Studiu Forta de Munca

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
STUDIU
CEREREA ŞI OFERTA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN
MEDIUL RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Autori:
Alic Bârcă, doctor în economie, conferenţiar
Dorin Vaculovschi, doctor în economie, conferenţiar
Marcela Ţârdea, doctor în economie, conferenţiar
Eduard Hârbu, doctor în economie, conferenţiar
CHIŞINĂU 2005
CUPRINS
Introducere.............................................................................................................................3
1. Consideraţii metodologice.................................................................................................6
2. Evoluţia cererii şi ofertei forţei de muncă din Republica Moldova în contextul
transformărilor social – economice...................................................................................9
3. Cererea şi oferta forţei de muncă în mediul rural din Republica Moldova...............17
4. Rezultatele studiului sociologic privind cerea şi oferta forţei de muncă în mediul
rural din Republica Moldova..........................................................................................26
4.1. Caracteristicile de ocupare a forţei de muncă în mediul rural...........................26
4.2. Capacităţile persoanelor ocupate...........................................................................31
4.3. Condiţiile de activitate a persoanelor antrenate în prelucrarea individuală
a pământului............................................................................................................34
4.4. Specificul activităţii antreprenoriale.....................................................................36
4.5. Caracteristica persoanelor neocupate (şomerii)...................................................38
4.6. Iniţierea afacerilor..................................................................................................40
4.7. Capacităţile autorităţilor publice locale................................................................42
Concluzii şi propuneri..........................................................................................................53
Anexe.....................................................................................................................................59
2
INTRODUCERE
Pe parcursul ultimilor cincisprezece ani, economia naţională a Republicii Moldova s-a

confruntat cu o serie de tulburări şi dezechilibre de mari proporţii determinate de tranziţia la
economia de piaţă. Cu toate că în această perioadă au fost realizate mai multe schimbări, ajustări şi
reajustări structurale, instituţionale, legislative, comportamentale etc., orientate spre asigurarea unei
funcţionalităţi cât mai bune a noului mecanism economic bazat pe raporturi de piaţă, concurenţă şi
eficienţă, s-au înregistrat şi o serie de disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte diminuarea indicatorilor
economici, înrăutăţirea calităţii vieţii populaţiei, degradarea capitalului uman.
Pe fundalul acestor schimbări radicale a vieţii social-economice din republică, se atestă o
situaţie destul de precară şi pe piaţa muncii. Or, piaţa muncii, fiind o piaţă derivată, reflectă pe
deplin succesele sau insuccesele înregistrate de economia naţională.
Actualmente, raporturile de muncă din republică au loc pe o piaţă a muncii în formare.
Această piaţă include în sine atât elemente şi mecanisme moştenite de la economia socialistă, cât şi
elemente noi, specifice unei economii de piaţă modernă. Situaţia dată a provocat o serie de
dezechilibre ce se manifestă, pe de o parte, prin creşterea şomajului, şi degradarea sistemului de
protecţie socială pe piaţa muncii, iar pe de altă parte, prin utilizarea ineficientă a forţei de muncă,
însoţită de descreşterea productivităţii muncii şi, prin consecinţă, de reducerea substanţială a
salariilor reale ale lucrătorilor. În aceste condiţii corelaţia dintre productivitate, calificare şi nivelul
salariului al lucrătorilor deseori lipseşte, iar persoanele încadrate în câmpul muncii uneori trăiesc în
sărăcie. Sunt frecvente şi cazuri când persoanele ocupate au venituri mai mici decât cele neocupate.
Majoritatea întreprinderilor mari, de stat, pentru a evita eventualele conflicte sociale, precum şi
pentru a minimiza costurile de disponibilizare a personalului, nu recurg la reduceri în masă a
personalului. Se preferă forme de subocupare (concedii administrative, regim redus de lucru) sau
forme latente de şomaj, însoţite de datorii salariale enorme. Din aceste considerente o mare parte a
populaţiei apte de muncă nu este prezentă pe piaţa muncii din Republica Moldova. Aceste persoane
preferă fie emigrarea peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat, fie o activitate
la negru, care, de asemenea, îi asigură un venit mai mare decât un loc de muncă oficial.
Pe acest fundal, situaţia ocupării forţei de muncă în mediul rural este cu mult mai dificilă
decât în mediul urban. Majoritatea populaţiei ocupate din mediul rural desfăşoară fie activităţi
agricole, în mare parte fiind activităţi informale, fie este ocupată în sectorul public (educaţie,
ocrotirea sănătăţii, cultură, asistenţă socială), ultima având o pondere destul de modestă în structura
ocupării din mediul rural. Atât activităţile agricole care nu pot asigura o creştere rapidă a
productivităţii muncii, cât şi ocuparea în sectorul public, unde salariile angajaţilor depind de
posibilităţile limitate ale bugetului local, nu pot asigura un nivel al veniturilor necesar pentru un trai
3
decent. Nici reformele promovate în sectorul agrar, în ceea ce priveşte implementarea elementelor
de piaţă, precum privatizarea pământului, împroprietărirea agricultorilor cu pământ, desfiinţarea
gospodăriilor colective agricole şi înfiinţarea gospodăriilor de fermieri etc. nu au ameliorat situaţia
privind îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă în
mediul rural. Din contră, sunt cazuri când situaţia s-a agravat şi mai mult.
Practic, populaţia economic activă din mediul rural este pusă în situaţia să aleagă între două
oportunităţi. Pe de o parte, să accepte o muncă care aduce un venit modest, realizată în condiţii
nefavorabile de muncă şi sub riscul sporit al îmbolnăvirii, fiind sortită, totodată, la o viaţă în
sărăcie. Pe de altă parte, să aleagă calea emigrării în mediul urban în vederea găsirii unui loc de
muncă mai atractiv şi mai bine plătit sau a plecării peste hotare în căutarea unui loc de muncă care
le-ar asigura un venit necesar pentru întreţinerea sa şi a familiei sale. În anul 2004, conform
Anchetei Forţei de Muncă, 69,12% din cele 345 mii persoane declarate plecate peste hotare în
căutarea unui loc de muncă sunt din mediul rural. Situaţia devine şi mai alarmantă, dat fiind faptul
că, majoritatea persoanelor din totalul celor declarate plecate peste hotare din mediul rural în
căutarea unui loc de muncă sunt persoane în vârstă de 15 – 24 ani (37,36%).
Din aceste considerente, în prezent, localităţile rurale din Republica Moldova devin tot mai
puţin populate, iar cei rămaşi în sate reprezintă, în mare parte, persoanele în vârstă de până la 16
ani, adică acei ce-şi fac încă studiile şi persoanele în etate, adică pensionarii.
Depopularea localităţilor rurale este determinată şi de faptul că majoritatea tinerilor plecaţi
la studii în localităţile urbane refuză de a se mai întoarce după absolvirea studiilor în satul de
baştină pentru a-şi continua activitatea de muncă. Neatractivitatea localităţilor rurale este
determinată de mai mulţi factori. Un factor îl reprezintă spectrul îngust al ocupaţiilor şi meseriilor
solicitate în mediul rural. Prin urmare, o mare parte a populaţiei tinere care-şi face studiile în
instituţiile de învăţământ mediu de specialitate şi învăţământ superior din oraşe nu pot şi nu doresc
să se întoarcă în satul de baştină deoarece nu-şi pot găsi un loc de muncă pe specialitatea sau
meseria primită. În caz contrar, studiile lor s-ar transforma într-o investiţie nejustificată în capitalul
lor uman. O altă cauză este şi infrastructura socială degradată şi subdezvoltată din mediul rural,
care inevitabil, determină pentru populaţia rurală o calitate a vieţii net inferioară celei din mediul
urban.
În condiţiile create, în scopul redresării situaţiei privind ocuparea forţei de muncă din
mediul rural apare necesitatea unor măsuri urgente luate atât de autorităţile publice locale, cât şi de
autorităţile publice centrale ale Republicii Moldova.
Reieşind din cele expuse, studiul „Cererea şi oferta forţei de muncă în mediul rural din
Republica Moldova”, realizat la solicitarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă
din Republica Moldova are drept scop determinarea situaţiei reale privind ocuparea forţei de muncă
4
în mediul rural, în special, a evoluţiei volumului şi structurii cererii şi ofertei de muncă,
identificarea perspectivelor de dezvoltare a pieţei muncii în mediul rural, în special, în ceea ce
priveşte oportunitatea diversificării domeniilor de activitate care ar asigura o creştere a atractivităţii,
şi prin urmare, un nivel mai mare a ocupării în mediul rural.
Studiul de faţă prevede atât o analiză cantitativă, cât şi realizarea unei cercetări sociologice
privind ocuparea forţei de muncă în mediul rural în scopul obţinerii unor informaţii concludente în
vederea formulării unor soluţii concrete şi stabilirii unor priorităţi privind diversificarea şi
înviorarea ocupării forţei de muncă în mediul rural în următorii ani. Un alt obiectiv important al
studiului poate fi considerat şi determinarea capacităţii autorităţilor publice locale din mediul rural
în ceea ce priveşte ameliorarea situaţiei privind ocuparea forţei de muncă din mediul rural. Studiul
dat se înscrie armonios în prevederile Programului Naţional „SATUL MOLDOVENESC”, fiind în
acelaşi timp şi un suport real în realizarea cu succes a programului dat. La fel, studiul „Cererea şi
oferta forţei de muncă în mediul rural din Republica Moldova” este realizat în baza Hotărârii
Guvernului nr. 1379 din 13 decembrie 2004 „Cu privire la realizarea unor acţiuni întru
eficientizarea activităţii autorităţilor publice centrale şi locale.”
5
1. CONSIDERAŢII METODOLOGICE
În realizarea studiului s-au utilizat mai multe categorii şi concepte sociale şi economice,
necesare pentru analiza situaţiei ocupării forţei de muncă din mediul rural, precum şi pentru
formularea unor indicatori statistici necesari pentru evaluarea situaţiei date. Printre acestea,
principalele sunt:
Mediul rural - cuprinde satele şi comunele din Republica Moldova. Satul cuprinde
populaţia rurală unită prin teritoriu, condiţii geografice, relaţii economice, social-culturale, tradiţii
şi obiceiuri. Comuna este alcătuită din două sau mai multe sate şi cuprinde populaţia rurală unită
prin comunitate de interese şi tradiţii.
Populaţia activă - din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează
forţa de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă,
incluzând populaţia ocupată şi şomerii.
Populaţia ocupată - cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o
activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada
de referinţă, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Şomerii conform recomandărilor BIM - sunt persoanele de 15 ani şi peste, care
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în
scopul obţinerii unor venituri, sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă
lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
Salariat - este considerată persoana care-şi exercită activitatea în baza unui contract de
muncă în cadrul unei organizaţii sau la persoane particulare, în schimbul unei recompense sub
formă de salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision etc.
Patron - este persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria unitate pentru a cărei
activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi permanenţi.
Lucrător pe cont propriu - este persoana care-şi exercită în unitatea proprie sau într-o
afacere individuală, fără a angaja vre-un salariat permanent, fiind ajutat sau nu de membrii familiei
neremuneraţi. Sunt încadraţi în această categorie întreprinzătorii independenţi (vânzătorii
ambulanţi, taximetriştii particulari etc.), liber-profesioniştii (muzicanţi, avocaţi, etc.), zilierii
ocazionali, agricultorii individuali.
Lucrător familial neremunerat - este persoana care-şi exercită activitatea într-o unitate
economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primeşte salariu.
Gospodăria ţărănească este considerată o astfel de unitate.
6
Ocuparea formală - include lucrătorii pe cont propriu sau patronii care lucrează în
întreprinderile sectorului formal şi salariaţii pentru care patronul plăteşte contribuţii sociale şi care
beneficiază de concediu anual plătit, de concediu medical plătit.
Ocuparea informală - cuprinde persoanele ocupate aflate în următoarele situaţii: lucrători
pe cont propriu sau patroni care lucrează în întreprinderile sectorului informal; ajutori familiali
angajaţi la întreprinderile sectorului formal sau la întreprinderile sectorului informal; salariaţi
angajaţi la întreprinderile sectorului formal sau informal, precum şi în gospodăriile particulare ale
cetăţenilor pentru care patronul nu plăteşte contribuţiile sociale, nu beneficiază de concediu anual
plătit şi de concediu medical plătit, în caz de boală; persoane ocupate cu producerea de produse
agricole în gospodăriile casnice, în exclusivitate pentru consumul propriu.
Populaţia inactivă - din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de
vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu sunt înregistraţi ca şomeri. Populaţia economic inactivă
include următoarele categorii ale populaţiei: elevii sau studenţii; pensionarii de toate categoriile;
persoanele casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie); persoane întreţinute de
alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.).
În calitate de sursă informaţională de bază a studiului au fost utilizate datele Biroului
Naţional de Statistică, în special, datele Anchetei Forţei de Muncă, instrument aplicat cu succes în
Republica Moldova din anul 1998, precum şi datele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă.
În cadrul studiului a fost realizată şi o cercetare sociologică subiecţii căreia au fost persoane
fizice şi juridice în vârsta aptă de muncă 15 – 62 ani din mediul rural şi reprezentanţi ai
autorităţilor publice locale (în majoritatea cazurilor, primarii comunelor).
Cercetarea sociologică privind cererea şi oferta forţei de muncă a fost realizată în 15 raioane
ale Republicii Moldova cuprinzând 136 de localităţi din cele trei zone geografice (Anexa 1), în
perioada 1-10 mai 2005.
Cercetarea sociologică a fost realizată prin metoda anchetării, instrumentul de culegere a
datelor fiind chestionarul. Au fost elaborate două chestionare: pentru persoane fizice şi juridice şi
pentru autorităţile publice locale (Anexa 2 şi Anexa 3).
Eşantionul pentru prima anchetă a constituit 914 persoane - persoane fizice şi juridice,
pentru a doua anchetă, respectiv, 136 persoane – reprezentanţi ai autorităţilor publice locale.
Structura eşantionului pentru prima anchetă în funcţie de caracteristicile de bază se prezintă
în felul următor:
Sexul:
- masculin – 56,35% din respondenţi;
- feminin – 43,65% din respondenţi.
7
Vârsta:
- 15 – 20 ani – 11,6% din respondenţi;
- 56 – 65 ani – 13,89% din respondenţi.
Statutul civil:
- căsătorit (ă) – 74,4% din respondenţi;
- divorţat (ă) – 3,17% din respondenţi;
- celibatar (ă) – 18,05% din respondenţi;
- văduv (ă) – 4,38% din respondenţi.
Studiile:
- medii incomplete – 10,39% din respondenţi;
- medii – 21,12% din respondenţi;
- medii de specialitate – 36,65% din respondenţi;
- superioare incomplete – 9,74% din respondenţi;
- superioare – 22,1% din respondenţi.
În ceea ce priveşte mărimea celor 136 localităţi în care s-a desfăşurat cercetarea sociologică,
16,1% sunt localităţi numărul populaţiei al cărora nu depăşeşte 1500 de locuitori, 38,7% sunt
localităţi cu o populaţie cuprinsă între 1500 şi 3000 persoane, după care urmează localităţile cu o
populaţie de la 3000 până la 5000 persoane, acestea constituind 26,6%, respectiv, 8,1%, reprezintă
localităţile cu o populaţie de la 5000 până la 7000 de locuitori şi 10,5% - localităţile cu o populaţie
de peste 7000 de locuitori (figura 1).
Studiul începe cu o analiză cantitativă a evoluţiei ocupării forţei de muncă, în general pe

republică, fiind urmată de descrierea şi analiza specificului ocupării forţei de muncă în mediul rural
în etapa contemporană. În cele ce urmează apoi, sunt reflectate rezultatele sondajelor sociologice
menţionate mai sus, cu concluziile şi propunerile respective.
8
2. EVOLUŢIA CERERII ŞI OFERTEI FORŢEI DE MUNCĂ DIN REPUBLICA
MOLDOVA ÎN CONTEXTUL TRANSFORMĂRILOR SOCIAL – ECONOMICE
Procesul de restructurare şi reformare a economiei Republicii Moldova, generat de trecerea

de la sistemul economiei centralizate la sistemul economiei de piaţă, a generat multiple mutaţii de
ordin economic, social, juridic etc.
Transformările social-economice, începute o dată cu proclamarea independenţei Republicii
Moldova, au provocat în societate diverse probleme de ordin economic, social, psihologic etc. Timp
de 10 ani activitatea economică şi Produsul Intern Brut au evoluat într-o descreştere continuă şi abia
începând cu anul 2000 situaţia a început să se amelioreze, PIB-ul fiind într-o creştere continuă
nesemnificativă.
Într-adevăr, pe parcursul ultimilor cinci ani economia Republicii Moldova înregistrează
vădite semne de ameliorare a situaţiei. Atât Produsul Intern Brut, cât şi indicatorii producţiei
industriale, producţiei agricole, a volumului investiţiilor în capitalul fix, a volumului vânzărilor cu
amănuntul, a volumului serviciilor prestate etc., începând cu anul 2000 înregistrează creşteri
continui, în timp ce, rata inflaţiei, rata şomajului, mărimea deficitului bugetar, precum şi alţi
indicatori macroeconomici ne vorbesc despre o însănătoşire relativă a economiei republicii.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre evoluţiile din domeniul social. Indicatorii sociali,
precum nivelul veniturilor, al salariilor, şi al pensiilor, indicatorii demografici, etc. confirmă aceste
tendinţe pozitive.
Tabelul 1
Evoluţia principalilor indicatori economici şi sociali
Unitatea 2000 2001 2002 2003 2004
de măsură
Produsul Intern Brut Mil. lei 16020 19052 22556 27619 31992
Producţia industrială Mil. Lei 8167,7 10427,6 12624,1 15963,1 17533
Producţia agricolă Mil. Lei 8268 8646 9474 10354 12601
Investiţii în capitalul fix Mil. lei 1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5003
Balanţa comercială Mil. Lei -304,9 -324,6 -394,6 -612,8 -787,9
Deficitul bugetului consolidat În % faţă 1,0 0,0 0,5 1,6
de PIB
Indicele preţurilor de consum % 131 110 105 111,6 112,4
Rata şomajului % 8.5 7.3 6.8 7.9 8,1
Salariul nominal mediul lunar al unui lucrător Lei 407,9 543,7 691,5 890,8 1103,8
în economie
Veniturile disponibile ale populaţiei (medii Lei 185,8 241,0 321,6 422,4 491,3
lunare pe o persoană)
Mărimea medie a pensiei lunare Lei 85,1 135,8 161,0 210,6 325,0
Valoarea minimului de existenţă Lei - 468.7 538.4 628.1 679,9
Sursa: Biroul Naţional de Statistică
9
Pe fundalul acestor schimbări spre bine a vieţii social-economice din republică, o ameliorare
a situaţiei ar trebui să se observe şi pe piaţa muncii. Or piaţa muncii, fiind o piaţă derivată, trebuie
să reflecte pe deplin succesele sau insuccesele înregistrate de economia naţională.
Analizând evoluţiile de pe piaţa muncii din Republica Moldova din ultimii ani, se observă o
situaţie mai complexă care necesită unele analize mai detaliate. Astfel, cu toate că Ancheta Forţei de
Muncă, realizată de Biroul Naţional de Statistică atestă o reducere continuă atât a numărului
şomerilor calculaţi conform metodologiei BIM, cât şi a celor înregistraţi la oficiile de muncă, în
perioada de referinţă s-a observat şi o reducere a principalilor indicatori ocupaţionali - numărul
populaţiei economic active şi a nivelului ocupării. Datele statistice ne arată că din 2000 până în
2004 numărul şomerilor calculaţi conform metodologiei BIM s-a redus din 2000 până în 2004 de la
140 mii până la 116 mii persoane sau cu 17,14%, în timp ce numărul şomerilor înregistraţi la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la sfârşitul anului s-a redus de la 28,8 mii până la 21 mii
persoane sau cu 27,1%.
Totodată, s-a redus şi numărul populaţiei active de la 1654 mii până la 1432 mii persoane
sau cu 13,5%, în timp ce numărul populaţiei ocupate şi a salariaţilor s-a redus, respectiv, de la 1514
mii şi 950 mii până la 1316 şi 841 mii persoane sau, respectiv, cu 13,1% şi 11,5% (tabelul 2). S-a
redus şi ponderea populaţiei active în totalul populaţiei de la 45,3% în anul 2000 până la 39,65% în
2004. O situaţie mai alarmantă se atestă în mediul rural, unde în anul 2004 populaţia economic
activă a constituit doar 36,9% din totalul populaţiei din mediul rural.
Tabelul 2
Indicatorii de bază ai pieţei muncii
persoane
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004
Populaţia totală 3646987 3639591 3631462 3623062 3612874
Populaţia economic activă 1654662 1616681 1614967 1473580 1432525
Populaţia ocupată 1514577 1498980 1505117 1356479 1316042
Numărul salariaţilor 950877 899159 891797 868160 840916
Şomeri conform BIM 140085 117701 109850 117102 116483
Şomeri înregistraţi la oficiile de muncă la sfârşitul anului 28873 27646 24019 19666 21018
Populaţie inactivă 1992325 2022910 2016495 2149482 2180348
Persoane declarate plecate peste hotare la lucru sau în 138259 171976 231254 290966 345266
căutarea unui loc de muncă
Odată cu descreşterea populaţiei economic active are loc o creştere continuă a populaţiei
inactive, majoritatea căreia se află în vârstă aptă de muncă. Astfel, conform datelor Anchetei Forţei
de Muncă, pe parcursul anilor 2000 – 2004 populaţia inactivă s-a majorat de la 1992 mii până la
2180 mii persoane sau cu 9,44%, ceea ce poate condiţiona o creştere a raportului de dependenţă
economică şi, prin consecinţă, poate crea probleme serioase sistemului de protecţie socială a
populaţiei republicii. În anul 2004 raportul de dependenţă economică, exprimat prin numărul
10
persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate a fost de 1745 0/00,
fiind în creştere comparativ cu anul 2003 (16710/00).
Cu toate acestea, în prezent creşterea raportului de dependenţă economică nu are un impact
defavorabil asupra sistemului de protecţie socială din republică. Astfel, restanţele la plata pensiilor
care în anii precedenţi erau extrem de mari au fost lichidate, pensiile înregistrează anual creşteri, iar
bugetul Casei Naţionale de Asigurări Sociale se realizează cu un anumit excedent.
Acest fapt are loc deoarece, pe de o parte, numărul pensionarilor de vârstă pe parcursul
ultimilor 5 ani s-a redus, graţie efectelor reformei sistemului de asigurări sociale de la finele anului
1998, iar pe de altă parte, o parte însemnată din populaţia inactivă în vârstă aptă de muncă este
plecată peste hotarele republicii în căutarea unui loc de muncă, iar veniturile încasate de aceasta
peste hotarele republicii pot asigura un trai decent nu numai persoanelor plecate, dar acelor care se
află în întreţinerea lor. Pe parcursul anilor 2000 – 2004 numărul persoanelor plecate peste hotarele
republicii în căutarea unui loc de muncă s-a majorat de la 138 mii persoane până la 345 mii sau de
2,5 ori, şi constituie în prezent circa 24% în totalul populaţiei inactive de 15 ani şi peste. Alte surse
neoficiale estimează numărul celor emigraţi peste hotare în căutarea unui loc de muncă de la 600
mii persoane până la un milion de persoane, reprezentând circa o jumătate din întreaga populaţie
economic activă din Republica Moldova, ceea ce pune în evidenţă încă o dată tendinţa pronunţată
de creştere a numărului persoanelor plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă.
Doar o parte relativ neînsemnată din populaţia inactivă şi anume acele persoane care nu sunt
prezente pe piaţa muncii, fiind considerate persoane descurajate din diferite motive pot fi ţinta unor
programe speciale de protecţie socială pe piaţa muncii şi pot genera costuri sociale suplimentare. În
prezent în Republica Moldova această categorie de populaţie a înregistrat 82,5 mii persoane sau
5,7% din totalul populaţiei inactive de peste 15 ani.
Reformele economice şi juridice au avut implicaţii deosebite şi asupra evoluţiei structurii
ocupaţionale atât în mediul urban cât şi în mediul rural. Evoluţia populaţiei ocupate pe tipuri de
activităţi economice arată că acestea s-au răsfrânt aproape asupra tuturor sferelor de activitate ale
economiei naţionale (tabelul 3).
Tabelul 3
Evoluţia populaţiei ocupate în anii 2000 - 2004
mii persoane
Tipurile de activităţi 2000 2002 2004
Efectiv În % faţă Efectiv În % faţă Efectiv În % faţă
de total de total de total
Total pe economie 1515 100 1505 100 1316 100
Agricultură, economia vânatului şi 766 50,56 747 49,64 533 40,50
silvicultură
Industrie 161 10,62 171 11,36 162 12,31
Construcţii 44 2,91 46 3,06 52 3,95
Comerţ, hoteluri şi restaurante 163 10,76 175 11,63 179 13,60
Transporturi şi comunicaţii 64 4,22 62 4,13 73 5,55
Administraţie publică, învăţământ, 250 16,51 243 16,17 241 18,31
11
sănătate şi asistenţă socială
Alte activităţi 67 4,44 61 4,03 76 5,78
Datele tabelului 3 arată că pe parcursul întregii perioade de referinţă cea mai mare pondere a
populaţiei ocupate în funcţie de domeniul de activitate se înregistrează în agricultură şi silvicultură.
Aceasta a constituit, respectiv, 50,56% în anul 2000, 49,64% în anul 2002 şi 40,5% în anul 2004.
Republica Moldova se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte populaţia ocupată în
agricultură. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură în Republica Moldova depăşeşte cu mult
ponderea populaţiei ocupate în agricultură din ţările europene. Spre exemplu, în Belgia acest
indicator a constituit doar 2,5% din ansamblul populaţiei ocupate, în Danemarca – 4,4%, în Franţa -
4,7%, în Germania – 3,2%, în Olanda – 3,6%, în Portugalia – 11,6%, în Grecia – 20,4%1.
Totodată, în aceeaşi perioadă de referinţă, ponderea populaţiei ocupate în industrie se află
într-o uşoară creştere, de la 10,62% în anul 2000 până la 12,31% în anul 2004. Republica Moldova
după acest indicator se află cu mult în urmă în comparaţie cu majoritatea ţărilor europene. Astfel,
ponderea populaţiei ocupate în industrie a constituit, respectiv, 21,0% în Belgia, 20,8% în
Danemarca, 20,0% în Franţa, 26,5% în Germania, 16,6% în Olanda, 24,55% în Portugalia şi 16,6%
în Grecia.
A crescut şi ponderea populaţiei ocupate în construcţii, respectiv, de la 2,91% în anul 2000
până la 3,95% în anul 2004. Comparativ cu alte ţări europene, acest indicator înregistrează cel mai
mic nivel. În Belgia populaţia ocupată în construcţii a constituit 6,5% din totalul populaţiei ocupate,
în Danemarca, respectiv, 6,2%, în Franţa – 6,5%, în Germania – 9,4%, în Olanda – 5,9%, în
Portugalia – 8,2% şi în Grecia – 6,6%.
De asemenea, o oarecare creştere a ponderii populaţiei ocupate se înregistrează şi în comerţ,
restaurante şi hoteluri. Ponderea populaţiei ocupate în acest domeniu de activitate a crescut de la
10,76% în anul 2000 până la 13,60% în anul 2004, dar este la fel inferior nivelurilor indicatorilor
respectivi din ţările luate drept punct de referinţă.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre ponderea populaţiei ocupate în transporturi şi
comunicaţii care a crescut din anul 2000 până în 2004 de la 4,22% până la 5,55%.
Cu toate că, în economia naţională a Republicii Moldova s-au înregistrat schimbări
structurale pozitive în ceea ce priveşte structura populaţiei ocupate, precum şi structura PIB-ului în
funcţie de contribuţia ramurii în crearea valorii adăugate (ponderea populaţiei ocupate în
agricultură, precum şi ponderea producţiei agricole în PIB sunt în descreştere în favoarea altor
ramuri şi domenii de activitate mai productive), acestea nu sunt suficiente pentru constituirea unei
economii funcţionale şi performante în Republica Moldova, capabile să concureze cu economiile
altor ţări. Nivelul populaţiei ocupate în agricultură se află încă la un nivel destul de înalt. De aceea,
1
Ion Dona „Economie rurală”, Editura Economica, B., 2000.
12
se impun ample măsuri de reajustare structurală a economiei Republicii Moldova care ar atrage şi
reorienta populaţia ocupată din agricultură spre celelalte ramuri ale economiei naţionale
producătoare de bunuri şi servicii.
În ceea ce priveşte numărul salariaţilor al întreprinderilor a căror număr de salariaţi
depăşeşte 20 de persoane, pe parcursul ultimilor 5 ani ponderea lor în totalul populaţiei ocupate a
oscilat în jurul nivelului de 50% (tabelul 4).
Tabelul 4
Raportul dintre numărul salariaţilor din întreprinderile a cărui număr
depăşeşte 20 angajaţi şi populaţia ocupată în ultimii ani pe principalele
tipuri de activităţi economice
mii persoane
Tipurile de activităţi 2000 2002 2004
economice
Numărul salariaţilor
Populaţia ocupată
Populaţia ocupată
%numărul salariaţi
% dintre numărul salariaţi
lor şi populaţia ocupată, %Raportul dintre numărul salariaţi

Populaţia ocupată
dintre
ocupată,
Raportul
Raportul
lor şi populaţia ocupată,
lor şi populaţia
Total pe economie 1515 695,9 45,9 1505 683,7 45,4 1316 667,3 50,7
Agricultură, economia 766 185,9 24,3 747 161,9 21,7 533 129,1 24,2
vânatului, silvicultură şi
pescuit
Industrie 161 113,5 70,5 171 123,5 72,2 162 126,8 78,3
Construcţii 44 20,4 46,4 46 16,5 35,9 52 15,9 30,6
Comerţ, hoteluri şi restaurante 163 38,1 23,4 175 36,4 20,8 179 42,7 23,9
Transporturi şi comunicaţii 64 46,7 73,0 62 47,3 76,3 73 49,5 67,8
Datele tabelului 4 arată că ponderea salariaţilor în întreprinderile a căror număr depăşeşte 20

salariaţi în populaţia ocupată în ansamblu pe economie este în creştere, de la 45,9% până la
50,7%. Totodată, în agricultură ponderea salariaţilor încadraţi în întreprinderile a cărui număr
depăşeşte 20 angajaţi în populaţia ocupată este cu mult mai mică. Pe parcursul ultimilor cinci ani
acesta s-a menţinut la nivelul de circa 24%. Nivelul mic al ponderii salariaţilor în totalul populaţiei
ocupate în agricultură poate fi considerat drept o consecinţă a reformelor din sectorul agrar
13
promovate acum 7 ani (programul "Pământ"). În rezultatul acestor reforme o bună parte din ţăranii
împroprietăriţi cu pământ au optat pentru prelucrarea individuală a pământului, contribuind astfel la
creşterea numărului de autoocupaţi.
În industrie ponderea salariaţilor în populaţia ocupată a crescut de la 70,5% în anul 2000
până la 78,3% în anul 2004. De asemenea, se observă o creştere a acestui indicator şi în construcţii
- de la 20,4% în 2000 până la 30,6% în anul 2004. Cu toate acestea, trebuie menţionat că ponderea
salariaţilor în totalul populaţiei ocupate în construcţii este prea mică pentru acest domeniu de
activitate, datorită faptului că o bună parte din populaţia ocupată în ramura construcţiilor activează
fie în sectorul informal, fie în întreprinderi mici, numărul cărora nu depăşeşte 20 angajaţi.
O pondere aproape stabilă a numărului salariaţilor în populaţia ocupată se înregistrează în
comerţ, hoteluri şi restaurante. Acest indicator în ultimii ani s-a menţinut la nivelul de aproximativ
23%. Ponderea relativ mică a numărului salariaţilor în populaţia ocupată în această ramură se
explică prin faptul că comerţul din Republica Moldova este practicat în majoritatea cazurilor de
întreprinderi mici sau individuale (în special în mediul rural), a căror număr de angajaţi nu
depăşeşte 20 angajaţi.
În transport şi comunicaţii ponderea salariaţilor în totalul populaţiei ocupate s-a redus de la
73,0% în anul 2000 până la 67,8% în anul 2004.
În ceea ce priveşte evoluţia structurii salariaţilor în întreprinderile a cărui număr depăşeşte
20 angajaţi în funcţie de ramurile economiei naţionale din Republica Moldova se observă că din
anul 2000 până în 2004 cele mai semnificative mutaţii s-au înregistrat în agricultură, unde ponderea
salariaţilor s-a redus de la 26,7% până la 19,4% şi în industrie, unde ponderea salariaţilor a crescut
respectiv, de la 16,3% până la 19,0%. Se observă o oarecare creştere a salariaţilor în anul 2004 faţă
de 2000 şi în comerţ, activităţi financiare, tranzacţii imobiliare şi hoteluri şi restaurante (tabelul 5).
Tabelul 5
Numărul mediu scriptic al salariaţilor din întreprinderile a cărui număr
depăşeşte 20 angajaţi pe ramuri de activitate în perioada de tranziţie
la sfârşitul anului
Tipurile de activităţi economice 2000 2002 2004
Mii % Mii % mii %
persoane persoane persoane
Total pe economie 695931 100 683662 100 667261 100
Din care:
Agricultură, economia vânatului, 185854 26,7 161878 23,7 129118 19,4
silvicultură şi pescuit
Industrie 113486 16,3 123546 18,1 126805 19,0
Construcţii 20405 2,9 16485 2,4 15946 2,4
Comerţ 34928 5,0 32397 4,7 38073 5,7
Hoteluri şi restaurante 3182 0,5 4026 0,6 4628 0,7
Transporturi, comunicaţii şi depozitare 46723 6,7 47272 6,9 49477 7,4
Activităţi financiare 5963 0,9 8442 1,2 9833 1,5
Tranzacţii imobiliare 25933 3,7 26493 3,9 26195 3,9
14
Administraţie publică 49777 7,2 53926 7,9 58241 8,7
Învăţământ 123591 17,8 124685 18,2 125790 18,8
Sănătate şi asistenţă socială 68158 9,8 66702 9,8 61715 9,2
Alte activităţi 31625 4,5 31704 4,6 32955 4,9
Trebuie de menţionat faptul că în anul 2004 numărul salariaţilor din industrie s-a apropiat în
cea mai mare măsură de numărul celor antrenaţi în agricultură.
Un aspect destul de marcant al evoluţiei pieţei muncii din Republica Moldova reprezintă
creşterea numărului salariaţilor ocupaţi în întreprinderile mici ce nu depăşesc 20 de angajaţi. Astfel
din anul 2000 până în 2004 numărul salariaţilor ocupaţi în întreprinderile mici de până la 20 de
angajaţi s-a majorat de la 66,0 mii până la 101,6 mii persoane, sau de la 4,4% până la 7,5 % din
totalul populaţiei ocupate (tabelul 6).
Tabelul 6
Raportul dintre numărul salariaţilor din întreprinderile mici a cărui
număr nu depăşeşte 20 angajaţi şi populaţia ocupată în ultimii ani pe
principalele tipuri de activităţi economice
mii persoane
Tipurile de activităţi economice 2000 2003
Populaţia ocupată
salariaţilor şi populaţia ocupată
Populaţia ocupată
salariaţilor şi populaţia ocupată

Raportul dintre numărul
Raportul dintre numărul

%
Total pe economie 1515 66,0 4,4 1356 101,6 7,5 %

Agricultură, economia vânatului, silvicultură 766 1,8 0,2 583 4,6 0,8
şi pescuit
Industrie 161 10,7 6,6 164 15,3 9,3
Construcţii 44 4,5 10,2 53 7,4 14,0
Comerţ, hoteluri şi restaurante 163 31,5 19,3 176 44,7 25,4
Transporturi şi comunicaţii 64 3,9 6,1 68 6,7 9,9
Cei mai mulţi salariaţi angajaţi în întreprinderile mici se atestă în comerţ, hoteluri şi
restaurante - 44,7 mii peroane în 2003. Totodată, cei mai puţini angajaţi în întreprinderile mici din
ramurile economiei naţionale sunt antrenaţi în agricultură – 4,6 mii persoane sau 0,85% din totalul
populaţiei ocupate în agricultură. Este remarcabil faptul că numărul salariaţilor din întreprinderile
mici, de până la 20 angajaţi, este în creştere în industrie, construcţii şi transporturi.
Unul din factorii decisivi care determină structura ocupaţională este salariul mediu lunar, or,
anume nivelul salariului, influenţează, în cea mai mare măsură, atractivitatea locurilor de muncă.
15
Analizând evoluţia salariului mediu lunar în funcţie de domeniul de activitate se observă că există o
legătură strânsă dintre creşterea gradului de ocupare nivelul salariului pentru domeniul de activitate
dat (tabelul 7).
Tabelul 7
Salariul mediu lunar pe ramurile economiei naţionale în ultimii ani
Ramura de activitate Salariul mediu lunar, lei Ritmul mediu
2000 2002 2004 anual de creştere
al salariului
Total pe economie 408,0 692,0 1103,8 128,3
Agricultură, economia vânatului şi silvicultură 252,0 394,0 633,7 126,9
Industrie 683,0 1002,0 1523,0 122,2
Construcţii 540,0 838,0 1679,9 132,8
Comerţ 540,0 838,0 1006,5 116,8
Hoteluri şi restaurante 358,0 571,0 1019,7 129,9
Transporturi şi comunicaţii 635,0 1055,0 1795,4 129,7
Activităţi financiare 2353,0 2564,0 3254,5 108,4
Tranzacţii imobiliare 554,0 890,0 1382,9 125,7
Administraţie publică 518,0 989,0 1204,4 123,5
Învăţământ 248,0 463,0 712,1 130,2
Sănătate şi asistenţă socială 230,0 439,0 841,0 138,3
Datele tabelului 7 arată că pe parcursul anilor 2000-2004 salariul mediu lunar pe economie
a crescut de la 408,0 lei până la 1103,8 lei sau cu 128,3% anual. Cea mai mare creştere a salariului
în această perioadă de timp a fost înregistrată în sănătate şi asistenţă socială – de la 230,0 până
841,0 lei şi în construcţii – de la 540,0 până la 1679,9 lei. Totodată ponderea celor ocupaţi în aceste
domenii de activitate din totalul ocupaţilor a crescut, respectiv, de la 16,51% până la 18,31%
(împreună cu ocupaţii din învăţământ şi administraţie publică) şi de la 2,91% până la 3,95%. Din
toate ramurile economiei naţionale în agricultură a fost înregistrat cel mai mic salariu mediu lunar,
ritmul mediu anual de creştere al salariului fiind de 126,9% care este inferior ritmului mediu anual
de creştere a salariului în ansamblu pe economie, ceea ce a şi determinat diminuarea ponderii celor
ocupaţi în agricultură de la 50,56% până la 40,50%. În anul 2004 salariul mediu lunar din
agricultură a constituit doar 57,4% din salariul mediu lunar pe economie, ceea ce explică cauza
principală (pe lângă condiţiile grele de muncă) a exodului ocupaţilor din activitatea agricolă.
În afară de angajaţii din agricultură, un salariu mediu lunar inferior salariului mediu lunar pe
economie îl au angajaţii din învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, comerţ, hoteluri şi restaurante.
Anume faptul că cele mai răspândite domenii de activitate din mediul rural sunt domeniile
sus-numite, nivelul salariului al cărora este destul de mic, populaţia economic activă din mediul
rural preferă locurilor de muncă disponibile din domeniile de activitate date locuri de muncă din
alte domenii de activitate, mai atractive, din mediul urban sau de peste hotarele republicii. Datele
statistice demonstrează acest fapt – din anul 2000 până în anul 2004 populaţia ocupată din mediul
rural s-a redus cu 189 mii persoane sau cu 20,1%. De aceea, studiul ocupării forţei de muncă din
16
mediul rural prezintă un interes major în contextul formulării atât a politicilor de ocupare a forţei de
muncă, cât şi a altor politici de ordin social, ca politici anti-sărăcie, de dezvoltare comunitară etc.
3. CEREREA ŞI OFERTA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN MEDIUL RURAL DIN

REPUBLICA MOLDOVA
Încă până la demararea procesului de tranziţie la economia de piaţă şi de consolidare a

independenţei şi suveranităţii, Republica Moldova era considerată o republică cu o economie agrar-
industrială în care producţia agricolă ocupa cea mai mare pondere în PIB, mai mult de jumătate din
populaţie locuia în mediul rural, iar peste 50% din populaţia economic activă era ocupată în
activităţi agricole. Primii ani ai perioadei de tranziţie economică pentru republică s-au caracterizat
printr-un proces de ruralizare. Astfel, pe fundalul descreşterii populaţiei, declinului economic şi a
scăderii ratei de ocupare, a crescut ponderea populaţiei din mediul rural în totalul populaţiei
republicii, a crescut ponderea producţiei agricole în PIB, a crescut şi ponderea populaţiei ocupate
în agricultură. Cu toate că în prezent procesul de ruralizare s-a încetinit, ponderea populaţiei
amplasată în mediul rural a rămas destul de impunătoare şi constituie 59% din populaţia totală
(tabelul 8).
Tabelul 8
Indicatorii de bază ai pieţei muncii în mediul rural
Indicatorii 2000 2004
Total Inclusiv În % faţă Total Inclusiv În % faţă
mediul rural de total mediul rural de total
Populaţia totală 3646987 2131528 58,4 3612874 2131839 59.0
Populaţia economic activă 1654662 968614 58,5 1432525 786655 54,9
Populaţia ocupată 1514577 936100 61,8 1316042 747330 56,8
Numărul salariaţilor 950877 469679 49,4 840916 364727 43,4
Şomeri conform BIM 140085 32514 23,2 116483 39325 33,8
Şomeri înregistraţi la oficiile 28873 13774 47,7 21018 12514 59,5
17
forţei de muncă la sfârşitul anului
Populaţia inactivă 1992325 1162914 58,4 2180348 1345184 61,7
Persoane declarate plecate peste 138259 82062 59,3 345266 238664 69,1
hotare la lucru sau în căutarea
unui loc de muncă
Datele tabelului 8 arată că pe parcursul ultimilor cinci ani populaţia totală în mediul rural s-a
menţinut practic la acelaşi nivel. Dacă în anul 2000 aceasta era de 2131528 persoane şi constituia
58,4% din populaţia totală a Republicii Moldova, în anul 2004 populaţia rurală a fost de 2131839
persoane, sau 59% din populaţia totală.
Spre deosebire de populaţia totală din mediul rural care a rămas aproape neschimbată,
populaţia economic activă s-a redus considerabil, de la 968,6 mii până la 786,6 mii persoane sau cu
182 mii. S-a redus şi ponderea populaţiei economic active din mediul rural în populaţia totală din
mediul rural - de la 45,4% în anul 2000, până la 36,9% în 2004.
Aceleaşi tendinţe se observă şi pentru populaţia ocupată. Din anul 2000 până în anul 2004
populaţia ocupată din mediul rural s-a redus 936,1 mii până la 747,3 mii persoane sau 188,8 mii
persoane.
Totodată, numărul populaţiei inactive din mediul rural înregistrează creşteri semnificative,
de la 1162,9 mii în 2000 până la 1345,1 mii persoane în anul 2004 sau cu 182,2 mii persoane. A
crescut şi ponderea populaţiei inactive în totalul populaţiei din mediul rural - de la 54,5% în 2000
până la 63,1% în 2004.
În general, se poate constata că indicatorii pieţei muncii din mediul rural păstrează practic
aceleaşi tendinţe ca şi indicatorii pieţei muncii pe republică, dar cu un efect negativ mai pronunţat.
Evoluţia ocupării forţei de muncă din mediul rural a contribuit într-o oarecare măsură şi la
anumite procese de depopulare. Un rol semnificativ în depopularea satelor moldoveneşti îl are
migraţia forţei de muncă atât peste hotarele republicii, cât şi în localităţile urbane. Migrează, în
special, tinerii, care după absolvirea liceelor şi a şcolilor de cultură generală doresc să-şi continue
studiile în instituţiile de învăţământ mediu de specialitate şi superior şi care după absolvirea
acestora nu mai revin la locul de baştină. Tinerii migrează şi peste hotarele republicii în căutarea
unui loc de muncă. Astfel, persoanele din mediul rural declarate plecate peste hotare în căutarea
unui loc de muncă în ultimii cinci ani a crescut considerabil, de la 82 mii persoane sau 8,5% din
totalul populaţiei economic active în anul 2000 până la 238,6 mii persoane sau 30,3% din totalul
populaţiei economic active din mediul rural în anul 2004. Situaţia dată poate fi considera mult mai
alarmantă dacă s-ar fi luat în calcul şi informaţiile neoficiale care atestă un număr cu mult mai mare
al persoanelor din mediul rural plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă.
Analiza ocupării forţei de muncă din mediul rural în funcţie de vârstă şi sex reflectă o
situaţie alarmantă, în special pentru cea mai tânără grupă de vârstă (tabelul 9). Astfel, populaţia
18
economic activă din mediul rural cuprinsă în grupa de vârstă de 15 – 24 ani constituie doar 20,3%
din totalul populaţiei din această grupă de vârstă. Aceasta se explică prin faptul că majoritatea
persoanelor cuprinse în această grupă de vârstă îşi fac studiile la diferite instituţii de învăţământ, o
parte îşi exercită serviciul militar în armata naţională şi doar o parte nesemnificativă din tineri este
prezentă pe piaţa muncii. Este îngrijorătoare şi prezenţa unui număr mare de şomeri calculaţi
conform BIM în grupa de vârstă dată - 37,4% din numărul total de şomeri din mediul rural în anul
2004, depăşind, astfel cu mult numărul şomerilor din celelalte grupe de vârstă. Numărul mare al
şomerilor din această grupă de vârstă este determinat de faptul că persoanele tinere, în special cele
din mediul rural, se angajează în câmpul muncii tot mai dificil. Majoritatea angajatorilor solicită de
la persoanele care doresc să se angajeze să aibă o anumită experienţă profesională. La un nivel
destul de înalt se menţine şi numărul persoanelor din grupa de vârstă dată plecate peste hotare în
căutarea unui loc de muncă - 37,4% din totalul populaţiei plecate peste hotare în căutarea unui loc
de muncă din mediul rural.
Analizând populaţia inactivă din mediul rural în funcţie de vârstă, se constată că cea mai
mare pondere o ocupă populaţia inactivă în vârstă de 25-34 ani - 41,4% din totalul populaţiei
19
inactive din mediul rural. O pondere destul de impunătoare o ocupă şi populaţia inactivă în vârstă
de 35-49 ani şi 50-64 ani (respectiv, 29,4% şi 37,4 %). O parte din persoanele date, de regulă,
desfăşoară activităţi casnice, însă majoritatea din acestea sunt plecate peste hotare în căutarea unui
loc de muncă.
În ceea ce priveşte structura populaţiei ocupate din mediul rural în funcţie de vârstă, aceasta
se prezintă astfel: 9,6% din totalul populaţiei ocupate reprezintă grupa de vârstă 15 – 24 ani, 16,8%,
respectiv, grupa de vârstă 25 – 34 ani, 43,5% - grupa de vârstă 35 – 49 ani, 23,8% - grupa de vârstă
50 – 64 ani şi 6,3% - grupa de vârstă peste 65 ani.
Pe parcursul ultimilor ani evoluţia populaţiei ocupate din mediul rural a înregistrat mişcări
structurale însemnate. Conform datelor tabelului 10 populaţia ocupată din mediul rural s-a redus de
la 936,1 mii persoane în anul 2000 până la 747,3 mii persoane în anul 2004. De asemenea, se
constată şi o reducere a ponderii bărbaţilor în totalul populaţiei ocupate, de la 48,8% în anul 2000
până la 46,8% în anul 2004. În ceea ce priveşte structura populaţiei ocupate din mediul rural în
funcţie de domeniile de activitate, se observă o reducere esenţială ponderii celor ocupaţi din mediul
rural în activităţi agricole de la 76,1% în anul 2000 până la 67,8% în anul 2004. Totodată, în aceeaşi
perioadă de timp s-a înregistrat o creştere a ponderii celor ocupaţi din mediul rural în industrie,
respectiv de la 4,3% până la 6,1% (populaţia ocupată în industrie în general pe republică a constituit
12,31% în anul 2004) şi în administraţie publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială – de la
11,2% până la 15,0%.
Ocuparea forţei de muncă din mediul rural în celelalte domenii de activitate în perioada de
referinţă a înregistrat schimbări structurale mai puţin însemnate (tabelul 10). Astfel, în comerţ,
20
hoteluri şi restaurante, domenii cu mari perspective pentru mediul rural populaţia ocupată a
constituit doar 5,0% (comparativ cu 3,7% în anul 2000), cu mult sub nivelul populaţiei ocupate din
domeniile date de activitate în ansamblu pe republică - 13,6% în anul 2004. De asemenea, se poate
constata că majoritatea populaţiei ocupate din domeniul dat de activitate a activat în comerţ,
deoarece turismul rural în Republica Moldova se află într-o fază iniţială de dezvoltare.
Din datele tabelului 10 se observă că, în ansamblu, ponderea femeilor ocupate din mediul
rural este mai mare decât cea a bărbaţilor. De regulă, numărul femeilor ocupate prevalează cu mult
asupra numărului bărbaţilor ocupaţi în învăţământ, ocrotirea sănătăţii, activităţi financiare, hoteluri
şi restaurante etc. Adică practic în toate domeniile de activitate în care nu se impun eforturi fizice
deosebite pentru realizarea sarcinilor de muncă. Totodată, este îngrijorător faptul că în unele
activităţi care necesită eforturi fizice deosebite, cum ar fi agricultura şi industria, ponderea femeilor
ocupate este, de asemenea mai mare decât cea a bărbaţilor. În anul 2004 ponderea femeilor ocupate
în agricultură a constituit 51,6%, iar în industrie, respectiv, 45,6%. Ocuparea femeilor în activităţi
21
cu condiţii nocive de muncă, ce necesită eforturi fizice însemnate poate conduce la creşterea
riscurilor de îmbolnăviri şi accidentări, afectând, în acelaşi timp, funcţia reproductivă a femeilor.
Ocuparea forţei de muncă din mediul rural, atât în Republica Moldova, cât şi în alte state, se
caracterizează, de regulă, printr-o concentraţie destul de mare a activităţilor informale. Într-adevăr,
reformele din agricultură din ultimii ani, împroprietărirea muncitorilor agricoli cu pământ, dar, şi nu
în ultimul rând, inexistenţa unor mecanisme viabile ale economiei de piaţă în sectorul agrar, au
condus la creşterea esenţială a gradului de autoocupare a populaţiei, precum şi la răspândirea unor
elemente de economie naturală în mediul rural.
Datele tabelului 11 arată că în anul 2004 din totalul populaţiei ocupate în mediul rural doar
59,1% au fost ocupaţi în activităţi formale, iar, respectiv, 40,9% au fost ocupaţi în activităţi
informale. Din numărul total de 305,8 mii ocupaţi în activităţi informale 25,6% activau în
întreprinderile sectorului formal, 37,8%, respectiv, în întreprinderile sectorului informal şi 36,6% -
în gospodăriile casnice. De asemenea, din numărul total de 305,8 mii ocupaţi în activităţi informale
24,1% erau salariaţi, 71,9%, respectiv, angajaţi pe cont propriu sau patroni şi 4,0% ajutori familiali
neremuneraţi.
Totodată, din numărul total de 441,5 de ocupaţi în activităţi formale 31,8% îşi desfăşurau
activitatea în întreprinderi publice, iar 68,2%, respectiv, în întreprinderi private. De asemenea, din
cei 441,5 mii de ocupaţi în activităţi formale 65,9% erau salariaţi, iar 34,1% erau lucrători pe cont
propriu sau patroni (tabelul 11).
În rezultatul analizei datelor din tabelul 11 se poate remarca un nivel destul de mare al
numărului salariaţilor din mediul rural ocupaţi în activităţi informale. Astfel, din numărul total de
364,7 mii salariaţi din mediul rural 79,8% desfăşurau activităţi formale, pe când 20,2%, respectiv,
22
activităţi informale. Totodată, din numărul total de 73,6 mii de salariaţi care desfăşurau activităţi
informale 95,3% activau în întreprinderi ale sectorului formal şi doar 4,7%, respectiv, în
întreprinderi ale sectorului informal.
Un tablou mai relevant privind specificul ocupării forţei de muncă din mediu rural din
Republica Moldova se observă din analiza populaţiei ocupate în funcţie de statutul profesional şi
domeniile de activitate. Tabelul 12 reflectă această situaţie. Astfel, în 2004 din populaţia ocupată în
mediul rural 48,8% sunt salariaţi, 0,2% - patroni, 49,3% - lucrători pe cont propriu şi 1,7% -
reprezentanţi ai altor categorii ocupaţionale. Numărul extrem de mic de patroni din cadrul
populaţiei ocupate din mediul rural, arată că populaţia economic activă din mediul rural încă nu are
deprinderile necesare, dar nici o educaţie adecvată statutului de întreprinzător, iar persoanele care
doresc să întemeieze o afacere nu dispun de sprijinul necesar atât din partea autorităţilor publice
locale, cât şi din partea societăţii civile. Din numărul total de 1557 patroni înregistraţi în anul 2004
în mediul rural, 8,5% activau în agricultură, 25,1%, respectiv, în industrie, 53,4% - comerţ, 5,5% -
23
24
transporturi şi comunicaţii şi 7,5% - alte activităţi. Însă, pentru o populaţie ocupată din mediul rural
de 506,7 mii persoane care activează în agricultură, numărul de 133 patroni este destul de mic. Cea
mai mare parte a populaţiei ocupate în agricultură este antrenată în prelucrarea individuală a
pământului pentru consum propriu - 68,8% din populaţia ocupată în agricultură. În acelaşi timp,
din numărul total de lucrători pe cont propriu care activau în anul 2004 în mediul rural 94,55% erau
antrenaţi în agricultură.
Trebuie menţionat faptul că, în anul 2004 în mediul rural, în domeniul construcţiilor nu
activa nici un patron, iar din numărul total al populaţiei ocupate în construcţii 49,0% activau în
calitate de salariaţi şi 51,0% activau în calitate de lucrători pe cont propriu.
De asemenea, din numărul total de 19,3 mii persoane care activau în domeniul
transporturilor şi comunicaţiilor 82,8% activau în calitate de salariaţi şi 16,3% erau angajaţi pe cont
propriu (tabelul 12).
Astfel, studiul cantitativ al ocupării forţei de muncă în mediul rural din Republica Moldova
constată o situaţie destul de deplorabilă atât a volumului, cât şi a structurii ocupării forţei de muncă
în funcţie de sex, vârstă, domenii de activitate, de statut profesional etc. Reieşind din analiză,
situaţia dată se consideră critică atât la moment, cât şi pentru o perspectivă mai îndelungată, iar o
redresare a acesteia necesită eforturi enorme atât din partea populaţiei autohtone, din partea
autorităţilor publice locale, cât şi din partea autorităţilor publice centrale, a societăţii civile etc. Or,
modernizarea infrastructurii sociale atât de necesară nu numai în scopul ridicării calităţii vieţii a
populaţiei autohtone, dar şi pentru asigurarea unei imagini mai atractive pentru localităţile rurale,
precum şi crearea unor locuri noi de muncă în contextul diversificării ocupării forţei de muncă
necesită cheltuieli investiţionale enorme pe care localităţile rurale în prezent nu le poate suporta.
25
Prin urmare, doar anumite injecţii investiţionale din exterior - publice sau private, interne sau
externe - pot contribui la modernizarea infrastructurii sociale, la întemeierea unor noi întreprinderi
non-agricole, dar şi la modernizarea celor existente şi, prin consecinţă, la o ameliorare a ocupării
forţei de muncă din mediul rural.
Atragerea investiţiilor din exterior este o şi ea o problemă pentru localităţile rurale care
constă nu atât în realizarea obiectivelor puse de către aceste localităţi rurale privind modernizarea
infrastructurii şi diversificarea ocupării forţei de muncă prin investiţiile date, cât în dorinţa şi
capacitatea populaţiei autohtone de a le atrage.
Studiul cantitativ dat a pus în evidenţă doar aspectele de constatare a situaţiei reale privind
ocuparea forţei de muncă din mediul rural. O cercetare sociologică a problemei date ar permite
accesul la o informaţie mult mai amplă în ceea ce privesc cauzele situaţiei create, căile şi
posibilităţile de ieşire din ea, dar, în primul rând, capacitatea şi dorinţa populaţiei autohtone şi a
autorităţilor publice locale de redresare a situaţiei.
4. REZULTATELE STUDIULUI SOCIOLOGIC PRIVIND CEREEA ŞI OFERTA
FORŢEI DE MUNCĂ ÎN MEDIUL RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Studiul sociologic privind cererea şi oferta forţei de muncă în mediul rural a fost realizat
având drept scop determinarea caracteristicilor de ocupare a forţei de muncă în mediul rural, în
special în ceea ce priveşte volumul şi structura cererii şi ofertei de muncă, precum şi identificarea
oportunităţilor de sporire a ocupării forţei de muncă în mediul dat. Un alt scop al studiului dat a fost
şi determinarea capacităţii autorităţilor publice locale din mediul rural în ameliorarea situaţiei
privind ocuparea forţei de muncă. Din acest considerent, studiul sociologic include două
chestionare: unul pentru persoane fizice şi juridice în vârsta aptă de muncă 15 – 61 ani şi altul
pentru reprezentanţii autorităţilor publice locale.
4.1. Caracteristicile de ocupare a forţei de muncă în mediul rural
Analiza rezultatelor studiului sociologic privind caracteristicile de ocupare a participanţilor

la studiu au înregistrat, în general, practic aceleaşi tendinţe ca şi datele oficiale prestate de către
Biroul Naţional de Statistică, ceea ce confirmă reprezentativitatea eşantionului ales în cadrul
cercetării. Totodată, la momentul realizării sondajului sociologic, din numărul total de persoane
fizice şi juridice participante la sondaj, 73,0% desfăşurau activităţi prin care obţineau un oarecare
venit. Astfel, sondajul constată un nivel al ocupării în mediul rural mai înalt decât cel estimat în
mod oficial în cadrul Anchetei Forţei de Muncă pentru anul 2004, care constituia 36,9%. Aceasta se
poate explica prin faptul că o mare parte din populaţia inactivă, şi anume persoanele declarate
26
plecate peste hotarele republicii în căutarea unui loc de muncă, precum şi unele persoane ce
desfăşoară activităţi economice în afara localităţilor rurale nu au luat parte la cercetare.
În ceea ce priveşte gradul de ocupare în funcţie de zone geografice, studiul a arătat că acesta
este mai mare în zona de sud – 74,9% şi mai mic în zona de nord, respectiv, 69,6%, ceea ce se
explică, în primul rând, prin gradul de mobilitate de muncă mai mare al populaţiei din zonele de
nord ale republicii comparativ cu zonele de sud (figura 2).
74,9%
74,1%
75%
74%
73%
72% 69,6%
71%
70%
69%
68%
67%
66%
Nord Centru Sud
Nord Centru Sud
Figura 2. Angajarea persoanelor în funcţie de zone geografice
Distribuţia pe categorii de vârstă a persoanelor ocupate participante la sondaj reflectă

aproape aceleaşi tendinţe ca şi datele oficiale privind ocuparea forţei de muncă din mediul rural.
Astfel, majoritatea angajaţilor din cei chestionaţi sunt în vârstă de 41-55 ani – 39,73%, pe când
grupa de vârstă 15-20 de ani constituie doar 8,4% din totalul respondenţilor ce desfăşoară activităţi
economice. În acelaşi timp, cel mai mare grad de ocupare se înregistrează în grupa de vârstă 41-55
ani – 77,49% din respondenţi, iar cel mai mic grad de ocupare se înregistrează, respectiv, în grupa
de vârstă 15-20 ani – 50,94%. (tabelul 13).
Tabelul 13
Distribuţia persoanelor angajate după categoria de vârstă (%)
Angajarea
15 – 20 ani 21 – 40 ani 41 – 55 ani 56 – 65 ani Total
persoanelor
Structura angajării după vârste
Da 8,40 37,48 39,73 14,39 100,0
Nu 21,05 35,22 31,17 12,55 100,0
Structura contingentului de o vârsta după angajare
Da 50,94 74,18 77,49 75,59
Nu 49,06 25,82 22,51 24,41
Total 100,0 100,0 100,0 100,0
În ceea ce priveşte nivelul de studii al angajaţilor din mediul rural, sondajul a arătat că cea
mai mare pondere o deţin persoanele cu studii medii de specialitate – 36,43% din respondenţii
27
angajaţi, urmate de cele cu studii superioare – 26,84% din respondenţii angajaţi. Totodată, trebuie
menţionat faptul că cel mai înalt grad de ocupare se observă pentru grupul persoanelor cu studii
superioare - 89,05% din respondenţi, în timp ce cel mai jos grad de ocupare se înregistrează la
persoanele cu studii medii – 56,99% din totalul persoanelor participante la sondaj, ceea ce reflectă o
anumită interdependenţă între nivelul de studii şi gradul de ocupare a forţei de muncă din mediul
rural (tabelul 14).
Tabelul 14
Structura persoanelor angajate după studii

Angajarea Medii Medii Superioare
Medii Superioare Total
persoanelor incomplete speciale incomplete
Structura angajaţilor după studii
Da 9.30 16.49 36.43 10.94 26.84 100.0
Nu 14.17 33.60 36.84 6.48 8.91 100.0
Structura contigentului cu un nivel de instruire după angajare
Da 63.16 56.99 72.75 82.02 89.05
Nu 36.84 43.01 27.25 17.98 10.95
Total 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
Un aspect destul de relevant al specificului ocupării forţei de muncă din mediul rural
reprezintă durata de activitate de muncă a persoanei la acelaşi loc de muncă. Sondajul a arătat că
din totalul persoanelor ocupate participante la sondaj majoritatea – 36,15% desfăşoară activitatea sa
de muncă la acelaşi loc de muncă între 1 şi 5 ani, pe când doar 12,35% din respondenţi nu şi-au
schimbat locul său de muncă mai mult de 20 de ani (tabelul 15).
Tabelul 15
Durata realizării activităţii
Nr. Durata angajării (%)
1. Mai puţin de 1 an 8,13
2. 1 – 5 ani 36,15
3. 5 – 10 ani 28,46
4. 10 – 15 ani 9,34
5. 15 – 20 ani 5,57
6. mai mult de 20 ani 12,35
Total 100,00
În ceea ce priveşte distribuţia angajaţilor participanţi la sondaj în funcţie de domeniul de

activitate, se observă că cele mai multe persoane sunt ocupate în deservirea socială şi culturală –
34,98% din totalul persoanelor participante la sondaj, fiind urmate de cele ocupate în agricultură –
respectiv, 21,95% şi comerţ – 17,81% din totalul respondenţilor (tabelul 16).
Tabelul 16.
Domeniul de activitate a persoanelor angajate
Nr. Domeniul de activitate a persoanelor angajate (%)
28
1. Agricultură, vânat şi silvicultură 21,95
2. Construcţii 7,25
3. Industrie (prelucrătoare, energie electrică, exploatare a carierilor, 7,04
gaz, apă)
4. Transport, depozitare şi comunicaţii 6,83
5. Comerţ 17,81
6. Servicii în domeniul odihnei, hoteluri şi restaurante 1,45
7. Deservirea socială şi culturală (ocrotirea sănătăţii, educaţie, 34,98
cultură)
8. Finanţe şi asigurări 2,69
Total 100,0
Analiza ocupării forţei de muncă în funcţie de forma de proprietate indică că, totuşi, cele
mai multe persoane sunt ocupate în întreprinderi private – 51,7% din respondenţii angajaţi, pe când
în întreprinderile publice sunt angajaţi 42,48% din respondenţi. În ceea ce priveşte distribuţia
angajaţilor în funcţie de zona geografică, datele sondajului a constatat cea mai mare concentraţie
de angajaţi în sectorul privat în zona de centru – 19,05% din totalul angajaţilor participanţi la
sondaj (tabelul 17).
Tabelul 17
Angajaţi după forma de proprietate a întreprinderii şi zona geografică (%)
Nr. Zona geografică Total
Forma de proprietate a întreprinderii
Nord Centru Sud
1. Privată 16,83 19,05 15,83 51,71
2. Publică 13,03 13,03 16,43 42,49
3. Mixtă, cu capital privat şi public 0,2 1,0 1,0 2,2
4. Străină 0 0,2 1,2 1,4
5. Mixtă, cu capital străin şi naţional 0,6 1,0 0,6 2,2
O altă caracteristică a ocupării forţei de muncă din mediul rural este şi mediul în care
activează populaţia ocupată. Astfel, datele sondajului au arătat că cele mai multe persoane ocupate
activează în întreprinderile din mediul rural – 64,58% din respondenţii ocupaţi.
Datele studiului arată că majoritatea persoanelor ocupate participante la sondaj sunt angajate
cu un contract de muncă – 45,15% din respondenţi. Totodată, studiul reflectă şi un nivel destul de
înalt al persoanelor angajate printr-o înţelegere verbală, şi a ocupaţiilor în producerea bunurilor şi
serviciilor pentru autoconsum, respectiv, 13,81% şi 16,53% din respondenţii ocupaţi. Or, anume
aceste categorii de angajaţi reprezintă sectorul informal al pieţei muncii care trebuie ţinut în limite
mai restrânse. Este relevantă şi ponderea patronilor în totalul populaţiei ocupate din mediul rural
care constituie 14,41% din respondenţi. (tabelul 18).
Tabelul 18.
Statutul persoanelor angajate (%)
Angajat cu Angajat Angajat Angajat în Angajat Patron a unei
contract de printr-o temporar / producerea familial întreprinderi
muncă înţelegere sezonier de bunuri şi cu mai mulţi
verbală servicii angajaţi
pentru
autoconsum
Total 45,19 13,81 5,41 16,53 4,65 14,41
29
Majoritatea persoanelor angajate sunt de sex masculin – 56,35% din respondenţi. Totodată,
pentru unele categorii de ocupaţi, precum angajaţi cu contract de muncă sau angajaţi printr-o
înţelegere verbală, ponderea femeilor ocupate este mai mare decât cea a ocupaţilor de sex masculin
- respectiv, 56,81% şi 57,61% din respondenţii ocupaţi (tabelul 19).
Tabelul 19
Statutul persoanelor angajate după sex (%)
Angajat în
Patron a unei
Angajat cu Angajat printr- Angajat producerea de
Angajat întreprinderi cu
Sexul contract o înţelegere temporar / bunuri şi
familial mai mulţi
de muncă verbală sezonier servicii pentru
angajaţi
autoconsum
Masculin 43.19 42.39 75.00 65.14 51.61 72.92
Feminin 56.81 57.61 25.00 33.94 48.39 27.08
Total 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
În ceea ce priveşte distribuţia angajaţilor în funcţie de vârstă, se observă că pentru fiecare

categorie profesională prevalează o categorie de vârstă concretă. Astfel, dacă în totalul patronilor a
unei întreprinderi cu mai mulţi angajaţi cea mai răspândită categorie de vârstă este cea de 41-55 ani
– 53,13% din patronii chestionaţi, pentru angajaţii familiali cea mai răspândită categorie de vârstă
este cea de 15-20 de ani – 67,74% din angajaţii familiali. În ceea ce privesc alte categorii
profesionale de ocupaţi, majoritatea angajaţilor sunt concentraţi în categoriile de vârstă 21-40 de ani
şi 41-55 de ani (tabelul 20).
Tabelul 20
Statutul persoanelor angajate după vârstă (%)
Angajat în
Angajat Patron a unei
Angajat cu Angajat producerea de
printr-o Angajat întreprinderi
Vârsta contract de temporar / bunuri şi
înţelegere familial cu mai mulţi
muncă sezonier servicii pentru
verbală angajaţi
autoconsum
15 – 20 ani 2.99 16.30 22.22 1.83 67.74 0.00
21 – 40 ani 43.52 35.87 36.11 26.61 19.35 37.50
41 – 55 ani 41.86 32.61 22.22 44.95 6.45 53.13
56 – 65 ani 11.63 15.22 19.44 26.61 6.45 9.38
Total 100.00 100.00 100.00 100.00 100.00 100.00
Destul de relevante sunt şi datele sondajului privind distribuţia angajaţilor în funcţie de

nivelul de studii pentru fiecare categorie profesională. Rezultatele studiului constată că cea mai
mare pondere a angajaţilor cu studii superioare o au patronii, respectiv, 48,96% şi angajaţii cu
contract de muncă – 38,21%. În acelaşi timp, pentru astfel de categorii ca angajaţii temporari sau
sezonierii şi angajaţii printr-o înţelegere verbală cel mai reprezentativ nivel de studii sunt studiile
medii de specialitate, respectiv 55,56% şi 44,57% din totalul respondenţilor ocupaţi din categoriile
30
date. Pentru angajaţii familiali cel mai răspândit nivel de studii sunt studiile medii – 54,84% din
totalul respondenţilor ocupaţi din categoria profesională dată (tabelul 21).
Tabelul 21
Statutul persoanelor angajate după studii (%)
Angajat în
Angajat Patron a unei
Angajat cu Angajat producerea de
printr-o Angajat întreprinderi
Studiile contract de temporar / bunuri şi
înţelegere familial cu mai mulţi
muncă sezonier servicii pentru
verbală angajaţi
autoconsum
Medii
4.65 21.74 13.89 14.68 19.35 1.04
incomplete
Medii 6.98 21.74 19.44 31.19 54.84 10.41
Medii de
38.21 44.57 55.56 31.19 16.13 29.17
specialitate
Superioare
12.62 7.61 2.78 14.68 3.23 10.42
incomplete
Superioare 37.54 4.35 8.33 8.26 6.45 48.96
Total 100.00 100.00 100.00 100.00 100.00 100.00
4.2. Capacităţile persoanelor ocupate
Dezechilibrele de pe piaţa muncii determinate de procesele economice din republică ce au

loc în prezent, în special, în ceea ce priveşte concordanţa dintre volumul cererii şi a ofertei de
muncă, a structurii cererii cu cea a ofertei de muncă în funcţie de specialităţi sau domenii de
activitate, precum şi distribuţia acestora în funcţie de localităţile geografice, au determinat o
utilizare ineficientă a forţei de muncă, care se concretizează atât în încadrarea populaţiei ocupate în
activităţi ce nu corespund profesiei sau specialităţii deţinute cât şi în mobilitatea teritorială sporită
din partea mai multor persoane cu scopul de a găsi un loc de muncă ce corespunde specialităţii
deţinute sau obţinerii unor venituri mai mari. Cu toate acestea, rezultatele studiului indică că
majoritatea persoanelor angajate realizează activitatea lor de muncă în corespundere cu specialitatea
deţinută – 61,09% din persoane ocupate participante la sondaj. Celelalte 38,91% din respondenţi
ocupaţi a căror activitate de muncă nu corespunde specialităţii deţinute au declarat drept cauze
principale ale acesteia imposibilitatea de a activa în localitate conform profesiei pe care o deţin –
40,78% din persoanele ocupate participante la cercetare şi posibilitatea de a obţine venituri mai
mari realizând altă profesie – 40,22% din persoanele ocupate participante la cercetare (figura 3)
31
Figura 3 Cauzele desfăşurării activităţii care nu corespunde profesiei
În ceea ce priveşte mobilitatea teritorială a forţei de muncă datele sondajului indică că din
totalul persoanelor ocupate participante la sondaj 44,85% se deplasează în alte localităţi pentru a
desfăşura activităţi de muncă. Printre cauzele cele mai răspândite în mobilitatea teritorială dată sunt
lipsa locurilor de muncă în localitatea de domiciliu – 46,19% din respondenţi. De asemenea,
posibilitatea de a obţine venituri mai mari – 26,67% din respondenţi, precum şi dorinţa de a lucra
conform profesiunii - 16,92% constituie o altă cauză de a lucra în altă localitate (figura 4).
5,98% 4,24%
26,67%
46,19%
16,92%
lipsa locurilor de munca in localitate dorinta de activa conform profesiei

posibilitate de a obţine venituri mai mari teama de a nu avea nici o activitate
altele
Figura 4. Cauzele angajării în altă localitate
Persoanele care activează în altă localitate decât în cea în care se află domiciliul trebuie să
facă zilnic naveta la locul de muncă. Cu toate că aceasta necesită un efort mai mare din partea
persoanelor respective, acestea sunt dispuse să parcurgă această distanţă zilnic. Pentru majoritatea
angajaţilor care se deplasează la locul de muncă în altă localitate decât cea în care se află domiciliul
distanţa este de până la 5 km – 54,79% din respondenţi (tabelul 22).
Tabelul 22.
Distanţa parcursă până la localitatea locului de muncă
Nr. Distanţa Persoane (%)
1. Până la 5 km 54,79
2. 5 - 10 km 17,12
3. 10 – 15 km 11,64
4. 15 – 20 km 6,86
32
5. 20 – 25 ani 6,16
6. mai mult de 25 km 3,43
Total 100
Un factor important care influenţează eficienţa utilizării forţei de muncă în mediul rural este
recrutarea forţei de muncă. Or, anume de calitatea organizării acestui serviciu atât în cadrul
întreprinderilor cât şi în cadrul instituţiilor publice şi private de plasare în câmpul muncii depinde
funcţionalitatea pieţei muncii şi, prin urmare, eficienţa utilizării forţei de muncă. Rezultatele
studiului arată că majoritatea persoanelor angajate au obţinut locul de muncă prin intermediul
prietenilor şi rudelor – 53,9% din respondenţii angajaţi, în timp ce doar 13,35% din persoanele
angajate s-au angajat prin intermediul anunţurilor din mass-media, ceea ce reflectă o un interes
minor al întreprinderilor în ceea ce priveşte perfecţionarea serviciului de recrutare a resurselor
umane. Destul de mică este şi ponderea persoanelor care s-au angajat prin intermediul agenţiilor
teritoriale de ocupare a forţei de muncă 8,56% din respondenţii angajaţi, ceea ce ridică unele
întrebări în ceea ce priveşte, pe de o parte calitatea serviciilor prestate de acest serviciu de stat, iar
pe de altă parte, credibilitatea agenţilor economici, precum şi a doritorilor de obţine o slujbă prin
intermediul serviciului dat (tabelul 23).
Tabelul 23.
Instituţia prin intermediul căreia s-a obţinut locul de muncă (%)
Concursul Agenţia pentru Transferul de la
Prietenii sau
Zona anunţat în mass- ocuparea forţei de un alt loc de Altele
rudele
media muncă muncă
Nord 18,39 2,77 4,78 6,79 0,76
Centru 21,11 4,28 1,01 5,04 1,51
Sud 14,36 6,3 2,77 8,82 1,26
Total 53,91 13,35 8,56 20,65 3,53
Conform Codului Muncii, încheierea contractului individual de muncă între salariaţi şi

patron este o cerinţă obligatorie. În contractul individual de muncă trebuie să fie stipulate
obligaţiunile patronului şi ale salariatului care reiese din raporturile de muncă. În momentul
încheierii contractului individual de muncă salariatul trebuie să cunoască care sunt beneficiile pe
care le va primi din partea patronului în schimbul muncii prestate. Potrivit rezultatelor studiului, la
momentul angajării - 64,77% din respondenţii angajaţi au încheiat un contract de muncă. Printre
cele mai frecvente condiţii stipulate în contractul individual de muncă sunt salariul – 93,24% din
respondenţii angajaţi, asigurarea în caz de boală – respectiv 79,39%, asigurarea cu pensie - 75,34%
condiţii adecvate de muncă – 73,99% (tabelul 24).
Tabelul 24.
Condiţii stipulate în contractul de muncă
Nr. Condiţii de muncă stipulate în contract Persoane (%)
1. Condiţii adecvate de muncă 73,99
2. Salariul 93,24
3. Asigurarea în caz de boală 79,39
4. Asigurarea în caz de accidente de muncă 56,42
5. Asigurarea în caz de şomaj 32,43
33
6. Asigurarea cu pensie 75,34
Pentru majoritatea persoanelor angajate în câmpul muncii salariul reprezintă principala

sursă de venit. Cu toate că, în mediul rural salariaţii pot avea şi alte surse de venit, cum ar fi de
exemplu prelucrarea loturilor individuale de pământ de pe lângă domiciliu, acestea toate împreună
nu le asigură salariaţilor un nivel de trai decent. Luând în consideraţie faptul că populaţia rurală este
antrenată mai mult în lucrările agricole, iar conform datelor statistice salariile în agricultură sunt la
nivelul cel mai inferior comparativ cu cele practicate în alte sectoare ale economiei naţionale, apare
şi demotivarea angajaţilor de a fi antrenaţi în acest sector al economiei naţionale. Nivelul mic al
salariului din mediul rural îl confirmă şi rezultatele sondajului în care 50,11% din respondenţi
primesc un salariu în mărime de până la 700 lei/lunar ceea ce nu acoperă nici minimul de existenţă
stabilit. Prin urmare, marea majoritate a salariaţilor din mediul rural primesc un salariu inferior
salariului mediu lunar pe economie (tabelul 25).
Tabelul 25.
Mărimea salariului angajaţilor
Nr. Mărimea salariului Persoane (%)
1. Până la 300 lei 14,44
2. 301 – 700 lei 35,67
3. 701 – 1000 lei 27,57
4. 1001 – 1400 lei 11,6
5. Mai mult de 1401 lei 6,56
6. Salariu fluctuant 4,16
Total 100
4.3. Condiţiile de activitate a persoanelor antrenate în prelucrarea individuală a

pământului
O caracteristică specifică a ocupării forţei de muncă în mediul rural este implicarea

majorităţii populaţiei ocupate în activităţi agricole legate, în primul rând, de prelucrarea lotului
individual de pământ. De regulă, populaţia rurală are în proprietatea sa un lot de pământ pe care l-a
obţinut fie prin moştenire, fie în rezultatul participării la cota valorică de pământ drept urmare a
reformei funciare, fie este arendat de la alte persoane. Rezultatele sondajului indică că majoritatea
persoanelor angajate în prelucrarea individuală a pământului au obţinut terenurile agricole în
rezultatul împărţirii cotei valorice – 70,23% din respondenţii ocupaţi (figura 5).
5,34%
70,23%
24,43%
Cota valorica Mostenit Arendat 34

Figura 5. Statutul terenurilor agricole prelucrate individual
Pentru majoritatea persoanelor angajate motivarea pentru prelucrarea individuală a
pămîntului constă în aceea că aceasta constiuie o sursă sigură de venit. Aceasta au afirmat 54,96%
respondenţi ocupaţi. Totodată, alte 33,59% din respondenţi prelucrează pământul din cauza pierderii
locului de muncă, iar 30,53% din respondenţi nu-şi pot găsi un alt loc de muncă (figura 6).
54,96%
60%
50%
33,59%
40% 30,53%
30%
20% 12,98%
10%
0%
Pierderea locului de Imposibilitatea de a Constituie o sursa deDorinta de a dezvolta
munca gasi un alt loc de venit pentru familie o afacere
munca
Figura 6. Cauzele angajării în prelucrarea individuală a pământului
Cu toate că prelucrarea pământului reprezintă o activitate tradiţională pentru populaţia

economic activă din mediul rural, totuşi în anumite condiţii aceştia ar putea renunţa la această
activitate. Rezultatele studiului arată că dacă celor angajaţi în prelucrarea individuală a pământului
li s-ar oferi o şansă de a găsi un loc de muncă numai 60,36% din cei chestionaţi sunt dispuşi să
renunţe la activitatea agricolă. Condiţiile care i-ar determina pe aceştia să renunţe la prelucrarea
pământului se concretizează în salariul adecvat capabil să acopere cheltuielile minime ale familiei –
pentru aceasta s-au pronunţat 48,65% din respondenţi şi în condiţiile favorabile de muncă –
respectiv, 37,84% din respondenţi (tabelul 26).
Tabelul 26.
Condiţiile determinante în renunţarea la prelucrarea pământului
Nr. Condiţiile Persoane (%)
1. Condiţii favorabile de muncă 37,84
2. Salariu ce ar acoperi cheltuielile minime ale familiei 48,65
3. Postul să corespundă profesiei însuşite 9,01
4. Problemele ce apar în procesul prelucrării pământului 27,03
5. Dificultăţi în realizarea producţiei agricole 18,92
Prelucrarea pământului necesită un efort uman considerabil pentru realizarea tuturor

lucrărilor, ceea ce face imposibil ca acestea să fie realizate de o singură persoană. În afară de
aceasta, există lucrări sezoniere care trebuie realizate într-o perioadă scurtă de timp care necesită
35
mai multă forţă de muncă. Pentru a evita compromiterea recoltei pentru sezonul respectiv, multe
persoane în timpul prelucrării pământului antrenează şi alte persoane. Astfel, 77,1% din respondenţi
apelează la membrii familiei, alte 44,27% din respondenţi apelează la rude şi prieteni, iar 42,75%
din respondenţi apelează la persoane apte de muncă fără ocupaţie din localitate (tabelul 27).
Tabelul 27.
Persoanele antrenate în prelucrarea pământului
Nr. Persoanele antrenate Persoane (%)
1. Membrii familiei 70,99
2. Rudele şi prietenii 44,27
3. Persoanele apte de muncă fără ocupaţie 42,75
4. Tinerii minori din localitate 10,69
4.4. Specificul activităţii antreprenoriale
Dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii este una din cele mai eficiente forme de creare a
noilor locuri de muncă. Dezvoltarea afacerilor în mediul rural este, practic, unica cale de creare a
noilor locuri de muncă pentru populaţia rurală. În general, în localităţile rurale predomină
întreprinderile de dimensiuni mici, cu un număr relativ mic de angajaţi. Aceasta o confirmă şi
rezultatele studiului care arată că majoritatea întreprinderilor din mediul rural sunt întreprinderi
mici cu un număr de angajaţi de până la 5 persoane – 57,14% antreprenori (tabelul 28).
Tabelul 28.
Numărul angajaţilor în întreprinderile din mediul rural
Nr. Numărul angajaţilor Persoane (%)
1. Până la 5 angajaţi 57,14
2. 5 – 10 angajaţi 14,29
3. 11 – 20 angajaţi 6,12
4. 21 – 50 angajaţi 7,14
5. 51 – 75 angajaţi 2,04
6. Mai mult de 75 persoane 13,27
Total 100
În majoritatea cazurilor numărul angajaţilor din întreprinderile din mediul rural în ultimii
trei ani nu s-a modificat – 47,92% respondenţi şi s-a mărit în 33,33% cazuri şi numai în 8,33%
cazuri numărul acestora s-a micşorat. În toate cazurile de reducere a numărului angajaţilor motivul
acesteia a fost micşorarea proporţiei afacerii. Majorarea numărului de angajaţi a fost determinată
de extinderea activităţii – 71,88% cazuri şi diversificarea gamei de lucrări şi servicii – 28,12%
antreprenori.
La momentul realizării studiului 69,79% din antreprenori au declarat că sunt disponibili să-
şi extindă afacerea în vederea creării de noi locuri de muncă. Condiţiile care ar favoriza crearea
locurilor de muncă indicate de antreprenori sunt în majoritatea cazurilor oferirea unor facilităţi
fiscale din partea statului - 53,13% din respondenţi. De asemenea, agenţii economici pun accentul
36
şi pe obţinerea unor credite preferenţiale – 31,24%. Agenţii economici din zona de Sud sunt acei
care doresc mai mult obţinerea unor credite preferenţiale şi tot ei sunt acei care contează mai puţin
pe susţinerea autorităţilor publice locale pentru dezvoltarea afacerilor (tabelul 29).
Tabelul 29.
Condiţii favorabile pentru extinderea afacerii în vederea creării de noi locuri de muncă (%)
Reducerea cotei Identificarea
Oferirea Acordarea
Susţinerea de contribuţiei de segmentelor de
Zona facilităţilor creditelor
către APL asigurare piaţă de
fiscale preferenţiale
socială desfacere noi
Nord 17,71 8,33 11,46 5,21 11,46
Centru 17,71 9,38 12,5 5,21 12,5
Sud 17,71 13,53 5,21 5,21 5,21
Total 53,13 31,24 29,17 15,62 29,17
Pentru antreprenorii din mediul rural, mai ales pentru cei antrenaţi în agricultură, realizarea
bunurilor şi serviciilor reprezintă o problemă destul de dificilă. Aceasta reprezintă o cauză esenţială
pentru care agenţii economici din mediul rural nu doresc să-şi extindă activitatea. Conform
rezultatelor studiului, motivele care împiedică extinderea afacerii în vederea creări locurilor de
muncă indicate de către antreprenori sunt:
- pregătirea insuficientă a persoanelor din localitate – 10,34% din respondenţi;
- dificultatea în realizarea bunurilor şi serviciilor produse – 44,83% din respondenţi;
- povara fiscală – 58,62% din respondenţi;
- dificultăţi în obţinerea creditelor pentru lărgirea afacerilor – 34,48% din cazuri;
- altele (spaţiu mic) – 3,44% din cazuri.
Bineînţeles, pentru extinderea afacerilor patronul trebuie să mizeze şi pe personalul care va fi
angajat. În aceste condiţii, patronii se confruntă cu dificultăţi în recrutarea persoanelor cu un înalt
nivel de pregătire profesională în mediul rural. Majoritatea persoanelor bine instruite din punct de
vedere profesional încearcă să găsească un loc de muncă în mediul urban. Cu toate că în mediul
rural găsirea persoanelor care deţin profesiunea de agronom nu ar trebui să fie o problemă, agenţii
economici se confruntă cu un deficit acut de agronomi pentru extinderea afacerilor. (Aceasta o
confirmă şi autorităţile publice locale). În afară de agronomi, pentru dezvoltarea agriculturii agenţii
economici mai solicită mecanizatori, viticultori şi pomicultori. De asemenea, pentru dezvoltarea
întreprinderilor din alimentaţia publică agenţii economici au nevoie de chelneri – 8,96%, vânzători
– 16,42%, barmani – 7,46%. Paradoxal apare şi situaţia că agenţii economici din mediul rural duc
lipsă şi de specialişti cu profil economic, şi anume economist şi contabil, în condiţiile în care
majoritatea instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova pregătesc specialişti cu
profil economic. Aceasta poate fi explicată prin faptul că majoritatea absolvenţilor instituţiilor
superioare de învăţământ cu pregătire economică doresc, mai curând, să se angajeze în mediul
37
urban unde au mai multe oportunităţi pentru realizare în carieră sau pentru iniţierea unei afaceri. În
tabelul 30 sunt prezentate profesiunile şi meseriile solicitate de agenţii economici din mediul rural.
Tabelul 30.
Profesiunile, specialităţile şi meseriile solicitate
Nr. Profesii, specialităţi şi
meserii Persoane (%)
1. Agronom 8.96
2. Barman 7.46
3. Bucătar 2.99
4. Brutar 2.99
5. Chelner 8.96
6. Cofetar 1.49
7. Contabil 5.97
8. Constructor 1.49
9. Electrician 2.99
10. Economist 4.48
11. Frizer 2.99
12. Inginer 5.97
13. Lăcătuş auto 5.97
14. Merceolog 4.48
15. Mecanizator 8.96
16. Morar 1.49
17. Muncitor necalificaţi 5.97
18. Operator staţie petrol 1.49
19. Piscicultor 1.49
20. Pomicultor 4.48
21. Stilist 1.49
22. Tehnolog 1.49
23. Tractorist 2.99
24. Vânzător 16.42
25. Viticultor 1.49
Durata săptămânii de lucru în întreprinderi constituie mai mult de 40 ore – 50% respondenţi,
de la 21 – 40 ore – 45,83% respondenţi şi până la 20 ore – 4,17% din respondenţi.
4.5. Caracteristica persoanelor neocupate (şomeri)
Angajarea în câmpul muncii a persoanelor din mediul rural este dificil de realizat datorită
limitării activităţilor. În localităţile rurale există persoane care nu au activat oficial în câmpul
muncii odată cu restructurarea agriculturii în urma cărora au fost lichidate colhozurile (organizaţii
de tip socialist). Datele studiului arată că cele mai multe persoane care la momentul realizării
acestuia nu aveau vre-o activitate din care să obţină un venit nu sunt oficial încadraţi în câmpul
muncii timp de 1 – 3 ani – 28,22% persoane, după care urmează persoanele cu o durată de 3 -5 ani
(figura 7).
38
8,30%
11,20% 28,22%
26,56%
25,72%
mai putin de un an 1 - 3 ani 3 - 5 ani 5-10 ani mai mult de 10 ani
Figura 7. Perioada de neîncadrare în câmpul muncii (persoane %)
În majoritatea cazurilor motivul neîncadrării în câmpul muncii a fost lipsa locurilor de

muncă în localitate - 57,57% din respondenţi (tabelul 31). Dificultatea angajării în câmpul muncii
este determinată şi de faptul că o bună parte din populaţia rurală nu deţine un nivel de calificare sau
meserie care le-ar permite să realizeze anumite activităţi sau meseria pe are o deţin este în surplus
în localitatea respectivă.
Tabelul 31.
Motivul neangajării în câmpul muncii
Lipsa locurilor de Nu deţin nici o Meseria nu este
Zona Altele
muncă meserie solicitate
Nord 18,18 10,4 2,16 2,6
Centru 19,91 9,95 5,19 1,3
Sud 19,48 6,5 2,6 1,73
Total 57,57 26,85 9,95 5,63
În vederea întreţinerii familiilor, majoritatea persoanelor care au pierdut locul de muncă au

ales emigrarea peste hotarele Republicii Moldova, cu scopul găsirii unui loc de muncă din care să
aibă o sursă de venit. În perioada în care nu au fost angajaţi în câmpul muncii 39,83% din
respondenţi au activat peste hotarele ţării, 32,37% din respondenţi – au activat în calitate de zilier şi
27,8% - au realizat unele lucrări sau servicii la comandă (tabelul 32).
Tabelul 32.
Activităţile realizate în perioada de neîncadrare în câmpul muncii
Periodic în calitate Lucrări / servicii la Activat peste
Zona
de zilier comandă hotarele ţării
Nord 7,47 7,47 12,45
Centru 11,62 12,45 13,69
Sud 13,28 7,88 13,69
Total 32,37 27,8 39,83
Rezultatele studiului arată că numai 8,3% persoane neîncadrate în câmpul muncii au fost
înregistrate la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în calitate de şomer. Aceasta
39
demonstrează încă o dată că populaţia din mediul rural este puţin informată despre instituţiile
publice care se ocupă de ocuparea în câmpul muncii a forţei de muncă. Perioada în care persoanele
înregistrate au avut statut de şomer a fost pentru 5% din respondenţi de până la 3 luni; 50% din
respondenţi – 3 – 6 luni; 30% din respondenţi – 6 – 9 luni şi pentru 15% din respondenţi – mai mult
de 9 luni.
În perioada de neîncadrare în câmpul muncii 62,66% din respondenţi au încercat să obţină un
loc de muncă. În majoritatea cazurilor acestea s-au adresat după ajutor în obţinerea unui loc de
muncă rudelor şi prietenilor – 66,89% din respondenţi În 26,49% din cazuri persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă s-au adresat autorităţilor publice locale şi doar 6,62% din respondenţi
sau adresat agenţiilor teritoriale de ocupare a forţei de muncă. Aceasta poate fi caracterizată prin
faptul că există o colaborare slabă între autorităţile publice locale şi agenţiile teritoriale de ocupare
a forţei de muncă. Or, persoanele care s-au adresat autorităţilor publice locale în vederea găsirii
unui loc de muncă puteau fi redirecţionate de acestea spre agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de
muncă unde ar putea avea oportunităţi mai mari de găsire a unui loc de muncă vacant. În tabelul 33
sunt prezentate instituţiile facilitatoare în obţinerea unui loc de muncă de către persoanele
neangajate.
Tabelul 33.
Instituţia facilitatoare în obţinerea unui loc de muncă pentru persoanele neangajate
Agenţiile
Agenţi economici
Rudele şi Autorităţile teritoriale pentru
Zona şi instituţii
prietenii publice locale ocuparea forţei
publice
de muncă
Nord 18,55 5,96 1,99 16,56
Centru 26,49 7,95 1,99 7,95
Sud 21, 85 12,58 2,64 24,5
Total 66.89 26.49 6.62 49.01
Persoanele care nu au încercat să caute un loc de muncă au indicat ca motiv nivelul redus al
salariului aplicat în mediul rural – 2/3 respondenţi şi starea sănătăţii – 1/3 respondenţi.
4.6. Iniţierea afacerilor
Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor în mediul rural este mult mai dificil de realizat deoarece
persoanele care s-ar putea implica nu au pregătirea necesară pentru aceasta. Cu toate acestea,
64,78% din respondenţi au afirmat că doresc să iniţieze o afacere proprie în anumite condiţii.
Condiţiile care ar facilita iniţierea afacerii ar fi:
- oferirea de consultanţă în vederea iniţierii afacerii – 40,87% din respondenţi;
- oferirea de facilităţi la acordarea creditelor – 76,35% din respondenţi;
- oferirea de facilităţi fiscale din partea APL – 56,02% din respondenţi;
40
- acordarea facilităţilor la arendarea spaţiilor – 29,88% din respondenţi.
Distribuţia pe sexe a persoanelor care doresc să iniţieze o afacere a demonstrat că majoritatea
persoanelor care doresc acest lucru sunt bărbaţi – 61,41% din respondenţi, iar în cadrul bărbaţilor,
dornici de a iniţia o afacere sunt 75,13% din respondenţi (tabelul 34).
Tabelul 34.
Dorinţa de a iniţia o afacere după sexe (% persoane)
Dorinţa de
iniţiere a unei Bărbaţi Femei Total
afaceri
Structura după sexe
Da 61.41 38.59 100.00
Nu 37.40 62.60 100.00
Structura în cadrul sexelor
Da 75.13 53.01 64.78
Nu 24.87 46.99 35.22
Total 100 100 100
Persoanele tinere şi cele de vârstă medie sunt mai tentante de a iniţia o afacere, cu toate că ar
putea să nu aibă pregătirea profesională pentru acest lucru. Din numărul total de persoane cuprinse
în categoria de vârstă 15 – 20 ani, 79,38% sunt dispuse să iniţieze propria afacere, după care
urmează persoanele din categoria de vârstă de 20 – 40 ani cu 74,09% din respondenţi. În general,
majoritatea persoanelor care doresc să iniţieze o afacere la anumite condiţii sunt de vârsta 21 – 40
ani – 42,12% respondenţi (tabelul 35).
Tabelul 35.
Vârsta persoanelor dornice de a iniţia o afacere (%)
Dorinţa de
iniţiere a unei 15 – 20 ani 21 – 40 ani 41 – 55 ani 56 – 65 ani Total
afaceri
Structura după vârstă
Da 16.39 42.12 34.23 7.26 100.0
Nu 7.63 27.10 38.93 26.34 100.0
Structura în cadrul categoriei de vârstă
Da 79.38 74.09 61.80 33.65
Nu 20.62 25.91 38.20 66.35
Total 100.0 100.0 100.0 100.0
De fapt, persoanele care doresc să iniţieze o afacere au o anumită pregătire profesională,

deţin o profesiune, iar aceasta le-ar permite, în urma unei pregătiri suplimentare să dezvolte o
afacere. Conform rezultatelor studiului, persoanele care doresc să iniţieze o afacere în 39,42%
cazuri au studii medii de specialitate. Chiar şi persoanele fără studii doresc să iniţieze propria
afacere în urma căreia să obţină un anumit venit. Din numărul total de persoane cu studii medii
incomplete, participante la studiu, 52,27% doresc să-şi iniţieze propria afacere, iar din numărul total
de persoane cu studii medii, 64,46% doresc să-şi iniţieze propria afacere. Numărul persoanelor care
41
doresc să iniţieze o afacere creşte concomitent cu nivelul studiilor pe care participanţii la studiu le
deţin. (tabelul 36).
Tabelul 36.
Studiile persoanelor dornice de iniţiere a unei afaceri (%)
Dorinţa de
Medii Medii de Superioare
iniţiere a unei Medii Superioare Total
incomplete specialitate incomplete
afaceri
Structura după studii
Da 9.76 22.20 39.42 10.79 17.84 100
Nu 16.03 22.52 33.59 8.40 19.47 100
Structura în cadrul nivelului de studii
Da 52.27 64.46 68.35 70.27 62.77
Nu 47.73 35.54 31.65 29.73 37.23
Total 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
În cadrul studiului s-a încercat să se identifice cine ar putea contribui la crearea locurilor de
muncă. Astfel, s-a identificat locurile de muncă, în majoritate, trebuie create de agenţii economici
existenţi – 58,86% respondenţi, după care urmează autorităţile publice locale cu 50,22% din
respondenţi (tabelul 37).
Tabelul 37.
Aşteptările privitor instituţia care ar putea contribui la crearea locurilor de muncă
Nr. Instituţia Persoane (%)
1. Fiecare persoană individual 23,19
2. Agenţii economici existenţi 58,86
3. Autorităţile publice locale 50,22
4. Autorităţile publice centrale 45,62
5. Altele 1,42
4.7. Capacităţile autorităţilor publice locale
La momentul realizării studiului majoritatea autorităţilor publice locale considerau nivelul

de dezvoltare social economică şi cultural al localităţii ca satisfăcător. În figura 8 este prezentat
nivelul de dezvoltare social-economic şi cultural al localităţii pe zonele geografice ale republicii
Moldova şi în ansamblu.
42
Figura 8. Nivelul de dezvoltare social – economic şi cultural al localităţii
Numărul agenţilor economici care activează în localităţile rurale diferă în funcţie de

mărimea acestora. În localităţile cu un număr de populaţie mai mare şi numărul agenţilor economici
este mai mare. Există însă localităţi rurale în care activează nu mai mult de cinci agenţi economici
(figura 9).
Figura 9. Structura localităţilor după numărul de agenţi economici
Potrivit datelor statistice majoritatea agenţilor economici din mediul rural îşi desfăşoară
activitatea în domeniul agriculturii şi comerţului. Aceasta o confirmă şi rezultatele studiului în care
autorităţile publice au menţionat că în 85,3% din localităţi agenţii economici îşi desfăşoară
activitatea în agricultură, iar în 90,4% - în comerţ (figura 10). În afară de domeniile de activitate
menţionate în figura 8 un procent foarte mic activează în domeniul construcţiilor şi deservirii
sociale.
43
Figura 10. Structura agenţilor economici după domeniul de activitate
Autorităţile publice locale se confruntă cu o multitudine de probleme care solicită

soluţionare în următorii cinci ani. Dezvoltarea lucrărilor publice în localităţile rurale ar putea fi o
soluţie oportună pentru redarea unui alt aspect localităţilor rurale. Priorităţile pentru dezvoltarea şi
amenajarea localităţii pentru următorii cinci ani sunt prezentate în tabelul 38.
Tabelul 38
Priorităţile pentru dezvoltarea şi amenajarea localităţii
Priorităţile dezvoltării localităţii Localităţi (%)

1. Reparaţia drumurilor centrale ale localităţii 85,2
2. Amenajarea şi înverzirea teritoriului; 63,2
3. Asigurarea satului /comunei cu apă potabilă
(reparaţia sistemului de asigurare cu apă potabilă, reparaţia
fântânilor şi a izvoarelor); 70,6
4. Efectuarea lucrărilor antierozionale şi de protecţie a 28,7
solurilor;
În ceea ce priveşte realizarea lucrărilor publice (reparaţia străzilor, amenajarea teritoriului,

asigurarea cu apă potabilă etc.) cu forţa de muncă doar din localitate este dificil. Doar 38,4% din
localităţile rurale ar putea realiza lucrările menţionate cu forţa de muncă proprie, în timp ce 45,59%
ar putea realiza aceste lucrări doar parţial, iar 14,71% nu ar putea realiza aceste lucrări (figura 11).
44
Figura 11. Posibilitatea realizării lucrărilor publice cu forţa de muncă din localitate
În localităţile rurale există o multitudine de probleme legate de susţinerea agriculturii.
Datele statistice ne arată că populaţia ocupată în agricultură s-a redus considerabil. Una din cauze
care a condus la renunţarea activităţilor în agricultură a fost şi este lipsa serviciilor complementare
în mediul rural necesare pentru susţinerea agriculturii. Autorităţile publice locale consideră necesar
crearea mai multor servicii în mediul rural pentru susţinerea agriculturii (tabelul 39)
Tabelul 39
Serviciile necesare a fi create pentru dezvoltarea agriculturii
Serviciile necesare pentru dezvoltarea agriculturii (%)

1. Crearea staţiei tehnologice de maşini; 57,4
2. Crearea centrului de achiziţie a producţiei agricole; 82,4
3. Crearea oficiului de colectare a laptelui; 34,6
4. Crearea centrului de asistenţă zooveterinară
(deservire zooveterinară, farmacie veterinară etc.) 35,3
5. Crearea centrului de asistenţă agricolă (asistenţă în
agricultură, agromagazin) 39,7
Dezvoltarea serviciilor de susţinere a agriculturii în mediul rural ar putea conduce la unele

dificultăţi deoarece nu toate localităţile rurale dispun de forţa de muncă necesară, pregătită din
punct de vedere profesional, care ar putea activa în cadrul acestor servicii. Deşi s-ar părea că în
mediul rural ar trebui să existe forţa de muncă care deţine profesiunile necesare pentru dezvoltarea
serviciilor în vederea susţinerii agriculturii, doar 59,6% din autorităţile publice locale susţin că
dispun de profesiunile necesare pentru dezvoltarea acestor servicii (figura 12).
Figura 12. Asigurarea cu forţa de muncă necesară

pentru susţinerea serviciilor din agricultură
Multe localităţi rurale nu dispun sau dispun parţial de specialişti care ar putea dezvolta
serviciile necesare ce ar susţine dezvoltarea sectorului agrar. În figura 11 sunt prezentate meseriile
sau profesiunile de care ar mai avea nevoie autorităţile publice locale pentru dezvoltarea serviciilor
din agricultură. În afară de profesiunile menţionate în figura 13, unele localităţi rurale mai au
nevoie de manageri care ar asigura dezvoltarea şi funcţionarea raţională a acestor servicii.
45
Figura 13. Structura colectivităţilor după profesiunile solicitate
pentru susţinerea agriculturii
Localităţile rurale au dificultăţi şi în ceea ce priveşte asigurarea sferei sociale din localitate
cu forţa de muncă necesară. Majoritatea localităţilor rurale nu dispun de forţa de muncă necesară ce
ar asigura buna desfăşurare a activităţilor din sfera socială (figura 14).
Figura 14. Asigurarea sferei sociale cu forţa de muncă necesară
În multe localităţi rurale se simte o lipsă a profesorilor de şcoală, medicilor de familie,

lucrătorilor culturali care împiedică desfăşurarea activităţilor din sfera socială (figura 15). În afară
de profesiunile menţionate în figura 13, în unele localităţi nu există meserii din domeniul deservirii
sociale şi anume: cizmar, frizer şi croitor. Iar dacă meseriile menţionate sunt practicate în
localităţile rurale, acestea sunt practicate de amatori care nu au o pregătire profesională specială.
46
Figura 15. Structura colectivităţilor după profesiunile
solicitate pentru dezvoltarea sferei sociale
Luând în consideraţie faptul că majoritatea populaţiei rurale este antrenată în sectorul agrar,
autorităţile publice locale consideră că există oportunităţi de dezvoltare a afacerilor şi în alte
domenii de activitate, ceea ce ar permite, în primul rând, diversificarea activităţilor în mediul rural
şi îmbunătăţirea structurii profesiunilor (tabelul 40). Autorităţile publice locale consideră necesar, în
primul rând, dezvoltarea afacerilor în domeniul deservirii sociale – 75,0%, după care urmează
industria de prelucrare a producţiei agricole – 58,8%.
Tabelul 40
Domeniile în care pot fi dezvoltate afaceri în localităţile rurale
Domeniile în care pot fi dezvoltate afaceri în localităţile rurale (%)

1. Industria de prelucrare a producţiei agricole; 58,8
2. Comerţ şi alimentaţie publică; 11,8
3. Deservire socială (frizerie, croitorie, cizmărie etc.); 75,0
4. Turism rural; 41,9
5. Lucrări de artizanat şi meşteşugărit; 34,6
6. Deservirea şi reparaţia automobilelor şi a tehnicii
agricole; 40,4
Bineînţeles, iniţierea sau dezvoltarea unei afaceri impune investirea unor resurse financiare
substanţiale. În opinia autorităţilor publice locale, sursele de finanţare care pot contribui la
dezvoltarea afacerilor în localităţile rurale sunt diferite (tabelul 41). Autorităţile publice locale
consideră, în primul rând, că agenţii economici existenţi în localitate pot contribui la dezvoltarea
afacerilor 65,4%.
47
Tabelul 41
Sursele de finanţare pentru dezvoltarea afacerilor în localităţile rurale
Sursele de finanţare pentru dezvoltarea afacerilor în (%)

localităţile rurale
1. Agenţii economici din localitate 65,4
2. Rudele şi prietenii care sunt plecaţi peste hotare 45,6
3. Oamenii de afaceri din mediul urban 45,6
4. Administraţia publică locală 53,7
5. Autorităţile administraţiei publice centrale 54,4
6. Investitorii străini 2,2
7. Băncile comerciale 1,47
În cea mai mare măsură. autorităţile publice locale sunt dispuse să susţină iniţierea
afacerilor în localitatea rurală pe care o reprezintă, aducându-şi contribuţia în limitele prevăzute de
legislaţie. 90% din autorităţile publice locale sunt dispuse să susţină dezvoltarea afacerilor, 6,6% nu
sunt pentru susţinerea afacerilor din localitate (figura 16).
Figura 16. Structura opiniei autorităţilor publice locale

privind susţinerea iniţierii afacerilor
Autorităţile publice locale sunt dispuse să susţină iniţierea şi dezvoltarea afacerilor prin mai
multe modalităţi:
 oferirea spaţiilor sau a clădirilor libere din sat /comună pentru iniţierea afacerii
-64,7%;
 scutirea de anumite taxe şi impozite locale pentru o perioadă de activitate – 72,1%
 asigurarea instruirii în domeniul afacerilor a persoanelor care doresc să iniţieze o
afacere 25,0%.
Asigurarea cu locuri de muncă în mediul rural este destul de dificilă, deoarece spectrul
activităţilor în mediul rural este redus. În opinia autorităţilor publice locale, populaţia cel mai
frecvent aflată în căutarea unui loc de muncă este cea cuprinsă în categoria de vârstă 21 – 30 ani
(figura 17).
48
Figura 17 Structura populaţiei aflate în căutarea
unui loc de muncă după vârstă
În condiţiile în care forţa de muncă din mediul rural nu-şi poate găsi un loc de muncă în
localitatea băştinaşă, aceasta încearcă să găsească un loc de muncă în localităţile învecinate sau în
mediul urban. Aceasta conduce la o mobilitate teritorială mai mare a forţei de muncă din mediul
rural confirmată şi de autorităţile publice locale (figura 18).
Figura 18. Structura mobilităţii teritoriale a forţei de muncă

potrivit autorităţilor publice locale
În vederea ocupării forţei de muncă din localităţile rurale autorităţile publice locale trebuie
să realizeze anumite măsuri în acest domeniu pentru a facilita angajarea mai raţională a forţei de
muncă din localitate. Una din principalele măsuri pe care autorităţile publice locale consideră că
trebuie să o întreprindă pentru a facilita angajarea în câmpul muncii a forţei de muncă din localitate
este informarea populaţiei localităţii despre locurile de muncă vacante din localitate şi din
localităţile învecinate (tabelul 42).
49
Tabelul 42
Măsurile realizate de autorităţile publice locale pentru ocuparea
forţei de muncă din localitate
Măsurile realizate de autorităţile publice locale pentru (%)

ocuparea forţei de muncă
1 Să informeze populaţia satului privind locurile de muncă
vacante, inclusiv şi din alte localităţi 69,9
2. Să faciliteze instruirea celor care doresc să iniţieze o afacere 44,9
3. Să ofere unele facilităţi în deschiderea unor afaceri 61,8
4.Autoritatea publică locală nu trebuie să realizeze activităţi de
ocupare a forţei de muncă 8,1
În primul rând, realizarea activităţilor de ocupare a forţei de muncă în mediul rural necesită
un efort suplimentar pentru autorităţile publice locale. În al doilea rând, angajaţii autorităţii publice
locale ar putea să nu aibă pregătirea profesională necesară pentru realizarea acestor activităţi. Cu
toate acestea, autorităţile publice locale sunt dispuse să realizeze activităţi de ocupare a forţei de
muncă în localitatea respectivă (figura 19)
Figura 19. Structura opiniei administraţiei publice locale faţă de

persoana responsabilă de ocuparea forţei de muncă
În mare măsură, autorităţile publice locale nu cunosc instituţiile publice cu care ar putea
colabora în vederea ocupării forţei de muncă din localitate. Majoritatea autorităţilor publice locale
cooperează doar cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.
În general, autorităţile publice locale colaborează cu organismele internaţionale în vederea
obţinerii diferitor grant-uri pentru necesităţile dezvoltării localităţii (figura 20).
50
Figura 20. Colaborarea autorităţilor publice locale
cu organismele internaţionale
În cadrul studiului se constată faptul conform căruia cea mai consistentă colaborare cu
organismele internaţionale revine zonei de Sud, după care urmează zona de Nord, acestea
devansând colaborarea cu organismele internaţionale a localităţilor din zona Centru (figura 21).
Figura 21. Structura autorităţilor publice locale privind colaborarea

cu organismele internaţionale pe zone geografice
Pe parcursul ultimilor cinci ani autorităţile publice locale au colaborat cu mai multe
organisme şi instituţii internaţionale în vederea obţinerii diferitor mijloace financiare în vederea
dezvoltării localităţii. În general autorităţile publice locale au colaborat cel mai mult cu Fondul de
Investiţii Sociale din Moldova (FISM) – 52,2%, după care urmează Ambasada SUA – 28,7%
(figura 22).
51
Figura 22. Structura instituţiilor internaţionale cu care au
colaborat autorităţile publice locale
În afară de acestea, autorităţile publice locale au mai colaborat cu Fundaţia SOROS

Moldova, TACIS, Ambasada Franţei, Ambasada Poloniei, Regatul Danemarcei, FEDC, IREX,
Banca Mondială.
În general, sursele financiare obţinute de la organismele sau instituţiile financiare au fost
folosite pentru dezvoltarea infrastructurii localităţii. De altfel, autorităţile publice locale
colaborează şi în continuare cu diferite organisme şi instituţii financiare pentru atragerea surselor
financiare în vederea dezvoltării localităţilor rurale conform planurilor de dezvoltare a acestora. În
perspectiva dezvoltării localităţii, conform Planului de dezvoltare a acesteia, gazificarea localităţii
reprezintă prioritatea principală. În tabelul 43 sunt evidenţiate direcţiile prioritare de dezvoltare a
localităţii cel mai frecvent menţionate de autorităţile publice locale.
Tabelul 43
Direcţiile prioritare de dezvoltare a localităţii conform Planului de dezvoltare
N.o. Direcţiile prioritare de dezvoltare %

1. Gazificarea localităţii 24,3
2. Reparaţia drumurilor din localitate 19,1
3. Construcţia sau reparaţia apeductului 14,5
4. Amenajarea teritoriului 11.0
5. Reparaţia instituţiilor de învăţământ (şcoală, grădiniţă) 9,8
6. Reparaţia obiectelor de menire social – culturală 8,7
7. Reparaţia casei de cultură 6,4
8. Dezvoltarea industriei de prelucrare a producţiei agricole 3,5
9. Dezvoltarea turismului rural 2,9
TOTAL 100
În afară de acestea, au mai fost menţionate reparaţia Centrului de sănătate, crearea Centrului
de asistenţă socială, construcţia bisericii.
52
5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Reieşind din analiza situaţiei ocupării forţei de muncă din mediul rural, precum şi din
rezultatele cercetării sociologice privind evaluarea cererii şi ofertei de muncă din mediul rural pot fi
făcute următoarele concluzii:
- la moment, mediul rural din Republica Moldova se confruntă cu grave probleme
demografice. Într-adevăr, pe lângă faptul, că pe parcursul ultimilor ani numărul populaţiei
rurale din Republica Moldova a înregistrat o descreştere neînsemnată, structura pe vârste
marchează vădite semne de îngrijorare pentru perspectivele de dezvoltare social-economică
a localităţilor din mediul rural a republicii. Înrăutăţirea situaţiei demografice din mediul
rural afectează puternic atât raportul de dependenţă demografică cât şi indicatorii de bază
ocupaţionali. Astfel, pe de o parte, reducerea considerabilă a natalităţii, iar pe de altă parte
intensificarea fenomenului migraţiei de muncă din mediul rural au condus la îmbătrânirea
populaţiei. Totodată populaţia economic activă a înregistrat o descreştere cu aproape 182
mii persoane, constituind, în anul 2004, doar 36,9% din populaţia totală. Acest proces a avut
loc pe fundalul creşterii continui a populaţiei inactive care, dacă în anul 2000 ea constituia
54,5% din populaţia totală, în anul 2004 aceasta constituia deja 63,1%;
- are loc o reducere considerabilă a populaţiei ocupate din mediul rural. Pe fundalul
diminuării drastice a populaţiei economic active populaţia ocupată descreşte cu ritmuri şi
mai accelerate. Astfel, pe parcursul ultimilor cinci ani, din cauza lipsei oportunităţilor de
angajare în localităţile din mediul rural populaţia ocupată s-a redus cu aproape 198 mii
persoane;
- oportunităţile de angajare a populaţiei apte de muncă din mediul rural sunt extrem de
limitate. Într-adevăr, posibilităţile de angajare din mediul rural sunt destul de reduse.
Practic, majoritatea populaţiei apte de muncă se poate orienta în cele mai multe cazuri doar
spre agricultură, în special, spre prelucrarea individuală a pământului, ca urmare a
proceselor de împroprietărire în contextul programului "Pământ". De altfel, în anul 2004 din
numărul total al populaţiei ocupate în agricultură, silvicultură şi pescuit 68,78% erau
angajaţi pe cont propriu;
- populaţia ocupată în activităţi agricole deţine o pondere destul de mare în structura
populaţiei ocupate. Cu toate că în ultimii ani populaţia ocupată în agricultură s-a redus
simţitor, aceasta se mai menţine încă la un nivel destul de înalt comparativ cu alte ţări. Dacă
în anul 2004 populaţia ocupată în agricultură pe republică constituia circa 40% din populaţia
ocupată populaţia ocupată în agricultură, în totalul populaţiei ocupate din mediul rural
constituia aproximativ 67,8%. Dacă o astfel de structură ocupaţională din mediul rural se va
53
menţine o perioadă mai îndelungată, şansele unei dezvoltări social-economice durabile în
localităţile din mediul rurale vor deveni minime;
- dezvoltarea antreprenoriatului în mediul rural nu face faţă exigenţelor economiei de
piaţă. Dezvoltarea antreprenoriatului în mediul rural lasă încă mult de dorit. Practic, în
mediul rural afacerile mici şi mijlocii se dezvoltă doar în agricultură şi în comerţ. Nivelul
redus al afacerilor mici şi mijlocii în mediul rural este determinat de lipsa unui climat
favorabil, precum şi al lipsei pregătirii persoanelor care doresc să iniţieze o afacere în
domeniul dat;
- mobilitatea teritorială a forţei de muncă din mediul rural se află într-o creştere
permanentă. Lipsa oportunităţilor de angajare, mediul de afaceri nefavorabil, precum şi
lipsa condiţiilor necesare pentru obţinerea veniturilor adecvate unui trai decent,
infrastructura socială degradată, calitatea joasă a serviciilor sociale etc. au determinat o
mare parte din populaţia economic activă, în special a celei tinere, care se află la începutul
carierei de muncă, să migreze fie în localităţile din mediul urban, fie peste hotarele
republicii cu speranţa de a găsi atât un loc de muncă mai bine plătit, cât şi o viaţă mai bună,
cu perspective mai promiţătoare. Astfel, în anul 2004 din numărul total de persoane
declarate plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă 37,36% erau din grupa de
vârstă de 15 – 24 ani;
- discrepanţa dintre nivelul instructiv – educaţional şi cultural al populaţiei rurale şi a celei
urbane creşte în permanenţă. Luând în consideraţie oportunităţile pe care le oferă mediul
urban tinerilor în vederea obţinerii unei educaţii înalte sau a unei specialităţi de prestigiu,
precum şi a deficitului acut de cadre didactice în localităţile rurale, discrepanţa dintre
nivelul de instruire al populaţiei din mediul rural şi cel urban face să se accentueze tot mai
mult. Astfel localităţile rurale se transformă pe zi ce trece în localităţi cu o „deprivare
multiplă” tot mai accentuată;
- capacităţile autorităţilor publice locale, în special, în ceea ce priveşte promovarea unor
politici viabile de ocupare a forţei de muncă sunt destul de limitate. În mare măsură,
autorităţile publice locale nu se implică în probleme de ocupare a forţei de muncă în
localitatea pe care o reprezintă. De altfel, angajaţii în structurile autorităţilor publice locale
au şi o pregătire profesională insuficientă în domeniul dat, nu prea cunosc instituţiile publice
abilitate în problema ocupării, dar nici mecanismul de colaborare cu acestea, în vederea
soluţionării problemei ocupării forţei de muncă din localitate. Or, soluţionarea problemei
date se concretizează, în primul rând, în crearea condiţiilor necesare de diversificare a
structurii ocupaţionale, precum şi de creare a unor locuri de muncă atractive, astfel încât
exodul forţei de muncă din localităţile rurale să se reducă din intensitate. Totuşi problema
54
cea mai mare pentru autorităţile publice locale în soluţionarea problemei ocupării forţei de
muncă constă lipsa acută a resurselor financiare necesare pentru crearea noilor locuri de
muncă, precum şi a capacităţii de atragere a investiţiilor interne şi externe, publice şi private
în localităţile rurale necesare pentru soluţionarea problemei date.
Rezultatele studiului dat, precum şi concluziile ce reiese din acestea, impun formularea
următoarelor propuneri şi recomandări în ceea ce priveşte ameliorarea situaţiei privind dezvoltarea
volumului şi structurii cererii şi a ofertei de muncă din mediul rural:
1. Asigurarea unui mecanism viabil de atragere a investiţiilor publice şi private, interne şi
externe în localităţile rurale, necesare pentru crearea unor locuri de muncă mai atractive,
precum şi pentru diversificarea structurii ocupaţionale, în scopul asigurării unei utilizări mai
eficiente a potenţialului uman de la sate, diminuării rolului activităţilor agricole neproductive în
totalul activităţilor economice din mediul rural, precum şi reducerii din intensitate a exodului
forţei de muncă. Aceasta prevede:
- perfecţionarea continuă a cadrului instituţional-legislativ în vederea protejării investiţiilor
private atât interne cât şi externe;
- elaborarea unor planuri strategice de dezvoltare durabilă a localităţilor rurale care să se
înscrie armonios în prevederile strategiei naţionale de dezvoltare a satelor „Satul
Moldovenesc”. Planurile strategice trebuie să se axeze, în primul rând, pe reabilitarea şi
dezvoltarea continuă a infrastructurii sociale a localităţilor rurale, în special, pe construcţia
drumurilor, asigurarea cu apă potabilă, gazificare, construcţia unor obiecte de menire socială
şi culturală etc. Or, o infrastructură dezvoltată reprezintă prima premisă de atragere a
investiţiilor în localitate, atât de necesare pentru crearea noilor locuri de muncă;
- colaborarea cât mai activă şi fructuoasă cu autorităţile publice centrale, cu organismele
internaţionale, cu potenţialii investitori şi donatori, atât interni, cât şi externi în vederea
finanţării proiectelor de dezvoltare a infrastructurii sociale (învăţământ, orcrotirea sănătăţii,
cultură, deservire socială) în localităţile rurale;
- organizarea cât mai frecventă a unor seminare sau ateliere de instruire în vederea creşterii
capacităţii reprezentanţilor autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte mecanismul de
colaborare cu potenţialii finanţatori ai proiectelor de infrastructură socială din localităţile
rurale (elaborarea proiectelor sociale, a cererilor de granturi, gestionarea cât mai eficientă a
resurselor financiare proprii);
- activizarea autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte întreprinderea diverselor măsuri de
îmbunătăţirii a imaginii localităţii în care activează;
55
- elaborarea unui mecanism eficient de federalism bugetar în ceea ce priveşte cofinanţarea din
bugetul local şi cel consolidat a întreţinerii locurilor de muncă deja existente, precum şi
crearea unor locuri noi de muncă din sfera socială şi culturală din localităţile locale prin
elaborare de programe naţionale în domeniul învăţământului, ocrotirii sănătăţii, culturii,
protecţiei sociale etc. Această finanţare suplimentară este necesară pentru acoperirea
deficitului de resurse financiare în scopul majorării salariilor, şi, prin urmare, creşterii
atractivităţii domeniilor date de activitate din mediul rural, extrem de necesare pentru
dezvoltarea localităţilor rurale care la moment se confruntă cu deficit acut de resurse umane.
Or, în prezent localităţile rurale cu bugetele lor limitate nu sunt în stare să depăşească
această problemă de sinestătător;
2. Elaborarea unui mecanism real de susţinere a producătorilor agricoli în scopul
transformării agriculturii dintr-o activitate „de supravieţuire” într-o ramură economică
competitivă şi profitabilă modernă, care poate face faţă exigenţelor economiei de piaţă. Aceasta
prevede:
- elaborarea unor planuri strategice, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, în ceea ce
priveşte implementarea elementelor economiei de piaţă în activitatea agricolă, accentul fiind
pus pe componente ale infrastructurii ca:
o deschiderea centrelor de consultanţă şi asistenţă în domeniul activităţii economice,
precum şi în agronomie şi zootehnie;
o deschiderea în localităţile rurale a magazinelor agricole, specializate pe
îngrăşăminte, seminţe, etc.
o iniţierea centrelor de colectare a producţiei agricole;
o susţinerea întreprinderilor mici din localitate care se ocupă de prelucrarea producţiei
agricole;
o facilitarea deschiderii staţiilor de maşini şi tractoare;
- iniţierea dezvoltării centrelor de asistenţă agricolă ce ar permite obţinerea unei eficienţe mai
mari în agricultură;
- specializarea producătorilor agricoli în anumite activităţi concrete care, în funcţie de zona în
care locuiesc, ar asigura eficienţa şi calitatea;
- depunerea unor eforturi din partea autorităţilor publice locale în vederea încheierii unor
contracte pe perioade îndelungate de timp între producătorii agricoli şi întreprinderile de
prelucrare a producţiei agricole;
3. Încurajarea şi susţinerea persoanelor din localităţile rurale care doresc să iniţieze o
afacere. Ea prevede:
56
- acordarea unor facilităţi, prin scutirea de la plata impozitului pe venit pentru primul an
de activitate sau prin reducerea plăţii de arendă, pentru persoanele care şi-au iniţiat
propria afacere şi au creat noi locuri de muncă;
- susţinerea morală din partea autorităţilor publice locale a persoanelor care pentru prima
dată se lansează în afaceri. Crearea unei imagini pozitive prin metode educative şi
propagandistice persoanelor care se ocupă cu micul business ;
- organizarea diverselor activităţi de instruire şi consultanţă în ceea ce priveşte iniţierea şi
conducerea unei afaceri;
- stimularea diversificării activităţilor economice în mediul rural, prin acordarea unor
facilităţi speciale persoanelor care doresc să iniţieze afaceri şi în alte domenii decât în
cel agrar şi comercial, cum ar fi construcţiile, industria de prelucrare a producţiei
agricole, deservire socială (frizerie, cizmărie, croitorie) etc.;
- crearea unui climat favorabil de dezvoltare a sectorului serviciilor şi a turismului rural
care ar permite îmbunătăţirea structurii pe profesiuni şi meserii a forţei de muncă din
comunităţile rurale;
- depunerea unor eforturi mai consistente în ceea ce priveşte reanimarea meşteşugurilor
populare specifice localităţii respective, ceea ce ar face posibil încadrarea în câmpul
muncii a unei anumite părţi din populaţia aptă de muncă din localitatea respectivă.
- depunerea eforturilor din partea autorităţilor publice locale în ceea ce priveşte facilitarea
accesului agenţilor economici din localităţile rurale la instituţiile financiare, precum
băncile agricole, companii de asigurare, bursa agricolă etc.
4. Activizarea colaborării autorităţilor publice locale cu agenţiile teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă. Ea prevede:
- crearea unui mecanism mai eficient de colaborare între autorităţile publice locale şi
agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, în special, în ceea ce priveşte
utilizarea cât mai largă a serviciilor prestate de agenţiile date pentru necesităţile
localităţilor rurale, precum:
o promovarea imaginii din partea autorităţilor publice locale a agenţiei teritoriale de
ocupare a forţei de muncă, în scopul creşterii credibilităţii populaţiei economic
active din mediul rural în această instituţie abilitată în rezolvarea problemelor de
ocupare a forţei de muncă;
o acordarea serviciilor de mediere a muncii pentru persoanele din localităţile rurale,
ceea ce ar asigura apariţia unor noi oportunităţi de încadrare în câmpul muncii a
forţei de muncă din mediul rural;
57
o stimularea colaborării dintre noii agenţi economici din localităţile rurale cu
agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă;
o subvenţionarea mobilităţii teritoriale a persoanelor din localităţile rurale din fondul
de şomaj în cazul angajării lor în alte localităţi prin intermediul agenţiilor
teritoriale de ocupare a forţei de muncă, serviciu prevăzut de politica actuală de
ocupare a forţei de muncă din Republica Moldova;
o implicarea agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi a autorităţilor
publice locale în vederea elaborării şi coordonării unui program ce ar asigura
instruirea în domeniul afacerilor a persoanelor care doresc să iniţieze o afacere.
o elaborarea unui mecanism viabil în ceea ce priveşte colaborarea dintre autorităţile
publice locale şi agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă privind
organizarea lucrărilor publice remunerate orientate spre acoperirea necesităţilor
localităţilor rurale, dar finanţate din fondul de şomaj sau din două surse – fondul
de şomaj şi bugetele locale;
5. Menţinerea şi atragerea tineretului în localităţile rurale:
- educarea şi instruirea economică şi antreprenorială a persoanelor tinere din mediul rural,

în vederea iniţierii şi dezvoltării propriilor afaceri;
- dezvoltarea învăţământului liceal agricol în mediul rural ce le-ar permite tinerilor să
însuşească anumite cunoştinţe şi abilităţi, iar după absolvirea acestuia să se poată încadra
nemijlocit în activitatea profesională;
- acordarea unor facilităţi suplimentare persoanelor tinere care, după însuşirea unei meserii
sau profesiuni, revin în mediul rural pentru a-şi desfăşura activitatea, mai ales pentru acele
profesiuni sau meserii care sunt considerate destul de deficitare pe piaţa muncii;
58
Anexa 1.
Tabelul 1. Localităţile cuprinse în studiu
ZONA DE NORD
DONDUŞENI SOROCA EDINEŢ GLODENI SÂNGEREI
1.Briceni 1.Căinarii Vechi 1.Zăbriceni 1.Cajba 1.Pepeni
2.Moşana 2.Bulboci 2.Ruseni 2.Duşmani 2.Prepeliţa
3.Climăuţi 3.Pârliţa 3.Brătuşeni 3.Hăjdieni 3.Bălăseşti
4.Ţaul 4.Regina Maria 4.Terebnea 4.Balatina 4.Copăceni
5.Cernoleuca 5.Ocolina 5.Bleşteni 5.Cuhneşti 5.Grigoreuca
6.Târnova 6.Racovăţ 6.Chetroşica Nouă 6.Iablona 6.Bilicenii Vechi
7.Corbu 7.Stoicani 7.Gaşpar 7.Izvoare
8.Donduşeni 8.Vârancău 8.Parcova 8.Drăgăneşti
9.Voloviţa 9.Gordineşti
10.Vasilcău
ZONA DE CENTRU
ORHEI STRĂŞENI IALOVENI NISPORENI HÂNCEŞTI
1.Susleni 1.Pănăşeşti 1.Costeşti 1.Vărzăreşti 1.Mereşeni
2.Viscăuţi 2.Căpriana 2.Mileştii Mici 2.Soltăneşti 2.Sarata Galbenă
3.Berezlogi 3.Vorniceni 3.Zâmbreni 3.Bărboieni 3.Caracui
4.Bulăieşti 4.Negreşti 4.Horeşti 4.Grozeşti 4.Mingir
5.Jora de 5.Tătărăşti 5.Bardar 5.Mileşti 5.Voinescu
Mijloc 6.Recea 6.Moleşti 6.Selişte 6.Pogoneşti
6.Bieşti 7.Zubreşti 7.Pojoreni 7.Bălăneşti 7.Cioara
7.Trebujeni 8.Chirianca 8.Hansca 8.Dancu
8.Mitoc 9.Leuşeni
9.Pelivan 10.Fundul
10Piatra Galbenei
ZONA DE SUD
LEOVA CANTEMIR CIMIŞLIA CĂUŞENI ŞTEFAN VODĂ
1.Orac 1.Stoianovca 1.Ecaterinovca 1.Ursoaia 1.Popeasca
2.Colibabovca 2.Ţiganca 2.Valea Perjei 2.Tănătari 2.Ermoclia
3.Ciadâr 3.Cania 3.Gura Galbenei 3.Cârnăţeni 3.Antoneşti
4.Sărăteni 4.Antoneşti 4.Mihailovca 4.Plop Ştiubei 4.Caplani
5.Cazangic 5.Porumbeşti 5.Selemet 5.Chircăieşti 5.Carahasani
6.Sarata Nouă 6.Capaclia 6.Cenac 6.Hagimus 6.Marianca de
7.Iargara 7.Cociulia 7.Ciucur-Minjir 7.Zaim Jos
8.Pleşeni 8.Hârtop 8.Grigorievca
59
Anexa 2.

CHESTIONAR PENTRU PERSOANELE FIZICE ŞI JURIDICE
Stimate domn (doamnă),
În scopul identificării specificului funcţionării pieţei muncii în mediul rural, catedra “Management social” din
cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă de
pe lângă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale efectuează o cercetare sociologică cu tema: “Situaţia cererii şi
ofertei forţei de muncă în mediul rural”.
Suntem absolut convinşi că informaţia şi opiniile dvs. vor fi foarte preţioase pentru cercetarea noastră, de
aceea vă rugăm ca să ne ajutaţi să le obţinem prin răspunsurile dvs. sincere şi reale. Vă asigurăm că vom păstra
anonimatul.
Vă mulţumim pentru ajutorul acordat, promiţându-vă că rezultatele cercetării vor fi utilizate în vederea elaborării
unor programe naţionale de creare a locurilor de muncă în mediul rural.
Mulţumim pentru colaborare
1. La moment realizaţi vre-o activitate în urma căreia aveţi un venit?
1. Da
2. Nu
Atenţie! Dacă aţi răspuns NU la întrebarea nr.1 treceţi la întrebarea nr. 31
2. De cât timp realizaţi această activitate?
1. mai puţin de 1an;
2. 1 – 5 ani;
3. 5 – 10 ani;
4. 10 – 15 ani;
5. 15 – 20 ani;
6. mai mult de 20 ani.
3. Numiţi domeniul de activitate al întreprinderii în care activaţi Dvs.
1. agricultură, vânat şi silvicultură;
2. construcţii;
3. industrie (prelucrătoare, energie electrică, exploatare a carierilor, gaz, apă);
4. transporturi, depozitare şi comunicaţii;
5. comerţ;
6. servicii în domeniul odihnei, hoteluri şi restaurante;
7. deservire socială şi culturală(ocrotirea sănătăţii, educaţie, cultură);
8. finanţe, asigurări;
60
9. alte tipuri de activitate ___________________________________
4. Care este forma de proprietate a întreprinderii în care activaţi Dvs. ?
1. privată;
2. publică;
3. mixtă, cu capital privat şi public;
4. străină, cu capital străin;
5. mixtă, cu capital străin şi naţional.
5. Mediul de amplasare a întreprinderii în cadrul căreia activaţi:
1. rural;
2. urban.
6. În cadrul activităţii pe care o realizaţi sunteţi:
1. angajat cu un contract de muncă;
2. angajat printr-o înţelegere verbală;
3. angajat temporar/sezonier;
4. angajat în producerea de bunuri şi servicii pentru autoconsum (treceţi la întrebarea 16);
5. angajat familial;
6. patron al unei întreprinderi cu mai mulţi angajaţi (treceţi la întrebarea 22)
7. Activitatea pe care o desfăşuraţi corespunde profesiunii însuşite?
1. da;
2. nu.
Atenţie! La întrebarea nr. 8 răspund doar cei care au ales „nu” la întrebarea nr.7.
8. Ce Vă determină să desfăşuraţi o activitate care nu corespunde profesiunii pe care o deţineţi?
1. imposibilitatea de a activa în localitate conform profesiunii pe care o deţin;
2. nedorinţa de a activa în alte localităţi conform profesiunii însuşite;
3. posibilitatea de a obţine un venit mai mare;
4. altele_______________________________________________
9. Locul de muncă la care activaţi se află în localitatea în care aveţi domiciliul?
1. da;
2. nu.
Atenţie! La întrebările 10 şi 11 răspund cei care au răspuns „nu” la întrebarea 9
10. Care este motivul de a activa în altă localitate decât în aceea în care aveţi domiciliul?
1. lipsa locurilor de muncă în localitatea în care am domiciliul;
2. dorinţa de a activa conform profesiunii însuşite;
3. dorinţa de a avea un venit mai mare;
4. teama de a nu avea nici o ocupaţie;
5. altele _______________________________________________
11. Care este distanţa pe care o parcurgeţi zilnic până la locul de muncă?
1. până la 5 km;
2. 5 – 10 km;
3. 10 – 15 km;
4. 15 – 20 km;
5. 20 – 25 km;
6. mai mult de 25 km.
12. Aţi obţinut serviciul/postul prin intermediul:
1. prietenilor sau rudelor;
2. concursului anunţat în mass-media;
3. agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă;
4. transferului de la un alt loc de muncă;
61
5. altele _______________________________________________.
13. La momentul obţinerii serviciului aţi încheiat un contract individual de muncă?
1. Da;
2. Nu.
14. Dacă „Da” care din următoarele condiţii au fost/sunt stipulate în contract?
1. condiţii adecvate de muncă;
2. salariul;
3. asigurarea în caz de boală;
4. asigurarea în caz de accidente de muncă;
5. asigurare în caz de şomaj;
6. asigurare de pensii;
7. altele ______________________________________________.
15. Care este mărimea salariului Dumneavoastră?

1. până la 300 lei;
2. 301 – 700 lei
3. 701 – 1000 lei;
4. 1001 – 1400 lei;
5. mai mult de 1400 lei
Atenţie! Treceţi de la întrebarea 39
16. Întreprinderea Dvs. individuală agricolă activează:
1. în rezultatul împărţirii cotei valorice;
2. obţinută ca moştenire;
3. este arendată
4. alta ____________________________________________
17. Ce V-a determinat să recurgeţi la prelucrarea individuală a pământului?
1. pierderea locului de muncă;
2. imposibilitatea de a găsi un alt loc de muncă;
3. constituie o sursă de venit pentru familie;
4. doresc să dezvolt o afacere prosperă;
5. altele _______________________________________________.
18. În timpul prelucrării pământului antrenaţi şi alte persoane?
1. da;
2. nu.
19. Dacă „da” cine sunt persoanele antrenate?
1. membrii familiei;
2. rudele şi prietenii;
3. persoanele apte de muncă fără ocupaţie;
4. tinerii minori din sat;
5. altele ______________________________________________.
20. În cazul în care Vi s-ar oferi o şansă de a găsi un loc de muncă aţi renunţa la prelucrarea individuală a
pământului?
1. da;
2. nu.
21. Dacă „da” care ar fi condiţiile ce V-ar determina să renunţaţi la prelucrarea individuală a pământului?
(alegeţi trei variante)
1. condiţii favorabile de muncă;
2. un salariu ce ar acoperi cheltuielile minime ale familiei;
3. postul să corespundă profesiei pe care am însuşit-o;
62
4. multitudinea de probleme care apar în procesul prelucrării pământului;
5. dificultăţile care apar la realizarea producţiei agricole;
6. altele ________________________________________________.
22. Câte persoane activează la întreprinderea Dvs.?
1. până la 5 persoane;
2. 5 – 10 persoane
3. 11 – 20 persoane;
6. mai mult de 75 persoane.
23. În ultimii trei ani numărul angajaţilor la întreprinderea Dvs.:
1. s-a micşorat;
2. s-a636363636363636363636363636363schimbat;
3. întreprinderea a fost creată în mai puţin de trei ani.
24. Dacă s-a micşorat care a fost motivul?
1. micşorarea proporţiilor afacerii
2. schimbarea domeniului de activitate;
3. introducerea unor tehnologii avansate;
4. altele _______________________________________________.
25. Care a fost motivul majorării numărului de angajaţi?

1. extinderea activităţii;
2. diversificarea gamei de lucrări şi servicii;
3. altele _______________________________________________.
26. Care este durata săptămânii de lucru la întreprinderea dvs.?
1. până la 20 ore;
2. 21 ore – 40 ore;
3. mai mult de 40 ore.
27. Sunteţi disponibil să vă extindeţi afacerea pe viitor în vederea creării de noi locuri de muncă?
1. Da;
2. Nu.
28. Dacă „da” care ar fi condiţiile favorabile pentru aceasta?
1. oferirea unor facilităţi fiscale din partea statului;
2. acordarea unor credite preferenţiale;
3. susţinerea din partea autorităţilor publice locale;
4. reducerea cotei contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale;
5. identificarea unor segmente de piaţă de desfacere noi;
6. altele
29. De ce meserii, profesiuni, specialităţi veţi avea nevoie?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
30. Dacă „nu” ce Vă împiedică să creaţi locuri noi de muncă?
1. pregătirea insuficientă a cadrelor din localitate;
2. dificultatea în realizarea bunurilor şi serviciilor produse;
3. povara fiscală;
4. dificultăţi în obţinerea creditelor pentru lărgirea afacerii;
5. alta _________________________________________________.
31. De cât timp nu sunteţi încadrat oficial în câmpul muncii?
63
1. mai puţin de 1an;
2. 1 – 3 ani;
3. 3 – 5 ani;
4. 5 – 10 ani;
5. mai mult de 10 ani;
32. Ce activităţi aţi desfăşurat din momentul pierderii locului de muncă?
1. am activat periodic în calitate de zilier;
2. am realizat unele lucrări sau servicii la comandă;
3. am activat peste hotarele ţării;
4. altele _______________________________________________.
33. În această perioadă de timp aţi fost înregistrat la Agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă?
1. da;
2. nu.
34. Dacă „da”, cât a durat perioada în care Dvs. aţi fost şomer:
1. până la 3 luni;
2. 3 – 6 luni;
3. 6 – 9 luni;
4. mai mult de 9 luni.
35. Care este motivul neangajării dumneavoastră în câmpul muncii?
1. lipsa locurilor de muncă în localitate;
2. nu deţin nici o meserie;
3. meseria pe care o deţin nu este solicitată pe piaţă;
4. altele _______________________________________________.
36. În această perioadă de timp aţi încercat să căutaţi un loc de muncă?
1. da;
2. nu.
37. Dacă „da” cui V-aţi adresat după ajutor în vederea obţinerii unui loc de muncă?
1. rudelor şi prietenilor;
2. autorităţilor publice locale;
3. oficiului teritorial al forţei de muncă;
4. diferitor întreprinderi şi organizaţii;
5. altele _______________________________________________.
38. Dacă „nu” care este motivul că nu aţi încercat să căutaţi un alt loc de muncă?
1. cred că am şansa de a mă reangaja;
2. starea sănătăţii nu îmi permite desfăşurarea unor activităţi specifice mediului rural;
3. nivelul redus al salariilor aplicate în mediul rural;
4. altele _______________________________________________.
39. Dacă Vi s-ar oferi condiţiile necesare aţi dori să iniţiaţi propria afacere?
1. da;
2. nu.
40. Dacă „da” ce măsuri şi înlesniri aţi dori să Vi se ofere în cazul iniţierii propriei afaceri?
1. oferirea de consultanţă în vederea iniţierii propriei afaceri;
2. oferirea de facilităţi la acordarea creditelor;
3. oferirea de facilităţi fiscale din partea autorităţilor publice locale;
4. acordarea facilităţilor la arendarea spaţiilor;
5. altele ______________________________________________.
41. Cine ar trebui să contribuie la crearea locurilor de muncă în localitatea Dvs.?
1. fiecare persoană;
2. agenţii economici existenţi;
64
3. autorităţile publice locale;
4. autorităţile publice centrale.
5. altele
42. Sexul:
1. masculin;
2. feminin.
43. Vârsta:
1. 15 – 20 ani;
2. 21 – 40 ani;
3. 41 – 55 ani;
4. 56 – 65 ani.
44. Statutul civil:

1. căsătorit(ă);
2. divorţat(ă);
3. celibatar(ă);
4. văduv(ă).
45. Studiile dumneavoastră:
1. medii incomplete;
2. medii;
3. medii de specialitate;
4. superioare incomplete;
5. superioare.
Localitatea ____________________________________
Operatorul ____________________________________
Ziua completării________________________________
Anexa 3.

CHESTIONAR PENTRU AUTORITĂŢILE PUBLICE LOCALE
Stimate domn (doamnă),
În scopul identificării specificului funcţionării pieţei muncii în mediul rural, catedra “Management social”
din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
65
de pe lângă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale efectuează o cercetare sociologică cu tema: “Situaţia cererii şi
ofertei forţei de muncă în mediul rural”.
Suntem absolut convinşi că informaţia şi opiniile dvs. vor fi foarte preţioase pentru cercetarea noastră, de
aceea vă rugăm ca să ne ajutaţi să le obţinem prin răspunsurile dvs. sincere şi reale. Vă asigurăm că vom păstra
anonimatul.
Vă mulţumim pentru ajutorul acordat, promiţându-vă că rezultatele cercetării vor fi utilizate în vederea
elaborării unor programe naţionale de creare a locurilor de muncă în mediul rural.
Mulţumim pentru colaborare
1. Cum apreciaţi nivelul de dezvoltare social-economic şi cultural al satului / comunei dumneavoastră la

moment?
1. foarte bun;
2. bun;
3. satisfăcător;
4. nesatisfăcător.
2. Care este numărul agenţilor economici care au activat în satul / comuna Dvs. în ultimii doi ani
2003 2004 2005 (la moment)
3. În ce domenii îşi desfăşoară activitatea agenţii economici în satul /comuna Dvs.?

1. agricultură;
2. prelucrarea materiei prime agricole;
3. comerţ şi alimentaţie publică;
4. transport;
5. industrie uşoară;
6. altele ___________________________________
4. Care sunt priorităţile pentru dezvoltarea şi amenajarea localităţii Dvs. pentru următorii cinci ani?
1. reparaţia drumurilor centrale ale localităţii
2. amenajarea şi înverzirea teritoriului;
3. asigurarea satului /comunei cu apă potabilă (reparaţia sistemului de asigurare cu 4. apă potabilă, reparaţia
fântânilor şi a izvoarelor);
5. efectuarea lucrărilor antierozionale şi de protecţie a solurilor;
6. altele_____________________________________________
5. Există în sat/comună forţa de muncă care deţin meseriile sau profesiunile care ar realiza aceste lucrări?
1. da;
2. nu;
3. parţial
6. Ce activităţi şi servicii trebuie create în satul /comuna Dvs. pentru susţinerea agriculturii?
1. crearea staţiei tehnologice de maşini;
2. crearea centrului de achiziţie a producţiei agricole;
3. crearea oficiului de colectare a laptelui;
4. crearea centrului de asistenţă zooveterinară (deservire zooveterinară, farmacie veterinară etc.)
5. crearea centrului de asistenţă agricolă (asistenţă în agricultură, agromagazin);
6. alta ________________________________________________
7. Pentru realizarea acestor activităţi dispuneţi de forţa de muncă pregătită din punct de vedere profesional
în localitate?
1. da;
2. nu;
3. parţial.
Atenţie! La întrebarea nr. 8 răspund persoanele care la întrebarea 7 au dat varianta de răspuns 2 şi 3.
66
8. De ce profesiuni aveţi nevoie pentru realizarea acestor activităţi?
1. zootehnician;
2. medic veterinar;
3. inginer mecanic;
4. agronom pentru protecţia plantelor;
5. agronom pentru vii şi livezi;
6. altele __________________________________________
9. Dispuneţi de toate meseriile şi profesiunile pentru dezvoltarea sferei sociale în satul/comuna Dvs?
1. da;
2. nu;
3. parţial.
Atenţie! La întrebarea nr. 10 răspund persoanele care la întrebarea 9 au dat varianta de răspuns 2 şi 3.
10. De ce meserii sau profesiuni aveţi nevoie pentru sfera socială?

1. medic de familie;
2. asistent medical;
3. profesor de şcoală;
4. educator;
5. lucrător cultural;
6. bibliotecar;
7. asistent social;
8. alta _____________________________________________
11. În satul/comuna Dvs. există spaţii libere (clădiri) care ar putea fi oferite persoanelor fizice sau juridice în
vederea iniţierii sau dezvoltării afacerii?
1. da, numărul ___________, suprafaţa __________ m2;
2. nu.
12. În ce domenii de activitate ar mai putea fi dezvoltate afaceri în satul/comuna Dvs. ?

7. industria de prelucrare a producţiei agricole;
8. comerţ şi alimentaţie publică;
9. deservire socială (frizerie, croitorie, cizmărie etc.);
10. turism rural;
11. lucrări de artizanat şi meşteşugărit;
12. deservirea şi reparaţia automobilelor şi a tehnicii agricole;
13. altul ___________________________________________________
13. Cine ar putea contribui la dezvoltarea afacerilor în satul/comuna Dvs.?

1. agenţii economici din localitate;
2. rudele şi prietenii care sunt plecaţi peste hotare;
3. oamenii de afaceri din mediul urban;
4. administraţia publică locală;
5. autorităţile administraţiei publice centrale;
6. alta __________________________________________________.
14. Primăria este dispusă să susţină iniţierea afacerilor în localitatea Dvs.?

1. da;
2. nu;
3. nu ştiu
15. Dacă „da” care ar fi contribuţia autorităţii publice locale?

1. oferirea spaţiilor sau a clădirilor libere din sat /comună pentru iniţierea afacerii;
2. scutirea de anumite taxe şi impozite locale pentru o perioadă de activitate;
3. asigurarea instruirii în domeniul afacerilor a persoanelor care doresc să iniţieze o afacere:
4. alta ____________________________________________________
16. Ce categorii de populaţiei sunt masive în căutarea unui loc de muncă în localitatea Dvs.? (alegeţi două
variante de răspuns)
1. persoanele de vârsta 15 – 20 ani;
67
5. persoanele de vârstă mai mare de 51 ani.
17. În satul /comuna Dvs. există persoane care activează în alte localităţi?
1. Da;
2. Nu;
3. Nu ştiu.
18. Ce activităţi trebuie să realizeze autoritatea publică locală pentru ocuparea forţei de muncă din satul /
comuna Dvs.?
1. să informeze populaţia satului privind locurile de muncă vacante, inclusiv şi din alte localităţi;
2. să faciliteze instruirea celor care doresc să iniţieze o afacere;
3. să ofere unele facilităţi în deschiderea unor afaceri;
4. autoritatea locală nu trebuie să realizeze activităţi de ocupare a forţei de muncă;
5. alta ______________________________________
19. Cine consideraţi că trebuie să fie persoana responsabilă de aceste activităţi?

1. primarul;
2. vice-primarul
3. secretarul primăriei;
4. persoană angajată special pentru activităţile de ocupare a forţei de muncă;
5. alta ____________________________________________________
20. Cu ce instituţii publice colaboraţi în vederea ocupării forţei de muncă din localitate?
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
21. Aţi beneficiat în ultimii cinci ani de susţinerea financiară a organismelor internaţionale?
1. Da;
2. Nu.
22. Dacă Da de susţinerea căror organisme internaţionale aţi beneficiat?
1. FISM;
2. USAID (Ambasada Statelor Unite);
3. SIDA (Ambasada Suediei).
4. UNICEF;
5. PNUD;
6. Alta ______________________________________________
23. Indicaţi direcţiile prioritare de dezvoltare a satului Dvs. conform Planului de dezvoltare a localităţii (cinci
direcţii):
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
___________________________________________________________
24. Indicaţi numărul de locuitori ai satului dvs. după sex şi vîrstă:

POPULAŢIA
VÎRSTA
Barbaţi Femei Total
Pînă la 15 ani
15 – 57/62 ani
Peste 57/62 ani
Localitatea ____________________________________
Operatorul ____________________________________
Ziua completării________________________________
68
Anexa 4
Echipa implicată la realizarea studiului
„Cererea şi oferta forţei de muncă în mediul rural din Republica Moldova”
1. Alic Bârcă, doctor în economie, conferenţiar (conducătorul proiectului)

2. Dorin Vaculovschi, doctor în economie, conferenţiar
3. MMarcela Ţârdea, doctor în economie, conferenţiar
4. Eduard Hârbu, doctor în economie, conferenţiar
5. Mircea Grinciuc operator de teren
6. Cracan Oxana operator de teren
7. Sergiu Lupuşor operator de teren
69
8. Viorel Tăbîrţă operator de teren
9. Elena Ursu operator de teren
10. Dionis Pascari operator de teren
11. Nicolae Bivol operator de teren
12. Iurie Crăciun operator de teren
13. Constantin Calmâş operator de teren
14. Ion Moraru operator de teren
15. Anatol Pitel operator de teren
16. Adrian Catanoi operator de teren
17. Ion Bleah operator de teren
18. Tatiana Nimerenco operator de teren
19. Ion Guzun operator de teren
70

Studiu Forta de Munca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Forta de Munca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

2. Evoluţia cererii şi ofertei forţei de muncă din Republica Moldova în contextul

transformărilor social – economice...................................................................................9

3. Cererea şi oferta forţei de muncă în mediul rural din Republica Moldova...............17

4. Rezultatele studiului sociologic privind cerea şi oferta forţei de muncă în mediul

rural din Republica Moldova..........................................................................................26

4.1. Caracteristicile de ocupare a forţei de muncă în mediul rural...........................26

4.2. Capacităţile persoanelor ocupate...........................................................................31

4.3. Condiţiile de activitate a persoanelor antrenate în prelucrarea individuală

4.4. Specificul activităţii antreprenoriale.....................................................................36

4.5. Caracteristica persoanelor neocupate (şomerii)...................................................38

4.6. Iniţierea afacerilor..................................................................................................40

4.7. Capacităţile autorităţilor publice locale................................................................42

Pe parcursul ultimilor cincisprezece ani, economia naţională a Republicii Moldova s-a

Studiul începe cu o analiză cantitativă a evoluţiei ocupării forţei de muncă, în general pe

Procesul de restructurare şi reformare a economiei Republicii Moldova, generat de trecerea

% dintre numărul salariaţi

lor şi populaţia ocupată, %Raportul dintre numărul salariaţi

Datele tabelului 4 arată că ponderea salariaţilor în întreprinderile a căror număr depăşeşte 20

salariaţilor şi populaţia ocupată

salariaţilor şi populaţia ocupată

Raportul dintre numărul

Total pe economie 1515 66,0 4,4 1356 101,6 7,5 %

3. CEREREA ŞI OFERTA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN MEDIUL RURAL DIN

Încă până la demararea procesului de tranziţie la economia de piaţă şi de consolidare a

4.1. Caracteristicile de ocupare a forţei de muncă în mediul rural

Analiza rezultatelor studiului sociologic privind caracteristicile de ocupare a participanţilor

Figura 2. Angajarea persoanelor în funcţie de zone geografice

Distribuţia pe categorii de vârstă a persoanelor ocupate participante la sondaj reflectă

Structura persoanelor angajate după studii

În ceea ce priveşte distribuţia angajaţilor participanţi la sondaj în funcţie de domeniul de

În ceea ce priveşte distribuţia angajaţilor în funcţie de vârstă, se observă că pentru fiecare

Destul de relevante sunt şi datele sondajului privind distribuţia angajaţilor în funcţie de

4.2. Capacităţile persoanelor ocupate

Dezechilibrele de pe piaţa muncii determinate de procesele economice din republică ce au

lipsa locurilor de munca in localitate dorinta de activa conform profesiei

Figura 4. Cauzele angajării în altă localitate

Conform Codului Muncii, încheierea contractului individual de muncă între salariaţi şi

Pentru majoritatea persoanelor angajate în câmpul muncii salariul reprezintă principala

4.3. Condiţiile de activitate a persoanelor antrenate în prelucrarea individuală a

O caracteristică specifică a ocupării forţei de muncă în mediul rural este implicarea

Cota valorica Mostenit Arendat 34

Figura 6. Cauzele angajării în prelucrarea individuală a pământului

Cu toate că prelucrarea pământului reprezintă o activitate tradiţională pentru populaţia

Prelucrarea pământului necesită un efort uman considerabil pentru realizarea tuturor

4.4. Specificul activităţii antreprenoriale

4.5. Caracteristica persoanelor neocupate (şomeri)

mai putin de un an 1 - 3 ani 3 - 5 ani 5-10 ani mai mult de 10 ani

Figura 7. Perioada de neîncadrare în câmpul muncii (persoane %)

În majoritatea cazurilor motivul neîncadrării în câmpul muncii a fost lipsa locurilor de

În vederea întreţinerii familiilor, majoritatea persoanelor care au pierdut locul de muncă au

4.6. Iniţierea afacerilor

De fapt, persoanele care doresc să iniţieze o afacere au o anumită pregătire profesională,

4.7. Capacităţile autorităţilor publice locale

La momentul realizării studiului majoritatea autorităţilor publice locale considerau nivelul

Numărul agenţilor economici care activează în localităţile rurale diferă în funcţie de

Figura 9. Structura localităţilor după numărul de agenţi economici

Autorităţile publice locale se confruntă cu o multitudine de probleme care solicită

Priorităţile dezvoltării localităţii Localităţi (%)

În ceea ce priveşte realizarea lucrărilor publice (reparaţia străzilor, amenajarea teritoriului,

Serviciile necesare pentru dezvoltarea agriculturii (%)

Dezvoltarea serviciilor de susţinere a agriculturii în mediul rural ar putea conduce la unele