi ferate, porturi, conducte, rafinării şi
centrale energetice.Scăderea regimului pluviometric şi secetele
prelungite vor duce la apariţia unor valuri de zeci de milioane de
„refugiaţi ai climei” cum li se spune deja. Intensificarea furtunilor,
uraganelor, tornadelor şi taifunurilor vor distruge recoltele, vor
creşte rata incendiilor de vegetaţie şi de pădure, vor provoca
inundaţii şi vor distruge infrastructura şi locuinţele ridicate de
oameni.

32
Nimeni nu poate prezice cu acurateţe cât de mult va pierde
civilizaţia umană în aceste fenomene cumulate, însă cu
siguranţă că pierderile vor fi atât de mari şi schimbările atât de
complexe, încât vor apărea nu doar alianţe geopolitice noi, ci şi
state noi pe hartă.

Cele mai mari pierderi umane şi ale biodiversităţii cadrului

natural vor avea loc în Africa unde agricultura se bazează pe ploile
sezoniere care nu vor mai fi deloc sezoniere, precum şi în state cum
sunt China, India, Pakistan, state ale căror graniţe se vor muta înn
funcţie de rezervele de apă dulce. Valurile de căldură şi secetele
prelungite vor diminua fluxul de apă al râurilor şi fluviilor. Lacurile
vor seca primele. Iar sistemele de irigaţii şi hidrocentralele vor fi
puternic afectate.

Ca fapt notabil şi demn de reţinut, când un val de căldură fără

precedent din anul 2010 a decimat toate recoltele agricole ale
Rusiei, preţul global al grâului şi implicit al pâinii a atins niveluri
fără precedent îndeosebi în statele din nordul Africii şi Orientul
Mijlociu.

33
 Fig.10

Cum autorităţile locale nu au putut ajuta cu nimic populaţia

disperată, aceasta a ieşit în stradă, iar temerea unei foamete
iminente, peste care s-a surpapus ura socială asupra
regimurilor autocrate, s-au dovedit a fi adevăratele cauze care
au stat la originea deja celebrelor fenomene cunoscute sub
termenul de Primăveri Arabe.

Războaiele pentru resursele de apă pot izbucni oricând între

statele vecine care au graniţa sub forma unui râu sau cursul de apă
respectiv izvorăşte pe teritoriul unui stat şi traversează apoi alte
state. Când se adaugă şi factorul demografic accelerat, conflictul este
deja gata!
Spre exemplu, Orientul Mijlociu deţine doar 1% din rezervele
globale de apă dulce, în timp ce în aceeaşi regiune trăieşte circa 7%

34
din populaţia lumii. Conflictele cu privire la apă pot avea loc şi în
interiorul unei ţări, cum sunt conflictele tot mai dese dintre fermierii
şi agricultorii aceleiaşi ţări şi conaţionalii lor din domeniul
industrial. În această situaţie, conflictul are ca miză direcţia de
folosire a apei, în industrie sau în agricultură şi creşterea
animalelor?
Conform experţilor în domeniul conflictelor internaţionale
pentru apă, un focar extrem e instabil este reprezentat tot de
Orientul Mijlociu. Aici, cursurile fluviilor Tigru şi Eufrat străbat
Turcia, Siria şi Irakul. Tensiunile la nivel diplomatic sunt deosebit de
ridicate, iar cauza o reprezintă tot accesul la apă. Apele râului Iordan
sunt iarăşi un motiv de războaie iminente dintre Israel, Autoritatea
Palestiniană, Liban şi Iordania.
Un conflict latent mocneşte şi între Egipt şi Etiopia, iar miza o
reprezintă apele Nilului.Alte zone cu potenţial ridicat de război sunt
cele din Asia, unde China, India, Pakistanul, Thailanda şi Burma
împart deloc paşnic unele dintre cele mai mari fluvii ale lumii.
Situaţia este cum nu se poate mai dificilă pentru absolut toate
ţările şi naţiunile lumii, iar România nu este nici ea în afara
conflictelor care au ca obiect accesul la rezervele de apă. Cât de bine
va ieşi ţara noastră din această ecuaţie dificilă, va depinde nu doar
de clasa politică, ci şi de cetăţenii ei, care vor trebui să
conştientizeze cât mai bine aceste realităţi pe care nu le putem
evita.[9]

Ziua mondiala a apei

35
 Ziua Mondială a Apei se sărbătoreşte la noi în ţară încă din anul
1993, decizia instituirii acestei sărbători fiind luată în cadrul
Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de
Janeiro, pe 22 decembrie 1992. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei
are ca scop aducere în atenţia opiniei publice a problemelor legate
de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor şi de a pune
în adevărata lumină rolul, îndatoririle şi responsabilităţile
oamenilor, privind întreţinerea, valorificarea şi protejarea surselor
de apă. Dacă încălzirea globală va continua în acelaşi ritm,
aprovizionarea cu apă dulce ar putea să scadă, deoarece apa
gheţarilor se va putea amesteca cu apa din oceane şi va deveni prea
sărată pentru a putea fi folosită.

Fiecare dintre noi poate contribui, într-un fel sau altul, la

economisirea apei. Iată câteva sfaturi cu ajutorul cărora ai putea să
economiseşti apă şi să ajuţi planeta:

1. Identifică şi repară scurgerile de apa de la obiectele sanitare;

foloseşte contoarele de apa pentru a afla dacă ai scurgeri de apa.
Citeşte contorul de apa înainte şi după o perioadă de 2 ore în care nu
s-a folosit apa în casă, dacă indicaţia diferă, înseamnă că pe undeva
se pierde apa.
2. Achiziţionează o maşină de spălat vase care este prevăzută cu
funcţii de economisire a apei şi a energiei şi foloseşte-o doar atunci
când este complet încărcată; procedează la fel şi cu maşina de spălat
rufe
3. Când faci duş, opreşte apa în timp ce te săpuneşti şi deschide-o
când te clăteşti; un duş de 4 minute (în loc de 7 minute) micşorează
semnificativ consumul de apa.
4. Când te speli pe dinţi, opreşte apa în timp ce îţi faci periajul de 5
minute.
5. Nu lasa robinetul deschis dacă nu ai nevoie de apa în acel
moment.
36
6. Dacă speli legume sau fructe, mai bine spală-le într-un vas şi nu
lasa apa să curgă degeaba în chiuvetă! Apa în care ai
spălat legumele sau fructele poate fi folosită ulterior la udatul
florilor.[10]

Ştiaţi că…

1. Cascada 7 izvoare din Munţii Bucegi ascunde mai mult decât o

legendă. Se pare că oamenii de ştiinţă au confirmat natura
miraculoasă a apei de aici. Studiile arată că este cea mai pură nu
doar din România, ci din întreaga lume.
2. Soluţii marca NASA! Pentru astronauţii aflaţi în misiuni în
spaţiul cosmic, s-a creat un sistem prin care atât urină, cât şi
transpiraţia evaporată sunt reciclate în proporţie de 93% şi
transformate în apă de băut. Sistemul este amplasat pe Staţia
Spaţială Internaţională.
3. Poţi să îţi asiguri singur apa, amestecând o soluţie acidă cu o
soluţie alcalină, rezultatul fiind o soluţie neutră sau apă. O altă
metodă e să amesteci oxigen cu hidrogen şi să adaugi o scânteie. Din
păcate, aşa a fost distrus unul dintre primele zepeline, Hindenburg.
4. Grădinarii buni ştiu că vara, la prânz nu trebuie udate plantele,
deoarece picăturile de apă rămase pe frunzele plantelor se comportă
ca o lentilă, pătând provoca arsuri plantei, ceea ce poate duce la
moartea acesteia.
5. Curcubeul este un fenomen optic şi meteorologic care apare
atunci când razele Soarelui se reflectă prin picăturile de apă din
atmosferă. Acest fenomen poate apărea însă şi în alte condiţii (de
exemplu, razele Soarelui pot fi înlocuite cu orice altă sursă de
lumină, inclusiv cea a Lunii, iar picăturile de apă pot proveni de la
fântâni arteziene, valuri etc.).

37
6. Organismul uman conţine până la 70% apă. Acest procent scade
la persoanele obeze, deoarece grăsimea şi apă sunt incompatibile.
Din acelaşi motiv şi femeile au mai puţină apă în organism decât
bărbaţii.
7. O teorie cu un grad mare de incertitudine afirmă că apa de pe
Pământ provine aproape în exclusivitate de la cometele căzute după
formarea şi răcirea Terrei.
8. Aproape 94% din apa de pe glob este sărată. Cu toate acestea
oamenii au inventat staţii speciale de desalinizare a apei. Un sfert
din aceste staţii se găsesc în Arabia Saudită. 70% din apa consumată
de ei provine de la astfel de staţii. Cea mai puternică uzină de
desalinizare din Arabia Saudită are o capacitate de până la 150 de
milioane de metri cubi pe an.
9. Cel mai adânc lac din lume se află în Siberia, Rusia. Lacul Baikal
are o adâncime de peste 1700 de metri, iar toată apa lui reprezintă
20% din totalul de apă potabilă de pe glob.
10. Ce îngheaţă mai repede, apa caldă sau apă rece? Am fi tentaţi să
răspundem că apa rece, deoarece apa caldă ar trebui mai întâi să se
răcească. Însă cercetătorii au demonstrat că apă fierbinte îngheaţă
mult mai repede decât apă rece, sărind peste faza de răcire.[11]

Bibliografie
[1]http://www.inffo.ro/Referate/Compozitia_chimica_si_proprietatile_apei_p
otabile.html
[2]* * *wikipedia.org/wiki/Apa
[3] Olteneanu, M., Apa potabilă – o problemă globală, Univers Ingineresc,

38
nr.:15/2007 (397);
[4] Administrația Națională “Apele Române”, Apa resursa esențială a vieții,
Consultarea publicului asupra problemelor de gestionare a apelor din
bazinul hidrografic Crişuri, 2006
[5] Regulament de organizare şi funcţionare, Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului,
București, 2013
[6]* * *http://romanian.ruvr.ru/2013_03_13/Criza-resurselor-de-apa-dulce-
Si-mai-ales-gestionarea-lor-eficienta-principala-problema-a-lumii-
contemporane/

[7]* * *http://www.chimiamediului.ro/2009/09/04/apa-potabila/
[8]* * *http://www.scritub.com/geografie/ecologie/POLUAREA-
APELOR12354.php
[9]* * *http://www.descopera.ro/stiinta/13440501-razboaiele-pentru-apa-
una-dintre-marile-provocari-ale-viitorului
[10]* * *http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ziua-mondiala-apei--
modalitati-poti-economisi-apa-binele-planetei-
1_532d7a3f0d133766a820eeb9/index.html
[11]* * *http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/cultura-economie/2837-
apa-10-lucruri-pe-care-nu-le-tiai.html

39