Celula

Celula reprezinta unitatea de baza a lumii vii, atat din punct de vedere structural, cat si din
punct de vedere functional.

Structura celulei. Celula este constituita dintr-un invelis, membrana celulara, care inconjoara o
substanta hialina, citoplasma, in interiorul careia se gasesc organitele si un nucleu.

Membrana celulara sau membrana plasmica. Constituie invelisul celulei. Are un rol esential in
realizarea schimburilor dintre mediul intra- si cel extracelular, ceea ce permite mentinerea in
viata a celulei.

 Citoplasma. Este formata din:

 Hialoplasma. Aceasta este un mediu vascos si transparent, in care se gasesc organitele

si incluziunile citoplasmatice.

Organitele citoplasmatice:

- Mitocondriile sunt adevarate „centrale energetice”, la nivelul acestora producandu-se,

in principal, oxidarea glucozei, care furnizeaza energie celulei, sub forma de adenozin-
trifosfat (ATP). Mitocondriile contin ADN.

- Reticulul endoplasmatic. Reprezinta o retea de canalicule si de vezicule, inconjurate de

o membrana. Functie de prezenta sau absenta ribozomilor atasati, reticulul
endoplasmatic prezinta doua varietati: reticulul endoplasmatic rugos (prezinta atasati
ribozomi la suprafata) si reticulul endoplasmatic neted (nu prezinta atasati ribozomi la
suprafata). Reticulul endoplasmatic rugos este implicat in sinteza proteica. Rolul
reticulului endoplasmatic neted variaza in functie de tipul celular in care este prezent.
De ex.: in celula musculara scheletica, el serveste ca situs pentru depozitarea calciului.

- Aparatul Golgi. Reprezinta o retea, oarecum analoga cu reticulul endoplasmatic.

Aparatul Golgi este dezvoltat mai ales in celulele care au functie secretoare.

- Centrozomul sau centrul celular. Acesta se gaseste in centrul celulei, in apropierea

nucleului. Este implicat in diviziunea celulara.

- Alte organite: lizozomii (formatiuni enzimatice, cu rol in digestia celulara), structurile

fibrilare (prezente, in principal, in celulele nervoase si musculare).

 Nucleul. Nucleul joaca un rol fundamental in fenomenele de diviziune celulara, in mecanismul

ereditatii si in sinteza materiei vii.

Nucleul cuprinde:

 Membrana nucleara.

 Nucleoplasma.

 Nucleolul.

 Cromatina (nucleoproteine).

Compozitia chimica a celulei.

 Substante organice:

 Glucidele (zaharidele) constituie o sursa de energie necesara celulei pentru functionarea ei.

Monozaharidele cele mai importante sunt glucoza, fructoza si galactoza.

Glicogenul, unul dintre cele mai importante polizaharide din organism, constituie forma de
stocare a glucozei in ficat si in muschi.

 Grasimile sau lipidele. Ele au rolul de a asigura, in medie, trei tipuri de functii in cadrul
organismului: stocarea de energie (ex: trigliceridele), rolul de structura (ex: fosfolipidele,
prezente in membrana celulara), rol hormonal (ex: steroizii).

Proteinele. Cele doua functii esentiale ale proteinelor in organism sunt: un rol structural
(plastic) si un rol enzimatic.

Substante anorganice. Substantele anorganice din celule sunt reprezentate prin apa si
saruri minerale.

 Apa. In organism, apa se gaseste sub doua forme: libera si de constitutie.

 Apa libera se afla in sange, limfa si lichidul intercelular, reprezentind 20% din greutatea
corpului. In ea se gasesc dizolvate sarurile.
Apa de constitutie se gaseste in structura citoplasmei.

Sarurile minerale se gasesc in celula, fie sub forma libera de ioni, (sodiu, potasiu, calciu,
magneziu, fier, fosfor, cupru, zinc etc.) fie combinate - asa-numitele saruri de constitutie (clorurile,
carbonatul si fosfatul de calciu, sodiu sau potasiu).

Functiile celulei. Functiile de miscare sunt reprezentate la unele celule de miscarea prin
pseudopode, membrane ondulante la periferia unor celule, cili si flageli.

Functiile de transport prin membrane sunt cele care realizeaza schimbul dintre celula si mediul
extracelular.

Functia de inmultire a celulelor, de care este strans legata functia genetica a acestora, este si
ea o functie comuna tuturor celulelor.

Tesuturile

Tesuturile sunt grupari de celule care au forma si structura asemanatoare si care s-au
diferentiat in vederea unei anumite functii.

Principale tipuri de tesuturi sunt: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos si tesutul lichid al
corpului reprezentat de sange.

Tesutul epitelial. Tesutul epitelial acopera suprafata externa a corpului si inveleste suprafata
interna a organelor cavitare (tub digestiv, cai respiratorii, cai urinare etc). De asemenea, participa la
formarea glandelor secretoare si a epiteliilor senzoriale, cum sunt retina, mucoasa olfativa etc.

Tesutul conjunctiv. Tesutul conjunctiv cuprinde mai multe tipuri de tesuturi, cum sunt: tesutul
conjunctiv lax, tesutul fibros, adipos, cartilaginos, osos.
 Din punct de vedere al structurii, tesutul conjunctiv este format din celule, substanta
fundamentala si din sisteme de fibre colagene, elastice si reticulare, inglobate in substanta
fundamentala.

A. Tesutul conjunctiv lax. Tesutul conjunctiv lax este un tip de tesut conjunctiv in care
celulele, substanta fundamentala si fibrele se afla in proportii relativ egale. Are rol de sustinere si rol
trofic, formeaza tesutul subcutan si se gaseste in muschi si insoteste vasele si nervii in traiectul lor
spre organe.

B. Tesutul conjunctiv dens. Tesutul conjunctiv dens sau fibros cuprinde tesuturile in constitutia
carora predomina fibrele conjunctive, colagene sau elastice, avand rol mecanic.

C. Tesutul adipos. Tesutul adipos este o varietate de tesut conjunctiv, specializat pentru
functia de depozit al grasimilor. El formeaza asa-numitul panicul adipos.

D. Tesutul cartilaginos. Tesutul cartilaginos este un tip de tesut conjunctiv specializat,

rezistent la presiune si frecare. Cartilajul se poate transforma in tesut osos. De exemplu, la batrani,
cartilajele costale se osifica.

E. Tesutul osos. Tesutul osos este cel mai rezistent si dur tesut din grupa tesuturilor
conjunctive. Substanta sa fundamentala, impregnata cu saruri minerale, ii asigura duritatea si
rezistenta. El este un tesut conjunctiv calcifiat.

Este alcatuit din celule osoase si substanta fundamentala, denumita si substanta osoasa.

Celula osoasa se numeste osteoblast in stadiul tanar si osteocit in stadiul adult.

Osteoblastii participa intens la sinteza de proteine care intra in structura osului.

Osteoclastul este o celula care, in perioada de formare a osului, indeplineste functia de

distrugere si limitare a formarii tesutului osos, in functie de necesitatile fiziologice.