Cernobîl a fost accidentul care, potrivit industriei

nucleare, nu se va întâmpla niciodată. Douăzeci și

cinci de ani mai târziu, accidentul nuclear de la
Fukushima ne reamintește că riscul unui alt Cernobîl
există oriunde puterea nucleară este folosită.
Dezastrul continuă și astăzi, viețile a milioane de
oameni fiind afectate de radionuclizii cu durată mare
de viață împrăștiați acum 34 de ani în atmosferă.

Exact acum 34 de ani, reactoarele de la Cernobîl

(Ucraina) au explodat. Aproape cinci milioane de
oameni locuiesc încă în zonele contaminate.
 Uzinele nucleare sunt, practic, niște motoare cu aburi foarte
sofisticate. Într-un motor cu aburi, apa fiartă se transformă în
abur, iar aburul învârte o turbină care generează energie.
Într-un reactor nuclear, căldura cauzată de fisiune
(descompunerea atomului de uraniu) fierbe apa și face să se
învârtă turbinele.
Fisiunea nucleară, adică descompunerea unui atom, în urma
căreia sunt eliberați neutroni, e imprevizibilă și volatilă. O
reacție de fisiune duce la alta, fapt care duce la eliberarea
unor energii colosale: acest principiu stă, practic, la baza
bombelor nucleare. Pentru a controla rata fisiunii într-o
uzină nucleară, reactoarele folosesc bare de control.
Construite din elemente precum argintul sau iridiu, barele de
control absorb neutronii eliberați în timpul fisiunii și o
încetinesc.
Reactorul de la Cernobîl era unul de putere
mare (RBMK), care folosea apă pentru a
răcori miezul reactorului și a genera aburi
pentru producerea de energie. E esențial
faptul că barele de control de la Cernobîl
erau făcute din Bor și aveau varful din
grafit. Rolul acestor bare de control este să
oprească, în situații de urgență, reacția de
fisiune. Borul a încetinit reacțiile, dar
vârfurile din grafit au crescut inițial rata
fisiunii. A fost o eroare de design și unul
dintre principalii factori care au cauzat
explozia.
Era ora 01 şi 23 de minute şi 58 de secunde. Reactorul scapă de sub
control şi se produce o explozie violentă. Acoperişul reactorului, greu
de o mie de tone, este aruncat în aer. Învelişul de grafit ia foc şi 190 de
tone de substanţe radioactive ajung la peste 1.000 de metri în atmosferă
şi sunt purtate de curenţii de aer pe distanţe imense.
Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea Cantitatea de radiații eliberată este de cel
roșie” deoarece radiațiile i-au dat o nuanță puțin 100 de ori mai puternică decât cea
puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma eliberată de bombele atomice de la Nagasaki
lor. și Hiroshima.

Ai putea crede că celelalte reactoare de la Cernobîl au fost

oprite imediat, dar 3 dintre ele au fost repornite și folosite
pentru o perioadă de încă 13 ani!

În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit de o

carapace din ciment aflată azi în stare de degradare avansată. O
nouă structură protectoare se construiește astăzi peste sarcofagul
vechi, dar aceasta va rezista doar 100 de ani.
Mulțumim de
atenție!