PREFAȚĂ

Acest material didactic este destinat studenților celor două facultăţi înrudite în programul de
studiu al cărora există disciplina „Construcţii din beton armat” indiferent de numărul de ore incluse
în program şi forma de studii la zi sau cu frecvenţă redusă.
În primul rând acest material didactic va înlesni însuşirea de către studenţi a materialului
teoretic şi le va sugera recomandări şi căi de rezolvare a problemelor reale la proiectarea structurilor
de rezistenţă din beton armat. Aici vor fi găsite recomandări de alcătuire, calcul şi dimensionare,
adică de realizare a structurii de rezistenţă a unei clădiri industriale etajate, realizate din beton armat
monolit.
Prezentul material didactic a fost realizat în urma solicitării studenților, care lucrând la
elaborarea proiectului de an au constatat că normele de proiectare a construcţiilor din beton armat
ale Republicii Moldova nu coincid cu normele anterioare din URSS, unele concepţii sunt complicate
pentru însuşire, deci şi pentru utilizare și conțin formule, tabele și procedee, care pot fi utilizate cu
ușurință doar de proiectanții experimentați.
Destinaţia de bază al prezentului material didactic este în familiarizarea studenţilor
specialităţilor de construcţie cu procedurile şi metodele de proiectare şi altoire a deprinderilor
practice privind dimensionarea, alcătuirea şi calculul elementelor din beton armat monolit. În
reprezentarea grafică se expun schemele de calcul şi unele recomandări de realizare a celor mai
tradiţionale tipuri de elemente portante din beton armat a structurii de rezistenţă a clădirii.
Totodată menţionăm, ca prezentul material didactic recomandă unele sau altele procedee de
elaborare, dar decizia permanent o poartă elaboratorul proiectului, adică acest material didactic nu
înlocuiește normativele de proiectare în vigoare și concepţiile teoretice, expuse în manualele de
specialitate sau recomandările tip propuse pentru cazuri identice. Aici, în scopul simplificării
proiectului de an, au fost selectate doar numai unele aspecte din normele de proiectare, aspecte
referitoare la proiectul de an care, pentru instruire poate fi idealizat, adică mai puţin real.
Materialul didactic le va ajuta nu numai începătorilor în programul de învăţământ al cărora ce
studiază „Construcţii din beton armat, adică st "Construcții și Inginerie Civilă", „Inginerie anti-
incendiară şi protecţie civilă”, „Inginerie, Economie şi Management în Construcţii”, dar poate fi
recomandat şi specialiştilor experimentaţi, care nu sunt familiarizaţi cu normativele de proiectare a
construcţiilor din beton armat.
Materialul didactic poate fi considerat ca un suport practic la realizarea tezei anuale nr.1 la
disciplina "Construcții din beton armat", precum şi la proiectarea de diplomă şi cea reală.
Îndrumarul are anexe, în care se regăsește toată informația necesară proiectării.
Autorii au sincere speranțe că acest material didactic va fi de folos studenților, în special celor
de la secția cu frecvență redusă.
În exemplul numeric din acest material didactic majoritatea calculelor au fost efectuate în mod
automat cu o programă special elaborată în Math CAD, deci, în unele cazuri ar putea apărea careva
diferenţe în raport cu calculele efectuate manual (cu o precizie de 2-3 cifre după virgulă).

1
 Capitolul I: CONCEPŢII GENERALE. DATE INIȚIALE

1.1. Planşeele din beton armat şi clasificarea lor.

Planșeele din beton armat, în prezent, sunt practic, principalele tipuri de elemente structurale,
care separă pe verticală clădirile etajate cu destinaţie diferită: civile şi/sau industriale. În dependenţă
de schema constructivă, planşeele din beton armat sunt divizate în două tipuri: planşee cu plăci şi
grinzi şi planşee fără grinzi. Planşeele din plăci şi grinzi sunt cele alcătuite din grinzi amplasate într-
o direcţie a clădirii sau în ambele, pe care se reazemă plăcile sau panourile. În planşeele fără grinzi
plăcile sau panourile se reazemă nemijlocit pe pereţi şi/sau pe stâlpi nemijlocit.
În dependenţă de metoda de executare planşeele sunt divizate în planşee din elemente
prefabricate, din beton monolit şi/sau mixte, adică parţial prefabricate şi parţial monolit.
Plăcile planşeelor cu grinzi în ambele direcţii pot fi rezemate pe conturul grinzilor rezemate pe
stâlpi sau pe conturul alcătuit din grinzi principale şi grinzi secundare. În dependenţă de raportul
deschiderilor (lungimii laturii mai mari ale plăcii – l1 la lungimea laturii mai mici ale ei – l2) sunt
divizate în – "plăci grindă", dacă raportul l1/l2 > 2,0 și "plăci rezemate pe contur" în carul raportului
l1/l2 ≤ 2,0.
"Plăcile grindă" sunt armate cu armatură de rezistenţă pe o direcție – în direcția deschiderilor
mici, iar "plăcile rezemate pe contur" – vor avea armătură de rezistenţă în ambele direcții.
Planșeul cu grinzi din beton armat monolit cu "plăci-grindă" (plăci armate într-o direcție) este
alcătuit dintr-o placă încovoiată pe direcția mai scurtă a ei, dar care totuşi reazemă atât pe grinzile
secundare cât și pe cele principale sau pe pereţii longitudinali ori transversali (v. Fig. 1).
Indiscutabil, în varianta betonului armat monolit toate elementele planșeului sunt executate
concomitent, deci sunt unite monolit între ele. Pentru executarea lor se recomandă utilizarea unui
beton adecvat şi desigur al unui beton de rezistenţă, adică de clasa cel puţin C15.
1.2. Alcătuirea planşeului şi dimensionarea elementelor
În dependență de destinația şi dimensiunile clădirii în plan, de distanţa dintre stâlpi, exigenţele
tehnologice etc., grinzile principale pot fi amplasate atât în direcţia transversală cât şi cea
longitudinală a clădirii (v. Fig. 1). În clădirile cu deschideri relativ mici plăcile planşeelor se vor
rezema pe grinzi, care pot fi amplasate numai pe o direcţie, iar în clădirile cu deschideri mai mari
plăcile planşeelor necesită reazeme suplimentare: stâlpi intermediari şi grinzi pe două direcţii, care
vor fi divizate în grinzi principale şi secundare.
Tradiţional grinzile principale se reazeme pe stâlpii intermediari şi marginali/sau pereţii de
zidărie, alcătuind astfel cadre complete sau incomplete din beton armat. Deoarece dimensiunile
clădirii în plan nu sunt egale, şi prin urmare, rigiditatea ei în direcţia transversală este mai
vulnerabilă decât în cea longitudinală, se recomandă ca cadrele (grinzile principale) respective să se
implice, adică sa fie orientate transversal.
Alcătuirea planşeului (amplasarea stâlpilor şi grinzilor), de regulă, se recomandă de efectuat
ţinând cont de sistemul modular unic, valoarea căruia este de 100 mm.
În proiectul de an se admit abateri de la această exigenţă, adică valorile deschiderilor pot să
difere de cele tipizate, obligatorii pentru proiectele reale, fiindcă dimensiunile clădirii în plan
(lăţimea şi lungimea) propuse în caietul de sarcini pentru proiect sunt variate şi adesea "abstracte" –
ne tipizate.

2
 Fig. 1. Schema constructivă a planșeelor cu grinzi din beton armat monolit. a) amplasarea transversală a
grinzilor principale, b) idem longitudinală.

Lungimea şi lăţimea clădirii propuse în proiect indică distanţa dintre axele pereţilor exteriori,
care sunt proiectaţi din blocuri de calcar cu grosimea de 390 mm şi axaţi la 200 mm de la suprafaţa
lor interioară.
La alcătuirea planşeului se va ţine cont de faptul că: optimală este considerată soluţia în care
valorile deschiderilor grinzilor principale se află în limitele 6 ÷ 8 m, iar cea a grinzilor secundare –
respectiv 5 ÷ 7 m.
Grinzile secundare vor fi amplasate astfel ca axele unora din ele să coincidă în mod obligatoriu
cu axele stâlpilor (v. Fig. 1).
Distanţa dintre grinzile secundare – traveea (lăţimea nominală a plăcii) este recomandă în
limitele:
  2, 2  2,7  m – în cazul unor sarcini normate utile de: Vn  5,0 10,0 kN / m2 și respectiv;
 1,7  2, 2  m – pentru sarcini: Vn  10,0 kN / m2 .

3
 Grosimea plăcii planșeului hf se recomandă să fie de circa 1 / 25 din deschiderea nominală a ei,
dar în dependență de destinația clădirii nu mai mică de: hf  60 mm pentru clădirile industriale și
hf  50 mm pentru clădirile sociale sau de locuit.
Înălţimea secțiunii grinzii secundare – hsb , care include și grosimea plăcii h f se admite în
limitele 1 / 12  1 / 20 din deschiderea acesteia, iar înălţimea celor principale – respectiv 1 / 8  1 / 15
din deschidere. Lățimea secțiunii grinzilor bsb se admite, conform [1] p. 5.1.5.3 e), în limitele
0,3  0,5 din înălțimea lor bsb   0,3  0,5  hsb .
La alcătuirea planşeului din beton armat monolit, deoarece reazemul de pe perete este articulat iar
cel intermediar continuu, se recomandă ca deschiderile marginale să fie mai mici în raport cu cele
centrale, însă diminuarea deschiderilor marginale, atât ale grinzilor principale, cât şi ale celor
secundare nu vor depăşi 10%. Pentru plăci diminuarea se admite până la 15%.
1.3. Caietul de sarcini şi dimensionarea elementelor
Pentru iniţiere, antrenare şi o însuşire a metodei de alcătuire, calcul şi dimensionare a
elementelor planşeului cu grinzi din beton armat monolit, în continuare, paralel cu materialul
teoretic prezentăm un exemplu concret cu următoarea informaţie iniţială:
1. Dimensiunile clădirii în plan dintre axe:
 lungimea L1  61 m ;
 lățimea L2  25 m ;
2. Înălţimea etajului (de la podea la podea):
 H et  4, 2 m ;
3. Sarcina utilă (temporară) normată pe planșeu:
 Vn  9500 N / m2  9,5 kN / m2 ;
4. Rezistenţa de calcul a solului fundației:
- R f  0,23 MPa  230 kN / m2 .
După cum am menționat mai sus adoptăm cazul de amplasare a grinzilor principale în direcţia
transversală a clădirii.
Pentru estimarea numărului de deschideri al grinzilor principale admitem valoarea optimală a
deschiderii l2=7,0 m, iar al celor secundare, respectiv l1 =6,0 m.
Astfel, numărul de deschideri ale grinzilor principale va fi:
n2  L2 l2  2500 700  3,57 deschideri;
Deoarece numărul de deschideri poate fi doar numai un număr întreg, în exemplul nostru
admitem 4 deschideri (n2  4) .
Menționăm încă odată, că numărul de deschideri trebuie să asigure lungimea grinzii principale
în intervalul 6  8 m și că deschiderile marginale pot fi cu circa 5  10 % mai mici decât cele
intermediare.

4
Fig. 2. Planșeu monolit cu "plăci grindă": 1 – placă; 2 – grinzile secundare; 3 – grinzi principale; 4 – stâlpi.

Aşadar prealabil* valoarea medie a deschiderii grinzii principale intermediare poate fi:
l2  L2 n2  2500 4  625 cm ;
Sau, dacă acceptăm deschideri inegale:
n2   n2  2  1  2  0,9  2 1  2  0,9  3,8;
l2  L2 n2  2500 3,8  657,9 cm
Admitem, prealabil, lungimea deschiderii lmb ,2  630 cm , (o altă variantă poate fi 645 cm)
valoare care se încadrează în limita dimensiunilor evaluate  625  657,9 cm .
În direcţia longitudinală, ţinând cont de recomandările expuse, vor fi n1 deschideri:
n1  L1 / l1  6100 / 600  10, 2 deschideri;
Rotunjim şi obţinem n1  10 deschideri.
Astfel, valoarea medie a deschiderilor nominale a grinzilor secundare va fi:
l1  L1 / n1  6100 /10  610 cm ;
Dacă acceptăm diminuarea deschiderilor marginale până la 10 % , numărul lor va fi:
n1   n1  2 1  2  0,9  8 1  2  0,9  9,8;
Atunci, valoarea estimativă a deschiderilor intermediare a grinzilor secundare va fi:
l1  L1 n1  6100 9,8  622, 4 cm
Prin urmare, deschiderea grinzilor secundare intermediare poate fi în limitele 610 ¸ 622, 4 cm .
Adoptăm valoarea deschiderilor grinzilor secundare intermediare lsb,2  620 cm.
În acest caz, deschiderea grinzilor secundare marginale va fi:

l1,ext  lsb,1 
 L   n  2  l   570 cm
1 1 sb ,2

2
Așadar, în direcția longitudinală a clădirii vor fi 8 grinzi secundare intermediare cu deschiderea
lsb ,2  620 cm și 2 deschideri marginale cu valoarea lsb ,1  570 cm. cu deschideri
L1  8  620  2  570  6100 cm

*
Valorile definitive ale deschiderilor grinzilor principale vor fi precizate în dependenţă de lăţimea plăcilor, adică
de distanţa nominală dintre grinzile secundare.

5
 Numărul necesar de grinzi secundare (lăţimea plăcilor) în direcţia transversală a clădirii (în
dependenţă de valoarea sarcinii normate Vn  5 10 kN m2 – (v. pct. 1.2.) îl determinăm, prin
admiterea lățimii nominale a plăcii lsl  250 cm .
Atunci numărul optimal de plăci în partea intermediară a grinzilor principale va fi:
nsl  lmb ,2 / lsl  630 / 250  2,52 plăci
Rotunjim şi obţinem numărul de plăci nsl = 3 . Astfel lăţimea medie nominală a plăcii – distanţa
dintre axele grinzilor secundare va fi:
lsl ,m  lmb,2 / nsl  630 / 3  210 cm
În caz de micşorare a deschiderii plăcii marginale cu circa 15% (D = 0,15), lăţimea nominală a
plăcilor intermediare ar fi:
L2 2500
lsl ,m    213, 7 cm
n2  nsl  2   4  3  2  0,15
aici:
n2 şi nsl – sunt respectiv numărul de deschideri al grinzilor principale şi cel al plăcilor din
deschiderea intermediară.
Astfel, lăţimea nominală a plăcilor intermediare poate varia în limita valorilor 210 ¸ 213,7 cm .
Dacă adoptăm valoarea deschiderii plăcilor intermediare lsl = 210cm , atunci, deschiderea grinzilor
principale intermediare, pe care reazemă trei plăci, sau adică cu prezenţa în câmp a două grinzi
secundare va fi:
lmb,2  nsl  lsl ,2  3  210  630 cm
În astfel de condiţii, reieşind din decizia adoptată, lungimea grinzilor principale în deschiderile
marginale va fi funcţie de lăţimea clădirii, de numărul de deschideri ai cadrului, inclusiv de numărul
de deschideri intermediare ai lui, precum şi de valoarea deschiderilor respective:
L   n2  2   lmb,2 2500  (4  2)  630
l2,ext  lmb,1  2   620 cm Astfel în deschiderile intermediare, în
2 2
direcţia transversală a clădirii, sunt amplasate 3 plăci cu lăţimea lsl ,2  210 cm , iar în deschiderile
marginale a grinzilor principale (prima şi ultima) vor fi numai câte 2 plăci cu astfel de dimensiuni,
iar a treia - cea marginală va avea lăţimea nominală:
lsl ,ext  lsl ,1  lmb,1   nsl  1  lsl ,2  200 cm
Aşadar în rezultatul dimensionării planşeului au fost obţinute:
1. Deschiderea nominală a grinzilor principale:
marginale – lmb,1 = 620 cm;
intermediare – lmb,2 = 630cm.
2. Deschiderea nominală a grinzilor secundare:
marginale – l sb,1 = 570 cm;
intermediare – l sb,2 = 620 cm.
3. Lăţimea (deschiderea) nominală a plăcilor, adică distanţa dintre axele grinzilor secundare:
marginale – l sl,1 = 200cm;
intermediare – l sl,2 = 210cm.

6
 Capitolul II: CALCULUL PLANŞEULUI
Plăcile planşeului cu grinzi din beton armat monolit, realmente rezemate pe contur – pe grinzile
principale şi cele secundare sau pe grinzi şi pereţi, se calculă ca grinzi dacă raportul dintre
deschiderile plăcii (distanţele dintre reazemele opuse) este mai mare de doi, adică atunci când
influenţa reazemelor îndepărtate poate fi neglijată.
În exemplul prezentat acest raport al laturilor este:
lsb,2  bsm 620  30
  3,11  2
lsl ,2  bsb 210  20
Deci placa se va calcula ca o grindă.
Pentru efectuarea acestui calcul, convenţional, din planşeu perpendicular pe grinzile secundare
se separă o fâşie cu lăţimea de 1 m . (v. Fig. 3, p. 5). Aşa dar, se obţine o grindă continuă, reazemele
căreia vor fi grinzile secundare şi pereţii exteriori ai clădirii. Această fâşie "grindă continuă" are
secţiunea transversală dreptunghiulară cu dimensiunile:
– Înălţimea hsl  lsl / 25  210 / 25  8, 4  8,0 cm  6 cm ;
– lăţimea b  100 cm (v. Fig. 3).
2.1. Determinarea deschiderii de calcul a plăcii
Lungimea de calcul a deschiderii plăcii (v. Fig. 4), ca atare, este egală cu distanţa dintre
articulaţiile reazemelor ei.
Pentru deschiderile concrete aceasta va fi egală cu:
1) deschiderea marginală (prima şi ultima):
– distanţa de la centrul de reazem al plăcii pe perete până la muchia laterală a grinzii
secundare:
l0, sl ,1  lsl ,1  C  Csl / 2  bsb / 2 (2.1)
în care:
 C  20 cm –dezaxarea interioară a peretelui exterior;
 Csl  12 cm – lungimea de reazem a plăcii pe perete;
 bsb  20 cm –lăţimea secţiunii grinzii secundare.

7
8
Fig. 3. Planul planșeului monolit. 1 – grinzi principale; 2 – grinzi secundare; 3 – pereții clădirii; 4 – stâlpi; 5 –
fâșia de calcul a plăcii planșeului monolit; 6 – fâșia de calcul a grinzii secundare.

Fig. 4. Schema de calcul a plăcii si diagrama momentelor încovoietoare.

 2) deschiderile intermediare (a doua, a treia şi altele):
– distanţa dintre marginile laterale ale grinzilor secundare:
Deci, pentru determinarea deschiderii de calcul a plăcii trebuie să ştim valoarea lăţimii secţiunii
grinzii secundare bsb .
l0, sl ,2  l0, sl ,3  ...  l0, sl ,n 1  lsl ,2  2  bsb / 2 (2.2)
De regulă, dimensiunile
grinzilor secundare se admit prealabil din recomandările constructive (v. pct. 1.2.). Totodată,
conform normativelor în vigoare [1], p. 5.1.5.3 e), înălţimea grinzilor trebuie să fie multiplă cu 5 cm
pentru înălţimi de până la 50 cm şi multiplă cu 10 cm pentru cele ce depăşesc 50 cm . Lăţimea
grinzilor trebuie să fie egală cu una din următoarele valori – 8, 10, 12, 15, 18, 20, 22, 25 şi în
continuare multiplă cu 5 cm sau 10 cm în dependenţă de valoarea ei.

Fig. 5. Schema plăcii şi deschiderilor ei de calcul.

În exemplul dat, înălţimea secţiunii grinzii secundare este:

1 1
hsb = ×lsb ,2 = ×620 = 41,3 cm
15 15
După rotunjire hsb  40 cm , iar lăţimea grinzii secundare:
bsb   0,3...0,5  hsb  12...20 cm , adoptăm bsb  20 cm .
Prin urmare, dimensiunile prealabile ale secţiunii grinzii secundare sunt hsb  bsb  40  20 cm .
În astfel de condiţii deschiderile de calcul ale plăcii vor fi:
1) pentru deschiderile marginale (formula 2.1):
12 20
l0, sl ,1 = 200 - 20 + - = 176 cm;
2 2
2) pentru deschiderile intermediare (formula 2.2):
20
l0, sl ,2 = 210 - 2 × = 190 cm.
2
2.2. Determinarea sarcinilor
Ţinând cont de faptul, că pentru calculul plăcii planşeului, convenţional a fost separată o fâşie
cu lăţimea de 100 cm, atunci valoarea sarcinii pe un metru lungime al acestei fâşii va fi aceeaşi ca a
sarcinii pe un metru pătrat al planşeului.
Conform recomandărilor anterioare hf  8,0 cm .
Valoarea sarcinilor normate şi de calcul pe 1 m lungime al planşeului le prezentăm în Tabelul 1.
Tabelul 1
Valorile normate şi de calcul ale sarcinilor pe 1 m² de planşeu

Denumirea sarcinii Sarcina Coef. de Sarcina

9
 normată fiabilitate de calcul
N/m² a sarcinii N/m²
gf
Permanentă:
1. Masa proprie a plăcii:
2000 1,1 2200
h'f ×r = 0,08×25000 *
2. Stratul de nivelare (şapă):
380 1,3 494
d ×r m = 0,02 ×19000 †
3. Masa pardoselii de ceramică 400 1,1 440
‡
Sarcina permanentă sumară: g 2780 3134
Temporară (utilă): V §
9500 1,2 11400
Total: P = g + V 12280 14534
De scurtă durată: Vsh 2000 1,2 2400
Sumară de lungă durată: g + Vl 10280 12134

2.3. Determinarea eforturilor de calcul din placă

În dependenţă de gradul de importanţă a clădirii, eforturile de calcul care vor fi folosite la
calculul şi dimensionarea elementelor structurii de rezistenţă vor fi modificate prin multiplicarea
sarcinilor determinate pentru astfel de calcul cu un coeficient de siguranţă γn, care reflectă gradul de
importanţă al clădirii. Majoritatea clădirilor industriale şi civile se consideră obişnuite, adică sunt
clasate la gradul II de importanţă. Coeficientul de siguranţă pentru astfel de clădiri – γn= 0,95.
Valoarea sarcinilor de calcul pe planşeu, ţinând cont de cele expuse, va fi:
P  Ptab   n  14534  0,95  13807 N / m2  13,8 kN / m2 ;
Valorile momentelor încovoietoare de calcul în plăcile grindă continue din beton armat cu
deschideri egale sau deschiderile căror nu diferă mai mult de 20 % se vor determina, ţinând cont de
eventualele redistribuiri ale eforturilor, cu următoarele formule:
1) în prima şi ultima deschidere şi pe primul şi ultimul reazem intermediar (v. fig.3.):
P ×l0,2 sl ,1 13,8 ×1, 762
M sl ,1 = = = 3,89. kN ×m;
11 11
2) în deschiderile şi pe reazemele intermediare:
P ×l0,2 sl ,2 13,8 ×1,92
M sl ,2 = = = 3,12 kN ×m.
16 16
Valorile forţelor tăietoare nu determinăm fiindcă în plăcile cu grosimea mai mică de 15 cm, de
regulă, acestea sunt preluate integral de beton şi nu este necesară armătura transversală.

2.4. Materiale pentru placă

Cum s-a menţionat în pct. 1.1. elementele planşeului vor fi proiectate din beton de clasa nu mai
mică de C15. Adoptăm beton clasa C15. Pentru armarea plăcii folosim plase standarde (sau ne
standarde) cu armătura de rezistenţă longitudinală sau transversală din oţel de clasa Bp-I.

*
ρ = 2500 kg/m³ = 25000 N/m³- masa volumetrică a betonului armat;
†
ρ = 1900 kg/m³ = 19000 N/m³- idem, a mortarului de ciment
‡
Sarcina permanentă poate fi adoptată în proiect fără schimbări în caz dacă nu diferă grosimea plăcii.
§Sarcina temporară (utilă) în dependenţă de durata ei este divizată în:

- Sarcină de scurtă durată: (Vsh,n şi Vsh). În proiect pentru tipul de clădiri examinate Vsh,n = 2000 N/m² şi
- Sarcină de lungă durată:(Vl,n=Vn-Vsh,n şi Vl=V–Vsh).
10
Rezistenţele de calcul ale betonului şi armăturii (v. Anexele 1 şi 2), care reprezintă un extras din
normele de proiectare ale construcţiilor din beton armat [1].
Ţinând cont de condiţiile de lucru ale betonului plăcii şi planşeului (umiditatea relativă a aerului
este sub 70% şi totodată acţiunea sarcinilor este de lungă şi scurtă durată) – coeficientul condiţiilor
de lucru conform pct. 15 [1],  c 2  0,9 .
Astfel, rezistenţa de calcul a betonului este Rc  7,7 MPa la comprimare şi Rct  0,67 MPa la
întindere (v. Anexa 1 ).
Rezistenţa de calcul a armăturii (armătură pentru plase clasa Bp-I cu diametrul 5 mm)
Rs  360 MPa (v. Anexa 2 ).

2.5. Determinarea ariei necesare a armăturii plasei

Reamintim că placa se calculă ca un element încovoiat continuu, cu secţiunea dreptunghiulară
hf  bsl  8 100 cm (v. pct. 5. din Fig. 3, Fig. 4 şi Fig. 5, inclusiv Fig. 6.).

Fig. 6. Secţiunea de calcul a plăcii.

Aria necesară a armăturii de rezistenţă se determină în ordinea următoare:
Prealabil, determinăm valoarea coeficientului tabular a 1 :
M sl ,i
1,i  , (2.3)
0,8  Rc  bsl  h0,2 sl
în care:
 M sl ,i – este valoarea momentului încovoietor în secţiunea examinată în N∙cm;
 Rc – rezistenţa de calcul a betonului (v. pct. 2.4);
 bsl – lăţimea de calcul a fâşiei plăcii, bsl  100 cm ;
 h0,sl – înălţimea efectivă (de calcul) a plăcii, cm;
d sl
h0, sl  hsl  as   hsl  as ;
2
aici:
 as – grosimea stratului de acoperire a armaturii, care conform normativelor trebuie să fie nu
mai mic de 10 mm pentru plăci cu grosimea de până la 100 mm și nu mai mic de 15 mm
pentru plăci cu grosimea mai mare ca 100 mm;
 d sl –diametrul armăturii de rezistenţă. Aici, în calcule, el poate fi neglijat ca o valoare relativ
mică.
Din Anexa 3 determinăm (prin interpolare) valoarea înălţimii relative a zonei comprimate a
betonului – ξ şi braţul relativ al eforturilor interne de calcul– ζ1.
Înălţimea relativă a zonei comprimate a betonului –ξ trebuie să nu depăşească valoarea înălţimii
relative limită a zonei comprimate a betonului – ξR:
  R (2.4)

11
 Valoarea înălţimii relative limită a zonei comprimate a betonului – ξR este normată şi indicată în
tabelul 23 [1]. Pentru beton obişnuit de clasa ce nu depăşeşte C35  R  0,6 .
Dacă condiţia (2.4) se respectă armarea va fi simplă, adică nu este necesară armătura de calcul
în zona comprimată. De regulă, pentru plăci, această condiţie, indiscutabil, se respectă.
După verificarea condiţiei (2.4) se calculă aria armăturii de rezistenţă, necesară pentru preluarea
eforturilor din zona întinsă. Aria acestei armături se determină cu formula:
M sl ,i
As  . (2.5)
 1  Rs  h0, sl
În exemplul prezentat: – calculele sunt după cum urmează:
1) Pentru deschiderea marginală şi pe primul reazem intermediar valoarea maximă a momentului
încovoietor M sl ,1 = 3,88 kN ×m deci:
*
M sl ,1 3,89 105
1,1    0,119;
0,8  Rc  bsl  h0,2 sl 0,8  7, 7  100  100  7 2
unde:
h0, sl  hsl  as  8, 0  1, 0  7, 0 cm ;
Din Anexa 3 pentru valoarea 1,1  0,129 (prin interpolare) determinăm   0,136 şi
 1  0,946 .
deci, condiţia (2.4)   0,136   R  0,6 se respectă.
Aşadar, placa va fi armată simplu, iar aria armăturii întinse, necesare pentru preluarea efortului
maximal, va fi egală cu:
M sl ,1 3,89 105
As , sl ,1    1, 63 cm 2 ;
 1  Rs  h0, sl 0,946  360  100   7
2) În deschiderile şi pe reazemele intermediare valoarea maximă a momentului încovoietor este
M sl ,2 = 3,12 kN ×m , deci:
M sl ,2 3,12 105
1,2    0,103;
0,8  Rc  bsl  h0,2 sl 0,8  7, 7  100  100  7 2
Pentru 1,2  0,103 din Anexa 3:   0,108 şi  1  0,957.
Condiţia (2.4)   0,108   R  0,6 este respectată şi deci, aria armăturii de rezistenţă necesară
pentru preluarea eforturilor întinse din plăci va fi:
M sl ,2 3,12 105
As , sl ,2    1, 29 cm 2 .
 1  Rs  h0, sl 0,957  360  100   7

2.6. Alcătuirea (armarea) plăcii

Plăcile-grindă cu multe deschideri, de regulă, se armează cu plase standarde cu armătura de
rezistenţă longitudinală. Plasele se instalează perpendicular la grinzile secundare în conformitate cu
diagrama momentelor încovoietoare (v. Fig. 4.). În deschideri plasele se instalează în zona inferioară
a plăcilor - jos, unde momentul încovoietor provoacă întindere, iar pe reazeme şi în preajma lor,
respectiv - sus (v. Fig. 7.), deoarece aici momentul încovoietor provoacă întindere în zona
superioară a elementului continuu supus la încovoiere.
Transferul plaselor dintr-o zonă în alta se face în secţiunile, în care momentul încovoietor este
nul. Acesta, de obicei, în dependenţă de variaţia sarcinilor din deschiderile vecine se află la distanţa
de circa (0, 2 0,3 )  lsl ,i de la reazem şi poate fi acceptată 0, 25  lsl ,i .

*
Aici şi în continuare (100) este un coeficient de trecere de la MPa la N/cm2
12
Aici:
lsl ,i –este deschiderea nominală a plăcii, adică (traveea) distanţa dintre axele grinzilor secundare,
pe care se admite că reazemă placa respectivă (v. Fig. 7. a.).
Dacă din calcul aria armăturii de rezistenţă este comparativ mare şi pentru plase* va fi necesar
de folosit bare cu diametrul 6 mm şi mai mare, atunci placa se recomandă de armat cu plase
separate, atât în câmp, cât şi pe reazeme (v. Fig. 7. b.). În aceste cazuri plasele vor fi cu armătura de
rezistenţă transversală şi vor fi instalate paralel cu grinzile secundare.

Fig. 7. Armarea plăcii planşeului cu plase din sârmă de diametrul mai mic de 6 mm – (a); şi mai mare de 6
mm – (b).

De regulă, aria armăturii de rezistenţă în deschiderile şi pe reazemele intermediare As , sl ,2 este

mai mică decât aria armăturii din deschiderile marginale şi pe primul reazem intermediar adiacent
lor As , sl ,1 . În aceste condiţii, pentru armarea plăcii se adoptă plase cu armătura de rezistenţă
longitudinală, care ar asigura capacitatea portantă a majorităţii deschiderilor, adică deschiderilor
intermediare şi este amplasată pe toată aria planşeului, iar pentru deschiderile marginale şi primele
reazeme intermediare se vor instala plase suplimentare. Aria armăturii de rezistenţă al acestora va
depăşi aria ne acoperită a armăturii D As , sl ,1 = (As , sl ,1 - As , sl ,2,real ) . În aceste plase suplimentare barele
de rezistenţă sunt deja cele transversale. Lăţimea plaselor suplimentare trebuie să fie de cel puţin –
B ³ lsl ,1 + 0, 25 ×lsl ,2 .
În unele cazuri în locul plaselor suplimentare se admite de folosit bare separate cu cârlige la
capete, care vor fi legate la plasa de bază.
În exemplul prezentat aria armăturii necesare pentru asigurarea rezistenţei plăcii în deschiderile
intermediare este As,sl ,2 = 1, 29 cm2 , valoare care nu este egală cu cea a armăturii de rezistenţă
necesare pentru deschiderile marginale şi de pe primele reazeme intermediare As ,sl ,1 = 1,63 cm2 .

*Notă: În dependenţă de diametrul barelor longitudinale ale plaselor sudate standard acestea sunt divizate în:
1) plase plane - numite "panouri". Aici sunt incluse plasele a căror bare longitudinale au diametrul 6 mm şi mai
mare şi
2) plase rulouri - numite "rulouri", în care diametrul armăturii longitudinale nu depăşeşte 5 mm.
Lungimea plaselor "plane" este de până la 9,0 m, iar cea a plaselor "rulouri" este limitată de greutatea lui - până la
500 kg.
Informaţia respectivă se va folosi la determinarea numărului de plase şi a cantităţii de armătură necesare pentru
armarea planşeului monolit.

13
 Deci, prin urmare pentru armarea plăcii, sunt necesare plase suplimentare în deschiderile
marginale şi pe reazemele învecinate (v. Fig. 7. a.). Aria barelor de rezistenţă a plaselor respective
va fi calculată conform strategiei propuse şi adoptarea unor plase comune pentru armarea tuturor
deschiderilor.
Din Anexa 4 adoptăm o plasă cu aria reală a barelor longitudinale pe un metru lăţime a ei
As,sl ,2,real = 1,31 cm2 (cea mai apropiată arie în raport cu cea necesară din calcul).
Aceasta este o plasă din sârmă clasa Bp-I cu diametrul de rezistenţă în direcţia longitudinală
d s1 = 5 mm şi distanţa dintre ele S1 = 150 mm (v. Anexa 4). Cât priveşte barele transversale,
(armătura constructivă) acestea nu sunt necesare din calcul şi prin urmare pot fi adoptate din condiţii
constructive, spre exemplu (din punct de vedere economic, cel mai mic diametru al sârmei
d s 2 = 3 mm şi cea mai mare distanţă dintre bare S2 = 300 mm .
5 B p I  150
Astfel marca (tipul) plasei se va scrie: P B1  L1
3 B p I  300
unde:
 P –este abrevierea (prima literă a) cuvântului plasă;
 B1 , L1 –lăţimea şi lungimea plasei, valorile care vor fi calculate mai jos.
La alegerea plasei se recomandă ca aria reală a armăturii As , sl ,real să nu fie mai mică de cea
necesară din calcul cu 5% (ea se numeşte „armare redusă") şi să nu depăşească 15% – „supra-
armare". Însă, menţionăm, că folosind plase standard, condiţiile recomandate adesea nu pot fi
respectate şi, atunci în astfel de cazuri pot fi adoptate plase „ne standard”, sau plase cu aria armăturii
reale, care se va abate de la cea de calcul cu o valoare şi mai mare de 15%.
În exemplul demonstrat este supra-armare, care constituie:
, sl , 2  As , sl , 2
Asreal 1,31  1,29
%   100   100  1,41%
As , sl , 2 1,29
Aria necesară de calcul a armăturii de rezistenţă a plaselor suplimentare de pe deschiderile
marginale si primele reazeme intermediare va fi:
As,sl ,1,supl = As,sl ,1 - As,sl ,2,real = 1,63- 1,31 = 0,32 cm2
Din Anexa 4 adoptăm o plasă cu aria reală barelor transversale pe un metru lungime a ei
As,sl ,1,supl,real = 0,35 cm2 . Amplasarea plaselor suplimentare este raţional să fie direcţionată dea
lungul deschiderilor şi reazemelor cu pricina, adică perpendicular la deschiderea scurtă a plăcilor
planşeului.
Aceasta este o plasă din sârmă de clasa Bp–I cu diametrul de rezistenţă în direcţia transversală
d s 2 = 3 mm şi distanţa dintre ele S2 = 200 mm (v. Anexa 4). Barele longitudinale, la fel, se iau din
condiţii constructive: d s1 = 3 mm și S1 = 300 mm .
Astfel marca (tipul) plasei se va scrie:
3 B p I  300
P B2  L2
3 B p I  200
Lăţimea plaselor de baza, ca atare, nu este limitată, nu există restricţii, sau recomandări concrete
referitor la determinarea lăţimii acestora. Însă, se consideră "optimal" ca lăţimea acestora să nu fie
nici prea mică nici prea mare. Una din cele mai potrivite soluţii poate fi aceea, când fâşia de planşeu
egală cu distanţa dintre axele a două grinzi principale (lmb,2) (în caz contrar pot apărea probleme cu
armarea în preajma stâlpilor) va fi acoperită cu 2 sau 3 plase.
La alegerea lăţimii plasei trebuie de ţinut cont de faptul că plasele trebuie instalate astfel ca
unirile dintre ele (în direcţia armăturii constructive) să asigure o suprapunere de cel puţin 50 mm

14
pentru d s 2  4 mm şi o suprapunere de 100 mm pentru d s 2  4 mm (aici d s 2 – diametrul armăturii
transversale a plasei).
Dacă în exemplul demonstrat admitem 2 plase, atunci lăţimea unei astfel de plase poate fi:
B1 (2)» lsb,2 / 2 = 6200 / 2 = 3100 mm ;
iar dacă admitem 3 plase:
B1 (3)» lsb,2 / 3 = 6200 / 3 = 2067 mm.
Pentru plasele a căror armătură constructivă este de 3 mm lungimea suprapunerilor trebuie să
depăşească 50 mm şi, atunci lăţimea plaselor trebuie să fie:
B1 (2)» 3100 + 25 = 3125 mm;
B1 (3 )» 2067 + 33 = 2100 mm.
Din Anexa 4 pot fi adoptate plase cu lăţimea B1 (2)= 3260 mm sau B1 (3)= 2350 mm
Dacă folosim 2 plase lungimea de suprapunere va fi mai mică decât în cazul cu 3 plase. Prin
urmare, consumul de armătură va fi mai mic. Deci luăm plase cu lăţimea B1 = 3260 mm şi atunci
marca finală a acestora va fi:
5 B p I  150
P 3260  25500;
3 B p I  300
Aici, lungimea plasei este adoptată în funcţie de lăţimea clădirii şi alungirea necesară pentru
transferul ei din partea inferioară a plăcii în cea superioară (peste cele 11 grinzi secundare
intermediare).
Pentru asigurarea rezistenţei plăcilor marginale (prima şi ultima) la plasele de bază se vor
adăuga câte o plasă suplimentară cu lăţimea de cel puţin:
B2 ³ lsl ,1 + lsl ,2 / 4 = 2000 + 2100 / 4 = 2525 mm.
Din Anexa 4 adoptăm plasa cu lăţimea B2 = 2550 mm .
Deci, adoptăm plase cu lăţimea B2 = 2550 mm și lungimea L2  61300 mm şi atunci marca finală
a acestora va fi:
3 B p I  300
P 2550  61300.
3 B p I  200
Pentru determinarea cantităţii necesare de armătură calculăm masa unui metru linear al fiecărei
plase. Masa unui metru liniar al plasei de bază:
mB1 = 23×0,154 ×1,0 + 3,33×0,055 ×3, 26 = 4,14 kg / m
şi celei suplimentare:
mB 2 = 9 ×0,055×1,0 + 5×0,055×2,55 = 1, 20 kg / m
Pentru armarea plăcilor planşeului unui nivel la acoperirea a 10 deschideri de grinzi secundare
sunt necesare 20 de plase de bază cu greutatea totală 20∙4,14∙25,5 = 2111,4 kg și 2 plase
suplimentare cu greutatea totală 2∙1,2∙61,3 = 147.12 kg.
Lungimea plaselor „rulouri” standard este limitată de masa lor – 500 kg . Astfel, dacă se produc
astfel de plase - pentru armarea celor 4 nivele va fi necesar să fie achiziţionate. 2111,4∙4/500 = 16,89
5 B p I  150
= 17 rulouri de plase de bază . P 3260  25500;
3 B p I  300
În caz că nu sunt fabricate astfel de plase, armarea poare fi efectuată cu bare de armături şi/sau plase
„ne standard”.
Pentru rezistenţei plăcilor marginale (prima şi ultima) primele un rulou de plasă suplimentară
147,12∙4/500 = 1,18, adică

15
 Capitolul III: CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA GRUPA STĂRILOR LIMITĂ
ULTIME (SLU)

Pentru calculul grinzii secundare, la fel ca şi pentru calculul plăcii planşeului, convenţional din
planşeu se separă o fâşie de grindă, lăţimea căreia este egală cu distanţa dintre axele grinzilor
secundare lsl,2, şi care este simetric repartizată în raport cu axa uneia dintre aceste grinzi (vezi Fig. 2,
poziţia 6).
Dimensiunile grinzii, înălţimea şi lăţimea nervurii acesteia, prealabil, pot fi acceptate cele
evaluate anterior din condiţiile constructive în (v. pct. 2.1) - :hsb×bsb=40×20cm.
Înălţimea tălpii grinzii hf' este egală cu grosimea plăcii planşeului h¢f = hsl = 8cm , iar lăţimea ei,
după cum s-a explicat mai sus, va fi egală cu distanţa dintre axele grinzilor secundare, adică traveea
lor b¢f = lsl ,2 .
Astfel se va obţine o grindă cu secţiunea T, reazemele căreia sunt pereţii exteriori şi grinzile
principale (vezi. Fig. 7).

Fig. 8.Secţiunea transversală a grinzii secundare.

3.1. Determinarea deschiderilor de calcul

Deschiderea de calcul a grinzii secundare, în general, este egală cu distanţa dintre articulaţiile
reazemelor acesteia, sau la concret (v. Fig. 8) va fi egală:
1) pentru deschiderile marginale (prima şi ultima):
– cu distanţa de la centrul reazemului grinzii pe perete până la muchia laterală a grinzii
principale:
C b
l0, sb ,1  lsb ,1  C  sb  mb (3.1)
2 2
aici:
 Csb  25 cm – este lungimea de reazem a grinzii pe perete;
 bmb – lăţimea (nervurii) grinzii principale;
 C – vezi par. 2.1  C  20 cm .
2) pentru a doua şi celelalte deschideri intermediare:
– cu distanţa dintre feţele laterale ale grinzilor principale:
b
l0, sb ,2  lsb ,2  2  mb (3.2)
2

16
 Fig. 9.Schema grinzii secundare şi a deschiderilor ei de calcul.

Aşadar, pentru determinarea deschiderilor de calcul ale grinzii secundare continui (v. pct. 3.1 şi
3.2) trebuie să ştim lăţimea grinzii principale.
Din condiţii constructive (v. pct.1.2.) înălţimea grinzii principale poate fi hmb = (1/ 8 ¸ 1/15)×lmb,2 .
Prealabil, admitem o valoare intermediară a înălţimii ei: hmb = 1/10 ×lmb ,2 = 630 / 30 = 63 cm . După
rotunjire adoptăm înălţimea grinzii hmb = 65 cm .
La fel din condiţii constructive (v. pct. 1.2.), se admite şi lăţimea grinzii principale
bmb = 0, 4 ×hmb = 0, 4 ×65 = 26 cm , care, după coordonare cu exigențele normelor în vigoare,
definitivăm dimensiunile grinzii principale hmb ´ bmb = 65´ 25 cm
Valorile deschiderilor de calcul ale grinzii secundare, fiind cunoscute deja valorile necesare
pentru aceasta, vor fi:
1) în prima şi ultima deschidere (v. formula (3.1):
C b 25 25
l0, sb ,1  lsb ,1  C  sb  mb  570  20    550 cm;
2 2 2 2
2) în deschiderile intermediare (v. formula (3.2):
b 25
l0, sb,2  lsb,2  2  mb  620  2   595 cm.
2 2

3.2. Determinarea sarcinilor

Reamintim faptul, că pentru calculul grinzii secundare convenţional se separă o fâşie de planşeu
(v. Fig. 7) şi gradul de importanţă a clădirii proiectate (este de clasa a doua, γn= 0,95). Valoarea de
calcul a sarcinilor uniform distribuite (repartizate) pe un metru lungime a grinzii va fi alcătuită din
sarcina care acţionează pe 1,0 m2 a planşeului ( P = g + V , v. pct. 2.2, Tabelul 1) multiplicată la
lăţimea acestei fâşii lsl ,2 , la care se adaugă greutatea proprie a nervurii grinzii secundare. Suma
respectivă va fi multiplicată cu coeficientul γn= 0,95.
Aşadar, sarcina de calcul pe un metru lungime a grinzii este:
Psb   Ptab  lsl ,2  Gsb    n   Ptab  lsl ,2   hsb  hsl   bsb  c   f    n 
 14,534  2,1   0, 4  0,08  0, 2  25 1,1  0,95  30,7 kN / m
unde:
 Gsb – este masa proprie* a unui metru de nervură a grinzii;
  c –masa volumetrică a betonului armat, c  2500 kg / m  25000 N / m  25 kN / m ;
3 3 3

*La determinarea masei Gsb grosimea plăcii h’f se exclude din înălţimea grinzii secundare hsb, deoarece masa
proprie a plăcii a fost deja inclusă în sarcina P (vezi tab.1).

17
   f – coeficientul de siguranţă, egal cu 1,1 pentru acţiuni de la masa proprie a construcţiilor din
beton armat;
 Psb , lsl ,2 , hsl , hsb , bsb ,  n – vezi par. 2.1 şi 2.3.
Valorile de calcul ale sarcinilor temporare (utile) Vsb şi ale celor permanente g sb alcătuiesc
sarcina totală, care acţionează pe grinda secundară. Valorile sarcinilor utile Vsb şi permanente g sb ,
ţinând cont de importanţa clădirii  n  0,95 , sunt:
Vsb  V  lsl ,2   n  Vsh  Vl   lsl ,2   n   2,4  9,0  2,1 0,95  22,7 kN / m şi respectiv:
g sb  Psb  Vsb  30, 7  22, 7  7,92 kN / m
3.3. Determinarea valorilor de calcul ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare
(Trasarea diagramei înfăşurătoare)
Calculul secţiunilor grinzilor continui, adică a grinzilor cu mai multe deschideri, se efectuează
pentru valorile maximale ale momentelor încovoietoare pozitive sau negative precum şi pentru cele
maximale ale forţelor tăietoare. Totodată, sarcinile utile, fiind temporare, pot varia, adică să
lipsească în unele deschideri. Prin urmare, eforturile de răspuns ale grinzii vor fi variabile, atingând
valori maxime şi minime.
Diagramele, care grafic prezintă valorile eventualelor eforturi de răspuns ale grinzii la acţiunea
sarcinilor variabile se numesc "Diagrame înfăşurătoare" a momentelor încovoietoare şi a eforturilor
de alunecare (tăietoare, transversale).
Cercetările efectuate în acest domeniu au constatat că: pentru deschideri cea mai defavorabilă
încărcare a grinzilor continui este cea expusă în următoarele două cazuri:
1) sarcina totală Psb= (gsb+Vsb) acţionează în deschiderile impare, iar în cele pare acţionează
numai acea considerată cvasipermanentă – de lungă durată: Psb= (gsb+Vsb/4) şi:
2) toată sarcina Psb= (gsb+Vsb) acţionează în deschiderile pare, iar în cele impare numai cea
cvasipermanentă: Psb=(gsb+Vsb/4).
Pentru trasarea diagramei înfăşurătoare a momentelor încovoietoare, fiecare din deschiderile
examinate (prima, a doua şi a treia), se divizează în 5 sectoare egale, marcând secţiunile limită al
acestor sectoare. De asemenea, vor fi marcate şi secţiunile, în care valoarea momentului încovoietor
din deschidere este maxim. (v. Anexa 7). Valorile momentelor încovoietoare în fiecare din aceste
secţiuni se vor determină cu formula:
M sb,i, j  i, j  gsb  Vsb   l0,2 sb,i , j  i , j Psb  l0,2 sb,i , j (3.3)
unde:
 g sb , Vsb şi l0, sb ,i , j – v. pct. 3.1 şi 3.2.
i , j
 coeficienţi tabulari, funcţie a secţiunii şi raportului sarcinilor utile la cele permanente.
În exemplul demonstrat raportul sarcinilor este:
Vsb 22, 7
  2,87  3, 0 ,
g sb 7,92
Valorile de calcul ale momentelor încovoietoare Msb,i,j, care sunt necesare pentru trasarea
diagramei înfăşurătoare, precum şi pentru calculul la rezistenţă a grinzii secundare în secţiunile
normale şi vulnerabile ale acesteia sunt prezentate în Tabelul 2.
Valorile maximale ale forţelor tăietoare în secţiunile din preajma reazemelor respective sunt:
1) pe reazemul marginal, pe perete (v. Fig. 10, secţ. 0):
V0  0, 4  Psb  l0, sb,1  0, 4  30,7  5,5  67,5 kN ;
2) pe primul reazem intermediar al deschiderii marginale:

18
 V1,lef  0, 6  Psb  l0, sb,1  0, 6  30, 7  5,5  101, 2 kN ;
3) pe primul reazem intermediar în secţiunea deschiderii a doua, precum şi pe celelalte
reazeme intermediare:
V2,rig  V2,lef  0,5  Psb  l0, sb,2  0,6  30,7  5,95  91, 2 kN ;
Diagramele înfăşurătoare ale momentelor încovoietoare şi de forfecare sunt prezentate în Fig.
10.

Tabelul 2.
Valorile de calcul ale momentelor încovoietoare în secţiunile caracteristice ale grinzii secundare
Deschiderea

Momentul
Secţiunea

Distanţa de la Valoarea Coeficienţii încovoietor

reazem până la Psb∙l0.sb,j2,k βi,j Msb,i,j(kN∙m)
secţiunea i N∙m
max. min. max. min.
0 0 0 0 0 0
0,2∙l0,sb,1 =1,10
30,7 ∙5,52= 928

1 0,065 0 60,3 0
2 0,4∙l0,sb,1 =2,20 0,090 0 83,5 0
I 2’ 0,425∙l0,sb,1 =2,34 0,090 0 83,5 0
3 0,6∙l0,sb,1 =3,30 0,074 0,007 68,6 6,49
4 0,8∙l0,sb,1 =4,40 0,019 -0,026 17,6 -24,1
5 1,0∙l0,sb,1 =5,50 -0,076 -0,080 -70,5 -74,2
5 0 -0,076 -0,080 -82,5 -86,9
30,7 ∙5,952= 1086

6 0,2∙l0,sb,2 =1,19 0,008 -0,037 8,69 -40,2

7 0,4∙l0,sb,2 =2,38 0,052 -0,015 56,5 -16,3
II 7’ 0,5∙l0,sb,2 =2,98 0,060 -0,011 65,1 -11,9
8 0,6∙l0,sb,2 =3,57 0,057 -0,011 61,9 -11,9
9 0,8∙l0,sb,2 =4,76 0,021 -0,024 22,8 -26,1
10 1,0∙l0,sb,2 =5,95 -0,055 -0,063 -59,7 -67,9
10 0 -0,055 -0,063 -59,7 -67,9
30,7 ∙5,952= 1086

11 0,2∙l0,sb,3 =1,19 0,024 -0,021 26,1 -22,8

12 0,4∙l0,sb,3 =2,38 0,063 -0,005 67,9 -5,43
III 12’ 0,5∙l0,sb,3 =2,98 0,063 -0,003 67,9 -3,26
13 0,6∙l0,sb,3 =3,57 0,061 -0,006 66,2 -6,51
14 0,8∙l0,sb,3 =4,76 0,020 -0,025 21,7 -27,1
15 1,0∙l0,sb,3 =5,95 -0,061 -0,063 -66,2 -67,9
aici: βi,j*– coeficienţi ce depind de raportul V/g, sunt consultaţi din Anexa 7 şi Anexa 8;

*
Anexele 7 şi 8 sunt modificate în conformitate cu rezultatele de ultimă oră obţinute de autorii prezentului
îndrumător în cercetările calculului grinzilor continui [3].

19
 Fig. 10. Diagrama înfăşurătoare a momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare a grinzii secundare
continue (M [kN∙m], V [kN]).

3.4. Materiale prevăzute pentru proiectarea şi executarea grinzii secundare

Grinda secundară la fel ca şi placa planşeului este fabricată din beton de clasa C15 şi în
deschideri este armată cu carcase plane, iar pe reazeme cu plase cu armătura de rezistenţă din sârmă
de clasa Bp-I sau bare de clasa A-III orientate perpendicular pe grinda principală (paralel cu grinda
calculată). Armătura de rezistenţă a carcaselor este din oţel de clasa A-III, iar cea transversală
(etrierele) şi cea constructivă (armatură de montare) - din oţel de clasa A-I. Armatură constructivă a
plaselor, de regulă, este din sârmă de clasa Bp-I.
Caracteristicile de rezistenţă ale materialelor utilizate pot fi consultate în Anexa 1 şi Anexa 2 .
În exemplul demonstrat caracteristicile de rezistenţă sunt următoarele:
Pentru betonul clasei C15:
- Rezistenţa de calcul la compresiune la starea limită ultimă:
Rc  8,5 MPa   c 2  1,0 ; şi Rc  7,7 MPa   c 2  0,9 : ; Rezistenţa de calcul la
compresiune la starea limită de serviciu: Rc , ser  11, 0 MPa;

20
 - Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rct  0,75 MPa  c 2  1,0 şi Rct  0,67 MPa  c 2  0,9 ; Rezistenţa de calcul la întindere la
starea limită de serviciu: Rct , ser  1,15 MPa;
- Modulul iniţial al deformaţiilor: Ec  2,3 10 MPa;
4

Caracteristicele de rezistenţă ale armăturii clasa A-III:

- Rezistenţa de calcul la întindere şi comprimare la starea limită ultimă: Rs  365 MPa;
- Modulul de elasticitate: Es  2 10 MPa;
5

Caracteristicele de rezistenţăale armăturii clasa A-I:

- Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rs  225 MPa;
- Rezistenţa la întindere transversală: Rsw  175 MPa;
- Modulul de elasticitate: Es  2,110 MPa;
5

Sârmă clasa Bp-I:

1) Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rs  360 MPa;

3.5. Definitivarea dimensiunilor secţiunii transversale ale grinzii secundare

La determinarea deschiderilor de calcul ale plăcii (vezi par. 2.1) preventiv (din condiţii
constructive) au fost admise dimensiunile secţiunii transversale ale grinzii secundare
hsb×bsb=40×20cm.
Acum, după ce cunoaştem valorile de calcul ale momentelor încovoietoare Msbşi ale forţelor
tăietoare Vsb avem posibilitatea să definitivăm aceste dimensiuni ale secţiunii transversale a grinzii.
Ele, de regulă, se verifică pe unul din reazeme, fiindcă momentele încovoietoare negative provoacă
întindere în talpa grinzii, iar comprimată rămâne inima acesteia. Prin urmare, grinda cu secţiunea
transversală T se va calcula ca un element cu secţiunea dreptunghiulară cu lăţimea bsb.
Valoarea maximală a momentului încovoietor în exemplul demonstrat este
Mmax=M10=67,9kNm*(pe reazemul 2), iar cea maximală a forţei tăietoare Vmax=V1,lef =101,2kNm.
Dimensiunile secţiunii transversale a grinzii se stabilesc după valoarea optimă a înălţimii
relative când este solicitată de momentul maxim din deschidere:
  0,35 –valoarea optimă pentru grinzi - conform [1]: p.5.1.5.3.
Pentru valoarea coeficientului  (vezi anex.3), determinăm valoarea coeficientului 1 :
dacă   0,35, atunci 1  0,301
Valoarea înălţimii limită a zonei comprimate a betonului –  R determinata din Tabelul 23[1]
este:
 R  0,6
deci, condiţia (2.4)   0,35   R  0,6 se respectă.
Înălţimea de calcul a grinzii:

*
Aici în calcul se recomandă de folosit valorile momentelor încovoietoare, care sunt mai frecvent întâlnite (intermediare
sunt 7, iar marginale numai 2). Referitor la valoarea forţelor tăietoare se poate menţiona că dimensiunile secţiunii
transversale a grinzii trebuie verificate la cele mai nefavorabile acţiuni.

21
 M max 67,9 105
h0, sb    42,8 cm;
0,8  1  Rc  bsb 0,8  0,301 7, 7  20
aici:
 bsb  20 cm – lăţimea secţiunii grinzii secundare, admisă şi adoptată anterior (v. pct. 2.1).
Înălţimea totală a grinzii va fi:
hsb  h0, sb  as  42,8  3, 0  45,8 cm;
unde:
 as –este distanţa de la centrul armăturii de rezistenţă până la cea mai întinsă fibră a secţiunii,
care depinde de grosimea stratului de acoperire (protecţie) a armăturii,de diametrul armăturii
acoperite şi de amplasarea acesteia. Conform normativelor în vigoare stratul de acoperire a
armăturii se recomandă să fie nu mai mic de 15mm. Ţinând cont de cele expuse,conform [1]:
p.5.1.5.3, as poate fi egală cu 3...4cm.
După rotunjirea înălţimii secţiunii grinzii la un număr multiplu cu 5cm (vezi pct. 2.1) obținem
înălţimea grinzii hsb=45cm, iar lăţimea grinzii va fi:
bsb   0,3  0,5  hsb  13,5...22,5 cm;
rotunjind la una din dimensiunile propuse în pct. 2.1, adoptăm lăţimea secţiunii grinzii bsb = 20 cm.
Pentru determinarea valorilor definitive ale dimensiunilor grinzii secundare hsb × bsb trebuie de
verificat şi rezistenţa ei la acţiunea forţei tăietoare maximale, depăşirea căreia este inadmisibilă,
cedarea se produce de la strivirea betonului în fâşiile de beton amplasate între fisurile înclinate, care
se face conform [1] p. 5.2.6.1 cu formula:
Vmax  0,3  w1  c1  Rc  bsb  h0,sb (3.4)
în care:
  w1 – coeficient, ce ţine cont de influenţa armăturii transversale (a etrierelor),
w1  1  5    sw  1,3 cu rezervă coeficientul  w1 poate fi admis egal cu 1,0;
 c1 – coeficient, ce ţine cont de rezistenţa biaxială a betonului şi se calculă cu formula:

c1  1    Rc  1  0,01 7,7  0,923

unde   0, 01 pentru beton greu;

 Rc , şi bsb – vezi par. 3.4 şi 3.5;

 h0,sb – înălţimea efectivă a grinzii secundare.
Aici stratul de acoperire, conform normativelor în vigoare trebuie să fie nu mai mic de 30 mm şi
nu mai mic decât diametrul armăturii acoperite. Deci as poate fi egală cu 3...4cmşi atunci:
h0,sb  hsb  as  45  3,0  42 cm ;
Rezistenţa limită a fâşiilor dintre secţiunile înclinate ale grinzii este:
V  0,3  w1  c1  Rc  bsb  h0,sb  0,3 1 0,923  7,7  20  42  178 kN ; Prin urmare condiţia (3.4) se
respectă:
Vmax  101,2 kN  0,3  w1  c1  Rc  bsb  h0,sb  178 kN .

22
 Atunci se adoptă definitiv dimensiunile secţiunii grinzii secundare hsb  bsb  45  20 cm . În caz
dacă condiţia (3.4) nu s-ar fi respectat trebuia de mărit dimensiunile secţiunii sau clasa betonului
grinzii.

3.6. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni normale

Scopul acestui calcul constă în determinarea ariei necesare a armăturii de rezistenţă a carcaselor
(în deschideri) şi a plaselor (pe reazeme). Conform diagramei înfăşurătoare a momentelor
încovoietoare (Fig. 10) în câmp (deschideri) momentele încovoietoare sunt pozitive şi deci talpa
(placa) grinzii se află în zona comprimată. Prin urmare calculul rezistenţei secţiunilor normale ale
grinzii se va face ca pentru un element cu secţiunea transversală T (v. Fig. 11.a.). Pe reazeme, la
acţiunea momentului negativ talpa se află în zona întinsă şi prin urmare calculul se va efectua ca
pentru un element cu secţiunea dreptunghiulară (vezi Fig. 11.b.).
Aşadar, aria necesară a armăturii de rezistenţă se va calcula separat pentru secţiunile din câmp şi
cele de pe reazeme, indiferent de semnul momentului încovoietor.

Fig. 11.Secţiunile de calcul ale grinzii secundare continui: a) în câmp; b) pe reazeme.

3.6.1. Determinarea ariei necesare a armăturii longitudinale de rezistenţă în deschideri (în

câmp)

Cum s-a menţionat mai sus, în deschideri grinda se va calcula ca un element cu secţiunea
transversală T. Pentru aceasta iniţial trebuie de stabilit valoarea lăţimii tălpii comprimate bf , care se
implică în lucru, adică lăţimea de calcul, precum şi înălţimea zonei comprimate x ).
Lăţimea de calcul a tălpii bf se adoptă, conform [1] p.5.1.6.2 în dependenţă de valoarea
raportului hf / hsb :
a) pentru valoarea raportului: hf / hsb  0,1 :
 l0,intsb,i 
bf  min  lsl ,2 , bsb   ; (3.5)
 3 

23
 b) pentru valoarea raportului: 0,05  hf / hsb  0,1 :
bf  bsb  6hf ; (3.6)
c) pentru valoarea raportului: hf / hsb  0,05 :
bf  bsb ; (3.7)
În exemplul prezentat dimensiunile grinzii sunt următoarele:
h f '  hsl  8 cm, hsb  45 cm, bsb  20 cm, lsl ,2  b f '  210 cm.
Însă ultima valoare încă nu poate fi considerată şi de calcul. Pentru determinarea lăţimii de calcul al
tălpilor grinzii iniţial se va determina lungimea de calcul a porţiunii grinzii comprimate.
Lungimea comprimată va fi adoptată din diagrama reală, sau unitară a momentelor conform
algoritmului de calcul de mai jos.
Lungimea comprimată în prima deschidere a grinzii  l0, sb ,1  5, 5 m  care se află în zona întinsă
(acţionată de momente pozitive), altfel spus, lungimea grinzii în care talpa se află în zona
comprimată este:
4
l0,intsb,1  0,8  l0, sb,1  0, 2  l0, sb,1  
 4  5
0, 019
 0,8  5,5  0, 2  5,5   4, 4  0, 24  4, 64 m
0, 019  0, 076
Porţiunea de grindă în deschiderea treia, în care  l0, sb ,2  5, 95 m  care se află în zona întinsă
(acţionată de momente pozitive), adică lungimea grinzii în care talpa se află în zona comprimată va
fi:
11 14
l0,intsb,2  0, 6  l0, sb,2  0, 2  l0, sb,2   0, 2  l0, sb,2  
11  10 14  15
0, 024 0, 02
 3,57  1,19   1,19   4, 23 m
0, 024  0, 055 0, 02  0, 061
Totodată, lungimile de mai sus pot fi obţinute (măsurate) direct din Fig. 10, dacă aceasta a fost
executata în AutoCAD cu dimensiunile reale din Tabelul 2. Mai jos sa lucrat cu lungimile obţinute
din calcul: l0,intsb,1  464 cm şi l0,intsb,2  423 cm .
Lăţimea de calcul a tălpii grinzii secundare în dependenţă de deschidere şi exigenţele normelor,
pentru raportul:
hf 8
  0,178  0,1
hsb 45
conform cerinţelor expuse mai sus (v. formula. (3.5)) va fi:
l0,intsb,1 464
bf ,1  bsb   20   175 cm
3 3
l0,intsb ,2 423

b f ,2  bsb   20   161 cm;
3 3
Conform [1], valoarea lăţimii tălpii comprimate b f , fizic nu poate fi mai mare decât distanţa
dintre axele grinzilor secundare lsl ,2 , totodată lățimea plăcii care intră în lucru este bf ,1 pentru
deschiderile marginale, și respectiv bf ,2 pentru cele intermediare, de aceea se va alege valoare
minimă pentru fiecare deschidere în parte:

24
 bf ,1  min  210 cm , 175 cm  175 cm;
bf ,2  min  210 cm , 161cm  161cm;
Locul de trecere a axei neutre (v. Fig. 10) se stabileşte din următoarele condiţii:

Fig. 12.Poziţia axei neutră pentru elementele încovoiate cu secţiune în formă de T: a) prin talpă; b) prin
nervura grinzii.

1) dacă valoarea momentului încovoietor de la sarcina exterioară, care acţionează în secţiunea

respectivă M ext nu depăşeşte valoarea momentului încovoietor asigurat de rezistenţa tălpii
comprimate, în raport cu axa, care trece prin centrul de greutate a armăturii întinse a grinzii
M f , atunci axa neutră trece prin talpă, sau pe muchia ei de jos  x  hf  . Deci dacă
M ext  M f , atunci x  hf (vezi Fig. 12, a);
2) dacă M ext  M 'f , atunci x  h'f , prin urmare axa neutră trece prin nervura grinzii(vezi Fig.
12, b).
Valoarea momentului încovoietor preluat de talpa grinzii M f se determină, conform [1] p.
5.1.6.3 cu formula:
M f  Rc  bf  hf   h0, sb  0,5  hf  ; (3.8)
În primul caz, când axa neutră trece prin placă sau pe muchia ei de jos  M ext  M f  x  hf 
calculul elementului cu secţiunea transversală T se reduce la calculul unui element dreptunghiular cu
dimensiunile hsb  bf .
Algoritmul de calcul al armăturii longitudinale de rezistenţă este acelaşi ca şi pentru calculul
plăcii planşeului (vezi pct.2.5).

25
 În cazul, când axa neutră trece prin nervura grinzii  M ext  M f  x  hf  , grinda secundară se
va calcula ca un element cu secţiunea transversală T, şi atunci valoarea coeficientului tabular 1 se
va determină cu formula:
M ext  Rc  0,8   bf  bsb   hf   h0, sb  0,5  hf 
1  ; (3.9)
0,8  Rc  bsb  ho2, sb
Pentru valoarea coeficientului 1 din Anexa 3 se determină valoarea înălţimii relative a zonei
comprimate –  .
Se verifică condiţia (2.4)*    R , care pentru elementele cu secţiunea transversală T în
majoritatea cazurilor se respectă. Şi dacă este aşa, atunci se determină valoarea necesară a armăturii
longitudinale de rezistenţă din zona întinsă cu formula următoare:
Rc  bsb  h0, sb     bf  bsb   hf 
As  . (3.10)
Rs

3.6.1.1. Calculul ariei necesare a armăturii longitudinale de rezistenţă din prima şi ultima
deschidere

Valoarea maximală a momentului încovoietor de la încărcarea de calcul (momentul încovoietor

exterior) în prima şi ultima deschidere:
M ext = M 2¢ = 83,5 kN ×m (vezi Tabelul 2).
Momentul încovoietor preluat de talpa comprimată a grinzii conform formulei (3.8):
M f ,1  Rc  bf ,1  hf   h0,sb  0,5  hf   7,7  100  175  8   42  0,5  8  
 40870368 N  cm  409 kN  m ;
Deoarece M ext  83,5 kN  m  M f ,1  409 kN  m , atunci axa neutră trece prin talpa grinzii. Deci
aria armăturii longitudinale de rezistenţă se determină ca pentru un element cu secţiunea
dreptunghiulară cu dimensiunile hsb  bf ,1  45 175 cm .
Determinăm valoarea coeficientului tabular 1,1 conform formulei(2.3):
M 2 83,5 105
1,1    0, 044;
0,8  Rc  bf ,1  h0,2 sb 0,8  7, 7  100  175  422
Conform Anexa 3pentru 1,1  0, 044 determinăm (prin interpolare):   0, 045 şi 1  0,982 .
Valoarea înălţimii limită a zonei comprimate a betonului –  R determinată din Tabelul 23[1]
este:  R  0,6 , condiţia (2.4)   0,045   R  0,6 se respectă, deci armătură în zona comprimată nu
este necesară şi atunci aria armăturii longitudinale de rezistenţă din zona întinsă din prima şi ultima
deschidere, conform formulei (2.5)va fi
M 2 83,5 105
As ,1    5,55 cm 2 .
1  Rs  ho, sb 0,982  365  100   42

3.6.1.2. Calculul ariei necesare a armăturii longitudinale de rezistenţă din deschiderile

intermediare

*În caz că condiţia (2.4) nu se respectă (caz practic imposibil pentru elementele cu secţiunea transversală T) este
necesar de majorat rezistenţa zonei comprimate a elementului calculat.

26
 Valoarea maximală a momentului încovoietorîn deschiderile intermediare:
M ext = max(M 7¢, M12¢) = 67,9 kN ×m (vezi Tabelul 2);
Momentul încovoietor preluat de talpa comprimată a grinzii conform formulei (3.8):
M f ,2  Rc  bf ,2  hf   h0, sb  0,5  hf   7,7  100  161 8   42  0,5  8  
 37650568 N  cm  377 kN  m ;

Deoarece M ext  67,9 kN  m  M f ,2  377 kN  m atunci axa neutră trece prin talpa grinzii.
Deci aria armăturii longitudinale de rezistenţă se determină ca pentru un element cu secţiunea
dreptunghiulară cu dimensiunile hsb  bf ,2  45 154 cm .
Valoarea coeficientului tabular 1,2 ,după formula (2.3):

M 12 67,9 105

1,2    0, 039;
0,8  Rc  bf ,2  h0,2 sb 0,8  7, 7  100  161 422

Conform Anexa 3pentru 1,2  0, 039 determinăm (prin interpolare):   0, 039 şi 1  0,984 .
Condiţia (2.4)   0,039   R  0,6 , se respectă, deci aria necesară a armăturii longitudinale de
rezistenţă din zona întinsă a deschiderilor intermediare (a doua şi celelalte) va fi:
M 12 67,9 105
As ,2    4,5 cm 2 .
1  Rs  ho , sb 0,984  365  100   42

3.6.2. Determinarea ariei necesare a armăturii de rezistenţă pe reazeme

Cum s-a menţionat în par.3.6 pe reazemele grinzii secundare şi în zona din preajma lor apar
momente negative, care provoacă întindere în partea de sus a grinzii şi deci aici trebuie instalată
armătura de rezistenţă, adică, în partea de sus (vezi Fig. 10.b).
De regulă, armarea se efectuează cu plase din sârmă de clasa Bp-I cu diametrul 3-5mm cu
barele de rezistenţă în direcţia transversală a ruloului plasei. Plasele se instalează pe grinzile
principale în direcţia axelor acestora.
Cu scopul armării optimale (economice) a grinzii secundare pe reazeme se recomandă de
instalat câte 2 plase, care în secţiunile cu valorile maxime ale momentelor încovoietoare se suprapun
şi conlucrează împreună, iar în secţiunile în care momentele încovoietoare sunt mai mici şi nu este
nevoie de toată armătura instalată, una din plase este întreruptă. Plasa rămasă conlucrează cu
armătura constructivă a carcaselor din deschiderile respective (vezi. Fig. 15). Suprapunerea plaselor
este deplasată una faţa de alta, la necesitate ele împreună pot fi deplasate faţă de axa grinzii
principale (vezi. Fig. 15).
Aria de calcul a armăturii de rezistenţă de pe reazem As ,sup se determină pe o fâşie egală cu
lăţimea de calcul a grinzii secundare (vezi par.3) lsl  210 cm .
Atunci aria necesară a barelor de armătură pe un metru, în cazul dat metru lungime a plasei, va
fi:
A
A1, s ,sup  s ,sup . (3.11)
2  lsl ,2
Aria armăturii de rezistenţă de pe fiecare reazem As ,sup,1 se determină de la acţiunea momentului
încovoietor maximal de pe reazem. Cum s-a menţionat mai sus, calculul se face ca pentru un
element cu secţiunea dreptunghiulară hsb  bsb  45  20 cm .

27
 3.6.2.1. Calculul ariei necesare a armăturii de rezistenţă pe primele reazeme intermediare

Valoarea maximală a momentului încovoietor pe primul reazem intermediar:

M max = M 5 = (74, 2 + 86,9)/ 2 = 80,5 kN ×m;
Înălţimea efectivă (utilă) a grinzii pe reazeme (vezi par. 3.5):
h0,¢sb = hsb - as¢= 45 - 2 = 43 cm;
Atunci coeficientul tabular 1,1 , conform formulei (2.3):
M max 80,5 105
1,1    0,354;
0,8  Rc  bsb  h0,'2sb 0,8  7, 7  100   20  432
Pentru 1,1  0,354 din Anexa 3determinăm (prin interpolare)   0, 426 şi 1  0,830 .
Condiţia (2.4)   0, 426   R  0, 6 , se respectă, atunci nu este nevoie de armătură de calcul în
zona comprimată.
Algoritmul calculului armăturii necesare în zona întinsă este dat anterior (vezi par. 2.5, 3.6.1.1
sau 3.6.1.2).
Dacă condiţia (2.4)nu s-ar fi respectat, atunci ar fi fost nevoie de armătură de rezistenţă în zona
comprimată a grinzii, adică pentru reazeme jos, iar calculul s-ar fi efectuat ca pentru elemente
încovoiate armate cu armătură dublă*.
În exemplul prezentat aria armăturii este:
M max 80,5 105
As ,sup,1    6, 27 cm 2 ;
1  Rs  h0, sb 0,830  360  100   43
Aria necesară a barelor transversale pe un metru de plasă (vezi formula (3.11)) va fi:
A 6, 27 102
Al , s ,sup,1  s ,sup,1   1,5 cm2 / m.
2  lsl ,2 2  210
Din Anexa 4 pot fi admise următoarele variante de armare cu plase (aria secţiunii barelor de
rezistenţă ale căror este mai aproape de aria necesară din calcul Al , s ,sup,1 ):

*Prealabil
se determină aria necesară a armăturii comprimate As¢ cu formula:

M max   o  Rc  bsb  ho2, sb

As  (3.12)
Rsc  (ho, sb  as )
Din tabelele sortimentului armăturii (vezi Anexa 5) se află diametrul şi numărul de bare, care trebuie instalate în
zona comprimată. Valoarea ariei armăturii As¢real trebuie să depăşească pe cea obţinută din formula (3.12). În caz
contrar nu se va respecta relaţia (2.4).
Apoi este recalculată valoarea coeficientului a 0 cu formula:

M  As real  Rsc  (ho,sb  as )

1  (3.13)
0,8  Rc  bsb  ho2,sb
Din tabele (vezi Anexa 3) se află valoarea înălţimii relative a zonei comprimate ξ. Se verifică condiţia (2.4), care
trebuie să fie respectată în mod obligatoriu. Dacă această condiţie nu se respectă, atunci nu a fost inclusă suficientă
armătură în zona comprimată sau au fost comise erori de calcul.
Aria necesară a armăturii de rezistenţă din zona întinsă As = Al , s ,sup se calculă cu formula:

Rsc   Rc  bsb  ho,sb

As  As real   (3.14)
Rs Rs

28
 ,s,sup,1  1,96 cm –
1) Alreal 2
cu diametrul barelor transversale 5 mm pasul S  100 mm ,
 %  31,5% ;
,s,sup,1  1, 42 cm –
2) Alreal 2
cu diametrul barelor transversale 3mm pasul S  50 mm ,
 %  5,33% ;
Pentru niciuna din variantele propuse, devierea nu se încadrează în limitele admisibile
 %  5%... 10 15% , deci nu putem adopta doua plase egale.
În cazurile când devierile dintre aria armăturii reale a plaselor şi aria armăturii calculate
depăşesc valorile admisibile (+∆ % >+15 % şi -∆ % <-5 %), problema se poate soluţiona prin
armarea secţiunilor adiacente reazemului cu plase aria armăturii cărora să fie diferită. Adică plasele
pot fi luate astfel ca aria sumară a barelor de rezistenţă a acestora să fie optimală. Se poate obţine
aceasta combinând plasele, sau trebuie de folosit plase individuale (plase cu pasul barelor ne-
standard).
În exemplul propus putem adopta:
 ,s,sup,1  1,96 cm – cu diametrul barelor transversale 5 mm pasul S  100 mm , și
Alreal 2

 ,s,sup,1  1, 26 cm – cu diametrul barelor transversale  4 mm pasul S  100 mm .

Alreal 2

Devierea în acest caz va fi:

% 
1,96  1, 26  2,1  6, 28 100%  7,68%  15%
6, 28
Deci pentru armarea grinzilor secundare pe primul reazem intermediar se recomandă două plase
diferite:
3B -I  300 3B -I  300
P1 p Bsup,1  Lsup *și P 2 p Bsup,1  Lsup
5B p -I  100 4 B p -I  100
cu aria armăturii de rezistenţă pe un metru de lăţime a grinzii secundare (lungime a plaselor care se
,s,sup,1  1,61cm (media ariilor celor două plase).
vor folosi pentru armare) egală cu Alreal 2

3.6.2.2. Calculul ariei necesare a armăturii de rezistenţă de pe reazemele intermediare

Valoarea maximală a momentului încovoietor pe al doilea reazem intermediar al grinzii şi pe

alte reazeme centrale:
M max = M10 = 67,9 kN ×m ;
Atunci coeficientul tabular 1,1 , conform formulei (2.3):
M max 67,9 105
1,2    0, 298;
0,8  Rc  bsb  h0,2sb 0,8  7, 7  100   20  432

Pentru 1,2  0, 298 din Anexa 3 determinăm (prin interpolare)   0,346 şi 1  0,862 .
Condiţia (2.4)   0,346   R  0,6 , se respectă, atunci nu este nevoie de armătură de calcul în
zona comprimată, iar aria armăturii întinse conform formulei (2.5) va fi:

*
În aceste plase armătura longitudinală nu este reglementată din calcule şi, deci, se admite din condiţii constructive -
diametrul minim al sârmei Bp-I (Ø =3mm) cu pasul maximal admis pentru astfel de plase (S - 300 mm).
Lăţimea plaselor respective, în mod optimal se determină din diagrama de acoperire a diagramei înfăşurătoare a
momentelor încovoietoare, adică din diagrama materialelor. În lipsa unei astfel de informaţii lăţimea plaselor este
recomandată în literatura de specialitate şi cea normativă să fie nu mai mică de (1/5 + 1/3)∙lo,sb,2 = 8/15∙5950 = 3173
mm.

29
 M max 67,9 105
As ,sup,2    5, 02 cm 2 ;
1  Rs  h0, sb 0,862  360  100   43
Aria necesară a barelor transversale pe un metru de plasă (vezi formula (3.11)) va fi:
As ,sup,2 5, 02 102
Al, s ,sup,2    1,195 cm 2 / m.
2  lsl ,2 2  210
Din Anexa 4 admitem plase cu arii egale:
,s,sup,1  1, 26 cm –
 Alreal 2
cu diametrul barelor transversale  4 mm pasul S  100 mm ,
 %  5, 48%  15% .
Deci pentru armarea grinzilor secundare pe reazemele intermediare se recomandă două plase cu
arii egale:
3B p  I  300
P3 Bsup,2  Lsup
4 B p  I  100

3.6.3. Determinarea ariei necesare a armăturii longitudinale de rezistenţă în partea

superioară a grinzii

În deschiderile centrale, după cum rezultă din diagrama înfăşurătoare a momentelor

încovoietoare a grinzii secundare în câmp pot apărea momente încovoietoare negative, care după
cum se ştie provoacă întindere în zona superioară a grinzii. Pentru preluarea eforturilor de întindere
de la astfel de momente, precum şi pentru micşorarea lăţimii plaselor instalate pe reazeme, în câmp
şi în zona superioară a grinzii secundare se recomandă de armat cu bare. Valoarea momentului
încovoietor negativ pentru care ar fi optimal de folosit bare şi nu plase se află la distanţa de
0, 25 ×l0, sb ,i de la reazemul apropiat.
Valorile momentelor negative rezonabile la cele expuse mai sus în exemplu demonstrat vor fi:
a) în deschiderea a doua – la distanţa 0,25 de primul reazem intermediar:
¢ = M 6 - 0, 25 ×(M 6 - M 7 ) =
M 0,25
= - 40, 2 - 0, 25(- 40, 2 - (- 16,3))= - 34, 2 kN ×m
b) în deschiderea a doua – la distanţa 0,25 de al doilea reazem intermediar:
¢ = M 8 - 0, 75 ×(M 8 - M 9 ) =
M 0,75
= - 11,9 - 0, 75 (- 11,9 - (- 26,1))= - 22,5 kN ×m
c) în deschiderea a treia – la distanţa 0,25 de reazemul din stânga (de la al doilea reazem
intermediar):
¢ = M11 - 0, 25 ×(M11 - M12 ) =
M 0,25
= - 22,8 - 0, 25 (- 22,8 - (- 5, 43))= - 18,5 kN ×m
d) în deschiderea a treia – la distanţa 0,25 de reazemul din dreapta (de a al treilea reazem
intermediar):
¢ = M13 - 0, 75 ×(M13 - M14 )=
M 0,75
= - 6,51- 0, 25(- 6,51- (- 27,1))= - 22, 0 kN ×m
Aria armăturii de rezistenţă (clasa A-III) necesare pentru preluarea momentului negativ în câmp
în fiecare deschidere se determină pentru valoarea maximală a momentului încovoietor din
deschiderea respectivă. Calculul se va face ca pentru un element armat simplu cu secţiunea
dreptunghiulară bsb ´ hsb (vezi par. 3.6.1).

30
 1) în deschiderea a doua:
¢ , M 0,75
M max,2 = max ( M 0,25 ¢ )= 34, 2 kN ×m ;

M max,2 34, 2 105

1,2    0,157;
0,8  Rc  bsb  h0,2sb 0,8  7, 7  100   20  422
Pentru 1,2  0,157 din Anexa 3 determinăm (prin interpolare)   0,169 şi 1  0,932.
Condiţia (2.4)   0,169   R  0,6 , se respectă, deci aria necesară a armăturii longitudinale de
rezistenţă din zona comprimată în a doua deschidere va fi:
M max,2 34, 2 105
As,2    2,39 cm 2 .
1  Rs  ho, sb 0,932  365  100   42
2) în deschiderea a treia şi toate cele intermediare:
¢ , M 0,75
M max,3 = max ( M 0,25 ¢ )= 22,0 kN ×m ;
M max,3 22, 0 105
1,2    0,101;
0,8  Rc  bsb  h0,2sb 0,8  7, 7  100   20  422
Pentru 1,2  0,101 din Anexa 3 determinăm (prin interpolare)   0,106 şi 1  0,958.
Condiţia (2.4)   0,106   R  0,6 , se respectă, deci aria necesară a armăturii longitudinale de
rezistenţă din zona comprimată în deschiderea a treia şi toate cele intermediare va fi:
M max,3 22, 0 105
As,3    1,50 cm 2 .
1  Rs  ho, sb 0,958  365  100   42

3.6.4. Alcătuirea (armarea) grinzii secundare

Pentru alegerea armăturii longitudinale de lucru, superioare și inferioare, din Anexa 5 admitem
numărul necesar de bare şi diametrul acestora în aşa mod ca aria lor să fie mai apropiată de cea
necesară din calcul.
La alegerea numărului de bare şi a diametrului acestora se recomandă de luat în vedere
următoarele exigenţe ce ţin de alcătuirea şi fabricarea (executarea) grinzilor:
a) diametrul armăturii longitudinale de rezistenţă în carcase sudate poate fi în limitele de la 10
până la 36mm;

Fig. 13.Schemele de armare longitudinala a grinzilor.

b) grinzile cu lăţimea de până la 150mm se armează cu o carcasă (vezi Fig. 13, a), iar cele cu
lăţimea de la 150mm până la 350mm– cu 2 carcase(vezi Fig. 13,b),cele mai late de 350mm–
cu 3 carcase (vezi Fig. 13,c).

31
 c) în fiecare carcasă plană armătura de rezistenţă poate fi dintr-o bară, două sau în cazurile
excepţionale cel mult cu trei bare (vezi Fig. 14);
d) numărul de bare şi diametrul acestora sau combinarea de diametre se admite în aşa mod ca
supraarmarea secţiunii grinzii (+%) să nu depăşească 10  15% , iar armarea redusă (+%)–
5% (vezi nota de la par. 2.6).

Fig. 14.Variante de carcase plane.

Distanţa (în lumină) dintre barele longitudinale ale carcaselor plane se admite nu mai mică decât
diametrul barei şi nu mai mică de 25 mm pentru armătura de jos şi 30 mm pentru cea de sus.
Armarea grinzii secundare este prezentată in Fig. 14.
Lungimea carcaselor amplasate în deschiderile grinzii secundare trebuie să fie egală cu:
- distanţa dintre muchiile laterale ale grinzilor principale în deschiderile centrale (de la mijloc);
- distanţa de la muchia laterală a grinzii principale până la capătul grinzii secundare de pe
peretele exterior, desigur ţinând cont de necesitatea acoperirii capetelor armăturii, pentru
deschiderile marginale (prima şi ultima).
Grosimea acoperirii capetelor barelor longitudinale de rezistenţă, precum şi a carcaselor este de
circa 15 – 20 mm (15 mm – pentru grinzi cu deschiderea până la 6,0 m inclusiv şi cu 20 mm –
pentru cele mai lungi).
În exemplul dat, conform Fig. 13, b), pentru lățimea nervurii grinzii bsb  20 cm, grinda
secundară se va arma cu 2 carcase plane.
Astfel în prima, a doua şi a treia deschidere cu cele intermediare sunt necesare trei tipuri de
carcase.
Cu scopul unificării carcaselor şi obţinerii unei armări mai optimale pentru armarea grinzii
secundare se va adopta numai două tipuri de carcase. Un tip pentru armarea deschiderilor marginale
şi altul pentru armarea deschiderilor centrale, care în fond este unul comun pentru toate deschiderile
cu suplimente ce ţin de specificul eforturilor din deschideri.

32
 Fig. 15. Armarea grinzii secundare.

În calitate de carcasă de bază se va considera cea din deschiderea a treia, folosită și în

deschiderea a doua cu armătură suplimentară în partea superioară a grinzii, precum și în deschiderile
marginale, însă mai scurtă, cu armătură suplimentară în partea inferioară a grinzii.

3.6.4.1. Adoptarea armăturii de lucru inferioare

În exemplul prezentat, aria armăturii longitudinale de rezistență în partea inferioară a grinzii,
obținută din calcul este:
 în prima şi ultima deschidere: As ,1  5,55 cm2 ;
 în deschiderile intermediare: As,2  4,50 cm2 ;
În baza celor menționate mai sus, pentru armare deschiderilor intermediare, unde
As,2  4,50 cm2 , din Anexa 5 presupunem următoarele variante de armare:
1) 216 mm cu aria Asreal
,2  4,02 cm , sau:
2

2) 218 mm cu aria Asreal

,2  5,09 cm , sau:
2

33
 3) 2 20 mm cu aria As1  6, 28 cm .
real 2

Astfel în primul caz obţinem armare redusă:

,2  As ,2
Asreal 4,02  4,50
%  100%  100%  10,6%  5%;
As ,2 4,50
în cazul doi supraarmare:
,2  As ,2
Asreal 5,09  4,50
%  100%  100%  13,1%  15%;
As ,2 4,50
iar în cazul trei, de asemenea, supraarmare:
,2  As ,2
Asreal 6, 28  4,50
%  100%  100%  39,6%  15%.
As ,2 4,50
Din toate variantele propuse doar în cazul variantei 2 devierile se află în limitele admisibile,
deci pentru armare grinzii secundare din deschiderile intermediare, în partea inferioară se vor folosi
218 mm cu Asreal
,2  5,09 cm .
2

Pentru deschiderile marginale, unde As ,1  5,55 cm2 , urmărind scopul unificării carcaselor, se
vor folosi 218 mm ,adoptată pentru deschiderile intermediare, cu adăugare armăturii suplimentare.
Aria necesară a armăturii suplimentare este:
As,sup,1  As,1  Asreal
,2  5,55  5,09  0, 46 cm ;
2

din Anexa 5putem admite 18 mm cu As  0,503 cm , însă conform [1], p. 8.4.2.1, diametrul
real 2

minim al armăturii de rezistență pentru carcasele sudate este de 10 mm , respective pentru armarea
grinzilor secundare mărginale în partea inferioară se vor folosi 218 mm  110 mm cu
,1  5,875 cm , bara suplimentară se instalează separat la mijlocul de jos a grinzii. Această bară
Asreal 2

trebuie legată (sudată) cu armătura de legătură a carcaselor plane.

Supraarmarea în acest caz va fi:

,1  As ,1
Asreal 5,875  5,55
%  100%  100%  5,92%  15%;
As ,1 5,55
devierile se încadrează în limitele admisibile.
Adoptăm definitiv armătura inferioară de lucru:
 în deschiderile marginale: 218 mm  110 mm, A-III ;
 în deschideri intermediare: 218 mm, A-III .

3.6.4.2. Adoptarea armăturii de lucru superioare

În exemplul prezentat aria necesară a armăturii longitudinale de rezistenţă în partea superioară a
grinzii:
 în deschiderea a doua: As,2  2,39 cm2 ;
 în deschiderea a treia şi toate cele intermediare: As,3  1,50 cm2 ;
În prima deschidere a grinzii, în câmp ca atare, nu poate apărea moment negativ şi prin urmare
în partea superioară a grinzii (a carcasei) armătura se va instala din condiţii constructive. De regulă,
diametrul acestei armături poate fi minim admisibil, chiar egal cu diametrul armăturii transversale,
deci adoptăm 210 mm din armătură clasa A-III (cîte o bară pentru fiecare carcasă).

34
 Pentru celelalte deschideri vom proceda la fel ca și cu armătura inferioară. În baza
As,3  1,50 cm2 , din Anexa 5admitem 210 mm cu aria As,3real  1,57 cm2 , cu o supra-armare de:

As,3real  As,3 1,57  1,50

%  100%  100%  4,87 %  15%.
As,3 1,50
ce se încadrează în limitele admisibile.
Pentru a doua deschidere, unde As,2  2,39 cm2 , urmărind scopul unificării carcaselor, se vor
folosi 210 mm , adoptate pentru a treia deschidere, cu adăugare armăturii suplimentare. Aria
necesară a armăturii suplimentare este:
As,sup,2  As,2  As,3real  2,39 1,57  0,82 cm2 ;
din Anexa 5, și conform[1], p. 8.4.2.1,admitem 110 mm ,carese instalează separat la mijlocul de sus
a grinzii. Această bară trebuie legată (sudată) cu armătura de legătură a carcaselor plane. astfel
armătura superioară din a doua deschidere va fi formată din 310 mm cu As,2real  2,36 cm2 .
În acest caz obţinem armare redusă:
As,2real  As,2 2,36  2,39
%  100%  100%  1,56%  5%;
As,2 2,39
devierile se încadrează în limitele admisibile.
Adoptăm definitiv armătura superioară de lucru:
 în deschiderile marginale: 210 mm, A-III ;
 în a doua deschidere și penultima: 310 mm, A-III ;
 în deschiderile intermediare: 210 mm, A-III .
Pentru continuitatea armării longitudinale de rezistenţă ale carcaselor (barele de jos) în limitele
lăţimii grinzii principale la nivelul ei se instalează bare de îmbinare (vezi Fig. 15). Numărul acestor
bare se ia egal cu numărul de carcase plane, iar diametrul lor să fie nu mai mic de 10mm şi nu mai
mic de 1/2 din diametrul armăturii de rezistenţă a carcasei. Barele de îmbinare se prelungesc în
nervurile grinzilor secundare, adică după muchia grinzilor principale în ambele părţi cel puţin cu
15 ds (unde ds este diametrul barei de îmbinare).
∙

3.7. Calculul grinzii la rezistenţă în secţiunile înclinate

În zona reazemului valorile momentelor încovoietoare de regulă sunt acoperite de armătura
longitudinală de rezistenţă determinată din calculele rezistenţei secţiunilor normale ale grinzii.
Însă în preajma (zona) reazemului se poate produce ruperea grinzii în secţiunile înclinate. Ele în
mod real exprimă fisurile înclinate şi dezvoltarea lor. Apariţia fisurilor înclinate este posibilă
datorită acţiunii concomitente a forţelor tăietoare şi a momentelor încovoietoare când rezistenţa
betonului la întindere este mai mică decât eforturile unitare din grindă.
Conform rezultatelor cercetărilor efectuate pentru calculul rezistenţei în astfel de secţiuni,
rezultate care sunt reglementate de normativele în vigoare, în dependenţă de mecanismul de rupere a
grinzii în secţiunile înclinate trebuie verificate următoarele condiţii:
1. calculul rezistenţei betonului la strivire de la acţiunea eforturilor principale de comprimare în
fâşiile dintre fisurile înclinate;
2. asigurarea rezistenţei, inclusiv a eventualelor alunecări ale armăturii longitudinale de la
acţiunea momentului încovoietor;
3. calculul rezistenţei betonului comprimat situat la capătul secţiunii înclinate la forfecare
(tăiere).

35
 Calculul rezistenţei fâşiilor dintre fisurile înclinate, de regulă, se face la precizarea
dimensiunilor secţiunii grinzii secundare. Aşa s-a procedat şi în exemplul dat (vezi par.3.6),
efectuând acest calcul cu formula (3.4). Deci aici nu este nevoie de repetat acest calcul.
Calculul rezistenţei grinzii de la acţiunea momentului încovoietor de asemenea s-a efectuat
(vezi par. 3.6.1. şi 3.6.2) pentru secţiunile normale ale grinzilor. Prin urmare verificarea rezistenţei
secţiunilor înclinate de la acţiunea momentului încovoietor nu e necesară, dacă se vor respecta
următoarele condiţii constructive:
a) armătura longitudinală întinsă de rezistenţă, la capete, pentru o conlucrare efectivă cu
betonul, are nevoie de o ancorare satisfăcătoare. Lungimea ancorajului este considerată bună,
dacă armătura respectivă este prelungită după marginea interioară a reazemului la o
adâncime care ar depăşi zece diametre (lan≥ 10∙Øs ), precum şi că pe lungimea de ancoraj să
fie sudată cel puţin o bară transversală;
b) armătura longitudinală întinsă, o parte din care, conform diagramei materialelor, poate fi
ruptă în câmp trebuie prelungită după secţiunea de rupere (cu scopul ancorării acesteia) la o
distanţa de cel puţin 20 de diametre ale armăturii respective (vezi par.3.8);
c) armătura longitudinală întinsă, care poate fi şi trebuie transferată dintr-o zonă în alta în
cazurile existenţei unor astfel de necesităţi poate fi transferată numai începând cu distanţa
Smax de la secţiunea normală în care această armătură conform calculului nu este necesară.
Aşadar aici calcule se vor face numai pentru verificarea rezistenţei grinzii în secţiunile înclinate
de la acţiunea forţei tăietoare.

3.7.1. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni înclinate de la acţiunea forţei

tăietoare

Scopul calculului elementului la rezistenţă în secţiuni înclinate de la acţiunea forţei tăietoare

constă în determinarea diametrului armăturii transversale (a etrierelor) Øsw şi a distanţei S dintre
acestea. Diametrul etrierelor Øsw, de regulă, se admite din condiţiile de sudabilitate ale armăturilor,
adică în dependenţă de raportul dintre diametrele longitudinale şi cele transversale ale carcasei (vezi
Anexa 6),iar pasul lor S se determină din următoarele condiţii:
1. din calculul rezistenţei armăturii transversale intersectate de fisura înclinată, adică care sunt
implicate în lucru în secţiunea înclinată de calcul;
2. din condiţia excluderii ruperii elementului pe o secţiune înclinată (fisură), în care nu ar exista
nici un etrier, adică secţiunea înclinată de calcul trebuie în mod obligatoriu să intersecteze cel
puţin un etrier;
3. din condiţii de alcătuire sau de armare constructivă.
Armătura transversală de rezistenţă în secţiuni înclinate nu se cere din calcul dacă nu apar fisuri
înclinate, adică se respectă condiţia (3.15). În astfel de cazuri armătura transversală în grinzi este
instalată din condiţii constructive, iar în plăci cu grosimea de până la 100mm ea poate fi omisă.
Astfel, deci, iniţial trebuie verificată condiţia de apariţie a fisurilor înclinate.
Fisurile înclinate nu apar dacă valoarea forţei tăietoare maxime de calcul Vmax de la acţiunea
încărcăturii pe grindă nu depăşeşte valoarea forţei tăietoare Vc , pe care o poate asigura în secţiunea
respectivă numai betonul, adică dacă se respectă condiţia:
Vmax  Vc (3.15)
Iar forţa tăietoare de calcul la care se consideră că pot apărea, adică sunt posibile fisuri înclinate,
se determină cu formula:
Vc  1  n   c3  Rct  bsb  h0,sb ; (3.16)
în care:
  c 3 – coeficient empiric, pentru grinzi dreptunghiulare din beton obişnuit c3  0,6 ;

36
   n – coeficient ce ţine cont de influenţa eforturilor axiale asupra forţelor de forfecare si este
egal cu:
 dacă sunt eforturi de compresiune:
N
n  0,1 ,
Rct  bsb  h0,sb
 dacă sunt eforturi de compresiune:
N
n  0, 2 .
Rct  bsb  h0,sb
 Rct , bsb , h0, sb – vezi par. 3.4 şi/sau par. 3.5.
Astfel, iniţial, determinăm pasul din calculul rezistenţei armăturii transversale:
Valoarea de calcul a intensităţii eforturilor uniform repartizate pe o unitate de lungime a grinzii
din etriere,– qsw , care asigură rezistenţa acesteia de la acţiunea forţelor tăietoare:
2
Vmax
qsw  ;
4  c 2  1   f  n   bsb  h0,2 sb  Rct
(3.17)

unde:
  f – coeficient ce ţine cont de influenţa tălpii elementului cu secţiunea transversală T asupra
eforturilor tăietoare (forfecare) din beton, se determină cu relaţia:
(bf  bsb )  hf
 f  0, 75  0,5; (3.18)
bsb  ho , sb

 b f – lăţimea tălpii grinzii care se include în lucru şi deci majorează rezistenţa grinzii la
forfecare. Lăţimea de calcul este limitată de înălţimea tălpii h 'f şi se calculă cu formula:

bf  bsb  3hf ; (3.19)

 c 2 – coeficient empiric, pentru betonul obişnuit c 2  2,0 ;

Pasul etrierelor S din calculul elementului la rezistenţă în secţiunea înclinată se determină cu
formula:
Rsw  Asw
S (3.20)
qsw
în care:
 Rsw – rezistenţa de calcul a armăturii transversale (vezi par. 3.4.);
 Asw  nw  Asw1 – aria armăturii transversale instalate în nervura grinzii, ce depinde de numărul
carcaselor – nw , instalate în secţiune (vezi Fig. 13);
 Asw1 – aria secţiunii transversale a unui etrier, cm2;
 qsw – efortul (forţa tăietoare) preluat de etriere pe o unitate de lungime, (N/cm).
Deci, cunoscând valoarea necesară a eforturilor din armătura transversală uniform repartizată pe
o unitate de lungime qsw , care ar asigura rezistenţa grinzii la acţiunea forţelor tăietoare, precum şi
efortul concentrat în fiecare din etriere în parte Rsw  Asw din formula (3.20) se determină pasul de
calcul a etrierelor din condiţia de rezistenţă a acestuia.

37
 1. Determinăm pasul din condiţia ca fisura înclinată să fie intersectată de cel puţin un etrier:
Distanţa maximală dintre etriere S max , care exclude ruperea elementului pe o secţiune înclinată,
care nu ar intersecta nici un etrier, adică distanţa, care obligă ca în secţiunea înclinată de calcul să se
afle cel puţin un etrier se determină cu formula:
c 4  (1   f  n )  Rct  bsb  ho2, sb
Smax  (3.21)
Vmax
aici:
 c 4 – coeficient empiric pentru betonul obişnuit c 4  1,5 .
2. Determinăm pasul din condiţia de alcătuire sau de armare constructivă:
a) în zonele de reazem (egale cu 1/4 din deschiderea de calcul a grinzii la acţiunea
încărcăturilor uniform distribuite):
 pentru grinzii cu înălţimea secţiunii hsb £ 450 mm :
h
Scon  sb  150 mm ;
2
 pentru grinzi cu înălţimea hsb > 450 mm :
h
Scon  sb  500 mm ;
3
b) în zona centrală a grinzii (egală cu 1/2 din deschidere):
3h
Scon  sb  500 mm indiferent de valoarea hsb .
4

3.7.1.1. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni înclinate în deschiderile

marginale

Forţa tăietoare maximală în deschiderile marginale (prima şi ultima):

Vmax = V1,lef = V9,rig = 101, 2 kN ;
Cu formula (3.16) determinăm forţa tăietoare de calcul la care apar fisuri înclinate şi verificăm
condiţia (3.15):
Vc  1  n   c3  Rct  bsb  h0,sb  1  0   0, 6  0, 67  (100)  20  42 
Vc  33,8 kN  Vmax  101, 2 kN ;
 33768 N  33,8 kN ;
Prin urmare, deoarece Vmax depăşeşte valoarea Vc armătura transversală trebuie calculată.
1) Pasul din calculul rezistenţei armăturii transversale:
Valoarea de calcul a intensităţii eforturilor din etriere, uniform repartizate pe o unitate de
lungime a grinzii – qsw , care asigură rezistenţa acesteia de la acţiunea forţelor tăietoare:
2
Vmax
qsw  
4  c 2  1   f  n   bsb  h0,2 sb  Rct
101, 22 106
  462 N / cm ;
4  2  1  0,171  0   20  422  0, 67  (100)
în care:
(bf  bsb )  hf (3  8  20  20)  8
 f  0, 75  0, 75   0,171.
bsb  ho , sb 20  42

38
 Din condiţiile de sudabilitate a armăturii longitudinale cu diametrul ds1=18mm(vezi par. 3.6.1.1)
din Anexa 6admitem diametrul armăturii transversaledsw=6mm de clasa A-I (vezi par.3.4) sau
dsw=5mmde clasa Bp-I.
2
Din Anexa 5luăm aria unei bare a armăturii transversale – Asw = 0, 283 cm (pentru dsw=6 mm).
În deschiderile mărginale ale grinzii secundare sunt proiectate (prevăzute în par. 3.6.1.1) câte
două carcase plane şi deci Asw = 2 ×0, 283 = 0,566 cm .
2

Atunci din formula (3.20) pasul etrierelor va fi:

R A 175  (100)  0,566
Scalc  sw sw   21, 4 cm ;
qsw 462
Dacă armătura etrierelor ar fi fost din clasa Bp-I cu diametrul dsw=5 mm,
Asw = 2 ×0,196 = 0,392 cm2 , atunci:
Rsw  Asw 260  (100)  0,392
Scalc    22,1 cm ;
qsw 462
În cazul doi consumul de metal este mai mic, deci, alegem armătura etrierelor clasa Bp-I cu
diametrul dsw=5 mm.
2) Pasul din condiţia că fisura înclinată să fie intersectată de cel puţin un etrier:
c 4  (1   f  n )  Rct  bsb  ho2,sb
Smax  
Vmax
1,5  (1  0,171  0)  0, 67  100   20  42 2
  41, 0 cm ;
101, 2 103
3) Pasul etrierelor din condiţii constructive:
 hsb 45
 Scon    22,5 cm
 2 2  Scon  150 mm ;
 Scon  150 mm

Aşadar, adoptăm definitiv în preajma reazemului pasul etrierelor:

 S  Scon  15 cm *

 S  Smax  41, 0 cm  S  15 cm ;
 S  S  22,1cm
 calc

În zona centrală a deschiderilor marginale ale grinzilor secundare pasul etrierelor va fi:
 3  hsb 3  45
 Scon    33,8 cm
 4 4  Sm  30 cm ;

 Scon  500 mm

3.7.1.2. Calculul grinzii secundare la rezistenţă în secţiuni înclinate în deschiderile centrale

Calculul este analogic cu cel din par.3.7.1.1.

Vmax = V2,rig = 91, 2 kN ;
Verificăm condiţia (3.15):
Vc  33,8 kN  Vmax  91, 2 kN ;

*
Pasul etrierelor se recomandă să fie multiplu la 50 mm.

39
 Prin urmare, deoarece Vmax depăşeşte valoarea Vc armătura transversală trebuie calculată.
1) Pasul din calculul rezistenţei armăturii transversale:
2
Vmax
qsw  
4  c 2  1   f   n   bsb  h0,2 sb  Rct
91, 22 106
  376 N / cm
4  2  1  0,171  0   20  42 2  0, 67  (100)
Deoarece diametrul armăturii întinse în deschiderile intermediare tot este ds1=18mm, din
condiţiile de sudabilitate a armăturii longitudinale, alegem același diametru a etrierilor adoptat
pentru deschiderile mărginaledsw=5mmde clasa Bp-Icu aria unei bare a armăturii transversale –
Asw = 0,196 cm 2 .
În deschiderile intermediare ca și în cele marginale ale grinzii secundare sunt proiectate
(prevăzute în par. 3.6.1.2) câte două carcase plane şi deci Asw = 2 ×0,196 = 0,392 cm .
2

Atunci din formula (3.20) pasul etrierelor va fi:

Rsw  Asw 260  (100)  0,392
Scalc    27, 2 cm ;
qsw 376
2) Pasul din condiţia ca fisura înclinată să fie intersectată de cel puţin un etrier:
c 4  (1   f  n )  Rct  bsb  ho2,sb
Smax  
Vmax
1,5  (1  0,171  0)  0, 67  100   20  422
  45,5 cm ;
91, 2 103
3) Pasul etrierelor din condiţii constructive:
 hsb 45
 Scon    22,5 cm
 2 2  Scon  150 mm ;
 Scon  150 mm

Aşadar, adoptăm definitiv în preajma reazemului pasul etrierelor:

 S  Scon  15 cm

 S  Smax  45,5 cm  S  15 cm ;
 S  S  27, 2 cm
 calc

În zona centrală a deschiderilor marginale ale grinzilor secundare pasul etrierelor va fi:
 3  hsb 3  45
 Scon    33,8 cm
 4 4  Sm  30 cm ;

 Scon  500 mm

3.8. Construirea diagramei materialelor

Armătura determinată din calcule adoptată şi instalată in grinda secundară asigură preluarea
eforturilor întinse şi, conlucrând cu betonul, poate prelua momente încovoietoare real asigurate de
aceste materiale. Prezentarea grafică a momentelor încovoietoare pe care le pot asigura şi prelua
materialele folosite în secţiunile normale corespunzătoare ale elementului poartă denumirea de
"Diagrama materialelor".

40
 Suprapunerea diagramei materialelor peste diagrama înfăşurătoare a momentelor încovoietoare
de la acţiunea posibilelor încărcări ale acesteia permite să se evidenţieze secţiunile elementului, în
care există o rezervă de armare mai mare, precum şi secţiuni în care acoperirea cu armătură este la
limită sau chiar insuficientă.
În scopul optimizării rezistenţei elementului în secţiunile cu rezerve mari de rezistenţă (dacă
este posibil) se reduce aria armăturii în plus, adică se întrerup unele bare.
Dacă se examinează acoperirea momentelor pozitive în deschideri (în secţiunile din câmp),
întreruperea armăturii se admite cel mult pentru 50 % din aria armăturii de rezistenţă adoptate pentru
asigurarea rezistenţei de la acţiunea momentului maximal. De asemenea, conform [1] p.8.4.2.4, se
va ţinea cont şi de faptul că în grinzile cu lăţimea 150 mm şi mai mare trebuie de prelungit până la
reazem cel puţin doua bare, adică trebuie instalate două carcase.
Examinarea acoperirii momentelor încovoietoare negative pe reazem în preajma lui sau chiar în
câmp în zona superioară a grinzii permite evidenţierea posibilităţii de manipulare optimală a
armăturii din partea superioară a grinzii precum şi definitivarea lăţimii plaselor, lăţimii de
suprapunere a lor şi coordonatele de amplasare a lor.
Ţinând cont de cele expuse, diagrama materialelor se recomandă de construit de fiecare dată
indiferent de faptul dacă vor fi sau nu întrerupte în câmp unele bare de armătură.
Construirea diagramei materialelor se recomandă de efectuat conform algoritmului următor:
1) se evidenţiază, inclusiv se concentrează informaţia despre barele şi plasele adoptate pentru
armarea elementului respectiv, precum şi informaţia despre posibilitatea modificării
caracteristicilor articolelor de armătură (lungime, lăţime, pas, diametru etc.) şi variantele de
întrerupere sau suprapunere a lor;
2) se calculă valorile momentelor încovoietoare, care ar fi acoperite dacă s-ar folosi variantele
respective de armare a elementului, adică se calculă valorile momentelor asigurate de
variantele de armare a secţiunii cu sau fără armătură suplimentară, fie în zona de jos
(secţiunile din deschideri), fie în cea superioară (secţiunile de pe reazem şi/sau din preajma
lui);
3) se execută propriu-zis lucrările de construire (trasare) a diagramei materialelor, adică se face
transferarea informaţiei din pct.1 şi 2 al prezentului algoritm pe desenul care reprezintă
schema de alcătuire şi de calcul a elementului.
Lucrările prevăzute de pct.1 al prezentului algoritm au fost parţial efectuate în par. 3.6, când s-
au expus concepţiile şi posibilităţile de alcătuire a grinzii secundare examinate.

3.8.1 Informaţie necesară pentru construirea diagramei înfăşurătoare a momentelor de

încovoiere

Grinda secundară examinată cu secţiunea transversală T are lăţimea nervurii bsb = 20 cm ,

lăţimea tălpii în prima deschidere b ¢f ,1 = 175 cm , în a doua deschidere b¢f ,2 = 154 cm înălţimea tălpii
h ¢f = 8 cm şi cea totală hsb = 45 cm . Este prevăzut că o să fie turnată din beton clasa C15.
Conform calculelor efectuate pentru fiecare deschidere sunt prevăzute câte două carcase,
armatura totală folosită pentru ambele carcase va fi(vezi par. 3.6.4.1 și 3.6.4.2):
 Prima şi ultima deschidere:
 218  110 A-III – jos;
 210 A-III – sus;
 Deschiderea a doua şi penultima:
 218 A-III – jos;
 210  110 A-III – sus;
 Deschiderea a treia şi celelalte intermediare:
 218 A-III – jos;

41
  210 A-III – sus;
Barele suplimentare se instalează separat la mijlocul grinzii. și acestea trebuie legate (sudate) cu
armătură de legătură a carcaselor plane. Acestea vor fi întrerupte în câmp, locul întreruperii va fi
stabilit din diagrama materialelor.
Cum s-a menţionat anterior (vezi par.3.6.2.1, 3.6.2.2) pe reazeme în zona superioară grinda va fi
armată cu plase, care în imediata apropiere de acestea, fiind suprapuse una peste alta asigură
preluarea unui moment încovoietor mai mare, iar pe măsură îndepărtării de reazem, deoarece
momentul descreşte, este raţional de redus si armătura, întrerupând una din plase. Procedura
întreruperii plaselor se poate face pe două căi:
- folosind plase de lăţimi diferite sau;
- deplasând una faţă de alta.
Astfel conform calculelor efectuateau fost adoptate următorele tipuri de plase:
 Pe primul reazem intermediar:
s-au adoptat două plase, cu aria secțiunii transversale a barelor plasei, diferite:
 5 mm,cu pasul S  100 mm, Alreal,s,sup  1,96 cm ;
2

 4 mm,cu pasul S  100 mm, Alreal

,s,sup  1, 26 cm ;
2

 Pe celelalte reazeme intermediare:

s-au adoptat două plase, cu aria secțiunii transversale a barelor plasei,identice:
 4 mm,cu pasul S  100 mm, Alreal ,s,sup  1, 26 cm ;
2

3.8.2. Calculul momentelor încovoietoare preluate de materialele folosite pentru grinda

examinată

Calculul valorilor momentelor încovoietoare se face în secţiuni normale la axa elementului, la

fel ca şi calculul ariei armăturii longitudinale de rezistenţă, care se cere de amplasat pentru preluarea
momentelor încovoietoare. Deoarece grinda este armată cu carcase, în care există și armătură
comprimată, trebuie de ţinut cont de aceasta, adică calculul trebuie efectuat ca pentru un element cu
secţiunea dreptunghiulară armat cu armătură dublă.
Dacă elementul nu este supra-armat, adică condiţia (2.4) se respectă, momentului încovoietor se
va calcula cu formula:
M  0,8  Rc  bsb  h0,2 sb  0  Rsc  As  zs (3.22)
în care:
 bsb , h0, sb –lăţimea şi înălţimea efectivă a secţiunii examinate a grinzii, depind de direcţia şi
mărimea momentului încovoietor (vezi par. 3.6.1 şi 3.6.2), precum şi de eventualele modificări
ale coordonatelor centrului armăturii;
 z s –braţul intern al eforturilor preluate de armătura întinsă si comprimată, care depinde de
ordonatele barelor până și după întreruperea unora din ele zs  hsb  as  as
  0 –coeficient tabular (momentul static relativ a secţiunii comprimate faţă de axa, care trece
prin centrul de greutate a armăturii întinse). El se ia din Anexa 3 în dependenţă de înălţimea
relativă a zonei comprimate – ξ, care se calculă cu formula:
R  A  Rsc  As
 s s (3.23)
0,8  Rc  bsb  h0,sb
 Rs , Rsc , As , As –caracteristicile armăturii utilizate pentru armarea grinzii.
Dacă condiţia (2.4) nu se respectă (caz imposibil la proiectare), atunci se verifică calculele şi
deciziile adoptate anterior (vezi pct. 3.6.1, 3.6.2 şi 3.6.4). În caz că astfel de element deja există, şi

42
nu pot fi modificate deciziile necesare pentru o armare adecvată, atunci valoarea momentului
încovoietor maximal, care poate fi preluat în astfel de condiţii se va calcula cu formula:
M  0,8  Rc  bsb  h0,2 sb  0 R  Rsc  As  zs (3.24)
în care:
  0 R – idem  0 pentru valoarea  R , determinată cu formula (2.5) pentru materialele folosite.
Totodată menţionăm că armătura comprimată se va include în lucru şi se folosesc formulele
(3.22)şi (3.23)numai în cazul, când înălţimea zonei comprimate va fi mai mare de două grosimi a
stratului de acoperire a acestei armături:
x    h0  2  as (3.25)
în care:
  –înălţimea relativă a zonei comprimate a secţiunii elementului, ea se calculă cu formula
(3.23).
Condiţia (3.25) nu se va respecta dacă valoarea efortului din armătura întinsă nu va depăşi pe
cea a armăturii comprimate ( Rs  As  Rsc  As ) precum şi în cazurile elementelor cu secţiunea T, când
talpa se află în zona comprimată şi lăţimea acesteia este cu mult mai mare decât lăţimea nervurii
unui astfel de element.
Aşadar, dacă x  2  as , atunci în formulele (3.23) şi (3.24) aria armăturii comprimate trebuie
exclusă din calcul ( As  0).
În prima deschidere a grinzii, cum s-a menţionat în par. 3.7 şi 3.8.1, sunt utilizate două carcase
cu barele longitudinale: 118 de clasa A-III , şi o bară separată 110 A-III – jos, şi 110 A-III –
sus.
Dimensiunile secţiunii:
bsb  20 cm; bf ,1  175 cm; h0,sb  42 cm; h0, sb  43 cm;
zs  45  3  2  40 cm;
Cu formula (3.23)calculăm  :
Rs  As  Rsc  As 365   5, 09  0, 785   365 1,57
   0, 0347;
0,8  Rc  bsb  h0, sb 0,8  7, 7 175  42
x    h0, sb  0, 0347  42  1, 46 cm  2  2  4 cm
deci nu se respectă condiţia (3.25)menţionată mai sus, deci armătura comprimată trebuie exclusă din
calcul. Recalculăm valoarea lui  :
Rs  As 365   5, 09  0, 785 
   0, 0474;
0,8  Rc  bsb  h0, sb 0,8  7, 7 175  42

Pentru   0, 0474 din Anexa 3 (prin interpolare) determinăm  0  0,0465 .

Condiţia (2.4)   0,0474   R  0,6 se respectă deci, conform formulei (3.22), valoarea
momentului va fi:
M  0,8  Rc  bsb  h0,2 sb   0 R  Rsc  As  zs 
 0,8  7, 7  (100) 175  422  0, 0465  88424 N  m  88,3 kN  m ;
Rezultatele calculelor valorilor momentelor încovoietoare în dependenţă de posibilele
modificări de armare a grinzii secundare (vezi par.3.8.1) sunt prezentate în Tabelul 3. în care
tentativele nereuşite de calcul din cauza că condiţia (3.25) nu a fost respectată nu sunt numerotate.
Calculul valorilor momentelor încovoietoare negative în secţiunile din imediata apropiere a
reazemelor a fost făcută pentru varianta de armare în zona de jos cu armătura constructivă de

43
legătură 210 de clasa A-I și pentru cazul când astfel de armătură nu este sau lungimea de ancorare
a ei e mai mică decât cea calculată cu relaţia
Tabelul 3
Rezultatele calculelor valorilor momentelor încovoietoare
Eforturile din armatura

Nr. de ordine
Deschiderea
Dimens. Valorile calculate
întinsa compr. m

Nsc= bsb h0,sb x, M,

Ns=Rs·As ξ αo
Rsc·As’ [cm] [cm] [cm] [kN·m]
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Momentele pozitive in câmp
365·(5,09+0,785) 365·1,57 175 42 0,0347 1,46 – –
I 1 365·(5,09+0,785) – 175 42 0,0474 1,99 0,0465 8,4
2 365·5,09 – 175 42 0,0410 1,72 0,0404 76,7
365·5,09 365·2,36 161 42 0,0239 1,00 – –
II
3 365·5,09 – 161 42 0,0446 1,87 0,0438 76,6
Momente negative din preajma reazemelor
365·1,57 365·5,09 20 43 ξ < 0 – – –
4 365·1,57 – 20 43 0,108 4,65 0,103 23,6
365·1,57+2,1·365·
365·5,09 20 43 ξ < 0 – – –
·1,26
5 365·1,57+2,1·365·
I – 20 43 0,291 12,5 0,257 58,5
·1,26
6 365·1,57+2,1·(365·
365·5,09 20 43 0,220 9,44 0,200 120
·1,26+360·1,96)
7 2,1·(365·1,26+360·
225·1,57 20 43 0,395 17,0 0,333 89,9
·1,96)
8 365·1,57+2,1·(365·
365·5,09 20 43 0,220 9,44 0,200 120
·1,26+360·1,96)
365·1,57+2,1·360·
365·5,09 20 43 0,0372 1,60 – –
·1,96
Nsc= bsb h0,sb x, M,
Ns=Rs·As ξ αo
Rsc·As’ [cm] [cm] [cm] [kN·m]
9 365·1,57+2,1·360·
– 20 43 0,388 16,7 0,328 74,6
·1,96
365·(1,57+0,785)+
365·5,09 20 43 0,0913 3,92 – –
+2,1·360·1,96
10 365·(1,57+0,785)+
– 20 43 0,442 19,0 0,364 82,9
II +2,1·360·1,96
365·(1,57+0,785) 365·5,09 20 43 ξ < 0 – – –
11 365·(1,57+0,785) – 20 43 0,163 6,99 0,152 34,6
12 365·(1,57+0,785)+
– 20 43 0,345 14,8 0,297 67,7
+2,1·365·1,26
13 365·1,57+2,1·365·
– 20 43 0,291 12,5 0,257 58,5
1,26
14 365·1,57+2,1·365·
365·5,09 20 43 0,122 5,25 – –
·1,26·2
15 365·1,57+2,1·365·
– 20 43 0,473 20,3 0,383 87,3
·1,26·2
16 2,1·365·1,26·2 225·1,57 20 43 0,298 12,8 0,262 73,9
17 365·1,57+2,1·365·
– 20 43 0,473 20,3 0,383 87,3
·1,26·2
III 18 365·1,57+2,1·365· – 20 43 0,291 12,5 0,257 58,5

44
 ·1,26
19 365·1,57 – 20 43 0,108 4,65 0,103 23,6

În Tabelul 3, de asemenea, în deschiderea a doua sunt prezentate şi valorile momentelor pentru

varianta de suprapunere a barei suplimentare 110 A-III cu plasele din preajma reazemelor. Dacă se
admite că această bară va fi întreruptă în aceiaşi secţiune de întrerupere teoretică cu cea a plaselor,
suprapunerea fiind asigurată numai de lungimea pe ancorare a armăturii întrerupte, fie a plasei sau a
barei, atunci calculele Nr. 10 şi 12,prezentate în tabel, sunt în plus.

3.8.3. Prezentarea grafică a diagramei materialelor

Executarea lucrărilor de prezentare grafică a diagramei materialelor se face în ordinea

următoare:
1. într-o scară rezonabilă se construieşte schema de alcătuire şi de calcul a elementului
examinat;
2. pe schema de calcul (axa elementului întreruptă pe reazeme, dar prezentând dimensiunile
grinzii principale în aceiaşi scară) se construieşte diagrama momentelor înfăşurătoare. La
început pe axa grinzii în scara luată se depun punctele repere marcate în Anexa 7 şi Anexa 8
şi în Tabelul 2 (0,1, … 14,15). Pe desenul dat (vezi Fig. 16) sunt depuse valorile maxime şi
minime ale momentelor încovoietoare care acţionează în secţiunile normale la axa
elementului plasate în punctele menţionate şi prezentate în Tabelul 2;
3. valorile maxime şi separat cele minime ale momentelor din secţiunile vecine se unesc
consecutiv între ele, începând cu cele de pe reazemul stâng pe perete şi până la pct.12, după
care valorile momentelor înfăşurătoare se repetă;
4. pe reazeme fie din stânga sau din dreapta în aceiaşi scară, în care au fost depuse valorile
menţionate ale momentelor diagramei înfăşurătoare, se depun conform semnului, valorile
momentelor încovoietoare, care sunt preluate de materialele respective şi care au fost
determinate în par.3.8.2 şi prezentate în Tabelul 3;
5. paralel cu axa elementului la distanţa egală cu valorile momentelor încovoietoare, asigurate
de materiale respective se trasează aceste valori, adică se trag linii paralele şi subţiri prin
punctele marcate la etapa precedentă (vezi pct.4);
6. la intersecţia dreptelor trasate (v. pct.5) cu diagrama înfăşurătoare a momentelor
încovoietoare a grinzii se obţin (se determină) secţiunile în care surplusul de armătură poate
fi întrerupt, adică sunt determinate punctele de întrerupere teoretică a barelor de armătură,
care sunt necesare pentru o parte de la această secţiune şi în plus pentru alta. Precizia cu care
este determinată secţiunea de întrerupere teoretică a barelor depinde de scara, în care au fost
depuse valorile respective şi de precizia grafică a schemei de alcătuire şi de calcul, inclusiv
cea a diagramei înfăşurătoare a grinzii examinate. Locul secţiunii respective poate fi
determinat şi prin calcule, asigurând astfel precizia necesară;
7. de la secţiunile de întrerupere teoretică ale barelor în direcţia în care acestea pot fi întrerupte
se depune o valoare egală cu lungimea de implicare în lucru a acestor bare, adică se depune
lungimea de ancorare a lor, obţinând astfel secţiuni, în care se pot efectua întreruperile reale
ale armăturii. Secţiunile respective sunt marcate pe diagrama momentelor şi trasate pe
schema de alcătuire a elementului. Lungimea de ancorare a armăturii, care poate fi întreruptă
se determină cu formula:*

*Lungimea de ancorare a armăturii l se va calcula şi pentru barele din zona superioară a secţiunii grinzii cu scopul
pr
de a determina secţiunea, în care barele menţionate sunt la sigur implicate în lucru şi pot conlucra cu plasele la preluarea
eforturilor de întindere de la acţiunea momentelor negative. Marcarea lungimii de ancorare a acestei armături se va face
de la capătul ei, adică se va însemna distanţa, începând cu care armătura de sus a carcaselor poate conlucra cu plasele de
pe reazem.

45
 Vsw
lan   5  d s  20  d s (3.26)
2  qsw
în care:
 Vsw – efortul de forfecare calculat în secţiunea de întrerupere teoretică a armăturii, N;
 qsw - eforturile uniform repartizate pe o unitate de lungime a grinzii, care vor fi preluate de
armătura transversală (etriere), în secţiunea de întrerupere teoretică a armăturii, N/cm;
 ds - diametrul barei, care se întrerupe, cm.
Valoarea lungimii de ancorare a armăturii, care se întrerupe în proiectul de an se admite să
fie egală cu 20ds.
Tabelul 4
Valorile lungimii de ancorare a armăturii
Lung. de ancorare Diam. barei întrerupte ds, lan=20ds
lan,i [mm] [mm]
lan,1 10 200
lan,2 4 80
lan,3 5 100
lan,4 10 200
lan,5 4 80
lan,6 4 80

8) se conturează diagramele înfăşurătoare şi a materialelor, se haşurează sectoarele dintre

diagrame, care indică existenţa unei rezerve oarecare. Se depun valorile lungimilor de
ancorare a barelor şi se fac înscrierile şi marcările de rigoare, atât pe diagrame, cât şi pe
schemele de alcătuire, accentuând lungimea barelor scurte, precum şi ordonatele acestora. De
asemenea se fac corectările ce ţin de armarea grinzii pe reazeme, modificând şi amplasând în
corespundere cu diagramele menţionate lăţimea şi coordonatele plaselor respective.

46
47
Fig. 16. Diagrama materialelor și armarea grinzii secundare
 Capitolul IV: CALCULUL GRINZII SECUNDARE LA GRUPA DE STĂRI LIMITĂ DE
SERVICIU (SLS)

4.1. Calcul elementelor din beton la fisurare. Principii generale referitoare la fisurarea
elementelor din beton

Verificarea la fisurabilitate (starea limită de fisurare) are drept scop asigurarea longevităţii
elementelor respective. Din punct de vedere al condiţiilor de exploatare şi verificare la fisurare a
elementelor din beton armat şi beton precomprimat sunt prevăzute trei clase (categorii):
a) clasa I – fisuri nu se admit până la rupere;
b) clasa II – se admit fisuri de scurtă durată Wcrc,1 cu deschideri limitate, dar care trebuie să fie
închise (lipsesc) la încărcări de lunga durată;
c) clasa III – se admit fisuri de scurtă durată - Wcrc,1 şi lungă durată - Wcrc,2, cu deschidere
limitată.
unde:
1. Fisurile de scurtă durată Wcrc,1 se consideră cele provocate de acţiunea concomitentă a
încărcărilor permanente şi temporare de lungă şi scurtă durata;
2. Fisurile de lungă durată Wcrc,2 se consideră cele provocate de acţiunea de lungă durata cu
încărcări permanente şi temporare de lungă durată, adică de acţiunea încărcărilor
cvasipermanente.
Pentru proiectul de an, clasa exigenţelor la fisurare (v. T. 30 [1]) este de categoria III cu Wcrc,1 ≤
0,4 mm şi Wcrc,2 ≤ 0,3 mm.

4.2. Calculul la fisurare

4.2.1 Verificarea la apariţia fisurilor normale

Verificarea elementelor încovoiate, excentric comprimate şi excentric întinse la fisurabilitatea

normală se efectuează cu relaţia:
M r  M crc ; (4.1)
în care Mr – momentul exterior de acţiune (solicitat) la care se verifică fisurabilitatea faţă de axa care
trece prin extremitatea sâmburelui central opus marginii întinse sau mai puţin comprimate a secţiunii
transversale a elementului, se determină:
pentru elementele încovoiate,
Mr  M ; (4.2)
unde, Mcrc– momentul de reacţiune intern, la care e posibilă apariţia fisurilor normale faţă de axa
longitudinală a elementului, se calculează cu relaţia:
M crc  Rct ,ser Wpl ; (4.3)
în care, Wpl – modulul (momentul) elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii ideale, pentru fibrele
întinse, se calculează cu relaţia:
Wpl   Wred ; (4.4)
unde γ coeficient care pentru secţiuni de profil T cu placa situata în zona comprimată = 1,75.
Momentul elastic de rezistenta a secţiunii pentru marginea întinsă a acestei secţiuni:
I red
Wred  ; (4.5)
y0

48
unde:
 Ired – momentul de inerţie al secţiunii reduse față de centrul de greutate al secţiunii,
 y0–distanța dintre marginea inferioară a nervurii și centrul de greutate a secţiunii reduse:
S red
y0  ; (4.6)
Ared
unde:
 Ared – aria redusa a secţiunii grinzii;
 Sred – momentul static al secţiunii reduse fața de marginea inferioară;
 α – coeficientul de echivalenţă al armaturii.
Es
 . (4.7)
Ec
Determinăm sarcina totală normată pe un metru de lungime:
q n   g  V   lsl ,2  Gsb   g  V   lsl ,2   hsb  hsl   bsb  c 
kN
  2, 78  9,5   2,1   0, 45  0, 08   0, 2  25  27, 6
;
m
Determinăm sarcina permanentă și de lungă durată (cvasipermanentă) normată pe un metru de
lungime:
qln   g  Vl   lsl ,2  Gsb 
kN
  2, 78  7,5   2,1   0, 45  0, 08   0, 2  25  23, 4 ;
m
unde g, V, Vl, lsl,2, Gsb, (vezi pct. 2.2, 3.2 și Tabelul 1)
Calculăm valorile normate ale momentelor încovoietoare (maxime) de la sarcina totală normată
şi sarcina permanentă şi de lungă durată normată:
qn 27, 6
M n  M 2   83,5   75, 2 kN  m ;
q 30, 7
qln 23, 4
M  M 2 
l
n
 83,5   63,8 kN  m ;
q 30, 7
unde q, M 2 (vezi par. 3.2 și Tabelul 2)
Calculăm coeficientul de echivalenţă al armaturii:
E 200
 s   8, 7;
Ec 23
Aria redusă a secţiunii grinzii este:
,1  b f ,1  h f  bsb   hsb  h f     As ,1 
Ared  A    Asreal    real

 175  8  20   45  8  8, 7  5,875  2188 cm2

,1 este aria armăturii din grinda secundară din prima deschidere (vezi par. 3.6.4.1., pentru
unde Asreal
218 mm  110 mm , Asreal
,1  5,875 cm )
2

Momentul static al secţiunii reduse față de marginea inferioară:

49
  hf   hsb  hf 
Sred  S0    S s  bf ,1  hf  hsb    bsb  hsb  hf   
 2   2 
 8  45  8 
  Asreal
,1  a  175  8   45    20   45  8    
 2  2 
8, 7  5,875  3  71112 cm3
Cu formula (4.6) determinăm distanța dintre marginea inferioară a nervurii și centrul de greutate
a secţiunii reduse:
S 71112
y0  red   32,5 cm ;
Ared 2188
de aici rezultă că:
hf 8
y1  hsb  y0   45  32,5   8,5 cm ;
2 2
hsb  hf 45  8
y2  y0   32,5   14, 0 cm ;
2 2
ys  y0  as  32,5  3  29,5 cm .
Momentul de inerţie al secţiunii reduse față de centrul de greutate al secţiunii:
bsb  hsb  hf 
3
bf ,1  hf 3
I red  I    A real
s ,1 y 
2
s
 bf ,1  hf  y 
2
1 
12 12
175  83
 bsb  hsb  hf  y22    As  y s2   175  8 14, 02 
12
20  323
  20  32  8,52  8, 7  5,875  29,52  382287 cm4
12

Fig. 17. Centrul de greutate al secţiunii grinzii transversale

Momentul elastic de rezistență (4.5):

I 382287
Wred  red   11762 cm3 ;
y0 32,5
Modulul (momentul) elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii ideale a grinzii (4.4):
Wpl   Wred  1,75 11762  20583 cm3 ;
Momentul de fisurare (4.3):

50
 M crc  Rct ,ser Wpl  1,15 103  20583 106  23,7 kN  m ;
unde Rct , ser  1,15 MPa , vezi Anexa 1 pentru beton C15
Verificăm inegalitatea formulei (4.1)şi observăm că:
M n  M crc  75, 2 kN  m  23,7 kN  m .
prin urmare în zona întinsă se creează fisuri normale.

4.2.2. Verificarea la deschiderea fisurilor normale

Verificarea la deschiderea fisurilor se efectuează prin limitarea deschiderii normate cu relaţiile:

a) pentru fisurile de scurtă durată:
Wcrc ,1   Wcrc , sh1  Wcrc , sh 2  Wcrc ,l  ; (4.8)
b) pentru fisurile de lungă durată:
Wcrc ,2    Wcrc ,l ; (4.9)
unde:
 γ – coeficient ce caracterizează starea de tensionare şi siguranţa statistică, egal cu:γ=1,7 (pentru
elementele încovoiate, excentric comprimate sau excentric întinse);
 Wcrc,sh1–deschiderea ( iniţială ) a fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor totale;
 Wcrc,sh2–deschiderea (iniţială ) a fisurilor de la acţiunea de scurtă durata a încărcărilor
permanente şi temporare de lungă durată (cvasipermanente);
 Wcrc,l–deschiderea fisurilor de la acţiunea de lungă durată a încărcărilor permanente şi temporare
de lungă durată.
Deschiderea fisurilor normale sau înclinate faţă de axa longitudinală a elementului se calculează
cu relaţia:
s
Wcrc   s crc ; (4.10)
Es
în care:
 ψs–coeficient ce reflectă conlucrarea betonului cu armătura în zona întinsă în secţiunile dintre
fisuri, se calculează cu relaţia:
 s  1, 25  ls  m  1, 0; (4.11)
 φls– coeficient, ce ţine cont de tipul armăturii de rezistenţă şi durata de acţiune a sarcinii, se
adoptă conform informaţiei din Tabelul 34 [1], şi anume:
- φls= 1,1 în cazul acţiunilor de scurtă durată şi armătură din bare cu profil periodic;
- φls= 0,8 la acţiuni de lungă durată (indiferent de tipul armăturii).
 φm– parametru ce indică convenţional efortul de apariţie a fisurilor în raport cu cel care
acţionează în secţiune, adică efortul la care se fac calculele:
Rct , ser Wpl M crc
m    1, 0; (4.12)
Mr Mr
 σs–tensiunile în armătura de la acţiunea eforturilor exterioare,care pentru elementele încovoiate
se calculează cu relaţia:
M
s  ; (4.13)
As  z
 Z– braţul de pârghie al eforturilor interioare (distanţa de la centrul zonei comprimate până la
armătura S), se calculează cu relaţia:

51
  
z  h0 1   ; (4.14)
 2
Valoarea lui ξ (înălţimea relativă a zonei comprimate) se calculează cu relaţia:
1
  1, 0;
1  5(   ) (4.15)

10
în care:
 β –coeficient care se adoptă = 1,8 pentru betonul obişnuit şi uşor,
  –coeficient ce caracterizează momentul static al secţiunii comprimate faţă de axa care trece
prin centrul armăturii As , se calculează cu formula:
M tot
 ; (4.16)
Rc,ser bh02
 λ şi φf–coeficienţi ce ţin cont de influenţă tălpii comprimate a elementelor la calculul rigidităţii
sau al curburii lor, se calculează cu formulele:
 h 
   f 1  f  ; (4.17)
 2h0 
şi
(b  b)  hf
f  f ; (4.18)
b  h0
Pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară şi/sau T, cu talpa în zona întinsă în formulele
((4.14), (4.17) şi (4.18)) h′f în cazul prezenţei armaturii S′ în zona comprimată se înlocuieşte cu 2∙a′,
sau h′f =0, dacă ea lipseşte.
Pentru secţiunea cu talpa în zona comprimată, în cazul când ξ<h′f/h0 valorile φf, ξ, z şi (1/r) se
calculează ca pentru secţiunea dreptunghiulară cu lăţimea b=b′f.
În relaţia (4.10):
 Es–modulul de elasticitate al armăturii intersectate de fisuri,
 λcrc– distanţa medie dintre fisuri, se calculează cu relaţia:
  ds
crc   ; (4.19)

în care:
 η – coeficient ce ţine cont de aderenţa betonului la armătură, se adoptă pentru armătura
respectivă egal cu:
 laminată la cald cu proeminenţă (profil periodic): η=0,7
 laminată la cald, netedă: η=1,0
 trefilată cu profil periodic: η=1,25
 trefilată netedă: η=1,4
 μ –coeficient de armare;
 ds–diametrul mediu al armăturii, mm;
 θ – coeficient, se determină pentru elementele încovoiate:
1  Wpl  
    ; (4.20)
4  b  h0  z  
în care:
 Wpl–modulul elastico-plastic de rezistenţă al secţiunii ideale, se calculează cu relaţia (4.4);

52
 b şi h0– lăţimea şi înălţimea efective ale secţiunii transversale elementului de verificat;
 z –braţul de pârghie al eforturilor interioare, se calculează cu relaţia (4.14);
 α – coeficient de echivalenţă al armăturii,se calculează cu relaţia (4.7);
 ν –coeficient care caracterizează starea elastico-plastic a betonului din zona comprimată, se
determină din Tabelul 33 [1] şi care pentru elementele din beton obişnuit după durata de acţiune
a sarcinii:
- acţiune de scurtă durată:ν = 0,45;
- acţiune de lungă durată:ν = 0,15.

53
 4.2.2.1 Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor
totale (Wcrc,sh1)

Cu formula (4.12) calculăm parametru φm:

M 23,7
m  crcn   0,315  1,0;
M 75, 2
Inițial considerăm b = bsb = 20cm.
Din (4.16) calculăm coeficientul δ:
Mn 75, 2
   0,194;
Rc , ser  b  h0, sb 1110  20  422 106
2 3

unde Rc , ser  11, 0 MPa pentru beton C15, vezi Anexa 1 ;

Înălţimea relativă a zonei comprimate se calculează cu relaţia (4.15):
1 1
   0,063  1,0;
1  5(   ) 1  5   0,194  1,33
 1,8 
10  10  0,00699  8,7
unde:
Asreal 5,875
  ,1
  0, 00699;
b  h0, sb 20  42
 hf   8 
   f 1    1, 47  1    1,33;
 2h0   2  42 
(bf  b)  hf (175  20)  8
f    1, 47;
b  h0 20  42
Conform celor declarate în par 4.2.2, pentru secţiunea cu talpa în zona comprimată, și pentru:
h 8
  f  0, 063   0,19;
h0, sb 42
valorile φf, ξ, z şi (1/r) se calculează ca pentru secţiunea dreptunghiulară cu lăţimea b=b′f,1=175cm.
Recalculăm coeficientul δ și înălţimea relativă a zonei comprimate ξ, pentru b=b′f,1=175cm.
1 1
   0,0563  1,0;
1  5(   ) 1  5   0,194  0 
 1,8 
10  10  0,000801 8,7
unde:
Mn 75, 2
   0, 022;
Rc , ser  b  h0, sb 1110 175  422 106
2 3

Asreal 5,875
  ,1
  0, 000801;
b  h0,sb 175  42
deoarece b=b′f , atunci conform relaţiilor ((4.18) și (4.17))  f  0    0, iar din (4.14) braţul
eforturilor interne:

54
    0, 0563 
z  h0, sb 1    42  1    40,8 cm ;
 2  2 
Tensiunile în armătura de la acţiunea eforturilor exterioare calculate cu formula (4.13):
Mn 75, 2 103
s   6
 314 MPa ;
Asreal
,1  z 5,875  40,8  10
Calculăm ψs cu relaţia (4.11):
 s  1, 25  lsm  1, 25  1,1 0,315  0,904  1, 0;
Coeficientul θ se determină cu relaţia (4.20):
1  Wpl   1  20583 8,7 
        0,0065   0,119;
4  b  h0, sb  z   4  20  45  40,8 0, 45 
Asreal 5,875
în care   ,1
  0, 0065;
bsb  hsb 20  45
şi ν = 0,45 pentru acţiunea efortului de scurtă durată.
Astfel, distanţa dintre fisuri, calculată cu relaţia (4.19) este:
 ds 0,119 15,3
crc    0,7   195 mm ;
 0,0065
aici: ds–diametrul mediu al armăturii:
2 18  10
ds 
 15,3 mm ;
3
Cunoscând valorile componente din relaţia (4.10), se calculă deschiderea fisurilor de la acţiunea
de scurtă durată a încărcărilor totale:
s 314 103
Wcrc , sh1   s crc  0,904  195  0, 276 mm ;
Es 200 106

4.2.2.2 Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea de scurtă durată a

încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată (cvasipermanente) (Wcrc,sh2)

Calculul este identic celui din pct. 4.2.2.1, modificând numai eforturile şi parametrii dependenţi
de acesta.
Cu formula (4.12) calculăm parametru φm:
M crc 23, 7
m    0,371  1, 0;
M ln 63,8
Din (4.16) calculăm coeficientul δ:
M ln 75, 2
   0, 0188;
Rc , ser  b  h0, sb 1110 175  422 106
2 3

unde Rc , ser  11, 0 MPa pentru beton C15, vezi Anexa 1 ;

Înălţimea relativă a zonei comprimate se calculează cu relaţia (4.15):
1 1
   0,0571  1,0;
1  5(   ) 1  5   0,0188  0 
 1,8 
10  10  0,000801 8,7
Cu (4.14) calculăm braţul de pârghie al eforturilor interioare:

55
    0, 0571 
z  h0, sb 1    42  1    40,8 cm ;
 2  2 
Tensiunile în armătura de la acţiunea eforturilor exterioare se calculează cu formula (4.13):
M ln 63,8 103
s   6
 266 MPa ;
Asreal
,1  z 5,875  40,8  10
Cu relaţia (4.11)calculăm ψs:
 s  1, 25  lsm  1, 25  1,1 0,371  0,842  1, 0;
Coeficientul θ se determină cu relaţia (4.20):
1  Wpl   1  20583 8,7 
        0,0065   0,119;
4  b  h0, sb  z   4  20  45  40,8 0, 45 
Asreal 5,875
unde   ,1
  0, 0065;
bsb  hsb 20  45
pentru acţiune de scurtă durată ν = 0,45.
Distanţa medie dintre fisuri, se calculează cu relaţia (4.19):
d 0,119 15,3
crc   s  0, 7   195 mm ;
 0, 0065
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor permanente şi temporare de
lungă durată se calculează cu relaţia (4.10):
 266 103
Wcrc, sh 2   s s crc  0,842  195  0, 219 mm .
Es 200 106

4.2.2.3 Calculul deschiderii fisurilor normale de la acţiunea de lungă durată a

încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată (cvasipermanente) (Wcrc,l)

Calculul este identic celor anterioare din pct. 4.2.2.1 şi 4.3.3.3.

Cu formula (4.12) calculăm parametru φm:
M crc 23, 7
m    0,371  1, 0;
M ln 63,8
Din (4.16) calculăm coeficientul δ:
M ln 75, 2
   0, 0188;
Rc , ser  b  h0, sb 1110 175  422 106
2 3

unde Rc , ser  11, 0 MPa pentru beton C15, vezi Anexa 1 ;

Înălţimea relativă a zonei comprimate se calculează cu relaţia (4.15):
1 1
   0,0571  1,0;
1  5(   ) 1  5   0,0188  0 
 1,8 
10  10  0,000801 8,7
Cu (4.14)calculăm braţul de pârghie al eforturilor interioare:
   0, 0571 
z  h0, sb 1    42  1    40,8 cm ;
 2  2 
Tensiunile în armătura de la acţiunea eforturilor exterioare se calculează cu formula (4.13):

56
 M ln 63,8 103
s    266 MPa ;
,1  z
Asreal 5,875  40,8 106
Cu relaţia (4.11)calculăm ψs:
 s  1, 25  lsm  1, 25  0,8  0,371  0,953  1, 0;
Coeficientul θ se determină cu relaţia (4.20):
1  Wpl   1  20583 8,7 
     

  0,0065   0,056;
4  b  h0, sb  z   4  20  45  40,8 0,15 
pentru acţiune de lungă durată ν = 0,15.
Distanţa medie dintre fisuri, se calculează cu relaţia (4.19):
d 0, 056 15,3
crc   s  0, 7   91,3 mm ;
 0, 0065
Astfel deschiderea fisurilor de la acţiunea de lungă durată a încărcărilor permanente şi
temporare de lungă durată se calculează cu relaţia (4.10):
s 266 103
Wcrc ,l   s crc  0,953   91,3  0,116 mm .
Es 200 106
Cu ajutorul formulelor (4.8)și (4.9)verificăm deschiderea:
a) pentru fisurile de scurtă durată:
Wcrc ,1   Wcrc ,sh1  Wcrc ,sh 2  Wcrc ,l   1,7   0, 276  0, 219  0,116  
 1,7  0,174  0, 295 mm  0, 4 mm ;
b) pentru fisurile de lunga durată:
Wcrc ,2   Wcrc ,l  1,7  0,116  0,197 mm  0,3 mm ;
Observăm că în ambele cazuri deschiderea fisurilor este în limite normate (conform tab. 30 [1])

4.2.3. Verificarea la deschiderea fisurilor înclinate

Deschiderea fisurilor înclinate faţă de axa longitudinală a elementului (când este) armat cu
armătura transversală (etriere) se calculează cu relaţia:
s
Wcrc   s crc ; (4.21)
Esw

în care, σs- tensiunile medii în armătura transversală, se calculează cu relaţia:

s 
1  0, 75  crc  V S; (4.22)
Asw   3,5    0,5  crc   h0
în care:
 V – forţa tăietoare, la cărei valoare se determină deschiderea fisurii înclinate;
 φcrc=Vcrc/V –cota relativă a eforturilor preluate de beton până la fisurare;
 θ –parametru care consideră secţiunea în care apare şi se dezvoltă fisura înclinată principală:
1 M crc
  ; (4.23)
4 h Vcrc
în care:
 Mcrc– momentul la care este posibilă apariţia fisurilor înclinate, se calculează cu relaţia:

57
 M crc  c 2 1  n   f  Rct , ser bh02 ; (4.24)

Coeficientulφc2–care ia în considerare tipul betonului şi se adoptă = 2,0 pentru beton greu.

 Vcrc– forţa tăietoare preluată de beton la etapa apariţiei fisurilor înclinate, se calculează cu
relaţia:
Vcrc  c 3 1  n   f  Rct , ser bh0 ; (4.25)

Coeficientul φc3 se adoptă = 0,6 pentru beton greu.

Coeficientul φf, care ia în considerare secţiunea în formă de T:

 f  0, 75
 b  b  h ;
f sb f
(4.26)
bsb h0, sb
în care:
bf  bsb  3hf ;
Coeficientul φn, care ia în considerare forţa longitudinală, (φn = 0 deoarece eforturi axiale nu
sunt , N = 0 ).
Coeficientul φc3 se adoptă = 0,6 pentru beton greu.
Rsw Asw
qsw  ; (4.27)
S
unde:
 S – pasul etrierelor,
 h0 – înălţimea efectivă a secţiunii transversale,
 h –înălţimea secţiunii transversale a elementului,
 Asw – aria armăturii transversale (secţiunii etrierelor);
 Rsw – rezistenţa armăturii transversale;
 Esw– modulul de elasticitate al etrierelor;
 λcrc– distanţa medie dintre fisuri, se calculează cu relaţia:
   d sw 
crc  min   , h ; (4.28)
 sw 
în care:
 dsw– diametrul etrierelor,
Asw
 μsw– coeficientul de armare transversală  sw  ,
bS
 θ –a se vedea notaţiile la relaţia (4.23);
 η –a se vedea notaţiile la relaţia (4.19).
În relaţia (9), ψs– coeficient ce ţine cont de conlucrarea betonului cu armătura, se calculează cu
relaţia:
    
  1  sw  
 
 s  min 1, 4 1   , 1 ; (4.29)
    1, 25   
  1  sw 1   
       
în care:
 α – coeficientul de echivalenţă al armăturii transversale,

58
 Esw
; 
Ec
 ν - coeficientul de elasticitate al betonului, se determină din Tabelul 33 [1], coeficient care ţine
cont de durata de acţiune a încărcărilor (vezi mai sus).
Calculăm valorile normate ale forţelor de forfecare (maxim) de la sarcina totală normată și
sarcina permanentă și de lungă durată normată:
qn 27,6
V n  V1,lef   101, 2   91, 2 kN  m ;
q 30,7
qln 23, 4
Vl n  V1,lef   101, 2   77,3 kN  m ;
q 30,7
unde:
 q, V1 – vezi par 3.2 si par. 3.3;
lef

 q , ql – vezi par. 4.2.1.

n n

Cu relaţia(4.26) calculăm coeficientul φf:

 f  0, 75
 b  b  h  0, 75  44  20   8  0,171;
f sb f

bsb  h0, sb 20  42
unde:
bf  b  3hf  20  3  8  44 cm ;
Cu relaţia (4.25)calculăm forţa tăietoare preluată de beton la etapa apariţiei fisurilor înclinate:
Vcrc  c 3 1  n   f  Rct , ser bsb h0, sb 
 0, 6  1  0  0,171 1,15 103  20  42 104  67,9 kN ;
Cu relaţia (4.24)calculăm momentul la care este posibilă apariţia fisurilor înclinate:
M crc  c 2 1  n   f  Rct ,ser bsb h0,2 sb 
 2  1  0  0,171 1,15 103  20  422 106  95,1 kN .

4.2.3.1 Calculul deschiderii fisurilor inclinate de la acţiunea de scurtă durată a

încărcărilor totale (Wcrc,sh1)

Calculăm coeficientul φcrcși parametrul θcu relaţia (4.23):

V 67,9
crc  crcn   0, 744;
V 91, 2
1 M crc 1 95,1
     0, 778;
4 hsb  Vcrc 4 0, 45  67,9
Tensiunile medii în armătura transversală, se calculează cu relaţia (4.22):

s 
1  0, 75  0, 744  91, 2 103 15  156 MPa ;
0, 393 104   3,5  0, 778  0,5  0, 744   42
În deschiderile marginale, în prejma reazemelor au fost adoptate 2 etriere (câte unul pentru
fiecare carcasă plană) Ø5 Bp-I cu pasul S=15cm și aria Asw=20,196=0,393cm2.
Cu relaţia(4.28) se calculează distanţa medie dintre fisuri:

59
    d sw   0,778  0,5 
crc  min   , hsb   min 1, 25  , 45   45 cm ;
 sw   0,0013 
aici conform notaţiilor la relaţia (4.19), =1,25 pentru Bp-I.
Coeficientul de armare transversal:
A 0,393
 sw  sw   0, 0013;
bsb  S 20 15
Coeficientulψs, se calculează cu relaţia (4.29):
  7,39  
  1  0,0013  
 s  min 1, 4 1  1  0,0369;
0, 45 ;
  7,39  1, 25   
  1  0,0013  1   
  0, 45  1, 25  0,778   
unde:
Esw 17 104
   7,39;
Ec 23 103
Esw=17104MPa – pentru sârmă Ø5 Bp-I(vezi Anexa 2 );
ν = 0,45 - pentu acţiune de scurtă durată.
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor totale se calculează cu relaţia
(4.10):
 156
Wcrc , sh1   s s crc  0, 0369   450  0, 0152 mm .
Esw 17 103

4.2.3.2 Calculul deschiderii fisurilor inclinate de la acţiunea de scurtă durată a

încărcărilor permanente şi temporare de lungă durată (cvasipermanente) (Wcrc,sh2)

Calculăm coeficientul φcrcși parametrul θcu relaţia (4.23):

V 67,9
crc  crcn   0,878;
Vl 77,3
M crc 95,1
   0, 778;
hsb  Vcrc 0, 45  67,9
Tensiunile medii în armătura transversală, se calculează cu relaţia (4.22):

s 
1  0,75  0,878  77,3 103 15  105 MPa ;
0, 393 104   3,5  0,778  0,5  0,878  42
Cu relaţia(4.28) se calculează distanţa medie dintre fisuri:
   d sw   0,778  0,5 
crc  min   , hsb   min 1, 25  , 45   45 cm ;
 sw   0,0013 
Coeficientul de armare transversal:
Asw 0,393
 sw    0, 0013;
bsb  S 20 15
Coeficientulψs, se calculează cu relaţia (4.29):

60
   7,39  
  1  0,0013  
 s  min 1, 4 1   ; 1  0,0369;
0, 45
  7,39  1, 25   
  1  0,0013  1   
  0, 45  1, 25  0,778   
undeν = 0,45 - pentu acţiune de scurtă durată.
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de scurtă durată a încărcărilor permanente şi temporare de
lungă durată se calculează cu relaţia (4.10):
 105
Wcrc , sh 2   s s crc  0, 0369   450  0, 0103 mm.
Esw 17 103

4.2.3.3 Calculul deschiderii fisurilor inclinate de la acţiunea de lunga durată a încărcărilor

permanente şi temporare de lungă durată (cvasipermanente) (Wcrc,l)

Calculăm coeficientul φcrcși parametrul θcu relaţia (4.23):

V 67,9
crc  crcn   0,878;
Vl 77,3
M crc 95,1
   0, 778;
hsb  Vcrc 0, 45  67,9
Tensiunile medii în armătura transversală, se calculează cu relaţia (4.22):

s 
1  0,75  0,878  77,3 103
15  105 MPa ;
0, 393 104   3,5  0,778  0,5  0,878  42
Cu relaţia(4.28) se calculează distanţa medie dintre fisuri:
   d sw   0,778  0,5 
crc  min   , hsb   min 1, 25  , 45   45 cm ;
 sw   0,0013 
Coeficientul de armare transversal:
Asw 0,393
 sw    0, 0013;
bsb  S 20 15
Coeficientulψs, se calculează cu relaţia (4.29):
  7,39  
  1  0, 0013  
 s  min 1, 4 1   ; 1  0,101;
0,15
  7,39  1, 25   
  1  0, 0013  1   
  0,15  1, 25  0, 778   
undeν = 0,15 - pentu acţiune de lungă durată.
Deschiderea fisurilor de la acţiunea de lungă durată a încărcărilor permanente şi temporare de
lungă durată se calculează cu relaţia (4.10):
 105
Wcrc ,l   s s crc  0,101  450  0, 0282 mm.
Esw 17 103
Cu ajutorul formulelor (4.8)și (4.9)verificăm deschiderea:
a) pentru fisurile de scurtă durată:
Wcrc ,1   Wcrc ,sh1  Wcrc ,sh 2  Wcrc ,l   1,7   0,0152  0,0103  0,0282  
 1,7  0,0331  0,0563 mm  0, 4 mm ;

61
 b) pentru fisurile de lunga durată:
Wcrc ,2   Wcrc ,l  1,7  0,0282  0,0479 mm  0,3 mm ;
Observăm că în ambele cazuri deschiderea fisurilor este în limite normate (conform tab. 30 [1])

4.3. Starea limită de deformaţie

4.3.1 Principii generale

Verificarea la starea limită de deformaţie se face pentru ca în starea de exploatare, în elementele

din beton armat să nu apară deplasări majore (săgeţi, deformaţii unghiulare, oscilaţii).
Săgeata elementului din beton armat nu trebuie să depăşească valoarea admisă, ţinând cont de
condiţiile:
- tehnologice (condiţii normale de lucru ale podurilor rulante, instalaţiilor tehnologice,
maşinilor etc.);
- constructive (influenţa elementelor învecinate, care limitează deformaţiile; necesitatea de
apăstra înclinări prescrise etc.);
- estetice (impresia oamenilor despre starea bună a elementelor).
Pentru proiectul de an valoare admisă a săgeţii conform Tabelului 31 [1] este pentru elementele
cu deschiderea:
l  6m f lim  l / 200;
6 m  l  7,5 m f lim  3 cm ;
l  7,5 m f lim  l / 250.
La acţiunea încărcărilor permanente, de lungă şi scurtă durată săgeata grinzilor şi a plăcilor nu
trebuie să depăşească valorile egale cu 1/150 din deschiderea grinzii şi cu 1/75 din lungimea
consolei.

4.3.2 Determinarea curburii elementelor din beton armat pe sectoarele cu fisuri în

zona întinsă

Pe sectoarele, în care în zona întinsă apar fisuri normale la axa longitudinală a elementului,
curbura elementelor precomprimate încovoiate, comprimate şi întinse excentric cu e0,tot≥0,8∙h0,
cusecţiunea dreptunghiulară, în forma de T şi de dublu T (cutie) se calculează cu formula:

 1  M tot  s c 
    ; (4.30)
 r  h0 z  Es ( As  Asp ) ( f   )bh0 c Ec 
în care:
 Mtot – momentulfaţă de axa perpendiculară pe planul de acţiune al momentului şi care trece prin
centrul de greutate al armăturii A de la toate forţele amplasate pe de o parte a secţiunii
examinate şi de la efortul de precomprimare P;
 z– distanţa de la centrul de greutate al ariei secţiunii armăturii A până la punctul de aplicare
arezultantei eforturilor din zona comprimată în secţiunea deasupra fisurii, se calculează cu
formula (4.15);
 ψs, φf, ξ , νc, –(vezi par. 4.2.2);
 ψc–coeficient care consideră distribuirea neuniformă a deformaţiilor fibrei extreme comprimate
a betonului pe sectorul cu fisuri, se adoptă egal cu = 0,9 (pentru betonul obişnuit, cu agregate
fine, uşor de clasa mai mare de C7,5 şi LC7,5).
Valoarea curburii totale (1/r)totpentru sectorul cu fisuri înzona întinsă se calculează cu formula:

62
 1 1 1 1
         ; (4.31)
 r tot  r 1  r 2  r 3
în care:
1
    curbura de la acţiunea de scurta durată a sarcinii totale, la care se verifică deformaţiile;
 r 1
1
    curbura de la acţiunea de scurtă durată a sarcinilor permanente şi de lungă durată;
 r 2
1
    curbura de la acţiunea de lungă durată a sarcinilor permanente şi de lungă durată.
 r 3
Valorile curburii (1/r)1, (1/r)2 şi (1/r)3se calculează cu formula (4.30). Valorile coeficienţilor ψc
şi νc pentru calculul curburii (1/r)1 şi (1/r)2 se determină de la acţiunea de scurtă durată a sarcinii.
Dacă (1/r)1 şi (1/r)2 sunt negative, atunci ele se adoptă egale cu zero.

63
 4.3.2.1 Determinarea curburii de la acţiunea de scurtă durată a sarcinii totale

Determinăm curbura cu formula (4.30):

1 M  s c 
n
75, 2
      
 r 1 h0 z  Es ( As  Asp ) ( f   )bh0 c Ec  0, 42  0, 408
 0,904 0,9 
  6

 200 10  5,875 10
6 4
 0  0, 056  1, 75  0, 42  0, 45  23 10 
1
 4,30 103
m
unde ψs, φf, ξ , νc, (vezi p. 4.2.2.1).

4.3.2.2 Determinarea curburii de la acţiunea de scurtă durată a sarcinilor permanente

şi de lungă durată

Determinăm curbura cu formula (4.30):

 1  Ml  s c 
n
63,8
      
 r 2 h0 z  Es ( As  Asp ) ( f   )bh0 c Ec  0, 42  0, 408
 0,842 0,9 
  
 200 10  5,875 10
6 4
 0  0, 057  1, 75  0, 42  0, 45  23 106 
1
 3, 44 103
m
unde ψs, φf, ξ , νc, (vezi p. 4.2.2.2).

4.3.2.3 Determinarea curburii de la acţiunea de lunga durată a sarcinilor permanente şi

de lungă durată

Determinăm curbura cu formula (4.30):

 1  Ml  s c 
n
63,8
      
 r 3 h0 z  Es ( As  Asp ) ( f   )bh0 c Ec  0, 42  0, 408
 0,953 0,9 
  
 200 10  5,875 10
6 4
 0  0, 057  1, 75  0, 42  0,15  23 106 
1
 5,34 103
m
unde ψs, φf, ξ , νc, (vezi p. 4.2.2.3).

4.3.3 Determinarea săgeţilor

Pentru elementele încovoiate cu secţiunea constantă şi l/h≥10,săgeata totală se calculează cu

formula:
1
f m     S   l0,intsb,i  ;
2
(4.32)
 r max
în care:

64
 1
    curbura totală în secţiunea cu momentul de încovoiere maxim de la sarcina pentru
 r  max
care se determină săgeata,
 S–coeficient care depinde de schema de calcul a elementului, de tipul sarcinii şi egal 5/48 pentru
grinda simplu rezemată cu sarcina uniform distribuită.
 l0,intsb ,i – lungimea grinzii care se aflăîn zona întinsă (acţionată de momente pozitive)
Săgeata totală se calculează în prezenţa fisurilor cu formula:
f  f1  f 2  f3 ; (4.33)
În care, săgeţile f1, f2, f3,corespund curburilor cu aceiaşi indiciu.
Verificare la starea limită de deformaţie constă în verificarea condiţiei:
f  f lim . (4.34)
în careflim–săgeata admisă limită a elementului (conform Tab. 31 [1]).
Calculăml (sau dacă diagrama momentelor este desenată în scară se poate de măsurat l direct
din desen, pentru o precizie mai mare):
Lungimea grinzii din prima deschidere care se află în zona întinsă (acţionată de momente
pozitive), altfel spus, lungimea grinzii în care talpa se află în zona comprimată a fost determinată în
par. 3.6.1 l0,intsb,1  4,64 m.
Calculam săgeţile f1, f2, f3 cu formula (4.32), care corespund curburilor cu acelaşi indiciu:
1
  5
2
f1     S  l0,intsb,1  4,30 103   4,642 103  9,64 mm ;
 r 1 48
1
f 2     S   l0,intsb ,1   3, 44 103   4, 642 103  7, 71 mm ;
2 5
 r 2 48
1
f3     S   l0,intsb ,1   5,34 103   4, 642 103  12, 0 mm .
2 5
 r 3 48
Săgeata totală se calculează cu relaţia(4.33):
f  f1  f 2  f3  9, 64  7, 71  12, 0  13,9 mm  1, 4 cm.
Valoare admisă a săgeţii conform Tabelului 31 [1] este:
l0,intsb,1 4, 64
f lim    0, 023 m  2,3 cm.
200 200
Se observă cărelaţia(4.34)se respectă:
f  flim  1, 4 cm  2,3 cm.

65
 Capitolul V: CALCULUL STATIC AL GRINZII PRINCIPALE
(CADRUL ETAJAT)
În proiectul de curs, cum a fost indicat anterior, grinda principală se examinează ca grindă a
unui cadru multietajat cu mai multe deschideri, cu schemă de calcul uniformă, deschideri egale (sau
variază în limita 20 %) şi înălţimile nivelelor egale. Cadrul multietajat este divizat în mai multe
cadre cu un nivel. Divizarea se face la mijlocul înălţimii stâlpilor fiecărui nivel (cu excepţia primului
nivel), în secţiunile unde momentele încovoietoare sunt egale cu zero(vezi Fig.18).

Fig.18. Schemele de calcul ale cadrelor multietajate şi diagramele momentelor în stâlpi.

Pentru calculul cadrelor cu trei deschideri se folosesc tabele cu coeficienţi auxiliari (vezi Anexa
9). Aceste tabele pot fi folosite şi pentru calculul cadrelor cu mai multe deschideri, adoptând valorile
momentelor încovoietoare M în deschiderile mediane egale cu valoarea momentului încovoietor M
în deschiderea mediană a cadrului cu trei deschideri.
Pentru determinarea valorilor M în secţiunile pe reazeme de la diferite grupări de încărcări (vezi
schemele de încărcare din Tabelul 4) se foloseşte principiul de acţiune independentă a forţelor:
M  1  g  1 V 
unde:
 1 –coeficient la încărcarea permanentă g .
 1 –coeficient la încărcarea temporară, care corespunde schemei respective de solicitare
(i=2,3,4).
La calculul grinzii cadrului e raţional să se ţină seama de formarea articulaţiilor plastice şi
redistribuirea momentelor încovoietoare cu ţelul reducerii consumului materialelor şi înlesnirii
condiţiilor de confecţionare a grinzilor. De aceea, în grinda continuă se calculează momentele pe
reazeme în stadiul elastic, apoi se multiplică cu coeficienţii de corecţie, care ţin seama de rigiditatea
diferită a secţiunilor din câmp şi pe reazeme. În continuare cu momentele pe reazeme corectate se
calculează momentele din câmp. Valorile momentelor corectate în secţiunile de calcul trebuie să
alcătuiască nu mai puţin de 70% din valorile calculate în stadiul elastic.
Deschiderile de calcul ale grinzii se adoptă:
- în deschiderea marginală (m):
l01  lmb ,1 ;

66
 - în deschiderea mediană (m):
l02  lmb,2 .
Sarcina pe grindă de la planşeu este considerată uniform distribuită.
Dimensiunile preliminare ale secţiunii transversale a grinzii le determinăm conform cerinţelor
constructive:
1 1
h  ( ... )l; b  (0,3...0, 4)h.
10 15
Secţiunea de calcul a grinzii pe reazemul B1 se află pe muchia stâlpului, unde momentul
încovoietor:
h 
M 11  M B1  VB1  col , (4.1)
 2 
unde:
 M B1 , QB1 – momentul încovoietor şi forţa tăietoare pe axa stâlpului;
 hcol –înălţimea secţiunii transversale a stâlpului ( bcol  hcol se obţin 40  40cm sau 40  50cm ).
MomentulM11are valoare maximă (după valoarea absolută) din partea deschiderii solicitate
numai de sarcina permanentă g, de aceea în formula (4.1) valoarea QB1se determină de la acţiunea
sarcinii permanente.
Înălţimea utilă a secţiunii grinzii:
M11
h0,mb 
0,8  1  Rc  bmb

Înălţimea grinzii:
hmb  h0,mb  a ,
unde:
 a – distanţa de la centrul de greutate al armăturii de rezistenţă întinsă până la fibra extremă
întinsă a betonului.
Momentele încovoietoare în secţiunile din câmp ale grinzii se determină prin “suspendarea” de
ordonatele momentelor pe reazeme ale unei parabole, care este funcţia schimbării momentelor
încovoietoare într-o grindă static determinată de la acţiunea sarcinii uniform distribuite.
Aria armăturii longitudinale a grinzii se determină din calculul la starea limită de rezistenţă în
patru secţiuni normale: în câmpul deschiderii marginale şi mediane, la primul reazem intermediar şi
la reazemul median.
Calculul la starea limită de rezistenţă în secţiuni înclinate se execută pentru trei secţiuni: pe
reazemul marginal din stânga şi dreapta primului reazem intermediar.

5.1. Determinarea deschiderilor de calcul

Se cere de calculat la starea limită de rezistenţă în secţiuni normale şi înclinate grinda cu trei
deschideri ale unui cadru multietajat.
Deschiderile de calcul ale grinzii sunt:
- marginală: l0,mb,1  lmb,1  620 cm ;
- mediană: l0,mb,2  lmb,2  630 cm ;

5.2. Determinarea sarcinilor

67
 Sarcina totală pe 1m de lungime a grinzii este alcătuită din sarcina permanentă – de la planşeu şi
greutatea proprie a grinzii g și temporară V. Dimensiunile secţiunii transversale a grinzii pincipaleau
fost determinate în par. 3.1, hmb  bmb  65  25 cm și sunt prezentate în Fig.19.

Fig.19. Secţiunea transversală a grinzii.

Greutatea proprie a unui metru al grinzii principale:

Gmb   hmb  hf   bmb  c   f   0,65  0,08   0, 25  25 1,1  3,92
kN
;
m
Greutatea proprie a unui metru al grinzii secundare:
Gsb   hsb  hf   bsb  c   f   0, 45  0, 08  0, 20  25 1,1  2, 04
kN
;
m
unde:
  c – masa volumetrică a betonului armat:
c  2500 kg / m3  25000 N / m3  25 kN / m3 ;
  f –coeficientul de siguranţă, egal cu 1,1 pentru acţiuni de la masa proprie a construcţiilor din
beton armat.
Valorile de calcul ale sarcinilor temporare (utile) Vmb şi a celor permanente g mb alcătuiesc
sarcina totală, care acţionează pe un metru lungime a grinzii principala. Ținând cont de clasa de
importanţă a clădirii proiectate (  n  0,95 ), valorile Vmb şi g mb vor fi:
 G l 
g mb   g  lsb ,2  nsb ,2  sb sb ,2  Gmb    n 
 lmb ,2 
 
 2, 04  6, 2  kN
  3,134  6, 2  2  +3,92   0,95=26,0 ;
 6,3  m
kN
Vmb  V  lsb ,2   n  11, 4  6, 2  0,95  67,1 .
m
unde:
 nsb ,2 – numărul grinzilor secundare pe o ”deschidere” a grinzii principale, în cazul analizat
nsb ,2  2 ;
 g , V – valorile de calcul a sarcinilor permanente și temporare, vezi Tabelul 1;
  n  0,95 –coeficient de siguranţă ce depinde de gradul de importanţă a clădirii proiectate.

5.3. Determinarea valorilor auxiliare de calcul

Momentul de inerţie al secţiunii:

68
 bmb  hmb
3
25  653
- grinzii principale: I mb    572135 cm4 ;
12 12
b  h3 40  403
I col  col col   213333 cm4 ;
- stâlpului: 12 12

Rigiditatea liniară a grinzii:

I mb 572135
imb    908 cm3 ;
lmb,2 630
Rigiditatea liniară:
- a stâlpului primului nivel ( H et  4, 2 m) :
1,33  I col 1,33  213333
icol ,1    652 cm3 ;
H et  0,15 420  15
- a stâlpului nivelului doi:
I col 213333
icol ,2    1016 cm3 ;
0,5  H et 0,5  420
Calculămcoeficientul „k”:
Ecol ,1  (icol ,1  icol ,2 ) 652  1016
k   1,84  2
Ecol ,2  imb 908
(considerăm Ec1 = Ec 2 ).

5.4. Calculul static al grinzii

În calculul grinzii continue a planşeului cu grinzi din beton armat monolit ţinem seama de
diferite scheme de încărcare a deschiderilor cu sarcina temporară V (vezi schemele de încărcare din
Tabelul 4). Mai întâi determinăm momentele pe reazeme.
Momentul pe reazem, de exemplu M A , se determină ca suma momentelor de la sarcina
permanentă şi temporară:
M A  1  g  l012  i V  l012 ,
din Anexa 9, când sarcina permanentă acţionează conform schemei 1, iar cea temporară – conform
schemei 2. Determinăm coeficienţii prin interpolare:
1  0, 054; 2  0, 062;
Caracteristicile de încărcare:
g mb  l012  26, 0  6, 22  999 kN  m;
Vmb  l012  67,1 6, 22  2581 kN  m;
g mb  l022  26, 0  6,32  1031 kN  m;
Vmb  l022  67,1 6,32  2665 kN  m.
Valoarea momentului încovoietor:
M A  1  g  l012  i V  l012  0,054  999  0,062  2581  214 kNm.
Calculul momentelor este dat în Tabelul 4. În acest tabel sunt prezentate grupările posibile ale
schemelor de încărcare a grinzilor şi reducerea cu 20% a momentelor încovoietoare pe reazeme
pentru gruparea 1+4. Această reducere ţine seama de formarea articulaţiilor plastice în grinda în
stadiul de echilibru limită.

69
 Pentru calcularea momentelor în câmpuri determinăm în fiecare deschidere momentul de
încovoiere M ca într-o grindă simplu rezemată:
P  l02i
M max   0,125P  l02i sau M min  0,125 g  l02i
8
în raport de tipul încărcării. Tipul încărcării se determină din grupările schemelor de încărcare: 1+2,
1+3, 1+4. Când construim diagrama momentelor, depunem valorile momentelor pe reazeme, le unim
cu o dreaptă şi de ea “suspendăm” ordonatele momentelor de încovoiere în grinda simplu rezemată.

Notă. Analizând valorile momentelor de încovoiere pe reazeme pentru grupările de încărcări

1+1a, 1+2, 1+3, 1+4, observăm că în urma redistribuirii valorilor maxime ale momentelor în
gruparea 1+4, ca valori de calcul vom luagrupul de momente de pe primul reazem intermediar,din
gruparea 1+2, pentru care diferența valorilor este mai mare (MB1= -268 kNm, și MB2= -138 kNm).
Valoarea momentului, în câmp (de exemplu, M1 pentru prima deschidere) se determină ca
diferența momentului de încovoiere în grinda simplu rezemată și momentele pe reazeme:
M  M B1
M1  M 0  A ;
2
Valorile forței taietoare pe reazeme (de exemplu, VA pentru primul reazem) se determină ca într-
o grindă simplu rezemată acționată de momente la reazeme :
 M A  M B1
VA  V0  ;
2
Pentru reazemul B1, valoare forței tăietore se poate calcula cu formula:
 M A  M B1
VB1  V0  ;
2
unde în dependență de încărcare:
g mb  l0i
V0   ;
2
V l
V0   mb 0i ;
2

70
 4 5 6 7 8 Tabelul 4
Nr. Valoarea eforturilor pe reazeme
Schema de încărcare a grinzii Indic.
-0,062 -0,068 -0,018 -0,018 -0,018 crt. A B1 B2 C1 C2
1 2 3 4 5 6 7 8
2581 2581 2665 2665 2665  -0,054 -0,093 -0,087 -0,087 -0,087

gmbl02
-160 -176 -48,0 -48,0 -48,0 999 999 1031 1031 1031
[kNm]
1
M
-53,9 -92,9 -89,7 -89,7 -89,7
206 -211 0 0 212 [kNm]

71
V
74,3 -86,8 81,9 -81,9 81,9
0,008 -0,025 -0,069 -0,069 -0,069 [kN]

β -0,054 -0,093 -0,087 -0,087 -0,087

2581 2581 2665 2665 2665
Vmbl02
2581 2581 2665 2665 2665
[kNm]
20,6 -64,5 -184 -184 -184 1a
M
-139 -240 -232 -232 -232
[kNm]
-14 -14 212 -212 0 V
192 -224 212 -212 212
[kN]
 3 4 5 6 7 8 1 2 3
β -0,052 -0,101 -0,098 -0,059 -0,059 β
Vmbl02 Vmbl02
2581 2581 2665 2665 2665
[kNm] [kNm]
M 2
-134 -261 -261 -157 -157 M
[kNm] [kNm]
V V
188 -229 228 -195 0
[kN] [kN]

72
M -193 -333 -322 -322 -322
V 266 -311 293 -293 293 β
M -214 -268 -138 -138 -138
V 280 -297 81,9 -81,9 293 Vmbl02
[kNm]
M -33,3 -157 -274 -274 -274 3
V 61 -101 293 -293 82 M
[kNm]
M -151 -283 -281 -198 -198
V 262 -315 310 -277 82 V
*Pentru gruparea 1+4 valoarea momentelorpe reazeme se reduce
cu 20%, această reducere ține seama de formarea articulațiilor
[kN]
plasticeîn grinda în stadiul de echilibru limită.
 1 2

73
1+1a

1+2

1+3

1+4*
 Capitolul VI: CALCULUL STÂLPULUI
6.1. Materiale de confecţionare
Stâlpii din beton armat de obicei se confecţionează din beton greu de clasa cel puţin C15, însă
pentru cei mai încărcaţi – de clasa cel puţin C25. Armarea longitudinală a stâlpilor monoliți se
efectuează cu bare de diametrul 12-25mm din oţel laminat cu profil periodic de clasa A-III (RSt
400), şi Aт-IIIс (RSt T400). În calitate de armatură întinsă (la comprimare excentrică) se poate de
folosit şi armatură de clasa A-IIIв (RSt V 550). Armătura de clasele A-IV (RSt 600), A-V (RSt 800),
A-VI (RSt 1000) şi modificările lor se pot folosi în calitate de armătură comprimată. Clasa A-IV
(RSt 600) poate fi folosită în calitate de armătură întinsă numai în cazurile când e dovedită
rentabilitatea ei economică.
În calitate de armătură transversală se foloseşte armătură din bare de oţel de clasa A-I (RSt
200), A-II (RSt 300) şi sârmă de clasa Bp-I (RWr 410...400).
Rezistenţele marcate şi de calcul ale betonului (Rc, Rct, Ec, Rcn=Rc,ser) şi armăturilor (Rs, Rsc, Es,
Rsw) sunt date în tabelele normelor şi regulilor de proiectare a construcţiilor din beton armat
[1]Tabelul 1 şi 2, precum şi în Anexa 1 şi Anexa 2
În exemplul prezentat mai jos am adoptat beton de clasa C15, armătura longitudinală din oţel de
clasa A-III şi transversală – A-I.
Conform Anexa 1 şi Anexa 2 primim:
Pentru betonul clasei C15:
- Rezistenţa prismatică de calcul la starea limită ultimă:
 pentru  c 2  1, 0  : Rc  8,5 MPa;
 pentru  c 2  0,9  : Rc  7, 7 MPa;
- Rezistenţa prismatică de calcul la starea limită de serviciu: Rc , ser  11, 0 MPa;
- Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
 pentru  c 2  1, 0  : Rct  0, 75 MPa;
 pentru  c 2  0,9  : Rct  0, 67 MPa;
- Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită de serviciu: Rct , ser  1,15 MPa;
- Modulul iniţial al deformaţiilor: Ec  2,3 10 MPa;
4

Caracteristicele de rezistenţă ale armăturii clasa A-III:

- Rezistenţa de calcul la întindere şi comprimare la starea limită ultimă: Rs  365 MPa;
- Modulul de elasticitate: Es  2 10 MPa;
5

Caracteristicele de rezistenţă ale armăturii clasa A-I:

- Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
Rs  225 MPa;
- Rezistenţa la întindere transversală: Rsw  175 MPa;
- Modulul de elasticitate: Es  2,110 MPa;
5

NOTA!
În continuare în calcul se va folosi rezistența betonului cu
coeficientul 0,9, în formule ce urmează valoarea rezistentei
betonului Rc se va introduce deja cu coeficientul 0,9.

6.2. Dimensionarea secţiunilor

La construcţia clădirilor multietajate de obicei se utilizează stâlpii din beton armat cu secţiunea
pătrată sau dreptunghiulară.

74
 Dimensiunile secţiunii clădirilor transversale a stâlpilor (bcol; hcol) se primesc multiple la 50mm
l l
în aşa fel, ca flexibilitatea lor 0 în orice direcţie să nu depăşească valoarea de 120 (sau 0  35 –
i hcol
pentru stâlpii cu secţiune pătrată şi dreptunghiulară).
Secţiunile stâlpilor în componenţa unei clădiri se recomandă de primit egale. Capacitatea
portantă în acest caz se regulează prin variaţia armăturii în limitele cuvenite şi prin mărirea clasei
betonului. Dimensiunile secţiunilor primite trebuie să corespundă cerinţelor pentru îndestularea
cuvenită a rigidității transversale. În clădirile cu multe etaje se recomandă de primit următoarele
dimensiuni a secţiunii transversale a stâlpilor:
Lăţimea bcol, mm 300 400 500
400, 500, 600, 500, 600, 700,
Înălţimea hcol, mm 300,400
700, 800, 900 800, 900, 1000

6.3. Armarea stâlpilor

Stâlpii din beton armat se armează cu armătură transversală şi longitudinală. Aria secţiunii
transversale a armăturii longitudinale se determină prin calcul, iar a celei transversale – în mai multe
cazuri din dispoziţii constructive şi mai rar – din calculul capacităţii portante la forţa tăietoare. Aria
secţiunii transversale a armăturii longitudinale se recomandă de obicei să fie nu mai mare de 3%
(procent de armare) din aria totală a secţiunii stâlpului şi nu mai mică de:
l
1) 0,10% – pentru stâlpii cu flexibilitatea 5  0  10 ;
hcol
l
2) 0,20% – pentru stâlpii cu flexibilitatea 10  0  24 ;
hcol
l
3) 0,25% – pentru stâlpii cu flexibilitatea 0  24 .
hcol
Armătura longitudinală se recomandă de amplasat pe marginile perpendiculare planului de
încovoiere a stâlpului. Pentru stâlpi cu secțiunea de 40×40cmși mai mică se va arma cu 4 bare
amplasate în colțurile secțiunii, pentru stâlpi cu secțiune mare se va prevedea și bare intermediare,
astfel încât distanța dintre bare să nu depășească 400mm. În cazul, când distanţa între armăturile de
rezistenţă în direcţia planului de încovoiere depăşeşte 400mm e necesar de adăugat armătură
constructivă (fără calcul) cu diametrul nu mai mic de 12mm, distanţa între ele să nu fie mai mare de
400mm (vezi Fig. 23). Distanţa în lumină între barele armăturii longitudinale trebuie să fie nu mai
mică decât diametrul maximal al barei şi nu mai mică de 25mm– pentru armătura de jos, şi 30mm–
pentru armătura de sus, dacă barele stâlpilor la betonare ocupă o poziţie orizontală sau înclinată.
Diametrul maximal al armăturii longitudinale pentru betoane obișnuite și cu agregate de clasă
mai mica de C25 conform [1] este de 40mm, însă pentru o conlucrare mai eficientă dintre beton și
armatură aceasta va varia în limitele 12  25mm .
Se recomandă ca toate barele longitudinale ale armăturii de rezistenţă să fie primite de un
diametru. În caz dacă avem bare cu diametre diferite, atunci se recomandă de primit nu mai mult de
două tipuri de diametre, ne luând în consideraţie armătura constructivă. Barele cu diametre maximal
se amplasează în colțurile secţiunii transversale a stâlpilor.
Distanţa dintre armătura transversală (etrieri) în carcasele sudate trebuie să fie nu mai mare de
15 d s (unde „ d s ” este diametrul minimal al armăturilor longitudinale în zona comprimată ) şi nu
mai mare de 500mm. Dacă coeficientul de armare obţinut din calculul armăturii longitudinale din
zona comprimată ( As ) este mai mare de 1,5% atunci etrierele se amplasează la o distanţă nu mai
mare de 10ds şi nu mai mare de 300mm. Diametrul etrierelor se primeşte din condiţiile de sudare a
armăturii, însă nu mai puţin de 0,25ds și minim cu 5mm (unde „ds” este diametrul maximal al
armăturilor longitudinale).

75
 Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii de rezistenţă trebuie să fie nu mai mică
decât diametrul barei şi nu mai puţin de 20mm, iar pentru armătura transversală – nu mai puţin de
15mm.
Capetele barelor armăturii longitudinale, care nu sunt sudate cu piesele înglobate, trebuie să fie
îndreptate de la marginea stâlpului nu mai puţin de 10mm (inclusiv pentru stâlpii de lungimea
18,0m). Capetele armăturii transversale trebuie să aibă stratul de acoperire cu beton nu mai puţin de
5mm.

Fig. 23. Exemplu de armare a stâlpilor cu carcase sudate:1 – armătura longitudinală; 2 – armătura transversală
(etrieri); 3 – bare de legătură (etrieri).

Stâlpii supuşi la acţiunea momentelor de încovoiere de semn diferit aproximativ egale după
mărime, se recomandă ca armătura longitudinală să fie instalată simetric, deci armătura comprimată
( As ) şi întinsă ( As ) se primesc de aceeaşi clasă, cu ariile secţiunii transversale egale ( As  As ) .

6.4. Calculul stâlpului

6.4.1. Noţiuni generale

Stâlpii clădirilor cu multe etaje se calculă ca elemente comprimate excentrice la acţiunea

momentului de încovoiere (M) şi forţei longitudinale (N). Valorile M şi N se determină din calculul
static al unui cadru transversal la diferite combinări ale sarcinilor de lungă şi scurtă durată. Pe baza
valorilor M şi N determinate din calculul pentru anumite solicitări se compun diferite grupări de
sarcini. Pentru toate secţiunile de calcul se determină Mmax, Mmin şi valorile N corespunzătoare. În
unele cazuri (pentru stâlpii înalţi) se determină Nmax şi valoarea M care-i corespunde. Pentru fiecare
combinare a sarcinilor în secţiunea cu valorile forţelor de calcul maxime se determină aria necesară
a armaturii întinse ( As ), şi comprimate ( As ). Definitiv se primeşte cea mai mare valoare din
mărimile primite As şi As .
Valorile momentului de încovoiere pentru diferite combinări de forţe sa determinat în capitolul
precedent din calculul static al grinzii continue prin repartizarea momentelor neechilibrate în noduri,
luând în consideraţie rigiditatea liniară a stâlpilor şi grinzilor.
Valorile totale N şi de lungă durată Nl ale forţelor longitudinale se determină după suprafaţa de
încărcare ce revine la fiecare stâlp fără a se lua în consideraţie grinda continuă.

6.4.2. Determinarea sarcinilor de calcul (pentru primul și al doilea nivel).

76
 În proiectul de curs se vor calcula stâlpul median (lăuntric) de la primul și al doilea nivel. Mai
întâi se determină M şi N în două secţiuni:
 Pentru primul nivel:
 cea de sus – la nivelul planşeului;
 cea de jos – la nivelul încastrării stâlpului în fundaţie;
 Pentru nivelul doi:
 cea de sus – la nivelul planşeului;
 cea de jos – la nivelul îmbinării cu stâlpul inferior.
În proiectul de curs pentru a determina forţa de calcul se alege una din grupările de sarcini,
pentru care diferența dintre valorile momentelor de încovoiere din dreapta și stânga reazemului B
este mai mare pentru această grupare de sarcini.
Valorile maxime ale forţei longitudinale N şi de lungă durată Nl în diferite secţiuni se determină
după relaţiile:
a) În secţiunea de jos – la nivelul încastrării stâlpului în fundaţie:
N1  (n  1)  VB1 (1  1a)  VB 2 (1  1a)  Gcol  ; (6.1)

 
    V
N1,l  (n  1)  VB1 1  VB 2 1  VB1 1a   VB 2 1a   l  Gcol  ; (6.2)
 V 
unde:
 n– numărul etajelor clădirilor (n=4);
 VB1(1+1a), VB2(1+1a)–forței tăietoare din partea stângă și dreaptă a reazemului B pentru
gruparea de sarcini (1+1a);
 VB1(1), VB2(1)–forței tăietoare din partea stângă și dreaptă a reazemului B pentru prima schema
de solicitare;
 VB1(1a), VB2(1a)–forței tăietoare din partea stângă și dreaptă a reazemului B pentru schema de
solicitare (1a);
 Vl – sarcina temporară de lungă durată (vezi Tabelul 1)
 V – sarcina temporară totală (vezi Tabelul 1)
 Gcol– greutatea stâlpului:
Gcol  bcol ,1  hcol ,2  H et  c   f   n ;
unde:
 bcol, hcol– lăţimea şi înălţimea secţiunii stâlpului;
 Het– înălţimea etajului;
  f – coeficientul de siguranţă, egal cu 1,1 pentru acţiuni de la masa proprie a construcţiilor din
beton armat;
  c – masa volumetrică a betonului armat:
c  2500 kg / m3  25000 N / m3  25 kN / m3 ;
  n  0,95 –coeficient de siguranţă ce depinde de gradul de importanţă a clădirii proiectate.
b) În secţiunea de sus - la nivelul planşeului:
N   N  Gcol ; (6.3)

Nl  N   Gcol ; (6.4)

Valorile maxime ale momentelor de încovoiereMpentru grupările de sarcini (1+2) și (1+3) (ca
fiind cele mai nefavorabile),se determină după relaţiile următoare:
a) În secţiunea de sus:

77
 icol ,1
M 1 1  2    M B1 1  2   M B 2 1  2   ;
icol ,1  icol ,2
(6.5)
icol ,1
M 1 1  3   M B1 1  3  M B 2 1  3  ;
icol ,1  icol ,2

unde:
 MB1şi MB2– valorile momentelor de încovoiere în grinda continuă (din stânga şi din dreapta)
pentru grupările de sarcini corespunzătoare;
 icol,1 şi icol,2– rigiditatea liniară de inerţie al secţiunii transversale a stâlpului:
I col ,1 I col ,2
icol ,1  1,33 ; icol ,2  2 ; (6.6)
H et H et
unde:
 Icol,1 şi Icol,2– momentul de inerţie al secţiunii transversale a stâlpului primului și respectiv al
doilea nivel:
bcol  hcol
3
;I col ,i 
12
În secţiunea de jos la nivelul încastrării stâlpuluipentru grupările de sarcini (1+2) și (1+3)
M 1 1  2   0,5  M 1 1  2  ;
(6.7)
M 1 1  3  0,5  M 1 1  3 ;

În secțiunea de jos a stâlpului nivelului doipentru grupările de sarcini (1+2) și (1+3)

M 2 1  2   M 2 1  2  ;
(6.8)
M 2 1  3  M 2 1  3 ;

Din relaţia dată se observă că pentru a determina valorile forţelor longitudinale şi momentelor
de încovoiere e necesar de a cunoaște dimensiunile transversale ale stâlpului şi grinzii.
În proiectul de curs dimensiunile secţiuni transversale a grinzii sunt cunoscute deja din calculul
grinzii continue (vezi par. 5.2). În general dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului de la
început se recomandă de primit din dispoziţii constructive şi după aceea se precizează prin calcul. În
prima aproximaţie se poate de primit dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului:
 pentru primul nivel: bcol ,1  hcol ,1  45  45 cm ;
 pentru celelalte nivele: bcol ,2  hcol ,2  40  40 cm ;
Primind de la început valoarea procentului de armare a armăturii longitudinale μ=0,01(1,0%)și
din practica inginerească de proiectare pentrul0/h≈10,determinăm aria secţiunii necesare a stâlpului:
N
Acol  ; (6.9)
m  Rc   Rs 
unde:
 N –forţa totală longitudinală de calcul în secţiunea de jos a stâlpului;
 m–coeficientul condițiilor de lucru m=0,9, când h≤200 mm, iar m=1,0, atunci când h>200 mm;
 φ – coeficient ce ia în considerație flambarea stâlpului, inițial se ia φ=0,95;
 μ–valoarea procentului de armare a armăturii longitudinale;
 Rc– rezistența prizmatică a betonului la compresiune;
 Rs– rezistențala compresiune a armaturii longitudinale.
NOTA!
Pentru a lua în considerație neomogenitatea betonului în cazul

78
betonării fărăîntrerupere a elementelor verticale cu o înălțime
mai mare de 2m, rezistența de calcul a betonului Rc se va înmulți
cu 0,85.
După determinarea valorii ariei secţiunii transversale totale a stâlpului calculăm una din
dimensiunile secţiunii din relaţia:
bcol  Acol ; (6.10)
Conform [1] p.8.5.1.1, dimensiunile minime: 250 × 250mm pentru stâlpi monoliţi (la cei cu
secţiunea circulară D = 250 mm) şi 200 x 200mm pentru cei prefabricaţi.
Raportul dintre laturile secţiunii se stabileşte, de regulă, h/b≤2,5.
Dimensiunile laturilor la stâlpii cu secţiunea dreptunghiulară trebuie să fie un multiplu al lui 50
mm pentru elementele cu secţiunea transversală până la 500 mm şi un multiplu al lui 100 mm – mai
mari de 500 mm.

În exemplul prezentat datele necesare pentru calculul stâlpului sunt:

Sarcinile pe planșeu (vezi Tabelul 1)
 sarcina temporară totală: V  11400 N / m2 ;
 sarcina temporară de lungă durată: Vl  9000 N / m ;
2

Caracteristicile grinzii secundare (vezi par. 3.5)

 dimensiunile secțiunii: hsb  bsb  40  20 cm;
 lungimea grinzii: lsb ,2  620 cm;
 greutatea proprie: Gsb  2, 04 kN / m;
Caracteristicile grinzii principale (vezi par. 5.3)
 dimensiunile secțiunii: hmb  bmb  65  25 cm;
 lungimea grinzii lmb ,2  630 cm;
 greutatea proprie: Gmb  3,92 kN / m;
Dimensiunile secțiunii stâlpului:
 primului nivel: bcol ,1  hcol ,1  45  45 cm;
 nivelelor superioare: bcol ,2  hcol ,2  40  40 cm;
Dimensiunile halei (vezi sarcina de proiect):
 numărul de nivele: n  4;
 înălțimea etajului: H et  420 cm;
Valorile eforturilor ce acționează asupra stâlpului (vezi Tabelul 4):
– Pentru gruparea de eforturi Nmax și Mcor(se alege gruparea de sarcini pentru care suma
valorile forței tăietoare din dreapta și stânga reazemului B este mai mare), în exemplul
prezentat pentru gruparea (1+1a), suma VB1  VB 2 are valoare maximă:
VB1 (1  1a)  -311 kN ; M B1 (1  1a)  -333 kN  m;
VB 2 (1  1a)  293 kN ; M B 2 (1  1a)  -322 kN  m;
– Pentru gruparea de eforturi Mmax și Ncor(se alege gruparea de sarcini pentru care diferența
dintre valorile momentelor de încovoiere din dreapta și stânga reazemului B este mai mare),
în exemplul prezentat pentru gruparea (1+2), diferența M  M B1  M B 2 are valoare
maximă:
M B1 (1  2)  -268 kN  m; VB1 (1  2)  -297 kN ;
M B 2 (1  2)  -138 kN  m; VB 2 (1  2)  81,9 kN ;
Greutatea proprie a coloanelor:

79
 Gcol ,1  bcol ,1  hcol ,1  H et  c   f   n  0, 45  0, 45  4, 2  25 1,1 0,95  22, 2 kN ;
Gcol ,2  bcol ,2  hcol ,2  H et  c   f   n  0, 4  0, 4  4, 2  25 1,1 0,95  17,6 kN.
Pentru determinarea aria secțiunii transversale precum și calculul capacității portante a stâlpului
din planul de încovoiere, este necesar de determinat valoarea maximă a forței longitudinale. Valorile
forţei longitudinale maximale N şi de lungă durată Nl în diferite secţiuni se determină pentru
gruparea de eforturi Nmax și Mcor, după relaţiile(6.1) și (6.2)
1) Pentru stâlpul primului nivel:
a) în secţiunea de jos (vezi formulele (6.1) și (6.2):
N1  (4  1)  311  293  2 17, 6  22, 2  1871 kN ;
 9000 
N1,l  (4  1)  86,8  81,9    224  212    2 17, 6 
 11400 
 22, 2  1596 kN ;
b) în secţiunea de sus (vezi formulele (6.3) și (6.4):
N1  N  Gcol ,1  1871  22, 2  1849 kN ;
N1, l  N1,l  Gcol ,1  1596  22, 2  1574 kN ;
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
a) în secţiunea de jos:
N 2   4  2    311  293  17, 6  1244 kN ;
 9000 
N 2,l   4  2   86,8  81,9    224  212    17, 6  1061 kN ;
 11400 
b) În secţiunea de sus:
N 2  N 2  Gcol ,2  1244  17, 6  1227 kN ;
N 2, l  N 2,l  Gcol ,2  1061  17, 6  1043 kN ;
Precizăm dimensiunile secţiunii stâlpului:
1) Pentru stâlpul primului nivel:
N1 1871103
Acol ,1   
m (0,85  Rc    Rsc ) 1 0,95  (0,85  7,7  0,01 365)  (100)
 1932 cm2 ;
bcol ,1  Acol ,1  1932  44, 0 cm;
Rotunjind multiplu la 50 mm, secţiunea stâlpului sa primit pătrată cu dimensiunile:
hcol ,1  bcol ,1  45  45 cm .
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
N2 1244 103
Acol ,2   
m (0,85  Rc    Rsc ) 1 0,95  (0,85  7,7  0,01 365)  (100)
 1284 cm2 ;
bcol ,2  Acol ,2  1284  35,8 cm;
Rotunjind multiplu la 50 mm, secţiunea stâlpului sa primit pătrată cu dimensiunile:
hcol ,2  bcol ,2  40  40 cm .
După precizarea dimensiunilor secţiunii stâlpului în proiectul de curs se poate de a nu recalcula
valorile NșiNl ,dar de folosit mai departe în calcul cu valorile lor iniţiale.
Momentul de inerţie a secţiunii stâlpului:
1) Pentru stâlpul primului nivel:

80
 bcol ,1  hcol
3
45  453
I col ,1  ,1
  341719 cm3 ;
12 12
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
bcol ,2  hcol
3
40  403
I col ,2  ,2
  213333 cm3 ;
12 12
Rigiditatea liniară a stâlpului:
1) Pentru stâlpul primului nivel:
I col ,1 341719
icol ,1  1,33  1,33  1082 cm3 ;
H et 420
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
213333 I col ,2
icol ,2  2  1016 cm3 ; 2
H et 420
Pentru determinare ariei armăturii în planul de încovoiere este nevoie de a determina valoarea
maximă a momentului încovoietor Mmax și valoarea forței axiale corespunzătoare Ncor, cea din urmă
se va calcula pentru cazul când grinda din partea superioară a stâlpului calculat va fi solicitată cu
schema de solicitare ce provoacă moment maxim ((1+2) sau (1+3)), iar nivelele rămase de mai sus
cu schema (1+1a):
1) Pentru stâlpul primului nivel:
a) pentru secţiunea de sus a stâlpului:
icol ,1
M1(1  2)   M B1 1  2   M B 2 1  2   
icol ,1  icol ,2
1082
  268  138   67, 4 kN  m ;
1082  1016
Forța axială se va calcula pentru cazul când ultimile două nivele vor fi solicitate

N1(1  2)   n  2  VB1 1  1a   VB 2 1  1a   
 
  n  3 VB1 1  2   VB 2 1  2    n  2  Gcol ,2 
 2   311  293  1  297  81,9   2 17,6  1624 kN ;
b) pentru secţiunea de jos a stâlpului:
- în planul de încovoiere pentru combinarea de sarcini (1+2):
M1 1  2  0,5  M1 1  2  0,5   67, 4  33,7 kN  m ;
N1 (1  2)  N1(1  2)  Gcol ,1  1624  22, 2  1646 kN ;
2) Pentru stâlpul nivelului doi:
a) pentru secţiunea de sus a stâlpului:
icol ,2
M 2 (1  2)   M B1 1  2   M B 2 1  2   
icol ,2  icol ,2
1016
  268  138   65, 4 kN  m ;
1016  1016

N1(1  2)   n  3 VB1 1  1a   VB 2 1  1a   
 
  n  3 VB1 1  2   VB 2 1  2    n  3 Gcol ,2 
 1  311  293  1  297  81,9   117,6  1002 kN ;

81
 b) pentru secţiunea de jos a stâlpului:
M 2 (1  2)  M 2 (1  2)  65, 4 kN  m ;
N 2 (1  2)  N 2 (1  2)  Gcol ,2  1002  17,6  1019 kN ;

6.4.3.Calculul capacităţii portante a stâlpului (primului nivel) din planul de încovoiere

Din planul de încovoiere stâlpul se calculă ca un element comprimat excentric cu excentricitatea

accidentală (adițională) ea la acţiunea forţelor longitudinale maxime. Elementele cu secţiunea
dreptunghiulară din beton greu de clasa C15…C40 armate cu oţel de clasa A-I, A-II şi A-III la care
l0,col≤20hcol se permite de calculat ca elemente comprimate centric.
Lungimea de flambaj lo a stâlpului se primeşte:
1) Pentru stâlpul primului nivel:
l0,col ,1  0,7   Het  a  ;
undea – distanţa de la partea de sus a fundaţiei până la nivelul podelei primului etaj(în proiectul de
curs această valoare se recomandă de primit 15 cm).
2) Pentru stâlpul celorlalte nivele:
l0,col ,2  H et ;
Luând în consideraţie că pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară ( hcol  bcol ) la calculul
stâlpilor din planul de încovoiere înălţimea va fii lăţimea ei ( bcol ), de aceea se determină raportul
l0,col bcol  20 , atunci aria totală a secţiunii transversale a armăturii longitudinale As  As se
determină din relaţia următoare, însă dacă l0,col bcol  20 , atunci calculul se efectuează conform par.
6.4.4., primind e0  ea .
N R
As  As'  As ,tot   Acol c ; (6.11)
m Rsc Rsc
unde:
 N, m, Rc, Rs– vezi explicațiile pentru formula (6.9).
 φ – coeficient ce ia în considerație flambarea stâlpului, se determină cu formula:
  b  2(r  b ) s  r ; (6.12)
  r , b – coeficienţii care sunt luaţi din Anexa 10 în dependenţă de raporturile: N l N şi l0,col bcol
.
 N l –forţa longitudinală de la sarcinile de lungă durată şi permanente;
 N – forţa longitudinală de la toate sarcinile exterioare de calcul.
  s – coeficient ce se determină cu formula:
Rsc
s    ; (6.13)
Rc
unde µ–coeficientul de armare longitudinală a stâlpului, care de la început poate fi primit
μ=0,01(1,0%– ca un procent mai optimal pentru elementele comprimate).
Excentricitatea accidentală (adiţională ea) conform [1] p.5.3.1.2 trebuie să fie egală cu cea mai
mare valoare din următoarele:
1) 1/600 din lungimea elementului;
2) 1/30 din înălţimea secţiunii;
3) 10 mm.
După determinarea ariei necesare a armăturii totale longitudinale As ,tot calculăm procentul de
armare reală:
82
 Asreal
min  0, 05%   %  .tot
100%  max  3%.
Acol
În cazul dacă valoarea calculată  % se găseşte în intervalele arătate în par. 6.3 (
min   %  max ), calculul se termină şi după aria armăturii As ,tot din Anexa 3 alegem nu mai puţin
de 4 bare în aşa fel, ca suma totală a ariei lor să fie aproape egală cu cea necesară din calcul
(5......7%; 5......15%) .

În exempul prezentat, lungimea de flambaj a stâlpului:

l0,col ,1  0,7   Het  a   0,7   420  15  305 cm ;
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,1 305
  6, 77  20;
bcol ,1 45
ceea ce ne permite ca calculul stâlpului să fie înfăptuit conform relaţiei (6.11).
Raportul:
N1,l / N1  1596 /1871  0,853;
Din Anexa 10 pentru Nl N  0,853 şi l0,col ,1 bcol ,1  6, 77 (după interpolare) primim b  0,916 şi
r  0,917 .
Determinăm valoarea coeficientului  s cu formula(6.13):
Rsc 365
s     0, 01  0,558;
Rc 0,85  7, 7
Deoarece  s  0, 5 , atunci primim   r  0,917
Deoarece l0,col ,1 bcol ,1  6, 77  20 aria armăturii se va calcula cu formula (6.11):
1871103 452  0,85  7, 7
As ,tot    19, 6 cm 2 ;
1 0,917  365  100  365

,tot  19,63cm .
Din Anexa 5putem adopta 4 bare de diametrul 25 mm cu aria Asreal 2

Determinăm cu cîte procente aria barelor adoptate se deosebeşte de cea calculată:

,tot  As ,tot
Asreal 19, 63  19, 6
%  100%  100%  0,33%;
As,tot 19, 6
Subarmarea se încadrează în limitele admisibile (5%...  15%) .
Procentul de armare:
Asreal 19,63
%  ,tot
100%  100%  0,97%;
Acol ,1 452
este mai mic ca 3% şi mai mare ca 0,1% (pentru stâlpul cu flexibilitatea 5  l0 / bcol  6, 77  10 ), deci
se află în limitele valorilor arătate în punctul par. 6.3.
Odată ce aria armăturii adoptate satisface atât condițiile pentru procentul de armare cât și
,tot  19,63cm
procentul de subarmare adoptăm definitiv 425mm cu aria Asreal 2
.

83
 6.4.4. Calculul capacităţii portante a stâlpului (de la primul nivel) în planul de încovoiere.

În planul de încovoiere stâlpul se calculă ca un element comprimat la acţiunea momentelor de

încovoiere şi forţelor longitudinale pentru toate combinările sarcinilor în secţiunea de jos şi de sus.
Pentru armarea definitivă a stâlpului se primesc valorile maxime a ariei secţiunii transversale a
armăturii longitudinale întinse (sau mai puţin comprimată) As şi comprimate As obţinute din calcul.
În calculul stâlpului în planul de încovoiere trebuie de luat în consideraţie influenţa săgeţii
asupra excentricităţii forţei longitudinale N. Această influenţă se ia în consideraţie prin multiplicarea
excentricităţii iniţiale la coeficientul  , care este calculat după relaţia:
1
 ;
N (6.14)
1
N cr

unde Ncr – forţa critică de pierdere a stabilităţii prin flambaj, care se poate de calculat după relaţia
următoare pentru elementele cu secţiunea dreptunghiulară:
l
1) Dacă flexibilitatea elementului este 0,col >10 atunci:
hcol

 0,11 
 0,1    0,1   
2

1, 6 Ec  bcol  hcol h a s 
N cr   e
   0,col   ; (6.15)
 l0,col 
2
 3  l  hcol  
   
 hcol 
l0,col As ,tot
2) Dacă flexibilitatea elementului este în limitele 4   10 şi    0, 25 , adică
hcol bcol  hcol
procentul de armare   2,5% :
Ec  bcol  hcol
N cr  0,15  2
;
 l0,col  (6.16)
 
 hcol 
l0,col
3) Dacă flexibilitatea este  4 , atunci primim  1;
hcol
unde:
 Ec – modulul de elasticitate a betonului;
 l –coeficientul care ia în consideraţie durata acţiunii sarcinii flambajului elementului în stare
limită.
 Ml 
l  min 1    , 1   (6.17)
 M 
unde:
  –coeficient care se ia în dependenţă de tipul betonului (   1, 0 pentru beton greu);
 M și M l – momentul maxim încovoietor de la forţa totală şi de lungă durată.
Aproximativ se poate de primit:
M l g  Vl g  Vl
 atunci l  1  ;
M P P

84
  e0 
 e  max  ,  e,min  ; (6.18)
 hcol 

l0,col
 e,min  0,5  0,01  0,01Rc ; (aici Rc în MPa) (6.19)
hcol

Asreal Es
  ,tot
 ; (6.20)
bcol  hcol Ec
unde:


Ec –modulul iniţial de deformaţie al betonului;


Es – modulul de elasticitate al armăturii;
Asreal
 –aria totală a secţiunii transversale a armăturii longitudinale, pentru un procent mediu de
,tot

armare μ=1,0%;
h0,col
 – înălţimea de calcul a secţiunii stâlpului;
h0,col  hcol  as ;


as , as – stratul de acoperire cu beton a armăturii întinse şi comprimate (sau mai puţin
comprimate);
Dacă
NNcr este necesar de mărit dimensiunile secţiunii stâlpului şi de repetat calculul.

Valoarea excentricităţii forţei longitudinale faţă de centrul de greutate a secţiunii reduse se

primeşte egală e0=Mmax/Nmax, însă nu mai mică decât excentricitatea accidentală (adiţională).
Valoarea excentricităţii totală a forţei longitudinale (distanţa de la forţa N până la centrul de greutate
al armăturii întinse) se determină din relaţia:
hcol
e    e0   as (6.21)
2
La calcularea elementelor cu secţiunea dreptunghiulară comprimate excentric pot fi două cazuri
de amplasare a armăturii longitudinale:
1) armarea simetrică, când As  As şi Rs  Rsc ;
2) armarea asimetrică, când As  As şi Rs  Rsc ;
Pentru fiecare caz aparte metoda de calcul este diferită. Luăm în consideraţie, că în stâlpii
mediani ai clădirilor cu multe etaje la diferite combinări de sarcini apar momente încovoietoare de
sens opus (pozitive sau negative), dar aproximativ egală după mărime. În acest caz deseori se
primeşte armarea simetrică a stâlpilor.
Aria necesară a armăturii simetrice se calculă în dependenţă de valoarea relativă a forţei
longitudinale:
N
n  ; (6.22)
0,8  Rc  bcol  hcol

a) Dacă  n   R atunci:
0,8  Rc  bcol  h0,col  m1   n (1  0,5 n )
As  As   ; (6.23)
Rs 1 

b) Dacă  n   R atunci:

85
 0,8  Rc  bcol  h0,col  m1    (1  0,5   )
As  As   (6.24)
Rs 1 
În relațiile (6.21) și (6.22):
N e
 m1  ; (6.25)
0,8  Rc  bcol  h0,2 col

as
 ; (6.26)
h0,col

 m1   n (1  0,5 n )
s  ; (6.27)
1 

 n (1   R )  2   s   R
 ; (6.28)
1  R  2  s
În proiectul de curs se permite de calculat numai o secţiune a stâlpului pentru o singură
combinare a sarcinilor cu valorile Mmax şi Ncor. După cum se vede din par. 6.4.2 momentul
încovoietor are valoare maximă ,pentru stâlpul primului nivel în partea superioară, respectiv:
M max  M1(1  2)  67, 4 kN  m ;
Ncor  N1(1  2)  1624 kN ;
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,1 305
  6, 77;
hcol ,1 45
Procentul de armare:
Asreal 19,63
%  ,tot
100%  100%  0,97%;
Acol ,1 452
Stratul de protecție al armăturii longitudinale as  as  4 cm ;
Calculăm valoarea excentricității forței longitudinale:
M 67, 4
e0  max   0, 0415m  4,15 cm ;
N cor 1624
Valoarea excentricității accidentale:
H h   420 45 
ea  max  et , col ,1 ,1cm   max  , ,1cm   1,5 cm ;
 600 30   600 30 
deoarece e0  4,15 cm  ea  1,5 cm adoptăm definitiv e0  5,75 cm .
Înățimea de lucru a secțiunii stâlpului:
h0,col ,1  hcol ,1  as  45  4  41cm ;
Valoarea forței critice convenționale Ncr, pentru 4  l0,col ,1 hcol ,1  6, 77  10 și
  0,97%  2,5% se determină cu formula (6.16):
23 103  100   45  45
N cr  0,15  2
 15257900 N =15258 kN ;
 305 
 
 45 
unde Ec  23 10 MPa – pentru beton C15 (vezi Anexa 1 )
3

86
 Deoarece Ncor  1624 kN  Ncr  15258 kN , deci dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
sunt îndestulătoare.
1 1 1
    1,12;
N cor 1624 1  0,106
1 1 
N cr 15258
Valoarea excentricităţii totală a forţei longitudinale se determină din relaţia(6.19):
h 45
e    e0  col ,1  as  1,12  4,15   4  23,1cm ;
2 2
Valoarea relativă a forței longitudinale:
N 1624 103
n    1,68;
0,8  0,85  Rc  bcol ,1  h0,col ,1 0,8  0,85  7,7  100   45  41
a 4
  s   0,098 ;
h0,col ,1 41
N e 1624 103  23,1
 m1    0,949;
0,8  0,85  Rc  bcol ,1  h0,2 col ,1 0,8  0,85  7,7  (100)  45  412
 m1   n (1  0,5 n ) 0,949  1,68  (1  0,5 1,68)
s    0,755;
1  1  0,098
 (1   R )  2   s   R 1, 68  (1  0, 6)  2  0, 755  0, 6
 n   0,827;
1  R  2  s 1  0, 6  2  0, 755
Deoarece   0,827   R  0,6 calculele se vor repeta fără a include coeficientul 0,8.
N 1624 103
n    1,34;
0,85  Rc  bcol ,1  h0,col ,1 0,85  7, 7  100   45  41
N e 1624 103  23,1
 m1    0, 759;
0,85  Rc  bcol ,1  h0,2 col ,1 0,85  7, 7  (100)  45  412
 m1   n (1  0,5 n ) 0,759  1,34  (1  0,5 1,34)
s    0,353;
1  1  0,098
 (1   R )  2   s   R 1,34  (1  0, 6)  2  0,353  0, 6
 n   0,869;
1  R  2  s 1  0, 6  2  0,353
Deoarece  n  1,34   R  0,6 calculul se efectuează conform relaţiei (6.24):
0,85  7,7  100   45  41 0,759  0,869  (1  0,5  0,869)
As  As   
365 100 1  0,098
 9,82 cm2 ;
Din Anexa 5adoptăm 216 mm cu aria As  9,82 cm .
real 2

Determinăm cu cîte procente aria barelor adoptate se deosebeşte de cea calculată:

9,82  9,82
%  100%  0%;
9,82
După cum vedem se încadrează în abaterile admisibile (5%...  15%) , și deoarece As  As ,
definitiv adoptăm câte 2 25 mm atât pentru zona întinsă cât si pentru cea comprimată.
Procentul de armare longitudinală:
Asreal 2  9,82
  .tot 100%  100%  0,97%;
A 452

87
este mai mic ca 3% şi mai mare ca 0,1% (pentru stâlpul cu flexibilitatea 5  l0 / bcol  6, 77  10 ),
deci se află în limitele valorilor arătate în punctul par. 6.3.
În final am obţinut:
a) 4n25 cu As  19,63 cm - din calculul stâlpului din planul de încovoiere.
real 2

b) 4n25 cu As
real
 19,63 cm2 - din calculul capacităţii portante a stâlpului în planul de încovoiere.
Definitiv alegem armarea cu 4n25: As  19,63 cm .
real 2

Diametrul etrierilor se va adopta conform Anexa 6, respectiv pentru diametrul armăturii

longitudinale de 25mm, etrierii se vor adopta n8A-I cu pasul S=300 mm.

6.4.5. Calculul capacităţii portante a stâlpului de la etaj (nivelul doi)din planul de

încovoiere.

În exempul prezentat, lungimea de flambaj a stâlpului:

l0,col ,2  H et  420 cm ;
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,2
420

 10,5  20;
bcol ,2 40
ceea ce ne permite ca calculul stâlpului să fie înfăptuit conform relaţiei (6.11).
Raportul:
N 2,l / N 2  1061/1244  0,853;
Din Anexa 10 pentru Nl N  0,853 şi l0 / h  10,5 (după interpolare) primim b  0,886 şi
r  0,899 .
Determinăm valoarea coeficientului  s cu formula(6.13):
R 365
 s    sc  0, 01  0,558;
Rc 0,85  7, 7
Deoarece  s  0, 5 , atunci primim   r  0,899.
Deoarece l0,col ,2 bcol ,2  10,5  20 aria armăturii se va calcula cu formula (6.11):
1244 103 402  0,85  7, 7
As ,tot    9, 23 cm 2 ;
1 0,899  365  100  365
Din Anexa 5putem adopta 4 bare de diametrul 18 mm cu aria Asreal ,tot  10,18 cm .
2

Determinăm cu cîte procente aria barelor adoptate se deosebeşte de cea calculată:

Areal  As ,tot 10,18  9, 23
%  s ,tot 100%  100%  10, 2%;
As,tot 9, 23
Supraarmarea se încadrează în limitele admisibile (5%...  15%) .
Procentul de armare:
Areal 10,18
 %  s ,tot 100%  100%  0,64%;
Acol ,2 402
este mai mic ca 3% şi mai mare ca 0,2% (pentru stâlpul cu flexibilitatea 10  l0 / bcol  10,5  24 ),
deci se află în limitele valorilor arătate în punctul par. 6.3.
Odată ce aria armăturii adoptate satisface atât condițiile pentru procentul de armare cât și
,tot  10,18 cm
procentul de supraarmare adoptăm definitiv 418mm cu aria Asreal 2
.

6.4.6. Calculul capacităţii portante a stâlpului de la etaj (nivelul doi)în planul de

încovoiere.

88
 Pentru exemplul prezentat primim:
M max  M 2 (1  2)  65, 4 kN  m ;
Ncor  N 2 (1  2)  1002 kN ;
Flexibilitatea elementului:
l0,col ,2 420
  10,5;
hcol ,2 40
Procentul de armare:
Asreal 10,18
%  ,tot
100%  100%  0,64%;
Acol ,2 402
Calculăm valoarea excentricității forței longitudinale:
M 65, 4
e0  max   0, 0652m  6,52 cm ;
N cor 1002
Valoarea excentricității accidentale:
H h   420 40 
ea  max  et , col ,1 ,1cm   max  , ,1cm   1,33 cm ;
 600 30   600 30 
deoarece e0  6,52 cm  ea  1,33 cm adoptăm definitiv e0  6,52 cm .
Înățimea de lucru a secțiunii stâlpului:
h0,col ,2  hcol ,2  as  40  4  36 cm ;
Valoarea forței critice convenționale Ncr, pentru l0,col ,2 hcol ,2  10,5  10 se determină cu
formula (6.15):
 0,11 
 0,1
1,6  23 103  100   40  40  0,1  0,33  36  4   3
2

Ncr ,2    0,0064     10 

 420 
2
 3 1,83  40  
   
 40 
 5345521 N  5346 kN ;
unde Ec  23 10 MPa – pentru beton C15 (vezi Anexa 1 );
3

 e0   6,52 
 e  max  ,  e,min   max 

, 0,33   0,33;
 hcol ,2   40 
l0,col
 e,min  0,5  0, 01  0, 01Rc 
hcol
420
 0,5  0, 01  0, 01 0,85  7, 65   0,33;
40
 g  Vl   12134 
l  min 1  , 1     min 1  , 1  1  1,83;
 P   15434 
Deoarece Ncor  1002 kN  Ncr  5343 kN , deci dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
sunt îndestulătoare.
1 1 1
    1, 23;
N cor 1002 1  0,187
1 1
N cr 5346
Valoarea excentricităţii totală a forţei longitudinale se determină din relaţia (6.19):
h 40
e    e0  col ,2  as  1, 23  6,52   4  24,0 cm ;
2 2
Valoarea relativă a forței longitudinale:

89
 N 1002 103
n    1,33;
0,8  0,85  Rc  bcol ,2  h0,col ,2 0,8  0,85  7,7  100   40  36
a 4
  s   0,111;
h0,col ,1 40
N e 1002 103  24,0
 m1    0,887;
0,8  0,85  Rc  bcol ,2  h0,2 col ,2 0,8  0,85  7,7  (100)  40  362
 m1   n (1  0,5 n ) 0,887  1,33  (1  0,5 1,33)
s    0, 496;
1  1  0,111
 (1   R )  2   s   R 1,33  (1  0, 6)  2  0, 496  0, 6
 n   0,809;
1  R  2  s 1  0, 6  2  0, 496
Deoarece   0,809   R  0,6 calculele se vor repeta fără a include coeficientul 0,8.
N 1002 103
n    1, 06;
0,85  Rc  bcol ,2  h0,col ,2 0,85  7, 7  100   40  36
N e 1002 103  24, 0
 m1    0, 710;
0,85  Rc  bcol ,2  h0,2 col ,2 0,85  7, 7  (100)  40  362
 m1   n (1  0,5 n ) 0,710  1,06  (1  0,5 1,06)
s    0, 238;
1  1  0,111
 (1   R )  2   s   R 1, 06  (1  0, 6)  2  0, 238  0, 6
 n   0,811;
1  R  2  s 1  0, 6  2  0, 238
Deoarece  n  1,06   R  0,6 calculul se efectuează conform relaţiei (6.24):
0,85  7,7  100   40  36 0,710  0,811 (1  0,5  0,811)
As  As   
365 100 1  0,111
 6,60 cm2 ;
Din Anexa 5 adoptăm 218 mm  116 mm cu aria As  5,09  2,02  7,1cm .
real 2

Determinăm cu cîte procente aria barelor adoptate se deosebeşte de cea calculată:

7,1  6,60
%  100%  7,51%;
6,60
După cum vedem se încadrează în abaterile admisibile (5%...  15%) , și deoarece As  As ,
definitiv adoptăm câte 218 mm  116 mm atât pentru zona întinsă cât si pentru cea comprimată.
Procentul de armare longitudinală:
Areal 2  7,1
  s.tot 100%  100%  0,89%;
A 402
este mai mic ca 3% şi mai mare ca 0,2% (pentru stâlpul cu flexibilitatea 10  l0 / bcol  10,5  24 ),
deci se află în limitele valorilor arătate în punctul par. 6.3.
În final am obţinut:
a) 4n18 cu As  10,18 cm - din calculul stâlpului din planul de încovoiere.
real 2

b) 4n18+2n16 cu As  14, 2 cm - din calculul capacităţii portante a stâlpului în planul de

real 2

încovoiere.
Definitiv alegem armarea cu4n18+2n16, As  14, 2 cm .
real 2

Diametrul etrierilor se va adopta conform Anexa 6, respectiv pentru diametrul armăturii

longitudinale de 18mm, etrierii se vor adopta n6A-I cu pasul S=300 mm.

90
 Capitolul VII: CALCULUL FUNDAȚIEI
7.1. Noţiuni generale
În proiectul de curs se va calcula fundația pentru primul stâlp intermediar al cadrului
transversal, ce va fi executat în varianta monolită, cea mai des folosită metodă la moment. Calculul
capacităţii portante a fundaţiilor include determinarea înălţimii părţii plate, dimensiunile treptelor şi
armătura necesară a tălpii fundaţiei.
Adâncimea inferioară a fundaţiei se stabileşte în dependenţă de condiţiile hidrogeologice de pe
şantier, adâncimea de îngheţ, prezenţa subsolului, lungimea de ancorare a armăturii stâlpului în
fundație şi pe baza calculelor tehnico-economice conform normelor şi regulilor în construcţii.
Marginea de sus a fundaţiei de obicei se află la cota -0,15m, ce corespunde distanţei de la partea de
sus a fundaţiei până la nivelul podelei primului etaj.
Fundațiile monolite sunt compuse din partea plată ce are de obicei formă de trepte. Numărul
treptelor – nu mai mult de trei şi depinde de dimensiunile tălpii şi totodată de înălțimea totală a
fundației. Pentru fundațiile monolite dimensiunile părții plate sunt multiple la 300mm, iar înălţimea
treptelor se primeşte egală cu 300mm sau 450mm
Talpa fundaţiei la o solicitare centric sau aproape centric se admite pătrată în plan. La solicitarea
excentrică se recomandă de admis talpa de formă dreptunghiulară cu raportul laturilor cuprins între
1,1…1,2m, cu latura mai mare în planul de acţiune a momentului încovoietor.
Fundaţiile se execută din beton greu de clasele C15-C30 şi se instalează pe un aşternut (strat) de
nisip-pietriş cu grosimea de 10cm. Tălpile fundaţiilor se recomandă de armat cu plase sudate tipice
sau individuale. Pentru armătura plaselor se recomandă de utilizat oţel A-II. Diametrul barelor de
rezistenţă a armăturii trebuie sa fie nu mai mic de 10 mm. Distanţa dintre barele plasei (pasul) nu
trebuie să depăşească 200 mm (de obicei ea se primeşte egală cu 200 mm). Grosimea stratului de
acoperire cu beton pentru armătura de rezistenţă a tălpii în fundaţii trebuie să fie 30-50 mm.

7.2. Date pentru proiectarea în exemplul dat

În exemplul prezentat mai jos am adoptat beton de clasa C15, armătura longitudinală din oţel de
clasa A-II.
Conform Anexa 1 şi Anexa 2 primim:
Pentru betonul clasei C15:
- Rezistenţa prismatică de calcul la starea limită ultimă:
 pentru  c 2  1,0 : Rc  8,5 MPa;
- Rezistenţa de calcul la întindere la starea limită ultimă:
 pentru  c2  1,0 : Rct  0,75 MPa;
- Modulul iniţial al deformaţiilor: Ec  2,3 10 MPa;
4

Caracteristicele de rezistenţă ale armăturii clasa A-II:

- Rezistenţa de calcul la întindere şi comprimare la starea limită ultimă: Rs  280 MPa;
- Modulul de elasticitate: Es  2 10 MPa;
5

Dimensiunile secțiunii transversale a stâlpului 1-lui nivel:

- hc x bc=45x45 cm.

7.3. Eforturile care acţionează asupra bazei

Din calculul stâlpului (par.6.4.2) alegem combinarea de sarcini pentru Mmax și Ncor, pentru
secțiunea de jos a stâlpului primului nivel, respectiv:
M max  M 1 1  2   33, 7 kN  m ;
N cor  N1 1  2   1646 kN .

91
 Mărimile eforturilor pentru calculul fundaţiilor sunt admise din calculul stâlpului. Valorile
normale ale eforturilor N fn şi M fn se determină cu aproximaţie, împărţind valoarea lor de calcul la
coeficientul median de siguranţă a sarcinilor  f  1,15.
M max 33, 7
M fn    29,3 kN  m ;
f 1,15
N max 1646
N fn    1431 kN .
f 1,15
Excentricitatea forței longitudinale:
M fn
1431
e0   2, 05 cm .
N fn 29,3
În caz dacă excentricitatea forței longitudinalee0 este mai mare decât două excentricități
accidentale ea (ea=2cm), fundația se va proiecta dreptunghiular, în caz contrar pătrată.

7.4. Calculul fundaţiei la străpungere

7.4.1. Dimensionarea tălpii fundaţiei

Pentru determinarea dimensiunilor preliminare ale tălpii fundaţiei ne folosim de rezistența de

calcul a soluluiR0.
Dimensiunile preliminare ale tălpii fundaţiei se determină din condiţiile că presiunea medie
asuprabazei sub talpa fundaţiei să nu depăşească rezistenţa de calcul a solului.
Preliminar se determină aria fundaţiei:
N fn 1431
A   6,82 m2 ; (7.1)
R0   m  d 230  20 1
unde:
 R0  230 kPa –rezistenta de calcul a solului (vezi datelor iniţiale);
  m  20 kN m –masa volumetrică a materialului fundaţiei şi a solului de pe treptele ei;
3

 d  1, 0 m –adâncimea de fundare (adoptată).

Pentru fundaţia pătrată:
A  b2 ;
Pentru fundaţia dreptunghiulară:
A  b  l  1,1 1, 2 b2
Deoarece (e0=2,05cm<2·2cm=4 cm)fundaţia se va proiecta pătrată cu dimensiunea laturii:
l  b  A  6,82  2,61m;
rotunjim multiplu la 300mm, și în final adoptămb=2,7m, luând în consideraţie și respectarea
condiţiilor:
Pmax,n  1, 2  R0 ; Pmin,n  0; Pmed ,n  R0 .
Totodată facem verificarea din punct de vedere economic:
Pmed ,n
0,9   1.
R0
Aria reală a fundaţiei:
A  b2  2,72  7, 29 m2
Modulul de rezistenţă a tălpii fundaţiei:
l  b2 2,73
W   3, 28 m2
6 6

92
 Verificăm dimensiunile admise ale tălpii fundaţiei, reieşind din aceea, că presiunea maximă pe
fundaţia solului Pn,max nu trebuie să depăşească 1,2R0, valoarea minimală Pn,min nu trebuie să fie mai
mică de zero şi valoarea Pn,min– nu mai mare de R0.
Presiunea asupra solului:
N fn M fn
Pmax, n   m  d1   ; (7.2)
min, n A W
În cazul analizat valorile presiunii pe talpa fundației are valorile:
1431 29,3
Pmax, n  20 1     20  196  8,93 kPa;
min, n 7, 29 3, 28
Pmax,n  20  196  8,93  225 kPa  1, 2  R0  1, 2  230  276 kPa;
Pmin,n  20  196  8,93  207 kPa  0 kPa;
Pmed ,n  20  196  216 kPa  R0  230 kPa;
216
0,9   0,941  1
230

7.4.2. Determinarea înălţimii fundaţiei

Înălţimea de calcul (utilă) h0,pl a fundaţiei solicitată excentric:

0.25  bcol
2
 (b  cl  cb2 )
h0, pl  0.5  bcol  ; (7.3)
1 r
unde:
Rct 0, 75 103
r   3,33;
Pmax 225
cl  0,5(l  hcol ,1 )  0,5  (2,7  0, 45)  1,125 m;
cb  0,5(b  bcol ,1 )  0,5  (2,7  0, 45)  1,125 m;
Înlocuind valorile calculate în formula (7.3):
0, 25  0, 452  (2,7 1,125  1,1252 )
h0, pl  0,5  bcol   0, 424 m;
1  3,33
Primind stratul de acoperire cu beton as=5cm, înălţimea totală afundaţiei va fi:
hpl  h0, pl  as  42, 4  5  47, 4 cm ;
Totodată înălţimea fundaţiei trebuie să satisfacă şi cerinţa constructivă de ancorare a armăturii
longitudinale a stâlpului în fundaţie (luândîn consideraţieîndoirea armaturii):
hpl  20  d s  a  20  2,5  5  50  5  55 cm ;
Alegem definitiv înălţimea fundaţiei egală cu cea mai mare valoare obţinută din două condiţii.
Înălţimea şi numărul treptelor se primesc în dependenţă de înălţimea totală a fundaţiei şi se primeşte
multiplă la dimensiunile de modul. Înălțimea treptelor se adoptă conform Anexa 11.
În cazul exemplului prezentat obținem:
hpl  0,60 m  60 cm; h0, pl  h02  hpl  as  55 cm; h1  h2  30 cm ;
h01  25 cm.

93
Fig. 24.Schema de formare a piramidei de străpungere în treapta de jos a fundaţiei. Schema de calcul şi
secţiunile pentru determinarea armăturii fundaţiei.

Presiunea de la stâlp se transmite fundaţiei prin piramida de străpungere, formând din liniile
duse sub 45o (vezi Fig. 24). Pentru determinarea lungimii treptelor şi dimensiunilor fundaţiei,
folosind metoda grafică, desenăm fundaţia în scară pe hârtie milimetrică sau în AutoCAD.
Din Fig. 24admitem:
- c1  112,5 cm – distanţa de la marginea fundaţiei până la secţiunea I-I de-a lungul laturiil;
- c2  80 cm – la fel până la secţiunea II-II;
- b1  110 cm –lăţimea treptei a doua.

7.5. Calculul armării tălpii fundaţiei

Secţiunea armăturii de rezistenţă a tălpii fundaţiei (As de-a lungul laturii l, în care acţionează
momentul încovoietor) se determină din calculul la încovoiere a lungimii consolei plăcii fundaţiei la
acţiunea presiunii solului sub talpă în secţiunile de pe marginea stâlpului sau bazei stâlpului şi pe
marginile treptelor fundaţiei.
Calculul armăturii se înfăptuiește ca şi în cazul pentru elementele încovoietoare cu secţiunea
dreptunghiulară cu armătură simplă după metoda de tabel. Se precaută două secţiuni periculoase a
plăcii fundaţiei după numărul de trepte. Secţiunile periculoase sunt date în Fig. 24.
Momentele încovoietoare în secţiunile de calcul a plăcii fundației se determină de la acţiunea
presiunii reactivă a solului pe talpa fundaţiei şi a solului de pe treptele lui.
În dependenţă de forma epurei a presiunii solului momentele încovoietoare în secţiunea i la
distanţaci de la marginea cea mai încărcată a fundaţiei se determină conform relaţiilor următoare:
Valoarea momentului încovoietor în secţiunea I-I:
6  e0 4  e0  c1 1
M I  I  N fn  c12  (1   ) 
l l2 2l
 6  2, 05 102 4  2, 05 10 2 1,125  1
 14311,1252  1    
 2, 7 2, 7 2  2  2, 7
 346 kN  m ;

94
 Valoarea coeficientului tabelar:
M I I 346 105
 01    0,153;
0,8  Rc  b1  h022 0,8  8,5  100  120  552
Conform Anexa 3pentru  0  0,153 admitem coeficientul 1  0,934 . Atunci aria necesară a
armăturii totale, paralelă cu latura l , în secţiunea I-I la marginea stâlpului pe lăţimea fundaţiei va fi:
M I I 346 105
As , I  I    24,1cm 2 ;
Rs  1  h02 280  100   0,934  55
în care Rs – rezistenţa de calcul a armăturii de clasa A-II.
Pentru secţiunea II-II:
6  e0 4  e0  c2 1
M II  II  N fn  c22  (1   ) 
l l 2
2l
 6  2, 05 102 4  2, 05 102  0,8  1
 1431 0,82  1    
 2, 7 2, 7 2  2  2, 7
 176 kN  m ;
Valoarea coeficientului tabelar:
M II  II 176 105
 02    0,153;
0,8  Rc  b  h012 0,8  8,5  100   270  252
Conform Anexa 3 pentru  0  0,153 admitem coeficientul 1  0,934 . Atunci aria necesară a
armăturii totale, paralelă cu latura l , în secţiunea II-II la marginea stâlpului pe lăţimea fundaţiei va
fi:
M II  II 176 105
As , II  II    26,9 cm 2 ;
Rs  1  h01 280  100   0,934  25
Armarea definitivă a fundaţiei se înfăptuieşte după una din valorile maxime obţinute din calcul.
În exemplul prezent pentru secţiunea II-II avem As  26,9 cm . Talpa fundaţiei se armează cu plase,
2

la care pasul barelor poate fi de 10, 15, 20 cm. Admitem pasul barelor S  15cm . Atunci numărul
necesar de bare pentru plasă pe lăţimea fundaţiei va fi egal:
b 270
n  1   1  19 bare;
s 15
Aria necesară a unei bare:
A 26,9
As ,1  s ,max   1, 41cm2
n 19
Din Anexa 5 alegem bare 14A  II cu Asreal ,1  1,54 cm .
2

Pentru armarea tălpii fundaţiei admitem o plasă cu aria armăturii egală a în ambele direcţii
1914A  II cu pasul S  15 cm și Asreal ,tot  19 1,54  29, 2cm .
2

Determinăm cu cîte procente aria barelor adoptate se deosebeşte de cea calculată:

29, 2  26,9
%  100%  8,80%;
26,9
După cum vedem se încadrează în abaterile admisibile (5%...  15%) .

7.6. Executarea lucrărilor de armare și betonare

Problemele des întâlnite la executarea lucrărilor de armare și betonare a stâlpului, sunt cele de
execuție a nodurilor de îmbinare a carcasei stâlpului superior cu cea a stâlpului inferior la variația
dimensiunilor secțiunii acestora; îmbinarea mustăților carcaselor etc. Pentru barele de armatura a
căror diametru nu depășește 18-20mm îmbinarea acestora se poate realiza prin suprapunere 15-20ds.
Pentru bare a căror diametru este mai mare de 20mm îmbinarea se va realiza prin sudură în baie,

95
deoarece îmbinarea prin suprapunere pentru diametre mari duce la cheltuieli nejustificate de
armatură.
În proiectul de an la executarea stâlpilor e permis de folosit și beton cu o clasă mai mare decât
cel folosit în executarea grinzilor si planșeului, doar dacă va fi argumentat tehnologic betonarea cu
asigurarea continuităţii materialului stâlpului, aceasta se lăsa la discreţia studentului, care în calitate
de viitor proiectant trebuie sa poată soluţiona problemele de acest gen, în caz contrar în nodul
îmbinării stâlpului cu grinda se pot obţine fisuri la variaţia temperaturii, betoanele de clase diferite
au un modul de deformaţie diferit.

Fig.25.Îmbinarea barelor stâlpilor la variația secțiunii acestora: a – prin sudura (diametre mai mari de 20
mm); b – prin suprapunere (diametre mai mici de 20 mm)

Fig.26. Sudurăîn baie cu cordon pe eclisa metalicăîn formă de jgheab: a – sudura barelor verticale, b -
sudura barelor orizontale;

96
 LITERATURA
1. NCM F.02.02.2006. Calculul, proiectarea şi alcătuirea elementelor de construcţii din beton armat şi beton
precomprimat. Chişinău 2006.
2. Ciupac, I.; Sârbu, T. Calculul şi alcătuirea elementelor planşeului cu plăci şi grinzi din beton armat monolit.
Material didactic. Chişinău, I.P.C., 2002.
3. Sârbu, T. Calculul grinzilor continui din beton armat. Tezele conferinţei tehnico-ştiinţifice a U.T.M., - Chişinău,
1996.
4. Sârbu, T. Calculul grinzilor continui din beton armat articulate la extremităţi. Rezumatele lucrărilor conferinţei
tehnico–ştiinţifice jubiliare a U.T.M., - Chişinău 2000.
5. СНиП 2.01.07-85. Нагрузки и воздействия. Госстрой СССР. - М.: ЦИТП Госстрой СССР, 1987.
6. Байков, В.Н.; Сигалов, Э.Е. Железобетонные конструкции Общий курс. Учебник для вузов. – 5-е изд., -
М., Cтройиздат, 1991.
7. Проектирование железобетонных конструкций: Справоч-ник проектировщика. /Под ред. А.Б. Голышева.
– Киев: Будiвельник, 1990.
8. Бондаренко, В. М.; Cуворкин Д. Г. Железобетонные и каменные конструкции. – М., Высшая школа,
1987.
9. Corobceanu, V. Beton armat. Editura tehnica – info Chişinău 2002.
10. Agent, R.; Dumitrescu, D.; Postelnicu, T. Îndrumător pentru calculul şl alcătuirea elementelor de beton
armat. Principii şi detalii de alcătuire constructivă. Editura Tehnica Bucureşti — 1992
11. Железобетонные конструкции. Курсовое и дипломное проектирование. Под ред. A. Я. Барашикова. –
Киев, Вища школа, 1987.
12. Попов Н. Н.; Забегаев А. Д. Проектирование и расчёт железобетонных конструкций. – М., Высшая
школа, 1989.
13. Раcчет и конcтруирование чаcтей жилых и общеcтвенных зданий. Cправочник проектировщика под.
ред. Вахненко П. Ф. – Киев, Будивельник, 1987.
14. Чупак, И. М.; Cырбу, Ф. П. Раcчет элементов ребристого междуэтажного перекрытия в монолит-ном
железобетоне. Методические указания к первому курcовому проекту по дисциплине «Железобетонные
конструкции». К.П.И. – Кишинев, 1987

97
 ANEXE

Anexa 1 (Tabelul 5,6 si 7 [1])

Caracteristicile de rezistenţă si deformaţii ale betonului
Rezistenţa betonului SLU Rezistenţa Modulul de
Clasa
[MPa] betonului SLS elasticitate.
comprimare Întindere [MPa] Ec∙10-3
beto-
Rc Rct [MPa]
γc2 γc2 γc2 γc2 fără trat.
nului =1,0 =0,9 =1,0 =0,9
Rc,ser Rct,ser
trat. term
C10 6,0 5,40 0,57 0,51 7,5 0,85 18,0 16,0
C12,5 7,5 6,7 0,66 0,59 9,5 1,00 21,0 19,0
C15 8,5 7,7 0,75 0,67 11,0 1,15 23,0 20,5
C20 11,5 10,5 0,90 0,80 15,0 1,40 27,0 24,0
C25 14,5 13,0 1,05 0,95 18,5 1,60 30,0 27,0
C30 17,0 15,5 1,20 1,10 22,0 1,80 32,5 29,0
C35 19,5 17,5 1,30 1,15 25,5 1,95 34,5 31,0
C40 22,0 20,0 1,40 1,25 29,0 2,10 36,0 32,5
2
Anexa 2 (Tabelul 9,10,11,13 si 14 [1])

Caracteristicile de rezistenţă si deformaţie ale armăturii

Rezistenţa armăturii SLU Rezistenţa Modulul
Armătura
[MPa] armaturii de elasti-
compre- SLS citate
Diametrul întindere
Clasa siune [MPa] Es∙10-4,
[mm]
Rs Rsw Rsc Rs,ser [MPa]
A-I 6…40 225 175 225 235 21,0
A-II 10…80 280 225 280 295 21,0
A-III 6…8 355 285 355 390 20,0
A-III 10…40 365 290 365 390 20,0
Bp-I 3 375 270 375 410 17,0
Bp-I 4 365 265 365 405 17,0
Bp-I 5 360 260 360 395 17,0

98
 Anexa 3 (Tabelul 24 [1])
Valorile coeficienţilor pentru calculul elementelor încovoiate cu armătură optimă
 1 1  1 1
0,01 0,996 0,00996 0,31 0,876 0,27156
0,02 0,992 0,01984 0,32 0,872 0,27904
0,03 0,988 0,02964 0,33 0,868 0,28644
0,04 0,984 0,03936 0,34 0,864 0,29376
0,05 0,980 0,0490 0,35 0,860 0,3010
0,06 0,976 0,05856 0,36 0,856 0,30816
0,07 0,972 0,06804 0,37 0,852 0,31524
0,08 0,968 0,07744 0,38 0,848 0,32224
0,09 0,964 0,08676 0,39 0,844 0,32916
0,10 0,960 0,0960 0,40 0,840 0,3360
0,11 0,956 0,10516 0,41 0,836 0,34276
0,12 0,952 0,11424 0,42 0,832 0,34944
0,13 0,948 0,12324 0,43 0,828 0,35604
0,14 0,944 0,13216 0,44 0,824 0,36256
0,15 0,940 0,1410 0,45 0,820 0,3690
0,16 0,936 0,14976 0,46 0,816 0,37536
0,17 0,932 0,15844 0,47 0,812 0,38164
0,18 0,928 0,16704 0,48 0,808 0,38784
0,19 0,924 0,17556 0,49 0,804 0,39396
0,20 0,920 0,1840 0,50 0,800 0,400
0,21 0,916 0,19236 0,51 0,796 0,40596
0,22 0,912 0,20064 0,52 0,792 0,41184
0,23 0,908 0,20884 0,53 0,788 0,41764
0,24 0,904 0,21696 0,54 0,784 0,42336
0,25 0,900 0,2250 0,55 0,780 0,4290
0,26 0,896 0,23296 0,56 0,776 0,43456
0,27 0,892 0,24084 0,57 0,772 0,44004
0,28 0,888 0,24864 0,58 0,768 0,44544
0,29 0,884 0,25636 0,59 0,764 0,45076
0,30 0,880 0,2640 0,60 0,760 0,4560

99
 Asortimentul plaselor sudate din sârmă Bp-1 Anexa 4
Marca Diametrul Aria secţiunii transversale a barelor plasei cu pasul lor - mm
plasei armăturii pentru un metru lăţime sau lungime a plasei, în cm2:
sudate în mm S = 50 S = 100 S = 150 S = 200 S = 250 S = 300
d s1Bp  I  S1 3 1,42 0,71 0,47 0,35 0,28 0,23
B L 4 2,52 1,26 0,84 0,63 0,50 0,42
d s 2 Bp  I  S2
5 3,92 1,96 1,31 0,98 0,79 0,65
Aici: ds1 şi ds2 - respectiv diametrul armăturii lăţimile plaselor:
longitudinale şi transversale a plaselor 1040, 1140, 1230, 1280, 1290, 1340
S1 şi S2 - respectiv pasul barelor 1440, 1500, 1540, 1660, 2350, 2550
longitudinale şi transversale 2660, 2830, 2940, 2960, 3030, 3260
B - lăţimea şi L - lungimea plasei 3330, 3560 şi 3630 mm.

Raportul diametrelor barelor şi distanţele minime dintre ele Anexa 6

Denumirea Valorile diametrului armăturii
Diametrul maximal al barelor într-o direcţie 3 - 12 14, 16 18, 20 25 25 - 32 36 - 40
Bp-I 3 4 5 - - -
Idem în altă direcţie pentru
A-I 6 6 6 6 8 10
Distanţa minimă între barele aceleiaşi direcţii 50 75 100 100 150 200
Idem pentru barele instalate în două niveluri 30 40 50 50 60 70
Sortimentul ariilor secţiunii transversale a armăturii Anexa 5

n Aria secţiunii transversale a n bare de armătură în cm2 Masa Sortiment armătură Sort. sârmă
[m] A A A A A B-II
1 2 3 4 5 6 7 8 9 kg/m Bp-I
II III IV IVc V Bp-II
3 0,071 0,14 0,21 0,28 0,35 0,42 0,49 0,57 0,64 0,055 - - - - - × ×
4 0,126 0,25 0,38 0,50 0,63 0,75 0,88 1,01 1,13 0,099 - - - - - × ×
5 0,196 0,39 0,59 0,79 0,98 1,18 1,37 1,57 1,77 0,154 - - - - - × ×
6 0,283 0,57 0,85 1,13 1,41 1,70 1,98 2,26 2,54 0,222 - × - - - - ×
8 0,503 1,01 1,51 2,01 2,51 3,02 3,52 4,02 4,52 0,395 - × - - - - ×
10 0,785 1,57 2,36 3,14 3,93 4,71 5,50 6,28 7,07 0,617 × × × × × - -
12 1,131 2,26 3,39 4,52 5,65 6,79 7,92 9,05 10,18 0,888 × × × × × - -
14 1,54 3,08 4,62 6,16 7,70 9,24 10,78 12,32 13,85 1,208 × × × × × - -
16 2,01 4,02 6,03 8,04 10,05 12,06 14,07 16,08 18,10 1,578 × × × × × - -
18 2,545 5,09 7,63 10,18 12,72 15,27 17,81 20,36 22,90 1,998 × × × × × - -
20 3,14 6,28 9,42 12,57 15,71 18,85 21,99 25,13 28,27 2,466 × × × × × - -
22 3,80 7,60 11,40 15,21 19,01 22,81 26,61 30,41 34,21 2,984 × × × × × - -
25 4,91 9,82 14,73 19,63 24,54 29,45 34,36 39,27 44,18 3,853 × × - × × - -
28 6,16 12,32 18,47 24,63 30,79 36,95 43,10 49,26 55,42 4,834 × × - × × - -
32 8,04 16,08 24,13 32,17 40,21 48,25 56,30 64,34 72,38 6,313 × × - - × - -
36 10,18 20,36 30,54 40,72 50,89 61,07 71,25 81,43 91,61 7,99 × × - - - - -
40 12,57 25,13 37,70 50,27 62,83 75,40 87,96 100,5 113,1 9,865 × × - - - - -
Valorile coeficienţilor βj max. Anexa 7

Nr. Valorile coeficienţilor βj maxpentru raportul υ/g

secţ. 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0
1 0,064 0,064 0,064 0,064 0,064 0,065 0,065 0,065 0,065 0,065
2 0,088 0,088 0,088 0,088 0,089 0,090 0,090 0,090 0,090 0,091
2¹ 0,088 0,088 0,088 0,088 0,089 0,090 0,090 0,090 0,091 0,091
3 0,072 0,072 0,072 0,072 0,072 0,074 0,074 0,075 0,076 0,076
100
 4 0,016 0,016 0,016 0,016 0,016 0,019 0,019 0,020 0,021 0,022
5 -0,080 -0,080 -0,080 -0,079 -0,077 -0,076 -0,075 -0,075 -0,074 -0,072
6 0,004 0,004 0,004 0,004 0,006 0,008 0,009 0,009 0,010 0,011
7 0,047 0,047 0,048 0,049 0,051 0,052 0,053 0,053 0,054 0,055
7¹ 0,054 0,054 0,055 0,056 0,058 0,060 0,060 0,060 0,061 0,062
8 0,051 0,051 0,052 0,053 0,055 0,057 0,058 0,058 0,059 0,059
9 0,014 0,014 0,016 0,018 0,020 0,021 0,021 0,021 0,022 0,023
10 -,0625 -0,062 -0,060 -0.058 -0,056 -0,055 -0,054 -0,054 -0,059 -0,053
11 0,018 0,018 0,020 0,021 0,023 0,024 0,024 0,024 0,025 0,026
12 0,058 0,058 0,059 0,060 0,062 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625
12¹ 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625 0,0625
13 0,058 0,058 0,059 0,059 0,060 0,061 0,062 0,062 0,0625 0,0625
14 0,018 0,018 0,018 0,018 0,019 0,020 0,021 0,021 0,022 0,023
15 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -0,062 -0,061 -0,060 -0,060 -0,059 -0,058
Valorile coeficienţilor βj min. Anexa 8
Nr. Valorile coeficienţilor βj minpentru raportul υ/g
secţ. 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0
3 0,042 0,027 0,018 0,013 0,010 0,007 0,005 0,004 0,003 0,002
4 -0,004 -0,014 -0,020 -0,023 -0,024 -0,026 -0,027 -0,027 -0,027 -0,028
5 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080 -0,080
6 -0,017 -0,027 -0,032 -0,035 -0,036 -0,037 -0,037 -0,038 -0,038 -0,038
7 0,017 0,002 -0,006 -0,011 -0,013 -0,015 -0,017 -0,018 -0,019 -0,019
7¹ 0,023 0,007 -0,001 -0,006 -0,008 -0,011 -0,012 -0,014 -0,015 -0,016
8 0,023 0,006 -0,002 -0,006 -0,009 -0,011 -0,012 -0,014 -0,015 -0,016
9 -0,006 -0,016 -0,020 -0,022 -0,023 -0,024 -0,025 -0,026 -0,026 -0,027
10 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625
11 -0,003 -0,013 -0,017 -0,019 -0,020 -0,021 -0,022 -0,023 -0,023 -0,024
12 0,028 0,013 0,005 0,000 -0,003 -0,005 -0,006 -0,008 -0,009 -0,010
12¹ 0,031 0,016 0,008 0,0020 -0,001 -0,003 -0,005 -0,007 -0,008 -0,009
13 0,028 0,013 0,005 -0,001 -0,004 -0,006 -0,008 -0,009 -0,010 -0,011
14 -0,003 -0,013 -0,018 -0,022 -0,024 -0,025 -0,025 -0,036 -0,027 -0,027
15 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625 -,0625

101
 Coeficienţii αisi βipentru determinarea valorilor momentelor pe reazeme Anexa 9

Nr. Schemele de încărcare si diagramele Momentele pe reazem

K
crt. momentelor MA MB1 MB2 MC1
1 2 3 4 5 6 7
0,5 -0,072 -0,090 -0,083 -0,083
1,0 -0,063 -0,091 -0,085 -0,085
2,0 -0,054 -0,093 -0,087 -0,087
1 3,0 -0,046 -0,095 -0,088 -0,088
4,0 -0,039 -0,097 -0,089 -0,089
5,0 -0,033 -0,099 -0,090 -0,090
6,0 -0,027 -0,100 -0,091 -0,091
0,5 -0,077 -0,079 -0,006 -0,006
1,0 -0,070 -0,074 -0,012 -0,012
2,0 -0,062 -0,068 -0,018 -0,018
2 3,0 -0,055 -0,065 -0,022 -0,022
4,0 -0,048 -0,063 -0,026 -0,026
5,0 -0,042 -0,063 -0,028 -0,028
6,0 -0,036 -0,062 -0,030 -0,030

Anexa 9 (continuare)

1 2 3 4 5 6 7
0,5 0,005 -0,011 -0,077 -0,077
1,0 0,007 -0,017 -0,073 -0,073
2,0 0,008 -0,025 -0,069 -0,069
3 3,0 0,009 -0,030 -0,066 -0,066
4,0 0,009 -0,034 -0,063 -0,063
5,0 0,009 -0,036 -0,062 -0,062
6,0 0,009 -0,038 -0,061 -0,061
0,5 -0,071 -0,092 -0,088 -0,072
1,0 -0,062 -0,095 -0,094 -0,066
2,0 -0,052 -0,101 -0,098 -0,059
4 3,0 -0,045 -0,107 -0,100 -0,054
4,0 -0,037 -0,112 -0,102 -0,050
5,0 -0,032 -0,115 -0,104 -0,046
6,0 -0,026 -0,117 -0,105 -0,043

Coeficienţiiφbși φrpentru elementele din beton obișnuit Anexa 10

l0/h
6 8 10 12 14 16 18 20
Nl/N
Coeficientul b
0 0,93 0,92 0,91 0,90 0,89 0,86 0,83 0,80
0,5 0,92 0,91 0,90 0,88 0,85 0,81 0,78 0,65
1,0 0,92 0,91 0,89 0,86 0,81 0,74 0,63 0,55
102
 Coeficientul r
A. Pentru aria secţiunii barelor intermediare, amplasate la margine, paralele planului
analizat, mai puţin ca1/3(As+As’)
0 0,93 0,92 0,91 0,90 0,89 0,87 0,84 0,81
0,5 0,92 0,92 0,91 0,90 0,87 0,84 0,80 0,75
1,0 0,92 0,91 0,90 0,88 0,86 0,82 0,77 0,70
B. Pentru aria secţiunii barelor intermediare, amplasate la margine, paralele planului
analizat, nu mai puţindecât1/3(As+As’)
0 0,92 0,92 0,91 0,89 0,87 0,84 0,80 0,75
0,5 0,92 0,91 0,90 0,87 0,83 0,79 0,72 0,65
1,0 0,92 0,91 0,89 0,86 0,80 0,74 0,66 0,58

103
 Dimensionarea fundaţiilor prefabricate Anexa 11

Înălţimea Înălţimea treptelor

fundaţiei (cm)
Schema
h
(cm)
h1 h2 h3
30 30 - -
45 45 - -
60 30 30 -
75 30 45 -
90 30 30 30
105 30 30 45
120 30 45 45
150 45 45 60

Formula interpolării Anexa 12

x1
x
y1
y y  y1   x  x1 
 y2  y1 
x2 y2  x2  x1 

104