Tabelul 4.1.

Exemple pentru cele trei tipuri de distorsiuni cognitive specifice

anxietăţii generalizate

Gânduri automate distorsionate

Interpretarea catastrofică: „Se va întâmpla ceva teribil, catastrofal”, „Nu voi reuşi.”
Etichetarea: „Sunt un ratat”, „Şeful meu este un tiran.”
Gândirea dihotomică: „Sunt mereu anxios”, „Niciodată nu sunt suficient de bun.”
Suprageneralizarea: „Nu pot să îmi controlez anxietatea. Nu pot să controlez nimic.”

Convingeri dezadaptative
„Trebuie să scap de anxietate – acum şi pentru totdeauna.”
„Anxietatea şi îngrijorarea nu sunt sănătoase.”
„Dacă lumea ar şti că sunt anxios/anxioasă, m‑ar respinge.”
„Anxietatea este semn de slăbiciune. Niciodată nu ar trebui să fiu o persoană slabă.”
„Nu ar trebui să fiu o persoană anxioasă.”
„Trebuie să fiu atent la reacţiile mele de anxietate, ca să nu mă ia prin surprindere.”

Scheme disfuncţionale
Ameninţare fiziologică: „Faptul că sunt anxios înseamnă că sunt bolnav.”
Umilire: „Ceilalţi vor râde de mine.”
Control: „Dacă nu controlez totul, nu controlez nimic.”
Autonomie: „Faptul că sunt anxios înseamnă că sunt o persoană slabă şi dependentă. Nu pot
supravieţui de unul singur.”
Abandon: „Voi fi abandonat.”.

Notă. Adaptat din Leahy (1996). Drept de autor 1996 Jason Aronson, Inc. Adaptat cu acordul autorilor.