RATIA ALIMENTARA

Ratia alimentara reprezinta cantitatea de alimente ingerate care satisface in mod optim toate nevoile
nutritive ale individului intr-o perioada de timp delimitata (de obicei 24 h).

In alcatuirea unei ratii alimentare se urmaresc doua obiective importante :

a) stabilirea nevoilor nutritive ale organismului ;

b) stabilirea modalitatii in care se poate realiza acoperirea acestor nevoi prin alimente care sa
asigure aportul de calorii si factori nutritivi
corespunzator cu starea individului.
Nevoile nutritive ale organismului se pot imparti in : nevoi energetice (calorice) si plastice (in factori
nutritivi).

Toate procesele vitale se realizeaza cu cheltuiala de energie, de aceea organismul va cauta totdeauna
sa satisfaca in primul rand aceste nevoi energetice. Energia este furnizata organismului de principiile
nutritive calorigene : glucidele, lipidele si proteinele.

Amintim ca 1 g glucide, prin ardere in organism, furnizeaza cca 4,1 calorii ; 1 g lipide, cca 9,3 calorii
; 1 g proteine, cca 4,1 calorii.

Se deosebesc : nevoi energetice bazale si nevoi energetice de relatie.

Nevoile energetice bazale (cheltuiala minima de energie sau metabolismul bazal) reprezinta
energia necesara unui individ aflat in stare de veghe, in repaus fizic si psihic, la cel putin 12 ore de la
ultima masa si la cel putin 24 de ore dupa ultima ingestie de proteine, in conditii de neutralitate
termica (20—21°).

De fapt, metabolismul bazal reprezinta energia de intretinere a organismului necesara pentru

mentinerea homeostaziei termice, a repartitiei diferite a ionilor in spatiile organismului, a mentinerii
eterogenitatii structurale si a diferitelor functii vitale din organism.

Metabolismul bazal nu are o valoare fixa, ci este dependent de o serie de factori legati de
organism sau din mediul inconjurator. Dintre acestia amintim :

- greutatea -> se considera ca metabolismul bazal, pentru un adult normal, este egal cu 1
cal./kilocorp/ora. Deci, la un individ de 70 kg, acesta va reprezenta 1 680 cal./24 de ore. Acest mod
de exprimare a metabolismului bazal este insa valabil numai la persoanele normoponderale, la care
exista un echilibru intre talie si greutate.

- inaltimea reprezinta un alt criteriu de variatie a metabolismului bazal. In functie de aceasta s-a
stabilit ca valoarea cheltuielii minime de energie este de 9—9,5 cal./cm/24 de ore.

- o exprimare mai corecta se considera a fi cea dependenta de

suprafata corporala. Astfel, un adult normal are metabolismul bazal
egal cu 30—35 cal./m2/ora.

- tipul morfofunctional (forma corpului) poate influenta metabolismul bazal. Dintre doi
indivizi cu aceeasi greutate, unul scund si gras va avea o cheltuiala energetica minima mai redusa
decat unul inalt si subtire.

Legat de aceasta trebuie sa mentionam ca o importanta deosebita o are si compozitia

corpului, metabolismul bazal fiind dependent masa protoplasmatica activa. Cu
cat aceasta este mai bogat reprezertata, cu atat valoarea metabolismului bazal va fi mai ridicata.
Prezenta masei adipoase in proportie crescuta, in dezavantajul masei protoplasmatice active, va
determina o scadere a metabolismului bazal.
- varsta influenteaza valoarea metabolismului bazal. La nastere, acesta este cu cca
30% mai redus decat la adult. Creste treptat
in primele luni, atingand valoarea de la adult ; apoi, depasind-o pe
aceasta, ajunge la o valoare maxima de 2—2,5 cal./kilocorp/ora la varsta de 1 1/2 — 2
1/2 ani. Dupa ce a atins aceasta cifra maxima, valoarea metabolismului bazal incepe sa scada
treptat catre adolescenta, ajungand la cifrele de 1,2—
1,5 cal./kilocorp/ora, atinge valoarea adultului intre 20 si 25 de ani, apoi va scadea usor dupa
varsta de 45 de ani, la 0,9 ; 0,8 ; 0,7 cal./kilocorp/ora, pe masura ce individul creste in
virsta.
- sexul influenteaza de asemenea valoarea metabolismului bazal. Diferentierea incepe in jurul varstei
de 3 ani, se accentueaza la pubertate, ramanand in continuare, tot restul vietii, cu 8—10% mai mare
la indivizii de sex masculin.
- sarcina duce la o crestere a metabolismului bazal cu 10—
12% in prima sa jumatate, apoi cresterea se accentueaza ajungand la 20—25% in a doua
jumatate a gestatiei.
- in cursul alaptarii, cresterea metabolismului bazal este de 30%.
-temperatura mediului ambiant influenteaza metabolismul bazal. Astfel, frigul intensifica procesele
de termogeneza, crescand concomitent metabolismul bazal cu cca 6—8%. Temperatura ridicata a
mediului ambiant (in cazul expunerilor repetate) determina o micsorare a metabolismului bazal
cu cca 10—15%.
- nivelul caloric al ratiei alimentare poate de asemenea modifica metabolismul bazal. Astfel,
subalimentatia duce la o reducere a
metabolismului bazal, in timp ce alimentatia hipercalorica intensifica metabolismul de baza.

- exista stari patologice care sunt insotite de o intensificare a

metabolismului bazal. Astfel sunt: hipertiroidismul, bolile febrile (care cresc cu cca 8% valoarea
acestuia, pentru fiecare grad peste 370), leucemiile etc.

Nevoile energetice de relatie includ nevoile calorice suplimentare (peste metabolismul bazal)
cerute de ingestia alimentelor, termoreglare si travaliu muscular.

Nevoile pentru incorporarea hranei. Ingerarea alimentelor solicita organismului o cheltuiala

suplimentara de energie, numita actiune dinamica specifica. Aceasta difera ca valoare in functie de
principiul alimentar utilizat. Astfel, arderea proteinelor necesita un surplus energetic de 20—40%, a
glucidelor 6—8% si a lipidelor 2—5°/o. Actiunea dinamica specifica incepe sa se manifeste la cca 30
minute de la ingerarea hranei, atinge maximum la 2—3 ore, scazand apoi treptat, in 10—12 ore, spre
nivelul bazal . Intr-un regim alimentar mixt echilibrat, aceasta se considera ca reprezenta cca 10% din
valoarea calorica a ratiei.

Mentinerea constanta a temperaturii corpului necesita un consum energetic suplimentar valorii

metabolismului bazal. Valoarea consumului energetic se considera a fi de cca 3—10%, dar variaza in
functie de o serie de factori, ca : sezon, clima, mod de viata (locuinta, imbracaminte etc.), ca si de
capacitatea reactiva a individului.

Travaliul muscular solicita o cheltuiala de energie suplimentara. Valoarea acesteia depinde de o

serie de factori, ca : intensitatea efortului depus, ritmul de munca (continuu sau discontinuu), raportul
intre efort si pauza, durata activitatii musculare s.a.

Valori calorice raportate la greutatea corporala, in functie de efortul fizic depus :

- repaus la pat -> 25-30 cal./kilocorp

- exercitiu usor -> 35-40 cal./kilocorp
- exercitiu moderat -> 45-55 cal./kilocorp
- exercitiu foarte greu -> 50-60 cal./kilocorp.
 Altii calculeaza surplusul de calorii peste valoarea metabolismului bazal, in functie de diferitele
activitati, in felul urmator :

- pentru viata sedentara 800—900 cal. in plus ;

- pentru activitatea usoara 900—1 400 cal. in plus ;
- pentru activitatea moderata 1 400—1 800 cal. in plus ;
- pentru munca grea 1 800—4 500 cal. in plus ;
2. Nevoile plastice (in factori nutritivi).

Nevoia de proteine trebuie evaluata, atat sub aspectul ei cantitativ, cat si sub cel calitativ.

Raportata la valoarea calorica a ratiei, nevoia de proteine trebuie sa reprezinte cca 12—18% din
aceasta, adica 70—125 g /24 de ore.

Ratia proteica nu este aceeasi pentru toti indivizii, ci variaza in functie de o serie de factori :

- varsta, spre exemplu, influenteaza necesarul de proteine. Acesta este mai ridicat in primii ani de
viata, scade apoi treptat la adolescent si adult, devenind la batrani usor scazut sub valoarea adultului
normal (raportat la kilocorp greutate ideala).
- travaliul muscular determina o crestere a necesarului de proteine. Majorarea poate ajunge, in cazul
efortului intens (munca manuala sau la sportivi), pana la 50% fata de cei cu activitate sedentara.
- anumite stari fiziologice, cum sunt cresterea, sarcina, lactatia, impugn majorarea aportului
proteic
- in anumite stari patologice se creste aportul proteic.
Nevoia de lipide este apreciata, de asemenea, sub aspect cantitativ si calitativ.

Sub aspect cantitativ aceasta se evalueaza la cca 25—35% din totalul caloriilor, la copii si
adolescenti, si la 20—30°/0, la adulti, ceea ce reprezinta cam 1—2 g/kilocorp/zi.

In aprecierea ratiei lipidice se vor lua in considerate, nu numai grasimile ingerate ca atare, ci si
cele care intra in constitutria diferitelor alimente.

Ratia lipidica depinde de o serie de factori, ca :

- varsta. La copii, nevoia este mai crescuta decat la adult. La

batrani, aceasta scade pe masura inaintarii in varsta.

- temperatura mediului ambiant are influenta asupra ratiei lipidice. Astfel, temperaturile
scazute insosite de umezeala si curenti de aer maresc nevoia de lipide pana la 35—
40% din valoarea calorica
a ratiei.

- efortul fizic indelungat si greu, in profesiunile care solicita

cheltuiala mare de energie, mai ales cand se supraadauga si temperatura
scazuta a mediului in care acesta se efectueaza, impune majorarea ratiei
lipidice. Efortul de viteza (sportivi), hipoxia, altitudinea scad, in general, necesarul de lipide in
favoarea glucidelor.

- in timpul sarcimi se recomanda o usoara scadere a ratiei lipidice

catre limita inferioara (15—20%), intrucat grasimile maresc tendinta la
acidoza.
 Din punct de vedere calitativ se va avea in vedere ca proportia de grasimi vegetale sa constituie o
treime sau maximum jumatate din cantitatea totala de grasimi administrate, asigurandu-se astfel
aportul de acizi grasi polinesaturati esentiali necesari alimentatiei rationale.

Grasimile alimentare au fost impartite, din punctul de vedere al continutului lor in acizi grasi, in
urmatoarele categorii :

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi saturati : untul,

smantana, frisca, grasimea provenita de la animalele terestre, margarina
obisnuita, grasimea de palmier si de nuca de cocos ;

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi mononesaturati : uleiul

de arahide, uleiul de masline, galbenusul ;

- grasimi alimentare bogate in acizi grasi polinesaturati : uleiul de porumb, uleiul de soia, uleiul de
floarea soarelui, uleiul de rapita, uleiul de peste.

Este cunoscut efectul grasimilor ingerate asupra nivelului colesterolului sanguin. Se mentioneaza
ca grasimile bogate in acizi grasi saturati au efect hlpercolesterolemiant, cele bogate in acizi grasi
mononesaturati au efect usor hipocolesterolemiant sau indiferent, in timp ce grasimile bogate in acizi
grasi polinesaturati au efect net hipocolesterolemiant. De aceea, la cei cu niveluri ridicate ale
colesterolului si, in general, o data cu inaintarea in varsta se recomanda folosirea in proportie crescuta
a grasimilor care contin acizi grasi polinesaturati, concomitent cu reducerea celor cu continut ridicat de
acizi grasi saturati in componenta lor.

Nevoia de glucide este evaluata la 50—60% din valoarea calorica globala, adica cca 4—7
g/kilocorp/zi. Aceasta, de fapt, completeaza ratia calorica dupa acoperirea nevoii de proteine si lipide,
fiind dependenta de proportia acestora.

Din punct de vedere calitativ se recomanda preponderenta produselor bogate in amidon, fata de
dulciurile concentrate, pentru a preveni dezechilibre ale dietei.

Nevoile hidrice ale organismului, care se apreciaza in jurul cifrei de 2500 ml/zi, sunt in general
acoperite printr-o ratie alimentara echilibrata. Aportul hidric este reprezentat de apa continuta in
alimente (cca 800—1000 ml), de apa ingerata ca atare (cca 1 000—1 200 ml) si de apa rezultata din
arderile metabolice (cca 200—300 ml), cunoscut fiind faptul ca prin arderea unui gram de lipide
rezulta 107 ml apa, prin arderea unui gram de glucide rezulta 55 ml apa si prin arderea unui gram de
proteine rezulta 41 ml apa .

Intre aportul si eliminarea apei exista un echilibru, la mentinerea caruia contribuie o serie de
factori neurohormonali de reglare.

Nevoia de elemente minerale este acoperita, in general, printr-o ratie alimentara echilibrata.
Elementele care au rol important in crestere, cum sunt calciul, magneziul, fierul, fosforul, iodul, se vor
da in cantitati mai mari la copii si adolescenti, ca si femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Nevoia de vitamine este de asemenea asigurata printr-o ratie alimentara echilibrata. Vitaminele
liposolubile sunt aduse indeosebi prin alimentele de origine animala, in timp ce vitaminele
hidrosolubile sunt aduse atat prin alimente de originele animala, cat si prin cele de origine vegetala.
Cresterea, sarcina, lactatia maresc nevoile in unele vitamine, fapt de care trebuie sa se tina seama in
alcatuirea ratiei alimentare la astfel de indivizi.