Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte PDF
Subiecte PDF
Pe baza acestei scale se poate cuantifica mai exact cel mai important
simptom al aparatului respirator – dispneea. Pentru o dozare mai exacta se poate
mentiona exact numarul de trepte, distanta parcursa in metri sau numarul de pasi
dupa care apare dispneea sau la care pacientul trebuie sa se opreasca.
1
V. testul apneei – se cere bolnavului ca dupa un inspir profund executat la
amplitudine maxima, sa execute o apnee cat mai lunga posibil. Cu cat disfunctia
inspiratorie este mai severa, apneea va fi mai scurta. In aceste situatie apneea post
expiratorie este practic imposibila.
Sfarsitul perioadei de apnee voluntara se realizeaza cand presiunea partiala a
CO2 este mai mare de 50 mmHg, iar presiunea patiala a O2 este mai mica de 70
mmHg. Cu cat apneea este mai scurta, cu atat presiunea partiala a gazelor la
inceputul apneei este mai apropiata de valorile limita, deci functia pulmonara este
mai compromisa.
Durata apneei este un test de evaluare a eficientei tratamentului cat si de
evaluare a evolutiei bolii.
VI. testul lumanarii – in timpul acestui test i se cere pacientului sa tina culcata
flacara unei lumanari asezata la o anumita distanta de gura, fara sa o stinga. Cu cat
distanta de la gura la flacara este mai mica, cu atat viteza curentului de aer emis in
expir este si ea mai mica, si deci sindromul obstructiv bronsic este mai sever.
Ameliorarea obstructiei permite indepartarea flacarii.
Durata perioadei cat flacara este mentinuta culcata va fi cronometrata,
obtinandu-se indicatii asupra capacitatii expiratorii a pacientului si a marimii
volumelor de aer pe care le poate mobiliza. Acest test se poate executa si sub
forma timpului de expir fortat (se relizeaza un inspir maxim, urmat de un expir
fortat si se cronometreaza durata expirului ascultand la nivel traheal durata reala).
In mod normal capacitatea vitala este expirata in 3-4 sec., dar in caz de
sindrom obstructiv bronsic, expirul esteprelungit la 6 secunde sau peste. Aceasta
inseamna ca raportul dintre VEMS (volum expirator maxim/secunda) si capacitatea
vitala este sub 65%.
In mod normal VEMS este peste 70-80%
O alta varianta ar fi:
Testul chibritului – chibiritul se mentine aprins la aproximativ la 15 cm de gura si
se cere pacientului sa-l stinga; daca nu reuseste VEMS are valoare sub 1000 ml,
normalul fiind de 2000 sau peste.
VII. testul formarii bulelor de aer - se cere pacientului sa sufle printr-un tub
intr-o sticla cu apa; se va sufla lent si continuu, astfel incat sa se formeze bule
egale si sa se sparga uniform. Durata expirului, evidentiata prin perioada de
formare a bulelor, indica marimea volumului de aer pe care il poate mobiliza
pacientul in timpul expirului si gravitatea rezistentelor la flux. Inaltimea lichidului
in sticla, reprezinta rezistenta interpusa expirului si da informatrii asupra fortei
expiratorii pasive si active, in functie de modalitatea in care se realizeaza expirul
(cea pasiva e determinata de elasticitatea plamanului, iar cea activa de muschii
expiratori accesori)
2.SEGMENTATIA PLAMANULUI:
PLAMANUL DREPT: are 3 lobi
2
1. LOBUL SUPERIOR:
1) –APICAL
2) -POSTERIOR
3) -ANTERIOR
2. LOBUL MIJLOCIU:
1) -LATERAL
2) -MEDIAL
3. LOBUL INFERIOR:are 5 segmente dar sunt persoane cu 6
-segmentul 6 – apical
-segmentul 6’- subapical
-4 segmente bazale
-bazal medial{cardiac}
-Bazal anterior
-Bazal lateral
-Bazal posterior
PLAMANUL STANG: are 2 lobi
1. -SUPERIOR:- segm.apical[apico-posterior]
-segm.posterior
-segm.anterior
-segm.
-segm.
2. -INFERIOR:-apical[superior]
-subapical[
-anterior
-posterior
-lateral
3. REGLAREA AUTOMATA A RESPIRATIEI:
3
T1 ÷ T6 - pentru nervii intercostali
T7 ÷ T12 + L1 - pentru nervii musculaturii abdominale
4
de la receptorii tubului digestiv etc (diferitele manifestari din aceste locuri pot
modifica respiratia, adica sa o inhibe!).
5
bronsiectazii,
bronhopneumonii
in ceea ce priveste momentul aparitiei in evolutia bolii, ele pot avea caracter
predictiv:
Daca apar in urma ronflantelor si sibilantelor sugereaza o bronsita
descendenta, adica extinderea progresiva a procesului patologic catre
periferia arborelui bronsic.
Daca sunt percepute intr-o zona circumscrisa lor sugereaza un proces
patologic local (cel mai frecvent un TBC).
6
4. un drenaj al intregului plaman nu trebuie sa dureze mai mult de 30-40
minute;
5. in cadrul unei sedinte se va trece prin cateva posturari mai importante
mentinute fiecare pe o durata de 5-10 minute fiecare;
6. zonele cele mai incarcate se dreneaza primele;
7. dupa fiecare postura, pacientul va respire LENT si profound de cateva ori,
dupa care va tusi de cateva ori incercand sa expectoreze;
8. bolnavii vor avea la indemana un pahar pentru colectarea secretiilor.
Prezenta acestui pahar are un bun effect psihic;
9. la sfarsitul fiecarei posturi, timp de 1 minut, kinetoterapeurul va aplica
deasupra zonei drenate manevre de tapotament sau percurie, respective
manevre de vibratie (manual sau instrumental);
In anumite situatii (copii sau personae mai firave) se poate realize vibrare-
scuturare a intregului torace
Pentru sputele groase, vascoase, este mai indicate percutia, in timp ce pentru
sputele mai fluide e mai eficienta vibratia. Ambele manevre determina vibratii in
tesutul subiacent.
In timp ce manevrele de tapotament si percutie determina vibratii cu lungime
de unda mai mare si frecventa mai mica, in cazul vibratiilor este invers, adica
lungime de unda mai mica si frecventa mai mare.
Se pare ca exista o legatura intre lungimea de unda a vibratiilor si lumenul
bronsiilor pe care le influenteaza.
In concluzie, unii kinetoterapeuti recomanda alternarea percutiilor cu
vibratiile, 30 secunde cu 30 secunde.
10. dupa drenaj se practica aerosolizarea cu antibiotice, antifungice si
glucocorticoizi (antiinflamator).
7
3. Mecanisme imune – reprezinta sistemul specific de aparare pulmonara care se
alatura celorlalte sisteme de aparare considerate nespecifice.
Plamanul poate fi considerat organ limfoid, capabil sa elaboreze un raspuns
imun. La nivelul cailor respiratorii superioare (cavitati nazale, faringe, laringe)
exista inelul amigdalian nazo-orofaringian Valdeyer.
Bronhia si traheea contin tesut limfoid difuz distribuit.
La nivelul bronhiei si traheei sunt localizate rezervoare de limfocite B
secretoare de anticorpi si de limfocite T, care reprezinta elementele imunitatii de
tip celular.
Tesutul limfoid bronsic secreta in primul rand imunoglobulina A (IgA)
secretorie, si in mai mica masura imunoglobuline G si E, si M.
8.TIPURI DE TORACE:
8
3. torace in palnie – aspect caracteristic mai dilatat in jumatatea superioara dupa
care se stramteaza sub mamelonar, jumatatea inferioara fiind aproximaiv cilindrica
cele 2 jumatati sunt separate printr-o depresiune circulara, medio-toracica,
orizontala, la nivelul insertiei endotoracice transversale a diafragmului. Asocierea
cu adenopatia hilara (la nivelul hilurilor pulmonare) vizibila la examenul
radiologic, sugereaza trecutul bacilar.
4. toracele conoid (piramidal sau clopot) – este dilatat la baza cu varf relativ
stramt. Evazarea bazala se datoreaza cresterii volumului abdomenului in perioada
de dezvoltare a organismului si este in mod uzual semn de malnutritie (ascita
malnutritie sau hepatosplenomegalie – cresterea in volum a organelor imediat sub
torace)
9
sterno-costal (peretele anterior al toracelui) sau prin modificari musculare.
Aspectele clinice sunt variate iar sunetul functional este inegal.
10
6. DD cu membrele inferioare si bazinul pe bancheta, trunchiul extins, in
sprijin pe sol la nivelul omoplatilor, pentru drenarea segmentelor anterioare din
lobii inferiori, drept si stang;
Posturi modificate
sprijinului;
B. din DL ventral usor, cu capul pe o perna astfel incat umerii sa formeze cu
planul patului unghi de 45 grade – pentru segmentul lateral al lobului
inferior de partea opusa sprijinului
C. din DD lateral dreapta la 45 grade fata de pat – pentru lobul inferior stang
din DD lateral stanga la 45 grade fata de pat – se dreneaza lobii inferior si
11
mijlociu al plamanului drept
12
incoordonare respiratorie accentuata se renunta la prologul respirator). Acesta se
introduce cand pacientul invata tehnica respiratiei in sedintele speciale.In cadrul
prologului resp.se realizeaza o hiperventilatie prin care aportul de O2 creste,
generand euforie; deasemeni hiperventilatia permite pastrarea pentru etapele
urmatoare a unei perioade de apnee care faciliteaza contractia. Pentru unii pacienti
prologul reprezinta chiar o metoda de relaxare, subiectul percepand o senzatie de
greutate a capului.
Contraindicatii:-Hipocalcemie
Antrenamentul propriu-zis:-consta in mobilizarea antigravitationala prin
contractia anumitor grupe musculare
incepe prin ridicarea membrului superior drept apoi a celui stang si apoi
ambele membre.Pe un inspir amplu cotul se desprinde de pe planul patului si
membrul superior se ridica incet pana ce mana relaxata paraseste planul patului. Se
mentine pozitia ridicata 15-20 sec. sugerandu-I pacientului sa se concentreze pe
imaginea efortului pe care-l realizeaza membrul superior, apoi brusc se realizeaza
un expir sonor si se relaxeaza membrul superior lasandu-l sa cada. In acest moment
instructorul cauta sa-I sugereze senzatia de eliberare ce urmeaza contractia si
linistea totala cinetica ce insoteste relaxarea; timp de 10 min.pacientul va respira
rar si amplu rememorand senzatiile de contractie si relaxare si diferenta dintre
ele.La inceput se realizeaza 2-3 miscari pentru fiecare membru superior si apoi 2-3
miscari cu ambele member simultan.
Al 2-lea grup muscular e cel al membrelor inferioare. Se mobilizeaza intai
un membru inferor, apoi celalalt si amandoua in final.
Al 3-lea grup e reprezentat de extensorii trunchiul. In timpul contractiilor se
desprinde zona lombara de planul patului prin lordozare pe durata inspirului si se
relaxeaza decupland contractia pe expir; solicitam pacientului sa-si imagineze
senzatia de prabusire cu aplatizarea lombara.
Se mai poate lucra similar pentru ceafa; in acest caz capul nu se ridica ci se
realizeaza o extensie ruland capul pe zona occipitala.
In progresia exercitiului pentru membrul superior se recomanda inceperea relaxarii
cu musculatura de la radacina membrului catre periferie desi altii recomanda
ordinea inversa.
Antrenamentul dureaza 30-40 de min.
La bolnavii ce au dureri articulare sau redori sau care au suferit interventii
chirurgicale se recomanda tehnica Jacobson nversata ce se realizeaza din aceeasi
postura, faza de contractie fiind reprezentata de contractie izometrica de scurta
durata(6 sec.). Aceasta contractie se realizeaza prin presarea membrului pe planul
patuluisi apoi relaxare brusca.
La bolnavii cu hipertonie sau contracture in zona cefei, umerilor si membrelor
superioare se aplica segmentar-RELAXARE PENDULARA:-din asezat lateral, pe
un scaun cu spatar(spatarul sub axila membrului superior care se
relaxeaza).Pacintul inspira si concomitant realizeaza o flexie a bratului ce se
13
mentine 10-15 sec.,apoi se relaxeaza brusc. In momentul relaxarii bratul cade si
oscileaza ca un pendul.
Revenirea:-Reintroducerea pacientului in mediu, cu reintoarcerea la tonusul
normal in special pentru musculatura antigravitationala(posturala).
Daca sedinta a fost bine executata e necesara o perioada de tranzitie intre relaxare
si tonus obisnuit muscular.
Se va solicita pacientului sa execute flexii si extensii ale degetelor si pumnilor,ale
gleznelor, cateva grimaze, sa se intinda;fiecare se executa pe cate un inspir apoi,
dupa cateva repetari se ridica din pat.
CONTRACTIA DIAFRAGMULUI
Intr-un prim timp se ia punct fix pe insertia circulara periferica, care va
determina aplatizarea boltii diafragmului si coborarea centrului frenic. In acest
prim timp, presiunea intratoracica scade iar presiunea intraabdominala creste.
Intr-un al 2-lea timp, presiunea intraabdominala crescuta si viscerele
abdominale ofera punct de sprijin centrului frenic care va fi stabilizat prin
intinderea elementelor verticale care il traverseaza (esofag, aorta si vena cava
inferioara).
In timpul al 3-lea, contractia in continuare a diafragmului se realizeaza cu
inversarea punctului fix (care devine central), fapt ce determina tractiunea pe
insertia costala circulara. Pentru coastele libere si flotante, aceasta ridicare se
realizeaza cu rotarea lor laterala.
Pozitia asezat, cu trunchiul flectat (pozitie care comprima viscerele
abdominale) face vizibila ridicarea toracelui in inspir profound, coborarea si
aplecarea anterioara a toracelui in expir profound.
Diafragmul face parte dintre muschii inspiratori alaturi de intercostalii
externi
Muschii inspiratori au :
- rol inspirator – intercostalii externi;
- rol expirator – pentru intercostalii interni,
desi, s-au observat variatii de tensiune musculara pentru ambele grupe in ambii
timpi respiratori.
Pentru a realiza inspiratia, punctul fix pentru contractia musculara este
superior, el realizandu-se prin contractia muschilor scaleni, iar in timpul efortului
se adauga SCM-ul, pectoralii mare si mic, subclavicularul si micul dintat.
In timpul realizarii expirului, punctul fix este inferior prin contractia
muschilor abdominali care regleaza presiunea intrabdominalasi intervin in
respiratie:
Muschiul transvers realizeaza centura fiziologica abdominala si este un
antagonist al diafragmului
Muschii oblici interni si externi
14
Muschii drepti abdominali
15
formele sale de la bronşita cronică până la emfizem pulmonar – între ele există
o multitudine de forme intermediare
bronşita asmatiformă
astmul bronşic
bronşiectaziile
16
j) proceduri de antrenare, călire, pentru adaptarea la frig
EXPIRUL
17
16.MACROFAGUL ALVEOLAR:
M.A. provine din monocitele sanguine, care la nivel alveolar isi modifica
metabolismul devenind aerobiotice.
M.A. poate proveni si din spatiul interstitial, unde sunt cunoscute ca
mastocite. Ele migreaza in alveole, in caz de solicitare .
M.A. este o celula mare, cu diametrul de 20-40 μm, bogata in enzime
necesara in procesul de fagocitoza. Actiunea sa se desfasoara in 3 etape
18
deformările toracice cu origine variată (cifoscolioze până la formele grave de
tip Scheurmann, spondilită ankilopoetică, obezitate)
pahipleuritele (simfizele pleurale)
fibroze interstiţiale difuze care produc, atât scăderea complianţei, cât şi a
elasticităţii pulmonare
anumite,boli,neuromusculare{come,intoxicatii,poliomielita,hemiplegii,tetrapleg
ii,etc}
În ceea ce priveşte recuperarea se realizează:
- kinetoterapie corectoare, eventual corectare chirurgicală în anumite forme de
cifoscolioze evolutive
- kinetoterapie constând în gimnastică de asuplizare şi corectare a poziţiei
coloanei dorsale
În cazurile în care spondilita a fost depistată precoce se stabileşte împreună cu
medicul curant un program periodic de evaluare şi un program kinetic pe toată
perioada vieţii
dietă de slăbire în cazul obezităţii
reeducarea respiraţiei costale şi diafragmatice
deprinderea de către pacient a unor posturi facilitatorii pentru respiraţie
exerciţii constând în deschideri şi blocări alternative ale unor regiuni toracice
readaptare la efort în scopul scăderii travaliului şi costului respirator
in cazul bolilor neuromusculare progr. Se adapteaza si completeaza potrivit
cerintelor morfofunctionale ale pacientului si ale bolii.
19
a) in caz de proces lichidian pleural suspendat ca in pleurezia interlobara
b) un proces pulmonar condensant ca in pneumonie, abces, tumora sau
chist
21. TRAHEEA
20
TRAHEEA – tub fibrocartilaginos de aprox.10-12 cm, cu diametrul variind intre
13-22 mm., este primul segment al cailor resp. Inferioare.
Ea este formata din 20 de inele cartilaginoase incomplete posterior, de forma
literei U, in zona de raport cu esofagul. Faptul ca la acest nivel este depresibila
poate determina fenomene obstructive (dischinezia hipotona traheo-bronsica).
Formata din:
mucoasa- cuprinde epiteliul cilindric cu celule ciliate si calciforme
submucoasa- cu glande bronsice cese deschid in lumenul bronsic
tunica musculara cu fibre longitudinale,transv. Si oblice
21
Agresorii respiratori se grupează în:
particule minerale şi organice care pătrund în plămân la diferite niveluri în
funcţie de dimensiune, formă geometrică, grad de hidratare sau încărcare
electrică
bacterii şi virusuri
agenţi gazoşi care devin agresivi pentru aparatul respirator prin procese de
oxidoreducere şi de acidifiere a mucoasei
corpi toxici sub formă de particule sau gaze – plumb, calciu, cadmiu, molibden
elemente climatice – ceaţă, temperaturi scăzute, curenţi, uscăciune, vantul,
aeroionizarea pozitiva
24. PLEURA
22
SCOALA FIZIOLOGICA-e reprezentata de Jacobson Edmond, ea avand la baza
relaxarea progresiva pornind de la musculatura periferica ce induce si relaxare
neuropsihica.
Are la baza identificarea kinestezica a starii de tensiune musculara din timpul
contractiei ce se opune lipsei contractiei(adica relaxarii).
TEHNICA
-Contractii alternante cu decontractii la nivelul anumitor grupe musculare;
contractia trebuie sa aiba forta minim 3 la testing muscular pentru ca segmentul
respectiv sa fie ridicat antigravitational. Ridicarea trebuie realizata in timp ce
pacientul isi imagineaza ca deabia o poate executa(ca miscarea e ff. dificila)
-Progresia exercitiului consta in reprezentarea mentala a efortului de
ridicare, desprinzand tot mai putin segmentul de pe planul patului pana ce nu-l mai
desprinde ci doar isi imagineaza miscarea(contractia gandita)
-Decontractia se realizeaza prin relaxare brusca, completa, ce determina
cadere libera a segmentului in timp ce pacientul isi imagineaza senzatia de
eliberare indusa de lipsa contractiei.
Cele 2 faze ale exercitiului se cupleaza cu miscari respiratorii
Pozitia pacientului: DD cu trunchiul deasupra orizontalei si genunchii
flectati sprijiniti pe un rulou ,capul pe-o perna mica ,membrele superioare in abd.
30 fata de trunchi, palmele pe planul patului.
In timpul programului se recomanda ca bolnavul sa primeasca cat mai putine
excitatii din mediul extern;se executa in conditii de liniste, la semiintuneric, fara
mirosuri, temperatura de confort termic si imbracaminte lejera.
23
La persoanele normala aceasta vibratie asigura clearence-ul bronsic fara ca
mucusul evacuat sa devina aparent. El este purtat pana la nivelul faringelui de unde
este inghitit.
24
bacteriene, situatii in care transpiratiile apar in perioada de varf a infectiei sau in
convalescent
25
t) proceduri de antrenare, călire, pentru adaptarea la frig
26
33. DISPNEEA CA SIMPTOM RESPIRATOR
Dispneea – greutate in respiratie, tulburare caracterizata prin modificarea ritmului,
intensitatii si amplitudinii miscarilor respiratorii
Are la baza patrunderea insuficienta a aerului prin caile respiratorii pana la
suprafata de schimb (dispnee inspiratorie) sau o iesire dificila a aerului dupa
realizarea schimbului gazos prin expir (dispnee expiratorie).
Se manifesta cand la nivelul tesuturilor din periferie ajunge sau este retinuta
o cantitate insuficienta de O2. Se produce astfel diminuarea proceselor oxidative
tisulare, urmata de cresterea concentratiei de CO2 in sange
- chemoreceptorii sesizeaza concentratia crescuta de CO2 raspunsul fiind de
hiperventilatie pulmonara, deci dispneea ca proces este o adaptare a
organismului la lipsa de O2 si acumulare de CO2 in sange.
Subiectiv, dispneea este descrisa ca lipsa de aer. Ea este legata de aparitia
insuficientei respiratorie si se manifesta atat la instalarea acesteia (precoce) cat si in
faza de disfunctie ventilatorie.
Dispneea poate aparea si la persoane sanatoase dupa eforturi sau emotii. Din
punct de vedere clinic este apreciata in functie de intensitatea efortului care o
produce. Pentru evaluarea ei au fost stabilite 4 grade:
gr. I – dispnee care apare la eforturi intense, apropiate de cele ale
oamenilor sanatosi; diferenta consta in durata dispneei, a modului in
care se succed inspirul si expirul si a raportului dintre ele
gr. II – apare la eforturi fizice moderate
gr. III – apare la eforturi de mica intensitate
gr. IV – sau dispneea continua sau de repaus este starea pacientului in
care cele mai mici eforturi cotidiene produc disconfort si
dezorganizeaza succesiunea micarilor respiratorii
Dispneea poate aparea in situatii patologice, circumstantele de aparitie sunt foarte
variate:
a) DISPNEEA DIN INSUFICIENTA RESPIRATORIE CU ORIGINE
PULMONARA
27
II Dispneea restrictiva – care apare in afectiuni respiratorii acute sau cronice,
caracterizata prin afectarea pana la distructie a unor portiuni intinse ale plamanului
in urma carora se distrug peretii alveolari, se micsoreaza suprafata de schimb gazos
– pneumonii, bronhopneumonii, TBC
III Dispneea mixta – din afectiuni care evolueaza cu disfunctie respiratorie, atat
restrictiva, cat si obstructiva
28
cu ralurile subcrepitante si crepitante. Prezenta lor are semnificatia unui proces
inflamator pleural primitiv sau a unei pleurezii secundare unei boli
parenchimatoase pulmonare (pneumonie, infarct pulmonar, tuberculoza, neoplasm
pulmonar).
Localizarea este de asemenea variabila in functie de extensia procesului
inflamator si de cantitatea de lichid care se acumuleaza in cavitatea pleurala.
Frecatura se ausculta direct, in special la limita superioara a lichidului din
cavitatea pleurala. Nivelul la care se ausculta frecatura are rol predictiv:
- coborarea nivelului inseamna evolutie catre vindecare cu resorbtia lichidului
pleural;
- ascensionarea nivelului frecaturii inseamna agravarea bolii cu cresterea
cantitatii de lichid pleural
29
modificarea amplitudinii si/sau frecventa la miscarile membrelor,
in raport cu peristaltismul intestinal, cu distensia/contracţia viscerelor,
modifcări intestinale,
schimbările de ritm cardiac
30
- suferinte mecanice, renale, hepatice, intestinale;
- neoplazii;
- hemopatii (boli ale sangelui);
- cilagenoze;
- boli neuropsihice;
- afectiuni endocrine etc
Pot aparea in alterarea stari generale si reprezinta semne importante (pentru ca pot
fi obiectivate) in toate afectiunile respiratorii acute sau cronice. Recoltarea
temperaturii corporale trebuie facuta dimineata si seara, valorile se scriu intr-un
grafic, prin unirea punctelor corespunzatoare obtinem curba termica care are un
anumit aspect. Curba termica ofera indicii asupra diagnosticului, iar dupa stabilirea
acestuia este un indicator predictiv pentru boala si raspunsul organismului la
tratament.
Subfebrilitati trenente – (dureaza mult) fara cauze evidente, cu valori mici 37-37,5
pledeaza pentru tuberculoza pulmonara incipienta sau pentru neoplasm
bronhopulmonar.
31
caverne suprainfectate microbacterian
Cele de mai sus sunt simptome si semne generale care afecteaza organismul in
totalitate; mai exista simptome de ordin local si simptome specifice.
B. Suflul pleuretic – are intensitate medie sau slaba, caracter dulce, cu timpul
expirator mai prelungit, apare in revarsate lichidiene medii, insotite de un grad de
condensare pulmonara corticala secundara compresiei prin lichid care determina
aplatizarea bronsiilor din zona respectiva.
32
C. Suflul tubo-pleuretic – are caracter intermediar, intre primele doua, si apare in
condensari pulmonare cu exudat pleural in cantitate moderata.
33
doar în condiţii patologice si explica instalarea dispneei la bolnavii respiratori la
care un act inspirator poate incepe inainte de terminarea expirului precedent;
reflexul de tuse – receptorii sunt situaţi în căile mari, stimularea lor provocând
tusea care reprezintă expulzia rapidă a coloanei de aer, în scopul eliminării
factorului iritant
34
stimulează. Muşchii intercostali sunt foarte bogaţi, atât în receptori
Golgi, cât şi în fusuri neuromusculare.
Diafragma – are mai puţine fusuri neuromusculare însemnând că întinderea
diafragmului nu va duce imediat la inhibarea contracţiei (contractie in 2 timpi).
Intercostalii întinşi descarcă stimuli în număr mare prin aferenţe de tip I (adică
directa, fara neuroni intercalari) direct către motoneuronii α din cornul anterior
care comandă contracţia fibrelor musculare extrafusale.
Destinderea cutiei toracice va tracţiona de diafragm inhibându-i contracţia.
În intercostalii interni care sunt preponderent expiratori apar descărcări de stimuli
doar prin aferenţele de tip II (cu neuroni intercalari) pe calea motoneuronilor γ.
De aceea aceasta stimulare nu este urmata de contractie, ceea ce inseamna ca
expirul normal este pasiv.
La nivelul muschilor expiratori există terminaţii nervoase libere, cu rol mai
puţin cunoscut. Reflexele proprioceptive se mai pot declanşa şi de la nivel articular
pentru informarea SNC asupra poziţiei respectivelor articulaţii si a elementelor
osoase. Dar aceste reflexe se pot închide şi la nivel toracic informând asupra
variaţiilor de volum ale cutiei toracice, asupra rezistenţei opuse de aceasta la
mişcare şi asupra eventualelor deformări ale peretelui toracic sau ale anomaliilor
de cinetică toraco-pulmonară.
35
2. cu fata la 20 cm de un perete, memebrele superioare flectate la 90 o in
scapulohumerale, coatele flectate la 90o, antebratele sprijinite de perete, fruntea pe
antebrate, trunchiul usor flectat, membrele inferioare extinse, cu coapsele abduse la
un unghi de 30o (intre ele);
36
Variante la pozitia asezat
- asezat pe pat/podea cu genunchii mult flectati, plantele pe sol, membrele
superioare relaxate pe langa trunchi, trunchiul usor flectat; este pozitia gebu-
pectorala, care favorizeaza expirul in cazurile de fiboze pulmonare sau emfizem
avansat, cand elasticitatea plamanului este scazuta;
- postura mahomedana;
-asezat pe gambe si taloane cu mainile pe coapse, cu trunchiul usor flectat,
asemanator pozitiei de salut din yoga;
- asezat in fotoliu cu trunchiul rezemat, membrele superioare usor abduse, plantele
pe sol
43. TUSEA
Este un act reflex sau voluntar care necesita un inspir profund si are ca
rezultat expulzarea violenta si sonora a aerului din plamani, pentru a elimina
eventualele secretii patologice (mucus, puroi, ser sau chiar sange) sau corpi straini
aspirati in arborele traheobronsic. Desi apare predominant in stari patologice, tusea
reprezinta un mecanism nespecific de aparare al organismului care, pe aceasta cale,
elimina din arborele bronsic produse patologice sau corpi straini.
37
Tipuri de tuse
a) Tusea umeda sau productiva – se insoteste de expectoratie in cantitate mare
care va fi eliminata pentru realizarea clearence-ului bronsic. Este caracteristica
afectiunilor aparatului respirator care evolueaza cu hipersecretie bronsica. Este
mai frecventa dimineata. Se citeaza tusea matinala care realizeaza toaleta
bronsica in cazul marilor fumatori.
c) Tusea emetizanta – caracterizata prin accese lungi care sfarsesc cu voma, apare
in tusea convulsiva sau in TBC pulmonara grava cu leziuni faringiene
38
Tusea este intensa si frecventa in accidente hemoragice cerebrale, rupturi
vasculare sau rupturi meningeale sau in pneumotoraxul acut (spontan).
In aceste situatii, tusea necontrolata determina cresterea presiunii
intraabdominale ceea ce poate determina incontinenta urinara (eliminare
involuntara), hernii abdominale, prolaps genital (deplasarea organelor),
MEMBRANA ALVEOLO-CAPILARĂ
39
hematia cu membrană şi citopasmă
Trecerea O2 şi CO2 prin membrana alveolo-capilară se realizează pe baza
gradienţilor (diferenţei) de presiune parţială a gazelor respiratorii (O2 şi CO2) în
aerul alveolar şi în sângele venos.
40
I DD.cu genunchii flectati M,S. Flectate la 90 cu coatele extinse se flecteaza trunchiul pana ce mainile
depasesc linia genunchilor; dificultatea exercitiului creste cu mainile in solduri sau la ceafa;
ACTIUNE:tonifierea muschilor drepti abdominali cu precadere portiunea supraombilicala
II. DD;se executa flexia M.I.cu genunchii extinsi
ACTIUNE: tonifierea portiunii subombilicale, a dreptilor abdominali
III..DD. cu un genunchi flectat, calalalt extins, M.S. in abd. la 90 cu coatele extinse; se executa flexia si
rotatia trunchiului de partea genunchiului flectat; dificultata creste daca se plaseaza mainile in solduri
sau dupa ceafa
ACTIUNE: tonifierea muschilor oblici;
variante:DD cu coapsele flectate pe bazin se executa rotatii
IV. PATRUPEDIE, se retracta puternic peretele abdominal pe timp expirator {3-5 sec. Se mentine
contractia}
ACTIUNE:Tonifierea muschiului transvers
2. Sindroamele posttuberculoase
sindromul bronşitic cronic similar BPOC
sindromul bronşiectazic
alte sindroame bronşitice
sindrom supurativ cronic
sindrom de distrofie buloasă
scleroze retractile cicatriceale
sindroame pleurale
sindrom de insuficienţă pulmonară cronică
cord pulmonar cronic
41
sindroame cu fibroză pulmonară
Conduita teraputică:
drenaj postural
aerosoloterapie
respiraţie în presiune pozitivă
reeducare respiratorie
educarea tusei
dezvoltarea compensatorie a tontonilor pulmonare restante (antrenarea
plămânului sănătos)
readaptare la efort
terapie ocupaţională
antrenament la efort dozat
tehnici de călire a organismului
După vindecare se recomandă:
climatoterapie periodică de 2 ori/an
hidroterapie alternantă
practicarea unor jocuri sportive
cura de teren (să meargă însoţit pentru ca kinetoterapeutul să-i aleagă gradul de
dificultate)
42
49. ANATOMIA ARBORELUI BRONSIC
43
Din aceste trunchiuri bronsice pornesc bronsiile segmentare care conduc
aerul la segmentele pulmonare: sunt 10 de fiecare parte.
Denumirea segmentelor (bronsiilor segmentare) este diferita in functie de
autori
Bronsiile continua sa se divida (pentru a permite o curgere a aerului cat mai
lina) pana la a 23-a generatie.
Arborele bronsic are o asimetrie ce permite descrierea a 2 cai distincte de la
trahee pana la bronsiola terminala.
Este descrisa o cale scurta care traverseaza 10 generatii de bronsii si o cale
lunga care poate traversa 30 de generatii de bronsii. Astfel, bronsii de generatie 10
pot ajunge fie la bronsiola terminala, fie la bronsii de diametru mediu.
De regula, caile scurte sunt descrise catre segmentele inferioare care vor fi
primele aerate si la care se ajunge usor (pentru ca acolo cresc cele 3 diametre:
longitudinal, sagital si transversal).
Deci, respiratia de repaus este realizata de segmentele inferioare
supradiafragmatice, in timp ce segmentele corespunzand lobilor superiori vor fi
aerate in respiratia de efort (sau compensatorie), care este mare consumatoare de
energie.
In stransa dependenta cu anatomia cailor aeriene, in ce priveste in special
diametrul si lungimea acestora, este rezistenta pe care o inpampina coloana de aer
la traversarea acestor cai. Aproape in totalitate, aceasta rezistenta, apare in
bronsiile de ordinul 8 pana la 12, adica in bronsiile subsegmentare. Rezistentele
sunt foarte mici in bronsiile de calibru relativ mare, pana la generatia a 8-a.
DEFINITIE:
Din punct de vedere biologic are dublu sens: referitor la fiziologia musculara ea
reprezinta inversul starii de activitate a unui muschi(repaus muscular).
Din punct de vedere al fiziologiei sistemului nervos reprezinta inversul starii de
tensiune nervoasa.
Din punct de vedere kinetic este procesul prin care un sistem ce a fost scos din
starea de echilibru , revine la STAREA DE ECHILIBRU INITIALA sau la alta
stare de echilibru.
Relaxarea e un proces organic si psihologic-PROCES PSIHOSOMATIC
CLASIFICARI:
Relaxarea extrinseca- in care starea de tonus se rezolva printr-un factor
extern pacientului.; ea creeaza dependenta
Ex: terapie medicamentoasa; masajul sedativ miorelaxant;diverse
aparate relaxatoare(prin vibratii); hipnoza
Relaxarea intrinseca:- singura capabila sa realizeze relaxare.Pacientul isi
face singur programul; e autonom chiar daca beneficiaza de un instructor
pana la invatarea tehnicii.
44
Prin aceasta metoda seproduce inhibitia reciproca intre psihic si muschi
care duce la eutonie.
tusea tubara sau bronsica - este intensa si clara aparand in zone de condensare
pulmonara
tusea cavernoasa – este puternica, cu timbru gaunos si apare in caverne cu
diametre mari
tusea amforica - are nuanta metalica si este descrisa in pneumotorax sau
caverne foarte mari si superficiale
Auscultatia vocii este mai putin utilizata azi si se utilizeaza metoda directa.
Bolnavul trebuie sa vorbeasca suficient de tare, timp in care se ausculta simetric
toracele, de preferat prin metoda imediata (cu urechea direct pe torace). In mod
normal, vocea se transmite de la laringe la periferia toracelui sub forma unor
zgomote neclare, mai puternice in regiunile superioare. In cazul transmisiilor
anormale ale suflului laringo-traheal, se produc si modificari ale vocii. Mecanismul
de producere fiind similar suflurilor.
Bronhofonia sau vocea tubara – apare in sindroamele de condensare, vocea
avand rezonanta puternica si clara, caracter ascutit, strident, uneori tremurat –
vocea parca vine de departe;
Egofonia – se produce in revarsate lichidiene medii , vocea fiind perceputa
ca un ecou;
Pectorilocvia sau vocea cavernoasa– apare in caverne mari superficiale, se
caracterizeaza prin timbru gaunos si da senzaia ca vocea ia nastere chiar in torace;
Vocea amforica – se intalneste in pneumotorax sau in caverne foarte mari.
Ea are rezonanta metalica si se datoreaza punerii in vibratie a peretilor cavernelor;
Pectorilocvia afona – este transmiterea vocii soptite pe torace, examinatorul
avand senzatia ca se vorbeste chiar sub urechea lui. Apare in condensari
pulmonare, revarsate moderate in cavitatea pleurala, care determina condensare
corticala.
45
46
53. METODOLOGIA DRENAJULUI POSTURAL:
47
In concluzie, unii kinetoterapeuti recomanda alternarea percutiilor cu
vibratiile, 30 secunde cu 30 secunde.
10. dupa drenaj se practica aerosolizarea cu antibiotice, antifungice si
glucocorticoizi (antiinflamator).
48
picatura de grasime sau embolie aerica – din perfuzie. Se manifestă
prin dureri toracice, dispnee, cianoză, transpiraţii, anxietate);
- Edem pulmonar acut (invadare a alveolelor de catre plasma sangvina
care a traversat peretele capilarelor - asazisul inec pe uscat)
2. Dureri sau alte tulburari care impiedica colaborarea pacientilor;
3. In anumite situatii drenajul postural poate fi aplicat doar din posturi
modificate:
- cand pacientul ste foarte dispneic;
- cand exista suferinte cardiace asociate;
- cand exista hernie hiatala care produce regurgitari;
- in cazul pacientilor cu varsta inaintata;
- pacienti obezi;
- pacienti imediat dupa interventia chirurgicala
2. durerii
3. tulburărilor glotice vertebrale
4. a deficitului scapular
5. a deficitului psihic
6. a complicaţiilor post-operatorii (hemotorax, embiem (supuraţii), tromboembolii,
tulburări digestive sau renale)
49
50
57. REEDUCREA VOLUMULUI CURENT:
51
insuficienţa respiratorie acută cu dispnee, cianoză, agitaţie, senzaţie de moarte
iminentă. În formă avansată se produce compresiunea şi deplasarea
mediastinului care influenţează umplerea plămânului cu sânge venos,
influenţează întreaga circulaţie pulmonară, influenţează aspiraţia toracică, deci
circulaţia venoasă în general. Se ajunge treptat la insuficienţa cardiorespiratorie
acută.
60.TRAUMATISME TORACICE:CLASIFICARE
61.EDUCAREA VORBIRII
62.FRACTURI COSTALE
52