Vizita, (I.L .

Caragiale)- dramatizare
Moment mut (Domnul bate la usa, are un buchet de flori in mina, ii deschide slujitoarea, ii da
acesteia paltonul, se descalta de pantofi, dupa care cu florile in mina intra in salonul doamnei.
Doamna il intimpina in picioare, ia florile, i le da slujitoarei care le pune in vaza, dupa care ii
face semn domnului sa se aseze la masuta de ceai. In timpul acesta Ionel sta in mijlocul camerei
si priveste foarte atent la noul venit si la mama lui. Nu-i convine ca maica-sa nu-i mai da lui
atentie, dupa care iese din scena impreuna cu servitoarea)

Domnul: Dar bine, veche prietena, nu mai iesiti la nicio petrecere!

Cucoana: sa-ti spun drept, cind era Ionel mititel, mai mergea; acu, de cind s-a facut baiat mare,
trebuie sa ma ocup de el, trebuie sa –i fac educatia.
Servitoarea (intrind cu cestile de ceai pe tava, în timp ce Ionel invirte spada in jurul ei): Uite
conita, Ionel nu se astimpara!
Cucoana: Ionel, vino la mama! (catre domn) Nu stii ce strengar se face si destept!
Servitoarea: Conita, Ionel nu ma lasa in pace! Astimpara-te, ca se varsa ceaiul!
Cucoana (sarindu-i dinainte baiatului si oprindu-l sa mai exerseze spada): Nu ti-am spus sa nu
te mai apropii de servitoare cind e cu miinile incarcate? Daca patesti ceva moare mama. Vrei sa
moara mama? (il saruta pe frunte, Ionel o saluta militareste si se retrage intr-un colt, de unde va
scoate o toba si o trimbita; curind nu se vor mai auzi mama si musafirul, caci Ionel va face turul
camerei marsaluind; o muzica pe tobe)
Dupa un scurt moment mut in care cei doi isi povestesc pe muzica, se aude glasul Cucoanei.

Cucoana: Ionel! Ionel! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, cind sunt
musafiri!
Domnul (n-are ce face si se baga in seama): Si pe urmă, dumneata esti rosior in cavalerie.
Ionel: Maior!
Domnul: Tocmai! La cavalerie nu e toba; si maiorul nu cinta cu trimbita; cu trimbita cinta numai
gradele inferioare; maiorul comanda si merge in fruntea soldatilor cu sabia scoasa.

Ionel trinteste toba, scoate sabia si striga luptindu-se cu tot ce iese in cale.
O muzica ritmata pe care cei doi musafiri se feresc sa nu primeasca lovituri, in acelasi timp
continua discutia pe muteste.
Servitoarea (intra cu prajituri pe care Ionel le imprastie in sus, in toate directiile): Tine-l conita,
ca ma da jos!

Lovitura de gratie peste prajituri. Cicoana se repede sa-l opreasca si incaseaza si ea o lovitura,
in cele din urma reuseste sa-l opreasca pe Ionel din atac.
Cucoana: Vezi? Vezi, daca faci nebunii? Era sa-mi scoti ochiul. Ti-ar fi placut sa ma omori?
Saruta-ma sa-mi treaca si sa te iert!

Servitoarea se ridica in viteza si fuge sa aduca dulceata, cit Ionel e tinut prizonier in bratele
mamei; musafirul infuleca dulceata in viteza cu ochii la prizonier, sa nu scape. Ionel se ridica si
1
ia si el o dulceata de pe masuta.
Cucoana: Unde te duci?
Ionel: Vin imediat.

Merge in hol, in fata papucilor musafirului, goleste chiseaua cu dulceata acolo, dupa care se
intoarce si pune chiseaua goala pe masuta. Ia mingea pe care a primit-o cadou de la musafir si
dupa ce o izbeste de podea, o arunca in musafir care tocmai duce cana de ceai la gura, i se
varsa cana.

Cucoana: Ai vazut ce-ai facut? Nu ti-am spus sa te astimperi? Ai suparat pe domnul! Altadata n-
o sa-ti mai aduca nicio jucarie! (intorcindu-se catre domn) Nu-i nimic, ceaiul nu pateaza. Trece
cu nitica apa rece.

Ionel cade lesinat.

Cucoana: Ionel! Mama! Ce ai? Vai de mine! E rau copilului! Ajutor! Moare copilul!
Domnul: (ii descheie haina): Repede, apa rece!
Servitoarea intra cu apa. Domnul uda pe piept si pe fata pe Ionel, servitoarea curata cu apa rece
pantalonii domnului.
Domnul: Sarut miinile, draga prietena, cred ca e vremea sa ma intorc acasa.

Scena muta in care domnul primeste pantofii de la servitoare, se incalta si descopera acolo
dulceata. Ionel ridica putin capul, semn ca lesinul a fost regizat si ii face in ciuda. Domnul isi ia
palaria, paltonul, saruta mina Cucoanei si iese.
Servitoarea ramine la urma si cinta un cintec despre alintati.