VIITORUL – ÎNTÂMPLAT DEJA.

SCIENTRY (SCIENCE & POETRY) OF (FORE)SIGHT

Cea mai mare provocare a trecerii în noua paradigmă este de fapt, relația noastră
cu timpul.
Obișnuiți cu linearitatea Trecut – Prezent – Viitor, suntem cu totul bulversați de
faptul că trebuie să acceptăm lucruri care scapă de sub controlul înțelegerii noastre,
cum ar fi faptul că viitorul începe să-și impună formele încă din trecut, că prezentul
este chiar trecutul unor forme ale viitorului care se manifestă deja, iar pentru a afla ce
este posibil să urmeze istoric, studiem prezentul ca pe o ”antichitate” a viitorului, prin
metode ca ”Archeologia viitorului”. Așa se face că reprezentarea noastra mentală
despre aceasta relație este grav avariată. Vorbim acum de o viziune de ansamblu, în
care trecutul, prezentul, viitorul sunt percepute ca un tot, ”la vedere”.
Până acum nu demult, făceam proiecții în viitor, bazate pe datele prezentului și
căutam soluții să le putem împlini. Atitudine acestui moment presupune în primul rând
cunoașterea, înțelegerea și asumarea formelor viitorului, apoi evaluarea propriilor
abilități care pot fi utile pentru supraviețuire sau performare, efortul de a îmbunătăți
afectiv și spiritual relația cu acest viitor, integrarea stenică în noile structuri.
Noile tehnologii, mutațiile relaționale, viteza cu care acestea ne bântuie orice
speranță de viață tihnita în vreun stil de viață (pe care nici măcar nu am putut să îl
asimilăm complet că s-a transformat deja), faptul că nu putem ”cuprinde” nici pe
departe formele momentului, ne induce permanent o stare de nesiguranță și temere
că vom fi marginalizați sau excluși, că vom deveni spectatori la o viață, care nu mai
este a noastra.
Puțini oameni acceptă senini darul de a se bucura de facilitățile noilor tehnologii,
fără a renunța la propriile valori și la propriul confort REAL. Suntem permanent
bulversați, privind cu oarecare invidie și nesiguranță la fiecare nouă generație care
manipulează din ce în ce mai precoce, instrumente, tehnici și tehnologii care pe noi
ne solicită uneori dincolo de ceea ce putem face, sau înțelege.
Este vorba de viteza cu care se intampla transformările din jurul nostru, de
uraganul care spulberă tot ce părea sigur sau permanent. Trebuie să știm pentru ce
formăm oameni noi, care va fi ”kitul de supraviețuire” al fiecărei generații și ce am
putea aștepta de la cei care sunt acum copii.
Viitorul disruptiv este mult mai aproape, iar ceea ce trebuie făcut este să învățăm
cum să îi facem față, fără să ne distrugem, nici ca ființe individuale, nici ca rasă.
Trăim, de fapt, ceea ce Alvin Toffler ne expica că vom trăi, în scrierile sale ”Șocul
Viitorului” și ”Al treilea Val”
De la prognoză, la viziune de viitor, Futurologia, Știintele Viitorului, definesc un
domeniu foarte vast - care completează formele culturii actuale - din pespectiva
focalizării interesului către viitor, prin definirea tendințelor, prin depistarea noului
emergent și prin descrierea lui ca viziune, prin intermediul noilor mituri.
Astfel, putem ”vedea” ceea ce firesc, urmează.
Tendinţele sunt o formă vizionară a dinamicii unei societăţi. Poetic vorbind,
reprezintă relaţia directă cu formele viitorului, instrumentul prin care specialiştii
„interoghează” viitorul şi îl descriu, „tradus” în limbaje pe care cei interesaţi să le poată
„citi”. Sunt naraţiuni despre realitatea de mâine, în care fiecare dintre noi e aproape
sigur ca va ajunge, povestea unui anotimp viitor, în care scenografia şi atitudine a de
viaţă va fi reală, se va întâmpla, că ne place sau nu.
 În realitate, tendințele culturale sunt prognoze de perspectivă, având misiunea de
a determina reperele unei societăți viitoare, în scopul de a pregăti jucătorii-cheie
implicati, industriile și opinia publică pentru confruntarea cu ”șocul viitorului”.
Multe corporaţii se folosesc de Studiile vitorului pentru a-şi elabora strategiile
manageriale de risc şi pentru a identifica factorii care sunt puţin probabil să se
întâmple, dar dacă totuşi se întâmplă pot deveni riscuri cu impact major.
Cum va fi lumea de mâine? care va fi spiritul acelor vremuri (Future Zeitgeis)? Care
vor fi profesiile în care ne vom împlini? Ce tip antreoprenorial va face să prospere o
întreagă civilzație?
Futurologia nu este doar prognoză și nu răspunde doar la curiozitatea pentru ce
ne-ar putea rezerva viitorul. Este o platformă puternică, specifică noii culturi care
tocmai s-a născut - instrument identitar de autodefinire a unui ”spațiu personal”
(material, virtual, și spiritual), loc posibil de împlinire al speranțelor, aspirațiilor și
dorințelor fiecăruia. Acest lucru presupune o altfel de asumare a misiunii proprii,
acceptând necunoscutul, ca pe o oportunitate, viața ca pe o creștere, nu ca pe un
pachet de încercări dureroase.
Toare acestea vor fi utile doar dacă identitar, ne definim corect, dacă înțelegem ce
căutăm pentru a ne împlini, ca individ și ca specie.
Trebuie să descoperim și să traducem semnele schimbării, noul emergent, în
limbaj cultural, astfel încât să ne integrăm fluid în formele viitorului, care de cele mai
multe ori sunt fără limbaj cunoscut.
Datorită unui paradox, una dintre ”scriiturile” cel mai ușor descifrabile, este limbajul
tendințelor de modă. Prin natura permanenței sale pe ”valul schimbării”, moda (în
înțelesul său de ”curent cultural”, scanează, definește și traduce SCHIMBAREA în
limbaj metasimbolic, de la aparență, la formele artistice ale lumii noastre, până la
modul în care ne exercităm funcțiile vitale, totul ne vorbește despre lumea de mâine,
despre realitatea, care nu mai seamănă cu ceea ce știm despre ea.
Descifrând aceste semne, ne va fi mult mai ușor să îmbrățișăm schimbarea ca pe
o formă vitală a remodelării naturale.
Nu este vorba de a ”ghici” în semne, Studiile viitorurilor (posibile) vorbesc despre
ce facem noi înșine, pentru a le trăi cu ”toate motoarele pornite”, încercând să
eliminăm boala, suferința, violența sau lipsurile din noua agendă. Dar mai ales
pierderea de sine.
Futurologia nu propune modele ”scornite” din neant, fantasme SF, sau lumi
credibile de jocuri digitate, ci structurează modele infinite, bazate pe fundamentul
tuturor datelor și experiențelor de până acum, încriptate în ADN, ”latențe spirituale
”sau în tipologii de relaționare.
Aceste modele, posibile, probabile și prognozabile se înscriu ca vectori în dinamica
mișcării lumii, și sunt exprimate ca direcții, tendințe în limbaj cât mai clar, deși în viitorul
apropiat acesta va fi înlocuit cu reprezentările noului.

Dr. Ioana Sanda Avram, designer, visual artist, futurology culture researcher,
trendwacher, forsight practicioner, complexity science applicant, fusionist, fashion
expert

Dalia Poleac
consultant forward thinker trend researcher data alchemist artist fashion designer
consumer human being

Broadly, any metalanguage is language or symbols used when language itself

is being discussed or examined.[1] In logic and linguistics, a metalanguage is a
language used to make statements about statements in another language
(the object language). Expressions in a metalanguage are often distinguished
from those in an object language by the use of italics, quotation marks, or writing
on a separate line.[citation needed] The structure of sentences and phrases in a
metalanguage can be described by a metasyntax.[2]