Studiul individual nr 12.

1. Rolul ambalajului in asigurarea integritatii

marfurilor si a circuitelor lor.

2. Clasificarea ambalajului si cerintele generale si

specific fata de acesta.

3. Standardizarea si tipurile principale de ambalaj.

4. Tehnologia receptionarii ambalajului si reducerea

pierderilor acestuia.
 1. Rolul ambalajului in asigurarea integritatii
marfurilor si a circuitelor lor.

Importanta ambalajului este evidentiata de principiile pe care acesta trebuie sa le

indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor
(producator) - distribuitor - reteaua comerciala - consumator final.

Ambalajul poate avea o importanta minora, cum este in cazul materialelor

de constructii sau o importanta majora, cum este in cazul produselor alimentare.

Ambalarea trebuie analizata sub doua aspecte:

- fizic - ca protectie a produsului;

- psihologic - ca instrument promotional.

In ultimii ani, siguranta produsului dar si a consumatorilor a devenit o

functie foarte importanta a ambalajului.

Intr-o economie de piata, cu o concurenta acerba, ambalajele sunt elemente

de promovare a produselor prin grafica si eticheta. Se considera azi ca imaginea
este limbajul universal, inteles de locuitorii din orice parte a planetei.

Calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului. Un ambalaj

necorespunzator poate conduce la deprecierea produsului.

Un ambalaj ideal trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte:

- sa protejeze produsul;

- sa prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operatiile de

circulatie tehnica;

- sa fie usor, comod si totodata prin modul in care este conceput sa fie usor
de recunoscut;

- sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan;

- sa sugereze o idee precisa despre produs;

- sa prezinte calitatile produsului.

 Functiile ambalajelor sunt in legatura cu produsele ce se ambaleaza,
metodele de ambalare si transport, de locul de depozitare etc.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor insa, este considerata functia de

baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii calitativi initiali a
produsului ambalat.

Principalele functii ale ambalajelor sunt:

- functia de protectie;

- functia de rationalizare;

-functia de reclama si promovare a vanzarilor (functia de marketing).

a) Functia de protectie

Ambalajul trebuie sa asigure pastrarea tuturor parametrilor calitativi ai

produselor. Pe timpul transportului, manipularii, depozitarii produsele sunt supuse
unor serii de solicitari mecanice (tractiune, frecare, lovituri, caderi, trepidatii,
vibratii etc.). In aceste conditii ambalajele trebuie sa fie capabile sa preia aceste
solicitari, protejand produsul.

Functia de protectie se rezuma la trei aspecte particulare dupa cum

urmeaza:

1. protejarea produsului de actiunea unor factori interni si externi;

2. protejarea mediului inconjurator impotriva caracterului toxic al unor

produse;

3. pastrarea intacta a calitatii marfii la contactul direct produs ambalaj

(evitarea influentarii negative de catre ambalaj a calitatii produsului).

Factorii de mediu (temperatura, radiatiile infrarosii si ultraviolete, socurile

mecanice, particulele de praf, microorganismele, insectele, rozatoarele, diverse
gaze, umiditatea relativa a aerului) pot actiona direct asupra produselor ambalate
si/sau indirect, prin facilitarea actiunii unor factori interni.

Factorii interni (compozitia chimica a produselor, aciditatea,

microorganismele) actioneaza atat asupra produselor, cat si asupra ambalajelor sau
a mediului inconjurator prin reactii chimice, biochimice sau electrochimice.

La alegerea materialului din care este confectionat ambalajul se tine seama

de:
 - natura produsului care urmeaza sa fie ambalat (stare de agregare,
proprietati fizico-chimice, biologice);

- chimismul propriu (alegerea unor materiale pentru ambalare care sa fie

inerte chimic fata de produs si mediu);

- tehnologia aplicata la ambalare (pasteurizare, sterilizare, congelare).

Functia de protectie este deosebit de importanta in cazul ambalajelor de transport,
precum si in situatia in care produsele care fac obiectul ambalarii sunt alimente sau
produse periculoase pentru sanatatea organismului uman sau pentru mediul
inconjurator.

b) Functia de rationalizare

Rationalizarea si promovarea unor ambalaje tipizate, modulare, care sa

faciliteze operatiile de manipulare, transport si depozitare, utilizarea unor materiale
de amortizare si fixare, sunt aspecte care demonstreaza functia de rationalizare a
ambalajelor.Importanta acestei functii reiese din faptul ca in timpul manipularii,
sistemul marfa - ambalaj, este supus la aproximativ 30-40 operatii care, in functie
de caz, pot ridica cheltuielile cu 15-40% din costul produselor ambalate. De aici
reiese ca operatiile din circuitul tehnic al marfurilor trebuie rationalizate si tipizate,
prin varianta de paletizare-containerizare in functie de: sistemul de ambalare,
volumul marfurilor manipulate, mijloacele de transport folosite (pentru distante
mici sau mari), respectiv modul si locul de depozitare.

c) Functia de reclama si de promovare a vanzarii (functia de marketing)

Ambalajul are o importanta functie de comunicare la prezentarea si

desfacerea produselor, intrucat majoritatea produselor se vand ambalate este
evident ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al vanzarii si de purtator al
informatiei catre consumator. Ambalajul reprezinta o interfata cu care
consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a
atrage cumparatorii si pentru a declansa actul de cumparare. De aceea, ambalajul a
fost denumit si "vanzator mut" al produsului, pornind de la urmatoarele
considerente:

- identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;

- stimuleaza si atrage atentia cumparatorului;

- informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale

produsului;

- comunica date legate de modul de utilizare a produsului si a naturii

ambalajului.
 Ambalajul poate contribui la diversificarea sortimentala, aprecierea
calitativa a marfurilor si nu in ultimul rand ca factor psihologic care actioneaza
asupra cumparatorilor potentiali. Pentru aceasta, este important ca ambalajele sa
prezinte produsul fara a induce in eroare cumparatorii prin crearea unor confuzii in
legatura cu produsul sau marca. Ambalajul trebuie sa atraga atentia consumatorilor
si sa prezinte clar produsul si modul lui de intrebuintare, inchiderea ambalajului, sa
prezinte modul de inlaturare a ambalajului dupa utilizarea produsului (se
returneaza, se recicleaza).Elementele care contribuie la realizarea functiei de
promovare a vanzarilor si informare a consumatorului pe care o au ambalajele
sunt: modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar mai ales
estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia,
grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie armonizate pentru a atrage atentia
cumparatorului.

Ambalajul trebuie sa asigure un impact vizual pozitiv. Astfel, pentru a avea

sansa de a fi cumparat de consumator, un produs trebuie mai intai sa fie vazut si sa
poata fi reperat din ansamblul produselor care ocupa raftul.

In privinta decorului ambalajului, trebuie sa se tina seama de:

Ø importanta acordata numelui sau marcii, ilustratiilor, graficii;

Ø informatiile care trebuie precizate: modul de folosire, compozitia;

Ø elementele fundamentale de recunoastere si de identificare care trebuie

pastrate in cazul reinnoirii unui ambalaj.

Pentru produsele alimentare vandute prin autoservire, ambalajul de

prezentare reprezinta singura legatura intre client si produs. Din aceasta cauza,
ambalajul trebuie sa indeplineasca insusiri (stil, ingeniozitate) care sa-i confere
putere de promovare vanzatorului.

Forma de prezentare a marfii are aproape aceeasi importanta ca si produsul

in sine, deci caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca si
elemente strategice ale societatilor producatoare cu o importanta din ce in ce mai
mare. Ambalajul trebuie sa convinga consumatorul de calitatea produsului. Forma,
culoarea si grafica ambalajului, realizate in conditii optime au influente psihologice
deosebite asupra potentialilor cumparatori. O culoare poate atrage atentia
cumparatorului, grafica conduce la o identificare usoara a produselor si la o
popularizare a caracteristicilor merceologice a marfurilor, pe cand forma contribuie
la eliminarea uniformismului si monotonia sortimentala. De asemenea, apare ca o
cerinta la ambalaje si comoditatea in utilizare, determinata de forma lor care permit
o manuire usoara, sa poata fi deschis cu usurinta, de cantitatea de produs continuta,
de raportul dintre masa ambalajului si a continutului.
 2. Clasificarea ambalajului si cerintele generale si
specific fata de acesta.

In functie de constructie, destinatie, material, mod de folosire acestea pot fi:

- ambalaj aerosol - este un recipient rezistent la o presiune interioara

data, prevazut cu o deschidere cu o valva care asigura etanseitatea si distribuirea
produsului datorita presiunii din interiorul recipientului;

- ambalaj colectiv - este un ambalaj de desfacere si de transport destinat sa

cuprinda mai multe unitati din produsul ambalat;

- ambalaj demontabil - constructia lui permite descompunerea sa in parti

componente si reasamblarea sa;

- ambalaj deschis - nu este prevazut cu capac sau alt sistem de inchidere;

- ambalaj de desfacere - este conceput si realizat pentru a-si indeplini

functia in unitatea de vanzare, ajungand la consumator impreuna cu produsul, fara
sa constituie unitate independenta;

- ambalaj etans - este un ambalaj inchis care - dupa caz - nu permite

schimb, intre interiorul si exteriorul sau si invers, de apa, vapori de apa, gaze, etc.;

- ambalaj fix - a carei constructie nu permite demontarea si plierea;

- ambalaj flexibil - care isi schimba forma si dimensiunile la umplere si

golire;

- ambalaj intermediar - grupeaza un anumit numar de produse, ambalate

sau nu in ambalaje de desfacere, fara sa constituie o unitate independenta de
transport;

- ambalaj inchis - este prevazut cu capac sau alt sistem de inchidere;

- ambalaj de inventar - este un ambalaj refolosibil, apartinand unei anumite

intreprinderi si supus restituirii catre acea intreprindere;

- ambalaj izoterm -
in interiorul caruia se asigura, pentru un timp, o temperatura
programata, independenta de temperatura mediului ambiant;
 - ambalaj nerefolosibil - destinat unei singure utilizari la livrarea
produsului;

- ambalaj pliabil - are o constructie si caracteristici care permit restrangerea

sa la un volum minim si redarea formei corespunzatoare, volumului maxim prin
pliere, respectiv depliere;

- ambalaj portabil - prevazut cu dispozitive pentru a fi purtat manual;

- ambalaj de prezentare - este un ambalaj de desfacere care se foloseste, in

acelasi timp, la prezentarea produsului, la reclama si la atragerea atentiei
consumatorului;

- ambalaj refolosibil - destinat utilizarii repetate la livrarea unuia sau a mai

multor tipuri de produse;

- ambalaj rigid - care nu-si schimba forma si dimensiunile la umplere sau

dupa golire;

- ambalaj semirigid - care isi schimba forma si dimensiunile la umplere sau

dupa golire, in mica masura;

- ambalaj stivuibil - are constructie si caracteristici ce permit asezarea lui

intr-o stiva stabila, prin suprapunere de ambalaje identice;

- ambalaj skin - este format dintr-o tavita (din celuloza mulata, polistiren
etc.) ce contine produsul ambalat, invelita in folie termocontractibila;

- ambalaj de transport - construit astfel, incat sa indeplineasca functiile ca

unitate independenta de transport sau ca parte dintr-o unitate de transport paletizat
sau containerizat;

- ambalaj de uz general - permite utilizarea sa la ambalarea diferitelor

tipuri de produse;

- ambalaj de uz special - confectionat in mod special pentru utilizarea sa in

conditii deosebite de transport si desfacere, fie pentru ambalarea unui anumit
produs cu caracteristici specifice.
 3. Standardizarea si tipurile principale de ambalaj.

Standardele de firmă pentru produsele plasate pe piaţă trebuie sa conţină toate

cerinţele referitoare la produs privind condiţiile tehnice de calitate, verificare a
calităţii, etichetare şi ambalare, recepţionareа şi livrarea lui, precum şi cerinţele de
securitate şi protecţie a mediului înconjurător impuse produselor conform
reglementărilor tehnice aplicabile.

În capitolul „Ambalare” se recomandă să fie stabilite cerinţe faţă de materialele

pentru ambalare şi metodele de ambalare, care trebuie să asigure păstrarea calităţii
şi inofensivităţii produselor alimentare în timpul transportului, depozitării şi
comercializării.

Materialele utilizate pentru ambalare trebuie să fie admise de către Ministerul

Sănătăţii pentru a contacta cu produsele alimentare concrete.

În capitol se stabilesc, de regulă, următoarele cerinţe referitor la:

- ambalajul de desfacere şi materialele de ambalare care contactează cu produsele;

- materialele auxiliare, utilizate la ambalare;

- pregătirea produselor pentru ambalare cu indicarea mijloacelor utilizate;

- metoda de ambalare (în vid, închiderea ermetică, împachetare ermetică etc.);

- ambalajul de transport, inclusiv multcirculant; - modul de aranjare a produselor în

ambalajul de transport.

Tipurile principale de ambalaje:

1. După natura materialului din care sunt obţinute:

o ambalaje din hârtie-carton;
o ambalaje din sticlă;
o ambalaje din metal;
o ambalaje din mase plastice;
o ambalaje din materiale textile;
o ambalaje din lemn;
o ambalaje din materiale complexe.
2. După natura produsului ambalat:
o ambalaje pentru produse alimentare;
o ambalaje pentru produse industriale;
 o ambalaje pentru produse periculoase.
3. După tipul ambalajului:
o lazi;
o butelii;
o cutii;
o borcane;
o flacoane;
o damingene;
o tavite;
o saci;
o butoaie;
o cosuri;
o containere;
o sacose;
o pungi;
o bidoane;
4. După sistemul de confecţionare:
o ambalaje fixe;
o ambalaje demontabile;
o ambalaje pliabile.
5. După gradul de rigiditate:
o ambalaje rigide;
o ambalaje semirigide;
o ambalaje suple.
6. După sistemul de închidere:
o ambalaje deschise;
o ambalaje închise(cu capac, dop, buson, etc.);
o ambalaje etanse.
7. După domeniul de utilizare:
o ambalaje de transport;
o ambalaje de prezentare;
o ambalaje de desfacere.
8. După natura de utilizare:
o ambalaje recuperabile (reciclabile, recuperabile);
o ambalaje nerecuperabile.
 4. Tehnologia receptionarii ambalajului si reducerea
pierderilor acestuia.

Ambalajul unui produs alimentar trebuie să asigure:

 protecţia produsului în timpul transportului, depozitării, manipulării şi
desfacerii, faţă de anumiţi factori externi, precum temperatura, umiditatea,
lumina, praful, microorganismele, insectele, etc.
 păstrarea integrităţii, cantităţii şi calităţii produselor.
În cazul produselor alimentare, exigenţele faţă de ambalaje precum şi faţă de
condiţiile în care se efectuează ambalarea sunt mult sporite comparativ cu cele
impuse pentru produsele industriale. Atît ambalajele cît şi condiţiile igienice din
timpul operaţiei de ambalare, asigurate necorespunzător, pot constitui factori de
contaminare a mărfurilor.
Practica a demonstrat că alimentele ambalate direct de producător şi vîndute ca
atare prezintă un risc mai mic de contaminare cu microorganisme comparativ cu
mărfurile alimentare ambalate sau reambalate în momentul vînzării către
consumator.
Pentru păstrarea salubrităţii produselor, este necesară respectarea următoarelor
condiţii igienico-sanitare:
 folosirea ambalajelor confecţionate din materiale rezistente la acţiunea
microorganismelor şi care să permită spălarea şi dezinfectarea lor (în cazul
celor reutilizabile). Ambalajele din lemn au o rezistenţă scăzută la acţiunea
microorganismelor şi se curăţă greu, motiv pentru care domeniul lor de utilizare
se reduce din ce în ce mai mult, mai ales în sectoarele care prelucrează produse
uşor alterabile. În industria băuturilor alcoolice, a oţetului, grăsimilor etc. ele
sunt încă folosite pe scară largă, luîndu-se însă măsuri speciale pentru a le mări
rezistenţa la contaminare;
 depozitarea ambalajelor în condiţii severe de curăţenie;
 alegerea ambalajelor să ţină cont de compatibilitatea cu caracteristicile
produsului.

1. Pierderile materiale care se produc la mãrfurile alimentare, în operaţiunile de

transport sau manipulare, depozitare şi desfacere, ca urmare a evaporarii,
volatilizarii, scurgerii, pulverziarii, imbibarii, faramitarii, spargerii altor
cauze asemãnãtoare, sunt perisabilitati.

2. Perisabilitatile care se produc în limita normelor stabilite sunt pierderi

(perisabilitati) normale.
3. Pierderile care depãşesc normele de perisabilitati stabilite, precum şi cele
care au loc ca urmare a cauzelor arãtate la pct. 1, la produsele pentru care nu s-
au stabilit norme, sunt pierderi peste norma.

4. Normele de perisabilitati sunt stabilite pe produse sau grupe de produse şi pe

operaţiuni şi se aplica de toate organizaţiile comerciale care vehiculeaza mãrfuri
alimentare sau efectueazã operaţiunile pentru care s-au stabilit norme în listele
anexe la ordin.

Aplicarea normelor de perisabilitati se face la volumul cantitativ sau valoric al

produselor intrate sau desfãcute în perioada dintre doua inventare de control
gestionar.
Modul de aplicare a normelor de perisabilitati în raport cu volumul intrãrilor
sau al desfacerilor se stabileşte de conducãtorul organizaţiei comerciale la
începutul anului, în funcţie de profilul unitãţii şi de efectuarea operativã a
calculului perisabilitatilor.

Aplicarea normelor la intrari sau la desfacere poate sa difere de la o gestiune la

alta (secţia de depozitare, magazin, raion etc.).

5. Acordarea perisabilitatilor se face în cadrul normelor stabilite şi numai în

limita pierderilor efectiv rezultate la inventariere.

6. Normele pentru perisabilitatile mãrfurilor alimentare care se produc pe

timpul transportului de la furnizorii din alte localitãţi la depozitele cu ridicatã şi
de repartizare sau direct la unitãţile de desfacere, constatate la recepţie, sunt
cele prevãzute în lista anexa nr. 1.

7. Perisabilitatile pe timpul transportului de distribuţie de la depozitele cu

ridicatã sau de repartizare la unitãţile de desfacere sunt cuprinse în normele
prevãzute pentru depozitarea mãrfurilor.

În cazul când transportul de distribuţie se face prin gestionarea distinctã a

mãrfurilor de gestiunea depozitului cu ridicatã, conducerea organizaţiei
comerciale va stabili cota - parte de perisabilitati aferente acestei operaţiuni.
Aceasta cota nu poate depãşi 20% din norma de perisabilitati pentru depozitare.
Aceste prevederi se aplica şi la transporturile de la furnizorii din aceeaşi
localitate direct la unitãţile de desfacere, care, de asemenea, sunt tot transporturi
de distribuţie.

8. Lipsurile constatate la transportul mãrfurilor de la furnizori sau la transportul

de distribuţie, care provin din vina furnizorului, cãrãuşului, salariaţilor
organizaţiei comerciale sau a altor persoane, urmeazã sa fie recuperate de la cei
vinovaţi, potrivit dispoziţiilor legale.

9. Normele de perisabilitati pentru operaţiunea de depozitare a mãrfurilor

alimentare sunt cele prevãzute în lista anexa nr. 2. Aplicarea acestor norme se
face pentru produsele care se vehiculeaza efectiv prin depozitele cu ridicatã sau
de repartizare. Conducerea întreprinderii cu ridicatã sau a organizaţiei
comerciale cu amãnuntul care desfãşoarã activitatea de comerţ cu ridicatã poate
aproba pierderi sub cel calculate pe baza normelor stabilite sau le poate
respinge atunci când constata ca lipsurile rezultate la inventariere se datoresc
altor cauze decât cele care determina perisabilitati normale.
Pentru perisabilitatile ce se produc la mãrfurile primite în custodie sau în
comision, de cãtre organizaţiile comerciale, se aplica normele prevãzute în lista
anexa nr. 2 şi se suporta de furnizor.

10. Norma prevãzutã în lista anexa nr. 2 pentru pierderile rezultate la refarisirea
citricelor se acorda pentru pierderile care depãşesc bonificatia acordatã de
furnizor.
Norma se aplica la volumul total al citricelor intrate în perioada dintre
inventarele de control gestionar, limita în cadrul cãreia se aproba pierderile
efectiv rezultate conform proceselor - verbale de constatare.