Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conflictul Sirian
Conflictul Sirian
Conflictul Sirian
2016
Cuprins
Introducere
Siria – o scurtă prezentare istorică
Conflictul Sirian în contextul Primăverii Arabe
Principalii actori implicați în conflict
Apariția bruscă a Statului Islamic(DAESH)
Războiul pentru resurse
Știri recente despre conflictul sirian
Concluzii
Bibliografie/Webografie
I. Introducere
Războiul Civil Sirian (Criza siriană, în prima faza Revolta din Siria) este o serie
de demonstraţii antiguvernamentale ce au început la 26 ianuarie 2011. Ca parte a
valurilor de demonstraţii antiguvernamentale şi revoluţii din ţările arabe, protestatarii
din Siria cer libertate politică, manifestează împotriva sistemului dictatorial uni-
partidic perpetuat în timpul conducerii ţării de către preşedinţii Hafez şi Bashar al-
Assad, împotriva hegemoniei membrilor sectei alawite, apropiaţi de familia Assad, în
guvern şi conducerea armatei şi a organelor de securitate, împotriva şomajului, a
corupţiei şi a încălcării drepturilor omului în ţară. Manifestaţiile de masă, împotriva
cărora regimul a reacţionat, fără prea multe reticenţe, cu focuri de arme, arestări şi
bombardamente focalizate pe cartierele şi localităţile rebele, s-au transformat cu
timpul într-un adevărat război civil, la care au început să ia parte tancuri şi avioane.
1
http://www.ir-report.ro/index.php/perspective/536-criza-din-siria-cauze-interesele-marilor-puteri - Criza din
Siria. Cuaze. Interesele marilor puteri
Totodată, războiul civil sirian a fost alimentat și de criza economică în care se
afla țara. Această situație a fost cauzată în principal de cele mai mari secete din ultimii
40 de ani din Siria, în special cea din vara anului 2008, care a avut repercursiuni grave
asupra momentului martie 2011. Sectorul agricol sirian în care peste 40% din forța de
muncă siriană era angajată și care presupunea 25% producția internă a țării a fost lovit
puternic, în special și din cauza diversificării reduse. Aproape un milion de oameni
care trăiau din agricultură au fost aduși sub pragul sărăciei. Producția de grâu și orz a
scăzut la mai puțin de jumătate, iar familiile care au fost afectate de această catastrofă
nu au primit ajutorul așteptat de la autorități, creând încă un sentiment de antagonism
față de conducerea țării. Pe lângă aceste probleme de ordin politic, religios și
economic, mai sunt și nemulțumirile sociale.” Diferența nivelului de trai dintre mediul
rural, predominant sunit și cel urban, unde alawiții ocupau poziții înalte în instituții, a
fost accentuată de seceta ultimilor ani. Apoi ratele mari de șomaj și inflație din 2010,
dar și lipsa unor oportunități pentru o mare parte a populației, au făcut ca nemulțumirea
față de regimul Assad să crească în profunzime până când, în luna martie a anului
2011, aceasta avea să nască proteste în masă ale populației, respinse în mod violent de
către autorități, fapt pentru care pas cu pas un protest a ajuns să devină un război civil
în toată regula.”2 Chiar dacă inițial părea să aibă soarta liderilor politici din Egipt sau
Libia, președintele Assad a rezistat chiar și până în această zi în funcția de președinte.
Principala cauză a acestui fapt, în ciuda luptelor aproape continue din 2011 încoace, o
reprezintă divizarea opoziției siriene. O parte din opoziție este formată din moderați,
precum Consiliul Național Sirian, ce a luat ființă în Turcia în octombrie 2011 și are în
compoziție activiști exilați sirieni sau membri ai Frăției Musulmane din Siria, dar și
creștini sau kurzi. Aceiași moderați au creat în noiembrie 2012, la Qatar, Coaliția
Națională a Revoluției Siriene și a Forțelor de Opoziție, al cărei scop este de a
reprezenta politic opoziția în relația sa cu comunitatea internațională. În același timp
împotriva lui Assad luptă și facțiuni radicale, precum Frontul Al Nusra, sponsorizat de
al Qaeda și autor al mai multor atacuri sinucigașe împotriva unor ținte guvernamentale.
Totodată în Siria luptă și organizația teroristă ISIS, care din anul 2014 a devenit capul
de afiș al știrilor ce proveneau din spațiul sirian. Scopul acestei organizații jihadiste
sunite este crearea unui nou Califat Arab, iar în ciuda unei relații dificile cu Frontul Al
Nusra, Statul Islamic duce un război dur atât cu forțele guvernamentale cât și cu
opoziția moderată. ” Deși proiectul Statului Islamic era în germene în cursul anilor
2
https://www.strategiiaplicate.ro/wp-content/uploads/2015/06/REVISTA-CSA-iunieI-2015.pdf- Revistă de științe
sociale , diplmație și studii de securitate
2012-2013, în ianuarie 2014, odată cu ocuparea Fallujahului , unul dintre cele mai mari
orașe din provincia irakiniană occidentală Al-Anbar, acesta a început să capete
formă”.3
De altfel, pe lângă absența unei opoziții unitare și structurate, un alt motiv foarte
important pentru care criza din Siria încă nu și-a găsit rezolvarea a fost divizarea
comunității internaționale cu privire la această problemă. Federația Rusă și Statele
Unite ale Americii au interese diferite în ceea ce privește Siria și Orientul Mijlociu, iar
lipsa lor de colaborare la începutul crizei din Siria poate fi pusă pe seama acestora.
Pentru Statele Unite ale Americii era de preferat ca regimul Assad să fie înlăturat, iar
în locul său să fie instaurat un regim pro-american. Poziția geostrategică a Siriei este
de o certă importanță pentru Washington, ținând cont că acest stat se afla în apropierea
aliaților turci și israelieni. De altfel americanii au aprovizionat opoziția siriană și au
participat la mai multe antrenamente în Iordania. Însă poate cel mai important motiv
pentru care Washingtonul dorește căderea regimului Assad este apropierea dintre
acesta și Rusia. Pentru Kremlin Siria reprezintă ultimul aliat din Orientul Mijlociu, o
3
Pierre-Jean Luizard, Capcana DAESH: Statul Islamic sau întoarcerea istoriei, Editura Polirom, Iași , 2016, p.13
prietenie ce datează de peste 40 de ani. Rusia este principalul furnizor de arme pentru
forțele guvernamentale și de asemenea una dintre ultimele țări care se mai ocupă de
afaceri cu petrolul sirian. Dar motivul cel mai important pentru care Moscova susține
actualul regim de la Damasc îl reprezintă baza navală de la Tarsus, singura flotă navală
rusească la o mare caldă. Creată în 1971 și remodernizată în 2008, în contextual creării
scutului anti-rachetă NATO, baza navală de la Tarsus reprezintă capul de pod pentru
Rusia, atât către Marea Mediterană, cât și către Orientul Mijlociu. Astfel devenea clar
că Rusia și Statele Unite ale Americii vor avea foarte mari dificultăți în a se pune de
acord cu privire la o rezolvare a crizei siriene .
A pornit de la o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din
Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal,
acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar.
Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria,
Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai
mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak,
Senegal, Arabia Saudită și Oman. În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de
diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania
și Gabon.
Al-Qaeda : În urma protestelor de masă care au avut loc în 2011 , cerând demisia lui
al-Assad, Al-Qaeda grupuri afiliate și simpatizanții sunnite în curând a început să
constituie forța de luptă cea mai eficientă în opoziția siriană. Pana atunci, prezenta Al
–Qaeda in Siria nu a fost remarcata, dar cresterea sa a fost rapida ,formandu-se grupuri
ca ”Frontul Al-Nusra” si “ Statul islamic din Irak si Levant” cunoscut si ca ISIS.
Rojava : mai cunoscuta drept Federatia Siriei de Nord sau Kurdistanul de Vest
este o regiune autonoma din nordul Siriei. Regiunea a câștigat autonomia în noiembrie
2013, în cadrul în curs de desfășurare conflictului Rojava , de stabilire a unei societăți
bazate pe principiile democrației directe , egalitatea de gen , și durabilitate . Rojava
este format din cele trei cantoane Jazira , Kobani și Afrin . Aceasta nu este recunoscută
ca autonomă de către guvernul Siriei și este un participant la Sirian războiului civil .
Actori externi:
Rusia: Rusia deține o bază militară în portul sirian Tartus, care îi înlesnește
controlul în acea zonă a mării Mediterane. Susţine regimul Bashar al-Assad .Se
opune Statului Islamic şi grupurilor extremiste din care fac parte mii de oameni,
opoziţiei siriene, printre care Armata liberă siriană .Rusia a început să bombardeze
Siria la sfârşitul lunii septembrie 2015 insa aceasta furnizează arme Siriei şi face
parte din aliaţii regimului Assad
Iran : Siria este un important aliat al Iranului iar pierderea acestuia ar slabi
autoritatea statului in orientul mijlociu.I nteresele Rusiei si Iranului în Siria nu sunt
la fel, dar nu sunt nici contradictorii. Factorul lor militar combinat - inclusiv
resursele din Irak, care sunt acum puternic influențate de Iran - și resursele
financiare sunt suficiente pentru a consolida în mod semnificativ controlul lui
Assad asupra țării, chiar dacă Rusia şi Iranul nu pot distruge complet opoziția
siriană. Şi chiar dacă nu vor putea fi în măsură să elimine ISIS, cele două ţări pot
reduce influența organizaţiei teroriste în Siria și să micşoreze teritoriul controlat
de Statul Islamic.
Hezbollah : este o organizație politică și paramilitară șiită islamică din Liban,
având circa 15,000 de combatanți. Hezbollah reprezintă o forță importantă în
politica libaneză, deținând școli, spitale și oferind servicii sociale pentru mii de
libanezi. Este privită adesea ca o mișcare de rezistență legitimă de o mare parte a
lumii arabe și musulmane. Totuși, organizația este considerată ca având
caracteristici teroriste de Statele Unite ale Americii, Israel, Canada și Olanda.
Marea Britanie a introdus aripa militară a organizației pe lista organizațiilor
teroriste . Începând cu anul 2011 Hezbollah s-a implicat în războiul civil din Siria
ca parte din forțele care apără regimul președintelui sirian Bashar al-Assad de
revolta forțelor de opoziție laice și islamiste sunite.
Irak si Korea de Nord : sustin ambele regimul lui al-Assad. Ajutand atat militar
cat si cu resurse.
Turcia: Susţine coaliţia condusă de Statele Unite .Se opune regimului Bashar al-
Assad, grupurilor kurde aliate PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan. De la
începutul conflictului, Turcia a permis pe teritoriul său furnizarea rebelilor şi a
lăsat cale liberă pentru grupurile de refugiaţi care au dorit să vină în Turcia.
Quatar :Susţine opoziţia siriană .Se opune regimului Assad .La fel ca alte state
din Golf, Quatarul a furnizat opoziţiei siriene sprijin financiar, a furnizat arme şi
oferit armatei libere antrenamente.
Arabia Saudită :Susţine opoziţia lui Bashar al-Assad şi grupările salafiste4.Se
opune regimului Bashar al-Assad.Opozant al guvernului sirian, Arabia Saudită a
furnizat arme şi un sprijin financiar pentru opoziţia siriană. Riadul, capital Arabiei
Saudite, face parte din coaliţia condusă de americani.
Franta: Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi Armata
liberă siriană Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului Assad
, aceasta bobmardand poziţii ale Statului Islamic în Irak şi în Siria
Marea Britanie :Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi
Armata liberă siriană .Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului
Assad. Marea Britanie bobardează poziţii ale Statului Islamic în Irak şi Siria.
Londra a condus atacuri cu drone în Siria.
SUA este implicată într-un război activ coordonat de CIA pentru răsturnarea lui
Assad dar și împotriva ISIS. Printre aliații SUA din lupta anti-Assad se află Arabia
Saudită, Turcia, Qatar și alte țări din regiune. SUA a cheltuit miliarde de dolari pe
armament, instruire, operațiuni speciale, lovituri aeriene și suport logistic pentru
forțele rebele, inclusiv pentru mercenari internaționali. Aliații Americii au cheltuit
și ei miliarde. Sumele exacte nu se cunosc.
4
O mişcare sunită care revendică o reîntoarcere a islamului la origini, fondată esenţial pe scrierile Coranului
o forță de ocupație străină sau resimțită caatare. Strategia sa , foarte diferită , s-a bazat
pe restituirea puterii locale , în fiecare dintre aceste orașe , către actori locali . Pe
parcursul anilor 2011- 2013, s-a manifestat o profundă stare insatisfacție a populație
față de puterea centrală , care mai întâi prin mișcări pașnice au preluat sloganurile
primăverii arabe . Dar chiar dacă opinia publică occidentală nu era deloc conștientă ,
aceste proteste au fost deseori reprimate de către armată care nu a ezitat să folosească
artileria grea și să lanseze butoaie cu TNT peste cartiere de locuințe , spitale și școli .
Recurgerea la astfel de metode a schimbat radical atitudinea populației , fapt de care
ISIS a știut cum să se folosească.
Sunt trei dintre feţele conflictului din Siria(Război civil , Război religios, Război
împotriva terorismului). Dar mai există o luptă despre care se vorbeşte mai puţin. Poate
prea puţin, în condiţiile în care, de regulă, de aici pleacă tot: de la bătălia pentru resurse.
În cazul de faţă, pentru resurse şi pentru rutele de transport. Poziţia Siriei pe hartă este
extrem de importantă pentru toată lumea. Aici se intersectează diverse trasee prin care
petrolul şi gazele din regiune ar putea fi duse pe pieţele europene. Iar cine controlează
Siria controlează şi aceste rute. Este o luptă veche de când lumea. La mijloc sunt prinşi
oamenii nevinovaţi, care, în această luptă pentru controlul asupra unei ţări, îşi pierd,
de fapt, ţara.
Transportul resurselor în linie dreaptă este mult mai eficient. Problema e că o astfel
de linie dreaptă trece şi prin Irak, şi prin Siria, două ţări măcinate de războaie şi de
instabilitate.Cu aproape 200 de kilometri de ţărm la Marea Mediterană şi cu porturi
extrem de bine amplasate, lupta pentru influenţă în Siria devine una de importanţă
mondială. În plus, Siria este locul în care se intersectează trei gazoducte extrem de
importante geostrategic.Unul dintre acestea există deja, chiar dacă nu mai este în
totalitate funcţional. Este vorba despre Gazoductul Arab, a cărui construcţie a fost
susţinută de ţări vest-europene, pentru că ar fi trebuit să ajungă până în Turcia, de unde
să fie deservite pieţele europene. Conducta transportă gaz din Egipt, prin Iordania şi
până în Siria şi are şi o ramificaţie care ajunge în Israel, dar care a fost suspendată pe
termen nedeterminat. Mai există două proiecte. Unul e Gazoductul Prieteniei sau
Gazoductul Islamic şi ar trebui să acopere ruta Iran, Irak, Siria şi Liban. Miza este să
deservească piaţa europeană.Cel de-al treilea gazoduct care ar urma să treacă prin Siria
este şi el blocat în stadiul de proiect. Este vorba despre conducta Qatar-Turcia, cu două
trasee propuse: o rută trece prin Arabia Saudită, Iordania şi Siria, alta prin Arabia
Saudită, Kuwait şi Irak.
Problema este că principalele oraşe din Siria prin care ar urma să treacă aceste
gazoducte sunt locul în care se dau cele mai dure lupte ale războiului. Şi mai există o
problemă: Bashar al-Assad, ajutat de Vladimir Putin să rămână la putere, are tot
interesul să se asigure că, dacă va fi implicat în procesul de tranziţie politică în Siria,
niciuna dintre conducte nu va supăra Rusia.„Se poate spune (...) că războiul civil din
Siria este un proxy pentru bătălia din Gazoductstan: Cum trebuie să ajungă gazul în
Europa? Pe traseul Iran-Irak-Siria-Marea
5
www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Siria+razboiul+pentru+resurse+Batalia+din+Gazoductstan –
Războiul pentru resurse
04.12.2016- Trupele guvernamentale siriene au câştigat controlul a 50% din zonele
controlate de rebeli din estul Alep. Cel puţin 300 de persoane au fost ucise de când a
fost demarată ofensiva condusă de guvern la est de Alep.
11.12.2016 -După retragerea armatei siriene, jihadiștii din gruparea Stat Islamic au
preluat controlul asupra orașului antic Palmira. ami Abdel Rahmane, directorul ONG-
ului Observatorul sirian pentru drepturile omului a declarat: "SI a preluat duminică, in
ciuda bombardamentelor rusești, controlul asupra totalității Palmirei după retragerea
armatei siriene în sudul orașului"
11.12.2016 - Controlul asupra orașul antic Palmira din Siria se schimbă în mod repetat
între jihadiștii din Statul Islamic și armata siriană care beneficiază de suportul Rusiei.
După ce la începutul zilei, teroriștii păreau să fi preluat controlul asupra orașului,
forțele armate siriene și ruse au reatac puternic și i-a obligat pe aceștia să se refugieze
în afara orașului, conform BBC.Informațiile privind reluarea controlului asupra
orașului Palmira au fost confirmate de oficiali ruși Ministrul rus de Interne a spus că a
demarat 64 de atacuri în cadrul operațiunilor, iar mai mult de 300 de combatanți ai
Statului Islamic au fost uciși.Jihadiștii, însă, încă păstrează contigente importante în
jurul orașului și situația va mai evolua în orele ce urmează până când una din cele două
părți concurente vor putea prelua controlul deplin.
VII. Concluzii
Conflictul civil din Siria reprezintă unul dintre cele mai dificile evenimente de
gestionat în acest moment pentru comunitatea internațională. Peste 300.000 de oameni
au murit în cei aproape cinci ani de război civil. Totodată, războiul civil sirian a creat
și una dintre cele mai mari crize umanitare din istorie. Astfel 3,3 milioane de persoane
sunt refugiate în afara Siriei și aproape 7 milioane de locuitori sunt strămutați în
interiorul țării. Ținând cont de evenimentele ce au loc putem afirma că între conflictul
civil din Siria și preocuparea comunității internaționale se creează un cerc vicios: cu
cât cele două tabere se luptă între ele pe plan intern, cu atât mai mult susținătorii lor
din planul extern se vor contra și se vor bloca unii pe alții. Soluția trebuie să vină din
deblocarea acestui ciclu război-diplomație, iar aceasta nu poate veni decât din exterior,
printr-o mediere și mai eficientă din partea comunității internaționale decât a fost până
acum.