EXPLORAREA

METABOLISMULUI
PROTIDIC
Prodan Liiana Carmen
2 nov 2017
CUPRINS

I. GENERALITĂȚI (DEFINIȚIE, CLASIFICARE, STRUCTURĂ, ROL,

SINTEZĂ)
II. MECANISMELE MODIFICĂRILOR METABOLISMULUI PROTEIC
III. METODE DE INVESTIGARE A PROTEINELOR
IV. PROTEINE DE FAZA ACUTA
V. MODELE PROTEICE
VI. PROTEINE ANORMALE
GENERALITĂȚI
DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE
Proteinele - substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple
sau complexe de aminoacizi.
■ > 50% din greutatea uscată a organismului

Holoproteine:
■ Scleroproteine (fibrilare): colagen, keratină, elastină.
■ Sferoproteine (globulare): globuline, albumine.

Heteroproteine:
■ glicoproteine
■ lipoproteine
■ nucleoproteine
Echilibru

Mobilizare din
Aport Absorbție
depozite

Sinteză Pierdere

Consum/
Catabolism Sechestrare
↑
Aport proteic

Deficitar
■ Voluntar
■ Diete extreme hipoproteice, la vegetarieni
■ Restricții alimentare recomandate de medic
■ Involuntar - Copii in perioada creșterii

Exagerat
■ Dietele hiperproteice
■ Suplimente alimentare
Malabsorbție proteică

■ Afecțiuni gastrointestinale
■ Rezecții de tract gastrointestinal
■ Ciroza hepatică (edem de perete intestinal cu malabsorbție pe
toate principiile alimentare)
 Alterarea sintezei proteice
■ Deficitul de sinteză poate fi cantitativ sau calitativ

■ Scăderea sintezei (cauze):

– insuficiența hepatică acută sau cronică,
– inflamație - scad unele proteine (proteine negative de fază acută),
– malnutriție ( scade disponibilul de aa)
– malabsorbție ( scade disponibilul de aa),
■ Creșterea sintezei (cauze): proteinele inflamatorii de fază acută,
■ Sinteza de proteine anormale: CEA, CA 19-9, CA 15-3, CA 125,
proteinele Bence-Jones ( paraproteine sintetizate de către celulele
plasmatice neoplazice)
Consecinte ale alterarii
sintezei proteice- exemple

■ Tulburări de coagulare ( alungirea timpilor de coagulare vs.

fenomene trombotice)
■ Modificări structurale
■ Edeme generalizate
■ Sindromul inflamator
 RĂSPUNSUL DE FAZĂ ACUTĂ

Inflamație (fizică, chimică,

biologică) Produce

Leziuni celulare  fragmente

celulare
Atrag

Macrofage, neutrofile
Produc

Citokine proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-)

Acționează

Ficat  Proteine
RĂSPUNSUL DE FAZA ACUTA
Proteinele pozitive de fază acuta

■ 1-antitripsina
■ 1-glicoproteina acidă
■ Componente ale complementului
■ Feritina
■ 2-macroglobulina
■ Haptoglobina
■ Hepcidina
■ Fibrinogenul
■ Proteina C reactivă
■ Imunoglobulinele
RĂSPUNSUL DE FAZA ACUTA
Proteinele negative de fază acuta

■ Albumina
■ Prealbumina
■ Transferina
■ Antitrombina
Pierdere de proteine

■ Arsuri severe
■ Pierdere pe tract gastrointestinal
– ( Boala Crohn, RCUH)- mecanismul este intricat în boala
Crohn- pierdere de proteine prin descuamare tract
gastrointestinal dar și deficit de absorbție
■ Pierdere pe cale renală (sindrom nefrotic vs sindrom nefritic)
Creșterea catabolismului
proteic
■ Diabetul zaharat ( asociere cu creșterea AGE- proteine
glicozilate, a Hb A1C, a LDL colesterol glicozilat etc)
■ Boli consumptive ( neoplazie)
■ Hipertiroidie ( accelerarea metabolismelor și necesar crescut de
energie)
Investigatii

■ Proteinemie totală
■ Albuminemie
■ Timpii de coagulare ( aPTT, TQ/INR)
■ Dozare inhibitori ai coagulării ( AT III, PS, PC)
■ Electroforeza proteinelor serice
■ Electroforeza imunoglobulinelor
■ Dozare individuală a proteinelor inflamatorii
■ Modificari - VSH
1. DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE
TOTALE

Metoda spectrofotometrică (colorimetrică)

■ Principiu: trecerea luminii de lungime de undă
cunoscută printr-o probă și măsurarea modificării
lungimii de undă după pasajul prin cuva de testare.

■ Proteinemia (protidemia) – concentratia plasmatică a

proteinelor serice (PT=proteine totale).
Valori normale PT – 6,5 – 8,5 g/dl.
1. DETERMINAREA PROTEINELOR
SERICE TOTALE
■ Valoarea plasmatică a PT depinde de:
■ aportul proteic,
■ absorbția la nivel intestinal,
■ sinteza hepatică,
■ catabolism,
■ pierderi (pe cale renală, digestivă, cutanată – arsuri intinse).

■ Indicații pentru dozarea PT:

■ sindroame de malnutriție;
■ sindroame de malabsorbție;
■ Afecțiuni însoțite de insuficiență hepatică;
■ Afecțiuni însoțite de hipercatabolism proteic;
■ Afecțiuni care evoluează cu pierderi de proteine.
1. DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE
TOTALE

Hiperproteinemia (PT > 8,5 g/dl)

– reală
■ aport alimentar crescut (suplimente proteice, diete
hiperproteice)
■ boli hematologice (boli hematologice cu sinteză anormal
crescută de proteine)

– aparentă
■ sindroame de hemoconcentrație (în deshidratări).
1.DETERMINAREA PROTEINELOR
SERICE TOTALE
Hipoproteinemia (PT < 6,5 g/dl)

– reală
■ - aport scăzut (malnutriție, vegetarieni)
■ scăderea absorbției intestinale (boli inflamatorii intestinale)
■ scăderea sintezei (insuficiență hepatică)
■ pierderi proteice (sd nefrotic, enteropatii, arsuri pe suprafețe
întinse);
■ sechestrare proteică (ocluzia intestinală, ascită);
■ hipercatabolism proteic (hipertiroidism sever, tuberculoză,
neoplazii).

– aparentă
■ -sindoame de hemodiluție (în hiperhidratare).
2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE
■ Metoda calitativa de separare a proteinelor serice, pe baza mobilităţii în
câmp electric (se efectuează și pentru proteinele din urină, salivă, LCR).
– Viteza de migrare a proteinelor -
■ invers proportională cu greutatea moleculară,
■ direct proporțională cu sarcina electrică.
– Ordinea fracțiunilor, de la anod la catod: albumine, alfa1, alfa2, beta, gama
globuline.
– Migrarea se face la un pH de 8,6.

■ Mediile de migrare:
– - gel: agar, agaroză (dureaza până la 24h);
– - folii de acetat de celuloză şi poliacril-amidă (durează 2-3h);
– - hârtii de filtru
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (2)

■ Placa obţinută se compară cu o placă standard și se

evaluează:
– grosimea benzilor;
– intensitatea culorii benzilor (la hârtiile de filtru);
– sediul migrării.

■ Indicatii:
- inflamaţii acute, cronice;
- afecțiuni hematologice;
- afecțiuni hepatice;
- boli autoimune;
- afecțiuni renale/intestinale cu pierdere de proteine.
2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE (3)
Un comportament normal la electroforeză = euproteinemie

Valori normale PT= 6.5 - 8,5 g/dl

Raport albumine/globuline =1,3 - 1,5

■ Albumine : 50 – 60 % (~ 3,5 – 5,5 g /dL)

■ Alfa 1 globuline : 3 - 4 %
■ Alfa 2 globuline : 6 - 9 % Globuline ~2.5 - 3.5 g/dL
■ Beta globuline : 10 - 12 %
■ Gama globuline : 18 – 20 %
2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE (4)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (4)

Zona albumine şi alfa1 globuline :

■ Prealbumina
■ Albumina
■ Alfa1-antitripsina
■ Alfa1-glicoproteina acidă
■ Alfa-fetoproteina
■ Protrombina
 2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE (5)
ZONA ALBUMINE
Prealbumina (V.N. serice:15-36 mg/dl)

■ thyroid binding prealbumin (TBPA), tiretina, transtiretina;

■ Sintetizată hepatic.
■ Rol :transportul hormonilor tiroidieni.
■ T ½ (1,9 zile) vs albumina (21 zile) – indicator mai bun al afectării acute
a funcţiei de sinteză proteică hepatică.

■ Scade:
– deficit de sinteză
– compensator creșterii sintezei proteinelor de fază acută
(inflamații) - proteină negativă de fază acută
– afecțiuni hepatice cu insuficiență hepatica
– pierdere de proteine (afecțiuni renale/intestinale)
ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (6)
ZONA ALBUMINE
Albumina (V.N. serice: 3,5-5 g/dl)

■ sintetzată hepatic, reprezintă 60% din proteinele serice;

■ Rol :
– menținerea presiunii coloid-osmotice
– transport hormoni, enzime, metale, etc.
■ T ½ al albuminei (21 zile) - afectarea hepatică cu afectarea sintezei albuminei se va
evidenţia după câteva săptămâni de la instalare.

■ valori crescute (hemoconcentrație).

■ valori scazute (hipoalbuminemia = principala cauză de hipoproteinemie):
– deficit de aport (malnutriție)
– deficit de absorbție (enteropatii),
– deficit de sinteză
– compensator creșterii sintezei proteinelor de fază acută (inflamații) proteină negativă de fază
acută .
– insuficiența hepatică
– pierdere de proteine (sindrom nefrotic) +/- nefritic
– scădere relativă (aparentă) în hemodiluții (prin hiperhidratare).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (7)
ZONA ALFA 1 GLOBULINE

Alfa1-antitripsina (AAT)
■ Sinteza hepatică
■ - 90% din zona alfa 1 globuline !
■ Rol: antiprotează (inhibă proteazele: protrombina, plasmina, kalicreina, elastaza,
colagenaza etc.).

■ Valori crescute: inflamații acute/inflamații cronice acutizate - proteina pozitivă de fază

acută.
■ Valori scăzute:
– deficit congenital (emfizem);
– deficit dobandit:
– deficit de aport (malnutriție),
– deficit de sinteză (afecțiuni cu insuficiență hepatică),
– pierdere proteine (sindrom nefrotic, enteropatii etc.)
– consum crescut, în contextul excesului de proteaze (CID).
■ CID (Coagulare Intravasculara Diseminata) = exacerbarea cascadei coagularii la nivel
vascular sistemic; apare in infecțiile severe, complicațiile obstetricale, hemoliza
intravasculară, traumatisme severe, hipoxii severe etc.
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (8)
Alfa 1-glicoproteina acidã
■ glicoproteinã (proporție peptidicã =58%)
■ sinteza hepatică
■ Rol:
– transport (colesterol, vitamina B12),
– imunomodulator(maturarea limfocitelor B),
– apărarea nespecifică (fagocitoză).

■ Valori crescute: inflamații acute/inflamații cronice acutizate (proteina pozitivă

de fază acută)
■ Valori scazute:
– deficit de aport (malnutriție)
– deficit de sinteză (insuficiența hepatică)
– pierdere proteine (sindrom nefrotic)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (9)

Zona alfa2 globuline:

■ Haptoglobina
■ Ceruloplasmina
■ Alfa2 macroglobulina
■ Colinesteraza
■ Alfa2 antitrombina
■ Plasminogen
■ Transcortina
■ Eritropoietina
■ Componentele C1, C4, C6,C9 ale complementului
■ Lipoproteine
 2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (10)
ZONA ALFA 2 GLOBULINE

Haptoglobina(Hp)
■ Glicoproteină sintetizată hepatic
■ Rol: legarea Hb libere

■ Valori crescute:
– inflamații acute/inflamații cronice acutizate
– (proteină pozitivă de fază acută)

■ Valori scăzute:
– deficit genetic (ahaptoglobulinemia congenitală)
– deficit dobândit
– sinteza scazută (insuficiența hepatică)
– consum crescut (hemoliza intravasculară)

■ ↓ Hp serice + funcție hepatică N => consumul crescut de Hp în hemoliza

intravasculară
■ Concentrația plasmatică nu se modifică in icterele obstructive (diagnostic diferențial
între icterele hemolitice și cele obstructive)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (11)

Ceruloplasmina

■ Sinteza hepatică.
■ Rol:
– transportă 70% din cuprul (Cu) seric total.
– feroxidază (oxidează Fe2+ => Fe3+) –reacție ce
precede încorporarea Fe în apotransferine.
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (12)

■ Valori crescute:
– Inflamații acute/inflamații cronice acutizate - proteină
pozitivă de fază acută.
– alterarea excretiei cuprului, ca urmare a colestazei (Cu
se elimină 80% pe cale biliară) – sindroame colestatice.
■ Valori scăzute ale ceruloplasminei:
– deficit genetic (afecțiuni ereditare - boala Wilson),
– deficit dobândit
– deficit de aport (malnutriție)
– deficit de absorbție (enteropatii),
– deficit de sinteză (insuficiența hepatică)
– pierdere de proteine (sindrom nefrotic).
 2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (13)
Ceruloplasmina

Boala Wilson (degenerescența

hepatolenticulară)

■ afecțiune ereditară - gena anormală = ATP7B

(cromozom 13), codifică proteina transportoare a
cuprului
■ diminuarea excreției biliare a cuprului, în condițiile
unei absorbții intestinale
■ Diminua transportului spre hepatocit neafectate.
■ consecința = acumularea cuprului în organe ( ficat
, creier, ochi, cord, pancreas, os), cu apariția:
– cirozei hepatice
– tulburărilor neurologice
– inelului Kayser- Fleischer
– afectării cardiace, pancreatice și osoase Inel Kayser- Fleischer
2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE (14)

Alfa 2 macroglobulina

■ Cea mai mare proteină plasmatică nonimunoglobulinică (725

kDa)
■ Sinteza hepatică
■ Rol : antiprotează, imunomodulator
■ Valori crescute:
– Inflamații acute/inflamatii cronice acutizate (proteina pozitivă de
fază acută) .
– sindromul nefrotic (greutate moleculară mare și nu se pierde la nivel
renal).
■ Valori scazute: Insuficiența hepatică
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (15)

Zona beta globuline:

■ Beta2 microglobulina
■ Transferina
■ Lizozim
■ Beta-lipoproteinele
■ Complement- C3
2. ELECTROFOREZA
PROTEINELOR SERICE (16)

Beta2 microglobulina

■ Sintetizată de limfocite.
■ Rol:
– Fixată de membranele celulare;
– Formează lanțul scurt al HLA tip I- prezent iîn
membrana tuturor celulelor nucleate.

■ Valori crescute: în toate afecțiunile cu proliferare

limfocitară: (ex: boli hematologice, boli autoimune);
■ Valori scăzute: în toate afecțiunile cu distrugere
celulară: (ex: infecția HIV/SIDA, neoplazii).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (17)
Transferina

■ Glicoproteina (siderofilina, beta1 globulina)

■ Valori normale=200-400 mg/dl;
■ Sinteza hepatică
■ Rol: proteina ce transportă Fe la țesuturi

■ Valori crescute: rata de sinteză e invers proporțională cu

depozitele de fier (ex: anemie feriprivă)
■ Valori scazute:
– sinteză supresată în cursul proceselor de fază acută
(inflamații acute/cronice),
– deficit de sinteză (afecțiuni hepatice cu insuficiență
hepatică)
– creșterea saturației cu fier a feritinei determină scăderea
sintezei transferinei (hemocromatoza)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (18)

Zona gama globuline:

■ Fibrinogen
■ Proteina C reactivă
■ Imunoglobuline
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (19)

ZONA GAMA GLOBULINE

Fibrinogenul

■ Valori normale: 150-450 mg/dl;

■ sintetizat de ficat.
■ Rol : în hemostază (factorul I al coagulării)
■ Valori crescute:
– inflamatii acute/cronice acutizate, neoplazii
(proteina pozitivă de fază acută)
– raspuns compensator la pierderea de proteine -
pierderea prin urină a albuminei (sindromul
nefrotic).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (20)

Valori scazute:
■ deficit dobândit:
– deficit de aport (malnutriție),
– deficit de sinteză (insuficiență hepatică),
– exces de fibrinoliză (CID)
■ deficit congenital – deficit de sinteză (afibrinogenemia
congenitală)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (21)

Proteina C reactiva (PCR)

■ Valori normale 0-5 mg/dl.

■ sinteza hepatică
■ Rol
– clearance-ul detritusurilor celulare
– Opsonizare
– activarea complementului pe calea clasică (se
leagă de fracțiunea C1q)
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (22)

Proteina C reactivă

■ Valori crescute:
– inflamații acute sau cronice acutizate, neoplazii (proteină pozitivă
de fază acută)
– orice afecțiune care implică un proces inflamator :
– infecții bacteriene
– boli autoimune, boli inflamatorii intestinale,
– traumatisme,
– arsuri,
– intervenții chirurgicale.
■ Valori scăzute: tratamentul cu antiinflamatorii (nonsteroidiene,
corticosteroizi).
2. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
SERICE (23)
Imunoglobulinele

■ Sinteza în limfocite.
■ Structura:
– 2 lanțuri usoare (L),
– 2 lanțuri grele (H).
– legate prin punți disulfidice.
■ Clase : Ig G, Ig A, IgM, IgD, IgE

■ Rol:
– în răspunsul inflamator
– Legarea specifică a Ag;
– Activarea complementului;
– Modularea răspunsului imun;
 3. ELECTROFOREZA PROTEINELOR
CU IMUNOFIXARE
■ Indicații:
– Apariția la electroforeza proteinelor serice a unui vârf în zona
gama
– Existența unei suspiciuni clinice de gamapatie monoclonală

■ Metoda permite diferențierea între homogenitatea sau

heterogenitatea componentelor vâfului electroforetic.

■ Principiu:
– marcarea diferită a fracțiunilor de Ig
– a lanțurilor ușoare ale Ig obținute
– prin migrare în câmpul electroforetic
 IMUNOGLOBULINELE
Imunoglobulina A

■ Valori normale: 60-400 mg/dl.

■ Rol:
– imunitatea mucoaselor (se secretă 3-5 g/zi în intestin).
– in secrețiile digestive, genito-urinare, lacrimale, salivă, lapte
matern.

■ Valori crescute:
– sinteză crescută de proteine anormale Ig A-like (mielom
IgA)
– afecțiuni intestinale cu lezarea mucoasei tubului digestiv;
– lezarea mucoasei cu pătrunderea agenților patogeni prin
mucoasă și creșterea secundară a Ig A (alcoolism).

■ Valori scăzute:
– deficit congenital de Ig A
– scăderea numărului de limfocite și sinteză cu defect de Ig A
 IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina M

■ Valori normale:60-300 mg/dl.

■ Exprimată pe suprafața LB sau liberă în ser.
■ Rol:
– primii anticorpi- apar în cursul unei infecții.
– marker inflamație acută.
■ Formează polimeri– de aceea nu traversează bariera placentară.

■ Valori crescute:
– infecții acute/cronice acutizate,
– status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de cofactor în
sinteza de imunoglobuline, inclusiv Ig M (boli autoimmune
– afecțiuni hematologice cu sinteză crescută de Ig M-like
(macroglobulinemia Waldenstrom).
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina M

■ Valori scăzute:
– deficit congenital de Ig M
– imaturitatea sistemului imun cu deficit de sinteză de
imunoglobuline, inclusiv Ig M (nou născut).

■ Observatie: Proliferarea unor clone limfocitare către o

clasa de imunoglobuline are consecință scăderea
compensatorie a celorlalte clase de imunoglobuline.
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina D

■ Valori normale:0-14 mg/dl

■ Rol: activarea LB, bazofilelor și mastocitelor.
■ Exprimată pe suprafața LB imature (naive) alături de IgM sau liberă în ser
ca monomer.

■ Valori crescute:
– infecții acute/cronice acutizate,
– status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de cofactor în
sinteza de imunoglobuline (boli autoimune).
■ Valori scăzute:
– deficit congenital
– imaturitatea sistemului imun cu deficit de sinteză de
imunoglobuline, inclusiv Ig D (nou născut).
IMUNOGLOBULINELE

Imunoglobulina E

■ Valori normale:7-15 mg/dl.

■ Rol:
– declanșarea reacției alergice, tip I.
– Ag e recunoscut de Ig E => activare secundară a mastocitelor,
bazofilelor
– degranularea acestora cu eliberare de mediatori proinflamatori.
– severitatea reacției până la instalarea stării de șoc (șoc anafilactic –
reacție de hipersensibilitate tip I).

■ Valori crescute:
– boli atopice (astm bronsic alergic, eczema atopică),
– parazitoze (giardioza, echinoccocoza, teniaza, trichineloza, malarie).

■ Valori scăzute: deficit congenital de Ig E (agamaglobulinemie).

IMUNOGLOBULINELE
Imunoglobulina G

■ Valori normale:700-1500 mg/dl.

■ aprox 75% din Ig serice.
■ Rol:
– raspunsul imun secundar/tardiv.
– marker de inflamație cronică.
– confera protectție Ag specifică.
■ Singurul izotip de Ig care traversează placenta, conferind protecție
imuna in utero.

■ Valori crescute:
– infecții
– status proinflamator cu eliberare de citokine cu rol de cofactor în
sinteza de imunoglobuline, inclusiv Ig G (boli autoimune).
– afecțiuni hematologice cu sinteză crescută de proteine
anormale Ig G like.

■ Valori scăzute:
– deficit congenital (agamaglobulinemie),
– pierdere urinară de proteine (sindrom nefrotic).
5. ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE

■ combină electroforeza cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri

monospecifice față de lanțurile grele și ușoare ale Ig;
■ Identifică prezența lanțurilor ușoare monoclonale în urină
(proteinurie Bence Jones).
■ 10 ml din urina/24h.
■ Indicații:
– peak gama la electroforeza proteinelor serice
– identificare proteine urinare Bence Jones (mielom multiplu,
macroglobulinemia Waldenstrom).
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR (VSH)

■ Valori normale: 2-30 mm/h

■ Reprezintă proprietatea hematiilor de a sedimenta in vitro.
■ Proba de sânge trebuie tratată în prealabil cu anticoagulant
(pentru evitarea coagulării).
■ Principiu:
– În mod normal, hematiile sedimentează lent, datorită încărcăturii
negative de suprafață, care determină respingerea lor, când
distanța dintre hematii scade sub un nivel minim.
– În afecțiunile care determină creșterea proteinelor de fază acută
sau a imunoglobulinelor - proteinele plasmatice se asează pe
suprafața hematiilor și reduc potențialul de suprafață
determinând agregarea hematiilor și creșterea sedimentării
acestora.
III. VITEZA DE SEDIMENTARE A
HEMATIILOR (VSH)

■ Valori crescute:
– infectii/inflamații acute/cronice,
– neoplazii,
– boli autoimune,
– afecțiuni hematologice cu creșterea imunoglobulinelor serice.

■ Valori scăzute: policitemia (număr crescut de hematii),

IV. MODELE PROTEICE- Inflamația
acută – modificări electroforetice
■ Reprezintă răspunsul imediat, de apărare al țesuturilor vii la
agresiune.
■ Alfa1 şi alfa2 globulinele crescute
■ Celelate benzi sunt în limite normale sau scăzute relativ,
compensator la creșterea alfa 1 și alfa2 globulinelor.
■ În inflamaţiile acute din arsuri întinse – poate apărea
hipoalbuminemie.

■ Alte teste:
– PT - normale
– Fibrinogenul crescut
– Proteina C reactivă crescută
– VSH crescut
IV. MODELE PROTEICE - Inflamația cronică –
modificări electroforetice

■ Inflamatie de lungă durată (săptămâni, luni), ce presupune:

inflamație activă, distrucție tisulară și reparare conjunctivă.
■ Gama globulinele crescute.
■ Celelate benzi sunt în limite normale sau scăzute relativ
compensator la creșterea gama globulinelor.
■ Alfa1 şi alfa2 globulinele pot avea valori crescute=> acutizare a
afecțiunii cronice.

■ Alte teste:
– PT N sau ușor crescute.
– Fibrinogenul crescut
– Proteina C reactivă crește (necaracteristic)
– VSH crescut
IV. MODELE PROTEICE - Sindrom nefrotic –
modificări electroforetice

■ pierdere proteine > 3,5 g/24 ore

■ sindrom nefrotic pur – se pierd albumine
■ sindrom nefrotic impur – se pierd albumine și globuline
■ Albuminele scăzute (< 2 g % - apar edeme)
■ alfa 2 globulinele şi beta globulinele crescute
– creştere în bandă (nu trec prin filtrul glomerular).
■ gama globuline normale (pur), scazute (impur) și crescute (în
sindromul nefrotic din boli autoimune).
■ Alte teste:
– PT scăzute
– colesterol crescut (scăderea albuminelor determină
creșterea sintezei de globuline de către hepatocite, inclusiv
lipoproteine => lipidele plasmatice și colesterolul, crescute în
sdr. nefrotic pur).
– Scade AT III- risc de tromboze
IV. MODELE PROTEICE - Hepatita acută –
modificări electroforetice

■ Afecțiune inflamatorie difuză a ficatului poate evolua cu insuficiență

hepatică acută
■ PT normale.
■ beta globulinele – crescute – creșterea IgM (pot migra şi în zona alfa 2 şi
în beta, eventual asociate cu creșterea IgA în hepatitele alcoolice).
■ gama globuline crescute (policlonal).
■ Albuminele - pot fi scăzute, în funcție de severitatea afectării hepatice
(au un turn-over de 21 zile, scăderea sintezei hepatice poate fi mascată de
nivelul de albumine existent în momentul declanşării bolii).
■ Transferina (betaglobulină) crește în hepatita acută (în special virală) –
liza hepatocitară cu eliberare de fier.
IV. MODELE PROTEICE- Hepatita cronică
– modificări electroforetice

■ caracterizată prin infiltrare predominant portală (PMN, limfocite și plasmocite)

și prin dezvoltarea anormală a țesutului conjunctiv.
■ PT normale
■ beta globuline crescute
■ gama globuline crescute

■ Albuminele – pot fi scăzute în hepatita cronică cu insuficiență hepatică(deficit

de sinteză).
■ beta globuline sunt crescute în cazul unei hepatite cronice acutizate și ca
urmare a creșterii transferinei (leagă fierul eliberat din hepatocite).
■ Celelalte benzi sunt normale sau se modifică compensator.
IV. MODELE PROTEICE - Ciroza
hepatică – modificări electroforetice
■ Stadiul final al hepatopatiilor cronice.
■ Evoluează cu fibroză, necroză
hepatocitară Și noduli de regenerare.
■ Evoluează cu insuficiență hepatică =>
deficit de sinteză a proteinelor.
■ PT scăzute
■ albumine scăzute
■ beta globuline – crescute
■ gama globuline – crescute (policlonal–
IgG, IgA, IgM)
■ Ficatul nu mai poate cataboliza Ig
îmbătrânite ; în plus, prin prezența
șunturilor porto-cave, Ig nu mai
efectuează pasajul hepatic => Ig cresc
(hipergamaglobulinemie).
 Gamapatii monoclonale
■ Discrazii ale plasmocitelor si limfocitelor a caror cauza reala nu este
cunoscuta
■ 2 caracteristici principale:
– Proliferarea sau acumularea necontrolata a celulelor implicate in
producerea de Ac
– Sinteza si secretia de catre aceste celule de gamaglobuline si/sau
subunitati polipeptidice
■ Sunt incluse:
– Mielomul multiplu
– Macroglobulinemia Waldenstrom
– Boala lanturilor grele
– Amiloidoza
– Gamapatia monoclonala benigna
GAMOPATIILE MONOCLONALE -
PARAPROTEINELE
■ Gamopatiile monoclonale sunt
cauzate
– de o ploriferare
monoclonala a clonelor de
β-limfocite
■ Aceste LB alterate produc
imunglobuline anormale numite
paraproteine,
– inerte imunologic
■ Productia de paraproteine este
asociata cu
– gamopatii monoclonale
beningne ca in Leucemie si
mielomul multiplu
GAMAPATIA MONOCLONALA

Albumin decreased
Sharp peak in gamma
region

Albumin 1 2  
 V. PROTEINE ANORMALE
Alfa-1-fetoproteina (AFP)

■ Valori normale < 6.0 ng/mL

■ globulină sintetizată în ficat, tractul GI, sacul vitelin;
■ Rol:
– prezentă fiziologic: la făt, în primul an după naştere și la femeile gravide.
– marker de celule nediferențiate și arată rata de multiplicare dintr-un
organ.
■ Indicații pentru dozare:
– suspiciune de carcinom hepatocelular;
– depistarea precoce a carcinomului hepatic în ciroza hepatica
– screening-ul prenatal pentru depistarea afecțiunilor de tip anencefalie,
spina bifida.
■ Valori crescute:
– la adult- în afecțiuni hepatice benigne/procese de regenerare
hepatica/neoplasme;
– traverseaza placenta de la făt la mamă și crește foarte mult când există
malformații fetale de tub digestiv și sistem nervos (spida bifida,
anencefalie).
■ Valori scăzute: când nu există celule cu rată crescută de diviziune (sarcina
molară).
V. PROTEINE ANORMALE
Antigenul carcinoembrionar (CEA)

■ Valori normale <3.4 ng/mL (nefumători); <4.3 ng/mL (fumători).

■ Glicoproteină produsă în perioada embrionară și fetală de
pancreas, ficat, intestin.
■ La adult se găsește în cantități foarte mici în țesutul intestinal,
pancreatic și hepatic.
■ Indicații pentru dozare:
– neoplasm colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic,
ovarian,
– monitorizarea răspunsului la tratament,
– indicator al recurenței tumorale și al prognosticului

■ Valori crescute:
– neoplasm colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic,
ovarian
– afecțiuni inflamatorii intestinale nonmaligne - colita ulcerativă,
boala Crohn, polipoze intestinale, enterită, diverticulită,
– alte afecțiuni: pancreatită/hepatită cronică, ciroza hepatică,
insuficiență renală, emfizem pulmonar, afecțiuni ale glandelor
mamare.
V. PROTEINE ANORMALE

CA 15-3
■ detectarea recurenței neoplasmului mamar și monitorizarea
răspunsului la tratament.

CA 19-9
■ diagnosticul și monitorizarea ADK pancreatic, gastric și tumorilor
hepatobiliare
■ diagnosticul și monitorizarea neoplasmului colorectal (al doilea
marker după CEA) și ovarian (al doilea marker după CA 125).

CA 125
■ diagnosticul, tratamentul și aprecierea prognosticului în
neoplasmul ovarian.
■ la pacientele cu AHC de neoplasm ovarian/mamar -
determinarea CA 125 la 6 luni.
■ suspiciune de adenocarcinom pancreatic (al 2-lea marker după
CA 19-9).
LCR IN INFECTII
■ Celularitate:
– Deloc/5 limfocite –cel. Mononucleare/mm3
– Cresterea leucocitelor: infectie, inflamatie imunologice,
neoplasm, vasculite
■ Proteine:
– VN: <45mg/dl
– Cresc: hemoragia ventriculara, subarahnoidian, meningita
bacteriana (500 mg/dl), inf virale (50-100 mg/dl), tumori
paraventriculare, afectarea BHE
– electroforeza/imunochimie se indentifica proteinele serice si
fractiuni prealbumina, albumina, globuline (alfa, beta, gamma-
IgG)
– IgG>12%- SM, Neurosifilis, PES, meningoencefalite virale,
associate boli sistemice (sarcoidoza, mielom)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVă

1. Fiziopatologie Atlas color, Stefan Silbernagl, Florian Lang, Editura Callisto, 2010.
2. Mosby’s Manual of Diagnostic and Laboratory Tests, Kathleen Deska Pagana, Timothy j.
Pagana, Elsevier, third edition.
3. Analize de laborator si alte explorari diagnostice, Editura MedicArt, 2007.
4. Oxford Handbook of Clinical and Laboratory Investigation, Drew Provan, Oxford University
Press, third edition, 2010.
5. Differential Diagnosis by Laboratory Medicine , a quick reference for physicians, Marks V.,
Cantor Th., Mesko D., Pullman R., Nosalova Gabriela , Springer, 2002.
6. Fiziopatologie - Note de curs si lucrari practice, Daniela Adriana Ion.
7. Compendiu de fiziopatologie speciala, Badescu M., Ciocoiu M. , Editura Pim, 2001.
8. Curs de Fiziopatologie Generala , Marcela Dinu, Veronica Colev , Magda Badescu, editia a III-
a, litografia I.M.F. Iasi, 1988.
9. Pathologic basis of disease ,Cotran R.S., Kumar V., Collins T., eighth edition, Saunders Elservier,
2010.
10. Essential Pathology, Rubin E., Farber J.L., third edition. Emanuel Rubin, Lippincott Williams &
Wilkins, 2001.
11. http://www.copewithcytokines.de/cope.cgi?key=Acute%20phase%20proteins