'Un prunc s-a nascut noua, un fiu s-a dat noua...

inger de mare sfat, sfetnic minunat,

Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, parinte al veacului"... (Isaia IX, 5.)
Frati crestini,
Aceasta este bucuria marturisita de proorocul Isaia al Vechiului Testament, si aceasta este
bucuria clipelor de fata pe care crestinatatea le traieste in fiecare an in aceste sfinte sarbatori
ale Nasterii Domnului. Pruncul a carui nastere o sarbatorim e ''inger de mare sfat, sfetnic
minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, parinte al veacului"...
Si precum in chip firesc, mare e bucuria familiei in care se praznuieste un nou nascut, cu atat
mai mare bucurie e pentru intreaga familie crestina, cand sarbatoreste intruparea lui
Dumnezeu ca om.
Si iarasi, in chip firesc, e ca omenirea crestina sa se bucure la aceasta praznuire a Nasterii
Domnului, pentru ca Dumnezeu s-a facut om pentru mantuirea ei.
Intr-adevar, prin nasterea Mantuitorului ni s-a dat o noua faptura pentru intreaga omenire. In
istoria lumii, orice crestin vede doua zidiri ale omenirii. Doua sunt creatiile: una atunci cand a
facut Dumnezeu pe primul om, iar a doua acum cand Dumnezeu s-a facut om, pentru a zidi
din nou faptura omeneasca, care se nimicise prin pacat.
Aceasta intrupare a lui Dumnezeu va aduce infaptuirea unei zidiri noi pentru lume. Crestinul e
''o faptura noua'', dupa cum spune Sf. Apostol Pavel... Omul cel vechi e omul pacatului.
Hristos s-a nascut om adevarat, dar fara de pacat. Aceasta nastere e inceputul mantuirii
noastre. De acum inainte ne vom forma si noi sufleteste, dupa chipul lui Hristos. Fiecare se va
stradui sa fie un urmas al lui Hristos, al carui nume il si poarta.
Inainte de venirea lui Hristos, omenirea nu avea putinta sa se renasca la aceasta noua viata
adusa prin nasterea lui Hristos. Caci din vechime era numai sub imperiul primei creatii, prin
care omenirea era chemata sa se inalte pana la perfectiune, pana la Dumnezeu. Si cum ca asa
este, citeasca fiecare prima pagina a Bibliei, in care e vorba de creatia lumii.
Prin Nasterea lui Iisus Hristos, prin har si prin invatatura cea sfanta, oricine de acum poate sa
ajunga la perfectiune. Fiecare poate sa se ridice in muntele cel sfant de care se intreaba
psalmistul: ''cine se va sui in muntele Domnului, sau cine va sta in locul cel sfant al lui?''
Cel cu maini nevinovate si cu inima curata care nu si-a intinat cu minciuni sufletul sau si cu
viclesug nu s-a jurat vecinului sau." (Psal. XXII, 3-4.) Prin venirea Mantuitorului, omul din
nou se infiaza Cerului, caci dupa spusa Mantuitorului: ''Cel ce va face voia Tatalui Meu celui
din cer acela imi este frate, sora si mama". (Mat. XII, 50.)
Pentru crestini viata nu e un blestem, nu e o micsorare pentru traitor, ci din contra e o fericire
si o binecuvantare. Si de aceea pe drept Sf. Ioan Hrisostom si spune: ''Ce spui nenorocitule si
nemernicule? este vicleana viata prezenta, in care am cunoscut pe Dumnezeu, in care
filosofam asupra vietii viitoare, in care am ajuns din oameni ingeri si dantuim cu puterile cele
de sus?... Nu trupul, ci faptele si imprejurarile sunt spre nenorocirea noastra".
Si ce este mai inaltator decat ca prin viata noastra sa slujim lui Dumnezeu? Sa slujim Aceluia
prin puterea caruia straluceste soarele si luna, sa slujim Aceluia de care asculta astrele in
miscarea lor, sa slujim Aceluia care cantareste lacramile celor in suferinti, sa ascultam de
Acela intru care adorm intru fericire cei binecredinciosi...
Fratilor, iata cum prin Nasterea pe care o sarbatorim avem pe Dumnezeu.

Prin Nasterea Domnului, toti cari credem in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sf. Duh, alcatuim de
acum o familie sfanta. Dumnezeu e pentru noi, nu un stapan rau, ci un parinte milostiv si bun,
iar Fecioara Maria o Mama a intregului neam omenesc pe care l-a mantuit prin nasterea Fiului
Ei. Iar noi cu totii suntem frati intre noi si frati mai mici ai lui Hristos, si fii credinciosi ai lui
Dumnezeu. In aceasta Imparatie a lui Dumnezeu, nici nu se poate nadajdui sa fie decat
bucurie si stralucire, caci Insusi Dumnezeu e cu noi, iar traiul vietii noastre nu poate sa
infloreasca decat in pace si liniste, caci in aceasta gradina a Imparatiei lui Dumnezeu, nu se
aude decat un singur cor al ingerilor, cari in cer si pe pamant canta: Slava intru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire. Amin.