Recomandări

- Cialdini, R. „Psihologia manipulării”.

- Cialdini, R. „Psihologia persuasiunii”.
- Lebon, G. „Psihologia mulțimilor”.
- Badea, Mitrofan. „Dimensiuni ale excluderii sociale”.
- Gueguen, N. „Psihologia manipulării și a supunerii”.

1. Problematica grupurilor sociale mici (10.10)

=======================================

Tipuri de formațiuni sociale

- grupuri
- membrii interacționează direct, pe baza unor reguli acceptate
și recunoscându-se ca membri
- colectivități
- au la bază aceeași recunoaștere a unor norme și principii comune
- membrii NU interacționează direct
- organizații
- deliberat constituite în vederea atingerii unui scop
- folosesc strategii explicite de decizie și de control

Caracteristicile generale ale grupurilor sociale

a. tip
- număr de membri
- natura activității desfășurate
- modul de formare
b. mărime
- numărul de memberi
c. compoziție
- caracteristicile psihosociale ale membrilor, sub aspectul
- vârstei
- sexului
- etniei
- educației
- statutului profesional
d. structură
- modul de configurare a relațiilor interpersonale dintre membri
- comunicare
- influență
- coordonare
- control
- distribuția rolurilor și funcțiilor în interiorul grupului
e. coeziunea
- gradul de unitate a grupului
- rezultantă a
- interacțiunilor dintre membri
- caracteristicilor psihosociale ale membrilor
- contextului social în care grupul își desfășoară activitatea
f. sarcină/obiectiv
- scopul care trebuie atins în urma activității comune
g. nivelul de integrare
- expresia gradului de maturizare a relațiilor din interiorul grupului
- măsura în care fiecare membru
- se identifică cu grupul din care face parte
- participă activ la viața colectivă
- reflectă indirect și gradul de elaborare al conștiinței colective
a grupului respectiv
h. eficiență
 - reflectă sintetic parametrii calitativi și cantitativi de realizare
a sarcinii

Funcțiile grupurilor sociale

a. realizarea sarcinii
b. satisfacerea trebuințelor psihologice ale membrilor
c. asigurarea și menținerea
- coeziunii
- coerenței grupului
- limitelor grupului ca sistem
d. stabilirea raporturilor dintre grup și alte grupuri

2. (17.10)
==

Clasificarea grupurilor sociale

1. primare
- de contact față în față între membri
2. secundare
- predomină relațiile indirecte, de tip releu
3. naturale
- iau naștere spontan datorită unor condiții obiective, care determină
dezvoltarea unor relații între membri
- 4 tipuri principale, cu caracter universal, în istoria omenirii
- familia
- grupul de joc al copiilor
- grupul de vecinătate spațială
- persoane care locuiesc în aceeași zonă fizică, și între care
există relații de foarte mult timp
- comunitatea de bătrâni
4. artificiale
- se formează în urma unui proiect organizatoric/științific, în general,
de utilitate practică
- exemple
- de lucru
- terapeutice
5. în funcție de activitățile desfășurate sau de tipul sarcinii
- tipuri
- școlare
- de muncă
- de creație
- sportive
- militare
- în cazul lor, natura sarcinii/obiectivului determină diferențele esențiale
în ceea ce privește dinamica și desfășurarea grupului
6. în funcție de gradul de reglementare sau de cadrul normativ
- formale
- cadrul instituțional este cel care reglementează și cel care fixează
- normele interne
- tipul sarcinii de îndeplinit
- mecanisme de control și coordonare
- o structură ierarhică specifică
- informale
- nu există un cadru instituționalizat
- dinamica acestui grup va fi determinată preponderent de factorii
socio-afectivi
7. în funcție de raporturile existente între membri și grupuri
- de apartenență
 - membrii le aparțin la un moment dat
- în mod natural
- prin activitatea pe care o desfășoară în mod curent
- participarea la viața grupului NU implică și o participare psihologică
- apartenența poate fi și una „fictivă”, în sensul că poate fi formală
- de referință
- acela de la care individul împrumută
- valorile
- normele
- atitudinile
pe care el le consideră a fi de referință
- împrumut prin prestigiu
- de presiune
- sunt cele care au capacitatea de a exercita o influență semnificativă
asupra unor
- persoane
- grupuri sociale
- instituții/organizații
datorită resurselor de care dispun, de natură
- economică
- informațională
- politică
- profesională
- ideologică
- religioasă

Principalele structuri psihosociale de grup

- tipuri
a. socio-afectivă
b. de comunicare
c. de putere
- include procesele de influență
d. activității
- se referă la procesele de îndeplinire a obiectivelor
e. motivațional-atitudinală
- (b, c, d)
- pot avea un caracter
- formal, fiind determinate de normele constitutive ale grupurilor
- informal, fiind generate uneori în contextul interacțiunii membrilor
- (a, e)
- caracter prepondenent informal, cu manifestări specifice în cadrul
diferitelor tipuri de grupuri
- dintr-o serie largă de factori ce influențează/condiționează formarea
relațiilor prefernțiale în cadrul grupurilor, următorii sunt considerați
a fi cei mai importanți
- inteligența socială
- capacitatea de comunicare interpersonală
- altruismul
- disponibilitatea de într-ajutorare
- statutul recunoscut în plan formal, dar și informal
- competența și implicarea în rezolvarea problemelor grupului
- farmecul personal (carismă)

3. Persuasiunea și manipularea, ca forme al influenței sociale (31.10)

==============================================================

Cialdini
- cel mai semnificativ autor
- în ceea ce privește persuasiunea, Chaldini descrie armele persuasiunii,
acestea având un caracter general
1. reciprocitatea
- oamenii tind adesea sau se simt obligați să ofere un serviciu/ concesie
sau să facă ceva echivalent cu ce au primit
- să știi să îmbraci cererea în haina de returnare a unui favor
reprezintă o armă a persuasiunii
- nevoia de valorizare socială
2. angajament și consecvență
- un angajament luat în public, cu glas tare, ne motivează să fim
mai consecvenți și să acționăm așa cum am afirmat
- să obții un angajament public de la cineva reprezintă jumătate
din drumul care va fi parcurs până la materializarea lui practică
- intervin
- factorul moral
- nevoia de validare personală
3. dovada socială
- dacă majoritatea oamenilor cred în anumite lucruri, atunci acestea
trebuie să fie adevărate
4. simpatia
- avem încredere în cei
- pe care îi cunoaștem, simpatizăm
- cu care semănăm dpdpv psihologic
- de care ne simțim legați, prin
- hobby comun
- stil de viață asemănător
5. autoritatea
- există o tendință generală prin care oamenii sunt impresionați de
- statut social
- prestigiu
- titluri
- distincții
- alte aspecte care provin de la autorități recunoscute social
6. principiul rarității
- raritatea reprezintă o armă de influențare folosită uneori metodic,
într-o gamă largă de situații, în vederea obținerii asentimentului
- „ești special”
- diferențierea socială (vs. comparație, reflectare, halo)

Persuasiune vs. manipulare

- manipularea, spre deosebire de persuasiune, reprezintă acțiunea prin care
un actor social --- persoană sau grup social --- este determinat
să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele celuilalt,
însă lăsând impresia *libertății* de gândire și decizie
- diferența dintre manipulare și persuasiune constă în faptul că
- actorul social persuadat cunoaște intenția celui care folosește respectiva
tehnică pt convingere
- în cazul manipulării, actorul social NU este conștient de intenția
celuilalt
- manipularea implică
- ascunderea intenției agresive
- cunoașterea vulnerabilităților psihologice ale celuilalt
- în funcție de ele, manipulatorul selectează anumite tactici specifice
- aspecte psihologice ale persoanelor care pot fi ușor manipulate
- sugestibilitatea crescută
- dependența emoțional-afectivă
- slaba încredere în forțele proprii
- imaginea de sine scăzută
- identitatea de sine difuză
 - lipsa de asertivitate și incapacitatea de a spune „nu” în anumite situații
- dependența de aprobarea celorlalți
- grad crescut de
- labilitate emoțională
- impresionabilitate
- manipulatorii au trei motive
- nevoia de a-și atinge scopurile cu orice preț, fără a ține cont
de gândurile, sentimentele celuilalt
- nevoia de a obține putere și superioritate în relația cu celălalt
- nevoia de control
- manipulatorii prezintă câteva aspecte psihologice în structura lor
de personalitate, acestea regăsindu-se în conceptul de „triadă întunecată
a personalității”
- narcisismul
- egocentrism
- vanitate
- imagine de sine exacerbată
- în context social, termenul care conotație de
- superioritate
- indiferență față de situația altora
- machiavelismul
- reci dpdv psihoemoțional
- exploatează vulnerabilitățile emoționale ale celorlalți
- *seducători*
- psihopatia
- construct psihologic ce evidențiază
- desconsiderare cronică față de principiile etice
- comportament ~ antisocial
- nivel scăzut de
- empatie
- rușine
- vinovăție
- tehnici folosite de manipulatori în contextul interpersonal și grupal
- minciuna
- anumite personalități sunt specialiste în înșelătorie, realizând
acest lucru într-un mod extrem de subtil
- ținta este schimbarea comportamentului și atitudinilor celui manipulat
- de obicei se apelează la minciuna prin omisiune
- ascunderea sau reținerea unei părți semnificative de adevăr
- negarea
- manipulatorul refuză cu obstinație să recunoască c-a făcut ceva greșit
- raționalizarea
- folosită ca o scuză de către manipulator, pentru un comportament
neadecvat
- minimizarea
- tip de negare, asociată cu raționalizarea
- exemplu: manipulatorul susține că o insultă/ batjocură nu este
decât o glumă și că atitudinea sa nu este răuvoitoare
sau defăimătoare
- folosirea frecventă a unor răspunsuri sau afirmații ambigue, evazive,
în conversația cu celălalt
- intimidarea voalată
- manipulatorul folosește amenințări
- subtile
- indirecte
- implicite
- funcționează în situații de dependență emoțională etc.
- învinovățirea
- tactică specială de intimidare
 - manipulatorul sugerează faptul că celălalt este o persoană egoistă,
nepăsătoare, autosuficientă, toate aceste lucruri în timp inducând
în celălalt sentimentul vinovăției, menținându-l pe acesta
într-o stare perpetuă de autoîndoială, de anxietate și de supunere
față de manipulator
- șantajul emoțional
- șantajistul, care este apropiat emoțional de victimă, o amenință pe
aceasta că o va pedepsi indirect, pt a obține ce dorește
- astfel, manipulatorul trebuie să cunoască cele mai absconse secrete
ale celuilalt
- știind faptul că victima își dorește mai mult decât orice acceptarea
și iubirea celuilalt, manipulatorul amenință cu
- retragerea afecțiunii
- faptul că victima trebuie să demonstreze că merită afecțiunea
și iubirea lui
- frecvent, șantajistul folosește
- frica
- obligația
- învinovățirea celuilalt în relațiile sale
asigurându-se că acestea constituie obstacole și bariere emoționale
pt celălalt
- sarcasmul și atitudinea de tip depreciativ
- scopul este de a cultiva în celălalt
- teama
- autoîndoiala
- slăbiciunea psihologică
- exemple
- folosirea frecventă a comentariilor retorice
- folosirea frecventă a unei anumite priviri
- folosirea unui ton neplăcut al vocii sau acuzator
- fac din victimă o persoană care trăiește o rușine profundă
pt un comportament
- modalitate frecventă de a induce un sentiment de inadecvare în celălalt
- jucarea rolului victimei
- manipulatorul se prezintă pe sine ca fiind o victimă a
- circumstanțelor
- atitudinii celorlalți
pentru câștigarea
- compasiunii
- simpatiei
- întrucât oamenilor le pasă de suferința celorlalți, manipulatorul
creează un teren propice pt a-și atinge scopurile în dinamica
relațiilor interumane
- proiectarea vinei
- găsirea unui țap ispășitor
- simularea nevinovăției/ inocenței
- manipulatorul afirmă că nu a făcut nimic rău intenționat și adoptă
o atitudine de perplexitate atunci când este acuzat de ceva
sau când se insinuează ceva
- prin această tehnică reușește să o facă pe victimă să se îndoiască de
- raționamentul propriu
- propriul echilibru mental
- seducția
- manipulatorii
- știu că au un farmec personal aparte
- se folosesc de carisma lor
- laudă, măgulesc victima pt a obține o încredere totală
din partea ei
4. <continuare> (07.11)
===============

Factorii eficienței relației de persuasiune țin de

- emițător
- profilul de personalitate al acestuia
- încrederea în sine
- stilul relațional
- experiența de viață/ socio-profesională
- prestigiul recunoscut
- carisma/ farmecul personal
--
- credibilitatea sursei
- schimbarea de atitudine scontată va fi condiționată de anumiți factori,
însă așa cum sunt ei percepuți de auditor
- intenția
- forța persuasivă a unui mesaj crește în cazul în care ținta află
că respectivul mesaj îl dezavantajează pe emițător
- farmecul personal
- atracția fizică pe care o exercită comunicatorul are un efect
apreciabil asupra forței de persuasiune a mesajului său,
din nevoia țintei de valorizare (?)
- mesaj
- ponderea conținutului informațional, în ceea ce privește elementele
acestuia, respectiv de natură
- motivațională pt țintă
- emoțională
- gradul de redundanță
- coerența
--
- inducerea fricii
- frica se poate constitui ca un important factor motivațional
în adoptarea unor anumite conduite
- cu cât frica e mai mare, cu atât adoptarea unei conduite
care să elimine pericolul invocat e mai mare
- canal de comunicare
- auditor/ țintă
- trăsăturile de personalitate ale țintei
- imaginea de sine
- în cazul persoanelor cu
- imagine de sine crescută
- un accentuat spirit de competiție
- tendințe dominatoare
mesajul persuasiv își atinge cu greu ținta
- în cazul persoanelor
- submisive
- cu grad crescut de impresionabilitate
- vulnerabile emoțional
- cu o imagine de sine scăzută
mesajul persuasiv își atinge mult mai ușor ținta
- de ce sunt mai ușor de influențat persoanele cu o slabă încredere
în forțele proprii?
- datorită unei nevoi intense de
- aprobare
- *acceptare* din partea celorlalți
- însușirea unor idei reprezintă pt aceștia o modalitate implicită
de a fi recunoscuți de către cei care le promovează
- gradul de sugestibilitate
 - nivelul intelectual

Clasificarea formelor de manipulare

- după profunzime
- superficială
- se vizează un anumit aspect atitudinal/ comportamental
- profundă
- sunt vizate orientările fundamentale ale țintei, în plan
- ideologic
- cultural
- religios
- în funcție de numărul de actori
- interpersonală
- de grup
- de masă

Procedee de manipulare informațională

- selectarea informațiilor prezentate pe criterii de utilitate pt manipulator,
fără a avea nicio legătură cu adevărul obiectiv
- adesea, acest procedeu se realizează prin invocarea secretului
și a puterii acestuia
- distorsionarea informațiilor
- schimbarea ordinii corespunzătoare desfășurării unor evenimente
- asocierea cu evenimente sau fapte care nu au legătură cu tema comunicării
- amestecarea/ amalgamarea informațiilor cu comentariile și introducerea
unor elemente parazite
- intoxicarea țintei
- lansarea unor pseudoinformații, care au rolul de a
- distrage atenția
- orienta gândirea într-o direcție pe care o dorește manipulatorul
- lansarea de zvonuri
- emiterea unor afirmații declarate a fi adevărate și care nu pot
fi verificate, referitoare la evenimente și situații
- prin acesta, se realizează o intoxicare a țintei, dar și un climat
convenabil manipulatorului, de panică și de neîncredere
- lansarea unor
- sloganuri
- pseudoprincipii
- stereotipuri
ce vor fi invocate drept adevăruri incontestabile
- exemple
- nazismul
- comunismul
- dirijarea asocierii faptelor
- se realizează astfel încât ținta să perceapă anumite relații cauzale/
de condiționare între fenomene care nu există în realitate
- discreditarea surselor incomode
- atacuri la persoană
- calomnii
- interpretări tendențioase
- interpunerea unor
- așa-numite relee informaționale
- agenți de influență
care să faciliteze transmiterea informațiilor și a interpretărilor
în direcția dorită de manipulator
- în acest sens se realizează fabricarea unor așa-numiți experți invocați
selectiv, drept de surse de autoritate incontestabilă

Brainwashing
- poate fi privit dpdv
- cognitiv
- afectiv-emoțional
- evocă
- dominația absolută a unei persoane asupra
- altei persoane
- unui grup de persoane
- pierderea identității de sine
- similar cu
- inducerea de halucinații
- intoxicația cu substanțe halucinogene
- spre deosebire de acestea, este atacat nu numai
- autocontrolul
- cenzura comportamentului
ci identitatea acestuia
- în cazul unui proces reușit de brainwashing, victima
- nu resimte acest lucru ca având o sursă externă
- ci își asumă responsabilitatea consecințelor faptelor sale
- contrastează cu schizofrenia, în care
- vocile au o conotație externă
- persoana nu își asumă

5. Efectele influenței sociale (21.11)

==============================

Influența socială
- componentă majoră a vieții sociale, având un rol deosebit
- atât în procesul integrării sociale
- cât și în procesul evoluției sociale

Efecte
- principale
- uniformitate
- rezultatul unei influențe acceptate de către individ din dorința
lui de a fi asemănător cu ceilalți
- realizarea uniformității într-un grup de oameni presupune
și o relație contradictorie între
- presiunea spre similaritate
- tendința de a avea un eu distinctiv
- rezultatul concret al acestei dinamici contradictorii va fi
determinat în special de
- trăsăturile concrete de personalitate ale individului
- caracteristicile de fond ale sistemului sociocultural
de apartenență
- motivele apariției
- spirit gregar/ de imitație
- presiunea normelor
- procesul comparației sociale
- fenomenul de imitație are la bază și o nevoie a individului de
- recunoaștere
- protecție
în cadrul
- grupului
- colectivității
- conformism
- rezultatul unei influențe sociale în care individul cedează
presiunii vizând impunerea unui sistem de
- valori
 - norme
- modele
specifice grupul respectiv, datorită dorinței de a nu fi
- sancționat
- marginalizat
- presiunea spre conformare într-un grup este
- cu atât mai mare cu cât există o structură ierarhică bine
stabilită
- mare în organizațiile religioase
- gradul de conformism manifestat de un individ în mod concret ține
de următorii factori
- presiunea normelor
1. acceptare
- exprimă cedarea în fața presiunii grupului pt a evita
sancțiunile datorate neconformării
- conformism pur formal, derivat doar din nevoia de a nu fi
respins de grup
2. integrare
- preluarea opiniilor, credințelor, normelor promovate
de grup, datorită convingerii intime a subiectului
că grupul are dreptate
- valorile grupului sunt asimilate și devin repere
existențiale proprii
3. identificare
- exprimă cedarea în fața presiunii grupului, datorită
faptului că acel grup social și membrii săi posedă
calități pe care subiectul dorește să le adopte
- nu este vorba de o teamă de represalii, ci este vorba
de credința personală a individului în adevărurile
promovate de grup
- particularitățile psihologice ale individului
- anumite trăsături de personalitate favorizează o predispoziție
spre conformism, în timp ce altele configurează un profil
complementar de tip nonconformist
- persoanele
- cu o slabă încredere în ele însele
- care au suferit diverse eșecuri
au o tendință mai puternică spre fenomenul de conformare,
datorită unei nevoi de
- recunoaștere socială
- securizare
- autoritarismul, ca trăsătură de personalitate, determină
un înalt grad de conformism
- gândirea de tip divergent/ creatoare corelează
cu nonconformismul
- gândirea convergentă/ reproducătoare corelează
cu conformismul
- persoanele independente emoțional sunt mai puțin conformiste,
iar acceptarea necondiționată a convențiilor sociale
este percepută ca o limitare a libertății lor
- educația joacă un rol extrem de important în structurarea
unei personalități conformiste
- relația cu părinții, cu membrii familiei extinse, joacă un rol
semnificativ în adoptarea unor atitudini (non)conformiste
- gradul de permisivitate și toleranță ale spațiului sociocultural
în care grupul activează
- rolul sistemelor
- ideologice
- politice
 - religioase
influențează într-un mod semnificativ tendințele
spre conformare
- în cazul regimurilor totalitare, impunerea necondiționată
a conformismului a reprezentat chiar fundamentul
funcționării acestor sisteme
- supunere (obediență)
- cea mai accentuată formă de acceptare a influențelor exercitate
de o autoritate (in)formală
- reprezintă o formă de degradare a relației dintre
- autoritate
- persoana asupra căreia se exercită influența
- argumente aduse de Milgram
a. condițiile socializării
- perioada în care se produce interiorizarea supunerii datorită
statutului de dependență a copilului față de părinți
b. fragilitatea rezistenței umane în fața autorității, pe fondul
dipsersiei responsabilităților care-i revin
c. factorii
- de context afectiv, emoțional
- psihoemoționali, specifici fiecărui individ
- aceștia conduc spre o dependență totală față de autoritate
însă pe fondul
- unei neîncrederi în sine
- unui accentuat sentiment de insecuritate
d. persistența unor modele socioculturale, care promovează
și valorizează modelul autoritar-ierahic, ca pe ceva
de netăgăduit
- derivate din rezistența la influența socială
- reactanță
- dezvoltarea unei atitudini/ motivații negative vizavi de influența
formativă, legată de sentimentul pierderii libertății individuale
- adoptarea unui comportament independent în momentul în care persoana
este supusă unei influențe considerate a fi tiranică sau arbitrară
- crește o dată cu importanță pe care o acordă individul atitudinii
sau comportamentului amenințat
- factorii educaționali au un rol extrem de important în dezvoltarea
unor factori de personalitate ce antrenează atitudini de tip
nonconformist, ce predispun la reactanță
- climatul social general condiționează intensitatea reactanței,
știindu-se faptul că societățile conformiste tolerează într-o
foarte mică măsură atitudinile nonconformiste
- în societățile totalitare, fenomenul de dedublare axiologică,
între viața
- normativă
- individuală
- anomie
- stare disfuncțională a societății, generată de incongruențele dintre
- normele care reglează comportamentul individual
- cele care reglează comportamentul de grup
- normele au un caracter contradictoriu
- societatea/ grupul propune individului anumite obiective,
fără să ofere și condițiile care să permită atingerea acestora
- stare socială ce creează premisele încălcării codului moral
- devianță
- formă de comportament aflat în contradicție cu normele și valorile
recunoscute într-un anumit grup social
- grupurile impun anumite limite de comportament, reprezentând
ceea ce este dezirabil în colectivitatea respectivă
 - în sens general, orice încărcare a acestor limite reprezintă o formă
de devianță
- va fi sancționată în funcție de
- amplitudinea devierii în afara limitelor de comportament
- importanța normelor încălcate
- consecințele sociale ale comportamentului deviant
- uneori, ca un efect spre schimbare, devianța nu are o conotație
negativă, în istorie existând exemple în care devianța a stat
la baza unor mișcări revoluționare (Renașterea)
- factorii ce structurează devianța ca fenomen psihosocial
- deficiențe în procesul formării personalității
- interiorizarea defectuoasă a normelor morale
- deficiențe în procesul integrării sociale
- anomia poate fi o sursă
- disfuncționalitățile sociale majore, respectiv momentele de criză
- economică
- socială
- ideologică
- tendințele comportamentale psihopatice
- delincvență
- încălcarea legilor și ansamblul comportamentelor cu caracter
antisocial
- studiul delincvenței trebuie să aibă în vedere
- atât structura personalității individului
- cât și contextul social general
- profilul psihologic al delincventului include în general următoarele
aspecte
- tendințe agresive, manifeste sau latente
- carențe educaționale
- instabilitate emoțională
- sentimente accentuate de insecuritate și frustrare
- anturajul și influența directă a unui grup delincvențial
- proveniența din familii dezorganizate sau în care au existat
conflicte majore
- tulburări de comportament și diferite tulburări de personalitate
- există o corelație direct proporțională între
- tulburarea de personalitate de tip antisocial
- delincvență

6. Excluderea socială (28.11)

=====================

Cei care ajung în stradă (fenomenul pafa)

- copii ai străzii
- copii abandonați de familie
- copii ce fug din orfelinate
- persoane cu dizabilități fizice
- foștii deținuți
- bătrânii, în cea mai mare parte escrocați de propriile rude sau familii,
sau persoane străine, care s-au oferit să-i ajute și i-au lăsat fără casă
- femei și bărbați tineri, șomeri, alungați din propriile familii

Întrebări
- ce se întâmplă cu o persoană ajunsă în stradă?
- cum se adaptează?
- cum supraviețuiește?

Explicații
- prima explicție are în vedere o perspectivă dinamică a acestui fenomen,
degradarea în timp a omului (Alexander Wexliar)
- 4 faze ale degradării în timp și desocializării
1. persoana reactivă
a. faza de agresiune
- o perioadă de activitate intensă în care individul face tot
felul de încercări și depune eforturi pt a se readapta
- personalitatea sa rămâne neschimbată
- survine în urma unui eveniment brutal de viață
- accident de muncă grav
- pierderea partenerului
- pierderea întregii familii
- escrocheria
- persoana încearcă să-și găsească stabilitatea pierdută
- contactul cu anturajul se degradează extrem de mult
- apare fenomenul de rușine și de jenă față de noua sa situație,
lucru care îl împiedică să întreprindă anumite acțiuni
care i-ar fi benefice, inclusiv să ceară ajutorul
unor necunoscuți
- posibilitatea de a ieși din noua situație depinde de gradul
lui de rezistență psihologică/ fragilitate emoțională
- o nouă lume i se deschide, însă individul nu vrea
să o recunoască ca fiind a lui
b. faza de regresiune
- fază de închidere în sine
- persoana încă respinge noua lume căreia îi aparține
- spre deosbire de prima fază, în care lumea din trecut nu
îi era indiferentă, este percepută acum ca ostilă
și răuvoitoare
- comportamental, noile acțiuni pe care trebuie
să le întreprindă
- cum să găsească mâncare
- unde să doarmă
- unde să se spele
transformă concepția și mentalitatea acestei persoane
- privațiunile de tot felul se accentuează
- apare fenomenul de respingere totală a vechiului anturaj,
lucru care agravează situația persoanei
- persoana se simte responsabilă de eșecurile sale și încearcă
să găsească o explicație, iar comparația cu ceilalți
și reușitele celorlalți îi accentuează sentimentul
deficienței
- situația inițială, care era privită ca fiind un accident,
devine o realitate inevitabilă și este resimțită mai mult
la nivel psihologic decât economic
- persoana încă are voința și posibilitatea fizică de a putea
întreprinde anumite acțiuni care să-l ajute, cel puțin
pe plan social, lucru care nu se va mai întâmpla, o dată
cu alunecarea în următoarele faze
2. persoana areactivă
a. faza de fixare
- persoana conștientizează pe deplin noua situație și lume
din care face parte
- păstrează încă conștiința omului care a fost odată,
dar care nu mai este
- pierderea completă a legăturilor sociale va duce
la accentuarea unui sentiment de frustrare, dar mai ales
de eșec și devalorizare puternică de sine
- apare fenomenul de respingere socială extrem de puternică
 - disprețul și denigrarea constituie arme uzuale de luptă
ale societății împotriva celor excluși
- puternice sentimente de nelinișite, iar existența are
un caracter nesigur, întrucât totul este provizoriu
- condiția de cerșetor, răscolitul prin gunoaie, recurgerea
la mici infracțiuni
- un nou stil de viață se instalează, individul conștientizând
că face parte din lumea exclușilor social
- apare dependența alcoolică
- la început, individul bea ca să uite cine a fost
- apoi, din cauza dependenței
b. faza de resemnare
- persoana uită complet fostele sale repere valorice pt că noua
lui situație îi impune să valorizeze noua lume
în care trăiește
- apare condiția cerșetorului „filozof”/ „liberal”,
care a devenit chiar mândru de starea lui, și pt care
caracteristica este o negare/ minimizare de tip autist
a valorilor societății
- se produce fenomenul de transformare iterioară a individului,
care afectează chiar bazele personalității acestuia
- existența pendulează între doi poli
- refuzul de a munci
- atașamentul față de ceea ce acest om numește libertatea sa
- noua lume îi este familiară, este valorizată, dar vechea lume
nu merită decât dispreț
- a doua are în vedere o perspectivă psihopatologică (Patrice Dekler)
- în general, copilăria acestor oameni a fost marcată de traume grave
- în cazul lor, autorul subliniază o reacție terapeutică negativă/
paradoxală, în care bolnavul refuză să-i fie mai bine
- toate încercările de a-i ameliora starea se transformă în eșecuri,
uneori fiind însoțite chiar de o agravare a simptomelor
- autorul evidențiază de asemenea rolul vagabondajului, considerând că,
în acest caz, este vorba de un proces multifactorial, care se cuplează
cu efectele excluderii economice și sociale/ familiale
- putem vorbi și de o autoexcludere patologică, de tip compulsiv,
ce antrenează fenomenul marginalizării și al excluderii sociale
- autorul vorbește despre sindromul de desocializare
= un ansamblu de
- comportamente
- mecanisme psihologice
prin care subiectul se deturnează de la realitate, de la nevoile
bazale, căutând o satisfacție, și o reducere a stării de rău, prin
noile nevoi create, de
- libertate
- respingere a valorilor societății
- ansamblul psihopatologic al excluderii sociale
- subiecții își organizează practic propria degradare socială, ilustrat prin
- pierderea repetată, de tip cvasiprogramat, a actelor de identitate,
lucru care antrenează o adevărată paralizie socială a acelui om,
el regăsindu-se în afara jocului adaptării sociale
- omul își rătăcește în mod simbolic identitatea, oferind un argument
că nimic nu este posibil pt el, și că nu se poate face nimic pt el

7. Psihologia mulțimilor (05.12)

========================

Mulțimile sociale
= ansambluri reale sau virtuale de indivizi între care există similitudini
ce le orientează relativ convergent
- sentimentele
- credințele
- atitudinile
- comportamentele

Clasificare
- în funcție de conștientizarea participării oamenilor în timp și în spațiu
la desfășurarea unor evenimente
a. mulțimi reale
- fizic constituite pe o anumită perioadă și într-un anumit loc,
datorită unor circumstanțe
- exemple
- mitinguri
- întruniri publice
b. mulțimi virtuale
- mulțimi dispersate fizic în spațiu, ai căror membri sunt legați
prin anumite caracteristici comune, ce îi fac să dezvolte
sentimente și comportamente similare în raport cu anumiți
stimuli
- membrii unei asemenea mulțimi nu își conștientizează reciproc
prezența decât într-un mod indirect
- însă, în anumite împrejurări, se pot constitui rapid ca mulțimi
reale
- această orientare relativ convergentă este determinată de factori
- socioculturali
- etnici
- socioprofesionali
- în funcție de caracteristicile structural-funcționale ale mulțimilor
a. mulțimi gregare
- aglomerări umane spontane a căror constituire este determinată
exclusiv de un anumit eveniment sau de factori circumstanțiali
- membrii NU prezintă similitudini ci pur și simplu reprezintă
o adunare de oameni
- este nestructurată => se dezintegrează f ușor, acest lucru
întâmplându-se după ce dispar factorii care au produs
constiuirea ei
- prezența unui număr mare de oameni într-un anumit loc creează
o anumită stare psihologică specifică fenomenelor mulțimilor,
așa cum descrie Le Bon, înțelegând prin aceasta următoarele:
- o sensibilitate crescută pt anumiți stimuli
- o diminuare accentuată a sentimentului de
- individualitate
- responsabilizare
- exemple
- mulțimea adunată în jurul unui accident
b. mulțimi psihologice
- existența unui scop comun
- o puternică polarizare a
- sentimentelor
- emoțiilor
- comportamentelor
- existența unui factor structurant de natură psihologică
- asigură mulțimii psihologice o coeziune nu numai în spațiu,
ci și în timp
- participarea emoțională este extrem de intensă
- barierele interpersonale se reduc f mult
- gradul de sugestibilitate al indivizilor este f crescut
 - așa cum evidențiază Le Bon, în această situație, ia naștere
o ființă provizorie, cu
- manifestări cu totul specifice
- un potențial emoțional, pulsional considerabil
- reducerea drastică a spirirului critic/ rațional
- de multe ori, individul își poate pierde discernământul,
și pe fondul unor trăiri emoționale extrem de intense
- exemple
- galeriile sportive
c. mulțimi organizate
- formate din persoanele care participă deliberat la un eveniment
în virtutea unor caracteristici ale statutului lor
- economic
- socioprofesional
- religios
- etnic
- politic
- factorul structurant derivă chiar din actul deliberat
al constituirii lor
- situația socială are un caracter planificat și se desfășoară
pe anumite direcții principale
- trăsăturile pulsional-emoționale sunt diminuate în favoarea
unor conduite preponderent raționale, însă nu înseamnă că ele
nu există
- și în acest caz, apar unele dintre fenomenele specifice mulțimilor
psihologice
- sugestibilitatea
- diminuarea responsabilității individuale
- exemple
- reuniunile profesionale
- congresele științifice
- congresele politice
d. mulțimi comunitare (comunitățile)
- ansambluri umane relativ omogene în raport cu un anumit criteriu
- cultural
- etnic
- religios
- consolidate în timp și constituite pe baza unor similarități naturale
sau dobândite
- *tradiția* reprezintă principalul factor structurant, coeziv
- există conștiința apartenenței în virtutea unor valori recunoscute
și acceptate, nu impuse
- exemple
- naturale
- clanurile
- triburile
- popoarele
- națiunile
- artificiale
- breslele profesionale
- sectele religioase
- au un profil psihologic și comportamental distinctiv, întrucât putem
vorbi de psihologia specifică unui popor/ națiuni/ comunitărți
- aceste tradiții reprezintă amintirile esențiale ale unui popor
- idei
- convingeri
- norme și modele consacrate în timp
care sunt
- valorizate la nivelul comunității
 - asimilate de fiecare individ într-o anumită măsură

Dinamica mulțimilor. Caracteristici comportamentale

- trecerea de la mulțimea gregară la cea psihologică echivalează
cu o restructurare calitativă majoră, prin care se trece
- de la o simplă aglomerare umană de persoane eterogene, cu legături
conjuncturale
- la o mulțime coezivă și sincronă în
- emoții
- sentimente
- acțiuni
- Le Bon invocă 2 fenomene principale
- dinamica raportului conștient-inconștient
a. zona personalității conștiente, raționale, ce permite
manifestarea individualității prin
- discernământ
- spirit critic
- spirit de independență
b. zona personalității inconștiente
- dominată de
- instincte
- emoții primare
- refulări,
- raționalitatea e f mult diminuată, locul său fiind luat
de instinctivitate, dominată și de atavismele sociale
- dacă prima parte a personalității, cea conștientă, se organizează/
structurează în timp prin
- educație
- învățare socială,
cea de-a doua zonă exprimă fondul comun și primitiv
al comunităților umane primordiale
- astfel, situația de mulțime psihologică creează presmisele
unei regresii psihice, în care personalitatea inconștientă
prevalează asupra celei conștiente
- potrivit lui Jung, o serie de factori ce țin de inconștientul
colectiv intervin în generarea fenomenului de mulțime ---
arhetipuri
- modele acționale primitive adânc sedimentate în inconștientul
colectiv
- prin intermediul lor, se poate explica reacțiile
și comportamentele mulțimilor
- fenomenul sugestiei colective
- toate studiile referitoare la mulțimi ajung la o concluzie
fundamentală
- făcând parte dintr-o mulțime, individual suferă influențe
considerabile din partea acesteia
- rezultatul este modificarea
- sentimentelor
- modului de gândire
- comportamentului
- sub influența mulțimii, individul este capabil să facă lucruri
pe care izolat nu le-ar fi făcut niciodată
- individul se comportă ca într-o transă hipnotică, în care controlul
conștient asupra faptelor sale este f mult diminuat
- principalele condiții care favorizează producerea sugestiei
în cazul mulțimilor
- îngustarea câmpului conștiinței
- un anumit fond afectiv-emoțional aparte
- o puternică focalizare emoțională asupra unui stimul
 - prezența unui număr mare de persoane care reacționează unitar
- influența puternică a unui lider carismatic

8. <continuare> (12.12)
===============

Caracteristici ale comportamentului mulțimilor

1. mulțimile gregare
- neomogene
- strict conjuncturale
- cu o coeziune extrem de scăzută
- nu au conștiința unui obiectiv comun
- sunt susceptibile la *panică*
- prezintă un potențial de pericol, datorită imprevizibilității
unor indivizi
2. mulțimile psihologice
- constituite ca urmare a focalizării emoționale pe un obiectiv comun
- indivizii au conștiința unității lor ideatice
- sunt f sugestibile
- au un grad extrem de ridicat de emoționalitate
- spiritul critic/ rațional este f mult diminuat
- acceptă aproape orice sugestie care vine din interiorul mulțimii
- deosebit de credule
- extrem de impulsive
- extrem de iritabile
- imprevizibile în reacții
- f ușor de manipulat
- au un fond de o totală inconsecvență
- pot trece cu ușurință de la o stare emoțională la alta
- potențial agresiv f crescut
- ușor antrenabile în acțiuni violente și criminale
- sentimentul de difuzie a responsabilității este omniprezent
- sentimentul de invincibilitate a individului este f intens
- concluzii
- starea de mulțime, în general, joacă un rol puternic dezinhibant
pt cei mai mulți participanți, astfel încât, în aceste situații, ies
la iveală cele mai profunde trăsături și instincte primare ale omului
- pt cei mai mulți care se lasă antrenați în fenomenul de mulțime, mulțimea
acționează ca un adevărat drog, reducându-le cenzura psihomorală
și, cu cât oamenii sunt mai puțin instruiți și educați, cu atât efectul
este mai devastator
- vizavi de moralitatea mulțimilor, aceasta este în mare măsură determinată
de contextul social general și de evenimentele sociale conexe care au loc
- reacția autorităților formale ale societății
- producerea unor evenimente colaterale, cu un puternic ecou emoțional
- dimensiunea morală a mulțimilor este dată
- și de calitatea umană a liderului/ liderilor
- dar și de caracteristicile psihosociale ale participanților
- putem evidenția și un profil psihologic și comportamental al mulțimii,
cu următoarele trăsături
a. tonusul emoțional
- intensitatea trăirilor mulțimii
b. tonul emoțional
- starea afectivă dominantă a mulțimii
- bucurie/ tristețe, furie/ revoltă
c. persistența stării emoționale
- durata menținerii tonului emoțional de fond la un nivel vizibil
d. evantaiul emoțional
 - registrul de stări emoționale pe care mulțimea le traversează
în diferite faze
e. suportul motivațional al participării
- interesele și motivele explicite/ implicite
f. suportul ideatic/ ideologic
g. prezența unor centri de comandă
- persoane sau grupuri mici de persoane care inițiază
și direcționează comportamentul unei mulțimi
- determinarea unui profil psihologic al mulțimii este necesară
pt a explica și a anticipa
- modul de manifestare a acesteia
- evoluția ei în timp
- tipul concret de comportament manifestat de oameni într-o împrejurare
specifică
3. mulțimile organizate
- se formează și se manifestă pe baza unor inițiative sau a unor proiecte
de organizare, prin care se propun explicit
- obiective
- strategii de realizare a acestora
- criterii și reguli de participare
- precum și anumite modele comportamentale
- dacă, la nivelul mulțimii psihologice, omogenitatea este dată preponderent
de sincronizarea emoțională a participanților, în cazul mulțimilor
organizate, omogenitatea este dată de criteriile de selecție ce stau
la baza constituirii ei
- matricea organizatorică a unei mulțimi poate lua naștere și spontan,
chiar în cazul unei mulțimi gregare și, mai ales, în cazul uneia
psihologice, în momentele în care este necesară o coeziune mai intensă
- coeziunea este net superioară altor tipuri de mulțimi, întrucât
funcționează pe criterii
- ideologice
- culturale
- economice
- profesionale, susținute motivațional
- și acestea pot fi virtuale, dispersate în spațiu, însă cu
- o conștiință clară a existenței lor
- mijloace de comunicare bine stabilite între membri
- mulțimile organizate sunt
- coerente comportamental
- mult mai logice în gândire,
și, ca urmare, sunt
- relativ previzibile
- într-o mult mai mică măsură dominate de factori
- conjuncturali
- emoționali
4. mulțimile comunitare (comunitățile)
- omogene
- organizate
- relativ persistente
- constituirea e determinată în principal de factori axiologici și normativi
- datorită acestui fapt, mai ales în cazul comunităților permanente
(e.g. popoarele și națiunile), ia naștere un profil spiritual specific,
în care intervin și determinanții de ordin
- istoric
- geografic
- spațialitatea joacă un rol important în constituirea profilului
psihologic și spiritual al unei comunități
- cu cât spațiul ocupat de o comunitate este mai restrâns, cu atât
- nivelul de organizare e mai înalt
 - coeziunea este mai puternică
- cu cât comunitatea este dispersată mai mult pe spații largi, cu atât
omogenitatea spirituală și comportamentală este mai redusă, existând
riscul unor
- fragmentări
- diferențieri
- concluzii
- ca orice sisteme vii, mulțimilor au o evoluție în timp, în care putem
distinge mai multe etape
- formarea
- evoluția
- atingerea obiectivelor
- dezintegrarea/ transformarea
- această succesiune de etape are numai o valoare generală de referință,
în realitate, constatându-se o multitudine de
- momente intermediare
- fluctuații
- evoluții neașteptate,
care dau cu adevărat profilul mulțimii
- în toate cazurile, există 4 factori esențiali, cu un rol extrem
de semnificativ în desfășurarea și în structurarea fenomenului
de mulțime psihologică:
1. montajul psihologic
- modul specific de configurare a elementelor
- cognitive
- afective
- motivaționale
- atitudinale
în raport cu o situație socială aparte
2. sistemul de informare și de influențare a participanților
3. sistemul de coducere și de coordonare a acțiunilor mulțimii
- caracteristicile psihosociale ale liderilor/ grupurilor
care și-au asumat rolul de conducere
4. situația socială pe fondul căreia se desfășoară acțiunile mulțimii
- climatul social general
- starea economică
- existența unor tulburări sociale concomitente

9. Psihozele colective (09.01)

======================

Termeni
- psihoză
- termenul desemnează o afecțiune psihică
- extrem de gravă
- ce impregnează întreaga personalitate a individului
- și care îi afectează în mod concret
- comportamentul
- conduita
- întreaga viață
- termen medical, ce desemnează tulburări în sfera
- percepției
- mnezică
- gândirii
- imaginii de sine
- întregului discernământ, în anumite situații
- psihoză colectivă
- construct socio-patologic
 - poate fi descrisă ca manifestare psihosocială anormală, ce afectează
întreg grupul de indivizi
- cauzate de factori externi, de natură socioculturală
- dintr-o perspectivă psihodinamică, putem spune că ele reprezintă mecanisme
de apărare ale eului social, utilizate de întregul grup

Factori declanșatori
- hiperemotivitate, asociată cu o stare de exaltare emoțională
- de obicei, pe fondul general al unei stări de angoasă puternică a grupului
- sugestibilitatea crescută a grupului socio-uman, element caracterizat
printr-o receptivitate la irațional sau chiar absurd
- nevoia de compensare a fricii
- căutarea unor modalități de ieșire din situațiile limită, impuse
de factorii psihotraumatizanți externi
- lumea per ansamblu este percepută ca ostilă și nesigură
- adoptarea unor conduite absurde și a unor modele de gândire irațională
- adoptarea unor reprezentări colective cu o anumită valoare directoare în sfera
- gândirii
- gândirea individuală este dominată aproape complet de acestea
- conduitelor
- tendința la imitație
- explicabil prin scăderea masivă a responsabilității individuale
- influențarea emoțională reciprocă, printr-un proces de inducție sugestivă
colectivă
- automatizarea sau robotizarea conduitei oamenilor
- nevoia eliberării unor instincte pulsionale primare de natură agresivă

Eul colectiv
- elementul esențial al psihozelor colective
- dimensiuni
- verticală, structurală
- supraeul colectiv
- sediul valorilor
- morale
- spirituale
- culturale
- elaborează idealurile grupului social
- inconștientul colectiv
- sediul
- pulsiunilor
- trebuințelor primare
ale grupului
- elaborează materialul din care se formează
- conduitele
- acțiunile
grupului respectiv
- orizontală, dinamică, istoria psihosocială a grupului
- experiența istorică, „biografia” sau trecutul psihosocial al grupului
- perspectiva viitorului sau orizontul deschis al evoluției istorice
- 2 „zone” sau „tendințe” de manifestare psihosocială a grupului
1. zona de sublimare psihoculturală a Supraeului colectiv
- „întoarcere în trecut”
- reactualizare a evenimentelor de regulă psihotraumatizante din istoria
psihosocială a grupului
2. zona de descărcare a pulsiunilor fundamentale ale inconștientului colectiv
- „proiecție în viitor”
- anticipare a evenimentelor de regulă cu caracter reparator-compensator

Clasificare (în funcție de cele 2 zone delimitate)

- psihoze colective de sublimare
- trăsături
- originea în supraeul colectiv
- privesc „problemele trecutului”
- includ
1. psihozele idealiste (utopice)
- manifestate prin tendința de afirmare într-o manieră sublimată
a idealurilor maselor sociale
- se prezintă sub forma unor idei reformatoare cu conținut
- social
- politic
- religios
- economic
- pot îmbrăca forma
- unor ample ideologii/ doctrine
- proiectelor de schimbare a lumii
- rol compensator, oferind o așa-numită soluție la criza socială
puternică prin care trece grupul
2. psihozele de refugiu/ regresive
- comportamente de întoarcere în trecut
- izolare socială
- închidere colectivă
- rupere de realitatea prezentă
- aka psihoze colective schizoide
- fenomene de
- regresiune
- isterie colectivă
- compensare a culpabilității prin anumite ritualuri cu
- caracter compensator
- semnificație de act reparatoriu
- conduite de izolare/ refuz a mijloacelor de tehnologie moderne
- asistenței medicale la naștere
- donării de sânge
- ajutorului medical modern
- fenomenul extrem - suicidul colectiv
- exemple
- Jim Jones & Peoples' Temple
- suicidul a 1000 de oameni
- Uganda, anii '90
- moartea a 400 de oameni
- Heaven's Gate
- în exacerbarea acestor fenomente, între condițiile generale
de natură istorică și socială, și efectele în plan comportamental,
se interpun
- personalitatea individului, cu structurile sale cristalizate
- grupul social de apartenență
- complexele emoționale dobândite în ontogeneză, ca urmare a unor
- experiențe psihotraumatizante
- eșecuri existențiale repetate
- factori de natură psihotică, ce își găsesc forma de expresie
în diferite forme de comportament
- delir
- psihozele colective de descărcare
- trăsături
- originea în inconștientul colectiv
- se „proiectează în viitor”
- includ
1. psihozele violente
- aflate în legătură directă cu inconștientul colectiv
 - la baza acestora, se află potențialul agresiv latent al maselor
de oameni
- descărcări pulsionale de factură agresivă, extrem de intense
- exemple
- declanșate de fanii echipelor de fotbal
2. pishoze expansive
- dominate de tendințele proiective ale grupului către viitor,
ca un fel de negare a prezentului
- de regulă, deliruri colective
=> psihoze delirante colective
- masele
- nu se mai recunosc ca aparținând unor valori
- doresc cu orice preț să impună alte valori
- pierdere a identității sociale specifică perioadelor de criză
a valorilor
- soluțiile adoptate
- sunt expresia unei confuzii
- sociale
- axiologice generale
- au un caracter
- aberant
- nefondat
- luând aspectul unor construcții delirante colective
- exemple
- conduitele de panică
- psihozele delirante având ca substrat
- angoasa
- nesiguranța legată de viitor
- temeri catastrofice
- sfârșitul lumii
- diferite dezastre naturale
- fenomenul migrației populaționale masive
- acte teroriste