METODE FIZICE DE EXAMEN CLINIC

Ascultaţia
METODE:
1)Ascultaţia directă(imediată),prin aplicarea pavilionului urechii pe suprafaţa regiunii
respective;dezavantajele(incomodă,neigienică)sunt mai mari decât avantajele (simplă,nu
necesită aparat)
2)Ascultaţia indirectă(mediată),cu stetoscopul.
ASCULTAŢIA -TEHNICĂ
Tehnica ascultaţiei presupune îndeplinirea unor condiţii:
1)linişte deplină în salon(cabinet)
2)aplicarea corectă a receptorului pe suprafaţa pielii
3)adaptarea perfectă a olivelor stetoscopului în conductul auditiv extern
4)evitarea zgomotelor parazitare date de atingerea tubulaturii stetoscopului(cu mâna sau
hainele).
5)Bolnavul aşezat într-o poziţie comodă,respiră liniştit,ritmic,profund,cu gura
intredeschisă.
6)Pentru evitarea ascultaţiei ralurilor de deplasare,se cere bolnavului să tuşească.
ZGOMOTELE RESPIRATORII NORMALE
Aerul care circulă într-un tub determină apariţia unui zgomot(suflu)numai dacă se produce
o schimbare în calibrul tubului.
Căile respiratorii prezintă 2 strâmtori:
1)orificiul glotic,responsabil de producerea suflului laringo-traheal(suflul tubar fiziologic)
2)sfincterul bronhiolelorlobulare unde ia naştere murmurul vezicular(zgomotul
alveolelor),se ascultă pe toată suprafaţa toracelui(mai intens în axilă şi subclavicular).
Modificările patologice ale murmurului vezicular
1)Modificări de intensitate
-diminuat în:obezitate,obstacole pe căile respiratorii(corpi străini,tumori mediastinale,etc).
-abolit(tăcere respiratorie):pleurezie masivă,pneumonie masivă
-intensificat:pneumonie,bronşiolită
2)Modificări de ritm:respiraţie sacadată (întretăiată):fracturi costale,pleurită.
3)Modificări de timbru:pierderea caracterului dulce cu apariţia unui murmur aspru
(respiraţie înăsprită), în bronşite şi congestii pulmonare.
ZGOMOTE RESPIRATORII SUPRAADĂUGATE
Raluri,frecătura pleurală
Mecanismul de producere al ralurilor:punerea în mişcare a secreţiilor patologice din căile
respiratorii de către coloana de aer.Rezultă că ralurile se modifică mult cu tusea.
Ralurile sunt uscate(sonore)şi umede (buloase).
RALURILE USCATE
Ralurile uscate(ronchusurile,vibrante,sonore) sunt continue,percepute în ambii timpi ai
respiraţiei(în inspir se aud întâi ralurile ronflante şi apoi cele sibilante;în expir,este invers) şi se
modifică cu tusea.Apar în bronşite,Astmă bronşic,,bronşiectazii.
Ralurile uscate sunt de două feluri:
ronflante,cu tonalitate joasă(asemănătoare unui sforăit),care se produc la nivelul bronhiilor
mari
Raluri sibilante,înalte,şuierătoare(comparate cu ţiuitul vântului),se produc la nivelul
bronhiilor mici.
 RALURILE UMEDE
Clasificare:
1)Ralurile crepitante(alveolare)apar secundar desprinderii exudatului de pe pereţii
alveolari,în momentul pătrunderii aerului.
Reprezintă o succesiune de zgomote fine,cu caracter uscat,se aud numai în inspir(pot fi
comparate cu zgomotul produs de frecarea unei şuviţe de păr lângă ureche),apar”în ploaie”după
tuse.
Se aud în pneumonie,bronhopneumonie,infarct

PRINCIPALELE SIMPTOME PE APARATE SI SISTEME

APARATUL RESPIRATOR
TUSEA este un act reflex dar şi voluntar,o reacţie de apărare a organismului,realitând
eliminarea di căile respiratorii a produselor patologice.
Accesul de tuse este constituit dintr-o inspiraţie profundă,urmstă de o succesiune de
expiraţii scurte,explozive sacadate.
Dintre manifestările de însoţire ale tusei, cea mai frecventă este sputa.
Sputa este produsul patologic din aparatul respirator,reprezentat de inflamaţia mucoasei
bronşice şi alveolare,sau de transsudatul alveolar.
Clasificarea tusei după existenţa sau absenţa sputei:

TUSEA SEACĂ,neproductivă se întâlneşteîn toate condiţiile patologice extrarespiratorii

care constituie punctul de plecare ale reflexului de tuse:rinofaringe, mediastin,
pleură,esofag,stomac,ficat, apendice, splină, ureche.
De asemenea tusea uscată apare la debutul virozelor respiratorii şi al bronşitelor acute.
La copii tusea seacă instalată brusc poate fi expresia unui corp străin aspirat in traiectul
traheo bronşic : nasture,monedă,boabe de porumb,etc.
La vârstnici ,tusea seacă instalată lent progresiv poate anunţa prezenţa unei tumori
intrabronşice.
Particularităţi ale tusei uscate
Timbrul tusei uscate poate fi recunoscut uşor putând sugera o anumită suferinţă încă de la
examenul obiectiv al bolnavului:
TUSEA ASPRĂ,STRIDENTĂ,FOARTE SONORĂ,LĂTRĂTOARE, asemănătoare cu lătratul
câinelui,este caracteristică afecţiunilor inflamatorii laringiene fără leziuni distructive şi bolilor
mediastinale (tumori,adenopatii,anevrisme).
TUSEA BITONALĂ
Tusea compusă din două zgomote,unul bronşic şi unul glotic,este întâlnită în compresiunile
traheei şi bronşiilor de către o adenopatie(bacilară,neoplazică) sau de un anevrism al crosei
aortice.
În aceste cazuri se produce compresiunea nervului laringean recurent stâng,cu paralizia
corzilor vocale de aceeaşi parte.
TUSEA USCATĂ CARDIACĂ
Este caracteristică în special bolii mitrale ,în care dilatarea atriului stâng determină iritarea
fibrelor nervoase ale arcului reflex tusigen.
Tusea uscată,chinuitoare,frecventă este nu numai inutilă dar şi dăunătoare,deoarece poate
determina accidente hemoragice(prin rupturi vasculare) sau pneumotorax spontan(se produce
prin ruperea pereţilor unor alveole situate în imediata vecinătate a pleurei,ceea ce face ca
exteriorul să comunice cu cavitatea pleurală), poate favoriza infecţii(prin contaminare,ca urmare
a proiectării în jurul bolnavului a secreţiilor), produce insomnie cu epuizarea fizică a
bolnavului,induce creşterea presiunii în circulaţia pulmonară.
TUSEA PRODUCTIVĂ
Tusea productivă,umedă, este tusea în care sputa este eliminată prin expectora- ţie.
Acest tip de tuse este indiciu al unei afecţiuni a aparatului respirator,care evoluează cu
hipersecreţie bronşică, exsudare sau transsudare alveolară.
Tusea poate apărea exclusiv sau predominant matinal,când bolnavul scimbânu-şi poziţia,
favorizează excitarea zonelor tusigene şi declanşarea refelului de tuse.Este cazul bronşitei
cronice,sclerozei pulmonare, supuraţiilor bronhopulmonare.În bronşiectazie tusea matinală
conduce la eliminarea de spută mucopurulentă în cantitate mare.Bolnavul îşi face toaleta
bronşiilor,după care,în cazul zilei tusea se răreşte, iar cantitea de spută se reduce semnificativ.
Rolul tusei umede
Tusea umedă,productivă este utilă,permiţând eliminarea secreţiilor patologice din căile
respiratorii,constituind unul dintre mecanismele de apărare a organismului.
TUSEA USCATA-este daunatoare
Tusea uscată,chinuitoare frecventă este nu numai inutilă dar şi dăunătoare,deoarece poate
determina:
accidente hemoragice(prin rupturi vasculare) sau
-pneumotorax spontan(se produce prin ruperea pereţilor unor alveole situate în imediata
vecinătate a pleurei,ceea ce face ca exteriorul să comunice cu cavitatea pleurală),
-poate favoriza infecţii(prin contaminare,ca urmare a proiectării în jurul bolnavului a
secreţiilor),
-produce insomnie cu epuizarea fizică a bolnavului,
-induce creşterea presiunii în circulaţia pulmonară.
Pneumotorax stang