Procrastinarea

„Procrastinare” este un termen destul de cunoscut de majoritatea oamenilor din zilele noastre. Este un termen din
limba engleză care în general se referă la amânarea, în mod conștient, a unei sarcini care trebuie facută în favoarea
unui alt lucru care va aduce plăcere de scurtă durată. Un exemplu pertinent ar fi să citești ficțiune când ar trebui să
faci un proiect despre procrastinare. Cu toate acestea, știu din proprie experiență că lucrurile nu sunt mereu atât de
clare. Sunt cazuri când lumea se apucă de sarcini mai puțin importante ca să elimine sentimentul de vinovăție că nu
au făcut ce era mai urgent. Spre exemplu, se apucă de făcut curat în loc să studieze pentru un test.

Acestea fiind spuse, aș dori să vă întreb: Câți dintre voi ați procrastinat măcar odată? Câți dintre voi ați procrastinat
mai mult de odată? Mai des?

Înainte să intru în detalii, aș dori să menționez că procrastinarea nu trebuie privită ca lene sau lipsa de a dori să faci
ceva anume. De cele mai multe ori, ea ascunde alte probleme ale firii umane: anxietate, perfecționism sau chiar lipsă
de sine scăzută. Este o problemă, o „boală” dacă ați dori, iar ca orice problemă, ea trebuie recunoscută ca atare
înainte de a putea fi rezolvată.

În continuare aș mai avea câteva întrebări pentru voi. Un mic chestionar, dacă doriți, ca să intrăm mai adânc în
miezul problemei.

Felul în care ai răspuns ar putea să-ți spună multe despre motivul pentru care procrastinezi:
Dacă ai răspuns cu da la întrebările:
1->3: Motivul ar putea fi frica de eșec. Gândul că se poate să eșuezi chiar dacă depui efort dă o stare de anxietate.
Astfel încât este mai ușor să eviți și să amâni; în momentul în care eșuezi la îndeplinirea sarcinii, te poți gândi că nu
are legătură cu abilitățile tale - doar aveai nevoie de mai mult timp.

4->6: Motivul ar putea fi frica de succes. Procrastinarea îți oferă protecție împotriva așteptărilor ridicate și a
responsabilităților (mai) mari cu care ar putea veni o reușită. Se creează o senzație de siguranță prin evitarea
provocărilor.

7->9: Motivul ar putea fi perfecționismul. Crezând că totul trebuie realizat la perfecție, nu se mai realizează nimic.
Când ai o sarcină de îndeplinit, te simți compleșit și frustrat din cauza standardelor imposibile impuse.

Desigur, cauzele nu se limitează la atât. În cazul unor oameni, sunt probleme precum depresia sau ADHD care le
îngreunează viețile și cu care trebuie luptat. Altă dată, este vorba de modele greșite în viață, oameni înconjurați de
oameni care mereu amână lucrurile. Iar uneori, e vorba pur și simplu de o stimă scăzută de sine (ceea ce conduce la
impresia că nu ai putea fi capabil să duci la îndeplinire o sarcină – și puțini sunt cei care vor să încerce un lucru, deși
știu că vor eșua); sau de o perspectivă un pic mai limitată asupra lucrurilor (mai exact, concentrarea cuiva asupra
plăcerii din prezent fără a se gândi la consencințele din viitor).

Deși motivele diferă, rezultatele sunt aproape mereu aceleași: Un ciclu nesfârșit de anxietate, evitare și rușine.
Sarcinile nu sunt duse la bun sfârșit, și, mai mult, nici nu te poți relaxa cum trebuie din cauza sentimentului de
vinovăție. Procrastinarea nu are efectul dorit - Nu scapi de senzația de neplăcerile cauzate de o sarcină, doar le
amâni.

Câteva soluții

Ca orice problemă, și procrastinarea are soluții. Și nu, nu vorbesc de citatele de pe Facebook care te îndeamnă „pur și
simplu să te apuci”. Nu spun că sunt greșite. De multe ori, treburile devin mai ușoare odată ce ai început o sarcină.
Însă asta funcționează doar pentru câțiva oameni – și, de multe ori, sunt și acei oameni care nu au o problemă gravă
în ceea ce privește procrastinarea. Însă știu – din nou din propria experiență – că sunt momente în care „pur și
simplu să te apuci” nu merge, din varii motive. Evident, procrastinarea în sine este mai mult o problemă care ține de
propriile noastre obiceiuri, de mentalitate și de perspectivă. Însă nu cred că ar strica să vin cu câteva idei ajutătoare.
 1. Regula de cinci secunde: Dacă nu ia mai mult de cinci secunde să o faci, fă-o acum. Evident, regula se extinde
de la caz la caz. Dar asta e ceva destul de general, care poate să pună în perspectivă lucrurile puțin: Spre
exemplu, dacă farfuria din care tocmai ai mâncat nu ar lua mai mult de câteva secunde să fie spălată,
probabil că ar fi mai bine pentru tine să o speli acum, decât să amâni pe viitor, când vor fi mai multe vase.

2. To-Do Lists: Majoritatea oamenilor adoră să întocmească liste cu lucrurile care trebuie făcute pe parcursul
unei zile. Nu toată lumea și ajunge să le facă pe toate. Astfel, consider mai util important să se facă o
ierarhie, bazat pe cât de importante sunt anumite sarcini. De asemenea, dacă se încearcă estimarea timpului
luat pentru a îndeplini o sarcină, șansele de reușită cresc. (E important, totuși, să ținem cont că oamenii pot fi
puțin optimiști și să nu acorde suficient timp unei sarcini, convinși că o vor termina rapid.)

3. Termină mai devreme: Dacă ai tendința să lași lucrurile pe ultima sută de metri, probabil ți-ar fi de folos să
pui termenul mai devreme. Spre exemplu, dacă ai un proiect de predat joi, propune-ți ca termenul de
predare să fie mercuri. În așa fel, chiar dacă pici în capcana de a amâna, măcar vei ști că ai o zi în plus să te
asiguri că totul este în regulă (poți să rogi pe cineva să te supervizeze)

4. The more, the merrier! : În anumite cazuri, poți să ceri ajutorul altor persoane, pentru a avea o persoană din
exterior care să se asigure că totul este rezolvat la timp. Avantajul este că nu vor crede scuzele obișnuite
precum: „Lucrez mai bine sub presiune.”

5. Fii clar și exact: De cele mai multe ori, sarcinile abstracte sunt cele mai ușor de amânat. Dacă îți spui: „Îmi
propun să învăț pentru limba română”, ai șanse mult mai mici să faci acel lucru decât dacă îți spui clar: „Îmi
propun să învăț caracterizarea personajului principal din Olguța.”

În final, procrastinarea este o problemă personală iar rezolvarea ei ține de perseverența fiecăruia.