Tema si viziunea despre lume intr-un text poetic apartinand

Simbolismului/ unui autor canonic

Plumb
De George Bacovia
Introducere
Curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al 19-lea.
Simbolismul se afirma in tara noastra aproape concomitent, cel mai de seama
exponent fiind George Bacovia care inca de la primul volum (1916 –’'Plumb")
cultiva trasaturile simboliste.
R1 Trasaturile generale ale simbolismului sunt cultivarea simbolului, a
sugestiei si a corespondentelor, dintre elementele realitatii si trairile
interioare ale eului poetic, natura vazuta ca o stare de spirit, iubirea vazuta ca
o nevroza, starile vagi, nedeterminate, cromatica si muzicalitatea versurilor.
Poezia cu care se deschide primul volum al lui Bacovia si care in titlul
acesteia reliefeaza clar trasaturile simbolismului: cultivarea simbolului,
plumbul reprezentand aici monotonia, plictisul, uratul, apasarea. Temele si
motivele simboliste justifica incadrarea poeziei in acest curent:plumbul, orasul
provincial nascator de tristete, plictis, culoarea obsesiva care este cenusiul
plumbului. La acestea se adauga starile vagi, nelamurite ale autorului
transmise cu ajutorul sugestiei si al corespondentelor, atmosfera funerara
sugerand tristetea, greutatea sufleteasca, pustiul, singuratatea, chemarea
mortii. Laitmotivul plumb intareste toate aceste stari sufletesti vagi.
R4 In opinia mea, tema este data de ideea de singuratate sugerata de
imaginea lumii-cavou. Tema este data de conditia de inadaptabil a omului
inzestrat cu talent intr-o societate artificiala, lipsita de aspiratii care negasind
posibilitatea de comunicare cu lumea din afara se interiorizeaza, se inchide in
sine asemenea unui om aflat singur intr-un cavou.
Cateva motive tipic simboliste completeaza tema: uratul, plictisul,
tristetea, monotonia, nevroza, melancolia, depresia avand corespondent in
cromatica, adica in cenusiul plumbului.
Viziunea despre lume in aceasta creatie este aceea a unui poet solitar cu
o constiinta inspaimantata de realitatea in care traieste. Este viziunea unui
poet obsedat de deplina izolare, de presimtirea mortii, a neanului. Viziunea
despre lume este definita de starile de spirit, sentimentele si obsesiile
sugerate prin intreaga atmosfera a textului. Toate indica motivele specifice
viziunii bacoviene si se subsumeaza temei (tragismul conditiei poetului intr-o
societate mediocra, superficiala, incapabila sa inteleaga valoarea).
R2 O prima idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume este
data de experienta dramatica care a stat la baza acestei poezii. O vizita la
cavoul Sturdzestilor din Bacau i-a descoperit o atmosfera stranie, terifianta,
dominata de imaginea sicirelor de plumb acoperite de coroane din frunze si
flori de plumb care s-au conjugat cu perioada de criza de constiinta prin care
atrecut poetul intre anii 1900-1903 si s-a potentat la maxiumum, ideea mortii
devenind covarsitoare. Cavoul cu toate obiectele din el ii da senzatia de
univers inchis, de coborare in infern, de apropierea sentimentului mortii.
O a doua idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume a poetului
este data de semnificatia cuvantului ”cavou”. In acest spatiu intunecat, apasat
si rece poetul pare a fi captiv in cercurile concentrice ale unui univers care
aluneca spre nefiinta, cavoul putand fi odaia-cimitir, orasul-cimitir, pamantul-
cimitir, o adevarata lume a mortii in care singuratatea orasului nu intareste
sugestia cugetarii in neant. Iesirea din acest spatiu de metal se poate face
doar prin strigat, dar evadarea este imposibila, deoarece invazia plumbuiui in
lumea exterioara ca si sufletul poetului atesta ca totul s-a intors cu fata spre
apus ca si mortul din cavou.
R3 Titlul este un simbol, plumbul fiind in realitate un metal de culoare
cenusie, maleabil, cu o greutate specifica mare. Aceste caracterisrici ale
metalului creeaza mai multe sugestii privind semnificatia titluilui. Prin culoare
plumbul sugereaza o existenta cenusie si monotona in care orasul de
provincie devine spatiul pierderii esentelor luminoase ale vietii. Greutatea
plumbului sugerata de metaforele si epitetele realizate cu acest cuvant
(„scrierile de plumb”, „coroane de plumb”, ,'flori de plumb”) sugereaza
singuratatea încremenita parca intr-un cavou ca univers inchis, intregul
univers al poeziei fiind prabusirea lenta in moarte sub apasarea plumbuiui.
lncipitul este reprezentat de primul vers in finalul caruia se reia pentru
prima data cuvantul din titlu cu scopul de a crea de la inceput impresia de
orizont inchis din care nu se poate evada. Alaturi de el se afla cuvantul
„sicriele" un alt component al ariei semantice a mortii. Inca din acest vers
apare motivul somnului redat de verbul la imperfect „dormea“ exprimand o
actiune durativa si de adverbul „adanc". Adormirea nu inseamna decat
moartea.
Finalul este reprezentat de ultimul vers al strofei a II-a (”si-i atarnau
aripile de plumb”) care in stransa legatura cu primul vers din aceeasi strofa
(,'Dormea intors amarul meu de plumb“) exprima ideea ca intr-o asemenea
atmosfera funebra, nici dragostea nu este inaltatoare, nu are niciun fel de
perspective de intalnire, metafora ,”aripile de plumb" semnificatiei
imposibilitatea implinirii idealului iubirii, iar verbul la imperfect (“atamau”)
precizeaza sentimentele poetului in vesnicie fara nicio finalitate.
Simbolul central este de altfel si laitorntivul poeziei reprezentat de
cuvantul ,‘plumb”. Fiind cuvantul care apare in titlu, repetat de inca 6 ori in
pozitii simetrice, in fiecare dintre cele doua catrene indica obsesia
transformarii in universul cunoscut in cenusiul metaiulai. Plecand de la cele
doua trasaturi ale termenului concret, acesta ar putea sa aiba mai multe
semnificatii. In timp ce culoarea cenusie sugereaza plictisul, monotonia si
uratul care caracterizeaza lumea bacoviana si totodata culoarea pamantului in
care se intorc toate lucrurile si oamenii, greutatea induce ideea de regresiune.
de cadere in timp, de parca destinul insusi este de plumb si preseaza pe om
adancindu-l treptat spre moarte.

Incheiere
In concluzie, prin atmosfera, muzicaiitate, folosirea simbolului, a
sugestiei si a corespondentelor, prin zugravirea starilor sufletesti vagi precum
si prin tema si motivele specifice (moartea, singuratatea, iubirea, tristetea,
angoasa) poezia lui George Bacovia se inscrie in estetica simbolista.