Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucru individual
la ecologie
Tema:Tehnologii moderne de tratare a
apelor reziduale.
Chişinău, 2018
CUPRINS:
1.Introducere 3
4.Epurarea mecanica 7
5. Epurarea chimica 11
6.Bibliografia
15
2
1.Introducere
Principalele probleme cu care se confruntă omenirea la nivel global ȋn ultimele decenii
sunt reprezentate de creşterea demografică accelerată [1]. Odată cu această creștere, apar o serie
de probleme ce variază de la creşterea cantităţii de deşeuri organice rezultate ȋn urma activității
umane, cu repercursiuni grave asupra mediului, pȃnă la epuizarea resurselor energetice ale planetei
[2]. Ȋn ceea ce privește deșeurile organice, apele reziduale reprezintă o sursă majoră de infecții.
Astfel rezultă necesitatea dezvoltării unor tehnologii de epurare a acestor ape uzate menajere și
industriale.
Primele tehnologii de epurare a apelor reziduale erau compuse dintr-o treaptă mecanică de
epurare și o treaptă de producere a biogazului. Aceste stații de epurare a apelor reziduale s-au
dovedit a fi ȋnsă insuficiente pentru a asigura eliminarea unui efluent la standardele actuale de
calitate. Ȋn continuare, aceste stații de epurare au fost completate cu o treaptă biologică secundară,
ȋn care erau dezvoltate procesele de nitrificare prin aerarea bazinelor biologice.
Ȋn ultimii ani ȋnsă, aceste tehnologii de epurare a apelor reziduale au fost completate cu o
treaptă biologica avansată, ȋn cadrul căreia se dezvoltă procesele anaerobe de denitrificare. Astfel,
compușii de azot (N) și fosfor (P) sunt complet eliminați din efluent, atingȃndu-se condițiile
actuale stricte de calitate. Ȋn plus, aceste stații de epurare a apelor reziduale sunt prevăzute cu o
treaptă separată de tratare a nămolului provenit din decantoarele primare. Datorită creșterilor
consumului specific, ȋnregistrate ȋn ultimii ani, s-a făcut simțită necesitatea ȋmbunătățirii liniei
tehnologice a proceselor de epurare a apelor reziduale, astfel ȋncȃt materialul organic prezent ȋn
aceste ape să fie suficient pentru dezvoltarea microorganismelor aerobe și anaerobe ce stau la baza
proceselor de nitrificare și denitrificare. Astfel s-a realizat o scădere a timpilor de retenție a apei ȋn
decantorul primar de la 1,5 ore la 0,5 ore, sau chiar ȋn unele cazuri o eliminare completă a
acestora. Ȋn aceste condiții s-a ȋncercat realizarea neutralizării nămolului prin intermediul
bioreactoarelor (digestoare sau bazine de contact), dispuse ȋn serie sau ȋn paralel, ȋn vederea
eliminării materiilor organice și a compușilor pe bază de N și P. Biogazul bogat ȋn CH 4, prin
caracteristica sa, se manifestă ca un element poluator pentru mediu. Ȋn plus, biogazul ȋn exces nu
se transportă datorită costurilor mari necesare pentru lichefierea acestuia.
Recent, subiectul abordat privind tehnologii modern din cadrul epurării apelor uzate
menajere, face obiectul unei derii de publicații ce v-a fi elaborată ȋn 12 volume, cu titlul
"Compendiumul științelor energetice și a tehnologiilor". Acesta v-a include un volum dedicat
3
cercetărilor din domeniul producerii hidrogenului, cu o serie de capitole ce fac referire la
tehnologiile bioenergetice de obținere a biohidrogenului ȋn urma degradării apelor reziduale
Cantitatea de ape reziduale produsă la ora actuală ȋn urma activității societăţii umane este
foarte mare, ȋnsă o cantitate considerabilă din aceste deşeuri înmagazinează cantităţi foarte mari de
energie care ar putea fi recuperată odată cu degradarea acestora [3]. Un astfel de exemplu ȋl
repreizntă deşeurile organice sub formă de ape uzare şi nămoluri rezultate din Industria
Alimentară: fabrici de bere, lapte, mezeluri, dar şi din staţiile de epurare municipale, ca de
exemplu nămolul în exces rezultat în cantităţi foarte mari ȋn urma proceselor de epurarea biologică
avansată a apelor uzate [4]. Ȋn prezent, aceste ape reziduale sunt puțin valorificate din punct de
vedere al recuperării energiei prin degradarea lor. Tehnologiile existente și utilizate ȋn prezent,
recuperează o parte din această energie sub forma metanului, utilizat mai apoi fie direct prin
combustie fie indirect pentru obținerea electricității [5]. Fermentarea anaerobă ȋn metantancuri
(digestoare) a nămolului cu un raport de apă/materii organice de 0,4 - 0,5, duce la producerea
biogazului cu un conținut de metan de aproximativ 65-70%, ȋn cazul apelor bogate ȋn materii
organice. Acest procedeu a fost observat și descris pentru prima dată de către contele Alessandro
Volta, care asociază biogazul produs pe fundul anumitor lacuri cu cantitatea de materie organică
degradată anaerob de către microorganismele metanogene. Aceste procese biologice sunt de o
mare complexitate, fiind determinate de o serie de factori fizici, chimici și biologici. Astfel,
biogazul obținut poate fi, din punct de vedere al conținutului de metan (CH 4), combustibil sau
inert.
Apele reziduale din industria alimentară constau din ape de transport şi spălare a materiei
prime, ape tehnologice, ape de condens sau de răcire, ape de la spălarea şi dezinfecţia sălilor de
fabricaţie, a utilajelor şi ambalajelor, ape de la instalaţiile sanitare [7]. Acestea conţin cantităţi
importante de reziduuri solide compuse din resturi de materie primă, produse finite rebutate,
materiale neutilizabile în proces [8]. De asemenea, datorită varietăţii provenienţei şi compoziţiei
4
acestora, apele reziduale se caracterizează printr-o mare fluctuaţie a proprietăţilor fizico-chimice şi
microbiologice [9].
5
Materii organice complexe
Zaharuri, proteine, lipide
Figura 1. Stadiile
bioconversiei anaerobe a Hidroliză
substanţelor organice; este
de remarcat faptul că Materii organice simple
hidrogenul rezultat ȋn urma
Acizi, aminați, pectide
acetogenezei este
consumat ȋn timpul
Acidogeneză
metanogenezei.
Acizi grași,volatili
Propionat, butirat, alcool
Acetogeneză
CH4 + CO2
Metoda cu impulsuri de radiații optice este metodă fizică nouă aplicată cu preponderentă
în sterilizarea şi reducerea microbiotei produselor alimentare şi în sterilizarea microbiană a apelor
uzate. Pe plan mondial metodele care utilizează energia radiantă în impulsuri sunt cunoscute sub
diferite denumiri – Pulsed White Light (PWL), Pulsed Light (PL), Pulsed UV Light (PUVL),
Impulsuri de Radiații Optice (IRO), Pulsed Electrical Field etc.
Metode de separare ale metalelor grele din ape reziduale. Separarea metalelor grele din
apele reziduale, până la un nivel de concentrație la care acestea să nu aibă efecte dăunătoare
asupra omului, florei şi faunei, constituie o problemă de cea mai mare importanță. Metodele cele
mai utilizate pentru realizarea acestui obiectiv sunt: precipitarea, schimbul ionic, adsorbția,
flotația, extracția cu solvenți, electroliza, procese de membrană, cementarea. Rezultate valoroase
în domeniul poluării apelor uzate şi a tratamentelor aplicate în vederea reducerii poluării au fost
obținute de lector. dr. ing. chimist Turtureanu A. şi colab., prin metoda flotației de adsorbție
coloidală în ceea ce priveşte:
6
- separări de metale grele din ape sintetice cu randamente de 90-95%;
4. Epurarea mecanică.
Metodele de epurare mecanică asigură eliminarea din apele uzate a corpurilor mari
vahiculate de acestea, a impurităților care se depun și a celor care plutesc sau pot fi aduse în stare
de pulbere . Metoda este larg folosită ca epurare prealabilă sau ca epurare unică în funcție de
gradul de epurare necesar, după cum trebuie să fie urmată sau nu de alte trepte de epurare.
În treapta de epurare mecanică se rețin suspensiile grosiere și cele fine. Pentru reținerea lor
se utilizează grătarele, sitele, sepărătoarele de grăsimi, deznisipătoarele și decantoarele.
a) Grătarele
7
Dupa mărimea interspațiilor, grătarele pot fi clasificate astfel :
-grătare rare, cu interspații de 40-50 mm. Barele sunt înclinate la 1/3, iar viteza de curgere
a apei prin grătare se menține la 60-100 cm/s,pentru a evita depunerile; materiile reținute pe
grătarele rare se ridică la 2-3 l/persoana și an. Curățirea grătarelor poate fi manuală, dar este
preferabilă cea mecanizată.
-grătare dese, cu interspații de 20 mm sau chiar mai mici. Se întrebuințeaza în cazul în care
stațiile posedă instalații mai sensibile, care pot fi dereglate sau înfundate cu corpurile plutitoare.
Înclinarea barelor grătarelor dese este mult mai mica decât a celor rare. Cantitatea de materii
reținute este mult mai mare, 5-10 l/persoana și an, și necesită neapărat un dispozitiv de curățire
mecanizat, care să fie pus în funcțiune de pierderea de presiune a apei la trecerea prin grătare.
Deci, în general, curățirea grătarelor se poate realiza manual sau mecanică. Curățirea
manuală se folosește în cazul instalațiilor mai mici,cu cantități reduse de materii reținute. Se
efectuează cu grebla de mîna, de pe o platformă situată deasupra nivelul maxim al apei. Curățirea
menanică se utilizează când cantitățile de materii reținute sunt atît de mari încît necesită curățirea
frecvența a grătarelor sau chiar continuă. Tipurile de grătare cu curățire mecanică diferită în
funcție de dimensiunile canalului și nivelul apei. De exemplu, pentru canale de adâncime mai
mică,pâna la 1 m, se utilizează grătarul curb, cu grebla de curățire rotativă, iar pentru adâncimi
mai mari ale apei se folosesc grătare drepte, cu greble de curățire cu mișcare de tranlație.
Sunt dispozitive destinate eliminării impurităților de natură nisipurilor (particule mai mari
de 0,2 mm). Un deznisipător este un bazin în care,prin relativă staționare a apei, are loc depunerea
gravitațională a nisipului.
Deznisipătoarele orizontale constau, de obicei, din două sau mai multe canale înguste și
relativ puțin adînci,în care apă circulă cu viteza medie de circa 0,30 m/s (0,20- 0,40 m/s), având
timpul de staționare de 0,5- 1 min.
Un dispozitiv frecvent folosit, mai ales în industrie, este separatorul de tip hidrociclon,
alimentat tangențial cu apa la o oarecare resiune. Corpul hidrocicloonului este înclinat, astfel încât
nisipul se evacuează prin aval, iar apa, prin amonte. Reglajul ieșirii nisipului se face cu
ajutorulunei diafragme.
Curățirea de nisip a deznisipătoarelor se poate face fie manual, la instalațiile mici, fie
hidraulic sau mecanic la debite mari. Echipamentele mecanie de deznisipare se montează în
cazurile în care: debitul este mare, cantitățile de nisip sunt mari sau deznisipătorul este construit
aninc sub teren, și înlăturarea manuală este dificilă.
Evacuarea mecanică a nisipului se poate realiza prin diferite dispozitive, printre care:
9
-dispozitive cu racleți și snec;
-dispozitive cu racleți, grapă de nisip și pompă fixă sau hidroelevator pentru evacuarea
nisipului;
c)Separatoare de grăsimi
Separatoarele de grăsimi sau bazinele flotoare au ca scop îndepărtarea din apele uzate a
uleiurilor, grăsimilor și în general a tuturor substanțelor mai ușoare decît apa, care se ridică la
suprafața acesteia, în zonele liniștite și cu viteze orizontale mici ale apei. Separatoarele de grăsimi
sunt amplasate după deznisipătoare, dacă rețeaua de canalizare a fost construită în sistem unitar și
dupăă grătare, când rețeaua a fost construită în sistem divizor și din schemă lipsește
deznisipătorul.
Flotarea este folosită drept treapta suplimentară de epurare înaintea epurării biologice.
Pentru epurarea apelor reziduale industriale, flotarea este utilizată în numeroase cazuri, de
exemplu pentru apele provrnite din industria petrolieră, minieră, alimentară, în special când apele
reziduale industriale trebuie să fie tratate biologic, fie separat, fie împreuna cu apele reziduale
orășenești.
Separatoarele de grăsimi pot utiliza pentru îndepărtarea impurităților fie flotarea naturală,
fie flotarea cu aer. Flotarea naturală se realizează în bazine obișnuite, în care, din cauza vitezelor
mici cu care se deplasează apa, particulele ușoare se ridică la suprafața. Flotarea cu aer poate fi de
joasă presiune sau sub presiune: în ultimul caz, bulele de aer introduse în apă aderă la materialul în
suspensie și ajută la deplasarea la suprafața lichidului particulelor solide sau coloidale aflate în
masa acsteia.
Procedeele de flotare sunt utilizate și pentru îndepărtarea din apă a particulelor mai grele
decât acesta. Procedeele de reținere în funcție de natura grăsimilor, respectiv:
- grăsimi sau săpunuri aflatate în dispersie coloidală sau sub formă de emulsii care în mod
normal nu au tendința de a se ridica la suprafață;
Pentru grăsimile din grupa a doua, bazinele sunt formate din trei compartimente. În
bazinul central se face insuflarea cu aer și separarea grăsimilor, care sunt dirijate spre un jgheab
colector. Apa se evacuează în compartimentele laterale.
Un dispozitiv interesant pentru separarea grăsimilor este acela care combină insuflarea de
aer cu vacuumul întreținut la suprafața apei printr-o pompă de vacuum. În acest scop se
folosește un bazin acoperit etanș. Apa care trebuie epurată se pre aerează și se introduce la
semiînalțimea bazinului. Bulele de aer care se formaeză se ridică la suprafață, antrenând cu ele
materiile flotante și cele decantabile ușor.
Sratul de spumă care se formează este colectat de o lamă care îl conduce spre gura de
evacuare. Materiile decantabile se depun pe fundul bazinului, de unde sunt reciclate și evacuate în
decantor printr-un tub central,prevăzut la partea inferioară cu un deflector pentru o reparație cât
mai uniforma și iese lateral la partea superioară peste un deversor circular. Timpul obișnuit de
staționare este de 1,5 h. Îndepărtarea depunerilor se face hidraulic printr-un tub vertical pe baza
diferenței de presiune.
5. Epurarea chimica
Este mai cunoscută sub numele de epurare mecanico-chimică, deoarece este precedataă, în
cele mai multe cazuri , de instalațiile de epurare mecanică, prezentate anterior.
11
- instalații de amestec reactivi;
- decantoare.
O suspensie coloidală este formată din particule extrem de mici, care posedă la suprafață o
anumită încărcare electrică. Aceste încărcări electrice induc o forță de respingere între particulele
vecine, ceea ce explică marea stabilitate a acestor suspensii. Dacă, printr-un mijloc oarecare ca, de
pildă, modificarea pH-ului sau introducerea unui coloid de sarcină electrică contrară, se reușește să
se anuleze sau să se reducă parțial sarcinile electrice contrară, se reușește să se anuleze sau să se
reducă parțial sarcinile electrice ale particulelor din apa de epurat, aceste particule se aglomerează
și formează precipitate relative voluminoase capabile să decanteze rapid. Efectul este încă mai
rapid, dacă se introduce și o agitare a lichidului. Alegerea coagulatului optim pentru o anumita apă
trebuie epurată se determină pe baza cercetărilor de laborator.
Agenții de precipitare cel mai larg folosit pentru efluenții urbani sunt sulfatul feros și
clorura ferică. Dozele uzuale de coagulanți folosiți sunt de circa 35 g/ m 3 apa pentru clorura ferică,
și circa 55 g/ m3 apa pentru sulfatul feros, putând varia de la caz la caz. Sulfatul feros acționează
la un pH cuprins între 6-7 clorura ferică dimpotriva, la un pH alcalin.
În asemenea cazuri , un bun factor de activare a floculării este silicea activă care, în sine,
nu este un floculant, ci un element care ajută la neutralizarea sarcinilor electrice și obținerea unui
precipitat mai compact.
Alte substante care pot activa flocularea mai sunt si bentonitele, taninul, unele argile etc.
a)Decantoare.
12
Decantoarele sunt instalațiile în care se sedimentează cea mai mare parte a substanțelelor
în suspensie din apele uzate. După direcția de curgere a apei, decntoarele se împart în: orizontale și
verticale. După forma în plan, decantoarele pot fi: dreptunghiulare și circulare.
Din punct de vedere al prelucrării nămolului reținut în decantoare, acestea se pot împarți în
decantoare fără spațiu de fermentare sau decantoare cu etaj, care cuprind spațiile de fermentare.
După locul pe care îl ocupă în schema de epurare, acestea se împart în: decantoare
primare și decantoare secundare.
Decantoarele orizontale- sunt bazine dreptunhiulare, în care apa circulă cu o viteză medie
orizontala de 5-20 mm/ s, timpul de staționare variind între 1,5-2 h.
Colectarea depunerilor la pâlnia din capul amonte se face de câteva ori pe zi,
pentru a împiedică fermentarea lor, folosindu-se mijloace hidraulice sau mecanice.
Decantoarele verticale- sunt bazine cu o secțiune circulară, mai rar pătrată, în care apele
circulă de jos în sus cu viteza ascensională de circa 0,7 mm/ s.
În cazul epurării cu nămol activ un rol important revine bazinelor de aerare ce formează ți
întrețin namolul activ.
Bazinele de aerare sunt construcții a căror formă în plan poate fi radială, dreptunghiulară
sau pătrată. În cazul stațiilor de mari dimensiuni se folosesc, de regulă bazinele dreptunghiulare
sau pătrate, întrucât în aceste situații se realizează economie de teren construibil.
Bazinele de aerare pot fi cu aerare pneumatică sau mecanică. Atât aerarea mecanică cât și
cea pneumatică trebuie să îndeplinească următoarele funcțiuni de bază:
- să asigure un transfer cât mai intes al oxigenului din aer în apa uzată și să contribuie astfel la
realizarea în jurul floconului și în interiorul acestuia a condițiilor aerobe;
13
- să realizeze un amestec cât mai bun între apa reziduală și nămolul activ;
Bulele fine sunt obținute prin distribuția aerului prin difuzori poroși sau membrane cu
orificii foarte fine. Bulele mijlocii rezultă din distribuția aerului prin conducte prevăzute cu orificii
al căror diametru este cuprins între 1 si 5 mm, fiind așezate la distanțe mai mici de 5 mm unele de
altele. Bulele mari sunt rezultatul distribuției aerului prin conducte sau plăci găurite, cu
deschiderea găurii de peste 5 mm.
La bazinele de aerare mecanică- aplică un procedeu etnic prin care se pune în contact apa
reziduală namolul activ și aerul atmosferic în urma unor amestecări mecanice intense.[11]
14
6.Bibliografie
[1] Hallenbeck, P. C., Abo-Hashesh, M., Ghosh, D. (2012). "Strategies for improving
biological hydrogen production." Bioresour Technol 110: 1-9.
[3] Argun, H., Kargi, F., Kapdan, I. K. (2009). "Microbial culture selection for bio-
hydrogen production from waste ground wheat by dark fermentation." International Journal of
Hydrogen Energy 34(5): 2195-2200.
[4] Li, C., Fang, H. H. P. (2007). "Fermentative Hydrogen Production From Wastewater
and Solid Wastes by Mixed Cultures." Critical Reviews in Environmental Science and Technology
37(1): 1-39.
[6] NTPA 001/2005 - Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor
uzate evacuate în resursele de apă, Monitorul Oficial al României.
[7] Mirel, I., Pantea, E., Romocea, T., Mitraşcă, M. (2007). Westwater treatment
tehnologies of beer industries of Romania Joint international conference on long-term
experiments, agricultural research and natural resources, Debrecen-Nyirlugos.
[9] Mirel, I., Pantea, E., Pop, A., Gherman, V. (2007). "Consideratii privind obtinerea
biohidrogenului din ape uzate cu incarcare organica mare." Revista AGIR 3(4): 12-16
[10] Jurcoane, S., Sasarman, E., Rosu, A., Banu, A., Lupescu, I., Tamba, B. R., Radoi, F.
Tratat de biotehnologie. Timisoara.
[11] legislatie/administratie/ecologie-mediu/Tehnici-si-tehnologii-de-epura661.php
15
[12] www.scribd.com/document/68445404/Tehnologii-Moderne-Neconventionale-Pt-
Tratare-Ape-Uzate
16