LEGISLAłIA PRIVIND

EVALUAREA RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ŞI
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

1
2
 1. CADRUL LEGISLATIV
AL UE ŞI NAłIONAL PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR

1.1. Structura legislaŃiei române

Actualul sistem legislativ român al securităŃii şi sănătăŃii în muncă a fost

elaborat Ńinându-se seama de două cerinŃe esenŃiale (fig. 1.1.1):

ELEMENTELE DE FUNDAMENTARE

DREPTURILE CONSTITUłIONALE
FUNDAMENTALE ALE CETĂłENILOR ROMÂNI

DREPTUL LA VIAłĂ, LA INTEGRITATEA

FIZICĂ ŞI PSIHICĂ – ART. 22(1)

DREPTUL LA PROTECłIA SOCIALĂ A
MUNCII – ART. 41(2)

OBLIGAłIA ROMÂNIEI DE A TRANSPUNE ÎN

DREPTUL NAłIONAL LEGISLAłIA EUROPEANĂ
A SECURITĂłII ŞI SĂNĂTĂłII ÎN MUNCĂ

Fig. 1.1.1.Elementele generatoare ale legislaŃiei române a securităŃii şi

sănătăŃii în muncă.

– drepturile fundamentale ale cetăŃenilor români, stabilite prin

ConstituŃie, care devine astfel actul generator al întregii legislaŃii în
domeniu: art. 22 (1): „dreptul la viaŃă, precum şi dreptul la integritatea
fizică şi psihică ale persoanelor sunt garantate.”; art. 41(2): „salariaŃii
au dreptul la protecŃia socială a muncii. Măsurile de protecŃie privesc
securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al
tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiŃii
grele, precum şi alte situaŃii specifice.”
– obligaŃia transpunerii reglementărilor juridice în domeniu ale UE.

3
 Articolul 41(2) al Consti-tuŃiei relevă locul şi rolul legis-laŃiei securităŃii şi
sănătăŃii în muncă în cadrul sistemului legis-lativ naŃional (fig. 1.1.2): o
componentă a sistemului de reglementări prin care se urmăreşte asigurarea
protecŃiei cetăŃenilor, respectiv pentru un segment specific de populaŃie – activă,
împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională generate de
prestarea oricărui proces de muncă.

CONSTITUłIA
CONSTITUłIA
ROMÂNIEI
ROMÂNIEI
SISTEMUL
SISTEMUL LEGISLATIV
LEGISLATIV NAłIONAL
NAłIONAL
SISTEMUL
SISTEMUL LEGISLAłIEI
LEGISLAłIEI DE
DE PROTECłIE
PROTECłIE
SOCIALĂ
SOCIALĂ
SUBSISTEMUL
SUBSISTEMUL
LEGISLAłIEI
LEGISLAłIEI SECURITĂłII
SECURITĂłII ŞI
ŞI
SĂNĂTĂłII
SĂNĂTĂłII ÎN
ÎN MUNCĂ:
MUNCĂ:
COMPONENTĂ
COMPONENTĂ A A SISTEMULUI
SISTEMULUI DE
DE
REGLEMENTĂRI
REGLEMENTĂRI PRIN
PRIN CARE
CARE SE
SE URMĂREŞTE
URMĂREŞTE
ASIGURAREA PROTECłIEI CETĂłENILOR,
ASIGURAREA PROTECłIEI CETĂłENILOR,
RESPECTIV
RESPECTIV PENTRU
PENTRU UN UN SEGMENT
SEGMENT SPECIFIC
SPECIFIC
DE
DE POPULAłIE
POPULAłIE -- ACTIVĂ,
ACTIVĂ, ÎMPOTRIVA
ÎMPOTRIVA
RISCURILOR
RISCURILOR DE
DE ACCIDENTARE
ACCIDENTARE ŞIŞI
ÎMBOLNĂVIRE
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ
PROFESIONALĂ GENERATE
GENERATE
DE
DE PRESTAREA
PRESTAREA ORICĂRUI
ORICĂRUI PROCES
PROCES DE
DE
MUNCĂ.
MUNCĂ.

Fig. 1.1.2. Locul şi rolul sistemului legislativ al securităŃii şi sănătăŃii în

muncă în cadrul dreptului naŃional român.

Structura sistemului de reglementări privind securitatea şi sănătatea în

muncă poate fi evidenŃiată după mai multe criterii.
În funcŃie de subiectul reglementării, se disting două categorii de acte
juridice:
– acte care legiferează strict numai aspecte din domeniul securităŃii şi
sănătăŃii în muncă, formând „legislaŃia specifică“, din care fac parte:
o Legea nr. 319/2006 a securităŃii şi sănătăŃii în muncă;
o hotărâri ale Guvernului României (HG) prin care sunt transpuse
directivele particulare ale Uniunii Europene;
o acte juridice care reglementează organizarea şi funcŃionarea
organismelor publice cu atribuŃii în domeniu sau care completează
HG-urile prin care sunt transpuse directivele UE;
– acte care conŃin în subsidiar şi norme juridice privind securitatea şi
sănătatea în muncă (ConstituŃia, Codul muncii, legislaŃia asigurărilor

4
 pentru accidente de muncă şi boli profesionale) sau norme de drept
care, deşi au un obiectiv diferit şi specific altor activităŃi, contribuie
prin aplicarea lor la apărarea vieŃii şi sănătăŃii persoanelor încadrate în
muncă – ele formează „legislaŃia conexă“ legislaŃiei specifice a
securităŃii şi sănătăŃii în muncă.
O imagine sintetică a structurii sistemului român de reglementări privind
securitatea şi sănătatea în muncă se regăseşte în figura 1.1.3.

LEGISLAłIE CONEXĂ LEGISLAłIE SPECIFICĂ EMITENT

PARLAMENT
PARLAMENT
ELEMENT
GENERATOR:
CONSTITUłIA

CODUL
CODUL
MUNCII
MUNCII PARLAMENT
PARLAMENT
LEGISLAłIA PRIMARĂ
PRINCIPII
LEGEA NR. 319/2006
LEGEA:
LEGEA: M.M.S.S.F.
M.M.S.S.F.
•SĂNĂTĂłII
•SĂNĂTĂłII LEGISLAłIA SECUNDARĂ MINISTERUL
MINISTERUL
•MEDIULUI
•MEDIULUI MĂSURI DE PREVENIRE; REGULI DE APLICARE SĂNĂTĂłII
SĂNĂTĂłII
ETC. HOTĂRÂRI DE GUVERN STANDARDE IRS
ETC. IRS ETC.
ETC.
CARE TRANSPUN/COMPLETEAZĂ - DE SECURITATE
DIRECTIVELE UE - DE PRODUS
ALTE ACTE JURIDICE
ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE

LEGISLAłIA TERłIARĂ ANGAJATORI

ANGAJATORI
MĂSURI DE PREVENIRE DETALIATE
INSTRUCłIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Fig. 1.1.3. Structura legislaŃiei securităŃii şi sănătăŃii în muncă a României.

5
 Tabelul 1.1.1
Transpunerea directivelor europene în legislaŃia română specifică
a securităŃii şi sănătăŃii în muncă
(Capitolul de negociere 13 – Politica socială şi ocuparea forŃei de muncă,
respectiv subcapitolul 13.11, „Securitatea şi sănătatea în muncă”)
Nr. Directiva Monitorul
Actul normativ
crt. transpusă Oficial nr.
1. Legea securităŃii şi sănătăŃii în muncă
89/391/CEE 646/26.07.2006
nr. 319/2006
Hotărârea Guvernului:
2. nr. 1875/2005 privind protecŃia sănătăŃii şi 83/477/CEE;
securităŃii lucrătorilor faŃă de riscurile 91/382/CEE; 64/24.01.2006
datorate expunerii la azbest1 2003/18/CE
3. nr. 1876/2005 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate referitoare la
2002/44/CE 81/30.01.2006
expunerea lucrătorilor la riscurile generate
de vibraŃii
4. nr. 300/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate pentru şantierele 92/57/CEE 252/21.03.2006
temporare sau mobile
5. nr. 493/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate referitoare la
2003/10/CE 380/03.05.2006
expunerea lucrătorilor la riscurile generate
de zgomot
6. nr. 971/2006 privind cerinŃele minime
pentru semnali-zarea de securitate şi/sau 92/58/CEE 683/09.08.2006
de sănătate la locul de muncă
7. nr. 1007/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate referitoare la asistenŃa 92/29/CEE 696/15.08.2006
medicală la bordul navelor

1
Directive emise în baza art. 8 al Directivei 80/1107/CEE; nu sunt derivate din Directiva
89/391/CEE.
6
8. nr. 1028/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate în muncă referitoare
90/270/CEE 710/18.08.2006
la utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare
9. nr. 1048/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de
89/656/CEE 722/23.08.2006
către lucrători a echipa-mentelor
individuale de protecŃie la locul de muncă
10. nr. 1049/2006 privind cerinŃele minime
pentru asigurarea securităŃii şi sănătăŃii
92/104/CEE 727/25.08.2006
lucrătorilor din industria extractivă de
suprafaŃă şi subteran
11. nr. 1050/2006 privind cerinŃele minime
pentru asigurarea securităŃii şi sănătăŃii
92/91/CEE 737/29.08.2006
lucrătorilor din industria extractivă prin
foraj
12. nr. 1051/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri 90/269/CEE 713/21.08.2006
pentru lucrători, în special de afecŃiuni
dorsolombare
13. nr. 1058/2006 privind cerinŃele minime
pentru îmbună-tăŃirea securităŃii şi protecŃiei
99/92/CE 737/29.08.2006
sănătăŃii lucrătorilor care pot fi expuşi
riscului datorat atmosferelor explozive
14. nr. 1091/2006 privind cerinŃele de
securitate şi sănătate pentru locul de 89/654/CEE 739/30.08.2006
muncă
15. nr. 1092/2006 privind protecŃia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de expunerea lor 2000/54/CE 762/07.09.2006
la agenŃi biologici în muncă
7
16. nr. 1093/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate pentru protecŃia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de 2004/37/CE 757/06.09.2006
expunerea la agenŃi cancerigeni sau
mutageni în muncă
17. nr. 1135/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate în muncă la bordul 93/103/CEE 772/12.09.2006
navelor de pescuit
18. nr. 1136/2006 privind cerinŃele minime de
securitate şi sănătate referitoare la
2004/40/CE 769/11.09.2006
expunerea lucrătorilor la riscurile generate
de câmpurile electromagnetice
19. nr. 1146/2006 privind cerinŃele minime de
89/655/CEE;
securitate şi sănătate pentru utilizarea în
95/63/CE; 815/03.10.2006
muncă de către lucrători a echipamentelor
2001/45/CE
de muncă
20. nr. 1218/2006 privind cerinŃele minime de
98/24/CE;
securitate şi sănătate pentru asigurarea
2000/39/CE;
protecŃiei lucrătorilor împotriva riscurilor 845/13.10.2006
91/322/CEE;
legate de expunerea la agenŃi chimici în
2006/15/CE
muncă

8
 1.2. Legea securităŃii şi sănătăŃii în muncă

Legea nr. 319/2006 a securităŃii şi sănătăŃii în muncă, publicată în

Monitorul Oficial nr. 646 din 26.07.2006, este actul legislativ în baza căruia se
desfăşoară întreaga activitate de realizare a securităŃii şi sănătăŃii în muncă în
România (fig. 1.2.1.).

LEGEA NR. 319/2006

ROL: LEGE FUNDAMENTALĂ PENTRU REALIZAREA
SECURITĂłII ŞI SĂNĂTĂłII ÎN MUNCĂ

DEFINEŞTE DOMENIUL

FUNCłII STABILEŞTE PRINCIPIILE PREVENIRII

TRASEAZĂ CADRUL GENERAL PENTRU

PROCESUL DE LEGIFERARE ÎN DOMENIU

TRASEAZĂ CADRUL GENERAL PENTRU

ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
ACTIVITĂłII DE PREVENIRE

SCOP: INSTITUIREA DE MĂSURI PRIVIND

PROMOVAREA ÎMBUNĂTĂłIRII SECURITĂłII ŞI
SĂNĂTĂłII ÎN MUNCĂ A LUCRĂTORILOR

Fig. 1.2.1. Legea nr. 319/2006 – actul fundamental al legislaŃiei securităŃii şi sănătăŃii în muncă.

Ea transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea

de măsuri pentru promovarea îmbunătăŃirii securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor la
locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene (JOCE)
nr. L 183/1989.
Rol: lege fundamentală pentru realizarea securităŃii şi sănătăŃii în muncă
= elementul generator pentru toate reglementările juridice din domeniu.
Scop: instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăŃirii securităŃii şi
sănătăŃii în muncă a lucrătorilor (Art. 1 (1)).
ConŃinut: principii generale referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale, protecŃia sănătăŃii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor
de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, informarea, consultarea,
participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanŃilor
lor, precum şi direcŃiile generale pentru implementarea acestor principii (Art. 1
alin. (2)).

9
 FuncŃii:
– defineşte domeniul: ansamblul de activităŃi instituŃionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiŃii în desfăşurarea procesului de
muncă, apărarea vieŃii, integrităŃii fizice şi psihice, sănătăŃii lucrătorilor
şi ale altor persoane participante la procesul de muncă;
– stabileşte principiile prevenirii;
– trasează cadrul general pentru procesul de legiferare în domeniu;
– trasează cadrul general pentru organizarea şi desfăşurarea activităŃii
preventive.
Domeniu de aplicare (fig. 1.2.2.):
– toate sectoarele de activitate, atât publice cât şi private (Art. 3(1));
– angajatorii, lucrătorii şi reprezentanŃii lucrătorilor (Art. 3(2)).

LEGEA NR. 319/2006

DOMENIU DE APLICARE:
 TOATE SECTOARELE DE ACTIVITATE, PUBLICE
ŞI PRIVATE

 ANGAJATORI, LUCRĂTORI, REPREZENTANłI AI

LUCRĂTORILOR

ANGAJAłII, UCENICII,
STUDENłII, ELEVII, ALłI
PARTICIPANłI LA
PROCESUL DE MUNCĂ,
EXCLUSIV PRESTATORII DE BENE
FICIA
SERVICII CASNICE R I

Fig. 1.2.2. Domeniul de aplicare a Legii nr. 319/2006.

Domeniul de aplicare a legii nu se extinde şi asupra cazurilor în care

particula-rităŃile inerente ale anumitor activităŃi specifice din serviciile publice,
cum ar fi forŃele armate sau poliŃia, vin în contradicŃie cu prevederile acesteia.

10
 În aceeaşi categorie sunt incluse şi cazurile de dezastre, inundaŃii şi
realizarea măsurilor de protecŃie civilă.
Totuşi, chiar şi în situaŃiile enumerate trebuie să se asigure securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, Ńinând seama de principiile stabilite prin legea nr.
319/2006.
Beneficiari – toŃi lucrătorii, prin aceasta înŃelegându-se persoanele
angajate de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenŃii, elevii în perioada
efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alŃi participanŃi la procesul
de muncă, cu excepŃia persoanelor care prestează activităŃi casnice.
Angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de
muncă sau de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea
întreprinderii şi/sau unităŃii.
Categoria „participanŃi la procesul de muncă” include persoanele aflate în
între-prindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de
verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoanele
care prestează activităŃi în folosul comunităŃii sau activităŃi în regim de
voluntariat, precum şi şomerii pe durata participării la o formă de pregătire
profesională şi persoanele care nu au contract individual de muncă încheiat în
formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a
prestaŃiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă
Structura (fig. 1.2.3.):
– scop şi context legal:
o Capitolul I – dispoziŃii generale referitoare la scopul şi conŃinutul legii;
o Capitolul II – domeniul de aplicare şi terminologie specifică;
– obligaŃii pentru realizarea securităŃii şi sănătăŃii în muncă la nivelul
angajatorului: Capitolul III – obligaŃiile angajatorilor; Capitolul IV –
obligaŃiile lucrătorilor; Capitolul V – supravegherea sănătăŃii; Capitolul VII
– grupuri sensibile la riscuri;
– obligaŃii în cazul nerealizării securităŃii şi sănătăŃii în muncă: Capitolul
VI – comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea
evenimentelor; Capitolul VIII – infracŃiuni; Capitolul IX – contravenŃii;

11
 – organizarea activităŃii la nivel naŃional: Capitolul X – autorităŃi
competente şi instituŃii cu atribuŃii în domeniu;
– reglementări abrogate, modalităŃi de implementare: Capitolul XI –
dispoziŃii finale.

LEGEA NR. 319/2006

STRUCTURĂ SCOP ŞI CONTEXT LEGAL

OBLIGAłIILE PRIVIND REALIZAREA SECURITĂłII ŞI

SĂNĂTĂłII ÎN MUNCĂ LA NIVELUL ANGAJATORULUI

OBLIGAłII ÎN CAZUL NEREALIZĂRII SECURITĂłII ŞI

SĂNĂTĂłII ÎN MUNCĂ

ORGANIZAREA ACTIVITĂłII LA NIVEL NAłIONAL

REGLEMENTĂRI ABROGATE, MODALITĂłI DE IMPLEMENTARE

Fig. 1.2.3. Structura Legii securităŃii şi sănătăŃii în muncă.

A. ObligaŃiile angajatorilor – capitolul III

• ObligaŃii generale
ObligaŃia pentru realizarea securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor în toate
aspectele legate de muncă revine angajatorilor.
Întreaga legislaŃie a domeniului se bazează pe acest principiu
fundamental.
ObligaŃiile care revin angajaŃilor, ca şi realizarea activităŃii de prevenire şi
protecŃie cu ajutorul prestatorilor abilitaŃi nu exonerează angajatorul de
răspunderea atribuită.
De asemenea, aplicarea principiului enunŃat implică faptul că în nici o
situaŃie lucrătorii nu vor fi obligaŃi să contribuie la finanŃarea măsurilor pentru
realizarea prevenirii.
ModalităŃile prin care angajatorul îşi exercită responsabilitatea sunt (fig.
1.2.4.):
12
 – adoptarea măsurilor pentru asigurarea securităŃii şi protecŃia sănătăŃii
lucrătorilor;
– prevenirea riscurilor profesionale;
– informarea şi instruirea lucrătorilor;
– asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare prevenirii.

MODALITĂłILE PRIN CARE

ANGAJATORUL ÎŞI EXERCITĂ
RESPONSABILITATEA
ADOPTAREA MĂSURILOR
PENTRU ASIGURAREA
SECURITĂłII ŞI PROTECłIA
SĂNĂTĂłII LUCRĂTORILOR
PREVENIREA RISCURILOR
PROFESIONALE
INFORMAREA ŞI INSTRUIREA
LUCRĂTORILOR
ASIGURAREA CADRULUI
ORGANIZATORIC ŞI A
MIJLOACELOR NECESARE
SECURITĂłII ŞI SĂNĂTĂłII ÎN
MUNCĂ
Fig. 1.2.4. ObligaŃiile generale ale angajatorului.

La adoptarea măsurilor de asigurare a securităŃii şi de protecŃie a sănătăŃii

lucrătorilor, ca şi a celor de prevenire a riscurilor profesionale, angajatorul
trebuie:
– să Ńină seama de condiŃiile de facto, urmărind permanenta
îmbunătăŃire a condiŃiilor de muncă;
– să respecte principiile generale ale prevenirii promovate în Uniunea
Europeană (a se vedea subcap. 2.4.1):
– evitarea riscurilor;
– evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
– combaterea riscurilor la sursă;
– adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea
posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a
metodelor de muncă şi de producŃie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării
efectelor acestora asupra sănătăŃii;
13
 – adaptarea la progresul tehnic;
– înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos
sau cu ceea ce este mai puŃin periculos;
– dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii, condiŃiile de muncă, relaŃiile sociale
şi influenŃa factorilor din mediul de muncă;
– adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecŃie colectivă faŃă
de măsurile de protecŃie individuală;
– furnizarea de instrucŃiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Concret, acest lucru înseamnă că angajatorul trebuie:
– să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanŃelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
– să aplice măsuri de prevenire şi metode de lucru şi de producŃie
selectate în baza evaluării realizate, care să asigure îmbunătăŃirea
nivelului securităŃii şi al protecŃiei sănătăŃii lucrătorilor şi să fie
integrate în ansamblul activităŃilor întreprinderii şi/sau unităŃii
respective şi la toate nivelurile ierarhice;
– să atribuie sarcinile de muncă în funcŃie de capacităŃile lucrătorului în
ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă;
– să consulte lucrătorii şi/sau reprezentanŃii acestora în legătură cu
implicaŃiile asupra securităŃii şi sănătăŃii în muncă pe care le pot avea
planificarea şi introducerea de noi tehnologii, generate de
echipamentele, condiŃiile şi mediul de muncă alese;
– să aplice acele măsuri care să garanteze că în zonele cu risc ridicat şi
specific nu au acces decât lucrătorii care deŃin o instruire adecvată
din punct de vedere al cerinŃelor de securitate şi sănătate în muncă.

14
  Norme privind conŃinutul activităŃilor de prevenire şi protecŃie
desfăşurate de către angajator/lucrătorii desemnaŃi/serviciile
interne/serviciile externe (HG 1425/2006, cap. III, secŃiunea a 2-a)
Indiferent de structura organizatorică adoptată, aceasta trebuie să
asigure desfăşurarea următoarelor activităŃi de prevenire şi protecŃie:
– identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă
a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă,
mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de muncă pe
locuri de muncă/posturi de lucru;
– elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecŃie;
– elaborarea de instrucŃiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, Ńinând seama de
particularităŃile activităŃilor şi ale unităŃii/întreprinderii, precum şi ale
locurilor de muncă/posturilor de lucru;
– propunerea atribuŃiilor şi răspunderilor în domeniul securităŃii şi
sănătăŃii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător funcŃiilor
exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea
angajatorului;
– verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toŃi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi protecŃie, precum şi a atribuŃiilor şi
responsabilităŃilor ce le revin în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă, stabilite prin fişa postului;
– întocmirea unui necesar de documentaŃii cu caracter tehnic de
informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă;
– elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea
periodicităŃii adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea
informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a
informaŃiilor primite;

15
– elaborarea programului de instruire – testare la nivelul întreprinderii
şi/sau unităŃii;
– asigurarea întocmirii planului de acŃiune în caz de pericol grav şi iminent
şi asigurarea ca toŃi lucrătorii să fie instruiŃi pentru aplicarea lui;
– evidenŃa zonelor cu risc ridicat şi specific;
– stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate
în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar şi amplasarea
conform prevederilor legale;
– evidenŃa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaŃia specifică,
pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;
– evidenŃa posturilor de lucru care necesită examene medicale
suplimentare;
– evidenŃa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de
medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control
psihologic periodic;
– monitorizarea funcŃionării sistemelor şi dispozitivelor de protecŃie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaŃiilor de ventilare
sau a altor instalaŃii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;
– verificarea stării de funcŃionare a sistemelor de alarmare, avertizare,
semnalizare de urgenŃă, precum şi a sistemelor de siguranŃă;
– informarea angajatorului, în scris, asupra deficienŃelor constatate în
timpul controalelor efectuate la locul de muncă şi propunerea de
măsuri de prevenire şi protecŃie;
– întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de legislaŃia în
vigoare;
– evidenŃa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările
periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor
de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform
prevederilor legale;
– identificarea echipamentelor individuale de protecŃie necesare pentru
posturile de lucru din întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a

16
 lucrătorilor cu echipament individual de protecŃie, conform prevederilor
legale;
– urmărirea întreŃinerii, manipulării şi depozitării adecvate a
echipamentelor individuale de protecŃie şi a înlocuirii lor la termenele
stabilite, precum şi în celelalte situaŃii prevăzute de reglementările
legale;
– participarea la cercetarea evenimentelor conform competenŃelor
legale;
– întocmirea evidenŃelor conform competenŃelor legale;
– elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii
din întreprindere şi/sau unitate, în conformitate cu prevederile legale;
– urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu
prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
– colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanŃii lucrătorilor, serviciile
externe de prevenire şi protecŃie, medicul de medicina muncii, în
vederea coordonării măsurilor specifice;
– colaborarea cu lucrătorii desemnaŃi/serviciile interne/serviciile externe
ai/ale altor angajatori, în situaŃia în care mai mulŃi angajatori îşi
desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
– urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecŃie şi
prevenire şi a planului de evacuare;
– propunerea de sancŃiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul
îndeplinirii atribuŃiilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă;
– propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la
încheierea contractelor de prestări de servicii cu alŃi angajatori,
inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
– întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea
acestor activităŃi.

17
 • ObligaŃii privind desfăşurarea activităŃii de prevenire şi protecŃie
Pentru transpunerea în practică a principiilor generale ale prevenirii şi
asumarea efectivă a responsabilităŃii pentru realizarea securităŃii şi sănătăŃii în
muncă, legea atribuie angajatorului obligaŃii detaliate:
– să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri
sensibile la riscuri specifice;
– să decidă asupra măsurilor de protecŃie care trebuie luate şi, după caz,
asupra echipamentului de protecŃie care trebuie utilizat;
– să Ńină evidenŃa accidentelor de muncă, a accidentelor uşoare, a
bolilor profesionale, a incidentelor periculoase;
– să elaboreze, pentru autorităŃile competente şi în conformitate cu
reglementările legale, rapoarte privind accidentele de muncă suferite
de lucrătorii săi;
– să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuŃie a
construcŃiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a
tehnologiilor de fabricaŃie, soluŃii conforme prevederilor legale în
vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror
aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
– să întocmească un plan de prevenire şi protecŃie compus din măsuri
tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea
riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiŃiilor de muncă
specifice unităŃii;
– să obŃină autorizaŃia de funcŃionare din punct de vedere al securităŃii şi
sănătăŃii în muncă, înainte de începerea oricărei activităŃi, conform
prevederilor legale;
– să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuŃiile şi
răspunderile ce le revin în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă,
corespunzător funcŃiilor exercitate;

18
– să elaboreze instrucŃiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglemen-tărilor de securitate şi sănătate în muncă, Ńinând seama de
particularităŃile activităŃilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor;
– să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea, de către toŃi
lucrătorii, a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecŃie
stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităŃii şi
sănătăŃii în muncă, prin lucrătorii desemnaŃi, prin propria competenŃă
sau prin servicii externe;
– să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi
instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire
la securitatea şi sănătatea în muncă;
– să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă,
asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă,
precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecŃie necesare;
– să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor
prevăzute de legislaŃia specifică;
– să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi,
după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de
muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical
periodic şi, după caz, control psihologic periodic, ulterior angajării;
– să Ńină evidenŃa zonelor cu risc ridicat şi specific;
– să asigure funcŃionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi
dispozitivelor de protecŃie, a aparaturii de măsură şi control, precum
şi a instalaŃiilor de captare, reŃinere şi neutralizare a substanŃelor nocive
degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
– să prezinte documentele şi să dea relaŃiile solicitate de inspectorii de
muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
– să asigure realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de
muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;

19
 – să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să
participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
– să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident
mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menŃinerea acestei
stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaŃa accidentaŃilor şi a
altor persoane;
– să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor;
– să asigure echipamente individuale de protecŃie;
– să acorde obligatoriu echipament individual de protecŃie nou, în cazul
degradării sau al pierderii calităŃilor de protecŃie;
– să acorde obligatoriu şi gratuit alimentaŃie de protecŃie şi materiale
igienico-sanitare, conform contractului colectiv şi/sau individual de
muncă.

 Norme privind elaborarea planului de prevenire şi protecŃie (HG

nr. 1425/2006, cap. III, secŃiunea a 7-a)
Angajatorul are obligaŃia să întocmească un plan de prevenire şi protecŃie
care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condiŃiilor de muncă,
respectiv apariŃia unor riscuri noi.
Planul conŃine măsurile de natură tehnică, organizatorică, igienico-
sanitară ş.a., precum şi resursele necesare realizării lor, rezultate ca necesare
pentru asigurarea securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor din evaluarea riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru fiecare loc de muncă/post de
lucru.
Înainte ca angajatorul să îl aprobe, el trebuie supus, după caz, analizei
lucrătorilor şi/sau reprezentanŃilor acestora sau comitetului de securitate şi
sănătate în muncă.
Planul de prevenire şi protecŃie trebuie să conŃină cel puŃin informaŃii
privind locul de aplicare, riscurile pe care le va preveni sau faŃă de care va

20
asigura protecŃia, măsura stabilită, acŃiunile necesare, termenul de realizare,
persoana responsabilă (fig. 3.13).

• ObligaŃii privind informarea, consultarea şi participarea şi

instruirea lucrătorilor
Toate persoanele care au acces într-o întreprindere trebuie să
beneficieze de informaŃii şi cunoştinŃe suficiente, în funcŃie de calitatea în care se
află la locul respectiv, privind riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor la care
se pot expune, măsurile de prevenire adoptate şi comportamentul pe care
trebuie să îl adopte aşa încât să nu îşi pericliteze securitatea şi sănătatea
proprie şi pe a celorlalte persoane prezente la locul de muncă.
Pentru a răspunde acestei cerinŃe, angajatorul este obligat să ia măsuri
adecvate pentru informarea următoarelor categorii de persoane:
– lucrătorii şi/sau reprezentanŃii lor; angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităŃi în
întreprinderea şi/sau în unitatea sa – informaŃii asupra riscurilor pentru
securitate şi sănătate în muncă, asupra măsurilor şi activităŃilor de
prevenire şi protecŃie la nivelul întreprinderii şi al fiecărui post de lucru
şi/sau funcŃie, precum şi asupra măsurilor aplicate;
– lucrătorii desemnaŃi sau reprezentanŃii lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă – informaŃii
privind:
o evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice, şi
măsurile de protecŃie aferente, inclusiv echipamentul de protecŃie ce
trebuie utilizat corespunzător riscurilor evaluate;
o evidenŃa şi rapoartele solicitate de reglementările legale din domeniu
privind evenimentele produse în întreprindere;
o măsurile din domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă, precum şi
informaŃii provenind de la instituŃiile de control şi autorităŃile
competente în domeniu.

21
  Norme privind organizarea şi funcŃionarea comitetului de
securitate şi sănătate în muncă (HG nr. 1425/2006, cap. IV)
Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, comitetul
are cel puŃin următoarele atribuŃii, care vor fi incluse în regulamentul propriu de
funcŃionare:
– analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate
în muncă şi planul de prevenire şi protecŃie, conform regulamentului
intern sau regulamentului de organizare şi funcŃionare;
– urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecŃie, inclusiv
alocarea mijloacelor necesare realizării sale şi eficienŃa acestora din
punct de vedere al îmbunătăŃirii condiŃiilor de muncă;
– analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând
în considerare consecinŃele asupra securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor, şi
face propuneri în situaŃia constatării anumitor deficienŃe;
– analizează alegerea, cumpărarea, întreŃinerea şi utilizarea
echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecŃie colectivă şi
individuală;
– analizează modul de îndeplinire a atribuŃiilor ce revin serviciului
extern de prevenire şi protecŃie, precum şi menŃinerea sau, dacă este
cazul, înlocuirea acestuia;
– propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, Ńinând seama de
prezenŃa grupurilor sensibile la riscuri specifice;
– analizează cererile formulate de lucrători privind condiŃiile de muncă
şi modul în care îşi îndeplinesc atribuŃiile persoanele desemnate
şi/sau serviciul extern;
– urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale
privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de
inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;
– analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor şi a
îmbolnăvirilor profesionale, precum şi de îmbunătăŃire a condiŃiilor de

22
 muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi
protecŃie;
– analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor
profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri
tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
– efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucŃiunilor proprii şi a
celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;
– dezbate raportul scris, prezentat comitetului de către conducătorul
unităŃii cel puŃin o dată pe an, cu privire la situaŃia securităŃii şi
sănătăŃii în muncă, la acŃiunile care au fost întreprinse şi la eficienŃa
acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de
prevenire şi protecŃie ce se va realiza în anul următor.
Pentru buna funcŃionare a comitetului, angajatorul trebuie:
– să furnizeze acestuia toate informaŃiile necesare, pentru ca membrii
comitetului să îşi poată da avizul în cunoştinŃă de cauză;
– să prezinte comitetului, cel puŃin o dată pe an, un raport scris privind
situaŃia securităŃii şi sănătăŃii în muncă, acŃiunile care au fost
întreprinse şi eficienŃa acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecŃie ce se vor realiza în
anul următor; în termen de 10 zile, raportul, avizat de membrii
comitetului, îl va transmite inspectoratului teritorial de muncă;
– să supună analizei comitetului documentaŃia referitoare la caracteristicile
echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecŃie colectivă şi
individuală, în vederea selec-Ńionării echipamentelor optime;
– să informeze comitetul cu privire la evaluarea riscurilor pentru
securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecŃie atât la nivel
de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru,
măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi
evacuare a lucrătorilor;
– să comunice comitetului punctul său de vedere sau, dacă este cazul,
al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de

23
 prevenire şi protecŃie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiŃiile de
muncă şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi
protecŃie îşi îndeplineşte atribuŃiile.
Dacă angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului, trebuie să
îşi motiveze în faŃa acestuia decizia; motivaŃia va fi consemnată în procesul-
verbal.

F. SANCłIUNI – Capitolele VIII – IX

În categoria contravenŃiilor sunt incluse:
– încălcarea dispoziŃiilor privind obligaŃiile generale ale angajatorilor
referitoare la:
o evaluarea riscurilor;
o stabilirea măsurilor de prevenire şi a metodelor de lucru şi de
producŃie în funcŃie de rezultatele evaluării riscurilor;
o atribuirea sarcinilor în funcŃie de capacităŃile lucrătorului în ceea ce
priveşte securitatea şi sănătatea în muncă;
o consultarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanŃii acestora în ceea ce
priveşte consecinŃele asupra securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor la
planificarea şi introducerea de noi tehnologii;
o măsurile pentru zonele cu risc ridicat şi specific;
o măsurile privind situaŃiile în care în acelaşi loc de muncă îşi
desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau
unităŃi;
o neimplicarea financiară a lucrătorilor în realizarea măsurilor
privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă;
o evidenŃa evenimentelor şi raportarea accidentelor de muncă;
– încălcarea dispoziŃiilor privind organizarea activităŃii de prevenire şi de
protecŃie: desemnare lucrători, angajare servicii externe, capacităŃi,
aptitudini şi număr;
– încălcarea dispoziŃiilor particulare ale angajatorilor privind:
o existenŃa unei evaluări a riscurilor, inclusiv pentru grupurile

24
 sensibile la riscuri specifice;
o stabilirea măsurilor de prevenire şi de protecŃie, inclusiv a
echipamentelor de protecŃie;
o respectarea cerinŃelor privind securitatea şi sănătatea în muncă
din faza de cercetare, proiectare şi execuŃie a construcŃiilor, a
echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor
de fabricaŃie;
o întocmirea planului de prevenire şi de protecŃie;
o autorizarea funcŃionării întreprinderii din punct de vedere al
securităŃii şi sănătăŃii în muncă;
o elaborarea instrucŃiunilor proprii de securitate şi sănătate în
muncă;
o stabilirea atribuŃiilor lucrătorilor privind securitatea şi sănătatea în
muncă;
o asigurarea şi controlul cunoaşterii şi aplicării, de către toŃi lucrătorii, a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecŃie stabilit,
precum şi a prevederilor legale în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în
muncă;
o asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor;
o informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra
problemelor privind securitatea şi sănătatea în muncă;
o instruirea lucrătorilor;
o asigurarea cu echipamente de muncă fără pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi cu echipamente individuale
de protecŃie;
o acordarea alimentaŃiei de protecŃie şi a materialelor igienico-
sanitare;
o informarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanŃilor acestora privind
riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă şi măsurile luate;
o accesul lucrătorilor desemnaŃi şi ai serviciilor externe la toate
informaŃiile relevante privind securitatea şi sănătatea în muncă;

25
o asigurarea condiŃiilor pentru ca reprezentanŃii lucrătorilor să îşi
îndeplinească atribuŃiile privind securitatea şi sănătatea în muncă;
o comitetele de securitate şi sănătate în muncă;
o relaŃiile cu inspectorii de muncă;
o comunicarea evenimentelor şi cercetarea accidentelor;
o amenajarea locurilor de muncă Ńinând seama de prezenŃa grupurilor
sensibile la riscuri specifice;
o încălcarea dispoziŃiilor privind primul-ajutor, stingerea incendiilor,
evacuarea lucrătorilor, pericolul grav şi iminent.

26
27
28