UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

Specializarea: Științe Politice ,An II, Grupa I

Conflictul Sirian

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC AUTOR

dr. Pintilie Daniel Cazacu Tudor

2016
 Cuprins
Introducere
Siria – o scurtă prezentare istorică
 Conflictul Sirian în contextul Primăverii Arabe
Principalii actori implicați în conflict
Apariția bruscă a Statului Islamic(DAESH)
Războiul pentru resurse
Știri recente despre conflictul sirian
Concluzii
Bibliografie/Webografie
 I. Introducere
Războiul Civil Sirian (Criza siriană, în prima faza Revolta din Siria) este o serie
de demonstraţii antiguvernamentale ce au început la 26 ianuarie 2011. Ca parte a
valurilor de demonstraţii antiguvernamentale şi revoluţii din ţările arabe, protestatarii
din Siria cer libertate politică, manifestează împotriva sistemului dictatorial uni-
partidic perpetuat în timpul conducerii ţării de către preşedinţii Hafez şi Bashar al-
Assad, împotriva hegemoniei membrilor sectei alawite, apropiaţi de familia Assad, în
guvern şi conducerea armatei şi a organelor de securitate, împotriva şomajului, a
corupţiei şi a încălcării drepturilor omului în ţară. Manifestaţiile de masă, împotriva
cărora regimul a reacţionat, fără prea multe reticenţe, cu focuri de arme, arestări şi
bombardamente focalizate pe cartierele şi localităţile rebele, s-au transformat cu
timpul într-un adevărat război civil, la care au început să ia parte tancuri şi avioane.

I. Siria – o scurtă prezentare istorică

”La 1920, din cei 2,2 milioane de sirieni, 85% erau musulmani, din care 4/5 suniți,
dar și șiiți (druzi, ismailiți sau alawiți). De altfel, alawiții erau cea mai importantă
ramură a șiiților, totalizând 12% din populația totală a Siriei. Ceilalți 15% erau creștini.
În linii mari același raport îl întâlneam și în Siria dinaintea războiului civil, când 74%
din populație era sunită, 12% șiită alawită, 4% alte confesiuni șiite și 10% creștini. Din
punct de vedere etnic situația era și mai omogenă, cu 90% din populație fiind arabă,
iar 10% minorități, în special cea kurdă, predominantă în nord-vestul și nord-estul
țării.”1 Problema cea mai mare a acestui mix nu este aspectul multiconfesional sau
multietnic al Republicii Arabe, ci faptul că din 1963 la conducerea Siriei se află
Partidul Ba’ath, care astăzi este un partid predominant alawit, reprezentabil doar
pentru o optime din populație.În același timp de peste 40 de ani președintele Siriei a
fost un Assad, fie că vorbim de Hafez al-Assad (1970-2000), sau de fiul său Bashar al-
Assad (2000 – prezent), devenind astfel o veritabilă instituție ereditară. Totodată,
partidul Ba’ath a construit și un puternic serviciu secret opresiv, care se aseamănă în
mare măsură cu cele din Europa comunistă și care are grijă, de fiecare dată când este
nevoie, de opozanții regimului. Prin această transpunere a alawiților la conducerea
țării, criza a trecut de aspectul confesional și s-a mutat în spectrul politic sirian.

1
http://www.ir-report.ro/index.php/perspective/536-criza-din-siria-cauze-interesele-marilor-puteri - Criza din
Siria. Cuaze. Interesele marilor puteri
 Totodată, războiul civil sirian a fost alimentat și de criza economică în care se
afla țara. Această situație a fost cauzată în principal de cele mai mari secete din ultimii
40 de ani din Siria, în special cea din vara anului 2008, care a avut repercursiuni grave
asupra momentului martie 2011. Sectorul agricol sirian în care peste 40% din forța de
muncă siriană era angajată și care presupunea 25% producția internă a țării a fost lovit
puternic, în special și din cauza diversificării reduse. Aproape un milion de oameni
care trăiau din agricultură au fost aduși sub pragul sărăciei. Producția de grâu și orz a
scăzut la mai puțin de jumătate, iar familiile care au fost afectate de această catastrofă
nu au primit ajutorul așteptat de la autorități, creând încă un sentiment de antagonism
față de conducerea țării. Pe lângă aceste probleme de ordin politic, religios și
economic, mai sunt și nemulțumirile sociale.” Diferența nivelului de trai dintre mediul
rural, predominant sunit și cel urban, unde alawiții ocupau poziții înalte în instituții, a
fost accentuată de seceta ultimilor ani. Apoi ratele mari de șomaj și inflație din 2010,
dar și lipsa unor oportunități pentru o mare parte a populației, au făcut ca nemulțumirea
față de regimul Assad să crească în profunzime până când, în luna martie a anului
2011, aceasta avea să nască proteste în masă ale populației, respinse în mod violent de
către autorități, fapt pentru care pas cu pas un protest a ajuns să devină un război civil
în toată regula.”2 Chiar dacă inițial părea să aibă soarta liderilor politici din Egipt sau
Libia, președintele Assad a rezistat chiar și până în această zi în funcția de președinte.
Principala cauză a acestui fapt, în ciuda luptelor aproape continue din 2011 încoace, o
reprezintă divizarea opoziției siriene. O parte din opoziție este formată din moderați,
precum Consiliul Național Sirian, ce a luat ființă în Turcia în octombrie 2011 și are în
compoziție activiști exilați sirieni sau membri ai Frăției Musulmane din Siria, dar și
creștini sau kurzi. Aceiași moderați au creat în noiembrie 2012, la Qatar, Coaliția
Națională a Revoluției Siriene și a Forțelor de Opoziție, al cărei scop este de a
reprezenta politic opoziția în relația sa cu comunitatea internațională. În același timp
împotriva lui Assad luptă și facțiuni radicale, precum Frontul Al Nusra, sponsorizat de
al Qaeda și autor al mai multor atacuri sinucigașe împotriva unor ținte guvernamentale.
Totodată în Siria luptă și organizația teroristă ISIS, care din anul 2014 a devenit capul
de afiș al știrilor ce proveneau din spațiul sirian. Scopul acestei organizații jihadiste
sunite este crearea unui nou Califat Arab, iar în ciuda unei relații dificile cu Frontul Al
Nusra, Statul Islamic duce un război dur atât cu forțele guvernamentale cât și cu
opoziția moderată. ” Deși proiectul Statului Islamic era în germene în cursul anilor

2
https://www.strategiiaplicate.ro/wp-content/uploads/2015/06/REVISTA-CSA-iunieI-2015.pdf- Revistă de științe
sociale , diplmație și studii de securitate
 2012-2013, în ianuarie 2014, odată cu ocuparea Fallujahului , unul dintre cele mai mari
orașe din provincia irakiniană occidentală Al-Anbar, acesta a început să capete
formă”.3

În cadrul opoziției împotriva regimului de la Damasc mai funcționează și

numeroase batalioane locale, dar și o puternică organizație militară a minorității kurde,
al cărei scop este crearea unei regiuni autonome kurde în cadrul Siriei, fapt ce a pus-o
în contradicție cu mai multe facțiuni ale opoziției. Divizarea forțelor de opoziție a făcut
ca ajutorul venit pe pista externă să fie foarte dificil de transmis, iar reprezentarea
opoziției să fie foarte sensibilă. Statele Unite ale Americii și statele occidentale au avut
o reținere evidentă în a ajuta militar opoziția, din pricina posibilității unei înarmări pe
această cale a organizațiilor teroriste. (n.ed. Abia în martie 2015, SUA și Turcia au
luat decizia de a antrena rebelii din Siria pentru a putea face față ofensivei conduse de
ISIS.) În același timp Federația Rusă profită de fiecare dată de prezența organizațiilor
teroriste pentru a bloca orice fel de rezoluție care prezintă o atitudine coercitivă
împotriva Partidului Ba’ath. O astfel de rezoluție a fost blocată de Rusia, dar și de
China, la 4 octombrie 2011. Aceasta ar fi condamnat autoritățile siriene pentru
oprimarea violentă a protestelor și cerea încetarea imediată a abuzurilor privind
drepturile omului. Ambasadorul Rusiei la ONU a precizat că această decizie a fost
luată întrucât nu prevedea nicio soluție de viitor și nici nu pomenea nimic de grupurile
extremiste din cadrul opoziției siriene.

De altfel, pe lângă absența unei opoziții unitare și structurate, un alt motiv foarte
important pentru care criza din Siria încă nu și-a găsit rezolvarea a fost divizarea
comunității internaționale cu privire la această problemă. Federația Rusă și Statele
Unite ale Americii au interese diferite în ceea ce privește Siria și Orientul Mijlociu, iar
lipsa lor de colaborare la începutul crizei din Siria poate fi pusă pe seama acestora.
Pentru Statele Unite ale Americii era de preferat ca regimul Assad să fie înlăturat, iar
în locul său să fie instaurat un regim pro-american. Poziția geostrategică a Siriei este
de o certă importanță pentru Washington, ținând cont că acest stat se afla în apropierea
aliaților turci și israelieni. De altfel americanii au aprovizionat opoziția siriană și au
participat la mai multe antrenamente în Iordania. Însă poate cel mai important motiv
pentru care Washingtonul dorește căderea regimului Assad este apropierea dintre
acesta și Rusia. Pentru Kremlin Siria reprezintă ultimul aliat din Orientul Mijlociu, o

3
Pierre-Jean Luizard, Capcana DAESH: Statul Islamic sau întoarcerea istoriei, Editura Polirom, Iași , 2016, p.13
 prietenie ce datează de peste 40 de ani. Rusia este principalul furnizor de arme pentru
forțele guvernamentale și de asemenea una dintre ultimele țări care se mai ocupă de
afaceri cu petrolul sirian. Dar motivul cel mai important pentru care Moscova susține
actualul regim de la Damasc îl reprezintă baza navală de la Tarsus, singura flotă navală
rusească la o mare caldă. Creată în 1971 și remodernizată în 2008, în contextual creării
scutului anti-rachetă NATO, baza navală de la Tarsus reprezintă capul de pod pentru
Rusia, atât către Marea Mediterană, cât și către Orientul Mijlociu. Astfel devenea clar
că Rusia și Statele Unite ale Americii vor avea foarte mari dificultăți în a se pune de
acord cu privire la o rezolvare a crizei siriene .

II. Conflictul Sirian în contextul Primăverii Arabe

A pornit de la o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din
Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal,
acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar.
Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria,
Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai
mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak,
Senegal, Arabia Saudită și Oman. În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de
diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania
și Gabon.

Scânteia care a declanșat mișcările de protest a fost larg recunoscută ca fiind

sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi în Tunisia la data de 17
decembrie 2010. Acest act a declanșat demonstrații pe scară largă împotriva regimului,
care ulterior s-au extins în mai multe țări din zonă

Sfarsitul anului 2010 si inceputul anului 2011 a adus o serie de miscari de

protest, care au avut loc in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, cu evidentul sprijin al
SUA, iar astfel de miscari au loc si la ora actuala, insa implicarea Rusiei in Orientul
Mijlociu a dat peste cap toate planurile asa-zis „geostrategice” de distrugere a altor
„dictatori” (exemplu: Bashar al-Assad).

Pornit la 15 martie 2011 în contextul creat de „Primăvara Arabă”, conflictul civil

sirian este dificil de rezolvat din pricina particularităților sale interne, dar și din cauza
 intereselor divergente ale actorilor de pe scena politică internațională. Originile
acestuia nu pot fi puse doar pe seama „Primăverii arabe” și pot duce trimitere departe
în istoria siriană, încă din vremea mandatului francez asupra fostei provincii otomane.

III. Actori implicați în conflict

Actori interni:
 Guvernul Siriei : din 1963 la conducerea Siriei se află Partidul Ba’ath, care astăzi este
un partid predominant alawit, reprezentabil doar pentru o optime din populație.În
același timp de peste 40 de ani președintele Siriei a fost un Assad, fie că vorbim de
Hafez al-Assad (1970-2000), sau de fiul său Bashar al-Assad (2000 – prezent),
devenind astfel o veritabilă instituție ereditară. Totodată, partidul Ba’ath a construit și
un puternic serviciu secret opresiv, care se aseamănă în mare măsură cu cele din
Europa comunistă și care are grijă, de fiecare dată când este nevoie, de opozanții
regimului. Prin această transpunere a alawiților la conducerea țării, criza a trecut de
aspectul confesional și s-a mutat în spectrul politic sirian.

 Opozitia : este reprezentata de Coalitia Nationala Siriana asociata unor grupuri

siriene cu anumit grup teritorial si cu un Guvern Sirian de Alternativa, care pretinde a
fii “Republica Araba Siriana”

 Al-Qaeda : În urma protestelor de masă care au avut loc în 2011 , cerând demisia lui
al-Assad, Al-Qaeda grupuri afiliate și simpatizanții sunnite în curând a început să
constituie forța de luptă cea mai eficientă în opoziția siriană. Pana atunci, prezenta Al
–Qaeda in Siria nu a fost remarcata, dar cresterea sa a fost rapida ,formandu-se grupuri
ca ”Frontul Al-Nusra” si “ Statul islamic din Irak si Levant” cunoscut si ca ISIS.

 Rojava : mai cunoscuta drept Federatia Siriei de Nord sau Kurdistanul de Vest
este o regiune autonoma din nordul Siriei. Regiunea a câștigat autonomia în noiembrie
2013, în cadrul în curs de desfășurare conflictului Rojava , de stabilire a unei societăți
bazate pe principiile democrației directe , egalitatea de gen , și durabilitate . Rojava
este format din cele trei cantoane Jazira , Kobani și Afrin . Aceasta nu este recunoscută
ca autonomă de către guvernul Siriei și este un participant la Sirian războiului civil .
Actori externi:
 Rusia: Rusia deține o bază militară în portul sirian Tartus, care îi înlesnește
controlul în acea zonă a mării Mediterane. Susţine regimul Bashar al-Assad .Se
opune Statului Islamic şi grupurilor extremiste din care fac parte mii de oameni,
opoziţiei siriene, printre care Armata liberă siriană .Rusia a început să bombardeze
Siria la sfârşitul lunii septembrie 2015 insa aceasta furnizează arme Siriei şi face
parte din aliaţii regimului Assad
 Iran : Siria este un important aliat al Iranului iar pierderea acestuia ar slabi
autoritatea statului in orientul mijlociu.I nteresele Rusiei si Iranului în Siria nu sunt
la fel, dar nu sunt nici contradictorii. Factorul lor militar combinat - inclusiv
resursele din Irak, care sunt acum puternic influențate de Iran - și resursele
financiare sunt suficiente pentru a consolida în mod semnificativ controlul lui
Assad asupra țării, chiar dacă Rusia şi Iranul nu pot distruge complet opoziția
siriană. Şi chiar dacă nu vor putea fi în măsură să elimine ISIS, cele două ţări pot
reduce influența organizaţiei teroriste în Siria și să micşoreze teritoriul controlat
de Statul Islamic.
 Hezbollah : este o organizație politică și paramilitară șiită islamică din Liban,
având circa 15,000 de combatanți. Hezbollah reprezintă o forță importantă în
politica libaneză, deținând școli, spitale și oferind servicii sociale pentru mii de
libanezi. Este privită adesea ca o mișcare de rezistență legitimă de o mare parte a
lumii arabe și musulmane. Totuși, organizația este considerată ca având
caracteristici teroriste de Statele Unite ale Americii, Israel, Canada și Olanda.
Marea Britanie a introdus aripa militară a organizației pe lista organizațiilor
teroriste . Începând cu anul 2011 Hezbollah s-a implicat în războiul civil din Siria
ca parte din forțele care apără regimul președintelui sirian Bashar al-Assad de
revolta forțelor de opoziție laice și islamiste sunite.
 Irak si Korea de Nord : sustin ambele regimul lui al-Assad. Ajutand atat militar
cat si cu resurse.
 Turcia: Susţine coaliţia condusă de Statele Unite .Se opune regimului Bashar al-
Assad, grupurilor kurde aliate PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan. De la
începutul conflictului, Turcia a permis pe teritoriul său furnizarea rebelilor şi a
lăsat cale liberă pentru grupurile de refugiaţi care au dorit să vină în Turcia.
  Quatar :Susţine opoziţia siriană .Se opune regimului Assad .La fel ca alte state
din Golf, Quatarul a furnizat opoziţiei siriene sprijin financiar, a furnizat arme şi
oferit armatei libere antrenamente.
 Arabia Saudită :Susţine opoziţia lui Bashar al-Assad şi grupările salafiste4.Se
opune regimului Bashar al-Assad.Opozant al guvernului sirian, Arabia Saudită a
furnizat arme şi un sprijin financiar pentru opoziţia siriană. Riadul, capital Arabiei
Saudite, face parte din coaliţia condusă de americani.

 Franta: Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi Armata
liberă siriană Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului Assad
, aceasta bobmardand poziţii ale Statului Islamic în Irak şi în Siria

 Marea Britanie :Susţine elemente moderate ale opoziţiei siriene, printre care şi
Armata liberă siriană .Se opune Statului Islamic şi grupărilor extremiste, regimului
Assad. Marea Britanie bobardează poziţii ale Statului Islamic în Irak şi Siria.
Londra a condus atacuri cu drone în Siria.

 SUA este implicată într-un război activ coordonat de CIA pentru răsturnarea lui
Assad dar și împotriva ISIS. Printre aliații SUA din lupta anti-Assad se află Arabia
Saudită, Turcia, Qatar și alte țări din regiune. SUA a cheltuit miliarde de dolari pe
armament, instruire, operațiuni speciale, lovituri aeriene și suport logistic pentru
forțele rebele, inclusiv pentru mercenari internaționali. Aliații Americii au cheltuit
și ei miliarde. Sumele exacte nu se cunosc.

IV. Apariția bruscă a Statului Islamic( DAESH)

Apariția bruscă a Statului Islamic în Orientul Mijlociu a provocat un fel de
stupefacție atât pe scena internațională , cât și la nivelul elitelor politice regionale .
Pentru prima oară , un grup salafist și-a proclamat clar obiectivul de a ocupa un
teritoriu geografic cu ambiția de a construi un stat. Ingredientele succesului inițial al
Statului Islamic a părut, desigur, o avangardă armată în stare să izgonească armata
irakiniană dintr-un anumit număr de orașe și de teritorii atât din Irak cât și din Siria ,
dar, contrar a ceea ce a făcut Al-Qaida în 2003 și 2004 – îndeosebi la Fallujah , la
Ramandi și în alte așezări din provincia Al-Anbar -, nu s-a impus populației locale ca

4
O mişcare sunită care revendică o reîntoarcere a islamului la origini, fondată esenţial pe scrierile Coranului
 o forță de ocupație străină sau resimțită caatare. Strategia sa , foarte diferită , s-a bazat
pe restituirea puterii locale , în fiecare dintre aceste orașe , către actori locali . Pe
parcursul anilor 2011- 2013, s-a manifestat o profundă stare insatisfacție a populație
față de puterea centrală , care mai întâi prin mișcări pașnice au preluat sloganurile
primăverii arabe . Dar chiar dacă opinia publică occidentală nu era deloc conștientă ,
aceste proteste au fost deseori reprimate de către armată care nu a ezitat să folosească
artileria grea și să lanseze butoaie cu TNT peste cartiere de locuințe , spitale și școli .
Recurgerea la astfel de metode a schimbat radical atitudinea populației , fapt de care
ISIS a știut cum să se folosească.

V. Războiul pentru resurse

Sunt trei dintre feţele conflictului din Siria(Război civil , Război religios, Război
împotriva terorismului). Dar mai există o luptă despre care se vorbeşte mai puţin. Poate
prea puţin, în condiţiile în care, de regulă, de aici pleacă tot: de la bătălia pentru resurse.
În cazul de faţă, pentru resurse şi pentru rutele de transport. Poziţia Siriei pe hartă este
extrem de importantă pentru toată lumea. Aici se intersectează diverse trasee prin care
petrolul şi gazele din regiune ar putea fi duse pe pieţele europene. Iar cine controlează
Siria controlează şi aceste rute. Este o luptă veche de când lumea. La mijloc sunt prinşi
oamenii nevinovaţi, care, în această luptă pentru controlul asupra unei ţări, îşi pierd,
de fapt, ţara.

Pacea pare imposibil de atins când priveşti cu atenţie la amestecul complicat de

mize şi motive de război în Siria. Iar dimensiunea economică a acestui cocktail
dezastruos e hotărâtoare. Imaginea devine ceva mai clară când ne uităm pe hartă, la
resurse şi la drumul lor către pieţele lumii. Siria se învecinează la sud cu Peninsula
Arabică, o regiune care, deşi e predominant deşertică, conţine rezerve uriaşe de petrol
şi gaze naturale. Doar Arabia Saudită are 18% din rezervele cunoscute de petrol din
lume şi este, astfel, cel mai mare exportator de „aur negru”. Dar petrolul şi gazele
Peninsulei Arabice trebuie să facă o cale lungă până să ajung în Canalul Suez şi, pe
urmă, în Marea Mediterană, de unde să poată fi transportate mai departe către pieţele
internaţionale.

Transportul resurselor în linie dreaptă este mult mai eficient. Problema e că o astfel
de linie dreaptă trece şi prin Irak, şi prin Siria, două ţări măcinate de războaie şi de
 instabilitate.Cu aproape 200 de kilometri de ţărm la Marea Mediterană şi cu porturi
extrem de bine amplasate, lupta pentru influenţă în Siria devine una de importanţă
mondială. În plus, Siria este locul în care se intersectează trei gazoducte extrem de
importante geostrategic.Unul dintre acestea există deja, chiar dacă nu mai este în
totalitate funcţional. Este vorba despre Gazoductul Arab, a cărui construcţie a fost
susţinută de ţări vest-europene, pentru că ar fi trebuit să ajungă până în Turcia, de unde
să fie deservite pieţele europene. Conducta transportă gaz din Egipt, prin Iordania şi
până în Siria şi are şi o ramificaţie care ajunge în Israel, dar care a fost suspendată pe
termen nedeterminat. Mai există două proiecte. Unul e Gazoductul Prieteniei sau
Gazoductul Islamic şi ar trebui să acopere ruta Iran, Irak, Siria şi Liban. Miza este să
deservească piaţa europeană.Cel de-al treilea gazoduct care ar urma să treacă prin Siria
este şi el blocat în stadiul de proiect. Este vorba despre conducta Qatar-Turcia, cu două
trasee propuse: o rută trece prin Arabia Saudită, Iordania şi Siria, alta prin Arabia
Saudită, Kuwait şi Irak.

Problema este că principalele oraşe din Siria prin care ar urma să treacă aceste
gazoducte sunt locul în care se dau cele mai dure lupte ale războiului. Şi mai există o
problemă: Bashar al-Assad, ajutat de Vladimir Putin să rămână la putere, are tot
interesul să se asigure că, dacă va fi implicat în procesul de tranziţie politică în Siria,
niciuna dintre conducte nu va supăra Rusia.„Se poate spune (...) că războiul civil din
Siria este un proxy pentru bătălia din Gazoductstan: Cum trebuie să ajungă gazul în
Europa? Pe traseul Iran-Irak-Siria-Marea

Mediterană sau pe direcţia Qatar-Arabia Saudită-Siria-Turcia? În concluzie, ceea ce

se întâmplă acum în Gazoductstan este un conflict geopolitic strategic (Cruciada
gazoductelor) despre resurse naturale, religie şi bani”, 5comentează Constantin
Crânganu, profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn
College, The City University of New York.

VI. Știri recente despre Conflictul Sirian

02.12.2016 - Danemarca a anunțat că nu va extinde operațiunile militare pe care le
desfășoara în Siria și Irak împotriva jihadiștilor din rețeaua teroristă Statul Islamic.
Prin urmare, danezii vor retrage aviația din operațiunile din Siria și Iraq.

5
www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Siria+razboiul+pentru+resurse+Batalia+din+Gazoductstan –
Războiul pentru resurse
04.12.2016- Trupele guvernamentale siriene au câştigat controlul a 50% din zonele
controlate de rebeli din estul Alep. Cel puţin 300 de persoane au fost ucise de când a
fost demarată ofensiva condusă de guvern la est de Alep.

04.12.2016- Cel puţin 29 de persoane, inclusiv şapte copii, au decedat în urma

atacurilor aeriene ce au vizat zonele controlate de rebeli în provincia Idlib din nord-
vestul Siriei. Cel mai puternic atac aerian a avut loc în oraşul Kafrnabel, unde 21 de
persoane au decedat, printre care şi trei copii, după ce bombele au căzut în zona unei
pieţe.Potrivit Observatorului, şase civili au fost ucişi în urma unui atac aerian în oraşul
al-Tamana, unde au fost aruncate bombe cu explozivi multipli.Atacuri aeriene au avut
loc şi în oraşul Maaret al-Numan şi satul al-Naqir, soldate cu două decese.Provincia
Idlib este controlată de o coaliţie rebelă care include şi gruparea Jabhat Fatah al-Sham,
anterior cunoscută drept Frontul Nusra, şi care are legături cu reţeaua teroristă al-
Qaeda.Luna trecută, Rusia, principalul aliat internaţional al regimului de la Damasc, a
anunţat declanşarea unei ample ofensive în provinciile Idlib şi Homs. Moscova a
precizat că ofensiva vizează grupările militante din aceste zone.

06.12.2016- Noi măsuri împotriva teroriștilor: eurodeputații votează o nouă directivă.

Radicalizarea cetățenilor UE și misiunile de luptă în Siria și Irak reprezintă amenințări
tot mai mari: cele mai multe dintre recentele atacuri teroriste din Europa au fost comise
de teroriști pregătiți acasă. În cazul unora dintre ele, s-a dovedit chiar că a fost vorba
despre returnarea unor „luptători străini”. Comisia pentru libertăți civile a votat ieri
asupra propunerii de directivă privind combaterea terorismului. Textul, redactat în
urma atacurilor teroriste din noiembrie, din Paris, își propune, de exemplu, să
incrimineze actele preparatorii, cum ar fi călătoriile în scopuri teroriste.

09.12.2016 - Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a aprobat un proiect de rezoluţie

care prevede încetarea ostilităţilor în Siria. Rezoluţia, care nu are caracter legal
obligatoriu, a fost aprobată cu 122 de voturi pentru. Împotrivă au votat 13 ţări, iar alte
36 s-au abţinut de la vot.Rezoluţia, adoptată la propunerea Canadei, prevede încetarea
tuturor ostilităţilor în Siria, inclusiv a asediului asupra oraşului Alep, precum şi accesul
convoaielor umanitare.Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte
reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate
regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia
sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant).
Bilanţul conflictului depăşeşte 270.000 de morţi.
 10.12.2016 - Statele Unite trimit 200 de militari suplimentari în Siria, pentru a ajuta în
campania pentru eliberarea Rakka de gruparea islamistă Statul Islamic, a declarat
secretarul american al Apărării. Printre cei 200 de militari se numără instructori pentru
forţele speciale, consilieri şi echipe de genişti.

11.12.2016 -După retragerea armatei siriene, jihadiștii din gruparea Stat Islamic au
preluat controlul asupra orașului antic Palmira. ami Abdel Rahmane, directorul ONG-
ului Observatorul sirian pentru drepturile omului a declarat: "SI a preluat duminică, in
ciuda bombardamentelor rusești, controlul asupra totalității Palmirei după retragerea
armatei siriene în sudul orașului"

11.12.2016 - Controlul asupra orașul antic Palmira din Siria se schimbă în mod repetat
între jihadiștii din Statul Islamic și armata siriană care beneficiază de suportul Rusiei.
După ce la începutul zilei, teroriștii păreau să fi preluat controlul asupra orașului,
forțele armate siriene și ruse au reatac puternic și i-a obligat pe aceștia să se refugieze
în afara orașului, conform BBC.Informațiile privind reluarea controlului asupra
orașului Palmira au fost confirmate de oficiali ruși Ministrul rus de Interne a spus că a
demarat 64 de atacuri în cadrul operațiunilor, iar mai mult de 300 de combatanți ai
Statului Islamic au fost uciși.Jihadiștii, însă, încă păstrează contigente importante în
jurul orașului și situația va mai evolua în orele ce urmează până când una din cele două
părți concurente vor putea prelua controlul deplin.

VII. Concluzii
Conflictul civil din Siria reprezintă unul dintre cele mai dificile evenimente de
gestionat în acest moment pentru comunitatea internațională. Peste 300.000 de oameni
au murit în cei aproape cinci ani de război civil. Totodată, războiul civil sirian a creat
și una dintre cele mai mari crize umanitare din istorie. Astfel 3,3 milioane de persoane
sunt refugiate în afara Siriei și aproape 7 milioane de locuitori sunt strămutați în
interiorul țării. Ținând cont de evenimentele ce au loc putem afirma că între conflictul
civil din Siria și preocuparea comunității internaționale se creează un cerc vicios: cu
cât cele două tabere se luptă între ele pe plan intern, cu atât mai mult susținătorii lor
 din planul extern se vor contra și se vor bloca unii pe alții. Soluția trebuie să vină din
deblocarea acestui ciclu război-diplomație, iar aceasta nu poate veni decât din exterior,
printr-o mediere și mai eficientă din partea comunității internaționale decât a fost până
acum.

VIII. Bibliografie /Webografie

 Pierre-Jean Luizard, Capcana DAESH: Statul Islamic sau întoarcerea istoriei,
Editura Polirom, Iași , 2016
 www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Siria+razboiul+pentru+resurse+B
atalia+din+Gazoductstan – Războiul pentru resurse, accesat 12.12.2016
 https://www.strategiiaplicate.ro/wp-content/uploads/2015/06/REVISTA-CSA-iunieI-
2015.pdf- Revistă de științe sociale , diplmație și studii de securitate, accesat
12.12.2016
 http://www.ir-report.ro/index.php/perspective/536-criza-din-siria-cauze-interesele-
marilor-puteri - Criza din Siria. Cuaze. Interesele marilor puteri, accesat 12.12.2016
 http://stiri-financiare.publicare.ro/search.html?q=siria – Ultimile știri din Siria ,
accesat 12.12.2016